Planul de acțiune pentru persoanele cu dizabilități

(2005-2008)
al comunității autonome Madrid

Masterand: DUMITRAȘCU ROXANA CRISTINA

Profesor: D-nul. ION BOBOC
 Planul de acțiune pentru persoanele cu dizabilități (2005-2008) al comunității
autonome Madrid

Lucrarea abordează domeniul politicilor publice locale, care sunt extrem de importante la
nivelul comunităților, deoarece prin intermediul acestora, oamenii din acele colectivități au
posibilitatea de a-și îmbunătăți condițiile de viață (socială, profesională). În același timp, pentru ca
politicile publice locale să fie eficiente și să aibă rezultatele scontate, ele trebuie să țină cont de
realitățile economice, sociale, profesionale ale comunității respective. Avantajul acestor măsuri
întreprinse de autoritățile locale este că oferă posibilitatea conceperii și implementării unor măsuri
care pot să fie foarte specifice și care să se plieze pe necesitățile reale ale colectivității vizate.

I. CONSIDERAȚII TEORETICE : POLITICILE PUBLICE ȘI ADMINISTRAȚIA LOCALĂ

Domeniul de cercetare al politicilor publice reprezintă un domeniu de graniţă între mai multe
discipline clasice precum: ştiinţa politică, sociologia, psihologia socială, ştiinţa juridică sau
economia. În ceea ce priveşte tehnicile şi metodele de cercetare, acestea sunt împrumutate din
diverse discipline sociale şi adaptate nevoilor de instrumentar pentru fiecare studiu în parte.
Există numeroase definiţii ale noţiunii de „politici publice”, mai mult sau mai puţin diferite
sau complexe, dar există anumite caracteristici unanim acceptate1:
Politică publică este o reţea de decizii legate între ele privind alegerea obiectivelor, a
mijloacelor şi a resurselor alocate pentru atingerea lor în situaţii specifice.
Procesul de înfăptuire a politicilor este procesul de formulare şi de aplicare a politicilor
publice.
Astfel, putem defini politicile publice ca fiind acţiuni realizate de către guvern (central sau
local) ca răspuns la problemele care vin dinspre societate. Vorbim despre politici publice atunci când
o autoritate publică, centrală sau locală, încearcă cu ajutorul unui program de acţiune coordonat să
modifice mediul economic, social, cultural al actorilor social. Înfăptuirea politicilor publice este un
proces complex, format din mai multe etape2, fiecare fiind caracterizată de existenţa anumitor
acţiuni:

1
Adrian MIROIU, Mireille RĂDOI, Marian ZULAN, „Analiza politicilor publice”, Editura Politeia-SNSPA, Bucureşti,
2002, p. 20
2
Michael HOWLETT, M. RAMESH, „Studiul politicilor publice: cicluri şi subsiteme ale politicilor”, traducere Stela
Tinney, Editura Epigraf, Chişinău, 2004, pp. 20-22

2
 • Stabilirea agendei – procesul în care o situaţie, un eveniment, o problemă ajunge în atenţia
publicului şi a autorităţilor şi instituţiilor guvernamentale.
• Formularea politicii – procesul prin care la o anume problemă se propun soluţii, altenative,
posibilităţi de rezolvare a acesteia, în vederea găsirii unei soluţii optime.
• Luarea deciziilor - aici ne referim la toate eforturile pentru ca un anume program să fie
adoptat ca şi program guvernamental. În această fază sunt concentrate elementele de
negociere, dictate de interese, care pot schimba viziunea iniţială asupra unei politici publice.
• Implementarea politicii - este un stadiu critic de realizare al unei politici publice. Aici rolul
administraţiei este decisiv, deoarece se trece de la planul teoretic al soluţiilor la planul practic
al aplicării acestora.
• Evaluarea politicii - are ca scop determinarea eficienţei unei politici publice. Se analizează
modul în care diversele activităţi au condus la îndeplinirea scopurilor iniţiale stipulate în
program. Aceasta etapă poate determina continuarea acţiunilor în aceeaşi direcţie sau
regândirea modului de rezolvare a problemei.
Conform concepţiei lui M. Howlett, aceste etape definesc ciclul politic al politicilor publice,
dar el precizează, în lucrarea sa, şi etapele procesului de soluţionare practică 3 a problemei, care
corespund în plan politic, celorlalte faze mai sus menţionate:
• Recunoaşterea problemei
• Propunerea de soluţii în vederea rezolvării problemei
• Alegerea soluţiei optime pentru situaţia respectivă
• Aplicarea soluţiei alese
• Monitorizarea rezultatelor provenite din aplicarea măsurilor pentru rezolvarea problemei
Aceste stadii, evidenţiate de Howlett, subliniază elementele cheie ale analizei politicilor
publice: decizia politică, luată de actorii politici, de a utiliza anumite mijloace pentru a rezolva o
problemă.
Politica publică este un fenomen complex, care constă din numeroase decizii luate de mai
multe persoane și organizații. Ea este deseori conturată de politicile anterioare și este strâns legată de
alte decizii care nu au o legătură evidentă cu aceasta. Astfel, politica publică prezintă dificultăți
pentru analiști, care au elaborat numeroase modalități de abordare a procesului politicii publice. Dată
fiind complexitatea sarcinii, majoritatea analiștilor pune accent pe doar pe un șir limitat de factori,

3
Michael HOWLETT, M. RAMESH, op. cit., p. 23

3
deși aceștia recunosc nevoia generală a unei abordări complete care să cuprindă întreaga gamă de
variabile ce influențează procesul de luare a deciziilor la nivelul organelor administrației centrale.
Examinarea naturii regimului politic4 – definit în serns larg ca mod de organizare a
sistemului politic – reprezintă o modalitate de a înțelege procesul de constituire a politicii publice.
Este demonstrat faptul că politicile publice variază în funcție de natura sistemului politic și a
legăturilor sale cu societatea. Totuși, clasificarea tipurilor de regim politic poate fi doar un punct de
plecare în analiza politicii publice, deoarece oferă prea puține informații în legătură cu măsura în
care caracteristicile regimului se manifestă în politici individuale.
O altă direcție pe care mulți teoreticieni au urmat-o este căutarea factorilor determinanți ai
politicii publice. Analizele, în acest sens, se axează pe aflarea dacă politicile publice sunt
determinate de factori sociali și economici la macronivel sau de elemente de comportament la
micronivel. S-au adunat o multitudine de probe cu privire la relațiile dintre politicile publice și acești
factori, precum și la alte caracteristici ale societăților interne și ale sistemului internațional.
Un alt studiu se concentrează pe conținutul politicii5. Această abordare este strâns legată de
cercetătorul Theodore Lowi, care a afirmat că natura problemei politice și căile menite să o rezolve
determină de multe ori felul în care politica va fi tratată de către sistemul politic respctiv. După cum
a afirmat Lowi, până la urmă „politica publică poate determina politca în sine”.
Altă abordare se centrează asupra impactului politicii publice și asupra rezultatelor acesteia 6.
Astfel, se stabilesc efectele directe și indirecte ale anumitor politici publice și tinde să ignore atât
factorii cauzali, cât și natura instrumentelor pe care organele administrative le au la dispoziție.
Totuși, din moment ce această abordare se axează doar pe rezultatele politicii publice, ea furnizează
puține informații cu privire la procesul politic care a dus la aceste rezultate.
Nu putem vorbi despre nici un fel de politică publică, fără să amintim de administrația
publică, deoarece prin intermediul acesteia, politicile publice iau naștere și se implementează. În
opinia lui Eric Weil7, două elemente sunt specifice statului modern: faptul că legea este formală și
universală (se aplică tuturor cetățenilor fără excepție) și faptul că pentru „deliberare și execuție
guvernarea se sprijină pe administrație”. De altfel, este foarte clar că statul modern nu ar putea exista
fără administrație, dar nici nu ar putea fi pură administrație.

4
Michael HOWLETT, M. RAMESH, op. cit., p. 16
5
Michael HOWLETT, M. RAMESH, op. cit., p. 17
6
Michael HOWLETT, M. RAMESH, op. cit., p. 18
7
Corneliu MANDA, Cezar Corneliu MANDA, „Administrația publică locală din România”, Editura Lumina Lex,
București, 1999, p. 10

4
 Termenul de „administrație” provine din latinescul „administer”, care are sensul de a sluji, de
a duce la îndeplinire o misiune comandată. Noțiunea de „a administra” arată acțiunea cuiva de a
ajuta, de a servi la ceva, fiind mai apoi utilizată pentru a desemna o activitate administrativă, care
este considerată o activitate subordonată ce se îndeplinește din ordinele cuiva.
Administrația publică, în orice societate, fie ea clasică, fie modernă, reprezintă un instrument
al statului indispensabil în atingerea unor deziderate, a unor obiective majore, de fapt realizarea unor
valori politice stabilite prin acte juridice în scopul satisfacerii interesului general, prin acțiunea
puterii publice. Adminstrația publică este aparatul de gestiune al problemelor publice. Astfel, se
poate spune că administrația publică desemnează un ansamblu de organe care înfăptuiesc, conduc și
execută treburile publice.
Trebuie să precizăm că există trei criterii8 acceptate pentru noțiunea de colectivitate locală:
autonomia administrativă, competența de atribuții și exigența de a dispune de organe alese pe baza
sufragiului universal direct. Primul criteriu pune în evidență că o colectivitate locală poate fi
investită cu personalitate morală și se bucură de autonomie administrativă față de stat, ăn scopul de
a-i putea fi acordat statutul corespunzător. Al doilea criteriu este definit prin tratarea competențelor:
competențele colectivităților locale sunt atribuite fie prin Constituție, fie prin lege, și aceasta într-un
mod global pentru un domeniu, fie într-un mod enumerativ. Al treilea criteriu pune accent pe faptul
că o colectivitate locală poate avea reprezentare populară acolo unde deciziile se iau în plenul
organelor direct alese de populație.
John Stuart Mill sublinia că scopul real al guvernării sau administrării locale apare atunci
când un număr de oameni au interese comune, pe care nu le împart cu restul concetățenilor lor, fiind
potrivit ca acești oameni să ăși administreze propriile interese.
Henry Puget afirmă despre colectivitățile locale că sunt investite în cadrul legii cu o
veritabilă autonomie, limitată deseori de un control discret al statului. Ele reprezintă, de obicei, o
mare diversitate de organizare.
În opinia lui Ioan Vida9, pentru a fi în prezența unei administrașii publice locale, aceasta
trebuie să îndeplinească următoarele condiții: colectivitatea locală să beneficieze de personalitate
juridică, colectivitatea locală să dispună de autorități administrative proprii, supravegherea
colectivităților locale se face de către autorități numai prin intermediul unor forme de control
stabilite de lege.

8
Corneliu MANDA, Cezar Corneliu MANDA, op. cit., pp. 41-43
9
Corneliu MANDA, Cezar Corneliu MANDA, op. cit., pp. 44-45

5
 Concluzionând, rezultă că noțiunea de administrație publică locală reprezintă o structură a
administrației publice, cu o natură juridică aparte, datorată faptului că puterea sa nu provine din
puterea de stat, ci își trage forța sa din voința alegătorilor locali care sunt reprezentați de autoritățile
administrative autonome și în numele cărora ele acționează.

II. SISTEMUL ADMINISTRATIV SPANIOL

Spania este o monarhie constituţională, cu o monarhie ereditară şi cu un parlament bicameral,
Cortes sau Ansamblul Naţional. Puterea executivă o deține Consiliul de Miniştri prezidat de
Preşedintele Guvernului (asemănător unui prim ministru), propus de monarh şi ales de către
Ansamblul Naţional după alegerile legislative. Puterea legislativă este formată din Congresul
Deputaţilor (Congreso de los Diputados) care are 350 de mebrii, aleşi prin vot popular pe liste, prin
reprezentarea proporţională, destinaţi să servească timp de patru ani, şi un Senat sau Senado cu 259
de locuri din care 208 formate din aleşi direcţi pe baza votului popular şi ceilalţi 51 trimişi de
legislaturile locale pentru a servi tot timp de patru ani. Spania este împărțită în 17 comunități
autonome, printre care se numără și Madrid.
În baza Constituției, Spania este o monarhie constituțională și parlamentară cu o structură
regională. Conform Legii de organizare și funcționare a administrației generale a statului nr.
6/199710, există trei niveluri de organizare politică și administrativă:
• Nivelul central reprezentat de către statul spaniol
• Nivelul regional reprezentat de comunitățile autonome
• Nivelul local reprezentat de municipii
În ceea ce privește competențele unei comunități, acestea sunt de două tipuri: competențe
specifice și competențe împărțite între stat și comunitățile autonome. Conform Constituției, există o
serie de reguli ce trebuie respectate, pentru delimitarea competențelor comunităților autonome de
cele ale statului: domeniile care nu au fost atribuite, în mod expres, prin Constituție statului,
corespund comunităților autonome și în eventualitatea în care apar conflicte între stat și comunități
autonome cu privire la anumite politici, statul are întâietate decizională. De asemenea, există două
modalități prin care se pot extinde competențele comunităților: prin adoptarea unor acte legislative
fixate printr-o lege statală sau statul poate delega anumite compentențe printr-o lege organică.

10
Revistă de politici sociale, Anul XX, 2009, pp.52-53

6
 Articolul 15211 din Constituție stabilește schema organizării instituționale pentru toate
comunitățile autonome:
• Adunare Legislativă care constituie baza organizării instituționale a comunității. Are o
singură cameră și reprezintă organul legislativ al Comunității, fiind similar cu cel statal.
• Consiliu de Guvern care are funcții executive și administrative: are inițiativă legislativă,
capacitate de control și reglementare a administrației.
• Un președinte și un vicepreședinte – președintele este ales de către Adunare și este numit de
către Rege și este conducătorul Consiliului de Guvern.
• Tribunalul Superior de Justiție este responsabil cu organizarea judiciară a teritoriului
comunității autonome.
În ceea ce privesc resursele financiare ale comunității autonome, acestea pot fi:
• Impozitele cedate parțial sau integral de către stat sau redistribuiri ale acestor impozite
• Propriile impozite, taxe și contribuții speciale
• Transferul de fonduri inter-teritoriale de compensații
• Venituri din exploatarea drepturilor patrimoniale și venituri private
• Beneficiile operațiunilor de creditare
Comunitățile autonome spaniole funcționează în baza unor principii 12 care constituie limitee
acțiunilor acestor comunități. Principiul unității sau al autonomiei se fundamentează pe unitatea
indisolubilă a stataului spaniol, patrie indivizibilă și comună tuturor spaniolilor. Astfel, autonomia
nu implică și suveranitatea comunităților. Principiul coordonării se referă la faptul că statutele
comunităților autonome prevăd domeniile, condițiile și termenele în care acestea pot stabili
parteneriate între ele, în vederea gestionării și prestării de servicii. Principiul autonomiei financiare
există în vederea dezvoltării și executării competențelor comunităților și este în strânsă legătură cu
cel al coordonării cu alte administrații teritoriale. Principiul egalității se referă, în primul rând, la
aspectul organizării teritoriale. În acest sens, nici o autoritate nu poate adopta măsuri care ar
obstrucționa, direct sau indirect, libera circulație a bunurilor și a persoanelor pe întreg teritoriul
Spaniei.

11
http://es.wikisource.org/wiki/Constituci%C3%B3n_espa%C3%B1ola_de_1978:_10
12
Revistă de politici sociale, Anul XX, 2009, pp. 54

7
III. COMUNITATEA AUTONOMĂ MADRID – NECESITATEA UNEI POLITICI
PUBLICE LOCALE PENTRU PERSOANELE CU DIZABILITĂȚI

Madrid este o comunitate autonomă spaniolă care s-a fondat odată cu adoptarea Constituției
din 1978. Este atât capitala acestei comunități, cât și capitala Spaniei. În cadrul acestei comunități
trăiesc 129 601 de persoane cu dizabilități (72 826 bărbați și 56 775 femei) cu vârsta mai mică de 65
de ani, dintre care13:
• 43 149 bărbați și 32 470 femei cu handicap fizic
• 11 922 bărbați și 8 706 femei cu dizabilități intelectuale
• 7 552 bărbați și 6 245 femei care suferă de boli mintale
• 6 031 bărbați și 5 354 femei cu diazbilități vizuale
• 4 172 bărbați și 4 000 femei cu dizabilități auditive
Având în vedere aceste date și problemele cu care se confruntau zilnic aceste persoane,
Consiliul pentru Familie și Probleme Sociale a Comunității autonome Madrid a aprobat pe data de 5
mai 2005 Planul de acțiune pentru persoanele cu dizabilități, a cărui implementare se va desfășura
între anii 2005-2008. Autoritățile au considerat că este necesar să existe un plan care să
îmbunătățească condițiile de viață ale acestor oameni, din mai multe considerente:
• Pentru a promova o viață independentă a persoanelor cu dizabilități
• Pentru a încuraja și a sprijini participarea activă a acestora în cadrul vieții sociale și a celei
profesionale
• Pentru a promova egalitatea între femei și bărbați
• Pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor de care beneficiază acești oameni
Cu toate că autoritățile locale din Madrid au mai desfășurat un plan de acest gen între anii
1999-2002, prin care a fost îmbunătățită atât viața persoanelor afectate de dizabilități cât și a famiilor
acestora, au considerat că un al doilea plan este necesar din cauza faptului că societatea avansează și
creează noi necesități pentru care persoanele solicită ajutor instituțiilor abilitate să le sprijine. De
aceea, se impune implementarea unor noi măsuri, iar Planul de acțiune servește la întâmpinarea
noilor nevoi ale oamenilor din această categorie, dar și la furnizarea de noi soluții pentru anii
13
Plan de acțiune pentru persoanele cu dizabilități (2005-2008) : http://www.madrid.org/cs/Satellite?
blobcol=urldata&blobheader=application%2Fpdf&blobheadername1=Content-Disposition&blobheadervalue1=filename
%3DPLAN05-Cap
%C3%ADtulo+1.pdf&blobkey=id&blobtable=MungoBlobs&blobwhere=1181233878574&ssbinary=true

8
următori. Cea mai importantă chestiune privind acest Plan este că, datorită măsurile pe care le va
pune în aplicare, va respecta drepturile fundamentale ale omului, acelea care țin de egalitatea de
șanse, de accesul la serviciile publice, de un tratament just și echitabil al tuturor oamenilor.
Planul de acțiune a fost conceput pe baza următoarelor principii directorare:
• Participarea activă a persoanelor cu dizabilități, a reprezentanților acestora și a familiilor lor
în procesul de elaborare a planului
• Abordarea integrală a problemelor ce vizează aceste persoane, ținându-se cont de
complexitatea situațiilor în care se găsesc acestea

Liniile directoare și recomandările naționale și internaționale din perioada ultimilor ani cu

privire politica ce trebuie efectuată privind persoanele cu dizabilități se regăsesc în cadrul
obiectivelor generale14 ale Planului:
• Promovarea unei vieți independente, nu doar din punct de vdere fizic, ci și pentru a avea
capacitatea de autodeterminare și de decizie asupra propriei vieți
• Creșterea accesabilității la bunuri și servicii ca instrument de garantare a dreptului
fundamental de participare la viața soacială și profesională a comunității, dar și pentru a
surmonta barierele în ceea ce privește transportul, comunicarea, accesul la informație și
tehnologie
• Egalitatea și nediscriminarea între sexe
• Creșterea calității serviciilor de care beneficiază aceste persoane

Obiectivele generale ale Planului inițiat de comunitatea autonomă Madrid se concretizează în

câteva principii de acțiune15 care constituie liniile de bază după care se vor orienta acțiunile ce vor fi
întreprinse ulterior în cadrul acestui program:
• Accent pe prevenire
• Acordare de atenție problemelor persoanelor la nivel individual și în mod continuu, pe tot
parcursul vieții, ca elelement ce face parte din acordarea de servicii de calitate, având scopul
de a detecta și de a răspunde nevoilor fiecărei persoane cu dizabilități
• Crearea de unități de coordonare a acestor acțiuni pe nivele care să permită o gestiune eficace
și rapidă a serviciilor de care trebuie să beneficieze acești oameni

14
Plan de acțiune pentru persoanele cu dizabilități (2005-2008) : www.madrid.org
15
Plan de acțiune pentru persoanele cu dizabilități (2005-2008) : www.madrid.org

9
 • O răspândire cât mai lrgă în teritoriu a serviciilor care vin în ajutorul persoanelor cu
dizabilități
• Inovare ca strategie pentru găsirea unor noi modalități de abordare a problemelor și situațiilor
cu care se confruntă persoanele cu handicap
• Accesabilitatea serviciilor, pentru ca orice persoană cu dizabilități să poată beneficia într-un
mod facil de serviciile care i se cuvin

Pornind de la un nivel general spre un nivel specific (particular), Planul de acțiune este
organizat pe arii, programe, obiective specifice și operaționale. Astfel, acesta este structurat pe 6 arii
de intres major pentru comunitatea vizată: protecție socială, educație, sănătate, locuri de muncă,
cultură și sport, accesabilitate16.
În cadrul secțiunii protecției sociale afirmă că se dorește: crearea mai multor centre de
rezidență și de zi pentru persoanele cu dizabilități (aproximativ 1600), crearea unor servii de ajutor
pentru aceste persoane pentru ca ei să poată avea o viață mai independentă (de exemplu asistenți
personali sau să se extindă serviciul de ajutor prin telefon deja existent), îmbunătățirea serviciului
care se ocupă cu vorbirea prin semne pentru persoanele surdo-mute, elaborarea unui manual de bune
practici privind oamenii cu handicap, integrarea socio-profesională a acestor persoane prin
sprijinirea lor să termine forme de învățământ, facilitarea transportului între centrele care se ocupă
de persoane cu dizabilități și centrele de forță de muncă, încurajarea participării active în cadrul
asociațiilor și dezbaterilor, acordarea de sprijin și familiilor din care provin aceste persoane prin
acordarea de informații cu privire la dizabilitățile de care suferă, dar și a serviciilor de care pot
beneficia în cadrul comunității (elaborarea unui ghid). Acestea sunt, în linii generale, ceea ce se
dorește să se efectueze în planul protecției sociale prin intermediului planului.
Educația este foarte importantă pentru persoanele cu dizabilități, pentru ca acestea să aibă
posibilitatea de a se dezvolta pe plan social și profesional. De aceea trebuie ca toate unitățile de
învățământ să ofere serviciile necesare pentru ca persoanele cu handicap să poată accede la serviciile
de educație și să poată urma cursurile în acele instituții. De asemenea, acești oameni merită servicii
educaționale de calitate, de aceea se va sprijini acțiunea de a angaja profesioniști și în centrele
abilitate să se ocupe de aceste persoane. Facilitarea tranziției dntre terminarea unui nivel de
învățământ și găsirea unui loc de muncă este o altă măsură importantă din plan. Nu în ultimul rând,

16
Plan de acțiune pentru persoanele cu dizabilități (2005-2008) : www.madrid.org

10
trebuie să se acorde sprijin persoanelor cu dizabilități care vor să continue și cu învățământul care nu
este obligatoriu, cum ar fi universitățile.
Măsurile propuse din cadrul secțiunii sănătate se referă la prevenirea cauzelor care ar putea
determina ca o persoană să devină dizabilitată, îmbunătățirea asistenței medicale de care beneficiază
persoanele cu dizabilități în general, dar și a persoanelor cu probleme mintale. Printre măsurile
propuse se numără: sprijinirea muncitorilor pentru a descoperi situații cu risc crescut de accident de
muncă, realizarea unor programe pentru prevenirea consumului de alcool și droguri în rândul
persoanelor cu dizabilități, oferirea de servicii medicale pentru recuperare fizică, crearea unor echipe
de oameni care să sprijine persoanele cu probleme mentale și de comportament.
Deoarece integrarea în câmpul muncii este foarte importantă pentru toate categoriile de
persoane, este necesar să se întreprindă acțiuni care să faciliteze accesul la locuri de muncă. În aceste
sens, trebuie ca în orice instituție sau societate să existe locuri destinate persoanelor cu dizabilități,
trebuie să se acorde șansa de a face practică în întreprinderi, trebuie să se ajusteze locul fizic de
muncă pentru a permite accesul acestora, trebuie ca oamenii să fie bine informați cu privire la
ofertele de muncă existente, trebuie să se creeze servicii de consiliere în vederea obținerii unui loc de
muncă și nu în ultimul rând trebuie să se asigure cursuri de formare și conversie profes ională pentru
această categorie.
Cultura și sportul sunt domenii esențiale în cadrul vieții fiecărui om. Sportul ajută sănătatea
fizică, dar și mintală a persoanelor, cu atât mai mult a celor care suferă de dizabilități. Se are în
vedere instruirea unor profesori de educație fizică pentru a lucra cu acești oameni, încurajarea
participării lor în diferite competiții sportive special create pentru aceștia, realizarea de campanii
informaționale cu privire la beneficiile pe care sportul le are pentru sănătatea umană.
Ultima secțiune a politicii publice se referă la accesabilitate, adică toate serviciile, locurile
sau bunurile trebuie să poată fi utilizate de către persoanele dizabilitate. Aceste persoane trebuie să
poată să apeleze serviciile de urgență ale comunității, să poată folosi transportul în comun, clădirile
instituțiilor, firmelor să le ofere posibilitatea de acces în acestea, și nu în ultimul rând trebuie ca
aceștia să aibă acces la informație și la tehnologia de ultimă oră disponibilă.
Investiția previzionată pentru acest Plan de acțiune pentru persoanele cu dizabilități era de
1 240 de milioane de euro pe o perioadă de trei ani, dar Comunitatea Autonomă Madrid a investit cu
48 de milioane de euro mai mult17.

17
http://www.madrid.org/cs/Satellite?
c=CM_Actualidad_FA&cid=1142585666387&language=es&pagename=ComunidadMadrid%2FEstructura (26/03/2010)

11
 Din cele 228 de obiective ale planului s-au concretizat 213, ceea ce înseamnă 94% din totalul
acestora. Din cele 15 obiective rămase neconcretizate până la sfârșitul derulării programului, unele
sunt în faza de început, iar altele sunt în faza de revizuire.
Planul de acțiune a dus la crearea de 2 140 de noi locuri pentru persoanele cu dizabilități,
depășind numărul celor previzionate, adică 1 720. Dintre acestea, 75% sunt dedicate persoanelor
dependente, care nu se pot descurca singure: 930 de locuri de rezidență și 752 de locuri în centre de
zi. Aceste program a permis construirea unor centre specializate pentru persoanele cu dizabilități,
ceea ce a făcut din Madrid un punct de referință în acest domeniu, printre comunitățile autonome din
Spania: a fost construit primul centru pentru persoane bolnave de scleroză multiplă, un centru pentru
cei cu paralizie cerebrală și un centru pentru oameni care suferă de afecțiuni ale măduvei spinării. În
plus, s-au creat primele 60 de locuri în centre de zi și 30 pentru tratamentul intensiv al persoanelor
cu afecțiuni cerebrale, 45 de locuri de rezidență și 40 de locuri în centre de zi pentru persoane cu
probleme mintale și devieri de comportament18.
Datorită acestui plan, opnia publică a devenit mult mai conștientă de problemele persoanelor
cu dizabilități în a-și găsi un loc de muncă, și din acesată cauză multe întreprinderi si-au dotat sediile
corespunzător pentru a satisface nevoile persoanelor cu handicap. Ca rezultat al acestei măsuri, în
prezent peste 8 000 de oameni cu dizabilități din cadrul comunității lucrează19. Se poate spune că,
acele campanii de informare și conștientizare efectuate de Consiliul pentru Familie și Probleme
Sociale din cadrul proiectului au avut rezultate pozitive, din moment ce un număr destul de
semnificativ de persoane din această categorie este integrat în câmpul muncii.
În ceea ce privește educația, s-au înființat noi centre educaționale 20 în regiune, acum
înregistrându-se un număr de 26. în aceste centre se găsesc și psihologi și pedagogi care îi îndrumă și
îi sprijină pe copiii cu dizabilități să își continue studiile, pentru a avea o șansă la o viață cât mai
independentă și activă.
În concluzie, trebuie precizat ce tipuri de servicii pentru persoanele cu dizabilități oferă în
prezent comunitatea Madrid, multe dintre acestea datorându-și existența Planului de acțiune adoptat

18
http://www.madrid.org/cs/Satellite?
c=CM_Actualidad_FA&cid=1142585666387&language=es&pagename=ComunidadMadrid%2FEstructura (26/03/2010)
19
http://www.madrid.org/cs/Satellite?
c=CM_Actualidad_FA&cid=1142580689333&idConsejeria=1109266187278&idListConsj=1109265444710&idOrganis
mo=1109266227679&language=es&pagename=ComunidadMadrid%2FEstructura&sm=1109266100996 (2/02/2010)
20
http://www.madrid.org/cs/Satellite?
c=CM_Actualidad_FA&cid=1142579011829&idConsejeria=1109266187278&idListConsj=1109265444710&idOrganis
mo=1109266227679&language=es&pagename=ComunidadMadrid%2FEstructura&sm=1109266100996 (21/01/2010)

12
în 2005 și finalizat cu succes în 200821: centre de rezidență atât pentru persoanele cu dizabilități, cât
și pentru persoanele în vârstă, centre de zi, centre care oferă ajutor la domiciuliu, servicii de asistență
prin telefon, centre care oferă îngrijiri specifice bolnavilor de Alzheimer, centre și programe care se
ocupă de integrarea în câmpul muncii, centre specializate care oferă ajutor persoanelor cu dizabilități
diverse.
După prezentarea acestui Plan de acțiune întreprins de comunitatea autonomă Madrid, cât și a
rezultatelor pe care le-a avut în cadrul societății spaniole, putem afirma că a fost un real succes al
autorităților locale, de a cărui rezultate pozitive au beneficiat persoanele cu dizabilități din acea
colectivitate. Cu toate că Madrid a devenit una dintre cele mai avansate comunități autonome
spaniole la acest capitol, autoritățile au inițiat în anul 2009 o nouă politică publică locală care
vizează această categorie de oameni.

21
http://www.madrid.org/cs/Satellite?
c=CM_Actuaciones_FA&cid=1142323434033&language=es&pagename=ComunidadMadrid
%2FEstructura&pid=1109266068865

13
 Bibliografie

1. HOWLETT, Michael, RAMESH, M., Analiza politicilor publice, traducere Stela Tinney,
Editura Epigraf, Chișinău, 2004

2. MANDA, Corneliu, MANDA Cezar Corneliu, Administrația publică locală din România,
Editura Lumina Lex, București, 1999

3. MIROIU, Adrian, RĂDOI, Mireille, ZULAN, Marian, Analiza politicilor publice, Editura
Politeia-SNSPA, București, 2002

4. Revistă de politici sociale, Anul XX, 2009

5. www.wikisource.org – consultat 18/04/2010

6. www.madrid.org – consultat 18/04/2010

14