Capitolul XXX DREPTUL SUCCESORAL 1, Definitia, felurile si caracterele juridice ale succesiunii Mostenirea este considerata una dintre cele mai importante institutii ale drep- tului civil, ea fiind indisolubil legata de formele de proprietate. Adoptarea Consti- tutiei, a Codului familiei si implementarea reformei economice au stat la baza cre- Arii noii legislatii moldovenesti. Odata adoptat, Codul civil al Republicii Moldova s-a constituit ca o simbioza intre teorie si practica, de tinandu-se cont de doctri- nele contemporane in materie de drept civil, tendintele jurisprudentei europene, de specificul national si traditia reglementarii raporturilor de drept in Republica Moldova, ceea ce va da posibilitate participantilor la circuitul civil sa-gi realizeze interesele in cadrul unei economii de piata moderne. Succesiunea, fiind in dependenfé directa de formele de proprietate, de relatiile de productie ale sistemului economic al statului, abordand interesele unor paturi largi ale populatiei si reprezentand unul dintre modurile de dobandire si transmitere a proprietatii private, a fost si ramane cea mai importanta veriga a vietii sociale. Anu- me prin aceasta si se explica investirea institutiei mogtenirii cu statut constitutional. Elocvente in acest sens sunt prevederile Constitutiei Republicii Moldova, care in alin.(6) art.46 stipuleaza: dreptul la mostenire al proprietatii private este ga- rantat, ceea ce inseamné cA statul nu se limiteaz4 doar la recunoasterea formald a dreptului de mostenire, dar si asigura, prin intermediul institutiilor sale, protectia juridica a acestui important drept** . Orice persoana fizica sau juridica are dreptul si i se respecte bunurile sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decat din motive de utilitate public si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international, stipuleaza art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor funda- mentale (Roma, 04.11.1950), ratificata prin Hotararea Parlamentului Republicii Moldova nr.1298-XII din 24.07.1997", Conform Hotararii Curtii Supreme de Justitie a Republicii Moldova, nr.13 din 03.10.2005, cu privire la practica aplicarii de catre instantele judecatoresti a legis- lafiei la examinarea cauzelor despre succesiune (in continuare HP CSJ nr.13 din 03.10.2005), succesiunea constituie una dintre modalitatile de dobandire a drep- tului de proprietate prevazute de alin.(2) art. 320 Cod civil al RM, care include ® Constitutia Republicii Moldova, adoptata la 29.07.1994, in vigoare din 27.08.1994 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.t din 12.08.1994, p.7, “© Conventia European pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Roma, 04.11.1950, in vigoare pentru Republica Moldova din 12.09.1995, ratificata prin Hotararea Parla~ smentului Republicii Moldova, nr. 1298-X1I din 24.07.1997, publicat in Curtea European a Drepturilor ‘Omului. Reglementari de baza si jurisprudenta in cauzele moldovenesti, Arc, Chisinau, 2007, p.11. 346transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane fizice, juridice sau catre stat si reprezinté una dintre cele mai importante institutii ale legislatiei civile*”. In alin.(1) art.1432 CC RM, mostenirea este definita ca fiind transmisiunea patrimoniului unei persoane fizice decedate (cel care a lsat mogtenirea) citre suc- cesorii sai. Mostenirea poate fi de doua feluri: testamentara gi legala. Mostenirea este testamentara in cazul in care transmisiunea mostenirii are loc in virtutea vointei celui care a lasat mostenirea, manifestata prin testament. Mostenirea este legala in cazul in care transmiterea patrimoniului succesoral sau a unei fractiuni din patrimoniu are loc in temeiul legii. Se atentioneaza ca o persoana poate avea vocatie succesorala atat testamenta- 1’, cat si legala. Codul civil din 26.12.1964 nu dadea o definitie clara a succesiunii legale, men- fionand in art.561 ca succesiunea se infaptuieste in virtutea legii si prin testament. Succesiunea legala are loc daca si in masura in care testamentul nu contine pre- vederi contrarii, neindicand expres cazurile de mostenire legala, in art.1499 CC RM intitulat ,, Mostenirea legala’, stipuleazi: mostenire legal este in cazul trecerii patrimoniului defunctului catre persoanele mentionate in lege gi ca se va aplica in cazul in care: 1) cel care a lasat mostenirea nu a lasat testament; 2) a fost declarati nulitatea testamentului; 3) succesorul testamentar este codecedat sau comorient cu testatorul; 4) succesorul testamentar este nedemn. Codul civil al Federatiei Ruse are prevederi asemanatoare cu cele ale Codu- lui civil moldovenesc, astfel acesta prevede in art.1110 ca succesiunea legala are loc in cazurile: 1) cand in urma decedatului a ramas o proprietate transmisa prin rudenie; 2) cand nu exista testament; 3) cand persoanele chemate la succesiune o tefuza; 4) cand testamentul e declarat nul de catre instanta de judecata. Succesiunea in dreptul roman este reglementata de cartea a IV-a a Codului civil ,Despre mostenire si liberalitagi’, titlul I ,,Dispozifii referitoare la mostenire in general’, titlul 11 ,,Mostenirea legala’, titlul III ,,Liberalitatile’, capitolul III ,,Tes- tamentul” gi titlul IV ,-Transmisiunea si partajul mostenirii”*'. Intre prevederile din codurile sus-numite, existé asemandri cele mai pronuntate fiind constatate in legislatia rus4, temeiurile aparitiei dreptului la succesiune fiind aproape identice. Potrivit legislatiei romane, mostenirea legala intervine in cazurile in care: a) de- functul nu a dispus prin testament asupra bunurilor sale, desi a lasat testament, acesta nu contine dispozitii privitoare la transmiterea patrimoniului succesoral; b) defunctul a dispus de bunuri prin testament, aceste dispozitii nu sunt valabile; c) a dispus numai o parte din bunuri, restul urmand a fi transmis mostenitorilor legali; d) defunctul a dispus de intreaga succesiune prin testament, existand mostenitori rezervatari, dispozitiile testamentare cele ce afecteaza rezerva find nevalabile. 2 Buletinul Curtii Supreme de Justijie a Republicii Moldova, 2006, nr.5, p.5. 7 R “1 Noul Cod civil, Comentariu pe articole { Coordonatori Baias Fl.~A., Chelaru E., Constantinovivi R., Macovei I., C.H.Beck, Bucuresti, 2012, p.999-1211 347Potrivit definitiilor Dictionarului explicativ, notiunea de mostenire, succesiune, ereditate sunt utilizate in sens de preluare a unor bunuri, materiale ramase de la o persoana decedata si pot fi considerate sinonime absolute anume sub acest aspect; tot in acest sens, le regisim in normele noastre juridice in literatura de specialitate. Termenul de mostenire in dreptul civil inseamna transmiterea patrimoniului, a unei parti din el sau a unor bunuri determinate sau lucruri de pret, care aparti- neau persoanei decedate, unei sau mai multor persoane fizice sau statului*”. Acest termen desemneaza gi patrimoniul celui care lasA mostenirea, adic totalitatea drepturilor si obligatiilor, care nu se sting odatd cu moartea celui care lasd moste- nirea, dar sunt transmisibile in temeiul normelor dreptului succesoral*® . in legislatia noastra, este utilizata si notiunea de succesiune ca sinonim al no- tiunii de mostenire. In dreptul civil, pe langa sensul restrans, cel de sinonim al termenului de mostenire, succesiunea are gi un alt inteles, mai larg decat cel de mostenire sau ereditate: orice transmisiune de drepturi de la o persoani la alta, fie prin acte intre vii, fie pentru cauza de moarte. In ce masura alternanta termenilor creeaza sau nu dificultati din punctul de vedere al tehnicii legislative, poate fi justi- ficata folosirea doar a unui singur termen (succesiune sau mostenire) este problema ce a retinut atentia mai multor cercetatatori in domeni De exemplu, dupa parerea autorilor N. Bondarev si E. Eidinova, mostenirea, ereditatea sau succesiunea este transmiterea patrimoniului unui defunct catre alta persoana™. Instantele judecatoresti utilizeaza permanent in calitate de sinonime atat ter- menul de succesiune, cat si pe cel de mostenire™® . Este adevarat c& in art.46 din Constitutia Republicii Moldova se prevede ci este garantat dreptul de mostenire, fara ca textul Legii fundamentale sa foloseasca si termenul de ,,succesiune’, asa cum se regaseste in noul Cod civil. Din punctul nostru de vedere, acest fapt nu prezinta un impediment pentru a folosi mai multi termeni avand acelasi continut, in cadrul aceleiasi discipline de drept ce nu sunt de natura s4 modifice institutiile de drept. Caractere juridice ale transmiterii mostenirii Din definitiile date mostenirii culese din literatura de specialitate si in baza prevederilor art.1432 alin.(2) Cod civil al RM, deducem urmatoarele caractere ju- ridice ale transmisiunii succesorale: — este o transmisiune pentru cauza de moarte; — este o transmisiune universala; ~ este o transmisiune unitara; ~ este o transmisiune indivizibila. “-Culegere de Hotarar explicative, octombrie 2003 - decembrie 2005, Cartier juridic, Chigindu , p-168. Tuxomnpos JL, Taxomupos M., KOpuduxeckas sxyuxaoneduz, Fpuanieckas nuteparypa, Mockna, 1997, c.256. “Boxnapes H., Siannosa 9., [paso na nacredcmeo u eé ofopmrenue. Becedvi 6 cosemckom saxonodamenvemse, TOpunuyeckaa nurepatypa, Mockea, 1971, ¢.32. “5 Manualul judecatorului la examinarea pricinilor civile / Coord. Mihai Poalelungi, Cartier, Chisinau, 2013, p.280. 348,1) Transmiterea mostenirii este o transmisiune pentru cauza de moarte (mortis cauza). , Articolul 1440 CC RM prevede ca succesiunea se deschide in urma decesului persoanei fizice sau declararii mortii ei de catre instanqa de judecata. Transmiterea pentru cauz de moarte se deosebeste de transmisiunea prin acte intre vii prin insusi faptul mortii. Incetarea din viaté a unei persoane poate fi fizic constatata ori judecdtoreste declarata, avand in vedere faptul ca moartea declarata produce aceleasi efecte ca si moartea fizic constatata (alin.(4) art.52 CC RM: declararea decesului produce efecte juridice ca si decesul fizic constatat). Deci transmiterea patrimoniului in ansamblu nu poate avea loc decat la decesul lui de cujus. Faptul mortii unei persoane fizice determina disparitia acesteia ca subiect de drept, dar patrimoniul ei, care continua sa fiinteze, se transmite, dupa anumite reguli, fie unor alte persoane fizice, fie unor persoane juridice, fie statului. O per- soana juridica sau statul poate avea calitatea de mostenitor testamentar al unei persoane fizice, dobandind universalitatea sau o fractiune dintr-un patrimoniu ori bunuri determinate. in acest sens, succesiunea este o transmisiune specifica, ea se delimiteaza net de toate celelalte transmisiuni patrimoniale, care nu pot fi realizate decat intre persoane in fiinta la data cand survin. Prin urmare, normele dreptului succesoral sunt aplicabile doar in cazul de- cesului persoanei fizice, nu gi in cazul dizolvarii persoanelor juridice. Normele care reglementeaza transmisiunea succesorala sunt, in principiu, aplicabile si persoanelor juridice sau statului, in cazurile si in masura in care ei se prezintd in calitate de dobanditori ai patrimoniului sau ai unor bunuri din patrimoniul persoanei fizice decedate. 2) Transmisiunea mostenirii este 0 transmisiune universald, deoarece are ca obiect patrimoniul defunctului privit ca o universalitate juridica (adica totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economic si care au apartinut defunctului)™, Deosebirile fata de transmisiunile intre vii sunt evidente. Astfel, ,in timp ce trans- misiunea pentru cauza de moarte are in vedere intregul patrimoniu sau 0 fractiune din acesta, transmisiunea intre vii are ca obiect doar bunuri singulare”. O persoana fizica in viata nu-si poate transmite integral patrimoniul sau catre o alta persoana; o asemenea transmisiune va putea avea loc numai prin efectul mortii. Drepturile si obligatiile nepatrimoniale, in principiu, nu se transmit prin mos- tenire. Spunem in principiu, deoarece mostenitorii vor dobandi dreptul de pro- tectie a inviolabilitatii operei, de a autoriza publicarea ei, precum gi dreptul de a obtine brevet asupra inventiei (alin.(9) pet.69 din HP CSJ nr.13 din 03.10.2005)”, Tot astfel, nu se transmit prin mostenire (art.1446 CC RM): — drepturile patrimoniale care se sting la moartea titularului, intrucat au ca- racter viager sau sunt contractate ori nascute, de exemplu, dreptul la pensie; “*Filipescu 1., Drept civil. Dreptul de proprietate si alte drepturi real, All, Bucuresti, 1999, ey Manali judecatorului la examinarea pricinilor civile / Coord. Mihai Poalelungi, p.196; Bian cl rept lv Drepturile reale principale, Editura Stiintificd, Bucuresti, 2001, p.6; Eminescu ¥., Dreptul All Bucuresti, 1994, p.9. 7 Buletinul Curtii Supreme de Justitie a Republicii Moldova, 2006, nx.5, pS. 349— obligatiile patrimoniale legate de o calitate personala a defunctului (de exemplu, dreptul de uz sau de abitatie, creanta de intretinere prevazuta de lege in consideratia calitatii personale a defunctului) si cele ndscute din contracte inche- iate (de exemplu, obligatiile antreprenorului). Desi legislatia noastri admite transmiterea patrimoniului atat prin acte intre vii (art.673 Cod civil al RM), cat si prin acte pentru cauza de moarte, credem ca unicul domeniu de aplicare a contractului de transmitere a patrimoniului actual este cel al instrainarii unei mosteniri sau a unei portiuni din ea. La acest capitol, trebuie precizat ca, alaturi de alti autori**, consideram ca atunci cand un mostenitor vinde mostenirea, contractul va avea ca obiect dreptul de mostenire privit izolat, desi acest drept priveste o universalitate sau o cota in- diviza din aceasta. Pe de alta parte, in dreptul nostru, transmisiunea prin acte intre vii nu poate avea ca obiect un patrimoniu. Din acest motiv, atata timp cat titularul traieste, pa- trimoniul lui nu poate fi transmis altei persoane, actele incheiate de titular putand avea ca obiect numai drepturi privite izolat. Dup& moarte, incetand personalita- tea titularului, devine posibila transmiterea patrimoniului defunctului asupra unei sau a unor persoane in viata*”. Principiul universalitatii transmiterii succesorale opereazd nu numai atunci cand mostenitorul sau mostenitorii au vocatie universal, dar si atunci cand au o vocatie cu titlu universal. In situatia in care nu exist mostenitori legali rezervatari, este posibil ca intreaga mostenire sa fie culeasi de mostenitorii testamentari cu ti- tlu universal. De exemplu, doi mostenitori testamentari au vocatie la cate o doime din mostenire, deci cu titlu universal. Bineinteles c4 si in acest caz transmisiunea este universala, in sensul ca mostenirea lasata de defunct se transmite la succe- sori ca universalitate juridica, si, in ultima instanta, ea trebuie sa fie in integritate dobandita de mostenitori. Faptul cA prin testament se pot institui mostenitori tes- tamentari carora li se transmit bunuri singulare sau legatari cdrora li se transmit bunuri privite ut singuli nu este in mAsur4 sa contrazicd universalitatea transmisi- unii succesorale, deoarece chiar in prezenta unor astfel de legate sau dispozitii tes- tamentare, chiar daca ele epuizeaza activul succesoral, cineva (mostenitori legali, mostenitori testamentari) are totusi vocatie la universalitatea succesorala. 3) Mostenirea este o transmisiune unitara, intrucat patrimoniul este privit ca un tot unitar, adicd nefractionat. Transmisiunea acestuia prin succesiune se reali- zeaza, de asemenea, in mod unitar, adicd dupa aceleasi reguli, fara a se face vreo distinctie intre bunurile succesorale dupa natura ori provenienta acestora™, Caracterul unitar al transmiterii mostenirii subzista si in cazul in care cel des- pre a carui mostenire este vorba a dispus prin testament de o parte din bunurile sale pentru timpul cand nu va mai fi in viata, restul bunurilor deferindu-se potrivit regulilor devolutiunii succesorale legale. * Deak Fr, Tratat de drept succesoral, Actami, Bucuresti, 1999, p.15. ” Ibidem, p12. ® Chiricd D., Drept civil. Succesiuni si testamente. Rossetti, Bucuresti, 2003, p.7. 350Succesiunea legala poate coexista cu succesiunea testamentar, fara a se putea yorbi despre o derogare de Ja caracterul unitar al transmisiunii succesorale. De la regula unitatii transmisiunii succesorale exista unele exceptii, atunci cand transmiterea unor bunuri si drepturi este dirijata de alte reguli speciale. Ast- fel de exceptii sunt intalnite in urmatoarele cazuri: — in cazul in care de cujus este un cetatean al Republicii Moldova, avand bu- nuri situate in strainatate, sau un strain, avand bunuri situate in Republica Moldo- va. Referitor la bunurile imobile, succesiunea va fi reglementata de legea locului unde sunt situate acestea, iar cat priveste bunurile mobile - de legea nationala a lui de cujus*”; — prin vointa lui de cujus, este posibil ca mostenirea sa fie impartita in mai multe mase de bunuri, dupa natura lor. Cel despre a cérui mostenire este vorba poate dispune ca bunurile mobile sa fie atribuite unor succesori, iar imobilele - altor succesori; ~ in cazul transmiterii succesorale a drepturilor patrimoniale de autor nu se vor aplica normele de drept comun privind mostenirea, ci se vor aplica normele speciale privitoare la dreptul de autor. 4) Transmiterea mostenirii este o transmisiune indivizibila. Datorita anume acestui caracter al transmisiunii succesorale, in cazul existentei mai multor moste- nitori si daca unul sau unii dintre ei renunta la mostenire, sau este nedemn, sau in cazul ineficacitatii unor legate, de aceasta vor profita ceilalti succesibili in virtutea dreptului de acrescamant. Ca o consecinta a caracterului indivizibil al patrimoniului, si transmisiunea succesorala este indivizibila, in sensul cA nu poate avea loc 0 acceptare sau 0 re- nuntare partiala la mogtenire. Prin exceptie de la acest caracter, mostenitorul che- mat la mostenirea mai multor cote succesorale in temeiuri diferite poate accepta o cot si renunta la alta (alin.(1) art.1528 CC RM). Daca mostenitorul renunta la mostenire, dar nu declara in favoarea cui renunta, cota lui majoreaza cota mostenitorilor chemati la succesiune legala (acrescamant). Acest caracter explicd de ce, in cazul renuntarii la mostenire de catre unul sau mai multi mostenitori, precum gi in cazul nedemnitatii ori ineficacitatii testamen- telor, partea din mostenire care li se cuvenea va reveni mostenitorilor acceptati in temeiul dreptului de acrescamant. 2, Categoriile juridice ale raportului succesoral Dat find faptul ca transmisiunea succesorala este una dintre formele raportu- tilor juridice civile, iar fiecare raport juridic are obiect, subiect gi continut, aceste elemente sunt i componente ale raportului juridic de succesiune. In continuare, va propunem analiza elementelor raportului juridic de succesiune. © Hotararea Curtii Constitutionale nr.29 din 27 octombrie 1997 privind controlul constitutionalitatii art. 4 alin, 4 si art.12 alin.4 Cod funciar al Republicii Moldova // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.76 din 20.11.1997, p.5.