I.

Cinperca

. ", '

-. . ,

ISTORIA IDEII DE EUROPA

\ \

)

,.

- ,-

2

Introducere

.»

Istorta ideii de Europa inseamna de fapt istoria unitafii Europei. In

,p'e;~pectiva intrarii Romaniei in Uniunea Europeana, studentii trebuie sa cunoasca

,,,, ... ,.

faptul ea structure care sti sa se articuleze reprezinta momentul unei evolutii, Odata

d9hindita aceasta pespectiva, ar trebui sa fie mai lesne sa se inteleaga: natura efortului

pentru unificarea Europei; pluralitatea intereselor ~i nevoia de neocolit a armonizarii

lor; riscul implicit al unei politici de omogenizare fortata; insemnatatea patrimoniului

cultural al fiecarei tari membre ~i temeiurile aspiratiei la acest plan profund de

realizare a unita.ti~ celelalte planuri (economic, varnal_, monetar, institutional etc.)

raminind, de asemenea, importante.

De asemenea, asimilarea acestui curs ar putea contribui la perceperea corecta a

sansei oferite de realizarea Uniunii Europene in privinta atenuarii decalajelor

dezvoltarii aeumulate de-a lungul istoriei intre tarile din diferite zone ale Europei.

Cursu! reprezinta un nivel al asimilarii literaturii vaste privitoare la istoriaideii

de Europa; un nivel accesibil contextului mareat §i de presiunea timpului asupra

autorului ~i de nevoia adQPtarii la gradul de accesibilitate al studentilor specializati in

domenii diferite de eel a1 istoriei.

. De aceea, atragem atentia ea precizarea anilor de-a lungul eursului urmareste

dobindirea §i consolidarea perceptiei evolutiei ideilor §i comportamentelor in limp.

Studentul nu va fi. testat special. asupra acestei dimensiuni cronologice a faptelor §i

ideilor.

Acum, cursul se prezinta in doua sectiuni inegale: Istoria unitapi Europei

(pina la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial - 1945) ~i Secretele vitalita/Ii

europene - un feI de set de premize ale realizarii unitatii depline a Europei si, pe

3

aceasta baza, a manifestarii Europei in lume pe diferite planuri. La nivelul liderilor Europei s-ainteles calumea este confruntata eu schimbari/reasezari rapide; ea tinde sa se ierarhizeze ealitativ ~i dt mecanismele care stau la baza comportamentului ~i a produselor europene au sanse sa se inscrie in competitie.

Optiunile noastre vizeaza tocmai perceperea acestor mecanisme de gindire care disting lurnea european! de celelalte lumi. Din nou, aceste optiuni lin nu atit de nevoia insusirii unei cantitati impresionante de informatii, cit de capacitatea minuirii ei; de "asezarea" mintii noastre in pozitia cea mai favorabila intelegerii. in forma lui definitiva, cursul va putea oferi mostre de organizare ingenioasa a informatiei ~i sec vente de cercetare proprie focalizata mai ales pe istoria ideeii de Europa in secoluI al XX-lea.

In aceasta forma, cursu! este mai mutt un pretext pentru discutarea problemelor Istoriei ideii de Europa.

4

I. Ideea de unitate europeans in istorie

De-a lungul istoriei europene au existat factori care au indicat disponibilitatea pentru unitate ~ip de asemenea, factori care au pus in evidenta diversitatea. Sperantele ~i aspiratiile noastre pentru viitor n-au totdeauna conexiuni necesare in trecut. Validarea sau nevalidarea idealului 'integrarii europene un este consolidate ~i nici slabitA de consideratiile asupra precendentelor istorice.

Analiza istoricapoate revela obstacole care s-au dovedit redutabile.ln trecut, sau poate revela notiuni, tendinte, miscari ~i aspiratii eare ar putea oferi premize pentru realizarea unei uoitati necunoscute de generafiile anterioare.

o prima dificultate preliminara consta in aceea ca tennenul "Europa" nu desemneaza a cantitate constants. Geografic, asa cum a spus Paul Valery, Europa este doar a peninsula a Asiei, un promontoriu. Individualitatea de care Europa dispune este mai mult rezultatul decit premiza istoriei sale. Asadar "Europa" este 0 idee istorica,

o cu diferite conotatii de la 0 epoca la alta.

In aceasta consta principala dificultate a discutarii problemei integrarii europene. Aceasta deoarece niciodata nu se stie precisla ce elemente ale integrarii gindesc oamenii atunci cind vorbesc de integrare. eel mai bun lucru pe care istoricul i1 poate face este sa semnaleze, pentru zilele noastre, care sunt factorii care

h favorizeaza unitatea ~i care sunt cei cei impulsioneaza diversitatea.

Vorbind . de nojiunea de "Europa" care acopera .0 cantitate variabila, intrebarealuna din ele este: includem sau excludem Rusia? Tot adevlirat este ca aria fizica a Europei actuale este tot 0 carttitate variabila; nu mai este similar! cu ceea ce cosmografii greci vedeau in Europa eu sase secole inaintea lui Christos. Ca urmare,

5

trebuie luate in considerare dimensiunile culturala, ideologies ~i politica a unital;i europene.

Problema se complica in privinta acordului cercetatorilor in privinta valorilor culturale considerate europene. Exista exemple (Sir Emest Barker) Care considers democratia parlamentara ca 0 vaIoare europeans intrinseea, pe clnd autocratia, existenta de 1a tiranii greci, la Hitler ~i Stalin, nu este considerate drept parte a "mostenirii europene" . Asadar, intervine un subjectivism de natura sa incurce argumentarea adevarului. Mai exist~ ~i alt aspect: majoritatea cercetatorilor fiind din Europa de Vest, ei au mclinatia sa confunde Europa eu Occidentul ~i civilizatia european! eu cea occidentala. Fa.cind astfel - §i aceasta este 0 simpla supozitie ~ > ei <<sunt inclinati sa decida in avans asupra uneia din cele mai dificile ~i controversate probleme ale istoriei europene> (OskarHalescki),

Tot in privinta conceptiei despre Europa, trebuie luat in considerare faptul ca Europa nu exista la inceputul istoriei europene, decit in dimensiune geografica. Notiunea de unitate a Europei in sensul existentei Europei ca entitate distincta a fost stdiina lumii antice. A existat 0 unit ate Ia nivelul structurii politice a Imperiului Roman ~i la acela aI civilizatiei elenice comune. Totusi, Imperiul Romann-a fost niciodata european 'in sensu! modern a1 cuvintului. Imperiul Roman a fost un imperiu mediteranean; a controlat rutele comerciale in bazinul Marii Mediterane, dar a fost unu! tricontinental, controlind zone in Europa, Asia ~i Africa. Civilizatia lui n-a fast una europeans §~ eu timpul, a cunoscut cresterea dimensiunii neeuropene. Pe drept cuvint s-a spus ea Roma a avut tendillta sa slabeasca mice conceptie de Europa ca 0 unitate culturala. Aceasta deoarece sub impactul stoicismuJui s-a lntarit sensul ecumenismului, Ideea ecumenica a unitatiiintregii lumi, peste frontierelor geografice, a favorizat parrunderea religiilor ~i filosofiilor orientale in societatile raman a ~i elena.

6

Spiritul ecumenic nu dispare odata ell declinul Romei, ci-i supraviepiieste.

Acest spirit corrtrabalanseaza tendintele exclusivismului european mai 1ntli in universitatile bisericilor crestine, care nu cunosteau diferente de rasa ~i culoare; a mai supravietuit in spiritul cosmopolit at secolului al XVllI-lea.

Unitate §i diversitate in Europa Medievala

Trebuie precizat ca ideea de Europa ca 0 unitate distincta este una postclasica, A fost creata In Evul Medin. In termenii eei mai generali, aceasta idee de Europa distincta este rezultatul prabusirii universalismului Imperiului Roman, universalism care trecea peste fruntariile Europei; este rezultatul dizlocarii, in primul rind, a comunicatiilor unei zone nevoita sa unneze 0 cale proprie de dezvoltare, Pe masura declinului Romei, provinciile, mai ales cele occidentale, s-au separat. Cu toate acestea, sensul apartenentei unei lumi, a ceea a Imperiului Roman, a supravietuit peste generatii, A ramas puternic in Italia cucerita de ostrogoti, spre exemplu. Mai multi factori au concurat la slabirea acestui sens at apartenentei ~i, intre acestie, expansiunea islamica este aceea care-i aplica lovitura mortals, fracturind civilizatia mediteraaeana (Henri Pirenne, Mahomed §i Carol eel Mare; postum, Paris, 1937).

Imperiul Roman a supravietuit cu toate pretentiile sale universaliste siavind capitala la Constantinopol. Expansiuaea islamica insaa taiat caile comerciale in Marea Mediterana; coborirea slavilor In Peninsula Balcanica a blocat caile comerciale ~i legaturile pe uscatintre Constantino pol ~i Occident, separind pe barbarii occidentali de centrele de civilizatie .

. Acum, ·insecolul a1 saptelea, are loc 0 veritabila ruptura, 0 intrernpere a continuitatii, Teritoriile occidentale oeupate de germanii barbari, care nu aveau sensul unitatii, erau pe cale de a cadea total in anarhie, Ba, mai mult, se parea ca ei vor trage spre decadere ~i Biserica cre~tina.ln locu1 unitatii romane, parea sa se instaleze 0

7

raramitare totala §i sa se piarda elementele de cultura comuna, pe care germanii ie mostenisera de 1a ROIna In acest moment critic, situatia s-a schimbat ~i schimbarea sa datorat misionarilor anglo-saxoni ~i energiilor constructive ale francilor. Statele france timpurii s-au naruit ca si cele barbare. Acum, un alt popor franc - ripuarienii - au restaurat ordinea sub dinastia Carolingians. Ei au oprit declinul si-an reluat expansiunea pina cind Carol eel Mare a fost incoronat ca imparat la Roma (800). Carolingienii au condus un 'imperiu care se dorea ega! ell eel roman de rasarit (bizantin) §-i cu Califatul din Bagdad.

Realizarile francilor sub' Carol eel Mare au impresionat pe istorici.· Delisle Bums descrie realizarea lui Carol eel Mare ca "nastereaprimei Europe" (Prima Europa, Londra, 1947), iar Christopher Daw.son trateaza realizarea Imperiului lui Carol eel Mare drept Ypunctul de inceput al intregii dezvoltari a civilizatiei occidentale" §i inceputul "unei miscari progresiste care urma sa continue rurt

rQ intrerupere pina ·in timpurile modeme" (Nasterea Europei. 0 introducere in istoria unitdtii europene, Lomira, 1932, p. 284~286). Daca se recunosc realizarile epocii carolingieneIimitele ei sunt/pot fi §i mai bine apreciate.

Prima realizare a constat din oprirea declinului. Aceasta a constituit 0 premiza pentru progresul unor popoare occidentale, in al doilea rind, francii, aducind sub aceeasi conducere majoritatea teritoriilor Frantei, cele ale Germaniei,pina la Elba, parte a Italiei modeme - inclusiv Roma - §i Tarile de Jos, le-au imprimat anumite institutii desi, astazi stim, diferenpele in organizare (diversitatea ... ) au persistat, In al doilea rind, asa numita Renastere Carolingians, desi a avut impact doar asupra unui segment al stiutorilor de carte, a creat fundamente comune in gindire ~i atitudini intelectuale, elemente care s-au reflectat In faimoasa scriere de mina carolingiana (The Caroline minuscule), care, mai devreme sau rnai tirziu, a dizlocat scrierile minuscule

8

"nationale" ale Italiei, Spaniei ~i Angliei. Drept fundament al acestei civilizatii

comune au servit invalaturiJe patristice ale Antichitatii tirzii~'inva1Aturi pe care

savantii carolingieni au incercat sa Ie salveze. Acest patrimoniu comun a fost luat in

considerare ca mostenire epeste toate diferentele de rasa. Ca urmare, se poate afirma

ca Imperiul Carolingian a intrupat anumite elemente de unitate pentru a contracara

tendinta opusa, spre divergenta §i diversitate rezultata din realitatea diferentelor de

origine a diferitelor popoare europene. Un rezultat al influentei Imperiului Carolingian rezida in faptul di feudalismul; care la origine a fost 0 masura a francilor de a lega

.. .omul de om intr-o ierarhie social a si politics, a devenit 0 institutie europeans

cuprinzind Italia, Spania, Anglia, Islanda ~i Scotia §i, mai tirziu, Polonia §i Ungaria.

Toate acestea, erau realizari remarcabile, dar care aveau limitele lor, Mai intii,

ta Imperiul francilor nu era echivalent cu Europa; unitate impusa de ei, uneori cu metode brutale, nu era unitate europeans. Chiar in lJcident, Anglia, regatele crestine ale

Spaniei ~i Scandinavia pagina ramineauIn afara Imperiului Carolingian. Mai mult,

Imperiul Bizantin continua sa existe si, ca urmare, crearea Imperiului Carolingian n-a

insemnat mutate, ci duaiismsi dihotoniie. De aid incolo, doua imperii, adeseori ostile,

s-au infruntat ~i aceasta confruntare a avut ample consecinte asupra unitatii Europ~.

Si mai important este faptul cli 0 divizare similara a intervenit la nivelul

Bisericii, unde, in ciuda schismei, principiul unita}ii a dainuit. Din timpul Sinodului

de la Frankfurt (794). animozitatile politice declansate de franci au avut repercusiuni

asupra Bisericii. Francii, egoisti ~i aroganti, au incercat sa coboare crestinstatea la

nivelulinteligentei lor limitate, sa acapareze Papalitatea ~i sa faca din Papa un episcop

. franc.' A rezultat 0 prima etapa a schismei care, in secolul al XI-lea, va separa pe

ortodoxi de catolici. Sensul unitatii europene existentla franci era orientat impotriva

.altor popoare europene: mai intii, impotriva grecilor ~ apoi impotriva popoare/or

9

o

pagine de la est de Elba. Totusi, cuvintul "Europa" a fost folosit pentru prima data in rQ sens politic 'la curtea lui Carol eel Mare. Unitatea pe care 0 desenma era doar partiala; nu era europeana,

Din punctul de evdere a1 integrarii europene, n-ar trebui pus un accent prea mare pe Imperiul Carolingian. A vedea in acest Imperiu, cum scria Dawson "fundamentul' dezvoltarii europene este 0 exagerare. Era prea fragil, a avut 0 existenta precara §i scurta, Astazi istoricii sunt inclinati sa vada in Imperial Carolingian nu atit un inceput cit 0 incheiere. Unitatea carolingian a a fost un esec, 0 reminiscentatirzie a vechii Rome. 0 suta de ani dupa moartea lui Carol eel Mare (742-814), tabloul era ell totul altul; Imperiul se destramase. Incepea sa se arate

Europa asa cum 0 ~tim: Europa popoarelor diferite.

Titlul unei carti aparuta la Paris, in 1941, pune admirabil in evident!

schimbarea: Destramarea unui imperiu §i nasterea Europei, de Joseph Calmette. Adevarul titlului pune in evidenta necesitatea colapsului Imperiului Carolingian pentru ca Europa sa apara. Ca urmare, unitatea carolingiana n-a constituit 0. premiza a unitatii Europei. Nici afirmatia lui Dawson potrivit careia "fundamental culturii noastre nu rezida in statui national, ci in unitatea europeans" nu rezista. Daca este adevarat - ~i este - ca trasatura caracteristica a Europeieste bogatia ~i diversitatea diferitelor ei popoare, nu exista indoiala ea aceasta diversitate are radacini adinci, ajungind la primii migratori ce au atins solul european. Numai di in epoca postcarolingiana, cind integrarea partiala fortata de franci s-a prabusit, aceasta diversitate devine o trasatura esentialaa societatii europene. Atunci au prins forma principalele unitati ale vietii politice europene. Din momentul in care natiunile, elemente ale vietii politice europene, au inceput sa se formeze, concepiia unitCifii s-a schimbat in mod necesar ~i inevitabil. Nu maiputea fi vorba de a suprima sau absorbi natiunile diferite

10

in maniera in care se gindisera francii, Dimpotriva, unitatea europeana a putut i:iJ insemna, dupa Carol eel Mare, nu suprimarea, ci conservarea drversitatii regionale devenita realitate [0 armonizare a acestei diversitati - n.ns.].

A fost marele merit al Bisericii co a perce put §i a acceptat aceasta schimbare fundamentald. Sub Carol eel Mare, Biserica, in esenta, acooperat cu Imperiul; a

sprijinit ideea de imperiu crestin propagata de franci ca fOIla unificatoare a Europei.

Din secolul al XI-lea, pozitia ei a fast diferita. Biserica a accept at Europa diferitelor

popoare ~i a natiunilor diferite ~i s-a gindit nu atit 1a fuzionarea lor intr-o structura

politica - un imperiu crestin care sa fie replica/fateta paminteasca a bisericii crestine, cit la multiplicarea legaturilor intre aceste unitati separate. Noile ordine religioase se

prezentau ca organizatii internationale coerente peste granitele nationale, Apoi,

Papalitatea insa~~ 0 institutie universals in teorie, a devenit acurn una universals de fapt. Papii au inceput sa aiba origini nationale diferite, iar cardinalii erau alesi, de asemenea, din tome tlrile .. in sfirsit, urmau universitatile. in secolul al XII-lea erau

tnstttusii europene; mai tirziu se vor dezvolta pe linie naponala.

Totusi, principalul factor a fast atitudinea papilor ln~i§i. Top marii papi, de la Grigore al VII-lea (1020-1085), la Inocentiu a1 ill-lea (1160-1216), au acceptatnoile

natiuni ca fiind parti ale ordinii lui Dumnezeu; le-a recunoscut individualitatea §i au

cautat sa Ie unifice, dindu-Ie un scop comun Si legindu-le de Roma. Preocuparile lui

Grigore al VII-lea fata de Ungaria, Polonia, Croatia, Boemia, Rusia, Danemarca,

Anglia $i Spania sunt binecunoscute. Tarile de mai sus erau independente pe relatia ell

Papalitatea, dar erau, in acelasi timp,paqi ale unei cornunitati mai man careia condueerea papala ii imprima coerenta ~i constiinta de sine. Din acest punet de

vedere, Cruciadele se prezinta ca un moment de rascruce. in Cruciadele a II-a ~i a IlIa, interesele nationale divergente erau doar aparente. Cu prima Cruciada (1095-1099),

11

Europa, pentru prima data in istorie, pomea intr-o actiune units. Conducerea papala a creat aceasta posibilitate. Totusi, ar trebui remarcat faptul, nelipsit de importanta, cli

aceasta unitate de scop a fost realizata impotriva unui inamic exterior. A~a cum unitatea impusa de franci s-a facut sub impulsul ostilitatii fata de alte imperii

(Bizantin, Grec), tot asa unitatea realizata de Papalitate era un raspuns la presiunea

exercitata de lumea islamica ~i a slabit rapid odata ce antagonismul acestei lumi s-a atenuat. Europa parea incapabila de unit ate de dragul ei, facuta sub impulsuri

Iauntrice.

Cu toate acecstea, unitatea conceputa de Biserica - 0 veritabila unit ate in @ diversitate - a mareat un real progreso Aceasta unit ate n-a incercat sa alcatuiascd ~i sa impuna institutii uniforme popoareJor diverse lJi nici n-a incercat sa le lege politic.

Pe de alta parte, puterea imperial! famine intepenita in conceptiile carolingiene

depasite, Imperiul pretindea sa reprezinte Europa; pretindea sa fie imperiu crestin

caruia top. crestini i Ii datorau supunere, daca nu in termeni politici reali, cu siguranta

in termeni transcedentali. Acesta este faimosul Reichsmystic exprimat de scriitori ca Otto Freising, Acest Reichsmystic implica 0 identificare, poate inconstienta, a

cre~tinatatii cu 0 put ere, imperiul, care inca nu ex.ista ea rea1itate ce domina intreaga Europa. in fata unei asemenea imperium dominind Europa, statele componente ar :fi opus rezistenja, Statele componente ale Europei, incepind ell Franta, erau pregatite sa

accepte doar tipul de unitate propus de Biserica - acela care Ie lasa neatinsa

identitatea national! ~i integritatea .

. Astfel, ideea unei singure puteri temporale incorporata inrr-un imperiu era

respinsa ~i Biserica nu s-a opus acestei tendinte, ci, dimpotriva, Papa Inocentiu al IDlea a proclamat independents regelui Frantei <<care nu recunoaste nici un superior in temporalibus> ~i pregateste astfel terenul instalarii altor dinastii, Procedind astfel, .

12

Inocentiu al Ill-lea/Biserica renunta Ia ideea unirii Europei In ordinea temporala. Unitatea era acceptata doar In ordinea sptrituala §i nu in eea materiala. Caderea lniperiului Hohenstanfenilor (1650) confirm a aeest fapt. Pentru urmatoarele dona ~ seeole sunt pujine sernne de unitate in Europa. Biserica InsA~i s-a divizat prin Marea Schisma din anul1054. Mai rnult, in occident, in secolul al XIV-lea, Biserica tinde sa

se divizeze, in general, respectlnd liniile statelor nationale; cind in secolul al XV-lea

i~i recapata unitatea, Biserica pierduse mult din autoritate ~i influenta educativa. Din 1250 ~i mai ales din timpul lui Filip eel Frumos (rege al Franpei intre 1285 ~i 1314), parea sa nu mai existe sensul de unitate a Europei, unul care sa se impunapeste frontierele nationale,

Totusi, aceasta perceptie avuta de cineva care priveste din afad nu este adevarata. Lipsa de unitate este incontestabila, este un fapt, dar nici n-a fost aceptat ~i nici justificat. Denumirea mai corecta a starii existente era: dezordine. Lipsa de unitate ~i consecintele aferente concretizate in razboaie distrugatoare au amplifieat in oameni convingerea nevoii de unitate. Multi au vazut avansul tureilor spre vest drept o pedeapsa pentru lipsa de unitate a Europei; multi au inceput sa vada in unitate un mijloc de reeuperare a Pamintului Sfint~i de alungare a Vrcilor din Europa. Cererea restaurarii unitaji s-a articular de-a lungul unei generatii dupa moartea lui Frederick Illea, Omul de Fier, electorul de Brandemburg (14l3-1471). Dintre cei care au pledat pentru unitate, mai multi, vocea lui Dante este cu adevarat remarcabila, Interesele celor care pledeaza pentru unitate sunt diverse si, adeseori, asa cum mai t:lrziu s-a intimplat, pledoarea serveacaperdeade fum .pentru promovarea unor interese locale. Un Pierre Dubois, spre exemplu, formula necesitatea reorganizarii Europei sub autoritatea/bagheta Frantei, 'in acest fel, pledoaria lui pentru unitatea Europei este una pentru hegernonia Frantei. Si atunci §i acum asemenea planuri trezeau ~i trezesc

13

suspiciuni. Germanii sau englezii n-ar fi acceptat lU1 asemenea plan de unitate. Pe de

alta parte, Dante insusi implora unitatea ~i imperiul ca 0 arma impotriva Frantei;

astfel, cereal vicios se inchide. Literatura secolelor al XIV-lea ~i al XV-lea este plina

de asemenea interese care au bloeat integrarea Europei. 0 singura voce suna elar ~i

\" dezinteresat; este aceea a Cardinalului ~i filosofului german Nicolae Cuzanul (1401- 1464). El a avut puterea intelectuala sa reuneasca elementele cele mai bune ale

traditiei medievale Intr~o perioada In care ideea de unitate europeana era asa de

invaluitA 'in argumentarea intereselor locale. Pentru el, unitatea nu insemna 0

uniformizare . impusii. Prin unit ate, el inleiegea concordaniia, adica armonizarea

elementelor disparate. Cu alte cuvinte, in acest tip de unitate era lee pentru pluralitate

credintelor ~i pentru un numar de state egale. Nicolae Cuzanul nu lncearca sa bazeze

unitatea pe excludere/exclusivism, ci pe comprehensiune; pentru eI, Europa includerea

deopotrivasi pe greci ~i pe latini ~i nu era identificata cu Occidental.

Prin acest mod de a vedea, Nicolae Cuzanul era, deopotriva, atit in avans, cit

~i in urma timpului sau; era in avans in masura in care formula 0 conceptie despre

unitate mai deplina, completa decit a multora dintre contemporani; era in urma

timpurilor sale in masura in care interesele marunte tindeau sa se aseza in fatascenei;

printre aceste interese, eel de stat era considerat supremo in lumina acestor interese de

stat, societatea politica Iua forma unei societas leonina, In care cine nu devoreaza este

devorat. .. ; 0 societate care I§i stabileste standardele dupa Niccolo Machiavelli (1469-

1527) ~i deci accepta implicit doctrina ratiunii de stat. Probabil aceasta noua

conceptiejnergea spre ideeapreluatli de .IaAristotel Stagiritul (384-322 i.e.n.),

derivata din conceptia acestuia, si potrivit careia statui este 0 societas perfecta et per

se sufficiens; aceasta conceptie despre stat, perfect ~i suficient siesi, nu mai lasa loc

ideii ca diferite state constituiau parp ale unei unitati europene superioare.

--------------- --------

14

La sfirsitul secolului al Xv-lea ~i inceputul celui de at XVI-lea, 0 schimbare in

viziunea politics devine evidenta ~i eu efecte practice. In cadrul acestei viziuni noi, L notiunea de unitate medievala a Europei a trecut in fata aceleia de stat suveran.

Unitatea crestind ~i unitatea Europei

Ce mseamna unitatea medieval! a Europei? Un raspuns corect la aceasta

' .... -,.""' ... ---~ ........ "'--"' ..... -.._~

intrebare presupune observatia c! notiunea ins!§i de Ev Mediu este una artificala Ea

acopera niveluri diferite de civilizatie ~i experienta politica. Nu putem cere, spre

exemplu, francilor brutali §i lipsiti de subtilitate sa aiba 0 notiune de unitate de

adincimea filosofica a aceleia a lui Nicolae Cuzanul. Ca urmare, trebuie sa acceptam

ca nu exist! numai 0 conceptie medieval a asupra unitatii Europei, ci mai multe si,

adeseori, incornpatibile. Incompatibilitatea decurge din realitatea ca oamenii n-au fost

niciodata clari in privinta unitatii pe care 0 doresc.

Notiunile despre 0 societate unita, un commonwealth, derivau in. Evul Mediu

din doua surse: ideea de comunitate crestina §i universalismul Imperiului Roman.

Francii, popor primitiv, incapabil de analiza intelectuala de finete, aveau tendinta de a

confunda ambele surse eu propria lor dominatie §i dominatia lor 0 identificau cu

Europa. Ei gindeau ca sint mostenitorii Imperiului Roman universal si, in realitate,nu

erau. Nici preteatia lor de a se indentifica cu Crestinatatea nu rezista. in adevaratul

sens al cuvintului, Crestinatatea era comunitatea credinciosilor de oriunde ~i din orice

timp; nu putea fi redusa Crestinatatea la unitati politice temporale,

Astfel se explica respingerea de catre intelectualii de marca a incercarii,

indubitabil conturata sub Carol eel Mare, de .a identifica Europa cu Occidentul ~i

unitatea europeana cu unitatea crestina. Biserica Insa~i nu-si putea permite sa accepte

o asemenea limitare a Crestinatatii. Drept rezultat al acestei situatii a fost 0 anumita

ambiguitate a ideii de unitate discutata de-a lungul Evului Medin. Unii vorbeau de

15

unitatea crestind, una eare insemna mai mult decit unitatea europeans ~i nu insemna nicicum 0 unitate in sensul geografic al nojiunii. Altii, in imposibilitate intelectuala de a atinge anumite inaltimi, confundau unitatea religioasa cu aceea politics. Geoffrey Barraclough nu crede di aceasta confuzie era constienta., ci rezulta pina in Evul Mediu tirziu din limitarea intelectuala a aunor oameni. Totusi, in Evul Mediu tirziu, confuzia a fost constient alimentata, Din aceasta perioada, ideea de unitate europeans a fost transferata la nivelul propagandei §i redusa la acest nivel. Se mai adauga faptul ca era mai usor sa creiezi un sens at unitapi europene pe baza ostilitafii $1 a opozitiei decit pe baza beneficiilor pe care unitatea le-ar putea aduce. Biserica a predicat in van fratia crestinilor; numai sub amenintarea Islamului s-au unit crestinii ~i numai cit a tinut amenintarea acestuia. Crestinii n-au fost pnuti impreuna de perceperea sensului intereselor comune. ~a cum am vazut, identitatea Europei ca entitate distincta s-a conturat pe timpu11ui Carol eel Mare pe temeiul ostilita,tii fata de Imperiul Btzantin. Acest sentiment de ostilitate, desi prezent eu intermitenta de-a lungul perioadei de referinta, n-a fost asa de cuprinzator cum adeseori se crede. Biserica, spre exemplu, na incetat sa gindeasca despre sine ca fiind una, in ciuda schismei pe care n-a remmtat niciodata 8-0 vindece si, astfel, sa-~i recupereze unitatea. De asemenea, este semnificativa conceptia despreEiiropa a Papei Pius al Il-lea (1458-1464), conceptie care cuprindea pe greci, Balcanii si Bizantul.

. S-a seris mult despre unitatea medievala ca despre eeva ceea ce noi, modernii, am pierdut. 0 cercetare a realitatii arata ca unitatea, pe care suntem inclinati sa 0

idealizam, nu era 0 unitate a Europei, ci una cre§tinii. Aceste tipuri de unitate nu se suprapun complet :;;i nu trebuie confundate. De asemenea, nu trebuie sa facem confuzie intre imperiul occidental de la Carol eel Mare, la Friederick al IT-lea si Europa. Nu era Europa ~i nu era acceptata ca atare de francezi sau de englezi. Daca

16

vrem sa descoperim contribujia medievala la unitatea europeans, trebuie sa luam in

considerare un plan secund situat sub sfera politics, alaturi de ea.

Evul Mediu a creat elementele unei culturi comune. Codul cavaleresc, spre

('~-'

J exemplu, nu tinea seams de granitele nationale. Apoi, la nivelul teologiei §-i al

filosofiei, s-a constituit un limbaj §i 0 terminologie comuna care, evident, nu trebuie

exagerate ca importanta. in literatura nationals, locala, spre exemplu, cu aparitia lucrarii Chanson de Roland (780), se poate vorbi de aparitia sentimentului national. in

filosofie, existau notabile difirente intre Oxford ~i Paris, ca centre universitare. in

secolul aI Xll-lea, existau, de asemenea, scoli de drept distincte. Cu toate acestea, ar fi

absurd sa negam caracterul european aJ civilizatiei. In societatea feudala, de la

Atlantic in mlastinile Pripetului, se gindeste §i se vorbeste in aceiasi tenneni. Biserica

era intr-adevar 0 institutie supranationala. Aceste fapte ne arata ea exista 0 viziune

europeana comund in aceste regiuni. Aceasta viziune nu genera vreun sens a1 urutatii

politice; in Evul Mediu exista doar 0 unitate de civilizatie, una incapabila sa ia forma

Problema europeana in istoria modema

Istoria unitapi europene in timpurile moderne difera de aceea din timpul

Evului Mediu. Ginditorii medievali pomeau de fa ideea restaurarii unitli,tii existenta

tn Antichitate, una reprezentata de universalismul Romei, pe de 0 parte. §i, pe de alta

parte, de conceptia cre~tina a commonwealth-osui. Dupa Renastere si Reforma,

ra ginditorii porneau de la realitatea existentei statelor nationale. Scopul demersului nu

mai viza restaurareaunei unitati ideale pierdute; viza, de fapt, depasirea, intr-un fel

sau altul, a dezavantajelor unei societati .in care fiecare stat suveran era propriul sau

ultima ratio. Acest efort de gindire a Europei unite a imbrscat multe forme. Una din

acestea a constat in elaborarea unui cod international de legi.vactiune corelata cu

17

nume1ui lui Hugo de Groot" zis Grotius (1583-1684). Lucrarea sa De jure belli ac

pacis i-a adus supranumele de "Tatal dreptului international". Alti forma de gindire

moderna a unitatii Europei a constat ill incercarea de a revigora ideea de Europa care

i

sa insemne ceva mai mult decit/multiplicitatea nationalitatilor diverse, sau incercarea

r(

de a opune segmentarii timpuli# sensul unitatii europene; de a reface unitatea timpului

Ia nivelul acestui sens.

Perceptia in aceasta forma noua a nevoii integrarii europene s-a realizat in

secolul a1 XVTI-Iea. Razboaiele religioase nesfirsite puneau in evidenta tarele

neunificsrii Europei -. Si ca 0 reactie impotrtva acestor razboaie religioase ia nastere .

aceasta miscare de organizare a Europei. Nevoia acuta de instal are a pacii

impulsioneaza aceasta miscare ce se prezinta astfel §oi ca una pentru pace. Miscarea include: faimosul Mare Plan al lui Suny; nume ca ale cAlugfuului Emeric cI-ifJe

/

(1590-1648), parintele arbitrajului international, calitate pe care 0 dobindeste prin

lucrarea sa din 1623 - Le Nouveau Cynee in care propane crearea unui consiliu

permanent cu sediul fa Venetia, apt sa reglementeze pacific conflictele dintre printii

europeni; englezii W.Penn §-i Bellers. intrecei care ilustreaza aceasta miscare

moderna pentru Europa unita, eel mai remarcabil ginditor a fest Gottfried Wilhelm

von Leibniz (1646-1714). Multe din ideile oamenilor care au ilustrat aceasta miscare=-

cei menponaji mai sus ~i multi altii - mergeau pina la marginea fantasticului,

alunecind in utopii ~i departindu-se de politica practice. Dnii (intre ei ~i W.Penn)

includeau Rusia in Europa; altii (ca Sully) 0 excludeau. Unii l§i intemeiau ideile pe

traditiile Cruciadelorcceicuadevsrat remarcabili se ridicau deasupra Europei ~l

gindeau 0 ordine a intregii sociediti umane vazuta de un Cruce ca un tot.

Trasatura comuna a gindirii tuturor consta In aspiratia spre oordine federala ~i

aceasta marcheaza dar distinctia fata de modul medieval de a concepe unitatea

18

Europei. Pe cind in Evul Mediu ideea de unitate politics a Europei era conceputa doar sub dorma imperiului, secolul al XVII -lea 0 concepea sub forma republicii, a

'0 republicii crestine. Realizarea unitatii sub hegemonia vreunei puteri, fie ea a

Habsburgilor sau a Bourbonilor, era de neconceput; era apreciata incompatibila cu

mentinerea calitatilor esentiale ale societatii europene. Erau priviti ca cei mai buni

europeni oameni ca Wilhelm de Orania (1650-1702) care au combatut planurile de

dominatie ale unei singure puteri. 0 asemenea unitate nu era de dorit ~i adevarul

aflrmatiei se verifica ~i pe timpul lui Napoleon I (1769-1821); imparat al francezilor

intre 1804 ~i 1815).

~ Conceperea Europei ea 0 republica, caun concert al puterilor suverane, Insemna ca unitatea europeans era vazuta ca 0 unire ~i 0 armonizare a intereselor

acestora. Problema practica era cum sa fie unite aceste entitAti in ceea ce se numea un

sistem general. Raspunsul a fost dat de conceptia balantei puterilor. Ca element al politicii internationale, balanta puterilor avea deja 0 istorie lunga. Inceputurile acestei

istorii pot fi duse pin! la lupta pentru investitura, cind Papalitatea realiza Iegaturi cu

mid state periferice (Danemarca, Boemia ~i altele) pentru a contrabalansa imperiul.

Astfel, sistemul balantei puterilor se articuleaza ea unul endemic in relatiile

internationale. Totusi increderea in balanta puterilor ca principiu a venit mai tirziu.

Acceptarea ideii echilibrului trebuie conectata eu viziunea epocii lui Isaac Newton

(1642-1727) §i cu notiunile teiste" ale armoniei cosmice autoordonatoare, curenta in

timpul Iluminismului. Nu exist a 0 conexiune necesara tntre ideea balantei puterilor §i

aceea it integrari; europene. Totusi, In contextul acelei perioade cind Europa era

considerata 0 republica astateloriadependente, nu este de mirare ea ideea balantei

puterilor a fost in mod obisnuit tratata ca singurul mijloc mecanic prin care integrarea

x Teism = conceptie filozofici1 - religioasl1 care admite existenta lui Dumnezeu ca :fiin1.a supranaturalli rationaIa,creatoare ~ conducatoare a lumii.

--~~-"----'~-'~~--~-~-'-~'------"'-- -~~-'---."--.---'--'-""'-~-"

19

europeans ar putea fi realizata; un antidot - singurul - impotriva hegemoniei unui singure puteri.

Astfel, notiunea de unitate, ea unitate federala ~ aceea de balanu: a puterilor,

o ca principiu al federalizarii mergeau mina in mlna. Europa era conceputa ca a mare familie, fiecare membru al familiei fiind responsabil, independent, dar fiecare recunoscind legaturile comune; interesele individuale ar fi trebuit sa fie armonizate. Singurul lucru care lip sea erau institutiile prin care sa se realizeze armonizarea. Ca urmare, Europa era asemanata cu un mare congres ~i aceasta perceptie s-a consolidat la marile congrese de pace de la Nymwegen, Utrecht. Aix-la-Chapelle, in care Europa

... asigura 0 prezenta In asezarea propriilor interese.

Aceasta 'imprejurare a dat nastere ideii di unica legatura posibila, necesara ~i, evident, nu neaparat daunatoare, intre natiunile componente ale Europei erau acelea dictate de balanta puterilor ~i aceasta legatura putea fi mentinuta doar prin mijloace diplomatice, Generatii de-a rindul au preluat ideea care mai persista ~i astazi. Un W.Robertson a caracterizat-o drept «marele secret at vietii politice modeme». In viziunea lui Friederick eel Mare (1712-1786). sanatatea corpului poolitic european depinde de echilibrul intre marile puteri ~i ruperea acestui echilibru ar perturba sanatatea acestui corp. Chiar in secolul al XVID-lea spirite mai elevate precum un Iohann Heinrich von Iustian amanifestat lndoieli fatl de veracitatea aeestei afrrmalii. Balanta puterilor, sustin ei, n-a facut decit sA conserve 0 legatura sociala imperfects, un grad de solidaritate suficient numai pentru mentinerea Europei intr-o stare de agitatie perpetua tara a-i coagula unitatea, Era c1ar ca armonia autoreglatoare intre puteri era aceea care conserva automatbalanta puterilor. Ca urmare, trebuia mai mult: o constitutie §i institutii comune, Aceasta era viziunea lui 1.J.Rouseau desi se pare c!

20

el s-a indoit asupra faptului di un asemenea obiectiv era realizabil din punet de vedere practic.

Impfu1irea Poloniei (in 1772), s-a spus, a fost evenimentul care, mai mult decit al1ele, a zdruncinat increderea in balanta puterilor. S-a observat, de asemenea, ca, desi marile congrese europene pretinsesera eli servesc interesele comune ale Europei, cei care negociau reprezentau, de fapt, interesele anumitor twi Ca urmare, conc1uzia era

ca este necesara 0 nOUG conceptie asupra unittifii europene.

Nimeni n-avea 0 idee clara despre felul in care 0 asemenea conceptie ar trebui formulata ~i mai ales pusa in practica. Daca un om de stat incerca, ocazional, sa formuleze consideratii mai largi, 0 ficea in sensul explicitarii interesului propriei tar-i. In 1777, spre exemplu, Contele Vergennes, ministrul deexterne al lui Ludovic a:I XVI-lea. dupa 1774, se opunea anexarii Renaniei la Franta cu 0 argumentare

caracteristica: <<farile Rinului sunt foarte tentante ~i ar merita anexate Frantei, dar

prejudiciile implicate ar depasi beneficiile, Franta ar ramine :tara 0 politics intr-o

Europa cazuta in anarhie> >. Este elar ea el nu vrea 0 Europa aruncata in anarhie, dar

motivele lui reale tin de interesele Franpei. Urmarirea doar a intereselor teritoriale ale Frantei ar putea avea intre urmarile de nedorit tulburarea ordinii europene. Din

argumentele lui Vergennes rezulta cIar ca el concepe Europa ca 0 unitate, iar Franta reprezinta 0 parte a accesteia.

. Peste mai putin de un secol, pozitia va firadical schimbata. Cind un diplomat englez 11 prevenea pe Bismarck in privinta faptului eft i~i asumii riseul de a atrage dezaprobarea Europei, el a raspuns eu trufie: «Cine este Europa?>>.

Intre 1777 §i 1863, sensu! Europei ca unitate, ca ceva mai multdecit .o ~expresie geografica, s~a prabusit, "Cine vorbeste de Europa se in~eaUf', va remarca taios Bismarck in 1876.

-------.-~----.-~~

21

Doua motive fundarnentale explica aceasta sehimbare. Mai intii, cresterea

nationalismului pe valul Revolutiei franceze. in fapt, filosofia idealism a alimentat

credinta in primatul natiunii ~i in statui - natiune ca forma cea mai inalta de unitate.

Aceasta crestere a nationalismului nu s-a produs dintr-o data; io prima jumatate a

secolului al XIX-lea, cresterea nationalismului a fost contrabalansata de un

conservatorism in care sensu! unitatii europene era puternic.

Ordinea europeana conservata in Tratatul de la Viena din 1815 a durat pioa la

..

Razboiul Crimeii (1853-1856). en triumful ideii ea natiunea este forma cea mai

valoroasa, Europa a devenit un simplu termen geogrqfic.

AI doilea motiv al acestei schimbari radicale este acela ca, asa cum in gindirea

comuns valorile nationale au dizlocat pe cele europene, pe teren politic, Europa a

pierdut treptat locul sau unic in lume. in ultima instants, aceasta modificare a locului

Europei ne obliga 8-0 explicam mergind inapoi spre Marile descoperiri geografice

care au deschis perspective globale. Din aceasta perspectiva, Europa inseamna,

progresiv, mai putin.

Evident, nu trebuie exagerata viteza schimbarii, Au trecut multi ani pina cind

Lunea Noua a putut contribui la reorganizareaechilibrului celei vechi.

Deja la trecerea dintre secolele al XVII-lea ~i a] XVTII-Iea, Olanda, Anglia ~i

Franta se concentrau tot mai mult asupra teritoriilor. de peste mari, asa cum Spania ~i

Portugalia 0 facusera mai inainte. Drept rezultat al acestei tendinte, problema

europeans a inceput tot mai mult sa fie vazuta ca 0 parte aordinii internationale, ca 0

problema mondiala,

inca pe timpul Razboiului de 7 ani (1756-1763). batrinul Mirabeau arata ca s-

ar putea sa nu fie pace ill Europa rara pace in America. in 1809, istoricul Heeren

22

prezicea ell viitorii istorici nu se vor mai ocupa numai cu sistemul limitat de state

europene, ci de eel mondial.

eel putin, in parte, aceasta atitudine reflecta cosmopolitismul secolului al

XVIII-lea. Cind Schiller (1759-1805) proclama cli: "Eu scriu ca cetatean al lumii care

nu este supus vreunui print; mi-am pierdut patria ~i am schimbat-o eu Iumea", el se

pronunta irnpotriva spiritului strimt european ca si impotriva spirttului national in

schimbul asocierii intregii umanitati, Acest cosmopolitism era 0 versiune laica a

spiritului ecumenic al crestinismului timpuriu. Si crestinismul timpuriu §i

",

cosmopolitismul militau impotriva conceptiei de unitate europeana. in cele din urma,

cosmopolitismul si-a gasit expresia in miscarea care a dus la formarea Ligii

o Natiunilor: 0 organizatie mondiala in care Europa nu era recunoscuta ca 0 unitate distincta.

Inainte de aceasta evolutie spre Liga Natiunilor, problema integrarii europene

a fost din nou adusa pe seena politica de evenimente ca Revolutia franceza ~i

razboaiele napoleoniene. Mai ales aceste evenimente au sfarimat structura europeans

asa cum fusese stabilita prin Tratatul de la Westfalia (1648).

Initial, distrugerea acestei ordini slabe a venit bine unora, mai ales in

Germania.

Una din axiomele acestei ordini fusese ca interesul Europei cere pastrarea unei

Germanii f'ara unitate. Bineinteles, patrioti germani ca Herder (l744~1803) ~i Iustus

Moser (1720-1794) au respins aceasta conceptie asupra ordinii europene. Cu mult

inainte, tnSa, regimurile revolutionare napoleoniene provocasera 0 reactie. Ideea de

unitate europeana impusa de Napoleon a lezat sensibilitatile patriotice in Europa. Din

noll, hegemonia §i imperialismul unei singure puteri stirneau .repulsie. Totusi, nu era

suficienta opozitia fata de aceasta unitate Impusa; trebuia propusa 0 conceptie de

23

unitate acceptabila. Cert este ea reactia impotriva Imperiului lui Napoleon a pus la ordinea zilei problema unitatii europene in conditiile persistentei cosmopolitismului secolului a1 Xvfll-lea.

Caderea Imperiului napoleonian era intrucitva asemanatoare ell aceea creata de prabusirea Imperiului lui Friederiek al IT-lea Hohenstaufen Ia 1250. Fiecare parte componenta a fostului Imperiu napoleonian a produs idei de unitate european! potrivite propriilor interese. Pentru Metternich, Revolutia franceza a distrus Europa pe care el 0 ·~ia. Unitatea europeans, in viziunea lui, era eel maibine reprezentata de solidaritatea curtilor §i a guvernelor. Aceasta conceptie negativa ~i reactionara asupra integrarii europene era slabiciunea sistemului lui Mettemich. Nimic din aceasta conceptie nu producea 0 vointa reala de realizare efectiva a unitajii Europei.

At!t liberalii cit ~i conservatorii au sesizat lipsurile conceptiei lui Metternieh; conservatorii au inteles ea trebuie dat conceptiei asupra integrarii Europei ceva pozitiv daca oamenii vor sa lupte ~i sa faca sacrificii pentru a realiza unitatea Europei. Pentru

~ conservatorii europeni, romanticii au fost aceia care au dat un nou impuls conceptiei despre integrare, invocind unitatea existent! in Evul Mediu. Ca aceasta unitate era mai mult 0 ficjiune, n-a contat prea muIt pentru mintile infierbintate ale romanticilor; ei au considerat ca bolile Europei (iacobinism, hegemonia napoleoniana etc.) erau rezultatul pierderii acestei unitati. Doarunirea acestei viziuni eu catolicismul reacti.vat politic a constituit 0 fot1a politics efectiva, distincta de strigatul simplu ~i lipsit de speranta dupa paradisul pierdut al unitatii medievale.

Catolicismul a oferit un principiu unitatii Europei eare a inlocuit calculul rece de interese. in aceasta privinta, nobilui francez Joseph de Maistre (1753-1821) a fost personalitatea cea mai remarcabila, Ideea lui era cs.Europa nu se va putea uni daca nu este unita religios, ca civilizatia europeana fusese creata de Biserica in Evul Mediu §i

24

otravuri introduse in Europa din afara, ill primul rind din America (democratia ~i

iacobinismul) emu principalul pericol pentru Europa ~i ele i-au distrus unitatea,

Simpla balanta a puterilor, simplul echilibru nu sint de natura sa blocheze declinul

deoarece n-au nimic moral in ele; sint «ateiste». DaCiA Europa este ceva, este 0

comunitate de credinta; lipsa credintei va distruge Europa.

Titlul faimoasei carti a lui Navalis, Crestinism sou Europa (1826) sintetiza

argumentele epocii. Din punctul de vedere al celui mai reprezentativ romantic german, Europa insemna 0 unitate cre§tina ~i aceasta era, in primul rind, 0 unitate

catolica. De aceea, nici protestantismul, nici ortodaxia n-ar trebui acceptate ea

adevarat crestinism ..

Marele avantaj al acestui fel de a argumenta consta in aceea cA predica unirea

impotriva a ceva, impotriva Angliei ~i a Americii, ca sedii ale democratiei ~i ale

liberalismului ~i a celor mai multe rele potrivnice Europei; impotriva Rusiei. Pozitia

Rusiei in acest sistem de gindire este complexa ~i interesanta.

Frontul catolic sustinea eft Rusia ar trebui exclusa pe temeiuri religioase.

Includerea Rusiei ortodoxe ar distruge baza insa~i a unitatii Europei. Pe de alta parte,

. .

in viziunea conservatorilor de talia lui Metternich, Rusia a probat ata§amentul J~

interesele Europei atunci cind tarul l-a trimis pe generalul Suvorov sa lupte impotriva

iacobinismului, remarcindu-se in Itaiia ~i Elvetia (l799)~ ca ar trebui inclusa Rusia in

Europa 0 data ce, dupa 1815, Tarul Alexandru I recunoscuse sistemul european din

care Rusia facea parte, Tarul fiind astfel obligat sa-I apere .

. ~i inainte de 1848~i dupa, conservatorii europeni priveauRusia ca parte

esentiala a Europei mai ales ca tarul Nicolae I suprimase revolutia din Ungaria,

. ajutind astfella evitarea caderi! Europei in anarhie.

.. -.--~--

.. ------~~~

--.- - .. -.--- __ -~-- -

25

Existau insa ~i alte voci care aratau ea la Til sit, intreverea intre tarul

AIexandru I §i Napoleon (iunie-iulie 1807) arata intentia Rusiei de a distruge Europa

§i a 0 lmpiirti in interes propriu. in mod curios, in aceasta privinta, viziunea catolica se

intilneste cu aceea a nationalismului liberal. Liberalii §i, mai tirziu, marxjstii atacau

(_,__ _...---. ,- _~Hf' ..... ",/

autocratia moscovita (sau despotismul, cum obisnuiau ei sa spunii) ca fiind

«as.iatica» §i pretindeau ca Rusia este ·straina principiilor societatii europene ~i (.J trebuie exlusa din Europa. Impotriva acestei opinii, era folosit un argument puternic:

nu numai ea Rusia apartine Europei, dar era zidul! obstacolul necesar in raja hoardelor

asiatice (mai ales imparatul Germaniei, Wilhelm at IT-lea, a contribuit la intensificarea

discutiilor despre «pericolul galben>»).

Este limpede ca, peste parerile antagoniste despre unitatea Europei, trei puncte

sunt clare; I.Problema unitatii europene era dependents de fonnarea unei idei clare in

privinta constituirii Europei; aceasta claritate nu s-a realizat niciodata; 2. Ca, luind

Europa asa cum este - un fel de accident al evolutiei istoriei - ~i a incerca sa 0

organizezi intr-o unitate, nu era suficient. Apelul Ia mentinerea status-quo-ului era

profitabila beneficiarilor acestuia. Aljii - ca nationalistii din Germania ~i Italia care

nu-i realizasera unitatea - nu vor fi de acord ea 0 asemenea Europa ar :fi conservata.

Dupa ei, inaintea unitajiiacceptabile a Europei, era esentialsa fie stabilita 0 ordine

justa. in sfirsit, 3. Era mai usor sa formulezi 0 notiune negativa, exclusivista.a unitatii

europene, una indreptata impotriva unei puteri pretinse anti-europene, decit sa gasesti

un obiectiv pan-european la care toti pot adera. Oamenii puteau fi mai user uniti

impotriva iacobinismului, a «perieolului galben»>, a democratiei (considerata in

secolul al XIX-lea ca antiteza a traditiilor ~i a valorilor europene), impotriva Angliei

~i a Rusiei; fmpotriva a orice; era mai greu sa se. lase uniti pentru ceva_ Acesta era

«caIciitillui Ahile> a mi~c8rii pentru integrarea Europei.

26

Trebuie spus ea antagonisme existau *i inlautrul Europei. Conceptia despre unitatea Europei a lui Giuseppe Mazzini (1805-1872) erau antifranceze, asa cum erau cele ale lui Dante ell seeole in urma. intr-o epoca de nationalism avansat, conceptia fiecarei tari despre unitate ~i a propriei cai de a 0 rea1iza era puternic colorata de prejudecdu nationale. Destul de rar apareau personalitati care sa se ridice deasupra consideratiilor nationale si sa vada Europa din punctul de vedere al Europei ~i nu al coltului Europei unde s-a intimplat sa locuiasca el,

in' a doua jumatate a secolului al XIX-lea, spiritul european chemat in avanscena impotriva hegemoniei lui Napoleon, era in eclipsa. Exista doua ratiuni ale ~ acestei alunecari a spiritulni european pe un plan secund. Mai intl\ era yorba de puterea extraordinara a nationalismului care, sub Bismarck, Cavour ~i altii, a devenit credinta de masa detorita combinatiei cu avansul democratiei; se ajunsese sa se creada

ca nationalismul era leaeul bun la toate; ca daca fiecare natiune se va bucura de dreptul la autodeterminare ~i-~i va dobindi frontierele ei nationale, vor fi automat indepartate to ate cauzele de conflict; ca 0 armonie naturala se va instals intre natiuni

~i aceasta armonie ar putea, fie diminua instantaneu nevoia de unitate a, Europei, fie

ar aduee-o automat. Astazi, ne dam seama ea aeeste asteptari erau naive. Totusi, ele erau realitaji si prezenta lor este remarcabila 1n 1914 si, dupa aceea, pina in 1919,

AI doilea motiv pentru eclipsarea ideii de unitate national a rezida in imperialismul secolului al XIX-lea ~i mai ales al ultimuluisfert al acestui veac. in contextul acestui imperialism, capata relevanta 'fntrebarea: era Anglia 0 putere europeana, sau legaturile ei erau orientate in afara Europei ~i care din aceste legaturi/cau Europa ~i Cl,1 Imperiul) erau mai puternice?

Se stie ca ~i Franta si-a alcatuit un imperiu in Africa de Nord ~i in Asia de Sud-Est. Si iar: care legaturi ale Frantei erau mai puternice? Cele eu Europa sau cele

27

cu irnperiul intins pe mai multe continente? in ultima parte 0 secolului al XIX-lea Rusia era, de asemenea, preocupata de expansiunea ei in Asia. Si in cazul Rusiei intrebarea de mai sus are relevanta.

De fapt, numai Germania, Austro-Ungaria §i inca vreo citeva state mici cu interese nesemnificative in ofara Europei erau realmente interesanie de unitatea Europei. Tocmai aceasta situatie, rezultata din nurnarul restrins al eelor interesati in realizarea unitatii Europei, aparea multora suspecta, <<Logiea istoriei> - 0 expresie mult folosita la sfirsitul secolului a1 XIX-lea - parea sa luereze impotriva unitatii Europei. Pe masura cu tarile Europei erau tot mai mult implicate In politica coloniala, Europa parea a fi pe punetul de a se desface. Mai ales < <peste mlirt> > era devarata scena politico a Iumii; acolo §i nu in Europa. Anglia ~i Franta intrau in coliziune la Fashoda (1898); Anglia ~i Germania, la Agadir (1911). Regina Victoria era tmparateasa Indiei. Ca. urmare, pentru Anglia putea fi mai important ceea ee se intimpla in Egipt decit in Europa.

Ne aflam, asadar, in fata unei lumi in care marile puteri sunt in competitie; Statele Unite ~i Japonia veneau spre primul plan al scenei politice tot eu statut de mare putere, in aceasta lume, pozitia Europei devenea dependenta de ideea unirii ei sub hegemonia unei mari puteri europene. De aid rezulta, in eel mai larg sens, esenta eelor doua razboaie mondiale, incepute in Europa, Incercarile Hohenzolernilor ~i ale lui.Hitler de a impune unitatea Europei au esuat, Esecul se explicaprin aceeaca nu era in interesul unor puteri mondiale ca Anglia, America §i Rusia, ca Europa sa intre in scena, unita, cu statut de mare putere. Se mai explica prin faptul eli Europa insa~i nu era pregatita sa accepte aceasta forma de integrare §i unificare.

Este adevarat, ca, la acest nivel, erau europeni care ar fi preferat fie ~i unificarea subhegemonie germana. decit decaderea Europei lipsita de unitate. Ei erau

28

"Quisling:if. colaborationistii, inclusiv cei ai regimului Petain de la Vichy. Nu toti au

fost simpli oportunisti; multi au stiut exact de ce colaboreaza, Totusi, ei - cei care au

colaborat cu puterile Axei - erau 0 minoritate. Majoritatea europenilor erau ostili

unirii Europei sub hegemonia unei marl puteri. Aceasta atitudine se alatura traditiei

europene care operase §i impotriva lui Filip a1 II-lea ~i impotriva lui Ludovic a1 XVI- "(lea; acum, aceasta traditie opera impotriva lui Wilhelm al Il-lea §i a lui Hitler.

Ramine un fapt 'insa: Europa era prea slabii .$i prea divizata pentru a se salva.

-. .

Urmarirea intereselor nationale, ura si gelozia nationals, au blocat once actiune vizind

rea1izarea unitatii. Sa amintim, spre exemplu, ura care a- alimentat Polonia sa se

alinieze eu Hitler Impotriva Cehoslovaciei 'in ami 1938-1939. Salvarea a venit

oarecum din afara: de la Statele Unite, de la dominioanele britanice, de la Rusia de

dincoace de Urali.

xx Numele propriu Quisling, oolaborationist norvegian cu Germania lui Hitler a ajuns &t desemneze 0

categorie. )

29

A

Intrebari

I.De dud vorbim de unitatea Europei?

2.Dati un exemplu din care sa reiasa eel Europa a aratat mai bine

tendinta de a se uni impotriva cuiva. e <\JU ~~/- .. ,-_/.

3 .~~uD.prejurarea care a facut din unitatea Europei

medievale un ideal

4.Care este diferenta intre unitatea conceputa in Evul Medin ~i

aceea a Europei Modeme?

5. Carei tendinte din gindirea europeana apartine crearea Ligii

Natiunilor?

•

{

30

IL SECRETELE VITALITATII EUROPEI

Intre factorii vitalitatii Europei putem lua in considerare: vitalitatea intrinseca, vointa de a exista ~i vocatia/functia Europei in lume. Fiecare din acesti faetori va fi discutat amplu in orele de seminar.

Am vrea sa atragem atentia asupra originalitatii centrului civic aJ orasului de tip european,

Exista citeva elemente alecentrului OTR§Ului european care sunt deopotriva unice $i simbolice. Se Intelege ca Europa a proiectat in lume multe din modelele ei. Astfel, in centrul orasului, unice $i simbolice sunt biserica, primaria, scoala, cafeneaua ~i piata.

Fiecare din acestea pot fi soeotite secrete ale vitalitlitii europene in masura in care semnifica: imparta~irea acelorasi valori spirituale, acceptarea domniei Iegii, respectuJ tacit al tuturor cetatenilor pentru institutiile publice, posibilitatea exprimItrii deschise a opiniilor; exprima respectul pentru educatie ~i observarea unei diviziuni a

muncii,

in mic, avem exprimata 0 vitalitate a carei esentA este ordinea in libertate; 0 ordine rezultind din echilibrarea temeiurilor. (Fiecare din elementele de mai sus va fi detaliat la seminarii).

- Am vrea sa .insistam nu asupra prezentei bisericti ca simbol al credintei de baza §i comune, apta sA treaca peste diferite de partido peste ambitii ~i doctrine. Fiecare element al slujbei are semnificatia lui, dar corul simbolizeaza eel mai bine unitatea in diversitate a Europei. Muzica ce se aude dinbiserica .arata structura esentiala, polifonica ~i dialectica a Europei, cu. maririle §i decaderile ei. Din biserica drept punet de referinta a1 centrului civic al orasului european, se poate porni fa 0

\

31

intreaga constructie filosofica asupra persoanei, a individului, care are deopotriva autonomie ~i ohligafii fata de comunitate.

Printre faptele care contrazic pe sceptici, unele tin de puterea bisericii europene, a bisericii acesteia in lume.

Trei teologi (Jacques Maritain, Paul Tillich ~ Karl Bart) influenteazfl vizibil prezenta biserieii europene :in a doua jumatate a secolului al XX-lea; 0 revigoreaza intelectual, Misearea general! spre ecumenism este relevanta in sine. Mai multe semne anita di biserica tinde sa-~i revigoreze rolul de forti in istorie ~i impulsurile pleaca din Europa.

Exist!. semne de revitalizarea bisericii in Europa. Exista ~i un semn exterior semnifieativ: in S.U.A., printre «zgirie nori>>, se construiesc biserici in stil gotic, copii mat mult san mai putin reusiteale bazilicilor medievale europene; in Europa; bisericile se construiesc din sticla ~i beton annat §i sunt decorate de cei mal moderni pictori; ele incorporeaza descoperirile erei tehnologice desi servesc scopuri vechi traditionale, dar cu un efect mai amplu decit constructiile bisericesti ale sec. at XIXlea.

Neindoielnic, miscorea ecumemca este simptomul renasterii spirituale inUiuntruI bisericilor, in Consiliul Mondia; al Bisericilor sunt reprezentanti deopotriva protestantii, anglicanii .$-i ortodoxii. Toate elementele miscarii ecumenice arata ca aceasta generatie (a anilor '60) este martora fenornenului reuniunii crestinilor, avind semnificatia schimbarii cursului istoriei ultimului mileniu §i 0 Intoarcere la sursele comune de inspiratie.

Inceputl in Europa, miscarea ecumenica improspateazaJrevigoreaza vista bisericii ca foqa in istorie.

32

Un alt semn de vitalitate vine. din soliditatea educatiei de tip european. $..a reprosat ~colii de tip european ca este depa§ita §i oa nu raspunde adecvat cerintelor prezentului; eR este prea traditionala ~i prea conservatoare §~ intr-o anumita masura, criticile sunt justificate.

Totusi mediul american incepe sa redescopere virtutile culturii nespecializate ~i bunatatea studiilor umaniste; aeum ei, americanii, apreciaza mai corect pedagogia disciplinei §i chiar pedagogia autoritara. Aceasta inseamna ca americanii se uita tot spre Europa atunci clod cauta solutii pentru 0 mai buna echilibrare intre preocuparea imediata pentru a forma savanti §i tehnicieni, cu preocuparea pe termen lung de a produce ginditori competenp. Tot in anii '60, orientarea U'R S.S. spre a Ius in considerare utilitatea studiilor generale este de natura sa consolideze parerera despre postura Europei de model pentru un sistem de educatie echilibrat ~i eficient.

Alt semn de vitalitate tine de echilibrarea intre autoritatile/puterile centrale ~i cele locale. Tendinta centralizarii este firesc prezenta ~i 'in Europa. Totusi Primaria continua sa fie simbolul comunitatii locale. S-a crezut ca era tehnologica in care planificarea ampla este la ordinea zilei va levi mortal acest simbol. Cu toate acestea, simbolul persista ~i mediul european conserva viata civic! a comunitatii locale.

Este adevarat cil preocupari sistematico se indreapta spre . reorganizarea industriei de 0 maniera care sa asigure descentraIizarea productiei ~i, prin ea, 0 utilizare mai adecvata, rationala a resurselor nationale cu implicarea autoritatilor locale. Chiar tntr-o tara· intens centralizata ea Franta, tendinia consolidarii puterii locale este evidema. Citeva structuri institutionale sunt relevante in sine: Consiliul Comunelor Europei§i Uniunea Oraselor §i a Puterilor Locale. Acestea au fost realizate dupa al doilea razboi mondial si nu constituie atentate irnpotriva puterii centrale, ci vizeaza consolidarea autonomiei locale.

33

Prosperitatea pietit ea element de vitalitate in Europa esteadmirabil pusa in evidenta de formarea Pietii Comune.

Prezenta §i prosperitatea. preset in mediul european, pres! rezultata din ccfeneaua ell rolul ei in timp, pune in evidenta, de asemenea, un element de vitalitate; presa ~i cafeneaua, tipice spatiului european, constituie semne ale unei culturi deopotriva modeme ~i ell radacini adinci in viata sociala. Aceste elemente permit formularea judecatilor critice - 0 premiza a innoirii~i progresului.

Asadar, secretul vitalitatii europene rezida in culturi: in eel mai larg sens al cuvintului, adica in sensul a ceea ce omul face cu natura. Astfel se explica de ce analistii Uniunii Europene vad corect faptul ea Europa va fi efectivunita atunci cind Unitatea/una in diversitate va fi realizata pe planul culturii; de aceea ei vorbesc acum de Uniunea labia comerciala] Europeana; uniunea pe aceste planuri - comerciale, financiare, vamal etc. fiind una incompleta; planurile mentionate mai sus fiind trepte spre adevarata U.E.

Cultura este aceea care confera Europei ipostaza de Europa care a facut lumea. Locuitorii Europei provocati .de-alungul secolelor de controverse religioase §i doctrinare, de forme filosofice de gindire si minati de dorul unei aventuri intelectuale care a dat nastere stiintei ~i tehnologiei; au fost in stare sa asigure inflorirea artelor ~i a institutiilor ~i crearea unei puteri economice lara precedent. Aceasta-i Europa care a facut lurnea. Far-a cultura ei, Europa ramine putin semnificativa; un promontoriu al Asiei cu relativ putine resurse materiale §i mai putin populata decit China si India, spre exemplu.

Ingenios, s-a recurs la cea mai vestita ecuatie a sec. al XX-lea, aceea a lui Einstein (1879-1955) formula relativitajii(E = me2 = energia = masa x viteza luminii la patrat) §i s-a spus: E (Europa) = masa ei mica de promotoriu al Asiei multiplicata

34

de cultura ei bogata la patrat, Aceasta nu este 0 proba, ci un mod de a ilustra forta ~i vitalitatea Europei.

Ar fi gresit totusi sa se faca un fel de apologiea Europei. Este adevarat eli in Europa, configuratiareliefului se deosebeste de aceea a S.UA ~i a U.RS.S. cu ale lor . nesfarsite cimpii slab populate care au opus putine obstacole dezvoltarii civilizatiei tehnologice. Configuratia Europei a impus elitelor nevoia luarii in considerare a nevoilor loeuitorilor si acest comportament a fast de natura sa-~i intirzie uneori manifestarea deplina a rolului §oi functiei Europei; aceasta explica §i trezirea oarecum tirzie a constiintei c1aselor conducatoare.

Prima revolujie industrials, aceea bazata pe carbune §i declansata in Europa, are efecte complexe; pe de 0 parte, a creat suburbiile intunecate in jurul marilor erase, dar a creat §iproletart8{ul; un intreg segment al populatiei a devenit supus masinii. Muncitorul era vazut de Marx - §i pe drept - «un apendice viu a1 masinii moarte», nevoit sa munceasca ore nesfirsite pe zi in conditii deplorabile din punet de vedere igienic ~i moral. Aceasta este prima explozie tehnica care a diunat mai mult speciei umane dectt explozia nucleara dela Hirosima ~i Nagasaki, care a infricosat secolul.

Adevaratul seop al tehnologiei, acela al eliberarii omului de munea bruta, a fost admirabil servit in mediul european; rolul Europei este incontestabil in aceasta privinta. intr-adevar, Europa a dezvoltat tehnologiile cu ajutorul stiintei ~i apoi le-a umanizat prin legislatii sociale adevarate; a provocat trecerea de la "epoca/era neagra" a carbunelui, la "era alba."~i curare a electricitatii, a cilatoriilor aeriene, a fabricilor Iuminoase cu pereti de .sticlasi plasate in mijlocul unui mediu voit bogat In vegetatie.

Pentru prima data in mediul european s-a articulat constiinta riscurilor implicate de folosirea tehnologiei, riscuri sociale, morale, educationale ~i spirituale, Ginditorii europeni de marca au formulat pentru prima data problema esentiala a

35

echilibrului necesar intre traditie !ji innoire, una din problemele de baza ale epocii

noastre. Si tot ginditorii europeni contribuie efectiv, datorita experientei indelungate,

la solutionarea acestei probleme.

Un remarcabil secret al vitalitatii Europei rezida intr-un anumit echilibru uman

intre disciplina colectiva ~i libertatea individuala, intre continuitate ~i tnavatie, intre

greutatea traditiei ~i impulsul spre aventura; rezida in capacitatea de a pastra sensul

identitdtii in virtejul schimbarii. Acest secret concretizat in trasaturile de mai sus

..

distinge Europa de alte spatii; pentru Africa, Asia ~i lumea araba traditia este foarte

puternica §i innoirea loveste ca 0 furtuna, Despre America se spune adeseori ca nu are

Evul Mediu; lipsiti de balastrul traditiei, americanii sunt relativ usor luati de curentele

de suprafata. Este adevarat camulti sunt plecati din Europa si, ca urmare, Evul nostru

Mediu este ~i al lor. Totusi semnele concrete ale Evului Mediu (ruinele romane,

catedralele, monumentele clasice etc.) se gasesc, in mai mare masura. decit la

americani, printre noi. De asemenea, este controversata aprecierea ca spatial rusesc a

cunoscut Renasterea ~i Reforma. Si ca unnare a lipsei experientei Renasterii §i

Reformei, omul spatiului rusesc este mai putin pregatit sa-~i asume aventura

individuals §i este mai user dominat de puterea colectivului.

Asadar, exist! in Europa elemente ale vitalitapi si vointa de a pune aceste

elemente 1a dispozitia umanitatii, Europa este gata sa reia expansiunea in lume a

civilizatiei §i idealurilor sale; este gata sa se opuna amenintarilor absurde ale istoriei

asupra spiritului urnan, Momentele consacrate celor camp in ambele razboaie

mondiale, indiferent de tabara in care au luptat.concretizeaza relevant opozitia fata de

absurditatea istoriei ~i jmpulsioneaza reevaluarea conceptului de natiune ~i a relatiei

lui cu crestinatatea.

36

Note asupra viitorului Europei

Exist! trei scoli de gindire in privinta unirii Europei; ele preconizeaza pe rind:

o alian!a intre state; 0 totala integrare; 0 federatie. Un acord se profileazaintre aceste

conceptii sub presiunea lurnii care are nevoie de vocatia universal a a Europei pentru a

seelibera de foame, teamd §i urii; este solicitata "capacitatea globala" a continentului,

una care sa rezulte din unirea natiunilor Europei.

Impulsul dinspre lume vine intr -un moment cind situatia Europei este

determinate de trei factori importanti, Mai tntti, Europa a inceput sa se uneasca fn cei

15 ani dupa un razboi in care 'marile puteri si-an pierdut imperiile coloniale.. Aceasta

implies 0 scurta analiza a raportului intre decolonizare §i unirea.Europei.

S-a facut afirmatia potrivit careia legaturile ~i efectele colaterale ale celor doua fenomene rezulta din evolutia dialectic! a nationalismului. Inca de la sfirsitul sec. al

XVllI-iea, discipolii lui Rousseau, urmati de Herder, Bentham ~i Fichte, au denuntat

expansiunea coloniala ca un pacat mortal al unei PArti a Europei deoarece va agrava

divizarea acesteia in napuni rivale. Este incontestabilca presupusa necesitate a

spatiilor coloniale (viitorul spatiu vital pretins de Hitler) a avut un rol considerabil in

declansarea celor doua razboaie mondiale. Decit ca aceste razboaie au declansat.Ja

rindul lor, doua serii de reactii opuse.

Pe de 0 parte, au facut din ideea dreptului popoarelor [a autodeterminare una () cu circulatie mondiala, Primul razboi mondial a fest purtat in numele acestui principiu

~i tratatele din 1919-1920 l-auincorporat ca atare; a insemnat, de asemenea,

declansarea luptei pemru libertate a coloniilorcare au cunoscut pe seama lor efectele

violentelor nationalismului.

37

Pe de alta parte, aceleasi razboaie au reamintit europenilor ca a venit vrernea

sa puna sub control propriul sovinism §i aceasta a provocat reluarea discutiilor asupra

planurilor de uniune a Europei.

Mai exista ~i alt aspect al problemei ~1 aceasta tine de corelatia dintre

decolonizare ~i prosperitate. Istoria a prohat eroarea eelor care, nationalisti sau

marxisti, au sustinut, de-a lungul unei jumitap. de seeol, ca bogatia Europei se

datoreaza exploatarii coloniilor. Daca ei ar fi avut dreptate, decolonizarea at' fi trebuit

sa insemne moartea economiei europene. Contrariul este demonstrat IllJ numai prin

amplificarea tendintelor spre unitate, ei ~i prin prosperitatea tara precedent a

continentului. Asadar, 0 veritabila coincident! a decolonizarii, a amplificarii

tendintelor spre unificare §i a prosperitiqii. Aceasta coincidenta constituie un reper aI

analizei relatiei Europei cu lumea.

Expansiunea coloniala a statelor rivale - oricit de criminal! ar considera-o unii

- a avut indubitabil intre efectele ei trezirea popoarelor din partite. neprivilegiate ale

lumii. Aceste popoare au ajuns sa simta ca modul lor traditional de viatA a ajuns sa le

sufoce. Pe aici, au ajuns sa aspire la avantajele civilizatiei europene §i la solicitarea

suveranitatii pentru ele insele. Ele au formulat aceste deziderate in numele unora

dintre cele mai preprite valori europene: a libertaJii. a valorii individului §i a egalitafii

natiunilor §i rase/or. Nu-i mai putin adevarat ca au cern! dreptul la suveranitate ~i in

numele citeva din nebuniile .noastre contagioase precum nationalismul. In acest fel,

,..;.r .

!:natiUni1e coloniale ale Europei (metropolele), aduse de doua ori pe marginea

proportiei de mania nationalismului, au fost fortate sA judece din nou realitatile. Rind -----------__>

pe rind, aceste puteri coloniale au renuntat 1a imperii sub presiuni multiplei ale opiniei

publice create pe baza propriilor lor principii, ale elitelor conducatoare create de ele in

f3rile colonizate (cazul Indiei este relevant in speta); ale propriuluiinteres inteles mai

._-_ .. _._- ~--

38

adecvat ~i cu putin impuls din partea S.u.A. care le-a salvat, din clod in cind, de la

faliment. Coneomitent ~i din aceleasi ratiuni, puterile eoloniale au aeeeptat ceea ee refuzasera de peste sase secole ~i jumatate: ca trebuie sa se uneascd. Ele au pierdut 0

lume ~i au recistigat Europa.

Cel de-al doilea factor eu influenta asupra situatiei Europei este, de asemenea,

paradoxal: retragerea politica a Europei coincide eu adoptarea accelerate a

civilizatiei europene de catre natiunile sarace/nepnvilegiate. Si aeeasta deoarece

Europa nu numai eli a recut .lumea descoperindu-i suprafata, ci, mai ales, dindu-i

prima civilizatie universala. Aceasta civilizatie este responsabila --' pe drept sau pe

nedrept - de tot atitea beneficii cit ~i de rauti1ti. Cu toate acestea, este singura care a

reusit sa devina exportabilliltransferabila ~i asimilabila peste originile ei rasiale,

politice ~i religioase.

Mijloacele prin care si-a asigurat expansiunea dupa Reforma (odata eu ea) n-

au fost to ate crestine, Motivele au fost foarte diverse (de la misionarismul crestin, pina

la spiritul de aventura, adaugandu-se cele eomerciale §i politice; in numele aeestor

motive, europenii, incepind din sec. al XVI-lea au construitpeste tot in lume banci,

birouri, erase ~i industrii, scoli si plantatii, ziare si parlamente.

Cucerind prin forta sau primiti ca zei - precum Cortez in Mexie - ~ preocupati

sa salveze suflete sau sa exploateze mine, europenii au eueerit, civilizat, au pradat ~i

evanghelizat, s-au angajat in cornertul cu sclavi, au deschis spitale, au raspindit teorii

umanitare pe care ei in§i~i nu Ie-au aplieat totdeauria riguros, au arestat pe cei care

indrazneau sa citeze principiile.umanitare impotriva lor si, in acelasi timp, au eliberat

popoare intregi obisnuite de secole sa traiasca sub eea mai cruda opresiune autohtona.

Toate aceste fenomenedescrise mai sus coustituie continutul a aceea ce

- -... '"

numim colonialism. Sensul priorativ irnprimat astazi este nedrept; procesul este imens

39

~i cuprinde deopotriva iubire umanitara ~i eroica, crima §i lacomie. A fost 0 aventura inca neasezata in perspectiva potrivita; aceasta perspective corecta ar putea arata eli beneficiiIe depasesc trasaturile negative. Este vorba, in fapt, de 0 tendinta spre progres asa cum este conceput in occident, una adoptata inclusiv de aceia care dispretuiesc/resping Occidentul.

N-a mai exist at 0 civilizatie raspindita precum cea europeans, chiar daca un Arnold Toynbee ne-ar contrazice, trimitind 1a Alexandru eel Mare ~i la imparatii Chinei care, de asemenea, au stapiwt lurnea lor. Arum, lumea este mai bine cunoscuta ca spatiu ~i aceasta datorita mai ales europenilor, Mai mult decit atit. au fost explicate sistematic dimensiunile istorice ale acestei lumi ~i arheologii dezgroapa muIte probe ale traditiilor uitate de popoarele colonizate lnsele~ mai mult decit armatele ~i misiunile europene, au distrus sau au schimbat.

Ce se va intimpla eu <<europenizarea» dupa retragerea europenilor cunoscuta sub numele de "decolonizare" este greu de spus. Exist! semne care arata tendinta eontinuarii expansiunii culturii europene in coloniile curind eliberate, Exemplul Indiei poate fi considerat relevant in spetA; retragerea englezilor n-a insemnat respingerea sustemului deguvernamant avind ca model pe eel englez; a fost desfiintat sistemul caste/or vechi de peste 3.000 de ani ~i pe care englezii il lasasera intact. Au continuat proliferarea partidelor politice ~i dezvoltarea industriei; a inceput sli fie adoptat controlul nasterilor, in esenta, India libera vrea, mai mult decit pe timpul stap"mirii britanice, sa fie britanica, adica occidentala. Acelasi fenomen se intimpla in altecolonii din Asia {Cambodgea, unde limba franceza se invatA de masa populatiunii dupa eliberarea inaintede care erainvatata doar de elita) ;;i ill cele din Africa. In genere, administratiile coloniale au plecat deoarece liderii locali au ndoptat idealurile europene. Idealurile sunt folosite acum impotriva europenilor §i impotriva

40

practicilor lor care adeseori au fost imorale. Probabil ele sunt mai valoroase decit

credem noi. lata de ce aceste ideal uri nu se ret rag odata cu decolonizarea; dimpotriva,

receptarea lor se intensifica,

eel de-al treilea factor, care influenteaza situatia Europei aflata sub presiunea

externa pentru a se uni, tine de faptulca idealurile ~i practicile europene au fost

raspindite nesistematic. Datorita acestei lipse de plan, doua serii de consecinte

nefericite au rezultat, nefericite ~i pentru europeni §i pentru natiunile emergente (acurn

trezite la viata), Mai intii, civilizatia europeans a devenit transferabila ~i asimilabila cu pretul unei disocieri periculoase intre produsele europene de tot felu! ~i valorile

europene fundamentaIe. Lumea accept! masinile ~i unele lozinci ale noastre europene

~i tinde sa respinga fundarnentele religioase, filosofice §i culturale, fundamente care,

pe linga producerea stiintei ~i a ideologiei, ne-a ajutat sa-i integram (pe cei colonizati),

dupa un timp, in complexul nostru de obiceiuri ~i echilibre umane. Trebuie admis ca

versiuni simplificate ale civilizatiei occidentale au ajutat efectiv la exportarea

produse1or noastre. Aceasta realitate procura avantaje arnericanilor §i mai ales rusilor

cind vor sa modernizeze (adica sa occidentalizezei coloniile eliberate". Acesti noi

veniti aduc idei mult mai simple despre progres natiunilor emergente, fie la nivel

material, sau la eel social ~i moral; ea acesti noi venit! - cu trimitere specials spre

sovietici - au mai putina consideratie pentru culturile autohtone, dar au avantajuI de a

nu putea fi acuzati de "necolonialism".

x Trebuie rematcat faptul cl asemeaea observatii, valabile 1n ele insele, se fae in plinr6zboi r'ece, perioada ill care 0 veritabi1:i CUI53 intre S.U.A. $i U.RS,S. se desPciqura sipe terenullumii in proces de decolonizare. Nu trecea neobseIvat mptul c! Lenin in 1916 (Imperialismttl, ultimul stadiu al capitaJismuJul) remarcase ca Rusiaeste a doua peterecoloniala a lumii, ca inlindere, ~ enumera ooloniile de religie musuI.t:narui din Asia: Azettmidjan, Armenia. Georgia, Uzbekistan, Kazakhstan, Turkmenistan, Tadykisstan, Kirchizia; ca, apoi, Rnsiasi-a adaugat cele trei Tan Baltice, iar Sralin i-a adAugat "republicile surori"("democratillepopulare")~ ci\,parnlel en precesul decoloniz3rii, :facut ~i subimpulsuI comunismulaidar mai ales pebaza propriilor principii, RHSia bolsevica r.lniinesiugura putere colo~ a lum.ii ~probabil.,ulti.ma Pentru mman~ nu se cade sa fie uitat! oomponenta de litnba romam a lmperin1ui sovietic - BasaIabia.

--_ .. __ ~.-.---- ---- .. _ .

41

Natiunile emergente acuza Europa ~i modul dezordonat in care si-a propagat valorile. Ele, mai intii, au imitat tot aceea ce Occidenrul a trimis, ca, apoi, sa blameze Europa pentru toate relele rezultate din aceasta imitare, Dr.Raghavan Iyer, profesor indian la Oxford, a demonstrat cum ideile europene au fost deformate, preluate gresit, in natiunile emergente. in lista "relelor" percepute ca venind dinspre cultura europeana, el inscria: credinta excesiva in progresul material, nationalismul agresiv, care a ridicat nivelul urii rasiale abia ascunsa, utilitarismul Ia Bentham (leremy - 1748-1832; junist ~i filosof englez), colectivismul militant ~i socialismul mesianic, liberalismul a la Hayek, preamarirea puterii militare §i politice, birocraria coplesitoare, multiplicarea dorintelor, consumulla scara colosala, pasiunea pentru lucrurile stranii, pretentiile exclusiviste In religie, fanatismul ideologic, ateismul arogant, cultul cinismului ~i filistinismul cultural neinfrinat.

Lista viciilor europene ~i mai ales a manifestarilor tnGeJ)lnd ell era industrial! este impresionanta. Desigur, celor care le clameaza impotriva europenilor Ie-ar putea fi puse nenumarate intrebari: dece le-ati preluat ~i Ie-ati imitat? Dece n-ap preluat virtutile europenilor, virtuti care, deopotriva, ar putea alcatui 0 Iista impresionanta? De ce ne reprosap ateismul ~i materialismul si, in Ioc sa ne cereti misionari, ne cereti ajutoare materiale? Totusi, Europa ~i europenii au 0 vina ~i aceasta consta in faptul ca au fost trimisi in colonii oameni mai putin reprezentativi ~i mai putin constienti de valorile Europei; putin cunoscatori ai tArilor in care au ajuns.

Decolonizarea a eoincis cu unirea Europei occidentale - opromisiune de prosperitate fad. precedent. Lumea invata de la europeni, dar nu inv&p. intotdeauna cea ce este mai valoros. Ca urmare, ar trebui alcatuita. 0 politica a otvtlizatie: una care sa asigure Intilnirea comandamentelor secolului eu responsabilitatile civilizatoare ale

42

Europei in lume. lntrebarea este daca are Europe resurse morale §i materiale pentru a-

.~i asigura continuarea expansiunii.

Exist! in Europa un curent defetist, mergind de la Oswald Spengler (1880-

1936),18 Arnold Toynbee (n. 1889), de la Georges Sorel (1847-1922) la IP Sartre (n.

1905)' Acest curent pare sa fi convins liderii ~i masele in JanIe europene di Europa este 0 sannana creatura strivita intre doi colosi, Inca din secolul al XVIII-lea ne

urmareste mintile aceasta credintalteama, decit ca nu pare a fi probata de fapte.

in' ajunul Revolutiei franceze Baronul Melchior Grimm (1723-1807), critic

german de limbS. franceza, seria Ecaterinei a Il-a (tarina Rnsiei intre 1762~i 1796):

"Doua imperii vor imparp lumea. Rusia, in dsarit, §i America, ee si-a dobindi 0

libertate de curind, in vest, ~ noi, popoarele asezate intre ele, abia vom §t~ datorit!

traditiei diseontinui, ceea ce am fost".

In 1847, Sainte-Beuve (1804-1869) rezuma opinia istoricului Adolphe Thiers

(I797-1877): "Au mai ramas doar doua natiuni, Rusia, inci barbara, dar mare ...

Vechea Europa va trebui sa ia in considerate aceasta tinerete. Alta tara tmara este

America.. Viitorul lumii este intre aceste doua mari lumi". Seria profetizarii caderii

Europei intre cei doi eolosi continua cu Jean de Muller, Napoleon I~. stele pradt.) in 1823, cu formula semnificativa "Dincolo de Vistula, cade 0 cortip, binenteles, Alexis de Tocqueville (1805-1859).

Denis de Rougemont respinge afirmatia ca "Europa se gaseste intre doua mari

puteri" ~i 0 caracterizeaza drept 0 platitudine. Era in anii '60. Meriti amintita doar

c1teva din argumentele sale. Platitudinea poate fi discutata din perspective unei

Europe unite. Matematic, el ajunge la concluzia ca, Intr~adevar, Europa Mica

(Uniunea Europeana de astazi) m.l~ira 330 milioanede locuitori ~i dacase adauga cei

x Un posibil izvor de inspiratie pentru formula "cornua de fier", alit de folosit4 de-a lungul·rnzboiului

rece ...

--------- ~--------~-----.-~-- ----_.

43

95 de milioane aflatori In cele sapte state din sfera sovietica de influenta, rezulta un total de 425 de milioane, Cele doua superputeri totalizau doar 400 de milioane. Care colosi? Care giganti? Adauga la aceasta calitatea populatiei, incontestabil mai bum decit a S.UA. ~i u.R.S.S.~ cei mai buni muncitori, cei mai bum filosofi, artisti etc. se gasesc incA In Europa, opineazii autoruL

Evident, aceste aprecieri calitative pot prezenta si vulnerabilitati; sunt discutabile. Totusi autorul recurge Ia srructura comparativa a premiantilor Nobel (1901-1961): Rusia §i democratiile populare - 9; S.U.A - 52; Europa Occidental a - 147; alte tiri - 8_ Nu avem date pentru 0 asemenea comparatie la nivelul anului 2001. Importanta pentru noi este pledoaria pentro unitatea Europei.

Unita - se demonstra atunci - Europa poate arata "capacitatea ei glotHi" §i se poate pune in evidenta nu numai statistic, ci Ia nivelul constiintei cetatenilor. Aceasta "capacitateglobala" are premize reale: demografice, economice ~i culturale. Aspiratia Europei la postura de prima putere a lumii se justifies. Premizele pot fi fructificate numai daca exista constiinta vocatiei in lume la liderii europeni. De asemenea, trebuie luate in considerare forta ~i puterea altor culturi §i civilizatii competitoare pentru primuI loe in Iume.

Desigur, exista ~i voci sceptice, care vorbesc inca despre dec1inul Occidentului . §i care vad in Rusia comunista purtatoarea noilor valori care ar putea contribui la atragerea lumii spre ideal.

Nu se vedea ce ar putea fi 30 de ani mai tirziu, dar acelasi Denis de Rougemont observaca ideologia comunista este jumatate ruseasca. Cealaltajumatate

inseamna maxism aplicat, iar marxismul s-a nascut in vestul Europei. Sovieticii nu fae decit "sa ~ intoarca propriile noastre valori impotriva noastra" sub .forma marerialismului dialectic, foarte mult simplificat.

44

Din perspectiva anilor '60, era greu sa se vada alt succesor deeit Europa care "sa preia torta civilizatiei". Vocatia Europei trebuie sa se manifeste prin unirea ei si

prin eradicarea urmarilor crimelor care se reproseaza Europei ~i care s-au datorat

nationalismului, rasismului si, intr-o oarecare masur!, colonialismului" . Vocatia

Europei poate fi exprimata mai ales prin trei verbe: a anima/stimula; a balansa; a

federaliza. Sa stimuleze In primul rind schimbarile internationale pe care le-a

intensifieat hodintor dupa Marile Descoperiri Geografice. Statistic, sedovedeste ca

Europa famine inca centruI oricarui sistem de schimburi intemationale; proportiile

importurilor . §-i exporturilor Europei raportate fa veniturile interne ale Wilor

componente arata eli lumea este vital! pentru Europa in mai mare masura decit pentru

S.U.A. !1i U.RS.S.

Din punct de vedere cultural, vocatia Europei de a stimula schimburile este ~i

mai relevanta; natiunileemergente se Intorc spre valorile Europei pentru a se abilita

pentru dialog (unele cu altele ~i cu lumea).

Vocatia balansdrii poate fi admirabil pusa in evidenta de nevoia echilibrului intre lucrurile create de oameni: intre tehnologie §i traditie, spre exemplu. In t!rile

occidentale, S~ acumulat 0 experienta in aceasta privinta datorita socialismului,

marxismului, Iiberalismului, sindicatelor, planificarii, ghidarii profesionale etc. S-a

-

ajuns astfel la 0 adaptare, uneori inceata $i dureroasa, Ia nevoile reale ale oamenilor.

Natiunile emergente ahtiate dupa tehnologie ar putea invat~ din aceasta .experienta

deoarece tehnologia le poate distruge nu numai traditiile valoroase, ci $i echilibrul

psihic. Mai pot invata de Iaeurepeni eehilibrul intre autoritate §i Itbertate, intre§liin/ii

~i umanioare! studii clasice; intre agresivitatea criticd ~i imaginatia poeticd in ~tjinfe;

intre tonurile pure, s-au vocile separate, $i combinatiile armonicein arte; intre

x Aeum, in anti '60, incl1 se mai resim.t UllIlarile celui de-aJ. dodilea mzboi mcndial.

45

inovatie §i continuitate In viata civics; intre diversitate §i unitate in organizarea politica; intre pasiunea pentru aventurii, lara a gindi la consecinte, ~ experienta acumulata in meditatio asupra actiunii ~i indraznelii; Ulyssespoate fi considerat, din aceasta perspective, un european.

Exista §i vocatia federalizarii. Europa a secretat virusul nationalismulut §i l-a impr8{;tiat in lurne; un nationalism care a adus-o de dona 01\ prin cele doua razboaie mondiale, pe marginea prapastiei. Vocatia federalizarii este ~i 0 obligatie pentru Europa: este un fel de vaccin impotriva nationalismului preluat de natiunile emergente ~i . amplificat impotriva propriilor interese. Federalismul este/poate fi un antidot impotriva nationalismului §i sovinismului bazate fie pe ra~ fie de clasa; un antidot impotriva totalitarismelor unde ajung aceste exagerari nationaliste.

Europa are 0 vocatie de indeplinit, are de tacutlreticut lumea, facindu-se pe sine urritii in diversitate.

.... -, .... - --' .. _. ---'--":

/"~'

-,

V /

~"-1> ...... __

I ~·-l.Este scoala 0 prezenta semnificativa 'in eentrul civic a1 orasului

46

"

Intrebari

de tip european?

2.Daca punem Europa in ecuatia: E = mel, care este elementul care

y~ ,

dA greutate Europeipeste dirne~lnn)te geografiee §i demografice?

3,'Este echilibrul intre continuitate §i inovatie un secret al vitalitatll

europene?,

4.Ce se intitnplA ell valorileeurepene ill spatiile decolonizate?

5.C~,_elemente de-astoria Europei fae plauzibila afirmatia mai

veche ca Europa se-gaseste intre doi colosi?

"

\

, "

< ',I _le

~-