Documentos de Académico
Documentos de Profesional
Documentos de Cultura
Functii de Mai Multe Variabile Reale: 2.1. Elemente de Topologie in R
Functii de Mai Multe Variabile Reale: 2.1. Elemente de Topologie in R
(2.1)
iv) < x, x > 0, ()x Xsi < x, x >= 0; daca si numai daca : x = 0.
Observatie: Relatia i) se refera la intervalul numarului (scalarului) <x,y> cand K=C. Pentru
K=R, produsul scalar este o functionala biliniara simetrica, pozitiv definita.
Definitia 2. Un spatiu liniar pe care s-a definit un produs scalar se numeste spatiu euclidian.
Exemplu: (Rn,R) este un spatiu euclidian, definind produsul scalar standard astfel:
n
Definitia 3. Aplicatia
0, ()x X , si x
i) x
ii ) x
(2.2)
=0 x=0
= x , () K , ()x X
(2.3)
iii ) x + y x + y , ()x, y X
Definitia 4. Un spatiu liniar peste care s-a definit o norma se numeste spatiu liniar normat.
Exemplu. (Rn,R) este spatiu normat, definind norma prin:
x , () = (x , x ,..., x ) R
2
i =1
(2.4)
Observatie. Este evident ca, daca (X,K) este spatiu euclidian, el se poate norma luand:
x = < x; x > , ()x X
(2.5)
Definitia 5. O aplicatie d:XxXK se numeste distanta daca satisface axiomele:
i)d ( x, y ) 0, ()x, y X , si : d ( x, y ) = 0 daca si numai daca x=y
ii )d ( x, y ) = d ( y, x ), ()x, y X (simetrie)
iii)d ( x, y ) d ( x, z ) + d ( z, y ), ()x, y, z X (inegalitatea triunghiului)
(2.6)
Definitia 6. Un spatiu liniar pe care s-a definit o distanta se numeste spatiu metric.
Exemplu: (Rn,R) este spatiu metric daca se defineste o distanta prin:
d ( x, y ) =
x y
(x
i =1
y i ) 2 , ()x, y R n
(2.7)
(2.8)
Cazuri particulare:
1(R, R ) cu distanta: d ( x, y ) = x y , ()x, y R
(2.9)
(2.10)
x0-
x0
x0+
Fig. 1
2
2)( R , R) : sfera deschisa este interiorul unui cerc cu central in x0 si raza r:
Fig. 2
3)( R 3 , R) : sfera deschisa reprezinta interiorul unei sfere cu central in x0 si raza r:
Fig. 3
Definitia 8. Produsul cartezian al intervalelor Ik=(ak,bk),
k=1,2,,n se numeste interval n-dimensional, adica:
I n = I 1 I 2 I 3 ... I n = {( x1 , x 2 , x3 ,..., x n ) x k I k , k = 1,2,..., n}
(2.13)
Definitia 10. Spunem ca x 0 R n este punct interior multimii A daca exista o vecinatate V a
lui x0, inclusa in multimea A, adica:
x0 V A .
0
Definitia 12. O multime A care contine numai puncte interioare (adica A = A ) se numeste
multime deschisa.
Exemple:
1. In (R,R), intervalul (a,b) este multime deschisa.
2. In (R2,R), intervalul bidimensional I 2 = I 1 I 2 = {( x1 , x2 ) a1 < x1 < b1 , a 2 < x2 < b2 } si
Definitia 13. Un punct x0 (nu neaparat din A) este punct de acumulare a multimii A daca
orice vecinatate V a lui x0 contine cel putin un punct al multimii A diferit de x0, adica:
V A {x 0 } .
Observatie. Daca multimea A are un punct de acumulare x0, in orice vecinatate a lui x0 se
afla o infinitate de puncte din multimea A. De multimile care au puncte de acumulare sunt
multimi infinite (adica cu o infinitate de elemente).
2.2 Limitele functiilor de mai multe variabile.
A E daca exista numarul real b astfel incat f ( x ) < b, ()x A . Functia este marginita pe A
daca este marginita inferior si superior pe A, adica daca exista numarul real M>0 astfel incat
f ( x ) < M , ()k A .
f ( x ) U , ()x V E , x x0 .
Teorema 1. O conditie necesara si suficienta ca f : E R sa aiba limita 1 in punctul de
acumulare x0 este ca pentru orice > 0 sa existe ( ) > 0 astfel incat oricare ar fi
x E , x x0 sa avem:
(2.15)
x x0
x x0
< ( ) , x E , x x0 .
Dar orice vecinatate U a lui 1 contine un interval deschis, adica () > 0 astfel incat
(1 ,1 + ) U . Rezulta ca f (x ) (1 ,1 + ) , oricare ar fi U, vecinatate a lui 1,daca
x V E si functia f are limita 1 in x0.
Prezentam fara demonstratie urmatoarea teorema:
Teorema 2. O conditie necesara si suficienta ca f : E R sa aiba limita 1 in punctul de
acumulare x0 = x1 , x 2 ,..., x n
( )
sa existe un numar
(2.16)
f ( x1 , x 2 ,..., x n ) f x1 , x 2 ,..., x n
0
)<
(2.18)
x1 x1
x2 x2 0
............
xn xn 0
Daca o functie este continua intr-un punct, vom spune ca ea este continua in raport cu
ansamblul variabilelor.
Daca functia de o singura variabila xi, notata:
0
0
0
0
0
y i = f i ( xi ) = f x1 , x 2 ,..., xi 1 , xi , xi +1 ,..., x n si numita functia partiala fi a functiei f este
continua in xi0, spunem ca y = f ( x1 , x 2 ,..., x n ) este continua in raport cu variabila xi in
punctul x0 = x1 , x 2 ,..., x n .
) (
( )<
f i ( x i ) f i xi
f ( x, y ) = x 3 + 3 x 2 y
0, dc.( x, y ) = (0,0)
y1 = f1 (x ) = f ( x,0) = 0
y 2 = f 2 ( y ) = f (0, y ) = 0.
Deoarece:
lim f1 ( x ) = lim f ( x,0) = 0 = f (0,0)
x 0
x 0
y 0
rezulta ca f este continua in (0,0) in raport cu fiecare variabila. Insa aceasta functie nu este
continua in raport cu ansamblul variabilelor. Intr-adevar, luand dreapta care trece prin origine
y=mx, pe care vom calcula limita in origine, obtinem:
2m 2 x 3
2m 2
lim f ( x, y ) = lim
=
, care depinde de parametrul m, panta dreptei pe care
x 0
x 0 (1 + 3m )x 3
+
m
1
3
y = mx 0
se afla punctul P((x,y)=(x,mx)) cand tinde spre (0,0). Astfel, functia f nu are limita in (0,0),
deci nu este continua in origine.
2.4. Derivate partiale. Diferentiale.
Fie f : E R, E R n si fie
x0 = x1 , x 2 ,..., x n E.
Definitia 17. Functia f este derivabila partial in raport cu variabila xi in punctul x0 daca exista:
0
0
0
0
0
0
0
f i ( xi ) f i x i
f x1 ,..., xi 1 , xi , xi +1 ,..., x n f x1 ,..., x n
lim
= lim0
(2.20)
0
0
xi xi 0
xi xi
xi xi
xi xi
si este finita.
Limita insasi se numeste derivata partiala a functiei f in raport cu xi in punctul xo si se
noteaza:
0
0
f x1 ,..., x n
0
0
(2.21)
f xi x1 ,..., x n =
xi
( )
) (
Exemplu: f ( x, y ) = x 3 xy 2
f x (x, y ) = 3x 2 y 2 ; f y ( x, y ) = 2 xy.
ii) prin efectuarea de operatii algebrice asupra unor functii derivabile partial, se obtin functii
derivabile partial.
0
0
0
iii) daca f(x1,,xn) este derivabila partial in raport cu xi in punctul x0 = x1 , x 2 ,..., x n ,
atunci f este continua in raport cu xi in x0. Daca f(x1,,xn) este derivabila partial in raport cu
fiecare variabila xi in x0, nu rezulta ca este continua in raport cu ansamblul variabilelor in
acest punct. Iata un contra-exemplu:
xy
, dc.( x, y ) R 2 {(0,0)}
2
2
Fie f ( x, y ) = x + y
0, dc.( x, y ) = (0,0)
x 3 xy 2
, dc.( x, y ) R 2 {(0,0)}
2
2 2
f ( x, y ) = ( x + y )
0, dc.(x, y ) = (0,0)
f
2 f
=
f xi x j = f xix j =
x j xi x j xi
Pentru functiile de n variabile exista n derivate partiale de prdinul intai si n2
ordinul al doilea.
Analog se definesc derivate pertiale de ordinul k>2 ale functiei f:
k f ( x1 , x 2 ,..., x n )
cu i + j + ... + m = k
xi i x j j ...x m m
in raport cu xm de m ori, etc., in raport cu xj de j ori si in raport cu xi de i ori.
Notatii pentru functia de doua variabile f(x,y)
1. Derivatele partiale de ordinul intai:
f
(x, y ); f y (x, y ) = f (x, y )
f x ( x, y ) =
x
y
2. Derivatele partiale de ordinul al doilea:
2 f
2 f
( x, y )
f x 2 ( x, y ) = 2 ( x, y ); f xy ( x, y ) =
yx
x
( )
(2.22)
derivate de
(2.23)
(2.24)
(2.25)
2 f
2 f
(x, y ); f y2 (x, y ) = 2 (x, y ).
f yx ( x, y ) =
xy
y
In anumite conditii, derivatele partiale de ordinul al doilea mixte (adica f xy si f yx ) sunt egale.
Prezentam fara demonstratie un astfel de criteriu:
(2.26)
este diferentiabila in
y y0
( x x 0 )2 + ( y y 0 )2
(2.28)
Proprietati
(P.1) Daca f este diferentiabilala in (x0 , y 0 ) , atunci f are derivate partiale in (x0 , y 0 ) si
f x ( x0 , y 0 ) = ; f y (x 0 , y 0 ) = .
(2.29)
df ( x, y ) = f x ( x, y )dx + f y ( x, y )dy
(2.30)
d = dx + dy
x
y
0
Fie: x 0 = (x1 , x 20 ,..., x n0 ) E R n .
Diferentiala de ordinul intai in punctul x0 pentru o functie de n variabile este:
( )
( )
(2.31)
(2.32)
(2.33)
d=
dx1 + 2 dx 2 + ... +
dx n
x1
x n
x
Revenind la cazul n=2 se poate introduce operatorul de diferentiere de ordinul n:
d = dx + dy
y
x
(n )
(2.34)
n f
(x, y ) = a k b nk e ax +by .
x k y n k
Deci:
d n f ( x, y ) = e ax +by (a n dx n + C n1 a n 1bdx n 1 dy + ... + C nk a n k b k dx n k dy k + C nn b n dy n ).
2.5. Formula lui Taylor pentru functii de 2 variabile reale.
0
1
f (x, y ) = f (a, b ) + (x a ) + ( y b ) f (a, b ) + ( x a ) + ( y b )
x
y
1!
x
y
2!
1
+ ( x a ) + ( y b )
n!
y
x
(n )
(2 )
f (a, b ) +
f (a, b ) + Rn
(2.35)
1
(x a ) + ( y + b ) f (a + (x a ), b + ( y b ))
Rn =
(2.36)
(n + 1)!
x
y
cu 0<<1.
Exemplu. Pentru functia f : E R, E = ( x, y ) R 2 x > 0, y > 0 definita prin f (x, y ) = x y
sa se scrie polinomul lui Taylor de gradul al treilea in punctul (1.1), apoi sa se deduca o
valoare aproximativa pentru (1,1)1,2.
2
2
3
3
f
(1,1) = 1, f (1,1) = 0, 2f (1,1) = 0, f (12 ,1) = 0, f (1,21) = 0, f (13 ,1) = 0.
Avem:
x
y
x
y
xy
y
Rezulta:
T3 ( x, y ) = 1 +
1
(x 1) + 1 [2(x 1)( y 1)] + 1 2(x 1)2 ( y 1) = 1 + (x 1) + (x 1) ( y 1) +
1!
2!
3!
Pen
1
(x 1)2 ( y 1)
2
tru x=1,1 si y=1,2 deducem:
(1,1)1, 2 1 + 0,1 + 0,1 0,2 + 1 (0,1)2 0,2 = 0,1021.
2
+
f x (a, b ) = f y (a, b ) =0
(2.37)
O conditie necesar pentru existenta punctului de extrem este continuta in urmatoarea teorema:
Teorema 5. Daca f : E R, E R 2 are derivate partiale intr-un punct de extrem (a,b),
interior multimii E, atunci acest punct este punct stationar al functiei.
Demonstratie. Fie E x = {x (x, b ) E} si functia g :E x R, definita prin g(x)=f(x,b),
0
derivabila in x=a. Dar x=a E x este punct de extrem al functiei g(x), deci conform teoremei
lui Fermat, g (a ) = f x (a, b ) = 0.
(ii) daca rt-s2<0, atunci (a,b) nu este punct de extrem (este punct sa).
Demonstratie: In ipotezele facute, se scrie formula lui Taylor de ordinul 2 in (a,b):
1
2
f ( x, y ) = f (a, b) + r ( x a ) 2 + 2 s ( x a )( y b ) + t ( y b ) + R 2 .
2!
Notand
P=(a,b),
X=(x,y),
=d(P,X)=
( x a )2 + ( y b )2 ,
( y b )2 r x a
f ( x, y ) f (a, b ) =
xa
2
+ t + R2 2
2! y b
y b
sin 2
Avand derivate de ordinul 3 continue, acestea sunt marginite, adica exista M>0, astfel incat:
R
3
M
R2 <
M , deci: 0 lim 22
0
0
3!
3!
2
+ 2s
R2
(2.39)
...............................
f ( x , x ,..., x ) = 0
n
xn 1 2
Rezulta ca lim
0
n
(ii) daca semnele alterneaza: 1 > 0, 2 < 0; 3 > 0;...; 2 k 1 < 0; 2 k > 0 k = 1,2,3,..., + 1,
2
f ( x1 , x 2 ,..., x n ) = f (a1 , a 2 ,..., a n ) + ( x1 a1 )
+ (x 2 a 2 )
+ ... + ( x n a n )
2!
x1
x 2
x n
(2 )
f (P ) +
+ R2
Fie = d ( X , P ) =
(x
i =1
ai ) . Rezulta ca:
2
+ ... +
f (P ) + 2 2 .
x1
x 2
x n
2!
R2
Dar lim
0
(2 )
x1 a1
x an
x a2
1
f (P ) = 2 Q( X ) , unde:
+ 2
+ ... + n
x1
x 2
x n
2
n
f (P )
(xi ai )(x j a j ) este o forma patratica in (xi-ai) unde i=1,2,...,n.
Q( X ) =
i ; j =1 x i x j
Daca sunt indeplinite conditiile i), Q(X) este o forma (functionala) pozitiv definita, deci
f ( X ) f (P ) 0, ()X V si P este punct de minim. Daca sunt indeplinite conditiile ii),
atunci Q(X) este forma patratica negativ definita si f ( X ) f (P ) 0, ()X V adica P este
punct de maxim.
f : E R, E = ( x, y ) R 2 x 0, y 0
Exemplu. Fie o functie
definita prin
50 20
+ . Sa determinam extremele acestei functii.
x
y
f
(x, y ) = y 502 = 0
x
x
f
(x, y ) = x 202 = 0. Se obtine punctul stationar P=(5,2).
y
y
Avem:
2 f 100 2 f 40 2 f
= 3 ; 2 = 3;
= 1.
x 2
x y
y xy
f ( x, y ) = xy +
4
2 f
2 f
2 f
(
)
(
)
(5,2) = 5,2.
5
,
2
=
;
s
=
5
,
2
=
1
;
t
=
5
xy
x 2
y 2
4
Rezulta: rt-s2=3>0 si r = > 0 deci punctul P(5,2) este punct de minim, iar
5
f(5,2)=30=minf(x,y).
deci: r =
..........
..........
..........
Fn ( x1 , x 2 ,..., x n ) = 0
Fie multimea A a solutiilor sistemului (2.42), adica:
A = x R n x E , Fi ( x ) = 0, i = 1,2,..., k
(2.42)
(2.43)
Definitia 23. Functia f are in punctul x0 A extrem conditionat de legaturile (2.42) (sau
extrem relativ la multimea A), daca restrictia functiei f la submultimea A E are un extrem
in x0.
Definitia 24. Se numeste restrictia functiei f : E R la multimea A E functia
f :A R.
Extremele conditionate se mai numesc extreme cu legaturi.
Prezentam fara demonstratie o teorema care fundamenteaza metoda de determinare a
extremelor conditionate.
Teorema 8. Fie x 0 = (x10 , x 20 ,..., x n0 ) A . Daca:
din (2,42)).
iii) x0 este punct de extrem conditionat de sistemul (2.42),
atunci exista k numere: 1 , 2 ,..., k astfel incat:
F1 (x0 )
Fk (x0 )
f
=0
x (x 0 ) + 1 x + ... + k x
1
1
1
f
( )
( )
(x0 ) + 1 F1 x0 + ... + k Fk x0 = 0
x 2
x 2
x 2
.................................................................
F1 ( x0 )
F ( x )
f
+ ... + k k 0 = 0
x (x0 ) + 1 x
x n
n
n
(2.44)
F j
x j
(2.45)
( x1 , x 2 , K, x n ; 1 , 2 , K , k ) = 0
x n
( x , K , x ; , K, ) = F ( x , x , K , x ) = 0
n
1
k
1
1
2
n
1 1
LLLLLLLLLLLLLL
(x1 ,K, xn ; 1 ,K, k ) = Fk (x1 , x 2 ,K, x n ) = 0
k
(2.46)
3 . Se rezolva sistemul (2.46) determinand solutiile (x1 ,K, x n ; 1 ,K, k ) , deci punctele
( ,K, ) .
0
1
0
k
1
+ K + x n x n0
( x ) = ( x0 ) + 0 + x1 x10
( x 0 ) + R2
x1
x n
2!
R2
(2.48)
=0
Rezulta deci:
f (x ) f (x0 ) = (x ) (x0 ) =
1
Q( x ) + R2 unde:
2
n
n
2 ( x 0 )
2
0
0
(x0 ) xi xi x j x j =
Q( x ) =
dxi dx j
i =1 j =1 x i x j
i =1 j =1 x i x j
n
)(
(2.49)
(2.50)
LLLLLLLLLLLLL
F ( x )
F ( x )
F ( x )
k 0 dx1 + k 0 dx 2 + K + k 0 dx n = 0
x 2
x n
x1
Este vorba de un sistem de ecuatii liniar, omogen in necunoscutele dx1 ,K, dxn al carui
determinant este cel din teorema (8) (relatiile (2.44)), nenul, numit iacobin.
( )
F1
(x0 )KK Fk x0
x1
x n
D(F1 , F2 ,K , Fk )
(2.51)
= LLLLLLLLL 0
D( x1 , x 2 , K , x n )
( )
F1
(x0 )KK Fk x0
x n
x n
2 ( x 0 )
):
vecinatate V a lui x0, avem (cu notatia: Aij =
xi x j
n k
nk
i: j =1
i ; j =1
(2.52)
Aij = Ak +i ;k + j __ i; j = 1,2,K, n k
unde:
(2.53)
d
x
dx
__
i
1
,
2
,
K
,
n
k
=
=
k +i
i
Cum Aij sunt constante, relatia (2.52) contine o forma patratica in diferentialele
dxi (i = 1,2, K, n ) care au valori arbitrare.
6 . Se construiesc determinantii:
A11 A12 KK A1i
A22
KK A2 i
A21
(2.54)
LLLLLL
Ai1 Ai2 KK Aii
i = 1,2, K , n
Se cerceteaza sumele acestora:
a) daca toate numerele i > 0(i = 1,2, K, n k ) , atunci forma patratica Q(x) este pozitiv
definita si f ( x ) f ( x0 ) 0 , pentru orice vecinatate V a lui x0.
b) daca toate numerele i = ( 1) i > 0(i = 1,2,K, n k ) , atunci forma patratica Q(x) este
negativ definita si f (x ) f ( x0 ) 0 , pentru orice vecinatate V a lui x0. Deci x0 este punct de
maxim.
i
F ( x, y, ) = 5 x 2 + 3xy + y 2 + x 2 + y 2 1
F ( x, y, ) = 10 x + 3 y + 2x = 0
F ( x, y, ) = 3x + 2 y + 2y = 0
F ( x, y , ) = x 2 + y 2 1 = 0
Se obtin solutiile:
1
3
1
; y10 =
; 10 =
x10 =
2
10
10
3
1
1 0
; y2 =
; 02 =
x 20 =
2
10
10
3
1
11
; y 30 =
; 03 =
x30 =
2
10
10
3
1
11
; y 40 =
; 04 =
x 40 =
2
10
10
x
dF ( x, y ) = 2 xdx + 2 ydy = 0 , deci dy = dx
y
0
0
x2 (x, y, 1 ) = x2 (x, y, 2 ) = 10 1 = 9
xy (x, y, 10 ) = xy (x, y, 02 ) = 3
y (x, y, 10 ) = y (x, y, 02 ) = 1
2
6x x
Q( x, y ) = 9dx 2 + 6dxdy + dy 2 = 9
+ 2 dx 2 .
1
3
3
100 2
;
,
se obtine Q (x10 , y10 ) =
Pentru P1 =
dx > 0 , iar pentru P2 =
9
10 10
10
10
100 2
se obtine Q (x 20 , y 20 ) =
dx > 0 , deci P1 si P2 sunt puncte de minim conditionat. Analog
9
11
cazul 03 = 04 =
conduce la:
2
x (x, y, 03 ) = x (x, y, 04 ) = 1
2
xy (x, y, 03 ) = xy (x, y, 04 ) = 3
y (x, y, 03 ) = y (x, y, 04 ) = 9
2
6x
x2
9 2 dx 2 .
Q( x, y ) = dx 2 + 6dxdy 9dy 2 = 1 +
y
y
1
3
1
,
,
Pentru P3 =
si P4 =
se obtine:
10
10
10 10
A = ( x, y ) R 2 x 2 + y 2 = 1 ;
3
= 0,3
( x , y )A
10
55
max f ( x, y ) = f (P3 ) = f (P4 ) =
= 5,5
( x , y )A
10
min f ( x, y ) = f (P1 ) = f (P2 ) =