Autenticitatea Formulei de Botez

de Caius Obeada

In demonstrarea formulei de botez, Miscarea Modalista a pus sub semnul

intrebarii autenticitatea manuscriselor biblice care contin ultimele doua capitole
ale Evangheliei dupa Matei. Neputinta demonstrarii teologice a doctrinei Trinitatii,
a facut ca sa apeleze la autenticitatea manuscriselor originale. Studiul
Hermeneutic si exegetic al pasajelor biblice (care include studiul lingvistic al
textului original) au creat probleme in atacarea doctrinei, astfel ca s-a recurs la
un atac al descoperirilor arheologice, al manuscriselor, si a unor citari ale
parintilor Bisericii primare (apologetii primelor secole).
Luand in considerare ca in Sfinta Scriptura sint numai doua versete (Matei
28:19, si 1 Ioan 5:7) care in mod explicit folosesc formula scrisa a Trinitatii, au
gasit ca este mai usor de pus sub semnul intrebarii autenticitatea acestor
versete.
Inainte de a explica controversele care au fost create pe baza autenticitatii
acestor doua pasaje Biblice, vreau sa scot in evidenta urmatorul lucru: expunand
doctrina Trinitatii am omis sa folosesc ca argument teologic pasajul din Matei
28:19. Motivul pentru care am facut acest lucru, consta in faptul ca acest verset
nu este fundamentul doctrinei Trinitatii, asa cum sustine miscarea penticostala
Jesus Only. Cei care au atacat validitatea teologica a doctrinei Trinitatii au
folosit ca argument autenticitatea pasajului din Matei, sustinand ca acest pasaj ar
fi fost falsificat de parintii bisericesti in jurul secolului al IV-lea, de catre cei care
au ajuns sa fie considerati drept Trinitari. Ceea ce am incercat sa dovedesc, este
prezenta doctrinei Trinitatii, scotind din argumentele pe care le-am prezentat,
dovada pasajului din Matei.
Pasajul din Matei 28:19 si cel din 1 Ioan 5:7, nu au creat atita controversa
pina in secolul trecut, cand miscarea Modalista a prins viata, dupa o perioada mai
lunga de adormire. Asa cum am scos in evidenta, Miscarea Jesus Only sau
Oneness (ambele de natura penticostala) au atacat doctrina Trinitatii, bazata pe
o revelatie de noapte a unuia din fondatorii acestei miscari. In argumentele care
s-au ridicat mai tarziu impotriva acestei doctrine, au incercat sa se foloseasca de
noile evidente istorice ale timpului, punand sub semnul intrebarii autenticitatea
pasajului din Matei 28:19. Pentru cei care nu sint la cunostinta cu controversele
create de cele doua pasaje biblice, am sa incerc sa le explic pe scurt,
argumentand mai in detaliu pasajul din Matei, care ne da formula de botez.
Inainte de a explica aceste doua pasaje, am sa explic veridicitatea istorica a
Noului Testament.

Acuratetea Manuscriselor Noului Testament

Ceea ce incerc sa stabilesc nu este inspiratia Scripturilor, ci increderea pe
care putem sa o avem in manuscrisele pe care le avem la indemana. Ceea ce a
contribuit la o bogatie extraordinara a unui numar asa de mare de manuscrise, a
fost munca laborioasa pe care un numar mare de crestini de pretutindeni au
depus-o pentru copierea manuscriselor care au compus Noul Testament. Ca sa se
poata intelege bogatia (varietatea) de care vorbesc, am sa enumar numarul
manuscriselor si limba in care au fost scrise. Manuscrisele pe care le avem la
indemina in diferite muzee si biblioteci din toata lumea sunt urmatoarele:
Manuscrise in limba Greaca
In Latina / Vulgata

5686+
10,000+

Etiopiana

2,000+

Slavic

4, 101

Armenian

2, 587

Siriana / Pashetta

350+

Bohairic

100

Arabic

75

Latina Veche

50

Anglo Saxona

Gotica

Sogdian

Siriana Veche

Persiana

Frankish

Avem un total de peste 24,970 de manuscrise la indemina, care ne ajuta sa

comparam si sa determinam originalitatea textului biblic. Ca o comparatie pe
care o putem face cu manuscrisul care este pe locul doi in lume ca numar de
copii, dupa textul biblic al Noului Testament, se afla lucrarea lui Homer-Iliada si
Odiseea, cu un total de 643 de copii.(36)
Sir Frederic G. Kenyon, care a fost directorul si bibliotecarul Muzeului Britanic, o
autoritate in manuscrise a spus:

.... in afara de numarul mare, manuscrisele Noului Testament sunt diferite de

restul autorilor clasici... In nici un alt caz, intervalul de timp dintre scrierea cartii
originale si data celei mai recente copii n-a fost asa de redusa ca si in cazul
Noului Testament. Cartile Noului Testament au fost scrise la sfarsitul primului
secol; primul dintre cele mai complete manuscrise il gasim in secolul IV, ceea ce
inseamna ca avem manuscrise intre 250 si 300 de ani dupa scrierea primului
original. Aceasta inseamna un interval destul de mare, dar nu inseamna nimic in
comparatie cu manuscrisele autorilor clasici si copiile gasite. Noi credem ca
avem in esenta un text autentic al celor 7 piese de teatru a lui Sophocles; insa
cel mai vechi manuscris, mai substantial, pe baza caruia avem aceste piese, este
datat la 1400 de ani dupa moartea poetului. (37)
Ca sa pui sub semnul intrebarii autenticitatea Noului Testament, nu numai
ca ar trebui sa fii un expert in materie, insa ajungi sa pui sub semnul intrebarii
personalitatea si reputatia pe care ai putea sa o ai, confruntat cu dovezile
cercetatorilor biblice ai secolului XX. Ca sa se inteleaga mai bine ce diferenta
este in studiul copiilor Noului Testament in relatie cu autorii seculari si copiile pe
care le avem, am sa pun la dispozitie citeva date:
AUTORUL

CARTEA

SCRISA / ANUL

PRIMA COPIE

TIMPUL INTRE COPII

Homer

(Iliada)

800 BC

400 BC

400 ani

643

Herodotus

(Istorie)

480-425 BC

900 AD

1350 ani

400 BC

900 AD

1350 ani

100-44 BC

900 AD

1000 ani

10

1000 ani

20

50 ani

5366

Plato
Caesar

(Razboiul Galic)

Tacitus
N. Testament

(Anale)

100 AD
50-100 AD

1100 AD
114 fragmente
200 carti
250 aproape tot N.T.
325 N.T. complet

NR. COPII

100 ani
150 ani
225 ani (38)

Nici un text din lucrarile seculare ale antichitatii nu se poate compara cu

abundenta textelor pe care le avem la indemana. Bogatia acestor texte au ajutat
la compilarea textului pe care il avem astazi.

Manuscrisele Lecturale
In afara textelor si manuscriselor care sunt considerate ca si copii ale
Noului Testament, mai avem a doua sursa de manuscrise care au o valoare
suplimentara in a ajuta la compilarea textului biblic. Aceste manuscrise fac parte
din grupa Manuscriselor Lecturale. Bruce Metzger ne ofera o explicatie a acestor
lecturi:
Dupa obiceiul sinagogilor, in conformitate cu pasajul Legii sau Profetilor
care era citit la serviciul divin in fiecare zi de Sabat, biserica crestina a adoptat
practica de a citi pasaje Biblice din cartile Noului Testament la serviciul divin. Un
sistem regular de lectii din Evanghelii si Epistole a fost dezvoltat si s-a facut
obiceiul ca aceste lectii sa fie organizate cu o anumita ordine a fiecarei duminici
si a sarbatorilor din anul Crestin. (39)
Metzger ne spune ca avem 2,135 de manuscrise catalogate, si inca majoritatea
manuscriselor din aceasta categorie sint in proces de a fi analizate si catalogate.
Un calcul mai recent al manuscriselor a ajuns la 2,396 de copii. Fragmente din
manuscrisele cele mai vechi pe care le avem dateaza din secolul VI, iar
manuscrise complete dateaza din secolul VIII si mai tirziu. Aceste manuscrise
sunt destul de conservatoare, folosindu-se citate din texte vechi, ceea ce este
esential pentru cei care studiaza si cerceteaza manuscrisele. Trebuie sa admitem
ca aceasta sursa de manuscrise este considerata ca o sursa secundara in
atestarea acuratetei manuscriselor care contin textul biblic.
Manuscrisele Parintilor Bisericii Primare
O a treia sursa de atestare a textului biblic o avem in comparatia citatelor
lasate de Parintii Bisericii Primare. Aceste citate nu joaca un rol important, insa
constituie un ajutor evident in verificarea textului original. Uneori citatele unor
versete sunt in forma alegorica sau mai libera, insa pun in evidenta continutul
unor versete Biblice, fara sa stabileasca exactitatea textului. Astfel de citari sint
intr-un numar de peste 36,289. As dori sa prezint o lista care sa arate contributia
parintilor si apologetilor primelor secole:
AUTORUL
Justin Martyr

EVANGHELII

FAPTE

EPISTOLE

EP. GENERALE

APOCALIPSA

TOTAL

268

10

43

330

Irenaeus

1,038

194

499

23

65

1,819

Clement

1,107

44

1,127

207

11

2,406

399

165

17,992

Origen

9,231

349

7,778

Tertulian

3,822

502

2,609

120

205

7,258

734

42

387

27

188

1,378

3,258

211

1,592

88

27

5,176

14,035

870

664

36,289

Hippolytus
Eusebius
TOTAL

19,368

1,352

Aceste citate sunt gasite in predicile, comentariile, scrisorile, eseurile si tezele

apologetilor primelor secole, fiind considerati ca Parintii Bisericii Primare. (40)
In baza acestor vaste resurse pe care le avem la indemana, care constau in
peste 24, 970 de manuscrise ale Noului Testamet (dintre care peste 5366 in
limba greaca), 2,396 de manuscrise lecturale, plus peste 36,289 de citate biblice
ale Noului Testament, putem spune cu siguranta ca avem o sursa destul de
bogata pentru un studiu comparativ al textului, ceea ce contribuie la validarea
textului original. Asta nu inseamna ca avem o certitudine de 100% in
autenticitatea literala si gramaticala a textului, insa putem fi siguri 100% in ceea
ce priveste continutul si mesajul Noului Testament. Ca dovada avem existenta
Bisericii lui Cristos in secolul XXI, Sfinta Scriptura fiind cea mai tiparita si copiata
carte din intraga istorie a lumii, de la inceputul ei si pana in zilele noastre. De la
infiintarea primei masini de tiparit, Biblia este cartea cea mai tiparita din lume, in
fiecare an castigind locul intii in tiparirea celor mai multe copii. Nici o alta carte
sau roman nu se apropie numarul de copii tiparite in fiecare an in lume. Nici o
carte nu detine atatea manuscrise, care sa poata atesta autenticitatea textului
original.
Avand in vedere abundenta manuscriselor si fragmentelor pe care le avem
la indemana in zilele noastre, nu inseamna ca unele texte si fragmente nu pot fi
puse sub semnul intrebarii. In ce priveste subiectul nostru, aflarea adevarului
istoric, cu referinta la autenticitatea celor doua pasaje biblice (Matei 28:19-20 si
1 Ioan 5:7) reprezinta scopul studiului nostru. Asa cum am precizat mai sus,
aceste doua texte sunt singurele care mentioneaza formula Trinitatii si sunt
criticate mai mult decat alte pasaje care nu prezinta o importanta doctrinara asa
cum se poate regasi in aceste doua versete. In Scriptura avem probleme de
interpretare si exegeza a mai multor versete, mai ales in Noul Testament, insa
aceste doua versete nu prezinta probleme de interpretare, ci de autenticitate.
Daca reusim sa punem sub semnul intrebarii aceste doua pasaje, unii cred ca
reusesc sa distruga inventia doctrinei Trinitatii. Asa cum am aratat mai devreme,
am scos in evidenta doctrina Trinitatii fara sa fac apel la pasajul din Matei 28:19.
Acelasi lucru se poate face si cu al doilea pasaj (1 Ioan 5:7), avand in vedere ca
scotand doua versete din multitudinea de peste 700 de versete care atesta
prezenta doctrinei Trinitatii pe paginile Bibliei, nu facem o paguba extrem de
mare. Cele doua versete (din punct de vedere matematic) nu prezinta nici 1%
din totalitatea versetelor care argumenteaza prezenta Trinitatii pe paginile Bibliei.
In primul rind am sa explic problema care se ridica in textul din 1 Ioan 5:7,
care mai este cunoscuta in cercurile teologice ca Paranteza Ioanida (paranteza lui
Ioan).
1 Ioan 5:7
(Caci trei sunt cari marturisesc in cer: Tatal, Fiul si Duhul Sfint, si
acestia trei una sint.)
Acest verset mai este cunoscut sub numele paranteza Ioanida, datorita
autenticitatii pe care o sustine. Acest verset se gaseste numai in 8 manuscrise
mai vechi, dintre care 4 au acest verset in notitele de pe marginea manuscrisului.

Cele mai multe manuscrise (2318, 221, 61, 88, 429, 629, 636 si 918) isi au
originea in secolul al XVI-lea, un manuscris anterior din secolul X, codex 221,
include acest pasaj in notitele marginale ale manuscrisului, ceea ce denota ca
notitele au fost adaugate dupa ce manuscrisul original a fost deja scris. Nu este
nici o evidenta a acestui pasaj in manuscrisele din greaca pina in anii 1500. Acest
pasaj devine cunoscut dupa aparitia Noului Testament scris de Erasmus in anul
1516. Sunt dovezi ca in secolul al IV-lea in Omilia Latina, acest verset este gasit
intr-o forma alegorica facand referinta la Trinitate. Mai tirziu gasim acest pasaj
introdus in copiile Bibliei in limba Latina, Vulgata, versiunea Biblica pe care
Biserica Catolica o foloseste.
Formula Trinitara este gasita in a treia editie a Noului Testament in Greaca a lui Erasmus
(1522), din cauza presiunilor din partea Bisericii Catolice. Dupa aparitia primei editii, in care
Erasmus nu a pus acest verset, o furie exceptionala s-a ridicat din partea prelatilor Catolici, ceea
ce l-a constrans pe Erasmus sa se apare, explicand ca nu a gasit acest pasaj in nici un manuscris
grecesc. In anul 1520, codex 61, a aparut, scris de Roy (sau Froy) la Oxford, dupa care Erasmus
s-a gasit obligat sa introduca acest pasaj in editia a 3 a versiunii scrisa de el in anul 1522. (37)
Faptul ca gasim in paranteza acest verset se datoreaza autenticitatii pe care o prezinta acest
pasaj, lipsind din toate manuscrisele grecesti, pina la secolul al XVI-lea. Daca scoatem acest
verset din argumentarea existentei Trinitatii, putem spune ca Dumnezeirea nu este o Trinitate a
unitatii celor trei persoane? Am expus doctrina Trinitatii inainte de a explica aceste doua pasaje
care au creat controversa, cu scopul demonstrarii ca sunt destule pasaje Biblice care ne indica si
ne demonstraza existenta unui Dumnezeu Trinitar.

Matei 28:19-20
Duceti-va si faceti ucenicii din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui
si al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pastreze tot ce v-am poruncit. Si
iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pina la sfarsitul veacului. Amin.
Pasajul din Matei este un pasaj aparte, si unic prin continutul pe care il are. Este singurul
pasaj biblic care contine asa zisa formula Trinitara: in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului
Duh, in contextul actului de botez. Ceea ce a creat o senzatie in tratarea subiectului Botezului si
al pasajului biblic din Matei a fost o brosura scrisa de A. Ploughman, in anii 1962: A Collection of
the evidence for and against the traditional wording of the baptismal phrase in Mathew 28:19 ( O
colectie de evidente pentru si impotriva cuvintelor in fraza baptesimala din Matei 28:19). In
citirea acestei brosuri, ceea ce iese in evidenta este problema lui Ploughman in faptul ca Matei
28:19 este singurul verset care relateaza formula triuna a botezului. Ca sa discrediteze singurul
verset biblic pe care il avem in ce priveste aceasta formula, se foloseste de niste argumente, care
la prima vedere par a fi de luat in serios. Am sa elaborez putin mai mult punctele pe care le
sustine, aducind niste contra-argumente, punand intr-o perspectiva ceea ce Ploughman
insinueaza.

1. In primul rind foloseste un citat din F.C. Conybeare (un cercetator biblic si
teolog englez), publicat in ziarul Hilbbert Journal, in Octombrie 1902:
In cursul cercetarilor mele, am ajuns sa pot substantia indoiala
autenticitatii textului din Matei 28:19 prin a aduce dovezi si evidente patristice
impotriva, asa de grele ca in viitor cei mai conservatori vor da inapoi in a se
increde in ea si orice doctrina pe care au avut-o, pe cind cei mai intelepti se vor
lepada complet avand in fata lor textul a trei marturii. (42)

Conybeare se foloseste de scrierile lui Eusebiu din Caesarea (Cezarea), istoric crestin al
secolului IV, care a avut acces la cea mai mare colectie de scrieri anti-nicene, pe care in parte le
avem si in zilele nostre, biblioteca care a fost initiata de Origen si Pamphilus. Conybeare,
cercetand scrierile lui Eusebiu (300-336 AD), in mod deosebit in comentariile cartilor Psalmi,
Isaia, Demonstratio Evangelica, si alte scrieri, a descoperit 19 citari ale versetului din Matei
28:19 facute de Eusebiu. In toate citarile lui Eusebiu, versetul 19 este scris in felul urmator:

Duceti-va si faceti ucenicii din toate neamurile, botezindu-i in Numele

Meu, si invatati-i sa pastreze tot ce v-am poruncit
In continuare Conybeare incerca sa demonstreze ceea ce a scris Justin Martyr
(130-140 AD) catre Trypho, ca fiind un citat al versetului 19 din Matei cind a
scris:
Dumnezeu nu a pricinuit si nu a dat o judecata, asa cum stim de unii
care si in ziua de astazi sint facuti ucenici in numele lui Cristos, si care au
abandonat calea pacatului, care de asemenea au primit daruri asa cum ei sint
vrednici, fiind luminati de numele acestui Cristos. (43)
Conybeare incearca sa demonstreze ca Tertulian un avid trinitar ar fi adus
schimbari ale textului original, care se poate gasi in versiunea Theodotus, un
gnostic grec.
Ne punem intrebarea: Este posibil ca o astfel de falsificare a textului sa fie permisibila, si
nedescoperita timp de sute de ani, pana in secolul XX? Conybeare se foloseste de citate extrase
din scrierile lui Eusebiu ca proba a unei falsificari a textului original. Asa zise dovezi, despre care
Conybeare ar fi spus ca le are pentru a demonstra lipsa de autenticitate a pasajului din Matei, de
fapt nu au fost revelate niciodata, folosindu-se de scuza ca aceste documente ar fi luat foc si ca
atare au fost distruse. Folosind argumentul citatelor lui Eusebiu se pune intrebarea cit de veridice
sunt acestea pentru a putea fi luate in considerare? Ca sa intelegem metodologia de comparatie
de care se foloseste Conybeare, trebuie luata in considerare metoda citatelor aduse in atentie in
primele secole de catre scriitori Bisericii Primare. De exemplu, in zilele noastre un citat trebuie sa
fie exact, metionand clar unde se gaseste si cui apartine. In America un citat imprecis sau
modificat poate fi condamnat de codul penal. Se poate spune ca in timpul lui Eusebiu a fost
aplicat acelasi sistem exact? Ca sa intelegem metodologia lui Eusebiu si acuratetea unui pasaj
citat de el am sa prezint ca exemplu textul biblic din Filipeni 2:9-10:

Dumnezeu a pus pe el numele peste orice nume, ca in numele lui Isus

fiecare genunchi sa se plece al lucrurilor in ceruri si pe pamint si sub pamint....
(Eusebiu)
De aceea si Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult, si i-a dat Numele,
care este mai pe sus de orice nume: pentru ca, in Numele lui Isus, sa se plece
orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamant si de sub pamant.... ( textul
Biblic)
Citarea pe care Eusebiu o face din Filipeni este una inexacta a versetului.
Se poate spune ca textul original este cel mentionat de Eusebiu? Analizand si alti
scriitori din primele secole se poate concluziona ca multi scriitori crestini au
folosit citari aproximative ale textului biblic original, avand in vedere ca nu a
presupus contextul scrierilor o citare exacta. De asemenea citatele din scrierile
parintilor bisericii par a fi bibice, dar nu sunt declarate ca a fi biblice. In zilele
noastre cand prezentam un citat al unui verset biblic, la sfarsitul citatului se

precizeza cartea biblica si capitolul din care a fost extras. Nu aceeasi practica a
fost folosita si de scriitori primelor secole. Citind scrierile din primele secole, un
ochi atent si cercetator, ajunge la concluzia ca Eusebiu si alti scriitori crestini au
citat intr-o oarecare masura versetul 19 din Matei 29, fara sa mentioneze ca au
intentionat sa citeze un verset Biblic. Cu alte cuvinte nu se gaseste o nota la
sfarsitul sau inceputul citatului care sa indica ca este vorba despre textul din
Matei 28:19. Eusebiu nu scrie si nu sublineaza ca citeaza versetul biblic din
Matei. Ca sa presupunem ca citatul a fost exact, si ca atare, textul original a fost
cel citat de Eusebiu, ar insemna sa mergem intr-o extrema cu un argument care
ar putea fi folosit si in alte imprejurari in detrimentul altor versete, asa cum este
cel din Filipeni.
Conybear nu a reusit sa aduca o dovada a falsificarii textului, ci a creat
niste ipoteze, care ar putea duce la intelegerea unei tentative din partea
trinitarilor din primele secole in a falsifica sau mai bine zis adauga formula
trinitara.
2. Continuand ideea unei falsificari a manuscriselor, Ploughman aduce ca
marturie uzanta scribilor de a face modificari, astfel ca multe texte noutestamentale au fost alterate, scotindu-se astfel in evidenta ca scribii Noului
Testament nu au fost asa de precisi in copierea paragrafelor biblice. Ploughman
din nou citeaza pe Conybeare:
In cazul pe care l-am examinat (Matei 28:19), trebuie notat ca nici un
singur manuscris sau o versiune mai antica n-a pastrat pentru noi o citare
intacta. Dar asta nu e o surpriza pentru noi, asa cum Dr. C.R.Gregory, unul din
cei mai mari critici textuali, ne aduce aminte ca manuscrisele Grecesti ale
textului Nou Testamental deseori au fost alterate de scribi, care au audaugat
citari care erau familiare pentru ei, si despre care credeau ca sunt adevarata
citari. (44)
Pot fi luate ca o scuza greselile scribilor sau poate fi considerata ca
argument dorinta de a face notari marginale pentru a fi justificata schimbarea
textului din Matei? Cei care sunt familiari cu originea manuscrisele care stau la
baza Canonului Biblic, sunt familiari cu interpolarile pe care unele versiuni le-au
suferit de-a lungul secolelor, insa aceasta nu constituie un argument cum ca
fiecare verset este alterat. Conybeare merge mai departe in examinarile sale
sustinand ca textul Biblic este asa de corupt ca in zilele noastre nu mai suntem
siguri care text a ramas intact. In opiniile lui Conybeare, alterarile textelor au
fost facute in mod special de scribi ortodocsi, argumentand ca ortodocsii sunt cei
care cu predilectie folosesc formula Trinitara a botezului.
Intr-adevar avem versiuni care au suferit schimbari sub pana unor scribi,
care au alterat textul din dorinta de a da o citare mai explicita a unor versete, si
de asemenea, stim care dintre aceste versiuni au suferit aceste interpolari. Pana
la Conybear si mai tarziu la Ploughman, nimeni nu a argumentat asa de viguros o
asa zisa schimbare a textului din partea scribilor, mai ales ca au folosit ca text
comparativ un citat din comentariu lui Eusebiu, care la randul lui nu spune ca
citeaza versetul din Matei. Printr-o deducere si prin comparatia versetului din

Matei facuta de Eusebiu, Conybeare justifica teoria schimbarii textului original de

catre trinitari.
Continuand ideea unui Eusebiu care pastreaza textul original, ne punem
intrebarea daca Eusebiu a fost el insusi impotriva sau pentru doctrina Trinitatii?
Care a fost orientarea teologica a lui Eusebiu care l-ar fi determinat sa omita
formula Trinitara?
Daca citesti Praeparatio Evangelica, de Eusebiu, poti sa-ti dai seama foarte
clar de pozitia doctrinara a lui Eusebiu. Eusebiu a incercat in acesta lucrare sa
dovedeasca faptul ca ideea unei teologii triune a lui Plato (filozof grec) a fost
copiata din ideile lui Moise si cartile Ebraice. Eusebiu a fost un trinitar si a
incercat sa demonstreze ca ideile trinitare ale lui Plato au fost copiate in
conceptul biblic a lui Dumnezeu. Sunt mai multe exemple care se pot da din
lucrarea lui Eusebiu, insa ma rezum la un scurt paragraf:
acele declaratii asa cum sunt referite, de catre cei care inceraca sa-l
explice pe Plato, catre Primul Dumnezeu, si catre a Doua Cauza (Dumnezeu), si
in al treilea punct a Sufletului Universului, definit a fi al Treilea Dumnezeu. (45)
Daca Eusebiu ar fi fost impotriva doctrinei Trinitatii, am fi fost inclinati sa credem
ca Eusebiu a incercat sa pastreze intact textul original al pasajului din Matei
28:19, insa adevarul este ca Eusebiu a fost un trinitar avid, luand timp sa explice
pozitia trinitara a lui Plato, copiata din ideile Vechiului Testament si mai ales din
scrierile lui Moise.
3.

Al treilea argument adus in interpolarea pasajului din Matei, este urmatorul:

In singurul Codice (versiune) in care am fi avut pastrata o versiune mai

veche, si anume versiunea Siriaca Sinaitic si in manuscrisul cel mai vechi Latin,
paginile care contin sfarsitul lui Matei sunt disparute.( F.C. Conybeare)
Cu alte cuvinte, datorita faptului ca cele mai vechi manuscrise nu contin ultimile
doua capitole ale lui Matei, se pune sub semnul intrebarii autenticitatea acestor
capitole. Acest argument este foarte periculos. Faptul ca doua manuscrise nu
contin sfarsitul cartii lui Matei, din diferite motive care se pot intelege foarte usor,
fiind vorba de manuscrise vechi de peste 16 secole, nu determina lipsa de
autenticitate a ultimelor 2 capitole. Nu poti sa folosesti citarile lui Eusebiu si in
acelasi timp sa pui sub semnul intrebarii autenticitatea textului. Daca se merge
pe aceasta teorie in care numai textele care sunt gasite in cele mai vechi
manuscrise au autoritate si sunt validate ca fiind autentice, ajungem sa eliminam
o serie de pasaje si chiar carti din Vechiul si Noul Testament.
De exemplu, in pesterile de la Qumran au fost gasite fragmente foarte mici din
cartile lui Moise, in unele cazuri numai 29 de litere pe un manuscris pe
pergament. Prin teoria aplicata de Conybeare, faptul ca restul cartii nu a fost
gasit, ci numai o portiune de 29 de litere, restul cartii nu este autentica pentru ca
nu avem in existenta manuscrise vechi. Sa nu uitam ca Conybeare, care a trait la
sfarsitul lui 1800 si inceputul lui 1900, nu a avut parte de cunostinta ultimelor
descoperiri arheologice, incluzand manuscrisele de la Marea Moarta.

Mergand pe acelasi argument al lipsei de pasaje biblice din manuscrisele cele mai
vechi, voi da exemplul unor versiuni si ceea ce contin aceste versiuni datate in
jurul secolului lV:
1. Codex Alexandrinus: care a fost scris 300 de ani dupa completarea scrierilor Noului
Testament. Acest manuscris omite urmatoarele pasaje Biblice: Geneza 14:14-17; 15:1-6,
16-19; 16:6-10, Leveticul 6:19-23, 1 Samuel 12:17-14:9, 1 Regi 3-6 si Psalmii 69:1979;10.

2. Codex Sinaiticus: care a fost scris 200 de ani dupa completarea Noului Testament. Acest

manuscris omite: Geneza 23:19-24:46, Numeri 5:27-7:20, 1 Cronici 9:27-19:17, cartile

Exodul, Iosua, 1 ai 2 Samuel, 1 si 2 Regi, Osea, Amos, Mica, Ezechiel, Daniel si Judecatori.
Contine apocrifele Noului Testament.

3. Codex Ephraemi: care a fost scris 300 dupa completarea Noului Testament. Omite Geneza,
Exodul, Leveticul, Numeri, Deuteronom, Iosua, Judecatori, 1 si 2 Samuel, 1 si 2 Regi, si
toti profetii mici.

4. Codex Vaticanus; secolul 4, omite: Geneza 1:1-46:28, Psalmii 105:26-137:6, parti din 1
Samuel, 1 Regi si Neemia. Contine cartile apocrife ale Vechiului Testament.

In baza acestor manuscrise si a faptului ca unele carti nu exista, inseamna ca

autenticitatea unor carti pe care le avem in Canonul Biblic ar putea fi puse sub
semnul intrebarii? Totalitatea miilor de manuscrise pe care le avem la dispozitie,
ne indica prezenta multor pasaje care in unele manuscrise din diferite motive de
prevedere au suferit deteriorari ale textului original. Faptul ca ultimele 2 capitole
lipsesc in doua manuscrise, insa exista in restul de cateva sute de manuscrise,
nu inseamna ca nu constituie o baza argumentativa in autenticitatea acestor
capitole.
4. Un alt argument care este facut impotriva autenticitatii versetelor din Matei
28:19 este testul comparativ al textelor paralele. Comparand textul din Matei cu
restul textelor s-a ajuns la concluzia ca acelasi text in aceeasi circumstanta scrisa
de un alt evanghelist nu este asemanator. Ploughman incearca sa exemplifice
diferenta intre Matei 28:19 si Luca 24:46-47. Textul din Luca spune:
Si sa se propovaduiasca tuturor neamurilor, in Numele Lui, pocainta si
iertarea pacatelor, incepind din Ierusalim.
Luca 24:47
Ceea ce trebuie scos in evidenta este faptul ca textul din Matei nu este un
paralele al textului din Luca. Luca relateaza evenimentul aratarii lui Isus la
Ierusalim, pe cand Matei ne relateaza aratarea lui Isus in Galileia. Deci cei doi
evanghelisti nu se contrazic unul pe altul avand in considerare faptul ca sunt
doua evenimente separate cu un mesaj asemanator, insa nu identic. Mesajul din
Luca scoate in evidenta pocainta si iertarea pacatelor, pe cand Matei vorbeste
despre porunca Domnului de a face ucenici in toata lumea. Nu este nici o dovada
in a concluziona ca cele doua texte sint paralele. Iar textul din Marcu 16:9-20 nu
se poate interpreta sub nici o forma a fi un text paralel cu al lui Matei sau al lui
Luca.

Practica Apostolica

Cei care sunt impotriva doctrinei Trinitatii pe baza textelor Biblice, au

concluzionat ca Biserica Apostolica nu a folosit formula trinitara, ci a botezat in
numele lui Isus. Ca exemplu ni se dau urmatoarele pasaje Biblice:
A.
Pocaiti-va le-a zis Petru, si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui
Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfintului
Duh. Fapte 2:38
Un studiu exegetic al acestui verset reveleaza ca punctul central prezentat de
catre Apostolul Petru nu reprezenta formula de botez ci pocainta si botezul in
numele lui Cristos. Acest text nu trateaza nici nu mentioneaza metodologia
botezului. Studiul acestui verset luat in contextul in care a fost scris evidentiaza
cateva aspecte:
1. Petru cheama la pocainta, un mesaj similar cu cel prezentat de Ioan Botezatorul,
un mesaj familiar evreilor. Ioan Botezatorul chema pe evrei la botezul pocaintei
spre iertarea pacatelor (Marcu 1:4). Petru a trebuit sa mentioneze in mesajul sau
la ce facea referinta, avind in vedere ca evreii erau mult mai familiari cu botezul lui
Ioan decat cu cel a Lui Isus.
2. Petru mentioneaza botezul in numele lui Isus sub aspectul identificarii credintei in
moartea si invierea lui Cristos. Petru face o afirmatie acuzatoare in versetul 23, in
care ii expune clar pe evrei drept cei care l-au rastignit pe Cristos. Noua practica
crestina este prezentata clar de catre Petru cand face o remarca destul de concisa:
Fiecare trebuie sa se pocaiasca si sa se identifice in moartea si invierea lui
Cristos.
3. Petru face o legatura intre pocainta botez darul Duhului Sfant. Darul Duhului
Sfant reprezinta explicatia evenimentului experimetat si redat in versetele 1-21,
din acelasi capitol. (46)

A intentionat Petru sa explice formula de botez? Acest verset evidentiaza

clar diferenta botezului pocaintei lui Ioan si botezul mantuitor al lui Cristos - prin
completarea pe care Petru o aduce amintind de darul Duhului Sfant. Duhul Sfant
e conditia nasterii din nou, credinta este darul Duhului Sfint. Petru diferentiaza
clar botezul Mantuitorului de cel a lui Ioan Botezatorul.
B.
Caci nu Se pogorase inca peste niciunul din ei, ci fusesera numai
botezati in Numele Domnului Isus. Fapte 8:16
Mesajul central din nou nu este botezul, ci darul Duhului Sfant. Luca ne
face cunoscut planul suveran al lui Dumnezeu prin care este adusa unitatea intre
fratii din Samaria si cei din Ierusalim. Ca Dumnezeu sa poate determina unitatea,
se foloseste de acest semn vizibil al primirii Duhului Sfant. Filip era un helenist
(grec) care fusese martor la martirajul lui Stefan. Din cauza prigoanei se duce in
Samaria si propovaduieste Evanghelia lui Cristos. Cunoastem ca relatia dintre
Samaria si Israel nu era una prea cordiala, si asta reiese de pe paginile Bibliei.
Dumnezeu se foloseste de activitatea misionara a lui Filip in a duce mesajul lui
Cristos, insa se foloseste de Petru si Ioan sa confirme pogorarea Duhului Sfant
peste ei, pecetea Mantuirii. Acest verset in nici un caz nu explica formula de
botez, dimpotriva expunerea ne reda modul in care Samaria a primit credinta in
Cristos si, implicit, in Duhul Sfant.

C.
Si a poruncit sa fie botezati in Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au
rugat sa mai ramana cateva zile la ei. Fapte 10:48
Contextul acestei verset face referinta la pocainta sutasului Corneliu. Ceea
ce se intampla in acest caz, reprezinta un progres misionar pentru Petru, intrucat
de la Ierusalim a ajuns la Samaria, iar acum a ajuns la neamuri propovaduinduL pe Cristos. Petru - prin experienta pocaintei lui Cornelius - primeste o lectie
teologica in care Dumnezeu ii demostreaza ca ceea ce a dedus ca fiind drept o
regula in procesul Mantuirii (pocainta botezul Duhul Sfint) nu este aplicata de
Dumnezeu in aceasta situatie. In cazul lui Corneliu observam ca ordinea este
modificata: pocainta Duhul Sfant - botezul. Cazul lui Corneliu reprezinta un
exemplu elocvent al schimbarii ordinii cu care Petru a fost obisnuit. Urmarea
consta in faptul ca se modifica si atitudinea lui fata de neamuri. Luca scoate in
evidenta necesitatea botezului in moartea si invierea lui Cristos. Aceste versete
precum celelalte care au fost citate pana in prezent - nu trateaza formula sau
doctrina botezului. Intr-un mod narativ, Luca reda ordinea evenimentelor fara sa
apeleze la paranteze, explicatii doctrinare sau practici in contextul experientei lui
Corneliu. De exemplu, nu ni se mentioneaza cine au fost botezati sau cine a
oficiat botezul, amanunte omise de Luca - avand in vedere ca scopul acestei
relatari a fost marturia lucrarii Duhului Sfant la neamuri.
D.
Cind au auzit ei aceste vorbe, au fost botezati in Numele Domnului
Isus. Fapte 19:5
In acest caz avem nararea intalnirii lui Pavel cu ucenicii lui Ioan Botezatorul. Au
fost intrebati daca au primit Duhul Sfant cand au crezut. Acestia nici nu auzisera
ca a fost dat Duh Sfant. Prin ordinea evenimentelor in procesul mantuirii
stabilita in capitolul 2, pocainta botez Duhul Sfant, Luca ne explica ca acesti
ucenici nu au fost rebotezati in botezul pocaintei lui Ioan, ci in urma auzirii au
primit botezul in Numele Domnului, a noii credinte Mintuitoare, in moartea si
invierea Domnului.
Toate versetele care au fost citate ca o dovada a practicii de botez nu au ca scop
sa scoate in evidenta metodologia botezului, ci a succesiunii pe care Dumnezeu o
foloseste, in toate cazurile punand accent pe primirea Duhului Sfint in baza
botezului in Numele lui Isus. Luca diferentiaza clar primirea Duhului in urma
botezului lui Isus. Trebuie sa nu uitam ca evenimentele care ne sunt redatate, cu
exceptia lui Cornelius, face referinta la Iudei, care erau familiarizati cu botezul lui
Ioan. Luca scoate in evidenta ca Duhul nu a fost primit in urma oricarui botez,
scotand in evidenta botezul lui Ioan. Duhul Sfant a fost primit numai in urma
pocaintei si credintei in Isus Hristos, botezul fiind dovada actului de ascultare a
poruncii Domnului Isus din Matei 28:19.
E.
Si acum, ce zabovesti? Scoala-te, primeste botezul, si fii spalat de
pacatele tale, chemand Numele Domnului.
Fapte 22:16
Acest verset este de asemenea folosit ca un exemplu in evidenta botezului in
numele lui Isus, ci nu al Trinitatii. Contextul acestui verset este nararea lui Luca
referitor la cuvintarea lui Pavel in fata evreilor din Ierusalim. Pavel in marturia sa
scoate in evidenta spalarea pacatelor primite in urma credintei in Cristos. Ne

explica Pavel ceva despre practica botezului? Scopul marturiei era sa scoata in
evidenta credinta si botezul in numele lui Isus. O cuvantare tinuta in fata evreilor
care erau familiari cu botezul lui Ioan, botez care a fost primit de multi iudeii si
chiar farisei.
Sunt aceste 5 versete conclusive scotand in evidenta metodologia botezului in
Numele lui Isus? Avand in vedere ca Luca scoate in evidenta istoria
Crestinismului primar, inceput cu pogorirea Duhului Sfint in ziua Cincizecimii,
Luca nu ne evidentiaza procesul si metoda botezului. Avand in considerare ca
Matei 28:19 este foarte clar in ce priveste formula botezului, ne sunt necesare si
alte explicatii?
Practica Bisericii Primare
S-a pus sub semnul intrebarii practica Biserici Primare, insinuand ca
formula Trinitara nu s-a folosit pana la secolul 4 AD, cind Tertulian , Augustin si
alti episcopi trinitari au reusit sa convinga Biserica Apostolica de prezenta
doctrinei Trinitatii pe paginile Bibliei. Ca suport al acestei teorii s-au bazat pe
faptul ca imperatorul roman Deocletian in 303 AD a dat porunca de a distruge
toate cartile sacre. Astfel ca majoritatea manuscriselor din primele trei secole au
disparut, impreuna cu colectia cartilor din Biblioteca Alexandrina. Cu toate ca nu
avem o multime de documente la dispozitie, avem destule manuscrise care sa ne
convinga despre practica Bisericii Primare. In cartea Didache, care mai este
cunoscuta sub numele de Invatatura celor Doisprazece Apostoli, scrisa in
secolului al ll-lea gasim scris:
Dar daca nu aveti apa vie, atunci botezati in altfel de apa, si daca nu se
poate in apa rece, atunci in apa calduta. Dar daca nu aveti nici una dintre ele,
atunci turnati apa pe cap de trei ori in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului
Sfint. (47)
Alte doua citate pe care vreau sa le prezint, care dateaza din primele secole sunt
urmatoarele:
trebuiau sa renunte la Satana, si sa traiasca o viata curata. "Dar cel care
se va boteza sa fie liber de orice pacat; unul care s-a lasat sa lucreze pentru
pacat, un prieten a Lui Dumnezeu, dusmanul diavolului, urmas a Lui Dumnezue
Tatal, un urmas al Fiului Sau; unu care a renuntat la Satana, si demoni, si
conceptiile Satanice, pus de-o parte, curat, sfint, iubit a Lui Dumnezeu.." (48)
botezul se facea in numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfint, dupa
formula lasata de Domnul Isus in Matei28:19 . " Un episcop sau un batrin care va
face botezul, intr-o forma solemna in numele Tatalui, al Fiului, si al Duhului Sfint
sa ii scufunde in apa; si diaconi sa primeasca pe barbati, si diaconesele pe
femei" (49)
Incercand sa fim obiectivi, si luand in considerare ca din primele secole au aparut
invataturi straine, mai ales in privinta doctrinei Cristologice putem spune ca au
fost biserici care ar fi botezat in Numele lui Isus, sau asa cum au facut alti eretici
botezand in formule straine Bisericii si Cuvantului lui Dumnezeu. Insa majoritatea

Bisericilor Apostolice au folosit formula Trinitara in ce priveste actul Botezului.

Pentru ca studiul si argumentarile se incadreaza numai in primele 4 secole, o
sumedenie de manuscrise si scrieri au fost lasate in afara studiului pe care il
facem. Cyril si multi altii fac explicatii detaliate referitor la practica botezului cum
se facea si cum trebuia sa se faca in Biserica lui Cristos.
Lipsa de documente care ar trebuie sa foloseasca ca un ajutor celor care nu sint
de acord cu formula Trinitara, nu ii ajuta sa poata faca un argument decisiv si
obiectiv demonstrind practica Bisericii Primare pentru botez, sa fi fost facuta
numai in numele lui Isus pina cind Tertulia, Augustin si alti au introdus doctrina
Trinitatii. Nici Conybeare care promisese sa demostreze ca botezul in primele
secole era facut in numele lui Isus nu a facut cunoscut lumii aceste documente
decisive.
Un alt argument pe care l-as aduce in favoarea formulei Trinitare este obiceiul
evreiesc al botezului care mai este cunoscut ca Mikveh. Fara sa intru in detalii, cu
toate ca este foarte interesant de cunoscut aceasta practica evreiasca, care s-ar
parea ca are origini pe timpul profetului Ezra, este o practica de botez prin
scufundare. Candidatul botezului trebuia sa se scufunde de trei ori. Acesta
practica de scufundare de trei ori se datoreaza faptului ca in Torah (primele 5
carti ale Vechiului Testament), cuvantul Mikveh se gaseste de trei ori.(50). Avand
in vedere ca originea Bisericii Crestine isi are radacinile in cultura evreiasca,
Mantuitorul si apostolii fiiind evrei, nu este greu de dedus ca de la inceput evreii
crestini au imprumutat practica trinitara de scufundare.

Concluzie
Incercand sa raspund punctelor acuzatoare care sunt ridicate impotriva
formulei de botez, am scos in evidenta o serie de dovezi care nu numai ca sustin
autenticitatea Cuvantului lui Dumnezeu, insa prezenta doctrinei Trinitatii pe
paginile Sfintei Scripturi. Asa cum am prezentat de la inceput nu formula de
botez este deranjanta, ci faptul unei invataturi Trinitare, a unei prezente Triune in
esenta Dumnezeirii. Doctrina Trinitatii prezinta dificultati in intelegere si
explicare, avand in considerare ca vorbim de o esenta Dumnezeiasca pe care nu
o cunoastem, intelegem sau explicam. In limita posibilitatilor umane, in baza
credintei care ne-a fost data ca dar a lui Dumnezeu, noi prezentam si explicam
Trinitatea in limita cuvintelor si gandurilor care ne stau la indemana.
Faptul ca nu putem explica in amanunt doctrina Trinitatii sau a esentei
Dumnezeiesti inseamna ca Dumnezeu nu exista intr-o forma Triuna? Nicidecum!
Sunt multe forme si prezente naturale in lume care sunt inexplicabile. Faptul ca
nu intelegem si explicam formarea unui uragan nu inseamna ca putem nega
existenta unui astfel de fenomen. Sunt o sumedenie de evenimente care se
produc in mijlocul nostru si oamenii de stiinta incearca sa inteleaga si sa explice
aceste evenimete. Doctrina Trinitatii chiar daca nu o putem intelege, se poate
vedea manifestata in prezenta a trei personalitati distincte; Tatal, Fiul si Duhul
Sfint.
Formula de botez nu a fost niciodata luata in considerare, ca un motiv
contradictoriu, pana nu s-a pus la indoiala prezenta unui Dumnezeu Triunic, in
doctrina Trinitatii. Asa cum am vazut, formula sau practica botezului evreiesc
cerea trei scufundari. Ioan Botezatorul a folosit aceeasi metoda de botez, insa in

loc sa o foloseasca pentru cei care treceau la iudaism, Ioan a folosit-o ca un

simbol al pocaintei evreilor si a intoarcerii la caile Dumnezeului parintilor lor. Isus
si ucenicii care au fost botezati de Ioan Botezatorul, continua formula de botez,
botezand in Numele lui Isus, ca mai tarziu cei botezati in botezul lui Isus sa
primeasca Duhul Sfint. Cele trei botezuri: al prozelitilor evrei, al lui Ioan
Botezatorul si al lui Isus, cu toate ca au fost asemanatoare in forma, au fost
diferite in scop. Toate trei botezuri au fost scufundari totale in apa. Toate trei au
fost trei scufundari. Toate trei au fost facute in baza unei schimbari interne a
credintei. Insa numai un botez a ajuns sa fie pentru eternitate, un simbol al
prezentei lui Dumnezeu peste cel botezat, un sigiliu al apartenentei Imparatiei
Cerurilor, botezul in apa in Numele Tatalui, Fiului si al Duhului Sfant, primind
pecetea Duhului ca apartenenta a Imparatiei Cerurilor.
De ce botezam in Numele Trinitati si nu in Numele lui Isus?
Tot ce facem este in Numele lui Isus. Tot ce primim este in Numele lui Isus.
Existenta si mantuirea noastra se datoreaza Numelui lui Isus. Isus ne invata sa
onoram pe Tatal in Numele Sau. Rugaciunea Tatal Nostru pe care ne-a invatat-o
Isus, ne-a fost data ca un exemplu si principiu pe care sa-l urmam. Tot ce cerem
de la Tatal este in Numele lui Isus. Daca Isus a onorat pe Tatal invatandu-ne sa
urmam exemplul Lui, cum am putea noi sa ignoram acest lucru?
Ni s-a reprosat ca formla de botez este scrisa numai o data in Biblie. Cite lucruri
sint scrise numai o data in Biblie? Cite pasaje Biblice le gasim scrise numai o
data? Faptul ca Isus insusi ne-a invatat cum sa botezam nu ne este de ajuns?
Daca Duhul Sfint a gasit cu cale ca numai evanghelistul Matei sa ne scrie porunca
Domnului, putem noi sa punem sub semnul intrebari autoritatea Scripturilor? Ce
ne-am face daca in ciuda oponentilor, versetul din Matei 28:19 sa fie autentic si
noi sa nu fi implinit porunca Domnului? Duhul Sfint a fost lasat sa ne invete ceea
ce Isus a invatat. Duhul Sfint a gasit cu cale ca de la inceputul Crestinatatii sa
faca clar doctrina Trinitati in ciuda invataturilor eretice pe care unii le-au adus.
Noi predicam si implinim porunca Domnului Isus asa cum ne-a fost lasata pe
paginile Scripturii, botezind in numele Tatalui , Fiului si a Duhului Sfint, Trinitatea
unitatii Dumnezeirii prin care avem parte de viata vesnica.
Impotrivitorii doctrinei Trinitatii ne spun:
Daca suntem sinceri ar trebui sa acceptam formula de botez in Numele
lui Isus asa cum ne este aratata in cele sase pasaje Biblice pe care le gasim in
Scriptura.
Daca suntem sinceri nu putem trece cu vederea urmatoarele adevaruri:
1. Peste 700 de versete ne indica si ne invata doctrina Trinitatii.
2. Porunca Domnului Isus nu trebuie sa fie repetata ca sa o implinim.
3. Cei care sunt ai lui Dumnezeu recunoasc vocea Mintuitorului si multi
au recunoscut vocea Mintuitorului in Matei 28:19.
4. Respectul si ascultarea fata de porunca Domnului ne face sa urmam
porunca Lui.
5. Prezenta Duhului Sfint ne indica autenticitatea pasajului din Matei
28:19.
6. Practica Bisericii Primare ne indica autenticitatea mesajului din Matei.

Fiind sinceri avem mai multe motive sa implinim porunca Domnului, decat
sa punem sub semnul intrebarii practica botezului in numele Trinitatii. Daca
toate argumentele care au fost evidentiate nu pot aduce o intelegere clara a
acestui subiect, singurul care o mai poate face este Duhul Sfant in persoana .
Biografie:
36. The New Evidence that Demands a Verdict, by Josh McDowell, pg 34
37. Kenyon, HTCNT, 4
38. The New Evidence that Demands a Verdict, by Josh McDowell, pg. 38
39. Metzger, TNT, 30
40. The New Evidence that Demands a Verdict, by Josh McDowell, pg. 43
41. The Textual problem in 1 John 5:7-8, by Daniel B. Wallace, Ph.D.
42. A Doctrinal Modification of a Text of The Gospel, Fred C. Conybeare, The Hilbbert Journal,
Vol.1. No. 1 October 1902, pg 102-108
42. Justins Dialog with Trypho 39, pg 258
43. Canon and Text of the N.T., by Conybeare, 1907, pg. 424
44. Praeparatio Evangelica, by Eusebius,Vol. 2, pg. 585
45. NIV Bible Commentary, Vol 2 N.T., Zordovan, pg. 394
46. The Didache, pg.19
47. Constitutions of the Holy Apostles, Book 3, Section 18