Daniel Medvedov

Alexandra Nego

T P D
andem

Madrid
New York
2016

oetry -

elta

Alexandra Nego
...........................
Te voi duce in delta si te voi plimba
iar daca ploua o sa ma ascund sub haina ta,
seara imi vei pune licurici in par
cu roua imi vei saruta pielea de zor
si cu pesti ma vei infasura in noapte
imi vei fierbe cafeua in troznet de lemne uscate.
Poti desena cu degetul mic linia orizontului
si sa traiesti pina-n pinza freatica a sufletului
un zbor, o clipa de nemurire.
Povesti se nasc din tipatul lisitei in zori,
soarele apare dupa un recif de nori,
prin stufaris incep sa cante lebedele
noi vaslim si traim intens clipele...

Daniel Medvedov answers

.....................
Cind ma transform in delta ca un riu
Adopt o anumita forma
Ma adaptez la pietre si la maluri
Ma-ncolacesc in dune si in plaiuri
Am pesti destui care venira de peste mari si tari
Si suie invers spre izvor departe
In noapte
Liliecii zboara razant pe apele tacute
Iar roua vine de departe
Nu vreau sa fiu pescar
Mai bine sint vislas
Cafeaua negra si amara cere miere
Dar buzele ce inainte erau dulci
Am experienta
Acuma par sa scoata doar venin si fiere
Asa este cu toti iubitii
La inceput ei se topesc
Si spre sfirsit se pirjolesc
Nimeni nu stie citi kilometri are orizontul
Nimeni nu stie cite respiratii respiram noi intr-o zi
Iar diferenta intre suflet, trup si fiinta
E rezervata celor care tac
Nu au nevoie de prea multe vorbe goale
Ca sa arate clar de unde vin
Si unde vor sa mai ajunga mai pe seara
Spun toate astea intr-o doara.

Luna apare in Crai Nou

E prima noapte
Nu vad nici berze si nici lebede in zori
In tara asta a lui Papura Voda
Nu e nevoie sa-mi aduci la nunta flori

O alta varianta a mea

......................
...........................
intr-o barca cu visle pe lac in zavoi ma duceam
iar iarna pe gheata lacului mergeam
Un gest minunat e sa te ascunzi sub aripa mea cind ploua
Nimanui nu-i este frica de roua
Nimeni nu se va speria de licurici
Oare in apa pestii merg sau ei aluneca, asa, suav?
Cafea turceasca la nisip iti voi facea
Atent ca sa nu fiarba
Ibricul i-l pazesc
Buric
Ibric
Pitic
Tot ceea ce creste, la inceput este asa de mic
Tu ai un suflet bun
Aproape l-am simtit
Departe si mult mai de departe
L-am vazut
La focul mic din codru eu ti-am povestit
Cum steaua cea stralucitoare
A vrut sa lase lumea ei
Si uite ca au obligato
Sa se transforme
In lebada
Si in cocor
De stralucirea ei mi-e dor.