“ubooclu ress wy AT PC tha J] trwites 2d 8 Pee tl CURS CUATERNAR INTRODUCERE Schimbari pronunjate in caracterul florelor si faunelor sunt anunfate inca de Ia sfargitul Pliocenului, Schimbarea vegetafici reprezint un prim semnal c& are loc 0 deteriorate climafi dupa ce a afost atins un maxim in Eocen (Eocen — 20-22°C; Oligocen — 20°C; Miocen 17-19°C: Pliocen 10-14°C), Graficele si curbele de paleotemperaturd desctiu pe acest interval 0 scadere general’, dar pulsatorie, cu oscilatii dese, chiar caracterizate cu mare amploare. Au fost calculate curbe climatice pe baza izotopilor de oxigen si a spectrelor de vegetajie (diagrame sporo-polinice), Pe baza acestora au fost interpretate diferentele dintre temperaturile medii corespunzitoare perioadelor reci (glaciar) si calde (interglaciar). Aceste se inscriu de la 5°C pentru locatii marine dar depasesc 10°C in unele sectoare din interiorul continentelor, Aceste schimbari climatice au fost cauza migratiei latitudinal a principalelor zone geografice. La limita inferioar’ a Cuatemanului, s-a stabilit 0 scddere neobisnuita a temperaturii. care a determinat fenomenul glaciar, care a avut un caracter simulian, la nivelul intregului glob, Instalarea slaciatiunilor s-a facut incepand de la zonene cele mai inalte gi de la latitudinile cele mai mici, S-au Fepetat mai multe cicluri glaciare, separate de episoade calde: stadii gi interstadii A putut fi estimat e8 in acest timp (cu exceptia Antarcticii, si posibil a Groenlandei — cu calote de gheafa instalat mai devzeme), seutul de wheat gi ghefarii montani au ocupat o suprafafa de cca 13 ‘ori mai mare ca in prezent. Grosimea medie a ghetii ajungea la cca 2 km. In ariile continentale au fost identificate schimbari privind extinderea marginilor marilor lacuri (aparitia unor astfel de sisteme hidrografice de la un moment dat, cu evolufie continua si in prezent) gi a sectoarelor desertice, Mai mult sau mai pufin compensatoriu, nivelul oceanului planetar a scazut cu cca 100 m Contributii importante privind glaciajiunea din Alpi au fost aduse de Penck si Brickner, Ei au eveluat (1909) succesiunes glaciafiunilor si au oferit indictii privind clima epocilor glaciare. Ei au precizat existenja a patru glaciafiuni, pe care le-au numit: Giinz, Mindel, Riss, Wiirm, care sunt acceptate si astazi pentru (sau cu raportare) la aria alpina europeand. (Chiar daca acopera aproape 850 mii ani, evolufia din sfera climaticului este mult mai complicati decat sugereaz aceste patru glaciatiuni, chiar dacé se adaug& si interglaciarele.) Acesti termeni, chiar in adifionare cu glaciatiunile “Biber”, Donau I si Donaw If, nu incadreaza in totalitate Custemarul Depozitele care confin martori ai récirii accentuate a climei au fost separate de Tertiar si denumite diferit, cu valoare de grupd sau sistem. Astizi, aceste depozite sunt incadrate la perioada Cuatemara, ultima din erei Cenozoice (Neozoice, Kainozoice). intt-o prima conceptie, incadra intervalul de timp, caracterizat prin desavarsirea evolufici hominidelor §i perfectuinarea industriilor umane, pe de o parte, si pe de alta parte, prin manifestarea in prima parte a pericadei a unor ulaciatiuni importante la scare intrergii planete Cuatemaral reprezinta intervalul de timp cel mai recent, ultima diviziune majora a searii cronostratigrafice. Denumirea conserva acceptia primelor clasificdn stratigrafice ~ care foloseau patru entitati cronostratigrafice: Primar (Precambrian sup, + Paleozoic), Secundar (-Mezozoic) si Tertiar (Paleogen + Neogen). in aceasta acceptiune, Cuatemarul reprezinta un grup (erathem), iar din punet de vedere geocronologic o erd. Durata mica — de cca? Ma ~ impune atribuirea unui rang mai mic — Sistem (=perioadi). Termenul a fost intradus in literatura de specialitate de Jean Desnoyers, in 1829, in lucrares: “Observatti asupra unui ansaniblu de depozite marine mai receme decat rerenurile terfiare din hazinul Senei si constituind 0 formaziune geologica distincté”. Acesta foloseste denumirea de Cuatemar, sau Tertiar recent, pentru aceste depozitele marine, pe care le divide in trei (depozite care, evident, cuprindeau si ceva Neogen):Recent Deluvium Falune de Touraine:molasa elvefiani pliocenul marin de Lanquedog. in 1911 Em. Haug a definit Cuatemarul ca fiind perioada de timp din istoria Pamantului in care apar bruse o serie de genuri necunoscute in Neogen, printre care, cea mai mare importanfi o au gemurile: Elephas, Bos si Equus W. Buckland (1923) a folosit pentru epoca galeiard termenul de Diluvin (= perioada potopului) din care a fost separatd ca epoc’ speciald Anvil (= aluviune ~~ actual geologic’. Primele incereari de incadrare a acestor depozite au fost determinate de necesitatea de a rezolva doud dintre problemele majore ale epoeii: aparitia glaciasiumti pe ot globul (considerata concomitent) si paralelizarea diferitelor regiuni eu glaciatiune, si legdnuva dintre epoca glaciard si dezrolarea omenirii si a culturilor umane. Marcel de Serres (1830) restringe conginutul Cuatemarului {a un echivalent al Diliwiniu’ si iui $i ineadreaza Cuatemarul ca perioada in eadnul Cainozoicului H. Rebout (1833) completeazi injelesul stratigrafic al Cuatemtarului pe baza evolutici organismelor Ch. Lyell (1839) propune termenul de Plisiocen (Pleisiocen) pentru a denului o serie de formatiuni tinere, in care era inelusd si parte din Plioeen, Mai térviy, restringe volumal stratigrafic al acestui interval, ii di 0 semnifieajio post-pliocend i il denumeste Past-Terfiar —- in care includea depovitele intervalului Post-Plioeen gi depovitele recente, Pentru acest motiv propunea sa se remunte la termonul de Pleistocen, ia 1843, Butcux propune termenul Piosféne pentru un interval cuprinzénd aproximativ Post- Pliocenul.) Forbes (18.46) redefineste Pleistocenul- ca echivalent al epocii ghejarilor (Ulterior i sa adaugat si 0 subdiviziune - Holocen,) Geinitz (1846) consider’ unitatea soparati de Desnoyers eu valoare de era Marbot de Mam (1854) restrange acceptiunea de Cuatemar la depozitele care urmeari Pliocenului si propune denumirea - Quarter. intrebuinjat’ gi astizi de gormani si danezi Gervais (1867-1869) considers depozitcle postalaciare cd reprezinta Recent! ~ Holocen K. Schimper (1875) foloseste denumirea de epocd glaciara pentru deporitcle cuaterare Recunoasterea studiilor asupra Cuatemarului in foruri stiinfifice intemajionale, s-a fécut din 1888, cand la Primul Congres Intemafional de Geologie, de In Londra, s-a considerat prezenta omului, ca principala caracteristica a Cuatemarului La Congresul Intemational de Geologie de la Berlin, in 1895, s-a admis termenul de Cuatemar pentru intreaga perioada ~ impérfita in Pleistocen in baza si Holocen (~Actual), superior, La Congres Intemational de Geologie de la Lausanne, in 1899, Cuatemarul a fost impartit in trei subdiviziuni: Preglaciar, Glaciar si Postglaciar Pentru studiul acestui interval de timp cu cu particularititi depozitionale si evolutive particulare la scara regionald, la Congresul Intemational de Geologie de la Copenhaga, in 1928, a fost creat&: “International Association for the Study ofthe European Quaternary”, iar in 1932, participantii la Congresul Intemational de Geologie de la Moscova! au largit atibusiunile gi au schimbat numele in “Iufernational Union for Quaternary Research — INQUA, Aceasti organizatie este afiliatd la UGS — “International Union of Geological Sindy", care desfaigoara congrese Ia un interval de patru ani. * Curaceasi ocarie A.P. Pavlov a propus denumitea de Shtenml Antropogen’ datorita esvoltari accelerate o comula pe aces interval NDEFINIREA SI DELIMITAREA PERIOADERI CUATERNARE Cuatemarul # fost considerat eri Timpul scurt pe care-1 cuprinde a determinat ca acest interval sa fie considerat ca perioada (a fost considerat la 500 mii ani, 1 ma, iar astizi la aproape 2 ma) Cuaternarul a fost definit ca reprezentind timpul in care au avut loc dowd evenimente majore la seard planetard: aparitia yi desfasurarea glaciatiunilor si aparitia si decvoltarea omultt. Acest din urma element i-a facut pe geologii sovietici si denumeasc’ perioada ~ Antropogen (denumire propusa de AP. Pavlov, la Congresul IT INQUA, 1932, Leningrad). Corelarea celor doua fenomene a ridicat unele probleme, si in principal: dac& desprinderea omului din lumea animal a fost conditionata de schimbarea majora climatic’ la inceputul Cuatemarului sau cele doud evenimente au demarat concomiteit Inainte de anii “70, geologii americani considerau c& Pleistocenul (prima subdiviziune a Cuatemarului) se poate divide in patru stadii glaciare distincte, separate de interglaciare. Acestia au considerat acest interval de timp cu valoare de epocd in Europa, celor patru glaciafiuni recunoscute inifial, I-i sau ad@ugat alte dow’: Donau si Biber, pe baza cercetitilor lui B. Eber! (1928, 1930) si I. Scavfor (1953). Se mai poate prezenta o reared: sunt recunoscute depozite glaciare raportate la glaciafiunea Donau Ii Donau I, dar, glaciatiunea Biber nu este acceptati de cei mai multi cercetiitori, in acelagi timp, investigatii recente indicd totusi mai mult de 30 intervale cu conditii de racire accentuati in intervalul ultimilor 3 ma, Climatul rece s-a extins chiar mult inainte de inceputul Pieistocenului. Primele semne discrete ale inceperii raciirii au inceput si apard pe la —40 ma, iar Antarctica este inghetati pe o perioada care a inceput la cca ~15 ma (!) LIMITA NEOGEN - CUATERNAR Debutul Cuatemarului nu poate fi distins de Pliocen doar pe baza urmatoarelor doudi elemente 1. evolutia hominidetor, dooarece: ~ primii hominizi Australopithecii sunt astiizi recunoscufi de la—4 ma: = genul Homo habilis de la cea -2.5 ma, ~ cele mai vechi industrii umane de la ~2,7 ma. 2. extinderea gherarilor, (debutul glaciafiunii nu a fost sincron peste tot; si oricum, el nu poate servi ca marker cronologic), deoarece —in emisfera boreald centre de glaciafie s-au format in jur de 3 ma: in Marea Labrador, conditii glaciare se inregistreaza la -3,4 ma; glaciatiunea in Europa de nord este mai térzie ca cea americana, la 62,4 ma; ~ acoperirea cu gheati a Antareticii a inceput in Pliocen: Ia acest nivel, in continental antarctic de est exista deja o calota, ~ temperatura Pacificului ecuatorial cobordt mult la cca —3,2 ma. La al 18-lea Congres International de Geologie (Londra, 1948) au fost propuse si adoptate criterii paleoclimatice pentru limita Neogen ~ Cuatemar. Trasarea limitei sa se fac acolo unde apar dovezi asupra ricirii climei. S-a cdzut de acord ca aceasta limita s& fie treasatd intr-o regiune marina, in Italia, S-a stabilit astfel, ca stratele marine calabriene si depozitele continentale care le corespund (in Italia), siratele de Amstel si corespondentul lor continental sirarele dle Pretegel (in Olanda) si formatiunile de «Craiggn din Anglia sa reprezinte baza Pleistocenului Necesitatea folosiriicriterilor climatice a fost confirmatd la 4 4-a Conferinta International de limita Neogen - Cuaternar (Varsovia, 1961), in acest sens, racirea climatului in Pleistocen a fost marcati de patrunderea in Mediterana a primilor“oaspeti” nordici, S-a constatat c& temperatura coboard incepand din Miocenul terminal3. LIMITA INFERIOARA A CUATERNARULUI = LIMITA NEOGEN~CUATERNAR ~ Piacenzianul ca ultimu etaj al Pliocenului, a fost stabilit in nordul Italiei, la Castel Argano, pe baza depozitelor continentale. ~ etajul Villafrachian a fost propus de Pareto, in 1865, pentru a descrie depozitele lacustre si continentale din bazinul piemontez mai recente decat cele pliocene, cu litostratotipul in apropiere de localitatea Villafranca d'Asti, in Italia de nord, Avand in bazi vertebrate fosile, aceste depozite includ fauna cu Elephas, Leptobos, Equus (indicate de Haug pentru baza Cuaternarului) Sevarge si Curtis (1970), Azzaroli (1970) au aratat c&, practic nicdieri unde sunt depozite continentale care cuprind limita Neogen — Cuatemar, nu sunt dovezi pentru toate elementele faunistice menfionate de Haug in profilul de la Villafranca d’Asti. Acolo unde se identifica astfel de zone, datele radiometrice indica varste cuprinse intre -3,3 Ma si-1,0 Ma (limita inferioara a depozitelor acceptate ca villaftanchiene a fost datati uneori chiar mai jos, ta ~4,2 Ma; Ambrosetti $.a., 1972). in Europa de est si sud-est, Villafranchianul include toate depozitele care confin fauna “complexului villafranchian”. (in partea european a Rusiei, a fost identificat Villafranchianul prin “complexul moldavian”, cu faun ce reprezint, dupa Nichiforova, baza Cuatemarului — 1962, 1977.) — Regiunea tipica, de limita Pliocen/Pleistocen, a fost aleasé in Calabria. — Primul etaj al Pleistocenului, Calabrianul a fost creat de Gignoux, 1910, 1913, si atribuit Pliocenului superior, prin faptul c& prezenta asemanari cu Astianul, nisipos si cu Plaisacianul, reprezentat prin mame albastre. Stadiul calabrian este in prezent echivalent cu Pleistocenul madiu (mai tanir de 0,9 Ma). Calabrianul, a fost definit fa nivelul orizontului G-G’, in sectorul Santa Maria di Catanzaro. (Calabrianul bazal a fost datat de la inceput, la valori de -2,01 ma (Kuzla et al, 1979). in stratele de Amstel (Olanda), varsta pleistocend pentru depocite marine este dati de foraminiferul Elphidiella arctica, de clima rece. In Stratcle de Preteghe! (continentale) sunt resturi de oase de culoare rosie: Elephas (Protelephas) planifrons, Anancus arvernensis, Cervus falconeri, Trichechus huxleyi. Mai la nord, in turbarii s-au intalnit resturi de Cervus tegelensis, C. rhenanus, iar in argile urme de crioturbatii). Din aceste motive, si prin faptul c& cercetiri ulterioare au ardtat ci la stratotip baza Calabrianului este mai tanard decat partea superioard a Piacenzianului, limita Pliocen/Pleistocen a ridicat de la inceput probleme. A fost propust o alti seetiune pentru limita inferioard a Calabrianului, in bazinul Crotona (Italia), $i anume la Castella, unde limita a fost trasatit la nivelul aparitie’ genului Hyalinaea baltica, Temperaturi seAzute au fost recunoscute inainte de aparitia imigrantilor boreali in Mediterana, la baza Pleistocenului Gpeciile conventionale Arctica (Cyprina) islandica si Terebratula ampula). Fauna de referinta este constituita din Globigerina pachiderma (senestri), Cytheropteron testudo, Gephyrocapsa caribeanca, Eucyrthidium lianona lacunosa $i, in acelasi timp, se constata stingerea lui Discoaster brouweri. Mai tarziu apare Hyalinea baltica si Globorotalia truncatulinoides. La reuniuni intemationale de prestigiu, cu participarea celor mai avizafi specialigti, pe modeme, pentru limita Neogen — Cuatemar a fost aleasd sectiunea de la Veiea (in bazinul Crotona — Profilul cu deschidere si accesibilitate, corespunde tuturor cerinfetor: este caracterizat prin serii continui, depozite bathiale omogene, cu o rat de sedimentare constanta, cu bogate resturi organice si numeroase organisme planctonice; sunt nivele care permit datiri radiometrice, paleomagnetice gi intrunese condiiifavorabile pentru corelari. In aceasta sectiune, limita Neogen — Cuaternar fost trasatd la nivelul stratelor cu Hyalinaea baltica si Globorotalia truncatulinoides, taxoni reci, care arata clar deteriorarea climatului. Studiile privind paleomagnetismul au condus Ia elaborarea primei seri crono-paleomagnetice ~ scara lui Cox, in 1964; initial pentru un interval de 5.2 Ma (revizuitt ulterior, 1966, 1969, etc.). Pe scara paleomagnetici, la jumitatea epocii cu polaritate reversi Matuyama, a fost identificat un eveniment cu polaritate normal — Olduvai. Ela fost definit prima dati pe baza polarititii paleomagnetice a unor bazalte si tufuri din Tanzania. Acest eveniment este important privind posibilitatea corelirii sedimentelor oceanice, pentru care se pot face incadriri crono-radiometrice la aceasta valoare. La nivelul la care este identificat coincide cu aparijia genului Globorotalia truncatulinoides, taxon considerat la limita Pliocen/Pleistocen. Berggren si Couvering, in 1974, I-au raportat la intervalul ~1,67-1,87 Ma. Desi, inijial a fost considerat corespondent cu evenimentul Gilsa, Olduvai a fost repozifionat ulterior (Cox et al., 1969) extins pe dowd niveluri: 1,95—1,98 Ma si 2,11—2,13 Ma (iar Gilsa redus la nivelul 1,64—1,79 Me). Limita de la—1,6 Ma din Olduvai, pe tufurile din Tanzania, pe uscat in Africa, este imposibil de localizat in depozitele marine, ca dealtfel si cea de la -2.4 Ma. In plus, valoarea —1,6 Ma nu corespunde intervalului: venivii primilor “oaspefi reci” in Mediterana, reprezentali de Aretica (Cyprina) islandica. Prezenta acestui taxon a fost propust de Gignoux, 1913 pentru a defini baza Cuatemarului. Dar la Santemno, Italia, prima aparitie a speciei mentionate a fost ulterior datat, fa cca 2 Ma Prin masuritorile radiometrice (cu toate ecarturile acceptate de diferiti carcetitori) limita Neogen — Cuaternar a fost propusitint-un intervalul cuprins intve -2,6 Ma si ~1,8 Ma, Datarea depozitelor de limita a nivel punctual nu a rezolvat problema majora de corelarea limitei la nivel continental si nici extinderea acesteia in succesiunile marine, Schimbarea climatului (criteriul climatic propus la Londra, 1948 si Alger, 1952 trebuie urmiti in depozitele marine cat gi in cele continentale. La Conferinja Internationaldi de limita Neogen ~ Cuaternar, din India, 1979, s-a menfionat cd nu se pot corela datele studiului asupra depozitelor marine, cu rezultatele obfinute din studiul depozitelor continentale, Pentru aceste motive, la al 26-lea Congres International de Geologie de la Paris, 1980, grupul de lucru pentru stabilirea subdiviziunile Pleistocenului a propus ca acestea s& aibe la baz unitatea de polariiate magnetostratigrafied. Studiile radiometrice si magnetostratigrafice pe profilele clasice, contribuie la reinterpretarea volumului stratigrafic al Pliocenului, la identificarea unor elemente de corelare a varstelor si secventelor marine cu cele ale depozitelor continentale si la abordarea pentru © cat mai buna calibrare a limitei Neogen — Cuatemnar. Desi la Simpozionul International de Neogen ~ Cuaternar de la Moscova (1982) s-a decis ca limita Neogen ~Cuaternar, in suecesiunile de depozite marine, sd fie plasata la -1,67 ma, la baza Calabrianului, — primul etaj al Pleistocenului (marin), nivelul de la =1,6 ma nu poate fi recunoscut paleoclimatic (elementul major de aceptare a limitei inferioare a Cuaternarutui). Desi ricirea de la 2,4 ma nua fost marcata de o crestere excepfionala a volumul stocatai pe continent, aceasta a lisat o urma infailibilé in masurarea izotopica a oxigenul acest sens limita de la 2,4-2,5 Ma, dintre epocile magnetice Gauss si Matuyama, devine un instrument practic de corelare interregional (Riser, 1999, p. 288-289); schimbarea de la ~2.4 ma, Schimbarea magnetostratigraficd de la —2,5 ma, poate reprezenta o baz definitivi pentru corelarea cronostratigrafica, la scar globala a limitei Neogen — Cuaternar. in schemele de biozonare a Pliocenului giPleistocenului inferior din sudul bazinului Marii Nordului, pe baza de fo! ifere, moluste gi polen, baza Pleistocenului se traseaz la cca ~2,5 Ma (Zagwijn si Doppert, 1978). Stingerea taxodiaccelor in Olanda, Italia centrala, nordul Frantei indica o faz’ de ricire la cca -2,5 Ma. fn principal, pentru acest motiv, in lucririle prezentate la congresele INQUA de la Pekin, 1991 gi Berlin, 1995 sa discutat trasarea limitei inferioare a Cuaternarului la nivelul ~2,4-2,5 Ma, (Interesant este faptul ci problema limitei inferioare a Cuaternarului este acceptata printr-un oarecare consens ; ea nu mai prezint® un interes deosebit si a fost abordati, prin lucrarile stiintifice prezentate la congresele menfionate, de un procent relativ mie de cercetitori: 14% si, respectiv, 6%.) Din discugiile purtate in cadrul lucrarilor congreselor de Ja Pekin si Berlin, a rezultat clar e& doar depozitele Vilafranchianului inferior si baza celui mediu se pot paraleliza ca varsti cu cele tipic marine, calabriene, cele care pot fi datate pani la 2,5 Ma. Aceasta situafie apare favorabila pentru incadrari stratigrafice din Franta centralé si de nord si din arealul nord-european, in special zona bazinului baltic, si este susfinuta de geologi francezi, belgieni si olandezi — care studiazi depozitele continentale. Comisia Internationala de Stratigratie (ICS) i Uniunea Internagiuonala pentru Studiul Cuatemarului UINQUA) poate accepta trei variante pentru incadrarea Pleistocenului i standardizarea limitei Pliocen/Pleistocen. = pe principiul prioritafii Pleistocenul cuprins in Pliocenul superior (in conceptul original al Calabrianului— Lyell, 1833, cu durata de cca | Ma; ~ plasarea limitei la partea superioara a subchronului paleomagnetic Olduvai (Ia cca 2 Ma) ; ~ la limita paleomagnetics Gauss/Matuyama (la cca 2,5 Ma). Decizia de a adopia sectiunea de la Vrica, Italia pentru baza Pleistocenului la partea superioard a subchronului Olduvai (1,8 Ma), a fost acceptata de ICS in 1983, dupa Congrasul INQUA, de la Moscova, 1982. Limita se poate trasa la partea superioari a Pliocenului (Piacenzian+Gelasian), de la 1,8 Ma, in patru variante (vezi fig 1, A-D): in emisfera nordic’, evidentele recordului izotopic si sedimentele glaciare in nordul Atlanticului indica oscilafii climatice in extinderea ghejii continentale in mod pronuntat in jurul valorii de -2,46 Ma. Acesta a fost un element care a stat Ia baza adoptirii unei limite inferioare a Pleistocemului in 1998 (sesiune reunita ICS — INQUA, care a votat sectiunea de referint& la Vrica si limita la baza Gelasianului. Oscilatile climatice, pana la stabilizarea unuia rece, se extind pe un interval de cca 0,6 Ma, motiv pentru care limita se accepta diferit la baza, respectiv, partea superioar’ a Gelasianului. Pentru acceste considerente, incadrarea Cuaternarului se face ca perioadd, sub-perioadd sau ea epoca «compozitiy (Fara un rank definit pe scara cronostratigrafic’, dar incadrata de la 2,6 Ma, pe intervalul Gelasian ~Actual).. 3Istoricul cercetirilor pri DaDDDDeD2> 1, IMPORTANTA STUDIULUI CUATERNARULUI SI A DEPOZITELOR CUATERNARE Cuatemarul reprezinta ultimul interval al dezvoltarii planetei, atat din punct de vedere geologic propriu-zis, cat si ca schimbari in raporturile ap@/uscat, in configuratia morfologici a continentelor, a diversificirii si rispandirii organismelor. La toate acestea se adaugi evolujia fiinfei umane si declansarea impactulti antropi Procesele geologice si depozitele cuaternare sunt cele mai recente din istoria Pamantului. Studiul lor prezinta. importanta practica ~ economics, dar si teoretic’, reprezentand 0 prob material pentru sustinerea principiului actualismutui, ind depozitele cuaternare in Rominia 1.1. Importanta teoretica Studiul depozitetor glaciare gi a urmelor Iasate de glaciatiunea cuaternara, conduc la aprecierea timpului cad acestea s-au desfasurat, dar si privind succesiunea acestora, corelea la scar planetara si locala, ca si interconditionarea climatica si influenta asupra vietii, in general. Studiul depozitelor cuaternare prin pozifia lor hipsometrica (batimetrica) permite studiul formairii muntilor, probarea ipotezelor izostatice. in perioadele glaciare, prin sciiderea nivelului gfeneral al oceanelor, cu aproape 150 m, au apairut punti de useat, pe care s-au produs importante migratii ale animalelor. Pe de alti parte, in intervalele calde, restabilirea comunicatiilor marine gi chiar a unor noi cai de comunicare acvatica, au creat conditii de comunicare a faunelor marine $i local dezvoltarea lor endemic’. Chiar si pentra geologi de factura stratigrafica, Cuaternarul reprezinta un domeniu putin abordat, si de fapt mai mult pentru caracterul probatoriu al “actualismului”. Studiul, clasificarea si rolul imerconectiv al depozitelor cuaternare este lisat pentru geomorfologic si doar raportarea la 0 inginerie geologica care incadreaza activitatea pe substrat si domeniul de fundare, de exploatare superficiala, depozitare, alimentare cu ap si raspunsul la elementele si factorii poluatori, sunt abordati de ramura geologiei ingineresti Progresele in identificarea caracteristicilor si desfisurtrii climatice pe acest interval de timp se bazeazii pe tnregistriri geologice in mediul de sedimentare, de continuitate in lacuri gi bazine marine, pe platoul continental, in special, dar si prin studii asupra calotelor glaciare si depozitelor de loess. La acesiea adauga studi fizico-chimice de sedimentologie, continuturi izotopice etc., care detaliazt procesele desfaigurate in acest interval de timp, gi se realizeaz corelarea unor parametri formatori si efectele. 1.2. Deserierea paleomediului in Cuaternar Perioada Cuatemara reprezinta un interval din istoria Pamantului dominat de frecvente schimbari globale climatice, caro au determinat succesiuni glaciare/interglaciare. Schimbiri de mediu au reprezentat 0 important’ competijic de adaptare 2 comunitajii umane la aceste modificari determinate de clima Specialistii din domeniul Cuaternarului studiazé schimbarile complexe de mediu, in intervalele glaciare si interpreteaz4 acestea folosind analogia cu procesele si mediile actuale. Investigarea paleoclimatica pentru cuaternar reprezinta o cheie de infelegere a posibilelor schimbari climatice ale planetei in viitor. Studiile de mediu sunt conditionate de o activitate pronunjat interdisciplinar’, de aceea specialistii pentru mediu colaboreaz& cu cei din domenii asociate, ca de exemplu: geografie, geologic, geocronologie, climatologie, glaciologie, antropologie, paleoecologie, din domer solurilor ete.Este de notat faptul ci peste tot in lume sunt posibile interpretiri asupra evolufici dinamicii glaciare sia morfologiei mostenite doar la nivelul ultimei glaciafii, toate celelalte informaii sunt mai vagi, fiind estompate de aceasta ultima glaciatiune prin extinderea ei cea mai mare. Desi de la ineeputul secolului al XX-lea studiile asupra glaciatiunii din Alpi au descris o succesiune de patru faze principale (Penck si Bruckner, >>>), care au fost paralelizate ulterior cu un acelasi numir din alte regiuni, problema paralelizarii fazelor glaciare nu este pe deplin acceptatf, fiind multe elemente controversate. Prezenta unui sistem complex de morene in Europa si in America de Nord, cu 0 glaciara nu descrie suficient cronologia acestora (Riser, 1999). Se constata o mare diferentiere in aspectul florelor si faunelor calde de la sfarsitul Pliocenului si cele de la debutul Custemarutui. Refinerea apei marine, prin ciclul apei evaporare ~ precipitafii, in stare solid’ in calotele glaciare, mirite succesiv. su avut consecinf’ sctiderea nivelului oceanului planetar in mod compensatori. Descoperirea unor extinse suprafefe in ariile platformelor continentale a asigurat pasaje de comunicare in cadrul continentelor cu ample migratii: intre Asia si America, pe teritoriul insulelor sud asiatice spre Australia, din Anglia spre Europa gi altele. in acclasi timp sectoare mai adanci au Hamas ca stramtori, care au limitat aceste deplasiri continentale, dar au rimas ca pasaje de comunicare pentru faunele marine. De asemenea “facilititi au beneficiat” si hominizii primitivi in cadrul procesului de expansiune teritoriala si “cucerire” a intregii suprafete continentale. 13. Interpretarea existentei si extinderii unor glaci juni anterioare Cuaternarului 1.4, Importanfa praetica — identificarea, rispindirea i importanta economica a depozitelor cuatemare 2. METODE DE STUDIU $I DE DATARE A CUATERNARULUI SI A DEPOZITELOR CUATERNARE Studiul depozitelor cuatemare, schimbitrile climatice si marile etape de evolutie a umanitétii, ca si le paleomediului in Cuatemar se pot realiza in primul rand pe baza raportirii la o scar a timpului, Masurarea timpului si metodele de datare utilizate in geologie si atheologie sunt determinate metodologic de principiile de mésurare si de limitele de utilizare a metodei respective. 2.1. Metode de studiu 22. Metode de datare 2.2.1. Cronologia relativa I. Metode bazate pe reactil chimice Variafia temporalé a unor parametri depozitionali in cadrul aceluiasi domeniu de acumulare si/sau la sear globala, poate conduce la identificarea si acceptarea unei succesiuni in timp. Sunt doud metode care sunt utilizate: variafia raportului dinire izotopii de oxigen — “O/'*O, pe baza testurilor de foraminifere sau din apa din gheaja calotelor glaciare — clemente care depind de schimbirile climatice la scar globala si variafia de polaritate a cémpului magnetic terestru (cu perioade normale, directe si inverse, reverse). Aceste posibilititi de datare depind de mecanismul Gepozitional, afectat de 0 durati a timpului Studiul sedimentologie a acestor diferite formatiuni se face in laborator, permite stabilirea modului de depunere a materialului initial. Acestea se fac pe baza studiului nisipurilor (granulumetrie si exoscopie), studiul mineralelor grele si difractia RX.Analiza prin microscopie electronic baleiaj permite identificarca unor caractere distinctive pe fata granulelor de nisip. Se pot identifica fete, fatete, depresiuni, si alte elemente care exprima condit de transport si depunere. Mineralele grele, de exemplu: epidot, zircon, ilmenit, hematit, se separ prin diferenta de densitate in nisipuri sau materialul cimentat cu lichide brele (bromoform, cu densitatea =2,87). In mod natural aceste minerale sunt acumulate in functie de densitate, in aluviuni, in riduri eotiene sau in formatiuni de plajii (ripple-mark). Mineralele grele sunt folosite pentru studiul de provenient’, trascul paleodrenajului, paleocurenti marini sau evolufie in sistemele litorale. Analiza argilelor prin difractire RX, conduce la identificarea si participarea principalelor minerale argiloase. Studiul fenomenelor de arenizare (de alterare in suprafafa). Numeroase roci granitice si gneisice sunt alterate in suprafata. in climat tropical, asemenea proces este activ, granitele fiind descompuse in minerale argiloase, feldspat alcalini. IL Flora si fauna — posibititati de datare si de corelare paleogeograficé in Cuaternar Studiul resiurilor biologice permite, ca o completare a unor intervale mai vechi de timp, analize comparatorii, interpretari evolutioniste si de paleomediu, fie el marin sau continental (lacustru sau useat). Vegetatia Resturile vegetale fosile si studiul polenului fosil sunt folosite de paleobotanisti pentru stabilirea unor diagrame sporo-polinice sispectre vegetale in scopul descrierii inveligului vegetalsi inp! reconstituirea condifiilor paleoclimatice. Granulele de polen microscopice (cu o talie edie de 20-30 micron), sunt dispersate in atmosfer’ gi depuse pe substrat ca o ploaie si ajung de ordinul milioanclor de granule/cm’/an in regi temperate. Palinologia tropicala reprezinta 0 dezvoltare incepand cu 1960. Studiile palinologice se canalizeaza in principal pe trei directii 1. Punerea in evidenfa a schimbarilor climatice in regiumi degertice; aceste schimbari in Sahara trebuie sa explice condifiile in care s-a dezvoltat comunitatea umand, identificatd prin resturi scheletice gi arheologice. Observatii si interpretiri geologice pentru Sahara, au demonstrat altemanta de faze pluviale si uscate. Studiile de polen fosil din carote extrase din depozite lacustre, au demonstrat contemporanitatea episoadelor pluviale cu cele glaciare de la latitudini mai mari 2. O alta aplicare a palinologici tropicale a urmat dupa aplicarea acestei metode in regiunile temperate, focusate pe polenul confinut in lacuri si turbarii de altitudine. Au fost corelate observat i diagrame din carote probate in America de Sud, Australia, Asia gi apoi Affiea. Datorita datiri sedimentelor cu radiocarbon, au putut fi elaborate seri geogronologice precise pentru reconstituirea covorului vegetal pe ultimii 30 000 ani. 3. A weia directie a fost orientatd spre reconstituirea paleomediului, in principal a covorului vegetal sia climatului da ta nivelul Plio-Pleistocenului in arealul est-African, teritoriu de evolutic a Uumanitati Confirmarea si sustinerea mediului de savand, a intirit explicatia efectului acestui mediu in diferentierea de marile maimute, dezvoltarea bipedismului, si disparitia formelor robuste de Australopitheei Alaturi de polen sunt studiale resturi vegetale de talie mare: tije, trunchiuri, ridaaicini. Ca domeniu de studiu aprofundat, a fost abordat studiul phytolithelor (particule precipitate in interionul sau intrecelulele materialului vegetal viu), reprezentate prin cristale de oxalat de caleiu, Formele particulare pemit diferentierea unor speci vegetale. Analizele anthracologice reprezentind determinarea particulelor de cdrbune de len din materialul arheologic, sau din incendierea pidurilor. Asemenea determinari permit interpretiri privind covorul vegetal. In asociere directi cu omul preistoric, lemnul fosil, cu fragmentare naturala, debitare antropica sau ars in vetre de foc, conduc Ia interpretarea indirect a stadiului de evolutie social a ‘comunitatii umane, a paleomediului vegetal ca si la uncle consideratii climatice. — dendrocronologiaa>>>2>2>>>>>>>>> Fauna fosila Fauna fosila reprezini 0 prima importants in cadrul metodelor de studiu, recompunerea tabloului evolutiei vietii si a climatului in arealul continental. Fauna marin’ ~ probeazi prin clementele reci debutul intervalelor de debut ale glaciagiunilor. Patrunderea “oaspetilor reci” in Marea Mediterana este un element probator pentru un astfel de eveniment >>>>>>>>>22322>2> Faunele marilor ierbivore continentale (din grupul elefantidelor, rinoceridelor etc.) conduc la Fecunoasterea arealelor de pasaj, cu limitcle de extindere pind la marginea calotelor D>>>20>02200> ete. 2.2.2. Datarea radiometrica —metoda de datare cu “C (metodologic, ecart, materiale folosite pentru datare cu “C); ~ alte metode de datare radioactiva pentru Cuaternar: Potasiu/Argon; Argon/Argon 2.2.3. Alte metode de datare a depozitelor cuaternare = Termotuminiscenta (TL) >>>>>>>>>> ~ Luminiscenta Stimulatt Optic (OSL) >>>>>>>>>>>>> ‘0 f i | | I3. Limita Neogen~Cuaternar in Romania Limita Neogen ~ Cuaternar a fost discutata prima data in 1940, de Atanasiu, care plasa “pietrigurile (stratele) de Candesti”, cu fauni villafranchian’, la partea superioari a depozitelor pliocene, cutate. “Stratele de Candesti” urmeazi depozitelor pliocene, uneori find cutate impreuna. Proababil pe acest considerent, in 1942, Wenz. inclus la Pliocenul superior depozite din curbura Carpatilor (considerate la acea vreme de varsti: Astian, Villafranchian, Sicilian), cutate in faza valaha. Totusi, acolo unde apar, discordantele unghiulare (in sectoarele in care apar), nu pot fi considerate ca limita intre Neogen si Cuatemar, doar pe criteriul unui Pliocen cutat, aga cum a sustinut Wenz. Pe baza discordanfei unghiulare intre Pliocenul cutat si Pleistocen, chiar intervalul post-Sicilian ar trebui trecut la Pliocen, (De remarcat si asocierea Sicilianului — etaj marin, cu subdiviziuni din arcalul continental, uzan{a obisnuitd in perioada respectiva ; in accepfiunea actuala Villafranchianul este un termen pentru depozite continentale,). Pentru Roménia, problema limitei a fost pusd in acord cu Congresul International de Geologie de la Londra (1948) de Liteanu, tn 1953. Exisienta unor faune de mamifere permite o serie de datari pentru unele secvete villafranchiene fluvio-lacustre din Romdnia si raportarea cu ccle din Italia. Stratele “levantine” de la Craiova, in care s-au gisit resturi de Archidiscodon rumanus, au fost considerate Ia baza Pleistocenului. in schemele lui $tefinescu “Levantinul” inferior, (stratele cu Potamida lenticularis), reprezinti partea superioari a Pliocenului, iar “Levantinul” mediu gi superior sunt incluse Cuatemarului. Pentru Romfnia s-a acceptat Incadrarea orizontului cu Unio procumbens si U. stefainescui, de la Craiova, in care sunt recunoscute resturi de Archidiscodon meridionalis (Schoverth et al., 1963), la Pleistocen. in cea mai mare parte a ariei de sedimentare din fata Carpafilor se acumuleaza in Pliocenul superior gi in Pleistocen depozite cu caracter molasic. Spre contactul cu rama Carpajilor s-au format imense conuri de dejectic, organizate spatial sau remobilizate ulterior in sceven{e fluvio-lacustre. Acestea formeazd «Stratele de Candesti”, (cu litostratotipul la nord de Buzu, Mrazec si Teisseyre, 1911).{n 1953, Liteanu a considerat primul «Stratcle de Candesti” ca reprezentind termenul bazal al Cuaternarul (Villafranchianul). Spre largul bazinului, afectat de subsidenti mai accentuatS, s-au acumulat cu grosimi secvente mai fine. Acestea reprezinti « Stratele de Fritesti”, in general sincrone cu cele de Candesti Faune de mamifere au fost identificate in multe cariere din zona extern a Subcarpatilor, in zonele mai centrale ale bazinului, sub terase, ca gi in cadrul decopertarilor pentru cérbuni. Resturi de Archidiscodon meridionalis, Dicerorhinus etruscus, Mastodon div. sp., etc., probeaz& varsta villafranchiand. (Pentru Rominia este acceptat ca orizontul cu Unio procumbens si U. stefanescui, de la Craiova, in care sunt resturi de Archidiscodon meridionalis [Schoverth et al., 1963], poate fi recut la Pleistocen). Studiut faunelor de moluste de ap dulce, arata diferentieri in cadrul prosodacnelor si viviparelor, in 3i dezvoltarea morfelor sculptate indica un caracter termofil (Wenz,1942, apoi Cepaliga, Andreescu, Papaianopol $.a.). Analiza faunei de moluste dulcicole, pe ultimii —5 Ma, indicd faptul ca dezvoltarea unionidelor sculptate se termini la aproximativ —2,5 ma (cea ce coincide cu limita epocilor Gauss - Matuyama, la -2,48 ma). De la accasti data incepe ricirea general a climatului in Europa. Evolutia acestei faune marcheaz& schimbarea climatica gi are loc o inlocuire important in Paratethys cu moluste de talie mai micd, netede, in general la limita Pliocen - Pleistocen. in zona euxino-caspica seconstati dezvoltarea molustelor de apa rece. Wenz, din 1942, remarca absenfa unionizilor netezi in Villafranchian (Romanianul superior), dar si reaparitia lor mai sus in Sicilian. Studii de detaliu asupra faunelor gi asociatiilor de moluste au permis o serie de corelairi ale bazinului Dacic cu zonele invecinate, in contextul general al Paratethysului estic. De altfel, rezultatele din anii 1975 au permis corelarea bazinului Dacic cu o diagrama complexa, intocmits pentru teritoriul european al Rusiei (Nikiforova et al., 1977 —in teritoriul fostei URSS). Pentru partea vestic’ a bazinului Dacic (Andreescu, din 1973), prin biozonarea molustelor de api dulce, se traseaza limita Neogen — Cuatemnar intre stratele cu Eberzininaia (partea terminala a Pliocenului) si stratele cu Unio apschenonicus in zona de curbura a Carpatilor Orientali limita se pune dupa disparitia unionidetor sculptate, odata cu schimbarea regimului de sedimentare, la aparifix depozitelor det in zona cutelor diapire exteme, la nord de Mizil (Motis si Papaianopol, 1972), limita Neogen — Cuaternar se pune la baza argilelor nisipoase, cenusit-albastrui, cu Helix si Cepaea. in bazinele Barsolt, Borsec, Bilbor sau in regiunile nord-vestice, Bratea — Borod ~ Comitel, Baia Mare, consideratii stratinomice, corelate cu analize paleontologice (macro si microfauni, paleoflora, interpretari sporo-polinice), au permis ca, local, si poati fi luati in discutie o limita Pliocen — Pleistocen. Greutafi mari in ceea ce priveste corelarile cu bazinul Dacic propriuzis si cartografierea limitei, fac improprie operarea la seard regionala. Samson si Radulescu, 1973; Ghenea, 1977, s.a., au aritat c& limita Neogen — Cuaternar trebuie pusi la ~1,67 ma, conform deciziei Simpozionului Intemational de Neogen — Cuaternar, de la Moscova, 1972. La al 26-lea Congres International de Geologie, Paris, 1980, grupul de lucra pentru stabilirea subdiviziunilor Pleistocenului a propus ca acestea si aibi Ia bazi unitatea de polaritate magnetostratigrafica. in accasti acceptiune, limita radiometric’ trebuie trasati la -2,5 ma. Din acest punct de vedere, Pliocenul in Roménia (Dacian + Romanian) ar fi cuprins in intervalul —5,4 ma si-2,5 ma. La Simpozionul de limits Neogen — Cuaternar de la Bucuresti, 1980 Ghenea a sustinut c& valoarea de la -2,5 ma, reprezint& un moment firi somnificafii climatice in aria bazinului Dacic, cu. mari greutii cartografiere. De remarcat ef, in sensul celor stabilite la Moscova in 1982 (la Simpozionul International de Neogen - Cuaternar care a avut ca obiectiv aceasti. problema) s-a decis ca Neogen — Cuaternar, in suecesiunile de depozite marine, sa fie plasata la baza Calabrianului, la ~1,67 ma. in conformitate cu aceastii hotirire, limita Neogen - Cuaternar, in cadrul depozitelor continentale trebuie identificatd la—1,67 ‘ma gitrasata in interiorul Villafranchianului in acest sens, Villaffanchianul inferior si mediu, corespunde cu o perioad& anterioara Calabrianului, situatd intre -3,8 ma_si-1,67 ma, care se plaseaza in Pliocen. Doar partea superioara a Villaffanchianului, care poate fi datatt intre 1,67 ma si-1,0 ma, (si trebuie echivalati cu Calabrianul tipic) reprezinti Pleistocenul inferior in bazinul Dacic, limita Neogen/Cuatertnar se accepta la —1,87 ma, si nu ~1,67 ma, conform deciziei de la Moscova, 1977, si nici la 2,48—2,5 ma, adicd la baza limitei de polaritate magnetica Gauss/Matuyama. Limita se considera ci trebuie si fie cuprinsi in interiorul «Stratelor de Candesti» la baza stratelor cu Unio apscheronicus si cu faund de mamifere villafranchian superioare (Ghenca, 1981... 9. In arealul din fata Carpatilor, acest nivel se plasczd in stiva “Stratelor de Candesti”, iar acolo unde este fauna, intre nivelele eu Rugunio riphaei si Unio apscheronicus (Andreescu, 1981, autor are solicita corelarea cu baza Calabrianului rece si identificarea unor eriterii paleontologice de varsta pentru 0 limita la —1,67 ma).In anul 1987. noiembrie intr-un curs finut la Facultatea de Geologie din Bucuresti, Ghenea considera o limita Pliocen — Pleistocen la~1,7 ma. Aceasta limita are susfinut& de prezenta genurilor Pristinunio si Bogatschevia, la o adancime variabilé de la Bucuresti spre sud, de 100-200 m de nisipuri de Fritesti si nisipiri din ce in ce mai fine spre Calugareni La vest de Arges este situat un domeniu exondat Ia baza Cuatemarului, unde apar depozite loessoide si argila rosie. Spre est exist o zon’ in subsidenfa continu’, cu intregul Pleistocen, care gi actual coboard cu 11,5 mm/an. in Campia de vest (cu continuare spre Campia Ungara), in foraje lucrate impreund cu cercetitori canadieni, investigate paleomagnetic au aritat urmituatere adancimi corespunzatoare limitei radiometrice de 1,7 ma: Salonta la ~400 m; Oradea la 300 m; Satu Nre la ~200 m; se ridic& spre rama Apusenilor la ~50-60 m. in Moldova sunt pietriguri de Tulucesti (pietrisuri de Balabanesti) cu 0 grosime de 20-30 m discordante peste Pliocen. (Fauna de_ma a Tulucesti datati Pleistocen inferior de Ghenea, 1968 (ca si de Mibtils si Bandrabur, anterior, in 1962. a fost reconsiderati. si datata Romanian, Ghenea, 1979) vezi tabelul cu fauniXX2 Tabel XX2 dupa Ghenea, 1979 Practic, tofi cercetitorii considera limita Pliocen ~ Pleistocen acolo unde apar “Pietrisurile de Candesti”, in interiorul lor, inte-un nivel bazalde regula, la nivelul aparifiei faunei de moluste cu Helix sp. — ambele valori radiometrice, de ~1,67 ma si-1,87 ma se plascazi in interiorul acestor “pietrisuri”. De mentionat si faptul ci in lucrarile geologie se sustine in mod conservator, o limiti Neogen — Cuaternar la 0 varsti «absoluti la -1,8-2 ma, Aceasti valoare nu corespunde unor hotirari, chiar de consens, este practic fir acoperire, si se exprimi ca 0 completare numeric asociativi unor descrieri litostatigrafice. Este clar faptul c& problema cartografiererii limitei in bazinul Dacic (ca dealtfel si in restul teritoriului Romaniei) poate fi realizati doar in cazul identificdrii unor schimbiiri litologice. Datele radiomettice si magnetostratrigrafice, desi cu mare acumulare, sunt practic punctuale, raportabile la sectoare alese — tip, dar oricum inoperabile la scard teritoriali. Pentra bazinul Dacic sunt necesare, in continuare, ridicari magnetostratigrafice si datari radiometrice de detaliu, pentru corelarea secventelor din zonele acceptate, care contin limite, cu cele din zonele invecinate si, mai departe, cu arealul ponto-caspic. |shetari actuali aternarul, ve intervalul de 1.8 Ma a fost afectat de procese ealciare maiore. cu desfigurare planetara, si explicarea acestor intervale a suscitat numteroase interpreta si “scenarii” evolutive. Penck si Bruckner, care au sintetizat evolutia glaciard a ghetarilor, au demonstrat pluralitatea glaciatiilor si au introdus conceptele de complex glaciar si serie galciard complexul glaciar este reprezentat printr-o morend terminala, abandonata de ghefar in zona sa de topire. Sub forma unui vallum are un aspect de con si reprezinti un nivel fluvio-glaciar care constituie un camp glaciar. Complexele glaciare se unese intr-un emp de ansamblu si pot forma o serie glaciar — in timoul unui interval glkaciar s-au putut forma serii glaciare, care au fost tliate de vai, in interglaciar. Plecdnd de la aceste interpret&ri, autorii au putut a in platoul bavarez, arealul Memmingen (in tre vaile Iler si Riss), patra niveluri aaluviale, care corespund la patru cdmpuri galciare de ansamblu, Ele diferi prin altityudine, pant, compozitie petrografic’ a materialului acumulat, ceea ce conduce la interpretarea sursei si directia materialului morenic acumulat De la numewle acestor patru rauri din acest platou au fost numite cel patru Gglaciatiuni: Gunz, Mindel, Riss, Wurm. Clasificarea ghetarilor se poate face in functie de o serie de criterii: caracteristici de amplasare, fizico- chimice, dinamica aparatului glaciar, morfologia, Sunt douii categorii importante: a calote glaciare, b ghetari montani (locali) «@ Calota glaciard ~ intansis (gheata cu mare extindere si grosime din interiorul continentului) este 0 mas’ care formeaz o cupoldi un scut de gheat la latitudini mici. Cele poua calote actuale (in zona subpolaré nordic) Groenlandez& si (polar - sudica) Antarctica — care ocupa practic tot continentul Antarctida. Periferia calotelor, tn deplasarea gravitational, se termina pe continent sau in ocean, Marginile inlandsis-ului se scurg pria vai, formand limbi de gheaf& cu dimensiuni majore, prin umplerea vailor cu volume exceptionale. Acesta fomatiune morfodinamicd reprezinta un efluent. Sub presiunea dinamica a gheji, efluentii ajung s4 pluteasca in mare, formand banchiza sau ghejarii de self, sau s& se desprinda si si inire in deplasare antrenati de curentii marini locali Calotele galeiare au o mare stabilitate pe intervale geologice de timp, find afectate morfologic de schimbiri climatice generate planetar sau prin impact cosmic (in ultimii 30-40 ani, de inducere antropic®). b. Ghetarii montani sau locali sunt prezenti pe suprafete reduse, la toate latitudinile, find izolati in zonele cele mai inalte, la 0 coté deare depoinde de limita zipezii permanente (LZP) la latitudinea respectiva, Aceast limit nu coboara uniform de al ecuator la poli, fiind determinats de circulatia atmosfericd, curenti mari, raport uscat/apa 5.2. La ecuator (LZP) eate la cca 5000 m altitudine; fiind gheari pe cele mai inalte masive: vf. Kenia si Kilimanjaro, in Africa. In zonele temperate (LZP) ajunge la cca 3000 m. in aceste zone temperate ghefarii au o serie de particularititi, Raporturile de extindere/retragere, depind in principal de climat (temperatura si precipitatii). Migcarea si modelarea vailor au caracteristici determinate de relief si fundamentul de alunecare: in functie de gradientul geotermic, grosimea ghetii, natura si caracterul substratului, panta versantului. La fundul masei de gheata, temperatura se echilibreazé la punctul de topire, cea ce determina un anumit caracter al curgerii gi implicit deformari in masa de gheata, care se transmit pana la suprafata cu aparifiua unorcrapituti, crevase, ingrAmadiri de blocuri instabile. Eroziunea pe substrat este complex abraziune, fisurare, concasaj, slefuire cu apotrul major al materialului morenic de fund. puternica: Mecanismul de formare si evolutie glaciara, pot fi exemplificat ca singurul proces care este independent de activitatea biotick (sunt simtite doar interferente cu unele determinari in schimbari atmosferice, fluctuafii in temperatura si precipitaqii). Actual, ca si prin extrapolare cuantificata in trecutul apropiat geologic, sunt analizate raporturile dintre ablatie si acumulare, care determin’ echilibrul glaciar. Stare de stabilitate a “rezervoarelor frigorifice” actuale ~ Antarctica si Groenlanda ~ este tot mai atent monitorizata pentru identificarea elementelor cele mai discrete de instabilitate care si incline balanta termicé cu efecte necontrolabile. Topirea accentuata casre este pronuntat exprimaa tn geomorfologia ghefarilor montani, este identificata si in zonele de calota si ejefctele pot fi catastrofale prin schimbarea nivelului oceanic cu repercusiuni catastrofale in liniamentele frmurilor Ghetarul desftisoar’ 0 actiune de eroziune longitudinala pe patul de curgere gi lateral. Morfologia reliefului relict glaciar, prin caracteristicile profilurilor laterale si a celui longitudinal, cunduce la interpretarea actiunii ghetarului intr-o desfésurare anterioard Tipuri de ghetari actuali Clasificarea este ficutd pe baza caracteristicilor geomorfologice, care se refera la aspectul exterior Ghetarul alpin (de vale) ~ format din bazin de alimentare cu z8pada, circul de gheaja, limba. A fost descris in Muntii Alpi, pentru care este reprezentativ. in arealul de acumulare a zApezii aceasta este spre adancime mai dens’, grauntoasd, flind numita firm sau neve. Accasti zona se plaseazi deasupra (LZP) de la cca 3000 m. Firnul se deplaseaza gi se acumuleaz in circ, care confine o mare mas de gheata. In acest spatiu, gheata curge ca o limba cu dezvoltare mare, cu ramificatii si confluente din vai adiacente, avand un mare volum de morene de fund. Ghetarul pirinean (de cire sau suspendat) ~ cu gheati intr-un cire de mici dimensiuni, de regula fra limba. Morenele specifice sunt de suprafara sau interne, Ele sunt reprezentate prin materialul desprins prin crioclasticitate din perefi seu sunt aduse de avalanse. in Carpatii Romanesti sunt urme ale unor ghefari de tip pirinean, Uneori exist 0 limb& scurti. Pentru unele circuri galciare cu morfologie format probabil in dou generatii de modelare s-a enuntat un efect suprapus al unei glaciatiuni mai noi — Wurm, peste o glaciatiune anterioara — Riss. Ghefarul de platou — este reprezentat printr-o caloti de gheata de mi excavatii dimensiuni, cantonat in largi (forme de modelare actual sau recent — nedistruse de agenti modelatori In Holocen). Custuri sau karling sunt formate prin ingustarea si intersectarea crestelor, prin retragerea versantilor uunor circuri alfiturate, Sunt modelate prin procese crio-nivale, prin care s-au format varfuri piramidale iar in lungul culmilor, lame, muchii zimtuite. Valea glaciara reprezinta sectorul de curgere al ghetii, Morfologia rezultata este caracteristicé, profil transversal de U. Unele vai se pot termina brusc — vai suspendate sau troghuri, si reprezinti sectoare care marcheaz& nivelul superior la care a curs ghejarul, in unele vai actuale s-a dezvoltat prin sculptare recent o vale mai stramta, cu profil transversal V, in aceste situatii apar dou’ randuri de versanti abrupti, separati de un pod — care formeaza umeri de vale glaciari Recunoasterea acestor caracteristici geomorfologice si interepretarea corecta a etapelor de modelare- evolutie conduc la reconstituirea anambluilui glaciar gi particularitatilor evolutive.MODELE PERIGLACIARE Generalitati Prin periglaciar se intelege sistemul morfo-climatic din regiunile reci, descoperite permanent de gheatt, sitnate deasupra limitei padurii sau dincolode limita péadurti spe regiunile boreale. in aceste zone se dezvolti un ansamblu de forme si structuri create in special prin actiunea complex’ a gerului Din acest punct de vedere climatic, periglaciarul, cu amplasare de tranzitie intve climatul polar gi cel temperat, apare caracterizat de o serie de nuante: arctic-continental, arctic propriu-zis, alpin etc. Aceste tipuri interfer’ cu ritmul, intensitatea, ponderea proceselor, avand ca rezultat, structurile gi “deformarile” care pot fi identificate si clasificate. Permafrostul ocupi 25% din, uscatul emisferei nordice. Volumul estimat de gheati al acestui permafrost este de 1,1-3,7x10"'m’, echivalentul a 0,03-0,10 m in nivelul marin, Efectul major al incdlzirii climatului_va determina topairea unor suprafefe si volume mari de gheati care vor alimenta cu apa lichida bazinele marine. Contributia permaftostului la cresterea nivelului oceanic a fost estimata de la 0-2,5 mm pe intervalul 1990-2100 (cu o rata de 0-0,23 mm/an), la 30 mm. ap in nivelul marin in 2100, Climatul alpin are doua nuante actuale, care pot da o imagine si permit o interpretare privind evolutia unor sisteme in trecut: (in palierul) temperat si (in palierul) tropical de mare indlrime. Prima categorie climtica se dezvolti ca etaj sub limita 2apezilor permanente (de regultt peste 1 800 m), cu 0 temperaturé medie sub 0°C cel putin 6~7 luni pe an, si precipitatii bogate, peste 1000 mnv/an, Rolul de baz in modelare este susfinut de expunerea Versanjilor, inclinarea lor si este conditionat de ciclurile sezoniere de gelivatie (cicturite diume in special). in zona tropical, periglaciarul se desftisoara la 0 altitudine de peste cca 3 500 m si se remarc pi amplitudini termice diurne mari, o mare umiditate, o redusi actiune a véntului si o redusé durata si penetratie in sol a gerului Climatul perigtaciar de latitudini mari. Climatul boreal propriu-zis este identificat in teritoriile nordice subpolare: Nordul american, Laponia, Asia siberian 1, Agenti si procese in arealul periglaciar Ansamblul de forme gorfologice si structuri deavoltate in regiunile periglaciare sunt rezuttatul imbinarii actiunii mai multor agenti specifici: inghet, zipadi, dezghet, gheati. Unii dintre acestia au un caracter polizonal, cum este vantul, siroirea > Inghetul/dezghetul>>>> Actiunea zipezii (nivatia)>>>> Actiunea vantului (eolizatia)>>> Actiunea fluvio-glaciara (gelifluviatia>>>> Actiunea biochimica in aceste regiuni este relativ redu: redusa, ceea ce face ca pedogeneza si nu se realizeze Actiunea dinamici determinata de reechilibrate statica, produse areal pe suprafete evasiorizintale ca si pe versanti cu diferite grade de inclinare care conitioneaza si favorizeaza procesul. deplasari lente si deplasiri rapide pe versanti —Creep-ingul Proces care consta in rearanjarea lent a unor particule mobile din substrat, datorita schimbarilor in volum prin temperatrura, umiditate, inghe/dezghet, activitatea plantelor vy si limitata de fasiile de vegetatie Sfprin presiunea exercitati de rédacinile lor. Ca efect apar unele tasiri slabe, cripaturi ca riduri, identificate prin alunecarea unor stilpi, arbori, erépaturi in poavimente. De notat ci a) arealele cu vegetatie arborescenti si ierboasa favorizeazi acest proces; b) fenomenul nu apare pe rocile dure, — Tasérile naturale, Sunt deplasiri lente prin comprimarea rocipor din substrat, legate de sufoziune. Apare pe roci mobile, affinate, poroase, dizolvabile (luturi loessoide, alternante de argile nisipoase, gresii calcaroase, substrat carbonatic, aluvii, deluvii etc.). (Por fi si taséiri antropice, care mi fac obiectul lucréiii de faye). Tasarile de regula sunt permanent active si se manifesta continuu —rapid sau foarte lent. in cadrul celor rapide (1-2 mm/24 ore) apar si mici criipaturi sau un microrelief cu trepte concentrice, ceea ce reprezint& semnale precursoare ale unor procese mai ample, de lunecare in mas& (+prabusiri g.a.). In versanti se produc cirari paralele pe curbele de nivel, cu aspect terasat a unor benzi care au litimi de 30-60 cm, separate ca trepte distantate la 20-100 cm. — Incovoierea capetelor de strat. Face parte din categoria deplasarilor lente in versantii inclinati moderat si formati din strate evasi-verticale, reprezentate prin alternante de roci eu duritati diferite, Prin procesul de meteorizare si migcare gravitationala, capetele de strat, descdreate de presiune in suprafita topografick si incovoaie, conform cu versantul (fig....). Pe suprafefele de versant afectete de acesat proces apar deplasari de copaci (in arealelel cu constructii: inclinari de stalpi, deplasiri de fimdatii, terasamente, liniamente de drumuire gi de transport subteran). 2. Structuri periglaciare (de coretat cu Formete de relief periglaciare~ mai jos) in regiunile periglaciare se disting areale care se dezgheati complet in sezonul cald si terenuri care desi se dezgheata pe 0 micd adancime de la suprafata (de ordinul metrilor) pastreazi un orizont adanc, inghetat peren “permanent” (pergelisol — permafrost). Un asemenea sol inghetat permanent se poate recunoaste ca existent din Pleistocenul superior. Molisolul este solu! supus inghetului si dezghetului sezonier. Grosimea variaz& de la cdtiva dm gi pand la 6-7 m. In cadrul formelor periglaciare conditionate de actiunea inghetului, care apar de regula in regiunile din apropierea zonelor cu glaciafiune sau in sectoare mai indepirtate acestora, se cuprind: pseudomorene, mii de roci, pene de gheafa, soluri fra structurd, soluri cu involuti SppppEaaeee 3. Formele de relief periglaciare se grupeaza in patru tiputi principale: Formele de versant ~ grohotisuri, rostogoliri ordonate, depozite de versant, ritmic~ stratificate: blocuri glisante, culoare de avaslange, nige nivale, semi-palnii nivale, potcoave nivale ete. b. Formele dezvoltate pe suprafere plane — soluti poligonale, mieropoligoane, cercuri de pietre, cdmpuri de roci, pavajul nival, movile inierbate, pingo-ul Forme reziduale — otalitatea reliefului din arealele inakte afectete gi/sau formate prin activitate initial_de modelare glaciaré cu evolutie ulterioara in regim perigalciar: creste ascutite, crenelate, custuri, creste de cocos, ace, turnuri, babe etc. Solurile fara structur’d >>>>>>>>> Solurile cu involujii >>>>>>>>>> Penele gi vinele de gheatii >>>>> Depozite periglaciare propriu-zive — mai ales la marginea teritoriului glaciar, caracterizat actual de o retragere evasicontinua (amjitearele morenice frontale, morene laterale dar side fund), sub actiunea vantului (loessuri) si a transportului fluvio-glaciar cu acumulare iglaciar’ (debitul solid) in lacuri de baraj morenic (regasit practic in varve) sau pe traseul hidrogratic (marerialul de terasd). La marginile zonclor glaciare sunt reprezentate prin dune nival-coliene izolate (amestec de nisip si zipad’), acumulari de nisipuri gi depozite nisipo-argiloase cu grosimi de pani la 2 m si lungimi de peste 100 m Morencle>>>> Pseudomorenele >>>>>>>>>>>> “Marile de roci”>>>>>>> 4. Structuri morfologice/morfogenetice, cele care s-au format in afara domeniului sivict periglaciar. in intervalele stadiale si interstadiale s-au format structuri morfologice si s-au acumulat depozite ale ciror caracteristici pot sa descrie evenimente paleoclimatic, paleontologice, tectonice etc. gi au extindere latitudinal spre sectoare temperate si mai departe (?). in cadrul acestor structuri se pot incadra terasele gi piemonturile. 41, Terasele Actiunea de modelare a reliefinlui rerestr se desfasoara intre profilul morfologic si nivelul de bazi (V. Mihailescu, 1947). In colaborarea mai multor factori (agenti, structurd, variatii ale nivelului de baza), variatia nivelului de baz8 se deduce din observarea inregistrarii lor in reliadful terestru, Intre aceste forme, cele mai importante sunt: platformele de eroziune gi terasele. Definiti: Geomorfologic, o terast este o treapta intercalatd unei vai sau mrginind un litoral (lac, mare): un fost fund de vale suspendsat in chip de treaptd, sau o fosta plaja, deasupra nivelului fluvial, Jacustru sant marin Geologie, 0 terasa este in prinmul rind un depozi aluvionare (E. Haug>>>) Daci treapta se pastreazi ca forma de relief, depozitul subfire) sau sf fi fost spailat in totlitat. Depozitul are important deosebita privind vatsta, natura elementelor constituente, structura, forma acestora te Fiecare terasi corespunde unei faze de joate si li asci, (initial flind prea Bazat pe o asemenca descriere au fost catalogate terase in roca gi tewrase aluvionare. in acelasi timp, pot fi terase ingropate (respectiv — depozit ingropat) sub aluviuni mai noi (Acestea au fost nimite ferase negative sau geologie, ingropate sub nivelul de baza ~ Bratescu, 1942), Torasele nu reprezinti niveluri de croziune ajunse la maturitate sau in faza de jcumn sunt peneplenele sau platformele de eroziune). Din punct dle vedere geologic este important clasificarea teraselor dupa locul de formare: = terase fluviatile, ca trempte in Lungul vailor: = terase litorale ~ trepte de tip amfiteatra in lungul {3rmuritor (asemfinstoare-asociate platformelor de abraziune), — _terase cdmpii sau prispe de piemont, etajate la poatele muntilor: (Adancirea torenjilor si rlurilor in depozitele de pioemont, fragmenteaza aceste edmpii de piemont, sculptand trepte inalte — ascmandtoare, identificate ca si interfluviile réurilor, rimase suspendate.) Chiar distruse local, terasele se pot reconstitui Elementele terasei Poul ~ este niscut intr-o faz’ de eroziune gi este ulterior aluvionatFruntea~ este planul de legitura dintre podul terasei si noul nivel de baz; denivelarea reprezint& amplitudinea iscdrii; ea mu are acecasi valoare peste tot, in lungul rdului, datorita unor cauze locate, in special neotectonice; Muchea ~ marginea podului de teras’, spre fruntea cestuia, Panta transversalat (profilul transversal) — este uisor inclinata sau chiar ridicata spre actualul talveg. Panta se exprim& in prade sau mvkm, La terasele litorale, profilul transversal este orizontal; la terasele fluviatile este usor bombat in directia axei vaii Tana — este imersectia podului de terasi cu povarnigul care o incadreaz: "aint longitndivead ~ este inelinatd in direetia curgerii apei cu o valoare medic de Deposital aluvionar, cind exist’, este reprezentat prin material rufat, relatiy.sortat, a cdrui marime scade in sensul vaii sau cu departarea de tarm. Clasificarea teraselor a, Morfogenetic sunt recunoseute terase: planetare, regionale, locale. Terasele sunt eustatismul general in funetie de mivelul de huzd’ eneral, dat de side necesitatea atingerii profitutui de echilibru,” Nivelul de bazA si profilul de echilibru sunt esentiale pentru tnjelegerea modelarii si regimul hidrodinamic pentru considerente practice: migrajia albiei, amenajiri, constructii hidrotehnice, drumuiri, poduri ete Terasele planetare Terasele Terusele locate sau pseudoterasele sunt amplasate in lungul raurilor, mai ales a celor de munte, in lungul tarmurilor sunt trepte etajate, asemandtoare teraselor. Sunt apropiate ca forma de terase, dar au o alti origine. Ele sunt poligenetice. Se formeaza in condifii climatice § tectonice stabile gi sunt rezultatul eroziunii laterale si de fund. Sunt trepte pe pantele vailor formate prin alternantelede strate cu rezisten{a diferita la eroziune, dezagregare si spalare. Apar pe rduri in depresiuni inchise, prin supra-abundenta aluvionarii, taierii meandrelor etc. si pot fi de naruire, alunecare, rostogolire de grohotisuri, La ele se asociaza si terasele sezoniere (observate frecvent la terasele tinere, aluvionare dar si pe pantele vechilor terase. 1b. Structural sunt terase In rocd, terase in aluviuni gi terase cu aluyiuni Terasele in rocd sunt fara depozit sau cu o cuverturi aluvionari foarte subtie. Terase in aluviuni >>>>>> Terasele cu aluviuni, La acestea se noteaza raportul roca dezgolita/grosimea aluviunilor = rd/a. Un astfel de raport, ca si alte caracteristici sunt greu de identificat si descris la terasele formate pe nisipuri sau pietriguri. Ninelul de Profilul de echilibru reprezinta un concept teoretic:reprezinté prof foituctnad a ci panta permite ‘in figcare punct apa st transporte iucarcitura. Fri a produce erazinne sw altnionarea albici. Existenta patului de akivinni este 0 conditic esen}iala pentru (PE), Prt reglarea continu a pante. prin deplasini de ‘luvin. PE, este provizori, dnaunic. ideal, Cu cat (PE) real. ote) este mai apropiat de profil ideal ut evolu nl este mai srvansaaStudint pe teren al teraselor = Stabilirea nivelului real al podului de terasi, adic alegerea suprafefei care mu a fost modificata, afectata de adausuti ulterioare, In general aceasta suprafafi se recunoaste prin netezimea extinsd, o continuitate pe mari distanfe si o innclinare mic& transversal gi longitudinal, Artealul pana la care a ajuns dezvoltarea terasei se fixeaz& prin ruptura prifilului vaii in punctele de inchidere a terasei sau nivelul de la care se modifica numarul teraselor. ~ Altitudinea relativa a unei terase, Aceasti reprezinta distanja la care se giseste suspendata deasupra fundului de eroziune al talvegului urmator, de roziune a plajii — vechiul fund de vale (plaja), aluvionat. Aceasta inaltime reprezinta amplitudinea miscarii custatice negative sau a celi epirogenetice pozitive, din ultima faza a sculptarii terasei respective. Nivelul real al podului de terasi corespunde supratetei de aluvionare a vechiului plan de efoziune. Altitudinea terasei se masoart intre nivelul real al terasei gi planul de eroziune urmiitor Dificultiti in masurarea altindinii unei terase. — prezenta unei cuverturi aluvionare a unei terase (peste planul de eroziune) care este acoperita de unul sau mai multe niveluri de loess: Existenta unui plan de eroziune actual acoperit de aluviuni cu grosimi variabile si foarte mari in mod obisnuit se masoari inaltimea dintre fiundul viii actuale si podul de terasa, adica suprafate ultimului nivel de loess; la cele litorale se masoard intre nivelul vechilor plaje si nivelul actual marin. In cifre se redi diferenta dintre amplitudinea ultimelor dowd deplasari pe verticala (adanciri) ale nivelului de baz’. La aceasa grosime se adauga grosimea aluviunilor recente. — Numerotarea teraselor: geomorfologic se numeroteaza da la nivelul terasei cele mai tinere (in humerotare nu se incadrteaza gi albia majora in cazul in care se poate preciza c& este in curs de formare. Cel mai frecvent se identifica in albia majora (din afara sectoarelor cu mare energie de relief la munte) doud-trei trepte, care reflect evenimente actuale srezoniere, Varsta teraselor Geomorfologic, varsta unei terase este cea cind a fost tiiati forma, La terasele planetare (de eustatism general; de exemplu >>>), momentul sculptérii corespunde cu coborarea nivelului oceanic intr-o faz glaciaré, Terasele custatice regionale (de exemplu.>>>>), ca si cele de baraj glaciar sunt interglaciare. C. Brtescu (1937) a considerat cA pot fi luate in discutie trei criterii pentru determinarea varstei teraselor: = Criteriul altitudinii: peste nivelul mari pentru terascle marine; peste nivelul actual al lacurilor pentru terasele lacustre; peste talvegul apelor curgitoare pentru terasele fluviatile. Criteriul geografic al altitudinii reprezinté un element insuficient pentru terase vechi, pleistocene, pozitionate altimetric la cote relative mati, fati de talvegurile actuale. — Criteriul paleontologic, bazat pe varsta gi succesiunile de fosile. Criteriul paleontologic, aplicat pe eventuale restuti fosile de vietuitoare contemporane, ca si resturi ale culturilor umane nu reprezinté un demers cu rezultate concludente, in primul rand datorita rearanjarilor spatiale a unor asemenea materiale. | | |~ Griteril stratigrafie aplicat niveturilor de loess. Criteriul bazat pe nivelurile de loess gi Soluri Ingropate conduce Is evidentierea unor succesiuni geometrice, dar mu neapiat © Taportare cronologic’. Aceastd intreprindere este contionata de formarea unor asemenea niveluri, iar int-un asemenea demers sunt necesare precautiuni din cauza unor posibile spaliri si remanieri ulterioare Profilele transversale si longitudinale ale vailor, care descriu pozitia teraselor, permit precizarea etapelor principale de evolutie a relicfului si a vailor (alzturi de informatii asupra extinderii aluviunilor cu confinuturi de materiale si minerale utile; orientarea hidrogeologica gi hidrotehnic’ etc in acest demers sunt necesare interpreta si coreliri cu modifier varavterului vlilor in lungul acesteia, simettia si asimertria versanjilor, gradul de desmembrare a pantelor. Referotor la evolutia rejelelor hidrografice sunt necesare observafii, studii si interpretati interdis plinare referitoare la prezenfa pe pante a formelor speciale de dezagregare si acumulare (prezenta grohotisurilor, trenelor deluviale, caracterul si grosimea si extinderea acestora), Prezenta pe pantele versantilor a mai multor terase se asociaz& eu cauze tectonice (prin coborarea bazei de eroziune — modificarea pantei si a intensitatii eroziunii) si de oscilafiile climatice (modificarea cantitayii de apa, care afecteaza del itul, viteza, influenteaza aluvionarea etc, -Inferactiunea dintre scutul de gheata, nivelul oceanie gi corpul planetar Calotele de gheata ale Antareticii ‘si Groenlandei, impreuna, contin destula apa cat ar fi necesard pentru cresterea nivelului oceanic cu aproape 70 m. Astfel c& doar o mica schimbare in volumul de gheat 2 acestor regiuni ar putea avea un efect semnificativ in nivelul oceanic Cantitatea totala de precipitatii care cade pe calotele de gheafa reprezinté echivalentul a 6,5 mm de apa raportata la intreaga suprafata oceanicd. Aceasta cantitate devine aproximativ egal cu balanta pierderilor prin topirea ghefarilor. Pentru secolul XI, se asteaptai ca schimbatile si fie determinate de volumul de rispuns in bilantul de gheali a celor douk calote de gheafi polare — Groenlanda si Antarctica. in turmatorié 70 ani, volumul total de gheata se va reduce eu 15-20% ( Van der Wal&eWild, 2001). Pentru Groenlanda, masuritorile in edteva puncte gi estimatile prin modele, pot prezenta variatii ale balantei de mas3 a ghetii de -8,5410,2% la intrari si +0,240,15 mmv/an, ca. si cresteri medi ale nivelului oceanic. Aceste valori nu sunt senmificativ diferite de zero, dar>>>>>>datorita posibilititilor actuale de calculare in studiile privind balanta masei de gheata; prin care se estimeazi caraeteristici si valori care confin erori mat mici de 10% pentru ambele calote, Eustazi , isostazia si ciclurile glaciar—intergalaciar La scara 10°-10° ani cel mai important proces care afecteazit nivelul oceanic este asociat cu cresterea si descresterea scutului de gheaté in ciclurile glaciar—interglaciar, Aceste contributii la bilanjul de ap, includ efectul de schimbare tn yolumul oceanelor si rispunsul litosferei Ia aceste schimbari. Acest rispuns este dat prin efectele glacio-eustatice si miscarile verticale, care sunt induse de variajia suprafojei de ghea(d si api si, concomitent, de redistribuia de masa dintre ocean si sectoarele de uscat. Schimbarile in descirearea de gheaf’, se desfasoara de obicei intr-un timp de 10°-10* ani. Intervalul acesta este determinat de ratia de grosime a shelii, care se compune cu masa anuali de revenire, de vascozitatca ghefii, de procese fizico- termice, dar side izostazie. Dupa topirea majori a calotelor cuatemmare de ghea{d, cu diminuarea calotelor groenlandeza si antarctica, [a nivelul ~6000 ani, se manifest miscari izostatice. Acestea au ca efeet compensarea litostatica prin descdrcarea de presiune, deteminata de disparitia masei de gheaja. Aceste miseari vor continua in viitor, deoarece se constant c& rspunsul Terrei prin vascozitate se intinde pe mii de ani. Evidentele geologice observate, indica un complex spatial si temporal al rezultatului izostastic si al schimbitrlor de nivel oceanic pentru un ultim interval, care continua de 20.000 ani. Schimbiri in nivelul oceanic planetar Fluctuatiile nivelului marin demonstreazi valori care ajung la cca 100 m in ciclal glaciar interglaciar, cu o rat mai mare de 10 mm/an (care poate fi chiar mai mare, de 40 mm/an, in perioadele de inceput ale descompunerii calotelor de gheaf’). Informatiile objinute prin observatiile de tcren, modelarea glaciologica, si insegi schimbarile de nivel marin observate recent — arata eX majoritatea cantitatii de gheata din ultimal slaciar [LGM], a fost continuta in Laurentia si Fennoscandia, Volumul de gheata estimat este ‘mai mic decat totalul volumului caleulat, necesar pentru a explica schimbarea de nivel marin, cu amplitudini de 120-125 m la latitudini scazute. Ramane o necunoscuta ined distributia aheti. Estimarea contributiei gheti Antarctica la sciiderea nivelului marilor in timpul [LGM] fost mai mare de 37 m. Evidentierile pentru copstele Antarctice, arati c& volumul de gheata s-aschimbat substangial incepand cu momentul [LGM]. Schimbarile in calotele de gheafi introduc 0 dependenta de timp in tensorul inertial al PamAntului. Aceste se observa in rotalia Pamantului accelerafia in rata de rotafie si pozitia axei de rotatie, ca si mecanismul referitor la acceleratia rotafiei satelitilor artificiali. Modelele estimate ale acestor schimbari sunt dependente de o exprimare corecti a maselor mutate, de geometria si dinamica ghefii in trecut, iar pentru trecutul apropiat si actual, de rata de topire a calotelor reziduale. (Rata medie de extindere multianuala, de 0,5 mm/an a cresterii nivelului matilor provine in principal din topirea calotei din Groenlanda, Se estimeazi o crestere a nivelului mitilor pe ultimii 6 000 ani de 1,0£0,5 mn/an, cu participare de 530% din Groenlanda. Retragerea sau avansarea liniei de farm ca rispuns al miseérilor verticale Miscérile tectonice incadreaza si deplasirile verticale crustale, care nu sunt de origine glacio-hidrocustatica, Ele pot fi exemplificate prin: deplasari rapide insotite de cutremure, misedri lente determinate de curentii din manta, transportul bruse al sedimentelor ete. De exemplu, in Peninsula Huron unele terase care au corali, datate la —125.000 ani, sunt ridicate la peste 400 m peste nivelul actual marin. Analizele detaliate au aritat c& pe termen lung ridicarea a fost de aproape 2-4 mm/an, dar deplasari majore de | m sau mai mult, s-au repetat pe aproape 1000 ani. Pe termen lung (mai mare de 10° ani), procesele dinamice ale mantalei pot determina schimbéri in suprafefele si volumele bazinelor occanice, la care se asociazi depozitele sedimentare. Aceste schimbairi afectea7a nivelul apelor cu 0 rata foarte mica (mai pujin de 0,01— 0.05 mm/an). Subsidenja in regiunile de coastd, in regiunile deltelor rdurilor - ca raspuns al acestor miscari reprezint& un factor important pentru schimbarea nivelului marin, cu 0 magnitudine medie de 10 mm/an. in acest sens, dar cu caracter local, sunt reprezentative unele delte din Mediterana, din Asia, Mississippi Delta. (in Marea Chinei de Sud, linia de farm in [LMG] a fost Ja 0 coté cu aproape 165 m sub nivelul actual, ceea ce permite aprecicrea unei subsidente de cca 40 m pe 20.000 ani, cu o rata de 2 mm/an.) Presiunea atmosferica la suprafata marii a putut fi detaliatd prin studii oceanografice. Acestea au aritat ca pe perioada 1960-1990 acest factor a putut modifica nivelul mai (in Marea Mediterana si areale din jurul Scandinaviei ajunge la 0,05 mm/an). Schimbdrite de nivel marin pe ultimit 6000 ani Indicatorii geologici nu sunt suficient de precisi pentru a descrie fluctuatii sub-metrice ale nivelului global marin pe ultimii 6000 ani. Eventuale bariere si/sau comunicari locale au putut fi create de niveluri schimbétoare ale apelor marine, la cote sub-metrice, dar ele sunt foarte greu de evidenfiat geomorfologic. Indicatorti paleobiologici pot reprezenta limite precive te comunicare, respectiv pozitil ale liniei de arm: micro-atoli coraligeni in Queensland, Australia; alge corallinacee $i gastropode vermetide in Mediterana; treceri tranzitorii de la secvente ‘marine/nonmarine in Marea Balticd. Pe baza unei astfel de interpretari se estimezdi pe 0 perioada anterioard de 35000 ani oscilajii ale nivelului marin de 0,3-0,5 m, intr-un interval de timp de 100-1000 ani. La aceste consideratii se asociazi interpretarile arhelogice.Pe intervatul 3000-6000 ania avut loc 0 crestere a nivelului mérii cu 0 rata de 0,4-0,6 mnvan, in timp ce pentru perioada de la 3000 ani pandt in prezent cresterea a fost de 0.1— 0,2 mm/an. Valori ale cresterii nivelului oceanie calculate pentru 0 ineslzire ipotetici in regiunile calotelor de gheati actual Pentru Groentanda: Pentru o incalzire cu 3°C eresterea nivelului marin ar fi de cca 1 mmvan; pentru 0 inedlzire cu 12°C, se exprima o crestere a nivelului marin de 7mm/an. intr-o asemenea situatie, calota de gheata se poate topi in 1000 ani! Pentru calota vest Antarctica: Evidenfierile geologice arata ci calota vest-AntarcticX a fost mai mic in ultimul interval de 1 ma, Ea a crescut in timpul [LGM]. La nivelul actual, probabil a pierdut deja 2/3 din volumul de gheafa. Rata de recesiume a ghefii corespunde unei rate de crestere a nivelutui marin de 0,9 mm/an. Aceasti calota confine suficienti gheaf, care topita ar ridica nivelul marii cu 6 m. Descarcarea calotei vest-Antarctice este dominata de curgerea rapida a ghetii, dinamica dependenta de patra limitiri: zona de tranzifie unde gheaja de fund ajunge sa floteze ca self de gheata; interfaja gheatdi/substrat eu caracteristici de lubricare determinate de apa si sedimente; sectoarele unde miscarea ghefii capitié un caracter static, in marginile transverse ale curgerii; sectoare de prag in care curgerea inceata se accelereazé ulterior ca si curent accelerat. In fiecare asemenea situafic poate fi interpretata o schimbare dinamic’ a curgerii ghetii. Alterarea formarii banchizei gi a circulatiei termo-haline, ca si schimbarile in circulatia apelor oceanice, pot reprezenta cauze pentru accelerarea topirii ghefii. O inedlzire moderata cu edteva °C ar conduce la o topire a ghetii cu Svan, iar la 0 temperatura medie de 18°C la 10m/ant intr-un astfel de model, in céteva sute de ani poate incepe topirea continua a calotei, si disparitia unei mari pirti din calota vest-Antarctic& in cca 1000 ani; rata de erestere a nivelului marin ar ajunge la 2,5 muvan. Pentru calota est-Antarctica: Dezintegrarea calotei arctice prin tropirea de suprafafa poate incepe de la o incdlzire de 20°C. intr-o asemenea situatie, calota ar putea dispare intr-un inteval de 10 000 ani. Deoarece acest Iucru nu poate fi identificat pe parcursul evolutiei ultimelor 1,5 ma., un astfel de scenariu nu poate fi luat fn calcul! MODIFICARI PALEOGEOGRAFICE IN CUATERNAR Hostazia este proprietatea de echilibrare prin flotare a unor segmente din litosferd. Continentele si munfii au in compozitia lor roci de densitate scazuta, dar ele raman in limitele unor cote datorité grosimii foarte mari. Bazinele oceanice au 0 topografie joasi, iar crusta ‘coceanicé este compusi din roci dense. Crusta oceanicd este mai putin densi decat cea continentala. Izosts si grosimile diferite de crusta determini relicfuri diferite. Interpretarea desfiguririi marilor scuturi de gheaf’ ale ultimei glaciatii demonstreaza teoria echilibrarii izostatice. Greutatea scutului de gheata continentala, cu o grosime de 3-4 km, produce o “depresiune” in litesferd. La aceeasi adancime in litosfera, deplasarea materialului suberustal se face foarte incet prin echilibrare, prin acomodate izostatica. Cand gheata se topeste, suprafata incepe sa se ridice incet, spre nivelul inifial. In sectorul depresionar persist o anomalie gravitajionala negativa, Echilibrarea pozitiei se face datorita diferentelor de densitate.y) Depresiunea cauzati de gheala si deplasarea materiel crustale, lateral in astenosfer’, si apoi revenirea, se face cdind forja de deformare inceteaz’. Viteza de ridicare este controlatt de vascozitatea materialului astenosferic. in fapt, zonele de suprafafa din nord-estul Canadei si Scandinavia sunt in ridicare, fiecare cu o rata determinata de grosimea scutului de ghea{a acoperitor in ultima glaciatiune (manifestata pana in urma cu 10 000 ani). Ridicarea este foarte inceatt deoarece astenosfera trebuie si fie foarte vascoasa. In Norvegia sunt puse in evidenfi nivele de plaji, formate prin ridicarea postglaciara, Prin acest joc izostatic s-au creat In Pleistocen punfi de legitur’ intercontinentale. Sciiderea nivelului occanului planetar cu minimum 100 m a avut drept consecinfa secari pe platourile continentale, provocénd “lipirea” unor insule la continente. Evolutia unor astfel de sisteme de comunicare (unele cu activitate chiar anterioara Cuaternarulul) a condus lao distributic a faunelor pan’ la repartifia actual. Pe anumite intervale de timp erau unite: insula Marea Britanie cu Europa, Japonia si insulele Sunde cu Asia; Asia de nord-est cu America de Nord. Aparifia acestor punfi de legatura a determinat modificari de rute de migratie, fie in continental, fie in cel main Cresterea nivelului marilor $i Cresterea nivelului marin in perioadele interglaciare este atestatd de transgresiunile pe care le-a provocat. Desigur cd la variatia nivelului Oceanului planetar au putut contribui gi alfi factori, ca cei tectoniei (migcdri ale scoartei care au modificat volumul bazinelor oceanice gi marine) sau denudafionali (care au provocat sc&dere volumului bazinelor marine prin umplere cu sedimente). Efectele acestor factori au putut fi mult mai mici intr-un interval de timp, relativ scurt, ca durata_ Cuaternarului. Pozitiile unor vechi linii de farm atest& variajiile mari de nivel marin in timpul Cuaternarului. Existenja unor linii de trm, oarecum generalizate la adancimi de 120 m pana la 150 m, atest clar sc&derea nivelului marin, fapt care poate fi corelat cu perioadele glaciare. Majoritetea cercetatorilor apreciaza ca sciderea maxima a nivelului Oceanului planetar s- ar fi produs in jur de 18 000 ani B.P., cAnd s-ar fi situat cu 120-130 m sub nivelul actual. Mai delicat este problema unor vechi linii de farm situate deasupra nivelului actual. Unele dintre vechile linii de tiirm se gisesc la altitudini de mai multe sute de metri si este evident ca ele au fost ridicate datorité unor efecte locale de cutare sau, mai probabil, prin echilibrare izosaen in Europa transgresiunea holsteiniand a determinat patrunderea apelor Marii Baltice, peste amplasamentul Danemarcei, pana aproape de insula Rugen. Transgresiunea eemiand a fost aight le 20S LARA PA IP OTE RL ones sudul Finlandei, iar in Peninsula Kola au lasat linii de jarm, ce se gasesc astazi la 100-160 ee ransgresiunile Fos. CGE Az. stl cunmuttly ¢ eh cee Horde , ;Probabil ci marea cemiand comunica cu Atlanticul prin Canalul Maneeii, Prezenta unor elemente faunistice de api rece, ca Portlandia (Yoldia) arctica, in amestec cu clemente de api mai calda, este pus pe seama unor curenfi reci de fund. Depozitele cu Portlandia sunt atribuite ultimei petioade glaciare, Dupa sediderea nivelului marin din ultima perioada glaciara si regresiunea cauzata de ea (cind stramtoarea Dover a fost exondatd), a urmat o crestere a nivelului care a provocat transgresiunea flandriand). Pentru bazinul Mediteranei se utilizeaz denumirea de sransgresiune versiliand, spre a desemna cresterea nivelului in Posiglaciar. Cresterea posiglaciara a nivelului Oceanului Planetar a inceput la cea 12 000 ani B.P., sau chiar mai devreme In America de Nord, la tarmul Atlanticulu de Sud au fost indentificate 11 linii de arm pang la altitudinea de 75 m, iar in Florida cota mai inaltd este situatd la 82 m altitudine. in Arctica canadiand sunt urme ale unei transgresiuni, a produs cu cel putin 30 000 ani B.P., tn timpul unui interstadiu al intervalului glaciar Wisconsin, cénd nivelul marin ar fi creseut cu cea 46m. O crestere importantd a nivelului oceanic se accept la 16 000-13 000 ani B. a topirii finale a calotelor, pentru America se apreciaza cA aceasti 12500-13000 ani B.P. in ultimii 17 000 ani, nivelul Oceanului Planetar s-a ridicat cu aproximativ 100 m; pana 1a 6 000 ani B.P.., rata de ridicare a fost de cca 9 m/1000 ani si apoi de 4~1 m/1000 ani Coboriirea nivelului marin a produs exondarea unei parji insemnate din self, care a devenit uscat pani Ia nivelul izobatic de 100-150 m. in regiunile in care selfull este ingust, retragerea apei a putut ramdne aproape nesemnificativa, dar in regiunile cu self lat, retragerea a putut atinge zeci si chiar sute de kilometri. Asa s-a intamplat pe farmurile nordice, estice si sud- estice ale Asiei, cele estice si sud-estice ale Americii de Nord, pe cele vestice ale Europei, pe cele nordice ale Australiei et. Dovada unor astfel de exondati 0 constituie vaile submerse, aflate in continuarea unor rauri. Informatii importante sunt aduse prin studiul paleovailor identificate pe gelfual continental, in prelungirea sistemelor hidrografice majore actuale (de exemplu zona de gelf din vestul Frantei, sectorul nord-estic al Marii Caspice), ca si din paleovaile identificate prin studii fotosatelitare in largul unor selfuri si chiar in zone mari desertice. Asemenea vai submerse apar pe gelful din nordul si vestul Mari Negre, in dreptul bratului Sf. Gheorghe al Dunarii (pe o distanfa de 80 km, pand la adancimea de 72 m), in dreptul Nistrului (peste 100 km, pana la adancimea de 45 m), in dreptul Niprului s.a. in Marea Adriatica, Valea Padului se prelungeste pe self pe o lungime de 250 km, pana la adancimea de 100 m. in Marea Nordului, Valea Rinului se continua pe 720 km, pana la lancimea de 90 m, iar Valea Elbei se continu& pe 500 km, pnd la adancimea de 80 m. ‘Totodati, scaerea nivelului marin a putut provoca exondarea unor strdmtori, cum a fost cazul pasajului Behring care a permis trecerea, din Asia in America de Nord, a multor animale si a omului primitiv. isesc mai multe linii de firm. In Carolina ‘a urmare icare ar fi inceput intens Ia a 6.3. Migratia — probleme generale Fenomenul de migrare este important pentru evidentierea extinderii calotelor sau a aliniamentelor gi direcfiilor de ocupare succesiva a arealelor de habitat, pentru reconstituiri climatice si paleogeografice, interpretarea evolufiei biotopurilor. Migrarea s-a desfaigurat in strinsi dependent de climat (cu evolufia lui in glaciar/nongaciat), de ccologia zonglor de obarsie si de destinatie, si de extinderea florei (ca element de hrana).6.3.1. Migratia in domeniul continental Pentru domeniul continental se pune problema fundamentala a cenurulué de origine. ‘Termenul de migratie are un sens deosebit daci se aplici doar la un singur saxon. Trebuie ficuta specificafia intre deplasarea sezoniera cu retur si deplasarca fara retur, migrarea. Evol sistemelor de comunicare prin pungi continentale sau pasaje marine (unele in conexiune anterioara Cuaternarului) a condus la o distributie a faunelor pind la repartitia lor actuala. Apatifia acestor punfi de legaitur& a determinat consecinfe in rutele de r Identificarea in mare cantitate a fosilelor de camelide probeaza ci in Pliocen si Pleistocen au fost numeroase si variate specii in Eurasia (gi in Roménia), Africa si America de Sud (lama) Studiile paleoecologice si paleontologice propriu-zise au demonstrat aparitia camelidelor in continentul Americit de Nord, de unde au migrat in conditii favorabile. Rinocerii au trait in Neozoic in Africa, Eurasia si America de Nord; astizi sunt strict localizati in zone relicte, doar in Africa si in Asia. Elefantii, care in prezent traiese in sudul Asiei gi in Africa, au fost rispanditi in aproape toate zonele continentale in Pleistocen. Fosile reprezenténd multe specii au fost identificate peste tot, cu exceptia Australiei gi Antareticii. in Pliocen, deplasarea s-a ficut peste Peninsula Arab’, cu o directie spre sud-est in India, si o alta spre Asia, apoi peste Behring in continentulamerican si in continuare, spre sud, peste Panama. Pasfirile din emisfera nordicé au o migrafic tipics, determinata de tendinta de hibernare in sud. Aceasta poate indica trasee diferite si implied 0 complexitate pentru trecut. (Raritatea fosilelor de pasari determina mari greutati privind abordarea acestui concept). 6.3.2, Migratia in domeniul marin Sciiderea relativ brusea a nivelului oceanului (la cca 200 m) a scurtat traseul curentilor calzi din Pacificul de Nord. Inchiderea si deschiderea sirdmiorii Bering a determinat 0 deplasare a minimului barie alewin cald spre nord. in acelasi timp, asupra climei sectorului adiacent din Siberia nu s-a exercitat 0 influenfa esentiala. 6.3.2.1. Sectoare de comunicare Istmul Bering, ridicat in fiecare faz glaciard, a permis migrarea din Asia in America de Nord a mamiferelor si a omului. Fragmentarea actual s-a produs in Holocen, end stramtoarea a ajuns la limitele cunoscute: 35-86 km litime, 60 km lungime si 20 m adancime. ‘Schema clasic& propune urmiitoarele evenimente: intercontinental la 40 000 ani B.P., 35 000 ani B.P.; - inundatie: - legatura intre 28 000 ani B.P. si 25 000 ani BP.; - legitura, cu marirea suprafefei inte 20 000 ani B.P. si 18 000 ani B.P. (Glaciatiunea W isconsin); ~ intrerupere intre 14.000 ani B.P. si 13 000 ani BP. (fluctuaie de clima caldé Two-Creeks); + legiturd intrerupta definitiv la 12 000 ani B.P. (inceputal Holocemitu). in stramtoarea Behring sunt doua insule, de pe care se vede, in conditii favorabile, totdeauna uscatul. in misuri restrinsa, se poate traversa pe gheaja. La scdderea nivelului oceanic cu 90-100 m, s-au creat punti continentale de legdtura. Acestea includeau, la cota evidenfiata, si teritoriul Insulelor Aleutine. In Alaska, bariera de gheafé s-a extins maxim la 22 000 ani B.P. incepand de la 15 000 ani B.P. regiunea a fost eliberata de gheafa suficient ca si apara pasajul spre sud. (Pe anumite fNs intervale de timp, exondarea pragurilor din nord-estul Atlanticului a intrerupt comunicarea acestuia cu Oceanul inghefat de Nord.) ». Istmul Panama Miscarile de in3ltare si aportul de material vuleanie in sectorul Panama, au determinat ireruperea legiturii dintre Pacific si Atlantic. Zona Panama a fanctionat din Pliocen ca o limiti intre domeniul neoarctic si cel neotropical, © banda de tranzitie complex, incomplet eunoscut, pentru vertebrate, in special mamifere. Pe acest pasaj au trecut Oposum (Didelphis) din estul Americii de Nord, $i Tar din Texas. America Central a jucat un rol de filtru intre America de Nord (si Antile) si America de Sud. in partea de sud a istmului Panama, teritoriile Panama si, parjial, Columbia au reprezentat 0 barierd marina in Pliocen. Migratia s-a produs prin insule relew ("migrafiune hazard”). Dup’ 0 lung’ perioada de evolufie local’, s-a realizat egalizarea caracterclor faunistice in teritoriul Americii Centrale. Tapirif nu au trait in America de Sud in Pleistocen. Ei au emigrat recent gi ‘rdiese astizi in America Central si de Sud si in Asia de sud-est. Aceleasi specii fosile de tapiti, identificate in Eurasia si America de Nord, confirma posibilitatea de traversare peste istmul Behring, atunci cand acesta era exondat . Istmul Suez reprezinta un caz particular, avand un rol de canal”. Aceasta relatie istm — canal este exemplificatd prin particularitatile identificate pe traseul Bosforului, a. in zona de sud-est a Asiei, in teritoriul dintre Borneo, Noua Guinee si Australia se poate constata 0 alta situafie, cu aspecte pe particularitate, Existenja strdmtorii Torres, cu o adancime mai mare deat limita de coborare a nivelului Oceanului planetar in intervalele glaciare, nu a permis trecerea marilor carnivore spre Australia, unde fauna de marsupiale a fost salvata. in acelasi timp, fauna bentonie de moluste prezinta caractere endemice in cele dou’ sectoare ale strdmtorii datorita adancimii apelor sub limita de dezvoltare/deplasare a acestor organisme. 6.4.1. Evolutia paleogeografica a mirilor europene in unele cazuri particulare se constat schimbari majore in configuratia unor bazine din spafiul adiacent Europei, ce oferi informafii importante pentru interpretarea unor situatii din spafin! panonnie, dacie si pontic, in care a evoluat teritoriul roménese Abordarea problemei evolutiei sistemelor hidrografice europene presupune discutarea interferen{elor in zonele de legiturd episodic, tranzifie dintre aceste bazine (de exemplu pentru sistemul Marea Caspica ~ Marea Neagra — Marea Mediterana, legatura prin Valea Manici gi stémtoarea Bosfor). Reconstituirea principalelor linii de farm se poate face doar in functie de nivelul teraselor marine, al paleofaunelor existente in zonele inundate, in leg&turd direct cu situatii structural tectonice locale. 6.4.1.1. Regiunea Marii Mediterane Se admite c& scufundatr tectonice cuaternare au dus Ia importante modificdri in bazinul Mediteranei. in prima parte a Pleistocenului exisia un bazin mediteranean occidental, care comunica cu Atlanticul prin stramtoarea Gibraltar si era marginit, spre est, de_o punte continentaki (cvasiinsulara) care lega Africa cu Peninsula Italie, prin Sicilia si Malta, in acelasi timp, Corsica unita cu Sardinia era lipita de continentul european. Bazinul mediteranean oriental cra mult mai restréins gi el s-a extins mai tarziu, prin scufundarea Egeidei. in paralel, s-au produs scufundari care au dezmembrat puntea continentala africano-curopeand.& 2. Regiunea Marea Nordului Marea Maine gjunea Mari Nordului in fazele glaciare Saale si Vistula era un useat cu gheata de calota, nivelul oceanului fiind la -80 m. Prin extinderea treptata spre sud-vest a calotei glaciare baltice, gheala a acoperit in cea mai mare parte suprafafa Marii Nordului, Din studiul depozitelor din partea de sud a Miri Nordulni se interpreteazit doar 0 glaciatiume “‘tarzie”. In Posiglaciar se desfigoar’ marea transgresiune Flandriand, de la 9000 ani la —4000 ani, cu moluste de apa rece (Arctica islandica), care a determinat 0 crestere a nivelului mari de la~S0 m Ia 0 m), Urmeaza a slab regresiune, 1a aproximativ 5 000 ani B.P. si o “ultima” sransgresiune Dunquerque, cand apele reci sunt inlocuite cu cele temperate, de tip actual, in regiunea Osto, depozitele marine se regiisese mult deasupra nivelului actual al mari, Ridicarea izostatica a fost depasita in unele intervale de timp de ridicarea eustaticd a nivelului mari, astfel ca, pe sectoare, se identificd o “scufundare aparenté a uscatului”. Zona Marii Manecii in intervalele glaciare era ridicat&, constituind un uscat, Cursurile de apa si-au adancit albiile. Apele Rhinului si ale Tamisei erau dirijate spre Atlantic prin regiunea Pas de Calais. In acest timp s-a format carstul din Peninsula Cottentin. in interglaciarul Saale/Wistula s-a extins pe aceasti zona (Normandiand). Asfel, parte din Marea Manecii a fost acoperita de ape in fransgresiunea Eemiand. incepand cu fransgresiunea Flandriand are loc ridicarea treptata a nivelului mérii, fata de cota actual la, de la —40 la -10 m. Pentru intervalul Atlantic, dar se considera nivelul marii la 0 cot de +3 m (in optimul climatic). 6.4.1.3. Sistemul Marea Caspied — Marea Neagra ~ Marea Mediterani Interpretarea evolutiei marilor limitrofe Marii Mediterane reprezint& un model”, care presupune si analiza evolutiei liniilor de {&rm, prin studiul evolufiei teraselor marine (altitudinea, dezvoltarea, pozitia lor ctc.), precum si studiul paleofaunelor si migrarea lor. Abordarea problemei evolutiei acestor sisteme implici discutarea interferenfelor in zonele de legatura, pasaj faunistic, tranzifie litologicd dintre aceste bazine (de exemplu pentru sistemul Marea Caspica — Marea Neagra ~ Marea Mediterana prin Valea Manici si stimtoarea Bosfor).(Clima in Cuateraar ‘Orice model climatic se sprijint pe caracteristicile meteorlogice actuale. Accsten au la bari masuritori meteorologice contitui, pe termen lung. Existenfa ghe{it reprezinta un clement esenfial de studi, corelare si inlerpretare a evolujie sistemmului glaciar pe intervale trecute de timp. Fie prezenia ghetii, care conserva ap gaze. chiar si resturi animale si vegetale, fie gorfologia glaciar8, ea matrifa a dimimicii ghefii in trecut si chiuar depozite mobilizate si/sau acumulate prin acjiunea gho{il. Toate aceste clemente converg spre interpretarea clementelor paleogeognafice si palcoclimatice care pot lescrie wltima perioad3 ia evpolu(ia Terrei Cuatemarsl Inet de la sfiryitul Piocerului, clima a inceput 8 se riceascd si coniile ereate au permis instalarea ultima dntervad ‘slaciar major al Terei, Glaciafiunea, care a durat practic intregul Pleistocen, a avul mai multe stadit glaciare si penioade de inedlzire — interglaciare (interstadi). Cuba paleotemperaturi arated, dé la inceputl Pliocenuai superior, ‘Himatul a suferito sieire giobala regilata, Daca sar mentine aceasth tendin(, ea ar degrada fava interglociar’ actuald, ‘Susind la Jispartia ei gi ta ransformarea in ghea(2 @ apei de pe toad supralaa Globulu. (Traseul extinderit unei astel Ge placiajiune vitoare este perefigurat de extinderea facet Elster, dar cu supra ceva mai mate.) Cea mai recent glaciaiuase # Mneept 4 milioane ani in Antaretie si, ceva mai tarziu (in Miccenul supetion, in emisters nocdict. ye .uscaturi polare”, Generslizarea unui elima rece s-a féieut In inceputul Cuaternartlui (Ge aproximnatiy 1,67 mil. eni) Privind elima Cuateminulu, trebuie avute in vedere alt intervalele glaciare ct si cole interglaciare. In sbordares particularititilor termice ale Cuaternarului, tebuie reaizate corelati eu previpitatile, ‘vinturile, umiditatea si presiunea serui acl la inceputul studiiler asupra Cuaternarulul, A. Penck si Bruckner au identifica pat gleeiajiuni in Alpi ulterior s- 4 operat eu coneeprul a etsci seu gase glaciatiuns in ulumele 4-5 devenii (pe baza unor studii compexe sedimentotogice, palinologice, de pateotemperaturi deduse din foraje gi din carote extrase din ghejuri polare) -au considerst fluctuaiiclimatice numeroase, cu o fievengi de 100.000 ani. Rolul important in clima generals La jucat in principal inlandeis-ul Antarctic si al Groenlandei, eare define 99.79% in Voluml total de ghears actunla (eu 10% din supratatdtotalé a Globului) isfera nordied @ cundsest 0 ricire mai puternicd a temperaturi fai de cea sudicd, couatora termie find deplasat spre sad, S-a apreciat 03 in Pleistover: au funotionat mai multe calote, centre in America de Nord si Groenlanda, care au cgvut urmiitourele suprateje aproximaive: 5 il kn =F mil kav snl. kin? sal In ahaciatiunca maxima pisistocend, reparitia suprafetelor acoperite eu gheaft era diferitl de cea actual. Supratia cu sheafé a emisferei nordice era de 13 oni mai ostins’, Pentru o imagine de ansamblu 3 fenomenului glaca{ini pleistooene, este de nolat c4 stprafiya eu ghea}d ociuald ccupa Tn Antarctica 13,5 mil kmn*; in Groenlanda 1,8 mil km; restul zonelor eu gheiari tind doar 0,5 mi. kia? Total acestor suprafefe este dé 16 mil kn, 11% din suprafata tuscatuli, de 2.5 ofi mai putin ca In Pleisiocen. (Peni fazele cele mainoi din Cuaternar se apreciaaa o suprafasd de cca 449 de mi. km’ eu gheata, adicd 30% din supratata Terrei.) Reconstituirea climatului prin paleotemperaturi Influcnjarea temperaturii se face prin schimbarca compozifiei procentuale in atmosferd si prin desfagurarea tunor eantitati de praf, care schimbé parametri de transparena ai atmosferei la traversarea ei de catre razele rolare, ca si prin efece de reflexie si refractie determinate de aceste prafir. Vaporii de api au 0 compozitic de 79% azat, 21% oxigen, 0,03% COs. Azotul, oxigenul si carbonul intra in schimburile organismelor cu ecosistemele, si pot fi abateri (foarte mici de la procentele menfionate Raportul procentual d= CO: poate fi puternic schimbat natural prin emanajii vulcanice, dar si prin industrializare ~ fapt semnalat din 1949, de G.E. Hutchinson.CO; miisurat in Hawaii, a crescut spectaculos de ta 31 ceva mai mare in emisfera nordica (mai industralizata. La fnceputul anilor °80, s-a identificat a scadere a concentrafei de CO in timpal ultime! perioade galciare ( intervalul de pind Ja 20.000 ani) pe baza unor analize asupra acrului confinut in gheaja extrasi dint foraje in Antarctica (Dame C si Byrd) si din Groenlanda (Camp Century). Aceste bule de aer sunt deosebit de pretioasse, deoarece reprezinta un martor al compozitil atmosferice, confindind oxigen, sot, CO>. CH, La sfirsitul anilor °80. au fost confirmatre unele date prin preluerarea datelor oferite de forajal Vostok. Antarctica, care a permis accesul, pe 2000 mv de gheafi, i interstadiul plasat ti 150,000 ani, Au. fost Inregistrate Confinuturi ridicate cu cca 40% de COs, de dou ort mai matt de CHty $i 8D ‘ppm in 1960, la >355 ppm in 1990, Cantitatea este Inregistrdrite de CH Mfsritorile rat au evidenfiat un dscalaj ia timp intre schinbarca compinitului CHy gi evenimentele de corelare climatic’ stadiabinerstadial si nict mua port demonstra un aname ro in evolufa ciated Tomusi, prin forajal GRIP s-a putut fnegistraconjinutul in CH inte 40,000 ani si $000 ani. Cu aceasta sa patut demonstra corsa evenimentelor clonatice rapide cu schimbari similare in concentra CH, gi aracter global al evenimentelor. S-a consiatat wn decalaj de 100-200 ani in evolfia CFs sa temperaturit in timpal inedlvii. care a urmat ultimului maxim glacia.thienupt de un episod rece Desist recent, teminat bruse Ia 11.500 ant BP. Suu observat .pick-uri™ comane de temperaturt si consentrajit CHa, de la nivelul 14.300-11.500 ani BP si un minim incepand de la 12.700 ani BP S-a obser o erestere a confinutului de CHsin timpul rir Bolling~Allerod (14450-12700) ~ interval in care America de Nord si Europa de Nord au fost acoperite pe mari suprafee de gheaf, Pe-acest considetent se poate aprecia cd metamtl provine de fa falitudini mici. din sectoare in enre se asociaz existenta unor zone uumede, inundate, cu regim musonic, producatoare de CH, Astfl, se considera ct schimbareaclinatict a fost unin la seara emisferel, in sstoarele nordic: ciclulhidrologi tebuie sf fi fost dacis Ia nivelultrpicelor, var perturbanrea rate de evaporate s-arepercuta la nivelulcirculafct occance Inregistarile compocitietizotopice a ghetit — 80% Oz este foarte solubil in apa marind, in funetie de emmperaturt Stabitirea raportului "O/"O in diferte componente «inerale g/sau organice prin interpretarea rafetizotopice *O (B"Or10') conduce 1a elaborarea unor scari de variafie in Pleistocen sila inferpretai climatice asupra unor forma{iuni sau resturi organice ~ $ ‘O po intervalul -{60.590-11,290] ania scdzut — in China de SW limita intre Dryasul tantr si Holocen se plaseaai la 12.800-11.600 ani BP. La 11.600 ani BP incepe ultima interglactar. Tucdlzitea climei este identifica pe baza 3"°O din stalagmite, pe scurtd perioada. de 200-300 ani, Aceasti crestere de temperatura este pus pe scama circulatiei palzomusonului in China de sud-vest. (Cresterea temperatuni in Atlanticul de Nord este corelati cu topizea gheli din calota nord-Americant gi groenlandoza si reducerea banchizes polare,) = 8 '0 arati pentru loessul din China uncle intervale mai ealde:13.300-14.500: 20.00-21,900; 28,900 30,800; 36,9000 400; 50,600—54.500. Aceste intervale sunt bine corclabile cu cele calculate pe baza 310 din carotele de gheatt din Groenlanda ~ ciclurile Heinrich (DSDP 609 hole) Ciclurile Milancoviei — evenimente ciclice ale parametri orbitali— intecondiionabile eu schimbari climatice Migcarea de rotafie a Terre in jurul axei sale se face in 23 ore, 56 minute gi 4,09 secunde, ew un sens real ce la ‘est spre est. ANa de rotate face un unghi de 66.5° cu ecliplia (eciptica = planul eare euprinde .cereul mare al sferei eters”, eercul tezulist prin interscefia planului orbitei ceotrulus de masd Terra ~ Land eu sfera creased) este inclinatt cu 23,5° faja de normala Ja acest plan (normals corespunzateare axei fixe din spatiu a polilor ecliptici, Anotimpurile sunt decalate in cele dou emisfere ale Teri, eu inrziri de pind la jumatate de an. La @ orbit circulard, anotimpurite ar fi egale (91 zile, 7 ore, 27 minute $i 12,2 secunte), Datorta faptulut ca orbita este putin elipticd, jungimes anctimpurtlor este inepals: cele mai seurte sunt team sama (cu o sefdere pnd Ia 89 Ze) $i. cele mui lungi sunt primdvara si vara (cu o erestere pina ta 93,5 zit)Albedoul reprezintl este o notiune care deserie grudul de reflestan{a a supratefel, (lerestre in diseuyin de fqn), Astizi alkedoul Teri are o valoare de 33%. in impul Pleistosenula a avut alte valor La inveputul acest interval albedoul 4 delerminat ca femperatura si fie suficient de seizatd, a opereve efectul Milancoviei. Retinerea w 1% din enerpia solar a determinat o seddere drastied a temperaturlor care a dus ls instalarea glaciajiun ‘Schimbdrile climatice din ultimii 40,00) ani au fost puss in evident pe baza analizelor continuterilr in CHa bnulelor de aer prnse fn gheaté din Groenlanda gi din studi izotopice 8D%o din Antarctica. Analiza izotopied a "O gi 2H gi a concentrajici de Cll, din earote extrase din forajul GRIP (Greenland oe Core Project) furnizat in 1993 o inregistrare completa temperaturit pe ulimit 25.000 ani, Anatiza acestor date a evidential o mare instabilitate pe acest interval de timp. De exemplu, la explezia vuleanult Krakatoa, 7 sugust, 1883, s- calculated au fost ejectate 13 mile cubice de rei, ecrusa, piraclastite, facile ma fine sjungind I cea 20 km in atmosferd. Calculele asupra radiaiet solare au aratat Ia Observatorul din ‘Montpellier o reducere a cestei vali de 20-30% ff de normal. Peo perioada de 3 ani ealiajiasolara a rams ke 6 valoare mai mica eu 10% decit cca anterioara explociei Jn 1912, vuleanul Kates, din Aleutine, a determiant o redueere & radatiel solare, calcula in Algeria fa 0 vatoare cu aprogpe 30% mai miei decal cca normala, Caleulele au deseris o reducere a temperaturi la sol eu edteva °C GH. Wester, Scientific mericam 18614, 1952, p.74-80.) Iniilizaree i Mlutuatia calotelor Jo ghesld @ fos dotenninat de condi climate. Colotle au atins exinderea maxima in regunile cu climat oceanic, modificinds-s trepat pe msura ingrosiriigheil.Centarea calotelor a devenit sin sein ce ai continental, din vestul Europe spre Seri dees din Grocolada edie axipelagelnon!-American {cu extindere spre Alaska gi Ameria do Newd). Temperaturile seizute au contribuit Ia marinea supra cu phea in Pletstcen, i statia wor cant sffeiente de precipitrii Datoritd unei asemenca particulrtti, po teniul american sl Ossunulu Ata ealota cobra cu 10" Tecitaine ana a sud decdt in Buropo. fin Europa de Nord, io Munti Scandinavici. dato seSderea generals tomporairi, a suneit si cobordrea limite peti i zona precipitatilor maxime. hela &dsbata in afer tezinului Mari Baltics, acoperind wari supra sud i est. Regiuneaprinepalaa cate din Europa de Nord se gisca centro in zona Marit alice, care Functionat ea © permanent depresiune,alimentati din Muni Scandinaviet, unde vinturle edusitoare de ninsori vencau din vest Alinspre oeean. in timpul veri, erau aimentate mai mult regiunie centrale ale caloti,dateritcilonitor. Se apeciaza eNisiena une! erste centric, mai spropiaté do marginea de nord-vest. Cheafaatingea arosimen cea inci mare la ext de curbs de nivel de 2 500 m, din Muni Norvepiei. In acest sector, se gfsca cumpiina cate do la care gheala curgea pe dous direct prinipat: nnd-vest i sud-o. Grosimea oi aan I 3000 mn lina glaiataine. Insulele Brivanice reprezenian cenire vestice de glsciaiune, In Elster #1 Seale, aasti zon era aeoperitd unitar de hea, dar mu este exelus SH fh funcional tmpreana shim Wliem (Cava Vitale: dpa A. Penck st Graham). Centse Secundare rau i Scotia, nodal si vest rane Seiderea temperatrt ada ninson si fice si coboare zona precipitalor maxime: Ni ‘pind la 100 mt sub ce actual, apa oceanult find rjimut in cla placazecontinetale Pe misura erestert sale, calota isi punea amprenla asupra mediuhitnconjurtor, fap manifestat pein setderea tempera, Vantor useate iret din diretia caletei su sabilizat pe distanfe mar, ea de exeznpha in Rusia pe directa. nord-nord est, in Germania de Nord pe dive nord-est, vind un oft deantizone ret asupra tediul ‘Au trebuit si se modifie condifile presiuié atmosfrice pentru ca si apark eondiit de frmare a unt anteiton superficial, observa astizi deasupra Groenndei (si Antarctic) Pe terior european, cli a fost conditional gi de existena (la atitani mi mie) nor. calote mai sce”, centrate pe zomele inate: lp, Prine, Carpal. Acestea eau acoperite de phen, cu dezvotare aria (ealoa sling) sau gear smontani de virt (in Carpati) In America de Nord, eines calotc glace se afta in exon noes, adie in Balliond, Labraor yi Qusbeo, 60 lkmontare realizado mse de aer marin dinsre Adan, i pexte dinsre Pasiie euiunileinalte, Bini, la peste 2 00) my, -au Format ma ints ghia de monte, care su deplasittreplt spre mare (spre nord-s0), unde fa rupt in Bloeuri, dar si spe sd-vest, ude sau unit, fori my pianontglaciar pe Zona cootinenalé nor americand. Acesa a erseut pat In dimers. elul mari a seizut teptat cuJn rogiumea Canada ~ Alaska, Sténcosi, eu estindere esti. Pe acest sector nd precipitailor dinspre eousti In timpul fazei masime a glaciafiunil, gheata dinspre Corilier’ sa unit ov calota Laurenting, intro zond din apropienea Mungilor Stancost(eronst considerafi central glaciafiunit de etre Enguist, in 1916). EStemitatea sudicd a glaciayumi a 5 ajuns lao cao de ghes 8, care a cuprins spatiul eatenclor de eoxsti ale Munjitor nerican, calola ocupa spalii mai miei, din eauza reducerii nial mai proounjat, datoria esistenfei unci suprafafe entinse, situate la mare inilfime (“Himataia, Pamir, lira), in sudul caletei siberiene propriu-zise. Prezenfa, la cote inalie, vnul Baral dle gheata in Himaleua a determinat o dezvoliare directional, pariculard a musonilor stadt astatit Jn continentele sudice, glaciajiunca a avut © eXtindore comparabila. en suceesiune a intervalelor glacturfin-tergla chiar o esalonare comund in timp, dar extineerea suprafeielor eu gheafa naa fost compacabila, datorta, in primal rind, a ‘unui alt raport supratalé oceaniedfuscat Pentru studial paleoelimei se fine scama de extindores si particularitatile Norei si faunei, de caracterul depocitelor ghaeiare si periglaciare, de morfostnictuile formate ca uimare a relmagerié saw avansiri ght — prin rapeetare onditileelimatice actual. Flora si fauna ca indicator’ elimaniet Flora alaciar tipi fn regiunile mai indepartate ale eatotes arbor! sou eu arbugti de tiie mict, eu Dryas ocroperata, Salix polars, Beta nana, Hypmim tirgescens Intreaga repiune dine calcta glaciarA nordica gi cea alpina. a avut relaiv avelagiearaeter Moristie, de tundra. La aceasta ‘1 ajuns initial, ponind de la studi Limite zapecii gi al concluzilor supe limite etajelor vegetal Mai tdrziu, pe baza analizei sporo-poliniee, sa consiatat ci nici in regiunile mai favorizate elimatie nu au existat piduri, i doar asbor izalafi. A. Penek (in primele sale lueriti) a arstat e% pe coastele vestice ale Alpiler, cu multe preipitai, nita zapezit coboara foarte mult $i se apropia de Timits acuské a aetlor, dar spre interioral continent; aceasta lid se ridios gi se indepicta de Timita arborilor Salix polaris este un bun indicator climatic: mu apare deceit in regiunile polar gisau la altitudin’ mari, unde se ident Werth conside placiare din Europa de Nord era o flord de rundn,lipsita de Jiminy sales mdr evince in: ciar eto zon aetual care are o perio de vad le 15 hn Dewcouta tuned in Pes 16°C in Juna june. ceea ve arinsermna pentru Enroper glacier mesic mal eve G-1O® mai staat Tah de actual Fauna ou oferé punete de sprijin pent aprecierea numeric’ a seddeni temperaturit. Faunele Fasile iden picuyiuri Quviatile, in loossuri, Iulur, pictriguri de pant, depunert din pesteri suat aleStuite din resturi de i bivalve, gastropode, insecte 5.2 Soerge! (1919, in Flint, 1971) ardia ed in Tooss sunt reprezeniate sproape toote mamiferele earacteristice stepelor suturetice din Europa de Est yi Asta, e&t si tundrei din Siberia de Nonf, inclusiv Ovibos mosehatus — limit esti la nordul Americii de Nord. carscteristic elimelor glaciare, In cova co priveste gastropodele, el a descoperit gastropode alpine fosile Ia cote sub +625 mn, pe Mont d'Or Lonnais (regiumea moditerancan actual), vieluind estazi la atitudinea {de 2.000-2 500 min Alp i ipa, ect. eto atedie a temperaturic de 10°C: imediat dpa avestia spar mesteastnul pint >< Formatiuni periglaciare ca indicatoriclimatit Pentru Europa, limita sudicd solutui inghetat din ultima glaciatiume uebuie sf fost in sudul Franje. Indie ai sotutui inghetat sunt penele de wheat, solul eu involue, wile asimetrice ele. Corelarea ea limita forestierd nordic’, dledusd din analiza spor-polen, a stabilit ef limita probabila era sitat la sud de Pirinei tn sudul Alpilor. In reconstituirea temperaturit din Warm, se porneste de la ideea e& solul inghetat apare Ja -2°C temperatura medie anual si limita forester polar coincide eu izoterma de 10°C din luna julie est de Alpi se deduce o medi de vari de 87°C si deiaml de 127°C, Stee [ees oho iis eae eso [or Oa as en oa] a |e oa oa panera [sooo |e alr La est i Nest de sccasti zon de referints, sin cconsiderabil iama, Fafl de actual, temperatura medic Iiniéfunie era mai seul eu TAC, ja cea « luni ianuarie era aproximativ egal cu cea de asi retearA © lemporaturd wi ridieath In timpul veri, Jar seazutaTiming cont de inflaena ocean, temperatura de iam din zona vested a fost mai moderata In salle elaciare, contrustul dinire reine estoe gi Vestice a fost accent Se deduce ef in toate climatete, emperaturle au fost coborate si fn tunile de vara gi fn cele de iam’. ‘Temperaturite putermie afeetate era in lunife de vara in zonele eu influenje maritime si cele de iar in zonele continental, In regiunile adiacente punctelor de intersect ale Timitet solutui taghelat si i {emnperaturi ini iulie mai coborita eu $°C forestiem, sa caleulat © modie a alee 10°C, Limita zipetllor permanente din ultima interval glaciar Limita zipezitreprezintao reactie sensibia la oseiaileelimatice, ea coborind putemic in timpulglaciatiunitor. Limite ‘2ipedii #0 interpreteaza pentrs Europa tntre +800 m 54 +1 200 m alltudine, uo eobordze spre nord-est,corespunzand {ine seader a precipitatilor in dicectia estea. (Denareve vinturite adactoare de umezeala wencau, ca si acum, din vest In Ilana de stl-vest, limita ziperit din ulkinsa epoed elaciara era situa inte +400 st '500 m, poate ehiar mai jos. In regiunite din inteiorul continentului, coborirea lintel 73pezii era mai pujin promun{at find situata, in mee, ke cota +1 000 m, oeazional la + 800m. Desfigurarea si aportul previitaiiloe in impul epoeilor placlare mu au fost uniforme pentnt toate regiunile, in zonele fuviatle precipitate fimd foarte puternice. In regiunite continentale, precipitatile su fost reduse considerabil din ‘momnental acopertti eu heat Jin zonele tropicale, se aprociazi o soider regiunil lipsite de ghetan. Gerul in sine nu ¢ suficient pentru formarea caletelor continentate, Siberia ou ae ealot de ghea(, prin comparayie eu sudul Groenlandei, ambele situate la eoeeas ltitudine, desi Siberia are sol inghet pnd Ia -100 m (local aceasta Timita ajunge la 400 m), at nperaturii cu 5°C in timpal eposilorgluciare, valoare generalizata ponte. Elemente de ineadrare In Romania, depoeftele cuaternare sunt enioplanote, sisteme de terase et La sfitgitul Pliocenufud 51 inceputul Cuaternarului,formarca arpilelor rosi eu cea mai mare rispindire In spatful nord dobrogean, denctt un climat ritmic, umed gi uscat, de tip subtropical, confimat gi de fauna de wnamitere tennotile si de Nora de tip subtropicelcitaté de Atanasiu, fa 1908! Cimnamorum scheuchzeri, Fagus euleriani, Fieustliaefotia, Laurus sp. Sal sp, Frasiuas sp: ‘Aceleasi conditit sunt probate in Transilvania ea gi in esteriorul Carpafilor prin existenfs faunei de mamifere: Ananicus Gavernensis, Archidiscodon meridionalis. Clima Cuaternarufit $4 conturat rai bine in intervatul de tecere de la Pleistocen inferior ts cel media, edd apar rmanifestri de ingeprite, de ordin periglaciar, eum sunt eriturhapile din zene Bray Pleistacenul superior este reprezentat in aria inal carpatics prinr-o morfologie specifica de modclare glaciard si periglaciars, reprezenta prin: v2i cameteristice ew efldar, custuri, praguri, abruptun, alureeari periglaciare (Posca ct al, 1974), La Avrig, Pop (1945) a dedus oscilatile paleoelimatice placare pe bavi palinologicd, slabilind existenfa interglaciarult ZRiss/Wiirm, Virstele au fost corelate ulterior prin datarea cu radiocarbon, Pe hava analizei polinclogiee, H. $i C. Grumizesou au stabilt in Dobrogea de Nord, in tungul Dandi, in depozitele ngilo-nisipoase, tei niveluri paleofloristice: cu Betula, Pinas Abies ~ apaatinid sfiyitulul glcianufui Minded si neeputul ilerglaciarului MindeU/Riss;, eu Quercis, Fagus $i rare conifere —spartindnl inerglaciaralui Minde/Riss, cu tbies, Pinus, Pleea, foiease gi relicte neogene remaniate sparfinnd unei noi faze de rcire, probebil glaciafiunea Iss in baz este un depo7itargilos roseat, considerat inceputul fazei Mind). La Galati, Rosian (1969) a dedus o fara glaciard din prezenja polenului de Picea, Pinus, Abies si reprezentare episedicd ‘telementelor termofile de tip Tilia, Quercus, Ulnus, Aeer.in Pleistocemal medi. ‘Molustele fosie, de origine marina, din depovitele mentionate apartin sfryitulul glacinralui Mindef si congin sAdacna plicaia, Didacna pontocaspiea, Didaena crassa. Profit de la Hoghiz evidentiari uncle oscilaiiclimatice, dn analiza de polen determindnlu-se faze sivesire: ura. ex. mesieacin-molid, in plociacul Giins $i alta ante-Gritns, eu sejar si, ma ar, aun Reaultatele patinologice par a fi verosimife ea virsta, datorit adAncimii la care se afl orizonturile Jacustro- rikistinoase (27-30 mn) $i interpreta acoperiguai, alestuit din piroclatite gi lv bazallied, Ful din Romani late, mai ales, prin depozite de loess, diferte eriostructuri, glaciesuri deSincronimul climatic stabilit de Brilescu, in 1933, po taza parelizarié orizonturtor de loess (glaciave) si sol sil penirainerglaciare) este justiieat gi pe bat pulinolog TBiscordanje elimatien inte glacstiunen carpiich yi cctelalte manifeste’ legate de favele glace si interglaciare, de cndin biotic i eiptogencte, nu este doctt apurent@ find Tegata de medial periglacar fn care a avut Toe. Este work de fue poriglactare 5) inerperiglaciare spocifce latitude la care se alld ara nesta, in raport cu ealota alpina ewropeant in ansamble, se poste vorbi de dout nuante ale climatut rove: una glaiard, specified alGitwnlor montane ma, alta. perielacara, cre a cuprins foleg ecto {2 inecpnd eu Vifute muntowse si versa lr, pnt la Marea Near In Pleisrocenu superior nregiunie jouse era un climatperiglaciar madera continental eu tempersturi de S-6°C, timp de dua luni pe an rest, sub OFC, dae na sub -20°C, wa precipita niforme, prin imviie ciclonica dinspre Marea ‘Maditeran in sudan Transilvaniei, sant evidenite, iocepind cu intersadiol Wiemad/Warrm?, faze suscesive de vegetatie, care nnuanjea7i climate. In stadul Warm 2, exista un peta} deste, cu compact, ontate majritar din Artemisia gi 95% poten de plate irboase. Arbor eraureprezenal prin jos. mod aleve. Acute indict un climat cu earacter ust i Jn nerstadiul Wow 25m 3, se dedus pd is tel, fag, carpen, mesieacan. Nu fest identicate du Whirmad 3 este ceprezenta prin pia dominant ty Adniro sete de clsiiea, velerioare la Eixopa de Nord s¢ sxe din molid i pin; ertoril a fost, apoi, repoptilat et arin, lis calde, separate print-o soul faz do reine Format din graminee. purl gi un sladiu Harm 4.) Varia elimatice in Holocenul din Europa Diversele corclini sedimentologice 4 biologice au perms reconstituirea fluctusior climatice generale din Custernar §1 sonsecinfele Tor. Dest ultima glaciaione s-a terminal in umm cu 12 OP ani, elimatul, pe intervalul ullerior, fad influente majore witopie-industrale, nu 5a stabilizat. De la dehutul interglaciarului, climatul a cunoscut numercase visiaji, care apar relevate prin analize palinologice fectuate fn tublriile din zona de borduri a ghojailoralpini actual, prin studiul cercurilor de creslere a arborilor. De fsemenca, acest fapt se deduce si din documentele serise incepind eu anul 1300, din rapoartele cu o vechime de un Socol ale stfiunilor meteorolagice,precum si din studiul mised ghetarilor actual. ‘Au fost puse in evidenfa suocesiuni de avansini si vetrageri ste ghei, bine comabile cu datele objinute prin alte metode, Ghewrii continental au disp[rut Jn intervalul 9000-6000 ant ago. Climatul « devenit mai eatd dec\t a fost orieind | siete yu acest interval fypsithermal {high heat”) estul Amerivic do Nord a devenit destul de eald ea s{swinstaleze tundra ace site de conifere au arftat ef specit de comifere au ureat la Jnflimi [m mun’ié din new England, Aici temperatura medic anualfasifi este de 2°C minim ea acestea sf fase, Pe ascmenea eonsiderente, asociate cu eviden'ele oferite de spectele spore, ‘anuall Jn America de Noord ,i Europa Jn intervalul hypsithermal cu aproape 2 © tempera fost similar a fost In emis era sudiea jn sctoare din Antarctica eoarece mari ase de ghea'[ se topeau Jneet, mari sociosre cu ghea"| au persist Jn nord America ,i Europa Jn acest {ntervaql hypsithermal. Ghe"arir}ma’t sau topit aproape la palienul de 6500 ani nino schem{ de revonsttuirie a cronologiei evenimentelor climatice postglaciare sunt acceptate urmltesrele ceconimente — intse 8000 5.7000 L146. dispare wmarale ghofar seandinas™ 3 giuaja din Marea Britanie: — intre 4500 $i 4000 Lr. are loc avansarea gheii din Larstig — ntre 4000 $1 3000 Lr, este un elimar optim posiglaciar. cu temperaturi ex 2—3° mai mari ea in actual; (in Africa de Non, ueest clint oa tadus prints-0 perioad pluviakd intee anit 5000 si 2400 1.1.) — inte 3000 si 2900 1 Hr, se constath avansreaglaciar Rotcoos [: — ine 2700 gi 2300 Fe. urmeaa avansarea placard Rotmoos 2 — nize 1400 $i 1000 iH. este avansarca glaciard Moorstanch, gheata cu extinierea sa maxim se afla e750 m mai | {jos decit potia din anul 1850, | ice, se estimear{ 0 temperstur medie mai eald ca ast,— ine 900 gi 300 1.1 sunt dous ayansiiglaciare de 200-300 de ani, separate de o indir, care a durat 150 de ani Maxinul ploval sa stat i apropinea anu 400 THe, Aseast prio corespundefsei Goschen 1: — inte 300 ie. 51-400 Lr. st negro indtzte gio peroadl usc i era roman” inte 400 5750 a ost recumoseutt in Eta o avansare glace, cunoscua sub numele de faza Goschen 2: —Inure 750 gi 1150 fst un clmat optim, ew un asim ii ui $00 gi 1000, east este efvea in care Eric cel Rost ajunge in Groealenda si formeazi o colonic. In 982, ful si, Fries, atinge Ameriea de Nord, Prosper culturile de vii de vie in Anglia, Litunia gi sudul Norvegic. fn aceasta period de Inedlzite climatia, o comportare eitdath o reprerinta inghetarcs Tibralui (ia Nit, a rm Tlie eu Adratca,fenomene traduse prin infTuena anticiclonulu siberian in vo de cin’ mediteranear a nivel anor 1150; 1200. 1300 gi 1350, ave loc avansarea glaciard madievald Aletsch. Decvollarea ghetié pe mare fave ea bazele vikingilor din Groenlanda 8 fie vctpeate de eschimos — ine 1350 si 1550 esie o perioada de indulcie relative a chime, eu veri pin cilduroase si iemi agreubite, edie se dezvol marile epi de cium in Europa. Inte 1460 $. 1480, anelionvea elimei permite marile exploiti marine Mate parte din irmurile suice ale Grovnlandei sunt liberate de gheati — inire 1550 1850 are foe avansarea glaciari Feraan. Accast penoada a fost impropriu numité mica epocd glactan? dutoriié mari extinderi @ inghetulul. De fap acest interval fice paste dint-o pericda, pe ansainblu. de inedate. In nord, ghes a acoperit Groenlanda st noniul Europe, dnd neastepate dificil conic climatice inte 1850 5.1960 este o inealzte care antreneazA ghoota spe pocitia et actaald, Coasta sulied a Groenlandei este toga de gheata —inze 1960 411985 are las 0 Zeeland) iro diserets in rope (se constatd un fonomen invers in emisfera sudied, in Nowa Schimbarea climei a jucst un important rol istori, favorizdnd invaviile asiaticior in Grecia, in 1300 ill. gi ecte dit jurul anului 400 d.tic, ia Europa Central; a permis lansarea exploririlor in America de Nord in 990, la Capul Bunei Sperante in 1499 ote. De esemenea, au avut un rol deosebit economic prin (ne)permiterea eulturilor de cereale fn Europa de Nord, esecul culturilor din Siberia, inainte de a se observa/staili incompatibiliatea aeestora cu noile condi climatice ‘Datele studilor de mare anvergurd asupra sehimbitilorelimatice (conferinfe $i congrese intemationale de impact supra lime’, in eca mai mace parte induse antropic, nu conticma o asemenea evolitie. ASE, se accepia c& efectul de serd in general, ,inusivializarea’” conduce 1a 0 schimbare generali a climei, spre © inetlvire promuntatd. Schimbile in stmosferd, prin inundarea ei, in perioada 1940-1965, cu freont, a determinat © ath proportie de czon, cu efeete inc incomplet cunoscuteHOLOCENUL Holocenul repcezinta ultimul interval de timp al istoriei geologice a Pamantului, cu o durata de eca 12 000 ani. in acest interval s-a produs cea mai recenth retragere a ghetarilor din calotele existente in ‘Cuaternar in emisfera nordiea, Acest interval, 2 fost denumit initial ca epoca finala a erei Cenozoice (Neozoic). in mod tehnie, nu poate fi recunoseutd ca epoca care si apartind unei perioade. Pe de alti parte, Holocenul poate fi considerat cu un statut de perioadi, cea mai scurt8, probabil din istoria geologic Acest interval de timp este foarte scurt raportat la scara timpului geologic. dar eu schimbari profunde care au influenfat comunitatea umand in relafie eu mediul inconjurdtor, din ce in ce mai antropizat. Holocenul reprezinti ultimol, dar si unicul interval geologic in timpul céruia, oamenii au alterat mediul natural, in primal rand prin vandtoare apoi prin deftisari si plantare si ulterior prin constructii, arderea combustibililorfosil, crearea de vaste refele de transport si eomunicatl Stabilitatea” supratetei topogratice ca element de sustinere a intregii cvolutii a societatii umane, ca mediu de viata — suport si depozit de resurse — conduce la interpretarea unr procese geologice si geomorfogogice. care se deseriu cel mai larg si chiar punctual prin partametri de clim’. De fapt, istoria ‘geologic8” a Holocenului este continut& in mediile care inregistreazi oscilafile climatice, Astfel, analiza si descrierea acestor oscitatii conduce Ia descrierea Holocenulu Metodele sunt din categoria celor fizico-chimice si, in special, de factura biological. Denumirea O20; (inireg. complet), Kavios (recent, nou) a fost propusit de Gervais in 1869 — ca perioada cea mai recenta a Cuaternarului, care se desfasoara dupt ultima glaciatiune (cu determinare elimatica) si astfel desemna depozitele care contin exclusiv specti cu reprezentanti in viat@. (Numit si Recent de americani, in special.) Conform recomandarii Congresului al V-lea INQUA (1961), Holocenul este o unitate geocronologic’ (epoct a Cuaternareului) de acelasi rang cu Pleistocenul. ‘Acest interval de timp este interpretat si descris ca o perioada calda, interglaciara. De fapt, acest interval de timp, este identificat cu numeroase oscilatit climatice si, de altfel, corelarea depozitelor holocene se face utilizand si acest factor, al oscilatilor climatice. (Mangerud ct al. 1974, resping un asemenea demers, in timp ce Zagwijn extinde aceasta posibilitae pentru corelare global pe parcursul Cuaternarului.) Pe timpul scurt al Holocenului, conditile si oscilatile climatice au conditionat evolutia florelor, faunelor in relafie cu evenimente glaciare si pluviale, respectiv nonglaciare si aride. Asemenca oscilatii au condus Ta variatii ale nivelului oceanutui planetar Aceasta acceptare refera asupra unui intervaldescris pentru alealul continental. Holocenul reprezinta 0 parte a unui interglaciar, ca o tranzitie intre un glaciar si un interglaciar, numita si Tardiglaciar — parte integranta a unui (ultim) glaciar, reprezentand ultima parte a Pleistocenului (Tomeseu, >>>). Numité si Postglaciar. Denumirile de Tardiglaciar si Postglaciar (de regulé folosite in exprimari referitoare la situatii protoistorice, arheologice) sunt nerecomandabiledeoarece: Postglaciar poate fi untermen care sa definesea orice iunterval care a urmat unei glaciatiuni: 5 termenul de Tardiglaciar ar putea denumi orice etapa de la sfarsitul unui glaciar. Desi sunt identificate intervale cu oscilatii importante climatice cu amplitudini negative (rlcirea gi inaintarea glaciara din mileiul I (Mica Epoca Glaciara — Little Ice Age), acestea nu au atins caracteristicisle glaciare Pleistocene. Echivalentele in domeniul marin La “sfirsitu uhimului glaciar” sa constratat o ridicare semnificativa a nivelului oceanic si inceputul unei reechilibrari izostatice a sectoarelor eliberate de gheafd. Pentru depozitele marine formate in sectoarele litorale in landra si nordul Franfei s-a folosit termenul Flandrian (Rutot si van den Brocck,1885 $i Dubois, 1921; etaj care marcheaz§ o depovite transgrsive cu faune de ape reci in arealul marilor nordice ~Pomerol, 1975). Pentru depozitele de la partea superioard a Cuaternarului din Insulele Britanice $i litoralul nordic al Europei se folosese termenii Weichsetian (superior) si Flandrian, iar pentru cele din litoralul mediteranean francez, Versilian (vezi tabelul X 1). Tabelul 1 Corelarea termenilor geocronologici echivalenti pentru Pleistocenul superior si Holocenul din Europa (Gop dale dn Tomeseu 55>) [ona Ronn ven West abo, “Bina 1556 | Boureart 15387] Dammit eee eee [ier lon Teniay 1975 | elma INQUA 1885 | I is Le See on a om itn | Patgener | Pleistocen, r ae Tardiglaciar | superi | ts lee | = l | ‘dep. marine pe htoratul Flandre "echival. Witpm din wondul Germaniel, ep. marine pe Mioralul nordie al Pranfe ‘Gefinit pt. litoralul mediteranean francez; det sulturi preistorie, Limitele Holocenului Limita dintre Pleistocen gi holocen rimne dificil de stabilit. O serie de evenimente se plascaza in urma cu 15,000 ani... Acestea au fost marcate de inceputul si sfarsitul celui mai recent intervqal glaciar in cemisfecra nordic’ si care a fost rapid de prinul impact major al omului in ecosistemul planctei Sedimentele holocene si uncle fosile au putut fi datate cu radiocarbon cu marew precizie. Pe de alt parte, dcoarcoce majoritatca specilor de plante si animale supraviejuiese gi ast&zi, paleontologi gi neontologi pot folosi cu mare acuratete aceste recordsuri fosile ale acestor spocii, care caracterizeaza habitatelc cu mare ac uratele. Holocenul are valoare importanta deoarece releva cum sistemul planctar s-a apriopiat de prezentul stsatut, Recordurile geologice din Holocen releva viteza cu care environmetul se poate schimba gi caile , configuratiile care pot f interpretate pentru schimbarea care afecteaza speciile, cae populeaza planeta, Limita inferioara a Holocenului ‘Toti cercetatorii admit c& limita dintre Pleistocen gi Holocen corespunde unei schimbari majore climatice, incdlzire rapida si globala a climei, Pe baza acestui considerent gi a extinderii datirilor preistorice, Iimita Pleistocen — Holocen a fost plasata arbitrar. Limita a fost propusd si convenité de Comisia pentru Holocen INQUA, in 1969, la un moment plasat in uurma cu 10.000 ani. Accasti dati corespunde unei valori calibrate radiometric la ~11.200 ani BP. Incalzirea bruscd a climei se constata in calotele glaciare, in sedimentele lacustre din lacuri wlaciare din Alpi. in aceste areale, variatiile raportului izotopic "O/"0 permite si se interpreteze 0 eregtere importants a temperaturit (7"C tn mai pujin de 50 ani ~ in analize din gheaja din Groenlanda, pe cochilii de foraminifere din Marca Norvegici si Atlanticul de Sud; o cresiere a temperaturii medii anuale, care a fost ‘exprimata cu o valoare de cea 2,8"C/secol in primii ani din acest interval de tranzitie). Topirea rapida in cadrul calotelor polare gi a celor extrapolare a determinat o crostere @ nivelului oscanului planctar cu cca 28 m in apropierea valorii de ~9350 ani BP (alte date indica -8950 ani BP). E, Liteanu, 1953, a propus o trasare a limite inferioare a Holocenului in funcjie de trei paramettis 1. disparisia proboscidienilor, a rinocerilor, cervidelor adaptate la clima rece 31 apatijia faunei de mamifere actuale; 2. disparitia industriel umane pateolitice si aparitia celei neolitice; 3. sfarsitul epocilor glaciare. Apare evident faptul ea nici unul dintre aceste fenomene nu poate fi incadrat geocronologic si nu poate fi folosit ca reper in coreliri regionale, la scar continentald si fra valoare in ariile aevatice.Vegetatia este mult mai influentati climatic, dar si aceasta prezint’ o inertie Ia schimbarile climatice (si, atentie, este vorba de o vegetatie fosild, care poate s4 rmana pe pozitie pe intervale de timp care incadreazd buna parte din intregul Holocen, ca si de zonati polinice, care trebuie interpretate si prin prisma unui transport Ix mari distanfe anemofil sau acvatic).. E, Pop et af, 1964, pe baza interpretarilor palinologice din turbatii montane din Romania au plasat limita Pleistocen - Holocen tatre episod! pinetelor cu molidisuri pujine din faza pinubui si faza pin-molid. Este evident co asemenea abordare a limitet nu are aplicabilitate nici macar in alte egiuni din arcale altimetrice din Roménia sau din alte sectoare europene (datoriti asociatiilor vegetale locale cu caracteristici endemice, necesiiti termice, altimetrice ete) Subdivizarea Holocenului Norvegiamul Axel Blytt, in anul 1876, a subdivizat Holocenul printr-o serie de termeni care definese _grupe ecologice de plante din flora Norvegiei: Preboreal, Roreal, Atlantic, Subboreal, Subatlantic. Suedezul Rutger Sernander a utilizat in 1890 termenii lui Blytt pentru a denumi perioade cu diferite tipuri de elim. J. Chaline in 1972, a prezentat diviziunile Holocenului peotru Europa oceidentala in schema “Blytt ~ Semander® (Tab. 2). (Pentru denumirea stratelor din turbarit, in 1893 Blytt a folosit acelasi principiu, iar in 1894, Semander a descris strate din turbirit in corclare cu perioadcle acumularii acestora, sia divizat Holocenul prin schema “Bly ~ Sernander” ) ‘Tabelul 2 Subdiviziunile Holocenului (compozifia vegetala este prezentata dupa E. Pop, 1933, pentru Romania) ‘Subatlantic | Chima devine mai_rece, | Putemicd expansiane Fagus gi Conus 7 i : Subboreal | Clima devine wai rece si | Se vesng Tilia yi Querens; ve extind Fagus, mai seth [ties Picea HOLOCEN [Adantic | China si mai cds, uneli; | Mare extinders @ pidurlor co Owereu, optinul climatic holocen | Ulnus, Tilia Boreal (Clim mai ealda Se extinde Pins, continu Conjius Preboreal | Clinivece, use PLEISTOCEN | Fost-urm iindere Beal, Con fus, Qercis, Ubu Subdiviziunile Holocenului sunt acceptate actual, fiind corelate cu datirile absolute; senmificatia cronologica si limitele radiometrice difera in funcfie de autor. Aceste sunt corelate, in limitele relativ largi, cu cele care descriu epocile istorice ale eulturile umane. (Pe harfile geologice, depozitele formate in acest interval de timp, cu durata foarte sourta sunt cartografiate in functie de earacteristici genetice gi acumulative gi sunt datate Qh sau git) Din anii 1960, pentru divizarca Holocenului au fost, 3i sunt, folosite rerultatele analizelor polinice din turbarii (majoritatca acestora find de varsti holocend). Se utilizeazd practic diviziunile “Bly — Sernander”, ca unitai cronostratigrafice (demers propus de Mangerund et >>> Holocenul ~ Date cronologice si climatice. Cere. Arheologice, XI, p. 235-270. Muzeul National de Istorie a RomaniciO prima divizare bioclimatica a fost cut in anii "30 de Koppen, care a propus “trei trepte climatice si foresticre” pentru Pastglaciaral Europei Centrale (Pop, in Tomeseu: clima pinului, clima stejarului, lima fagult UrmerA tabel (pentru diagrame spor-potinice Holocen, vezi Tomescu, p. 244-248). ‘Pentru acest interval Holocen, biozonirile spor-polinice interesea7i doar pentru datiri relative gi coreliri (biozondri) Ia seard locald. (Corelarca pe areale mai largi trebuie ficult pe baza datirilor radiomettice.) Pentru aceasta este necesar ca mediul s4 inregistrere continua oscilatile climatice (identificate prin: reconstituirea climatiei pe baza oscilailor limitei superioare a pidurilor in zonele alpine, reconstituirea calotelor glaciare; recunoasterca secventelor sedimentare in lacurile glaciare actuale.) ivelul oceanului planetar in Holocen Sfarsitul glaciatiunii confine si deglaciatiunea, cw efect in topirea matilor ealote de eheat Retragerea ghetarilor Imediat dupa maximul glaciar de la 20 000 ani, ghejarii continentali au Inceput s& se topease4. Uncle fosile de insecte prinse in chihlimbar datate prin metoda radiocarbon au aratat c temperatura din Muntii Stancosi a inceput si creascé la aproape 15 000 ani (insecte despre care se cunoaste toleranta termic& actuala), Topirea acestor ghejari a condus [a cresterea nivelului oceanic. Dispunerea morenelor arti ¢& retragerea a demarat lent, dar s-a accelerat de la nivelul 15 000 ani. lin America de Nord retragerea scutului de gheafa a condus la drenarea apei provenite din topire, apa care a format in marginea frontiului de gheata lacuri ancestrali ai Marilor Lacuri Americane actuale (Fig 20-1. p18, ABC). Cel mai departe spre vest, s-a format Lacul Agassiz, la 12 000 ani, care a disparut mai tinziu, dupa 4~ 5000 ani. (Fig. C). in Minessota, Dakota si sudul Canadei au ramas areale acoperite cu cativa metri de ‘ghea{d. S-au format unele depresiuni miei ~ prairie potholes, cu mlastini. Tundra care bordeaz’ ghetarii (ptdurea de conifere totdeauna verde” ~ Nortiigera evergreen coniferous forest, ‘Tranzifia la condifile climatice actuale, a determinat si schimbari in sud. Ca exemplu eresterea abrupt. a nivelului oceanic intre 15 000 ani si 7 G00 ani. Aceasta situatie este ilustrata de episoade de crestere a coralilor din Barbados in Marea Caraibelo. Barbados au inceput si se ridice tectonic ineepind cu apleistocenul tirziu. Datarile cu. uraniu-thoriu pe coralul rimuros Acropora palmata care a crescut in intervalul ultimului minim glaciar. Astizi acesti ‘corali colonialifiind situa la cétiva metri sub nivetul ap Poritia coralilor indica faptul c& Barbados s-a ridicat eu o rata de 30 em pe an pe ultimii 125 000 ani. Prin pozitia lor actualA, corclat cu datirile de radiocarbon si uraniu-thoriu, se indica povitia nivelului apei pana a ultimut maxim glaciar, la aproape 18 000 ani inainte. Aceast& pozitie araté o crestere rapid’, in etape, dupa 15 000 ani; 12.000 ani i 8.000 ani. r Groenlanda au rispuns diferentiat fat de ali ghetiri la inedlzirea global de la acest palier de mp. Niveluri anuale de gheati sunt subtiri datorité topirilor din Atlanticul de Nord. Schimbarile de gosime probeazi o remarcabila seeventa de evenimente: cand uscatul a inceput s& se ridice in ultimul ‘maxim glaciar, au revenit bruse condifii reci pentru mai mult de 1000 ani. Dupa acesta ultima perioada rece, numita Younger Dryas, condijie elimatice au co jus la minimul glaciar, care este contemporan, Brusea extinetie a marilor mamifere (fig.20-5, p. S21 — ultimii tei specti de elefenti din America de Nord, Mamutii cu blana ocupau terenurile ‘cu tundra in marginea scuturilor de gheata din Eurasia si America de Nord. Unele carcase inghetate din Siberia au permis stabilirea continutului stamacal, Dieta cu vegetatiae ierboasa si plante de tundra fntre 12.000 ani 5i 10.000 ani au dispdrut multe specii de mamifere in America de Nord si de Sud. Extinctia acestior grupe reprezinté inca elemente de controversa.: au disparut prin vanare de oamenii Clovis sau schimbarilor climatice?speciile de elefanfi, ursul ney cAprioard de pldure, wei de step’. Asociat acestora au displirut gi unele dcarivare mari, datoriti lipsei de hand adeovata: ureul (cu fat seurta), o subspecie de leu, ghepardul, trei speci de leoparzi , in principal, cu talii de 30 — 50% mai mari ea cele actuale, din America si din Africa (un sit clasic este cel cu mamifer din La Brea, astazi th orasul Los Angeles). in acelagi timp si cdteva specii de pasari carnivore mari (inclusuy vulturi si condori) au disparut, probabil datorita disparifiei mamiferelor cu care se hraneau. Se presupune c& deplasarea spre sudul Americii de aNord a populatiei Clovis a favorizat determinat prin fia mamiferelor mari (masa mai mare la un singur effort de urmiire, vanstoare; lipsa de natului Ia contactul cu omul) Totigi nu sunt evidente arheologice ca oamenti Clovis au vanat altceva decat elefanti si bizoni Se presupune ca extinctia acestor animate a ayut la baz& cauze mixte: rezultatul combinat al deplasérit limitei vegetatici de stepa/tundra spre sud simultan cu intensificarea vandtorii lor de c&ire oamenii primitivi. (de exemplu, in Australia, doud specii de cangur uriag peste 2,5 m si un leu marsupial nu au corespondngt actuali, Oamenii au aparut in acest teritoriu la cea 325. 000 ani si foarte curdnd, intre 30.000 ani si 25.000 ani au dispérut speciile respective, i asta in condifiile in care Australia a devenit rece gi arida cand au disparut.) Primi america In timput Dryasului timpuriu, oamenii au colonizat la mare seard America de Nord.La cca 30.000 ani ago coamenii au venit din Siberia unde erau conditii foarte reci, dar perioade de dezghet nu au permis formarea ghefarilor. Un numisr mie de situri arheologice au permis interpretarea c& un numar mic de gruputi ‘umane au trecut beringul, la aproape 30.000 ani, probabil pe apa. Numai dfupa topirea brusea a ghetarilor s-a deschis un coridor liber de gheata intre Canada si de vest si Alaska. (Intre ghetarii din nordul M. Stincosi si scutul de gheaté continental, in retragere spre est. In lungul acestui pasaj, poporul Clovis, ca prim ancestor al nativilor americani a dezvoltat prima eulturd, Ei au acoperit toata America de Nord cu putin inainte de 11.000 ani Arheologic sunt putine date despre aceast’ populatie; Dupi 1921, end un cowboy a gésit un schelet sigetat de bizon Kinga Folsom, Mew Mexico, date arheotogice au descris abilitati de vanatoare ale acestei populatii, care erau vanastori in grup si atacau clefanti si bizoni cu sigeti — colfi, vertebre si alte oase de mamut, Oameni agricultori © important tranzitie in evolujia umanitatiio reprezinté abandonarea nomadismului si vanatorit pentru agezare si cultivare plantelor si domestiirea animalelor pentru hrand. Primele informatii sunt din Munti Zagros, la tromticra Turcia, Iraq, Iran, unde asituri arheologice deseriu © populatie de caverné fnainte de 12.000 ani care vna animale sAlbatice, oi si capre. Polenul din sedimentele Iacustre indic& un elimat care devine mai blind. imediat dupa aceasta data sunt identfieate locatii cu seminge, ceea ce denota cultivarea agricola, Depozite holocene in Romania Depozitele cvatemnare, incadrate stratinomic si datate, acolo unde a fost posibil pe baze paleontologice, ca si practic, toate formatiunite mai vechi decét Cuaternarul din Platforma Moldoveneasca sunt acoperite de depozite efuviate, detuviale, colwiale, care s-au format in Tardiglaciar si in Holocen. La acestea se adaugé aluviunile din sesurile raurilor. F(separate un curs — Stratele de Céindesti) (de completat informatii bibliografice din luerarile sublis CUATERNARUL IN ROMANIA Istorie ~ referinte ~glaciatiunea in Carpati: L. Sawicki, Em. de Martone, Th, Krautner, H. Wachner, Tr. Naum, V. Séreu —liste de fauna pliocend si cuaternara: .M. Acker, N. Macar I. Radulescu ete. — analize spor-polen: Em. Pop, I. Ciobanu, M. Careiumaru .... — loess: 8. Athanasiu, N. Florov, 1. Atanasiu: soluri: Gh.M. Murgoci ~ originea Deltei Dundirii: si oscilafii ale Marii Negre: C. Bratescu, Gh. Nastase, D. Jipa . Lucrati in publicatii si reviste de specialitate: Studii Tehnice si Economice, seriile I, H, G : lucrari de autor: Em. Liteanu, C. Ghenea, N. Macarovici Harti geologice si geomorfologice: Harta Cuaternarului, Com. Stat Geol., Atlasul RSR. Inst. Geografie, 1975, Il — Dep. cuaternare; pe diferite harti geologice scarile 1:200 000 si 1:50 000 sunt informatii privind Cuatemarul: cartografiate (interpretate) depozite cuaternare; subdiviziuni, depozite loessoide ete. Simionescu, S. Athanasiu, M. Pauca, 1.2. Barbu, O. Phleps, V. Nicolaescu, I. Andreescu, V. Papaianopol, V. Lubenescu, I. Samson gi Primele date privind geologia Cuatemarului din Romania sunt consemnate de Gr. Stefanescu, care a atribuit Diluviului nisipurile, pietrigurile gi loessurile si Holocenului aluviunile recente (1898). Sava Athanasiu, studiind fauna de masmifere de la Tulucesti — Malusteni, in 1908-1926, a pus problema varstei cuaternare a acestor depozite, trandind limita Pliocen/Pleistocen in sensul Em, Haug, la aparifia genurilor Elephas, Equus, Bos. Dupa anul 1950, studii asupra Cuatenarului au fost ficute de Em. Liteanu, apoi colaborarea acestuia cu T, Bandrabur, N. Mibdila, C. Ghenea, A. Pricijan, in aceste lucriri s-a incereat paralelizarea depozitelor de la acest palier cronostratigrafic din Romania cu din Europa. Atenfia ulterioara s-a axat pe continutul hidrogcologic si caracteristicile geotehnice ale depozitelor de aceasta varsta. Pentru exprimarea hidrogeologica s-au elaborat pe intervalul >>>>> de catre Institutul Geologic al Rominiei, hirti hidrogeologice la sexrile 1:100.000 si 1:50.00. Interpretarea paleogeografied a teritoriului romanese la sfirsitul Pliocenului La inceputul Pliocenului erau exondate unitatile carpatice, Dobrogea de Nord gi cea mai mare parte a celei de Sud, 0 parte a Transilvaniei, jumatatea nordici a Moldovei. Apele in limite dulcicole, acopercau jumatatca sudic& a Moldovei gi Muntenia, cu extindere spre sudul Dobrogei — ca domeniu de sedimentare prin colmatare a Bazinului Dacic si vestul Apusenitor (si sectoare restranse din Banat) ca sectoare ale domeniului Panonnic.” Fazele de cutare de la sfargitul Pliocenului au ridicat Carpatii, si ca efect, materialul puternic erodat se va organiza in mari conuri de deje ic in colmatare si retragere spre sud si pe directie esticd. La Curbura, “pietrigurile de Céndesti” — formatiune torenfial lacustra; denumite Strate dle Candesti de Mrazec si Teisseire in 1911.) au fost ridicate la cota de 1000 m, in Magura Odobesti. Concomitent cu ridicarea pronuntata la Curbura, in fafa acesteia s-a continuat 0 * vezi evolutia Paratethysului Central si Estic (Bazinul Panonnie si Bazinul Dacic) |a] subsidenta accentuata, care a funetionat pe un interval mare in Neozoic — Cuaternar. (Pontianul nu a fost iraversat de foraje, la o adineime de peste 6000 m.) Subsidenta continua si actual este marcata de directia aliniamentelor hidrografice, alungite spre sud-est si est, asa cum sunt marcate in arealul Campiei Romine vaile: Prahova, lalomita, cursul inferior al Siretului si recent zona de inmbistinire, Foesani~-Namoloasa ~ Galati). Pe parcursul Pliocenului se depun formatiuni continentale, lacustre cu sau fird cdrbuni; arealele depozifionale se restrang prin colmatare; la marginea sudicd a sectorului capratic, la Curbura gi local in marginea Orientalilor evolucazi sisteme majore de conuri de dejectie care formeaz’ structuri caracteristice cu dimensiuni mari (conul Pitestilor, Térgovistei — vezi si schita D. Jipa: conurile din Bazinul Dacic.). Restringerea apelor delimiteaz farmuri cu evolufie mlaistinoasi cu depunere a seeventelor de turbarie care au generat carbuni exploatati in Dacianul superior si Romanian Pleistocen, in aria subcaraptica si in Oltenia si bazinul Barsei — Baraolt. lerpreta evenimente determinate de: modelare in Cuaternar se pot aciara in Carpati; vuleanis terminal al intervalului neogen-cuaternar: neotectonica - cu efecte in geomorfologie si evolutie a sistemelor hidrografice si a Deltei Dunarii si litoralului Marii Negre. Pentru gruparea arealelor de modelare — acumulare gi a tipurilor genetice de depozite cuatemare in Romania, se pot separa patru regiuni distinete: ~ Arealul carpatic: cu modelare ~ acumulare glaciar’; domeniul cu evolutie magmatic’, activitate vuleanicd si post-vulveanica si acumulare vuleano-sedimentard. — Regiunile intracarpatice bazine intramontane cu depozite custemnare, sectoare din Bazinul Transilvaniei, Banat si Apuseni — Regiunile extracarpatice, care cuprind: Sectorul Valah'*, sudul Moldovei, Dobrogea; Transilvania; golfurile vestice, in contact bazinal cu domeniul panonnic; ~ Delta Dunttrii si litoralul Marit Negre 1. Modelarea glaciara in Muntii Carpati in Romania sunt recunoscute clemente ale modelarii glaciare in aria inalté a Capatilor si depozite acumulate prin activitatea sau influenfa glaciara. Modelarea glaciara s-a desfsurat in areale insulare, sia generat un relief sculptural caracteristie: circuri, caldati, vai cu profil U, tancuri ete. si acumulativ, mai rar, morene, valuri morenice frontale, roches moutonnees, roci si suprafete scrujelite, nige nivale ete, In timpul glaciatiunilor la inaltime in Carpati s-au instalat ghetari, ca in toate unitatile montane europene; Carpafii nordici (Tatra), baleani, Sapenini, Pirinei, Alpi. in Carpatii Orientali si in Meridionali sunt urme tipice, reprezentate prin circuri si vai care pot fi raportate chiar la dowd (sau trei) generatii evolutive. Vaile actuale sunt rezultatul mode;arii unui relief pregaleiar prin acjiunea ghejarilor pleistoceni. Acestea explicd existenta ghefarilor de tip pirinean — cu cire si alpin ~ cu limba seurta cativa km lungime. Studiile geomorfologice asupra unitifilor carpatice romnesti cu modelare glaciardi efectuate de Th, Krautner. E. Wachner, Em, de Martone, T. Morariu, Tr. Naum. I. Séreu. I, Donisa, V. M-Veleea, Gh. Niculescu, Gr. Posea, M. Eleniez, dintre cei mai importanti — au aritat 4 limita zipezilor permanente (LZP) a variat in Bucegi si PAgarii, in general Ia cotele: 2100-1900 m pe versantul sudic si 1400-1300 m pe cel nordic, + Sectoral Valah al Patforme! Moes inTuenjat de neotectonic cu blocui fn subsidentasiridicare, pe care a sonsuldiscufiei, cuprinde tertorul lua! aealal lacustru, denumnt, Bazin Daci.a Varsta acestor ghefari nu este ine unanim acceptati; sigur reprezinta stadii din Wurm I, I, si HI si posibil Riss. Formele sculpturale au fost atribuite: pentru o glaciatiune mai veche la tipuri glaciare alpine sila o glaciafiune mai noud tipuri pireneene. Cei mai mulji autori admit o modelare glaciara care poate fi atribui i Wurm. intre cele doug etape de modelare, in interglaciarul Riss/Wurm s-au identificat prin treptele de eroziune in versantii circurilor glaciare: doui trepte, cu distanjare pe verticald la cca 100 m, de exemplu Valea Capra din Figras. Pe aceeasi vale se identified si doua morene terminale, la 1300 m gi la 1450 m. Cele doua trepte cu morene corespund, prima unui ghe{ar mai vechi si mai extins spre vale si a doud la un ghejar terminal care avea caracteristiei de tip pirinei. (A fost admisi si o posibili glaciatiune mai veche, a cArei morfologie a fost distrusi de eroziunea uterioara.) Urmele glaciatiunii sau pastrat in relief ca vai caracteristice in umplute cu lacuri (lacuri “glaciare”) U", morene, circuri, de regula 1.1. Morfologia glaciara 1.2. Depozite glaciare Manifestarea glaciatiunii cuatenare in masivele inalte din Teritoriul Romdniei a condus ta formarea unor depozite morenice: maorene terminale si laterale. Acestea ocopa suprafefe reduse cu un volum mic de amterial. La cote montane mai mici. unde nu s-a dezvoliat un sistem glaciar, se identifica depozite periglaciare, reprezentate prin grohotisuri — cu mari suprafefe in Rodnei, Calimani, Maramures, parang, retezat, Lotru, farcu ete. Cesle mai multe din aceste grohotisuri sunt interpretate ca fiind formate in Holocen la altitudini cu desftgurarea ciclurilor inghef-dezghet (numarate peste 100 pe sezonul rece). Unele grohotiguri s-au putut forma in Pleistocen si la altitudi nmai mici, datorita temperaturilor substafial mai sczule; acum sunt acoperite de padure si sunt cartografiate in: Ceahlau, Haghimas, Piatra Craiului, Calimani s.a Glaciatiunea in Carpatii Orientali Unme sigure fn relief sunt in M. Maramuresului si in M. Rodnei. Glaciatiunea a fost restransii aproape doar pe versantul nordic. - in M. Rodnei au fost ghefari izolati, dezvoltati pe cei doi versani. Probabil ghetari de vale, apartinand glaciafiunii Riss, cind ghetarii coborau pnd la 1300m sau chiar 1100 m altitudine. intr-o a doua dezvoltare a ghefarilor, limita zApe: ating 2 km — circul complex Buhescu ~ Repedea. — in M. Maramuresului au fost ghejari de circ, atribuiti glaciatiunii (2)Riss, sub Pietrosu spre nord. Cireurile glaciare sunt in unitatea Pictrosu ~ Lutoasa, - Bardfu, cu. circuri simple si unele morene gi sub VE, Mihdilee (actual 1920 m)- Fareau (actual 1961 m) eu cireuri glaciare si dowd lacuri Maramures. in Toroiaga nu sunt indicii de ghetari. — in M4. Calimani, Th. Naum explica prin expunerea versantilor si configuratia reliefului, ca si prin analiza efectelor factorilor climatici, 0 glaciatiune in Calimani. (Actual sunt iemni lungi de 6-7 luni, si 0 temperatura medic anual de 0°C.).. pe versantul estic al Vf. Retitigului (2021 m), sunt doua circuri de nivatie, la cota 1800-1850 m. in interiorul circului sunt pietriguri colfuroase dispuse ca valuri, apreciate ca moreni de fund. in vestul M. Calimani, pe V, Bistriciorul (caltitudine actuala 1990 m) sunt doua circuri la altitudinea de 1850 m. Pentru acest masiv, se apreciaz’ ghetari de cire cu limba scurta, de cca 3 km, la o limita a zapezii permanente palsate [a 1750-1850 m. ajungea la apropape 1800 m. Circurile glaciare~ In Tibles, Ceahlau si Ciucas, lipsese total urme de ghefari, posibil in lipsa unui relief adecvat, care si plistreze o asemenea modelare, ~ In M, Bucegi, sunt interpretiri privind o glaciatiune de platou, cu posibile dovezi doar Kinga Vf. Omul. in spatele VF. Piatra ars, Vf. cu Dor, pe v. Dorului spre vest, la cote inalte intre, 160m si 2000 m nu apar urme glaciare. Probabil un platou cu zpezi permanente dar nu au format ghelari care sf curgi Vaile glaciare bine dezvoltate spre nord, nord-vest si nord est arati c& ghejarii au coborat pind la cota 1350 m unde sunt morenele frontale: Aceste vai au dezvoltare geomorfologics caracteristicd, cu sectoare superioare in amfiteatru si chiar cire, cu profil longitulinal in trepte si Jaterale. Dintre acestea se pot menfiona vaile galciare: Malaicsti, Tiginesti (cu un mic circ galciar cu singurul lac ‘glaciar”care seaca in anii sacetosi), Gaura, Doamnelor, Ciubotei, Obargiei, Morarului, Cerbului. Pe V, lalomitei se identifi’ acjiunea unei limbi glaciare i apar trepte intermediare cu praguri si caldari si material morenic inclusiv morend frontal’. Glaciatiunea in Carpatii Meridionali in acest masiv. cu desfigurare est-vest. si inaljimile cele mai constant mari din carpafii romanesti s-au pastrat cel ami bine o morfologie glaciara tipicd, dezvoltati pe roci dure. Vaile si circurile glaciare apar perpendicilar pe principalele creste. intre Suru gi Vf. Berivoiu vaile au fost adancite de ghetari gi preezinta un aspect simetric, cu vai case largese avale gi au profil tipic de U. in toate sunt circuri glaciare etajate, in caldarile superioare s-au acumulat ape si au format “lacurile galcviare”. Morenele terminale identifica ghefari care au coborat cel mai jos, pe versantul nordie, la 1400-1300 m (1250 m pe V. Arpigelului, Fagaras). Ghetari de tip alpin (sunt de mici dimensiuni, datorita tocmai curgerii pe vaile scurte din versantii nordici si sudici,) sunt identificati In M. Fagaras, Pardng, Retezat. Din activitatea acestor ghetari se pastreazA circuri superioare (ccle mai multe cu lacuri), moreme laterale si frontale, vai tipice, Ghefari de tip pirinean au fost in M. Iezer. — in M. Apuseni au fost doar acumuliri de nivatie fara forme tipic glaciare. In sectoare ale Apusenilor. carst sau acumulat zipada si s-a transformat in ghefari subterani (“glaciafiune de cavern”). Datarile pentru “ghetarul de la Sc&risoara” indic& o vechime de cea 32.000 ani. In Padig se identifica 0 morfologie posibil glaciard, pe calcare si dolomite — roci dizolvabile, carstificabile, campul Garda i Vérdgoaia ca bazine inchise Lacuri glaciare Sunt cca 200 lacuri glaciare. Cele mai multe sunt grupate in M. Retezat Cea *0, Fagaras (peste 30, Rodnei (peste 20), Godeanu, Tareu, Parang etc. intre acestea mai raspandite cunt cele de cire cca 150; urmeaza cele ca si csalbe in sirate pe vaile glaciare; si lacuri de baraj morenic. Dintre cei mai mari ghefari sunt interpretati cei din V. Lapusnicul cu ramurile complementare Bucura i Peleaga, care ajungeau impreuna la cca 13 Km, gi o grosime a ghefii de peste 200 m; lafimea in cildarea Bucura era de 3 km, Ghejarul din valea Raului Barbat ajungea la cea 7 km lungime, peste 4 km liiime $i 0 grosime a ghefii de cca 300 m. intre aceste lacuri unel defin unele recorduri: cel mai intins este lacul Bucura, in Retezat (10,3 ha, ad. 17 m, v - 625000 m3); cel mai adfne: Lacul Zénoaga din Retezat 29 m, S— 6,5 ha in Fagaras sunt cca 70 lacuri glaciare (inca o alt serie de depresiuni, foste caldari glaciare au fost umplute cu sedimente si material mobilizat gravitatioanl. in sectorul crestei principale sunt Capra, Avrig, Caltun, Balea, Podragu Urlea. aeFormatiuni continentale in Romania Pietrisurile de Batabanesti in Podigul Covurhui. nivelul care confine fauna de Malusteni — Beresti, de varsta...romaniana...este reprezentat prin: nisipuri cu intercalatii argiloase, grezoase si pietriguri, local cimentate (chiar descrise ca microconglomerate). Peste aceste depozite urmeazii un nivel de pietriguri, cu o grosime de 8-12 m, descrise ca Strate de Baldbdnesti. Ele sunt alcdtuite din elemente carpatice. Spre est de Barlad nu mai au fragmente de gisturi cristaline. Pietrisurile de Balabinesti apar si in colinele Tutovei, la nord vest de Barlad (1. Harjoaba, 1968). in Pogul Covurlui se gisese pe interfluvii, Ia nord de aliniamentul Balabanesti - Berersti: spre sud apar in versanfi; la sud de Tulucesti sunt identificate sub talveguri, fiind acoperite de depozite mai noi. Pietrisurile au fost datate Pleistocen inferior si considerate cchivalente Stratelor de Candesti (V. Sficlea, 1980, le-a considerat villafranchiene, mai noi ca stratele romaniene cu fauna de Berresti — Malusteni), Py G-M. lop, Ta i Originea pietrisurilor de Balabanesti A Thvcle encoded S-a admis ca aceste depuneri au o origine fluvial’, fluvio-lacustri (V. Sficlea, 1956, respectiv, 1960)" sau lacustra (I. Sdreu, 1971). in 1966, E. Liteanu si C. Ghenea au considerat c& aceste pietrigun transportate si depuse de Dundrea veche, pentru care descriu un traseu, pe baza abundentei acestor pictrisuri cu un amplasament in partea nordic’ a Campiei Romfne, pind aproape de actual gura a Trotusului, de unde se arcuia spre mare In majoritatea lucrarilor se admite cd aceste pietriguri au fost transportate de rduri, care le-au depus in sudul Moldovei. in Podigul Covurlui au fost depuse de Prut — acest fapt este admis prin lipsa elementelor cristaline (I. Harjoaba, 1968), iar in sud-vestul colinelor Tutovei de catre Bistrita si Siret (cu participare mare a fragmentelor de gisturi cristaline, calcare gi andezite), ‘Stratele” de Fratesti La nivelul actual de descriere si interpretare, nisipurile de Frdiesti sunt considerate ca un corespondent al pietrisurilor de Candesti in largul bazinului ~ un facies (sineron) de larg (M. Feru ef al., 1983 — admit cd “Stratele” de Fratesti au ineeput sa se formeze din Romanian si s-au acumulat in prima parte a Pleistocenului). La rama carpaticd (Subcarpafi), se formau conuri mari piemontane la marginea unui Inc amplasat in actuala Campie Romand. Stratificatia acestor pietriguri evidentiazi caracterul torential. Stivele groase de pictriguri sunt formate din material reprezentind litofaciesurile din sectoarele sursi, din unitatile carpatice. in arealul Campiei Romane, sunt nisipuri cu diferite granula(i, pietriguri marunte gi niverluri subfiri de mame si argile. Aceste depozite, acoperite sau nu de depozite loessoide, apar uneori tn versantii raurilor din cdmpie, dar sunt bine descrise gi corelate din forajele geotchnice si hidrotehnice. (Studiul acestar depozite a eapatat 0 atentie deosebitd odati cu proiectarea si constructia metroului si in demersul identificarii parametrilor de raspuns seismic in aria oragului Bucuresti La nivelul anilor "60-70 “Stratele” de Fratestierau considerate mai noi ca cele de,Cindesti (respectiv sinerone eu cele de,Balabanestif. H. Grumazescu (1973) a considerat ca la CurbutA aceste “Strate” de Fratesti acopera discordant Stratele de Candesti si pe cele pliocene si a interpretat prezenta a doud orizonturi distinete: un orizont inferior cu o grosime de 40-50 m, format din nisipuri, cu intercalatii de argile si pietrisuri grosiere, torentiale si un orizont superior, cu 0 grosime de 200-250 m, format dinpietriguri si bolovinisuri cu intercalafii de nisipuri si argile nisipoase, tot ansamblul avnd o structuri torentiala. (Din aceasta descriere, evident nu se recuncaste un caracter particular pentru pietrigurile de Fratesti, fata de cele de Candesti.) In sudul Curburii, in cuprinsul Cémpiei Siretului inferior, areal cu 0 subsidenta continua si pronuntat’, s-au format depozite groase detritice. E. Liteanu si C. Ghenea (1966) au paralelizat depozitele cuaternare in sudul Roméniei cu cele din areale invecinate, oa wnitdyt litasiratigrafice De remarcat c& aceste unitafi litologice erau prezentate ca succesiuni cronostratigrafice (numite impropriu dupa fazele glaciare — interglaciare definite in Alpi, care se prezentau la epoca respectiva ca subdiviziuni stratigrafice (Mindelian, Rissian etc. — aga cum sunt notate si pe hértile geologice romanesti, anterioare anilor 1975). in sudul Campiei Romane, in pietrigurile din “Stratele” de Fritesti (T. Bandrabur, 1961). tu fost citate gi elemente baleanice Stratele de Uzunu in deschiderile din zona Calugéreni, la Uzunu $i Stoenesti la parte superioara a Stratelor de Fritesti se observa nisipuri cu intercalatii de marne si argile. Resturile de moluste Bogaischevia sturi, Corbicola fluminalis, Pisidium annicum, Planorbis planorbis, Viviparus div. sp., indica 0 varst® Pleistocen inferior (L.L. Alexeeva et al., 1983). in Campia Romana, la vest de Arges se incheie succesiunea de depozite fluvio-lacustre. Peste aceste depozite urmeaza depozite loessoide si, local, nisipuri eoliene Stratele de Barbosi ~ Babele in estul Campiei Romane cu extindere spre Bugeac, in sudul Basarabiei, sunt depozite reprezentate prin nisipuri argiloase, numite Swratele de la Barbos! in Cimpia Covurlui. Ele au fost descrise de Gr. Cobalcescu, 1883 si atribuite Pliocenului superior. in jurul limanurilor din sudul Basarabiei sunt Stratele de la Babele, denumite de G.P. Mihailovski, 1909. S. Stefinescu (1897), L. Simionescu (1903), R. Sevastos (1907) le-au considerat levantine. N.A. Grigorovici-Berezovski (1905) le-a incadrat ca fiind post-pliocene, iar in 1915, le-a interpretat faunistic ca echivalente Stratelor de la Barbosi N. Macarovici (1929, 1940, 1960) a demonstrat c4 in cele dou regiuni sunt depozite cuaternare, care sau acumulat in intervalul Ginz-Mindel — Mindel-Riss, si le-a paralelizat cu prima etapa paleoenxinicdt de evolutie a Mari Negre. Pe baza asociatiei de moluste cu Corbicula fluminalis si specii de Viviparus, Melanopsis, Lithogliphus, Planorbis, a considerat c& aceste depozite s-au format intr-un vast estuar al Mari Negre desfagurat pe amplasamentul Deltei, peste limanurile din sudul Basarabiei, peste Campia Covurlui si estul Bardganului, pe care le-a denumit Siratele de Barbosi Babele. S. Atanasiu (1926) considera c& Stratele de Barbogi- Babele ocupa o pozitie discordant peste depozite villafranchiene, care au Mastodon arvernensis, Elephas planifrons, Cervus issiodorensis. T. Bandrabur (1960, E, Saulea (1968), V. Sficlea (1972) au incadrat aceste depozite in Pleistocenul mediu. Pe baza faunei de moluste de clima caldi (Corbicula fluminalis, Melanopsis praerosa) si a polenului (Nyssa, Juglans, Carya, Pterocarya), R. Arap, 1992, te-aconsiderat depuse intr-o perioad calda gi umeda, la sfarstul intervalului glaciar Mindel si in intervalul interglaciar Mindel ~ Riss in Campia Covurluiului Stratele de Barbosi-Babele au o grosime care creste de la nord spre sud si de la vest spre est. (La Barbogi au cca 90 m, la Braila cca 70 m; la Jegalia sunt la o adancime de 22 m.) in Delta Dunarii, la Ceatal si Cordon, E. Liteanu ef af, (1961) au citat aceste depozite cu 0 grosime de 40-60 m lao adancime de 80 m sud nivelul marii Stratele de Coconiin zona central a Campiei Romane, peste nisipurile de Fratesti, s-au acumulat depozite marnoase, cu © grosime de SO-200 m; in unele sectoare ale cAmpiei aceste depozite stau discordant peste Stratele de Uzunu, Paleofauna este rara si reprezentata prin moluste: Corbicula fluminalis, Valvata piscinalis, Pisidium priscum, Viviparus diluvianus. In yalea Mostistea afloreazi marne verzui, cu intercal: nisipiri fine si Marne nisipoase. Aceste depozite reprezinta Stratele de Coconi, de varst’ Pleistocen mediu. Nisipurile de Mostigtea in Campia Romani, peste Stratele de Coconi s-au depus Nisipurile de Mostistea. in ele au fost gisite resturi de Parelephas trogontherii si Mammontheus primigenius, care sunt considerate Pleistocen superior, Aceste nisipuri sunt interpretate ca incheind sedimentarea tucustra in acest areal (vezi mai jos, descricrea acestor depozite in arealu! Bucuresti). Pietrigurile de Colentina Asceste depozite reprezinti un material de terasi. Asemenea depozite sunt prezente practic in tot arealul cAmpiei, si pot fi descrise cu unele caracteristici locale si denumite dup’ rdurile care le-au nerat. Varsta ar putea fi interpretat& dupa resturile de mamifere Mammouheus primigenius, Coelodonta ariquitais, Crocuta crocuia, Canis lupus, din Pleistocenul suparior pentru unele terase mai inalte. Unele terase sunt pleistocen superioare si holocene (vezi mai jos, descrierea acestor depozite in arealul Bucuresti). Deserierea depozitelor Cuaternare din zona Bucuresti (au fost prezentate informatii si opinii pe intervale: 1952-1966 E. Liteanu, N, Macarovici, 1966, N. Mandrescu er al, 2004) De notat faptul o& descrierile litologice ca si incadrarca stratinomicd (litostratigralica) au la bad foraje, cele mai multe din anii °60, si o interpretare geomorfologica si geologic’ din aceeasi perioada (chiar pentru lucrari mai noi). Grosimea depozitelor cuatemare creste spre nord. — “siratele” de Fridtesti sunt formate din trei niveluri: reprezentate prin nisipuri si pietriguri arizontul inferior A, orizontul mediu B $i orizontul superior C, separate prin doua orizonturi de argile “complexul” stratelor de Uzum — cu deserierea de la localitatea Uzunu, pe valea CAlnistea Depozitele sunt reprezentate printr-o succesiune de mame si argile, local cu marne nisipoase si intercalatii de nisipuri fine. Marnele au in general numeroase concrefiuni de calcare(?), Dup’ granulometrie, aceste depozite au fost considerate lacustre = nisipurile de Mostistea acopera “complexul mamnos” printr-un bane de nisipuri_ cafeniu- negricioase si intercalafii ruginii, Granulafia este find spre medie, cu intercalatii de pietrisuri m&runte cu lemne silicifiate. Grosimea acestor nisipuri este de 10-15 m, asa cun apare si in forajele din interfluviului Dambovite — Colentina (grosimi mai mici sunt in arealele Cotroceni, Giulesti si ‘Baneasa), = nivelul intermediar de argile este format din argile, argilke nisipoase cu concrefiuni calcaroase (2) si se dezvolti peste nisipurile de Mostistea. Argilele au grosimi variabile, de la 5 m la 20 m, cu cea ‘mai mare grosime in interfluviul Dambovita ~ Colentina = nisipurile si pietrisurile de Colentina cu dezvoltarea pietrisurilor in baza si a nisipurilor la parte superioara, in care se recunose caracteristici torenfiale. Grosimea este variabild, de la 1-5 m in sectorul Ghencea si ajunge la 10-15 m in interfluviul Dambovita ~ Colentina (10 m in str, Antiaeriana si 15 m in str, Oltenijei) — — deposite loessvide ~ in arealul Bucuresti sunt considerate cu litologie diferina faye de alte sectoare din Roménia si fat de loessurile tipice eoliene (in N. Mandrescu et al, 2004). Suntimterpretate dou’ orizonturi distincte de depozite loessoide: nivelul depozitelor loessvide vechi, situat intre nisipurile de Mostistea si pietrigurile de Cotentina, si un nivel al foessudui recenr, situat deasupra acestora Nisipuri cotent Nisipurile de otigine eoliand ocupa o suprafaja de cca 540 000 ha. Sunt prezente in Transilvania, Campia Romani si Moldova. inire Somes si Barcdu este o fisie de 15-18 km lifime, ocupind suprafai de cca 31 000 ha, Dunele de nisip ajung la 3-5 m, local chiar la 40 m grosime. Aceste nisipuri sunt interpretate ca provenind din spulberarea depozitelor pannoniene (V. Tufescu, 1966) si din conuri de imprastiere ca gi din albiile unor rauri (J, Urbancsek, 1953). Identificarea unor soluri fosile, ingropate ar permite incadrarea acestor nisipuri din Warm (Z. Borsy, 1965), sau pe 0 perioada nai lung, pani recent (V. Bulgireanu, 1969) in Campia Romani, nisipurile coliene ocupa o suprafat& de cea 350,000 ha. Suprafetele cele mai mari sunt in Cémpia Olteniei (cca 250.000 ha). in terasele Dunatii, ca gi in lunca acesteia, pe stinga Jiului, de la nord de Craiova gi pana la Duntire (despre) Terasele in Romania In general, pentru terasele din Romania se accept o incadrare a unei terase cu un nivel de loess la ultimul glaciar Wurm Il, iar pentru 0 terasi cu doua niveluri de loess la Wurm 1. (Dupa Posea et 2 Jenics et al, ~ Geomorfologia Rominiei) in acest caz, se poate remarea acceptarea doar a doud inaintéri ale glaciafiunii Wurm, cu aceeasi incadrare glaciari in arealul Carpatilor din Romania, Pe selful Mari Negre, la nivelul izobatic de -70-80 m se constati o inintare a raurilor si aceasta se raporteaza la Wurm I + 2Wurm Tl | ~>-). in acelasi timp, descriera succesiunilor stadiale/interstadiale pe baza analizelor vegetal-climatice, conduce la ~>>> avansaristadiale in Romidinia — dupa Carciumaru, Pe teritoriul Romaniei sunt unele sectoare interesante pentru studiul Cuaternarului din Europa in Ghidu!_Asociatiei_Carpato-Balcanice sunt_prezentate (C. Ghenea,1971, Subcomisia pt Cuaternarul din Europa, INQUA): = structura dintre Calinesti si Cmpina, pe cca 15 km una dintre cele mai interesante structuri cutate din Villafranchian; - terasele Prahovei, intre Baicoi si Campina, paleosolul din terasa Baicoi - depozitele lacustre in Bazinul Brasov ~ spre padurea Bogata; - erupfii cuaternare in Persani, profilul Bogata + Hoghiz cu relatii spatiale ale depozitelor pleistocene — bazalte, piroclastite, dep, lacustre; ~ bazinul Sf. Gheorghe ~ complexul de piroclastite de la Tugnad, terasele Oltului; ~ paleosolurile dispuse peste depozite villafranchiene la Blidari si est Lintesti | }CUATERNARUL IN ROMANIA “....Omul exista pe Paimant cand Prutul yi celelalte rduri nu existax ined, $i pe cdind regiunea ce considerdm, in loc de a prezenta deaturi si vdi, consta intr-un podis ce avea cel putin ca la 250 1m indltime absoluta si se intindea din apa Bicului si pana dincolo de Siret.” “.Peste caleariu se afta depozitul de lut galhen. El acoperd tot podisul si spinarea tuturor dealuritor,..el merge fard intrerupere spre Orient pana dincolo de Rusia $i Siberia. Acest depozit este cunoscul sub numele de loess si de lehm, noi il vom numi diluviul galben. Fenomenul ce I-a produs nu a avut efect mai sus de 1009 m, cdct niciier’ diluviul galben nu acoperd locurite ce au aceasta indltime si totdeauna daca nu este de prisos, voi zice cd acest fenomen s-a intdmplat dupa ivirea omului pe Pamdnt, ba inca chiar mult timp dupa aceea.” — Gr. Cobaleescu () Istoric — referinte ~ glaciatiunea in Carpati: L. Sawiel Sarcu |, Em. de Martonne, Th. Krautner, H. Wachner, Tr. Naum, V. = liste de fauna pliocend si cuatemari: |. Simionescu, S. Athanasiu, M. Paucd, 1.Z. Barbu, O. Phleps, JM. Acker, N. Macarovici, V. Nicolaescu, I. Andreescu, V. Papaianopol, V. Lubenescu, C. Samson 3i 1. Radulescu ete. = analize spor-polen: Em. Pop, 1. Ciobanu, M. Careiumaru ... ~ loess: §. Athanasiu, N. Florov, I. Atanasiu; soluri: Gh.M. Murgoci ~ originea Deltei Dunarii: si oscilafii ale Marii Negre: C. Bratescu, Gh, Nastase, D. Jipa . ~ Lucrari in publicatii si reviste de specialitate: Studii Tehnice si Economice, seriile 1, H, G ; lucriri de autor: Em. Liteanu, C. Ghenea, N. Macarov’ Hari geologice i geomorfologice: Harta Cuatemarului, Com, Stat Geol., Atlasul RSR, Inst. Geografie, 1975, I — Dep. cuaternare; pe diferite hati geologice scarile 1:200 000 si 1:50 000 sunt informatii privind Cuatemarul: eartografiate (interpretate) depozite cuatemare; subdiv oessoide ete. Primele date privind geologia Cuaternarutui din Romania sunt consemnate de Gr. $teffinescu, care. atribuit Diluviului nisipurile, pietrigurile i loessurile si Holocenului aluviunile recente (1898). Sabba Stefinescu a separat in jurul Craiovei depozitele Levantine de pietrigurile cu. Mastodon arvernensis, atribuite Cuatemarului. La sud si sud-est sunt depozite groase fluviatile psefito-nisipoase cu Archidiskodon meridionalis, numite “Strate de Fritesti”. Sava Athanasiu, studiind fauna de mamifere de 1a Tulucesti ~ Malusteni, in 1908-1926, a pus problema varsiei cuatemare a acestor depozite, transind limita Pliocen/Pleistocen in sensul Em. Haug, la aparitia genurilor Elephas, Equus, Bos. Dupa anul 1950, studii asupra Cuaternarului au fost ficute de Em, Liteat cu T. Bandrabur, N. Mihaila, C. Ghenea, A. Pricijjan. in aceste lucriri s-a incercat paralelizarea depozitelor de la acest palier eronostratigrafic din Romania cu din Europa. Atenfia ulterioara s-a axat pe continutul hidrogeologic gi caracteristicile geotehnice ale depozitelor de aceasta varstt. In prezent literatura paleontologic’ a faunelor cuaternare cuprinde unele lucrari confinute in publicatia Institutului de Speologie “Em. Racovita”. Pentru exprimarea hidrogeologic’ s-au elaborat pe intervalul >>>>> de cdtre Institutul Geologic al Romaniei, harti hidrogeologice 1a scarile 1:100 000 si 1:50 000. , depozite . apoi colaborarea acestuia * Ge. Cohalcescu, Calcarin dela Rapides, Rev. Rom. de Sint. Litre si rte.an Il, 1862, 9. 685-699.Interpretarea paleogeograficd a teritoriului romAnesc Ia sfargitul Pliocenului La inceputul Pliocenului erau exondate unitifile carpatice, Dobrogea de Nord si cea mai mare parte a celei de Sud, 0 parte a Transilvaniel, jumitatea nordici a Moldovei. Apele in limite dulcicole, acopereau jumatatea sudic& a Moldovei si Muntenia, cu extindere spre sudul Dobrogei —ca domeniu de sedimentare prin colmatare a Bazinului Dacie si vestul Apusenilor (si sectoare restranse din Banat) ca sectoare ale domeniului Panonnic." ‘aza de cutare de la sfirsitul Pliocenului a ridicat Carpatii, gi ca efect, materialul putemic erodat s-a organizat spatial in mari conuri de dejectie la contectul cu marginea Lacului dacic, in colmatare si retragere pe directie sud si estica. La Curburd, “pietrigurile de Candesti” ~ formajiune torential lacustra (denumite Sirate de Candesti de Mrazec $i Teysseire in 1911.) au fost ridicate la cota de 1000 m, in Magura Odobesti. Concomitent cu ridicarea pronuntata la Curburdi, in faja acestcia s-a continuat co subsidenté accentuata, care a funcfionat pe un interval mare in Neozoic ~ Cuaternar. (Pontianul nu a fost traversat de foraje, la 0 addncime de peste 6000 m.) Subsidenta continua gi actuala este marcatd de directia aliniamentelor hidrografice, alungite spre sud-est gi est, aga cum sunt marcate in arealul CAmpiei Romane vaile: Prahova, lalomita, cursul inferior al Siretului gi recent zona de inmldstinire, Focsani~ Namoloasa ~ Galati) Pe parcursul Pliocenului se depun formatiuni continentale, lacustre cu sau fri c&rbunis arcalele depozitionale se restrng prin colmatare; la marginea sudic& a sectorului capratic, la Curbura si local in marginea Orientalilor evolueaz sisteme majore de conuri de dejectie care formeaz structuri caracteristice cu dimensiuni mari (conul Pitestilor, Targovistei — ), Restréngerea apelor delimiteaz& tarmuri cu evolutie mlistinoasi cu depunere a secventelor de turbirie, care au generat cirbuni exploataji in Dacianul superior si Romanian— Pleistocen, in aria subcarapticd, bazinul Barsei ~ Baraolt si in Oltenia. (Berbesti - Alunu, Poenari ~ Schitu Golesti, Sotinga ~ Doicest, Filipestii de Padure, Ceptura Pralea ~ Caiuti, in Moldova; Rovinari - Motru: Bazinu} Barsei, ca golf posibil in legatura cu Bazinul Dacic, cu carbuni la Baraolt, Aita Mare, Arcus, Valea Crigului). ‘in Cuaternar se pot interpreta evenimente determinate de: modelarea glaciara in Carpati; vulcanismul terminal al intervalului neogen-cuaternar, neotectonica - cu efecte in gcomorfologie si evolutic & sistemelor hidrografice gi a Deltei Dundsii gi litoratului Marii Negre Pentru gruparea arealelor de modelare — acumulare gi a tipurilor genetice de depozite cuaterare in nia, se pot separa patru regiuni distincte = Arealul carpatic: cu modelare ~ acumulare glactaré; domeni -vuleanicd si post-vulvcanica gi acumulare vuleano-sedimentari. = Regiunile extracarpatice, care cuprind: Sectorul Valah”, sudul Moldovei, Dobrog: golfurile vestice, in contact bazinal cu domeniul panonnic = Regiunile intracarpatice bazine intramontane cu depozite cuatemare, sectoare din Bazinul Transilvaniei, Banat si Apuseni: ~ Delta Dunarii si litoralul Marii Negre | cu evolutie magmatic’, activitate ; Transilvania; 2 evoluia Paratethysului Central i Est (Bazinul Panomnic si Bazinul Dacis) “+ Sectorul Valah al Platformei Moesice ~ unititistructurale de vorland: in sensul discutii, cuprinde teritoriul,influeniat de neotectonied cu blocul in subsidenth si ridicare, pe care a evoluat areal lacus, denumit, Bazin DsPe terasa veche a Dunarii sunt alunec&ri...cu resturi de Dicerorhinus merkii, (intergalciaru! Mindel- Riss), Depozitele terasei vechi sunt acoperite cu depozite deluvial-proluviale, reprezentate prin argile nisipoase rogcate cu rare concretiuni calcaroase, considerate Pleistocen superioare. Asemenea depozite, apar bine deschise terasa inalté a Dun4rii, pe p. Drincea, com. Brinistea (Ghenea, Mihail, Ghenea...) cu Rhynoceros tichorhinus, fiind considerate depuse in intervalul Wurm FIL {n acest areal depozitele aluvionare ale terasei inferioare, nisipurile de dune gi aluviunile din lunci sunt considerate Holocene. = In domeniul oriental al depresiunii valehe au fost separate geomorfologic, de geografi, trei subunitati pe desfasurare structurala (prin aprecieree in special a intensificarii migcarilor neotectonice): zona colinara si de cimpie subsidentd; zona cdmpiei interme; zona campiei extemne - dunarene. Pentru I. Atanasiu (1940) pietrigurile din zona interna, colinara, Stratele de Candesti (numite de Mrazec $i Teysseire in 1911 si incadrate ca villafranchiene), au fost considerate pliocene gi ulterior acest nivel psefito-psamitic, generic denumit asa, a fost incadrat cu varste diferite in cele trei unitati morgologice mentionate. (Actual sunt considerate ca fiind depuse pe intervalul Romanian sup. — Pleistocen inferior) In zona colinari, Motag a citat la Pralea, in Str. de Candesti elemente de fauna vilafranchiana cu Archidiskodon meridionalis, Dicerhorhynus etruscus, Mastodon sp. Aflorimente in lungul unor vai adancite in cdmpie si foraje in zona centrald si sudicd a au demonstrate plasarea acestor depozite la adncimi mari gio reducere a granulomettiei spre sud, odata cu departarea de sursa carpartica. (lipsesc psefite din Fligul cretacic, dar in cuprinsul lor sunt elemente balcanice: calcare cretacice, silexuri, gresii glauconitice, riolite). Apar altemanje de argile si nisipuri fine cu moluste asemanatoare celor actuale (Ghenea, Bandrabur.....). Aceste depozite denumite “Strate de Fratesti” (de Liteanu...., care a interpretat correct sistemul depozitional, si partial le-a considerat sincrone cu cele de Candesti) au trei niveluri: pietrisuri, nisipuri cu doui-trei intercalatii argiloase. Fauna Str. de Fratesti este cu moluste: viviparide, Corbula fluminalis, si resturi (a se intelege fragmente scheletice) de Archidiskodon meridionalis, Dicerorhinus etruscus, Cervus perrieri. (Aceste fragmente de schelete disparate conduc la idea ci ele au fost transportate de pe niveluri anterioare de terasi si acumulate in depozite mai noil) ~ in Sectorul Valah din unitatea structuralé Platforma moesic8, a fost consideraté prezenja unui Pleistocen inferior reprezentat prin depozite villafranchiene, constituite prin nisipuri gi pietriguri cu argiloase, nisipoase, pe unele alinimente, cu state de lignit. Fauna caracteristic& a acestor depozite este reprezentetS prin: Archidiskodon meridionalis, Anancus arvernensis, Dicerorhinus etruscus, Cervus sp., Equus stenonis., Ursus sp. Peste Stratele de Fritesti este 0 argild loessoida — “lut rosu” considerata Pleistocen mediu, care la est de Olt este inlocuita cu depozite loessoide groase, cafeniu-rogcate cu intercalatii de solun fesile ( 1. mtogeiarea giaciara in Muntu Carpatt— morfologia glaciard in Romania sunt recunoscute elemente a unei modeldiri glaciare in aria inalté a Capatilor si depozite acumulate prin activitatea sau influent glaciard. Modelarea glaciara s-a desfagurat in areale insulare, sia generat un relief sculptural caracteristic:circuri e&ldiri, vii eu profil U, jancuri ete. gi acumulativ mai rar, morene, valuri moreniee frontale, roches moutonnees, roci si suprafefe serujelite, nige nivale ete. fn timpul glacisyiunilor ta inalyime f Carpati s-au instalat ghefari, ca in toate unitatile montane europene; Carpafii_ nordici (Tatra), Balcani, Apenini, Pirinei, Alpi. in Carpatii Orientali si in Meridionali sunt urme tipice, reprezentate prin circuri si vii care pot fi raportate chiar la doua (sautrei) generat evolutive. Vaile actuale sunt rezultatul modelari unui relief pregalciar prin actiunea thejrilor pleistoceni. Acestea expic8 existenlaehetarilor de tip pitinean ~ cu cite, $i alpin—cu limba seurti, de cativa km lungime. Suudile geomorfologice asupra unitiilor earpatice rommnesti eu modelare glaciar’ efectuate de Th. Sen ee Wachner, Em, de Martonne, T. Morariu, Tr. Naum. 1. Sfreu. 1; Doris, V.M-Veleea, Gh. Niculescu, Gr. Posea, M. Elenicz. dintre cei mai importanti— (LZP) a variat in Bucegi si Fagards, m pe cel nordic. Tree aoestor ghelari nu este ineB unanim aoceptath. Cei mai multi autort admit 9 modelare glaciaré, Mare poate fi atribuita posibil glaciasiunii Riss si Wurm I, IL Formele sculpturale au fost atribuite, pentmu o glaciatiune mai veche - la tipuri elaciare alpine si peniry 6 glaciagiune mai noua — la tipuri Pireneene. intr ecle doua etape de modelare in iterplacarul Riss/Warr <0 ‘dentificat prin treptele Birene rane in versantiicirurilor glaciare: doua wrepte, cu distanare pe venicald la cea 100 m, de texemplu Valea Capra din Pagiras. Pe aceeasivale se identified si dout morert terminale, la 1300 m si ago m. Cele dou trepte cu morene corespund, prima unui ghetar mat vecht si ‘mai extins spre vale sia dout la un ghejar terminal care avea caracteristici de pirinei. (A fost admisa si 0 posibilé Slaciatiune mai vecke, a cdrei morfologie a fost distrusé de eroziunes uterioar’.) Unmele glaciatiunii s-au pastrat in relief ca vai caracteristice umplute cu lacuri (lacuri “glaciare”). ‘ay ardtat c& limita z3pezilor permanente ipeneral la cotele: 2100-1900 m pe versantul sudie i 1400-1300 ‘U, morene, circuri, de reguld 2. Deposite glactare Maniceres wlecrunit custemare in masivele inalte din Teritoriut Romaniei a condus fa Formerst vray depozite morenice: maorene terminale gi laterale. Acestea acoperd suprafee reduse, 0 Ct volum re fe rater La cote montane mai mici, unde nu sa dezvoliat un sistem glacis, s¢ identifica Fepozite periglaciare, reprezentate prin grohotiguri — cu rani suprafele Tn Rodnei, Calimani, Maramures, Paring, Retezat, Lotru, Tarcu etc ears tte din aceste grohotiguri sunt interpreate ca find formate in Holocen, la attudini 69 cefarurarea cicluriloringhel-dezghet (au putut fi numérate peste 100 cicluri pe sezonul et, Unele trohotigri sau putut forma in Pleistocen si le alstudi mai mick datorittemperaturlop substafial mai creates acum sunt acoperite de padure si sunt cartografiate in: Ceahlau, Haghimas, Piatra Craiului, Calimani, Paring, Retezat, Godeanu $2. Glaciatiunea in Carpafii Orientali nme sigure in relief sunt in M. Mararureyului si in M. Rodnel ere te Rodnel au fost ghetari izolaf, dezvoltati pe cei dot versangi. Probabil ghetari de vale, aparindnd glaciatiunit Riss gi circur simple cu ghetar in Wurm. Limita 28pezil permaet (LzP)era plasata la 1850 m, tangents la cele mai multe varfuri Pozitia mai nordicd a favorizat ARATE glaciagie esate ceasta limita almetric&. Ghetari eau formati in cireur simple, fird caracterstici “de vale L Sawicki a considerat tri faze glaciare: prima cu (LZP) la 1550 m, 0 a doua Ia 1700 m si ¢ ao le 1 Sach comenea interpretare lasa foc la deea ef in toate masivele eu indltim mai mari de 1700 m din Carpatii Oriental au fost ghejari, dar urmele acestora au fost distruse de eroziunea wherionr Dupa ? Cote si C. Martiniue. tn primut eaz (LP) era a cota 1550-1600 m: ghetaril coborsu pana la 1300 m sau chiar 1100 m altitudine intr-o a doua dezvoltare a ghejaritor limita 24pezii ajunges 1-2 km —cireul complex Buhdescu ~Repedca. Ja aproape 1800 m. Circurile glaciare atina— In M. Maramuresului au fost ghetati de circ, atribuiti glaciajiunii (7) cu (LZP) la cota aproximativ 1550 m. Circurile glaciare sunt in unitatea Pietrosu ~ Lutoasa — Bardau, ‘cu circuri simple gi unele morene si sub Vf. Mihailec (actual 1920 m) ~ Faredu (actual 1961 m) cu circuri glaciare gi doug lacuri ( a Din Wurm nu sunt ghetari, (LZP) fiind cu putin deasupra inaljimilor din Maramures. in Toroiaga nu sunt indicii de ghetar ~ In M. Calimani, Th, Naum explicd prin expunerea versantilor si configuratia reliefului, ca gi prin * analiza efectelor factorilor climatici, o glaciatiune in Calimani. (Actual sunt iemi lungi de 6~7 luni, g © temperaturi medie anuala de 0°C.), Autorul” considera cA unele circuri de nivatie au fost modelate glaciar, iar in morfologie se remarc& modelarea actual. La nord de Pietrosul Calimani, (care incadreaz4 actual cota de 2021 m altitudimea maxima a acestui varf) este un circ lat de 450-500 m, la nord-est dou circuri mai mici - fard a se putea identifica elemente depozitionale, morene, pentru confirmarea acestui ghelar. Pe versantul estic al Vf. Retitisului (2021 m), sunt doua circuri de nivatie, a cota 1800-1850 m; in interiorul circului sunt pietriguri colturoase dispuse ca valuri, apreciate ca morend de fund. in vestul M. Calimani, pe V, Bistriciorul (caltitudine actuali 1990 m) sunt doud circuri la altitudinea de 1850 m. Pentru acest masiv, se apreciaza ghetari de cire cu limba scurta, de cca 3-km, cu dezyoltare estica si profil de U deschis, la o (LZP) plasaté la 1750-1850 m, (Pe versantul sud-estic al Retitisului, in bazinul Pardului Puturos, este lacul lezer la altitudinea de 1760 m lac format prin alunecare gi barare. — In Tibles, Ceahtiu si Ciucas, lipsesc total urme de ghetari, posibil in lipsa unui relief adecvat, care sf pistreze 0 asemenea modclare. (N. Macarovici. a considerat existenta unui ghetar de platou in Ceahliu, care ar fi format treptele morfoftructurale -politele de sub acest platou.) Pe suprafata platformei de nivelare Milea (M. Siriu este separat de M. Malea, printr-o strung) apar forme de relief asemandtoare “rocilor mutonate”. Mai la sud, sunt valuri pseudomorenice, formate din nisip fin, pietrig marunt cu fragmente mai mari de roci. Spre sud si sud-est apare un bazin inchis de un val “pseudomorenic”. ~ In Mf, Bucegi, sunt interpretiri privind o glaciatiune de platou, cu posibile dovezi doar lings Vf. Omut, In spatele VE. Piatra Ars’, VE. cu Dor, pe V. Dorului spre vest, la cote inalte intre 1600 m si 2000 m nu apar urme glaciare. In acest areal se apreciaz3 existenta unui platou cu zApezi permanente, dar nu au format ghefari care s& curga, Vaile glaciare, bine dezvoltate spre nord, nord-vest si nord-est, araté c& ghetarii au cobordt pana la cota 1350 m, unde sunt morenele frontale. Vaile glaciare au dezvoltare geomorfologic& caracteristica - sectoare superioare in amfiteatru gi chiar cire, cu profil longitudinal in trepte gi lateral in U; cu trepte intermediare cu praguri: cu material morenic inclusiv morena frontala. Dintre acestea se pot mentiona vaile galciare: MaKiesti, Tiginesti (cu un mic cire galciar, cu singurul lac “glaciar” din Bucegi, care in anii secetosi), Gaura, Doamnelor, Ciubotei, Morarului, Cerbului. Pe V. Obécgia lalomitei se actiunea unui ghetar cu o extindere pang fa cota 1760 m, Glaciasiunea in Carpatii Meridionali in acest masiv, cu desfaisurare est-vest, si inaltimile cele mai constant mari din Carpatii romanesti s-au pastrat cel mai bine o morfologie glaciard tipica. dezvoltatd pe roci dure. Vaile si circurile glaciere par perpendicular pe principalele crest preezir aru si VE. Berivoiu vaile au fost adaneite de ghetari gi ‘un aspect simetric, cu vai care se largesc avale si au profil tipie in U. in toate sunt eircuri “1. Séreu, 1963, Le Probleme 44 pj An. St. Univ. lag UX, *informati " Glaciation Ouaternaire dans les menaagnes du Maramures. 125-134;slaciare etajate, in eAldarile superioare s-au acumulat ape care au format “lacurile galciare”. Morenele terminale certified actiunea unor ghetari care au coborit cel mai jos, pe versantul nordic, la 1400-1300 m (1250 m pe V. Arpagelului, Fagaras). Ghefari de tip alpin (sunt de mici dimensiuni, datoriti tocmai curgerii pe vaile scurte din versant nordici gi sudici) sunt identificaji in M. Fagiras, Pardng, Retezat. Din activitatea acestor ghejari se pistreaza circuri superioare (cele mai multe cu lacuri), morenc laterale gi frontale, vai tipice. Ghejari de tip pirinean au fost in M. lezer. In zona inalti se identifica un relief ruiniform, modelat in sistem crioclastic si de curgere a ghetii. Muntii Paring Relieful de tip alpin cu creste, circuri gi vai glaciare este caracteristic in sectorul de obiirgie al vailor Lotru gi Jiet. intre acestea sunt circurile glaciare Gauri gi Zinoaga. Ghetarii au acoperit suprafeye restranse. Platforma Boriscu. situatt la altitudinea de >>> m, este mirginit& de caldiri glaciare, trepte si lacuri de baraj morenic. Cel mai lung a fost ghefarul de la obarsia V. Raul Rece, cu morena frontal Ia altitudinea de 1350 m. Munti Tareu D>ppeae> Muntii Retezat Ghetarii au avut o dezvotare mare. Forme in relief apar pnd la marginea padurii la altitudinea de>>> Circurile glaciare si cildirile sunt suspendate desupra vailor: Slavei, Custura, Peleguia si seunt grupate in jurul varfurilor inal. fn M. Apuseni au fost doar acumuliri de nivatie fard forme tipic glaciare, in sectoare ale Apusenilor. jn carst s-au acumulat z’pada si s-a transformat in ghejari subterani (“glaciagiune de caver”) Datirile pentru “ghejarul” de la Scdrigoara indica o vechime de cca 32.000 ani. fn Padis se identifica o morfologie posibil glaciara, pe calcare gi dolomite — roci dizolvabile. carstificabile, c&mpul Garda si Vardsoaia ca bazine inchise. Acestea au aspect dolinar gi sunt acoperite de panze de solifluxiune. La Véraisoaia, de exemplu, sunt doline imbricate, care corespund la dous faze de eroziune, reprezentand un interval de stagnare in evolusie datorita climatului periglaciar (Bleahu. 1966). Lacuri giaciare in Carpatii romAnesti sunt cea 200 lacuri glaciare. Intre acestea cele mai rispandite sunt cele de circ cca 150; urmeara cele ingirate pe vaile glaciare gi lacurile de baraj morenic. Cele mai multe sunt grupate in muntii: Retezat, Fagiras, Rodnei, Godeanu, Tarcu, Paring. Dintre cei mai mari ghejari sunt interpretati in Retezat. Cei din V, Lapusnieul cu ramurile complementare Bucura si Peleaga, ajungeau impreund la cca 13 km, io grosime a ghetii de peste 200 1m; litimea in cildarea Bucura era de 3 km. Ghefarul din vatea Raului Barbat ajungea la cca 7 km jungime, peste 4 km latime gi o grosime a ghetii de cca 300 m, 5.000 m’) adane ~ Lacul Zinoaga (6.5 ha. ad. 29 m), in Fa rag sunt cca 70 lacuri glaciare; intro serie de depresiuni, foste caldari glaciare, au fost umplute cu sedimente si material mobilizat gravitatioan!, in sectorul crestei principale sunt lacuri, in cTerasele in Romania in general, pentru terasele din Romania se accepta o incadrare a unei terase cu un nivel de loess la ultimel glaciar Wurm Tl, iar pentru o teras& cu dou niveluri de loess la Wurm 1, (Dupa>>>>. in acest cax, se poate remarca acceptarea doar a doud inaintiri ale glaciatiunii Wurm, cu aceeasi incadrare glaciara in arealul Carpafilor din Romania, Pe gelful Marti Negre, la nivelul izobatic de ~70-80 m se ‘constaté 0 inintare a rdurilor si aceasta se raporteaz la Wurm I! + ?Wurm Ill (>>>). In acelagi timp, descriera succesiunilor stadiale/interstadiale pe baza analizelor vegetal-climatice, conduce la >>>> avansiri stadiale in Romania ~ dup Carciumaru, >>) SaDDoaaDn222> Piemonturile in Romania ntre Cilinesti i Cémpina, pe cca 15 km este una dintre cele mai interesante structuri cutate din Villafranchian, Ghenea, 1971, Subcomisia pt. Cuatemarul din Europa, INQUA): Pe teritoriul Romaniei sunt unele sectoare interesante pentru studiul Cuatemarutui din Europa: = terasele Prahovei, intre Baicoi si Campina, paleosolul din terasa Baicoi; = depozitele lacustte in Bazinul Bragov ~ spre pidurea Bogata; eruptii cuatemare in Pergani, profilul Bogata - Hoghiz cu relatii spatiale ale depozitelor pleistocene ~ bazalte, piroclastite, dep. lacustre; bazinul Sf. Gheorghe - complexul de piroclastite de la Tusnad, terasele Oltului = paleosolurile dispuse peste depozite villafranchiene la Blidari si est Lintest. Formatiuni continentale in Romania Platforma Moldoveneasci Pleistocenul inferior ii sunt atribuite depozitele din sudul Moldovei, la Malusteni (cu fauna deserisi de I. Simionescu), cele de la Tulucesté (pe marginea Lacului Brates, la cca 15 km nord de Galati — cu nisipuri si pietrisuri din care S. Athanasiu a deseris resturi de faund). in ambele areale sunt resturi de fauna cu Mastodon borsoni, M. arvernensis, care alituri de Elephas planifrons, Cervus issidiorensis permite plasarea acestor depozite in baza Pleistocenului (echivalente cronostratigrafic cu depozitele care contin fauna de Roussillon din vestul Europei) in Podigul Covurlui, nivelul care confine fauna de Malusteni — Beresti, de varsti...romaniand. este reprezentat prin: nisipuri cu intercalati argiloase, grezoase gi pietriguri, local cimentate (chiar descrise ca microconglomerate) Pietrigurile de piemont din Culmea Trotusului (1a nord-vest de Adjud), cele de la sud de Trotus, pind la V. Susitei (in care sunt si cArbuni la Pralea) sunt considerate pliocen superioare ~ pleistocen inferioare gi au fosat deserise ca “Strate de Cindesti”, “pietriguri de Céndesti” ~ vezi mai depart). Acesie depovite confin misele de Masiodon arvernensis si mandibule de Elephas meridionalis, (interpretate ca provenind din terasi sau din piemont, au fost gisite in terasa suprerioard a Trotugulul si ulterior interpretate ca provenind direct din piemont ~ L Athanasiu, N. Macarovici, in Macarovici, 1968), (Aceasti inte jetare las loc fa diseufii prvind fund. Avand in vedere resturite de fauna cuprinse in ac posibilitatea de datare a p mamifere, din campul Vedea, de la Mavrodin nivel de pietrisuri aldturi de unelte de silex gi vase de diferin ne exprimam parerea, ca simpla prezenta a maselelor $i a fragmentelor de mamifere nu 9 la datarea acestor depozite i cultural conduApare necesara reconsiderarea pozitiei resturilor faunistice in arealele clasice gi interpretarea lor in context depozitional si geomorfologic adecvat) Pe aceleasi considerente de datare, pe baza resturilor de oase gi masele de Mastodon gi clephas, N. Macarovici incadreaz in Pleistocen piemontul de la sud de Trotus, Piemontul de la Nicoresti ~ Poiana, care s-ar fi format pe un interval din Pleistocen inferior pana tn cel superior. le de Cndesti stau in baza succesiunii pe susita, Putna, la sud pe Ramnicul Sérat pe Buziu, jin Magura Odobesti, unde sunt urmate de nisipuri gi argile. Pentru aceste regiuni se consider c& pietrigurile s-au format pe un interval din Pliocenvl superior (Romanianul superior) si pana in baza Pleistocenului (Villafranchian). Pentru unele terase din Moldova, pe Bistrija $i pe Bahlui, cu resturi de mamifere se considera o varsta Pleistocen inferior. Astfel, terasa superioard (de 160 m) la Buhusi, pe stanga Bistritei, arc remaniatc in piciriguri masele de Mastodon arvernensis ecea ce ar sustine o varsti la sfirgitul Pliocenului, inceputul Pleistocenului Din terasa medic (de 60-80 m) a Bistrijei cu Elephas mertidionalis a fost datati la sfirgitul Pleistocenui inferior. Pentru alte terase nu sunt informatii paleontologice care sé permitd interpretiri de varsté Pleistocenul mediu Acest interval de timp este reprezentat in Moldova de sud prin depozite lacustre, intre Siret si Prut, numite “Stratele de Barbosi - Babele” de Gr. Cobalcescu, care le-a considerat Levantine (completat de R. Sevastos, I. Simionescu) la confluenta Siretului cu Dundrea, aproape de gara Barbosi (Depozitele sunt extinse din nord-estul Dunirii si Prutului ~ pe Cahul, de unde deriva denumirea complementard-a stratelor - “Babele”), in estul Campiei Romane cu extindere spre Bugeac, in sudul Basarabiei, sunt depozite reprezentate prin nisipuri argiloase. Ele au fost numite Stratele de la Barbost in Campia Covurlui; au fost descrise de Gr. Cobilcescu, in 1883 gi atribuite Pliocenului superior. In junal fimanurilor din sudul Basarabiei G.P. Mihailovski, in 1909, a deseris si numit Siratele de la Babele. N.A. Grigorovici-Berezovski (1905) le-a incadrat ca fiind post-pliocene, iar in 1915, le-a interpretat faunistic ca echivalente Stiatelor de la Barbosi. S. Stefinescu (1897), L Simionescu (1903), R. Sevastos (1907) le-au considerat levantine. Aceste strate stau cordant peste depozite mai vechi si A.P. Pavlov si N.A. Gromoy le-au atribuit unui interval interglaciar Mindel Riss si le-au echivalat pe litoralul nordic al Mari Negre cu stadiul cuxinie inferior-uzunlar al acestei mari S. Atanasiu (1926) considera c& Stratele de Barbosi- Babele ocupa 0 pozitie discordant peste depozite villaftanchiene, care au Mastodon arvernensis, Elephas planifrons, Cervus issiodorensis N. Macarovici (1929, 1940, 1960) a interpretat c& depozitele din malul fostului lac Brates, dintre Galati si Foltesti, ca si pe cele de pe dreapta Prutului, pe cele dintre Barbosi si Vamesu pe stinge Siretului, ca fiind discordante peste depozitele care cuprind fauna de Tulucesti, $i fiind formate in partea superioaré a Pleistocenului inferior. N. Macaroviei a demonstrat c# aceste depozite s-au acurulat in intervalul Giinz-Mindel — Mindel-Riss. si le-a paralelizat cu prima etapa paleoeuxinica de evolutie a Marii : de Fav anus. Melanopsis tun vast estuar al Marii Negre , peste Campin Covurlui § le Barbosi ~ Babele. Continutul paleontologic din rat pe amplasamentul Deltei il Baraganului,-pe care le-a dernisipuri gi argile este reprezentat prin: Didacna pontocaspica, Corbicula fluminalis, C. jassiensis, Pisidium covurluensis, Melanopsis acicularis, Hydrobia grandis, specii de vivparide etc. T. Bandrabur (1960), E. Saulea (1968), V. Sficlea (1972) au incadrat aceste depozite in.Pleistocenul mediu. Pe baza faunei de moluste de clima calda (Corbicula fluminalis, Melanopsis praerosa) si a polenului (Nyssa, Juglans, Carya, Pierocarya), R. Arap, 1992, le-aconsiderat depuse intr-o perioada calda si umeda, la sfarstul intervalului glaciar Mindel si in intervalul interglaciar Mindel ~ Riss. in Campia Covurluiului Stratcle de Barbosi-Babele au o grosime care reste de la nord spre sud side la vest spre est. (La Barbosi au eca 90 m, la Braila cca 70 m:; la Jegalia sunt la 0 adancime de 22 m.) in Delta Dunarii, la Ceatal si Cordon, B. Liteanu ef al. (1961) au citat aceste depozite cu 0 grosime de 40-60 m, lao adancime de 80 m sud nivelul mir in Moldova sunt raportate Pleistocenului mediu unele terase. intre acestea, erasa superioard de pe stanga Bahluiului. La Carlig, la nord de lagi, in “nisipurile $i pictrigurile de Ciric” Gr. Cobaleesou a citat 0 fauna, asemanatoare cu cea din Stratele de Barbosi-Babele, dar fri Didacna pontocaspica §\ unele viviparide, elemente care au condus la considerarea unei pozifii mai noi a acestei terase. Pentru 1. Athanasiu prezenfa in aceasta terasi a unei masele de Elephas antiquus, demonstreazi 0 varsti Pleistocen mediu. N. Macarovici interpreteaza depozitele din malu} fostului lac Brates, dintre Galafi gi Foltesti, ea gi pe cele dintre Barbosi si Vamesu pe stinga Siretului, ca fiind discordante peste depozitele care cuprind fauna de Tulucesti. Continutul paleontologic al “stratelor de Barbosi - Babele”, din nisipuri si argile este reprezentat prin: Didacna pontocaspica, Corbicula fluminalis, C. jassiensis, Pisidium covurluensis, Melanopsis aciewlaris, Hydrobia grandis, specii de vivparide etc. Pe terasa medie a Bahluiului (de 50-60 m), unde apar $i “nisipurile si pietrigurile de Citic”, au fost citate, aldturi de specii de viviparide si resturi de Elephas primigenius $i Rhinoceros tichorhinus, care J-au determinat pe N. Macarovici sa considere terasa de virst& Pleistocen mediu terminal Pentru alte terase, vitstele raman nesigure. Pleistocenul superior Pietrisurile de Balabinesti Depozitele de pe terasele inferioare ale unor rduri din acest areal sunt interpretate cronostratigrafic pe bbaza unor resturi de Elephas primigenius, Rhinoceros tichorhinus, Bison priscus, Bos primigeniss, Megaceros euryceros, Equus sp. Accasta asociatie, relativ comuni la acest nivel in Romania, conduce {a atribuirea varstei Pleistocen superior pentru cele trei terase inferioare ale Bahluiului, de la Holboca ~ Iasi, terasa inferioara a Vasluetului, la Vaslui si terasa inferioard a Barladului, la Rates, Kanga Teeuci, Deasupra depozitelor de terasa sunt depozite loessoide, avand la baza lor oase de Elephas primigenius. La stanga Siretului, intze Poiana si Cozmesti, aceste loessuri au 40-60 em. Interealat loessurilor sunt niveluri de nisipusi §i pietriguri marunte si unele intercalatii rosii, considerate de 1. Athanasiu, M. Bucur si N. Barbu ca reprezentind lehmuti de alterare sub apa. inte-un bazin de mi Le baza loessurilor apare un nivel de pietrisuri, de Balabanesti. V adancime, rosime de i) Stra(V. Sficlea, 1980, le-a considerat Pleistocen inferior ~ villafranchiene, echivalente Stratelor de Cndesti, pozitie cu care N. Macarovici nu este de acord, si apreciazi c& ar putea incadra baza Pleistocenului superior.) La Foltesti sunt prezente mai sus decat stratele de Barbosi ~ Babele, fiind mai tinere. Spre sud, pietrisurile apar in versanti; la sud de Tulucesti sunt identificate sub talveguri, fiind acoperite de depozite mai noi Originea “pietrigurilor de Bal&banesti” “Pietrigurile de Balabanesti” sunt alcatuite din elemente carpatice. S-a admis ca aceste depuneri au o origine fluviala, fluvio-lacustri (V. Sficlea, 1956, 1960) sau lacustrd ( Sareu, 1971), {in majoritatea lucrlrilor se admite c& aceste pietriguri au fost transportate de rduri, care Je-au depus in sudul Moldovei. in Podigul Covurlui au fost depuse de Prut — acest fapt este admis prin lipsa elementelor cristaline (I, Hérjozb8, 1968), iarin sud-vestul colinelor Tutovei - de citre Bistrita si Siret (cu participare mare a fragmentelor de sisturi eristaline, calcare si andezite) E, Liteanu si C. Ghenea, in 1966, au considerat ci aceste pietriguri au fost transportate si depuse de Dundrea veche. Pe baza abundentei acestor pietrisuri, autoriiinterpreteaz un ‘raseu cu un amplasament in partea nordicé a Campiei Romane, pin’ aproape de actual guri.a Trotusului, de unde se indrepta spre mare ( Depozite mai noi decat cele cuatemare, in platforma Moldoveneascd, sunt cele eluviale, deluviale, coluviale, formate la sfirsitul Pleistocenului si in Holocen. intre acestea sunt considerate, pe baza studiilor sporo-polinice, turbarii din nordul Moldovei ~ Dersca ~ Lozna si Poiana ~ Zvordstea, la sud ‘de Dorohoi. CAmpia Romani ‘Aceast’ unitate morfologicl este interpretatéi cu o pozitie acumulativa extins’ din Oltenia pe Depresiunia Geticd), Muntenia pnd la nivelul Siretului inferior (suprapusi Depresiunii Valahe) ~ intre Carpatii Meridionali, la nord gi Prebalcani, la sud. in tot acest areal fundamental este marcat de subsidenta diferentiats; compartimentul estic a fost afectat mai putemic si cu continuitate pana in Cuaternar. “Stratele de Candesti” agit (material separat i extensoy pal “Stratele de Fratesti” Lanivelul actual de descriere si interpretare, nisipurile de Frdtesti sunt considerate ca un corespondent al pietriguniior de Céndesti in largul bazinului ~ un facies (sineron) de larg (M. Feru er al, 1983 ~ admit c ele” de Fritesti au inceput sd se formeze din Romanian si s-au acumulat in prima pane 2 Pleistocenului), amplasat in actuala Cimpie Roman’. Stratificatia acestor pietrisuri evidenfiaza caracterul torential. Stivele groase de pietriguei sunt formate din materiat reprezentand litofaciesurile din sectoarele sur , din uniitile carpatice.