Adoptiile de catre homosexuali

Prin acest discurs voi incerca sa argumentez punctul de vedere conform caruia adoptiile de catre
homosexuali nu ar trebui interzise, ba chiar reglementate si incurajate. Tinand cont ca viata
copiilor in orfelinatele din Romania nu este tocmai cea mai buna si de cele mai multe ori sunt
marginalizati datorita situatiei pe care o au , consider ca a creste in sanul unei familii, indiferent
de tipul acesteia este un lucru mult mai bun pentru acestia, pentru ca o familie de homosexuali
poate oferi mai mult decat sprijin si iubire. O astfel de familie ofera copilului prezenta unui
parinte, doar al lor, care sa ii iubeasca si sa ii indrume. Fie ca vorbim un cuplu de heterosexuali
sau de unul de homosexuali, familia este cea care conteaza.

Din punct de vedere biologic, in urma a mai multor studii a rezultat ca homosexualitatea are de
cele mai multe ori cauze biologice. Astfel copii adoptati de catre homosexuali, copii rezultati in
urma relatiilor de natura sexuala dintre doua persoane de sex diferit, nu sunt in "pericol" de a
adopta aceeasi orientare sexuala ca cea a parintilor adoptivi. In familiile de homosexuali acestia
vor creste ca in orice alta familie fara a exista teama ca vor copia comportamentul parintilor si ca
vor ajunge la randul lor sa isi schimbe orientarea sexuala. Comparand aceasta oportunitate cu
viata pe care o au sau ar putea-o avea intr-un orfelinat , este mai mult decat evident ca familia, fie
ea si formata dintr-un cuplu de homosexuali nu va dauna in niciun fel minorului.

Cand vine vorba de statutul in societate al acestor copii , acesta se va schimba. Nu vor mai fi acei
copii fara parinti, tachinati de colegii din scoli / licee; vor avea o familie care-i poate educa si
ocroti si care-i poate feri de pericole. Vor avea un mediu si un domiciliu stabil pe care nu vor fi
obligati sa il paraseasca odata cu implinirea varstei de 18 ani. Vor avea posibilitatea de a-si
continua studiile la finalizarea liceului, fara a-si pune problema unui loc de munca sau a unei
locuinte. Aceasta adoptie, desigur, poate aduce si bunastarea cuplului. Tinand cont ca libertatea

este cuvantul cel mai important in ziua de astazi si ca homosexualii nu mai sunt priviti ca niste
anomalii, este putin probabil ca cei din jur sa marginalizeze sau sa priveasca intr-un mod umilitor
minorul ce traieste intr-o astfel de familie. Este absurd faptul ca un parinte, poate creste singur un
copil, dar interzicem cresterea acestuia de catre doi parinti. Este la fel de absurd faptul ca in
secolul in care traim inca facem astfel de discriminari si marginalizari. Impiedicand aceste cupluri
sa adopte copii , nu ne provocam noua niciun neajuns. Ba chiar, cei care se opun vehement
acestui tip de adoptie nu resimt in niciun fel aceasta decizie. Cei care suporta consecintele acestor
pareri sunt atat copii care vor creste in orfelinate cat si cuplurile homosexuale care nu vor avea
niciodata ocazia sa isi indeplineasca visul de a creste un copil.

Din punct de vedere juridic nu vad de ce am interzice adoptarea copiilor de catre cuplurile
homosexulale. Fiecare are dreptul la libertate, iar orientarea sexuala a fiecaruia dintre noi nu
trebuie sa fie un impediment in a duce o viata normala. Desigur, este interzis ca un cuplu de
homosexuali sa adopte un copil insa adoptia , in astfel de cazuri poate imbraca trei forme:
1. adoptia monoparentala
2. adoptia coparentala - prin care un membru al cuplului adopta copilul celuilalt
3. adoptia conjuncta - de catre cei doi membri ai cuplului.
Aceste forme de adoptie sunt regasite si in cazul cuplurilor heterosexuale.

In concluzie, decat sa lasam copii sa isi continue viata in orfelinate, locuri ce nu le pot oferi toate
lucrurile de care au nevoie, mai bine le dam ocazia sa aiba o familie reala. Vor avea sustinerea
financiara de care au nevoie, for primi iubire parentala, sentiment ce lipseste cu desavarsire din
cresterea in orfelinat si vor avea ocazia unei dezvoltari durabile, tinand cont de faptul ca la varsta
de 18 ani vor fi obligati sa paraseasca orfelinatul si sa isi croiasca un drum prin viata, fara niciun
ajutor.