Documentos de Académico
Documentos de Profesional
Documentos de Cultura
4. Concluzii
- ce s-ar obtine prin implementarea acestor proiecte
- o paralelă între situaţia de dinainte şi cea de după implementarea proiectelor
- consideraţii proprii
b)Turismul cultural
După spusele lui Vladimir Simon, director la Centrul de consultanţă pentru progr
ame culturale europene din Bucureşti, proiectul de turism cultural ar trebui să
fie:
- o iniţiativă întemeiată pe o idee cultural;
- o acţiune care are un moment de iniţiere şi unul de concluzie;
- promovează de la bun început diversitatea culturală şi dialogul intercultural;
- creează mecanisme menite să evidenţieze valori culturale pentru grupuri de
beneficiari identificaţi în prealabil;
- stimulează, provoacă şi susţine apariţia de noi locuri de muncă, cu precădere
în
zona industriilor cultural;
- contribuie la realizarea unei mai bune infrastructuri în spaţiul vizat de proi
ect,
altfel spus, participă la dezvoltarea durabilă a regiunii;
- se implică nu doar în procesul de conservare şi restaurare a siturilor şi
monumentelor, dar şi de revitalizare a tradiţiilor şi obiceiurilor;
- are vocaţie certă pentru extensia transfrontieră, altfel spus poate fi de inte
res
regional sau, mai mult, european;
- este compatibil cu programe europene de finanţare şi se poate, la nevoie,
constitui întro aplicaţie la unul din fondurile Uniunii Europene;
- participă la consolidarea reţelelor şi la cooperarea între operatorii cultural
i,
generează parteneriate public-privat .
După cum putem observa din clasificarea de mai sus, putem spune că în Ro
mânia, până in 2005, nu au existat decât foarte puţine premise de dezvoltare a t
urismului şi proiectelor culturale.
Există desigur agenţii de turism care includ în ofertele lor circuite, v
izite ghidate
la monumente şi situri istorice cum sunt bisericile pictate din nordul Moldovei,
ansamblul sculpturilor lui Brâncuşi de la Târgu-Jiu sau ruinele dacice de la
Sarmisegetuza, dar acestea nu sunt proiecte, ci servicii.
Ele pot fi chiar de calitate dar tot rămân la stadiul unui produs comercial.
Serviciul oferit de agenţia de turism răspunde doar unei cerinţe mai elevate a
clientelei. Nu are în vedere crearea unor mecanisme socio-economice cu efecte
durabile, nu generează decât în mică măsură valori adăugate, nu provoacă
schimbări de atitudine în spaţiul colectivităţilor locale, nu are consecinţe în
dezvoltarea unui posibil dialog cultural. Voiajul turistic la obiectivele cultur
ale
vine şi trece. Rămâne numai o amintire frumoasă în arhiva sentimentală a
turistului, materializată foto sau video.
Pe de altă parte însă, dinspre domeniul culturii, trebuie spus că mai cu seamă
după 1996 Ministerul Culturii s-a implicat activ în asumarea unor proiecte de
anvergură ale Itinerariilor Culturale iniţiate de Consiliul Europei, din
convingerea că doar în cooperare cu alte ţări, cultura românească îşi validează
europenitatea, că prin schimbul permanent de valori spirituale fiecare popor îşi
potenţează propria identitate contribuind la îmbogăţirea patrimoniului imateria
l
al Europei înseşi. În acest sens, reamintesc că Itinerariul Influenţei Monastice
,
proiect pilot desfăşurat în cadrul marii teme a „Cetăţeniei Democratice”, a avut
momentul de concluzie în România în spaţiul mânăstirilor Horezu şi Durău
(1999).
Etape importante ale Itinerariului „Habitatului Rural” s-au desfăşurat tot
în România (1998-1999). Operatori români s-au implicat şi în „Drumul
lemnului”.
Este foarte probabil ca tocmai aceste acţiuni să fi determinat alegerea oraşelo
r Bucureşti şi Sibiu drept locuri pentru lansarea campaniei Consiliului Europei:
„Europa – un patrimoniu comun” (1999).
Turismul cultural in Romania este in general de natura religioasă, practicat in
cea mai mare masura de turiştii străini, atraşi de frumuseţea şi de încărcătura
cultural-istorică a obiectivelor turistice (mănăstiri, biserici, muzee etc.), ca
re, deşi de multe ori se află întro stare precară, reuşesc să încânte şi să mulţ
umească turiştii.. Această formă de turism comportă o latură informaţională, tur
iştii fiind motivaţi de ideea de a învăţa şi de a cunoaşte lucruri noi despre ac
este locuri, despre care, în prealabil, s-au informat dinainte.
Ţinuturile Bucovinei înglobează pagini de istorie, tradiţii şi obiceiuri străvec
hi, monumente unice şi meşteşuguri specifice, ctitorii medievale care atestă o p
ermanenţă spirituală şi istorică a locuitorilor acestor meleaguri.
Zona este presarată pe toată întinderea ei cu biserici şi mănăstiri renumite pen
tru picturile exteriore şi interioare, edificii unice in lume. Majoritatea mănăs
tirilor au fost ridicate în secolele XV – XVI, în timpul domniei voievozilor Şt
efan cel Mare şi Petru Rareş.
Turismul cultural – tendinţe şi strategii
Turismul cultural reprezintă un fenomen care s-a dezvoltat extrem de mult în ult
imele decade. Turismul cultural a fost identificat ca fiind un produs extrem de
lucrativ în cadrul industriei turistice. Organizaţiile culturale, comunităţile l
ocale au îmbrăţişat acest fenomen caracterizat ca fiind un potenţial factor econ
omic generator de activităţi economice şi noi locuri de muncă într-un secol XXI,
în care datorită evoluţiei industrializării, forţa de muncă este în continuă sc
ădere. În acest sens, muzeele nu trebuie să-şi limiteze activităţile şi acţiunil
e la funcţiile de bază, ci din contră, trebuie să preia iniţiativa, prin dezvolt
area unei strategii ce trebuie să demonstreze importanţa lor în cadrul comunităţ
ii sau a regiunii în care îşi desfăşoară activitatea.
Interesul în creştere faţă de oferta turistică autohtonă manifestată pe plan ext
ern trebuie să fie susţinut de strategii coerente de promovare şi de investiţii
în calitatea serviciilor.
La Târgul Mondial de Turism World - Trade Market de la Londra, cea mai mare mani
festare dedicată profesioniştilor din domeniu din Europa, oferta turistică a Rom
âniei s-a bucurat de un interes crescut faţă de anii precedenţi.
Potrivit expozanţilor români, operatorii englezi şi cei spanioli au manifestat o
atenţie evident mai mare decât în trecut, în special pe segmentul de turism cul
tural şi pe cel de afaceri. Un atu îl constituie faptul că pe aceste domenii au
existat mult mai puţine nemulţumiri decât în trecut viziavi de calitatea servici
ilor şi a atracţiilor faţă de alte destinaţii autohtone, care nu au „nicio şansă
" de a se impune, precum litoralul Mării Negre.
Există însă semnale care pot duce la ideea că România nu este suficient de pregă
tită pentru a fructifica oportunităţile de piaţă, un exemplu fiind lipsa unei st
rategii de dezvoltare.
Putem observa că posibilităţi sunt, dar că lipseşte iniţiativa şi seriozitatea.
Experienţa internaţională în domeniul turismului cultural
Turismul cultural în Austria
În Austria, turismul este parte integrantă a politicii economice. În 2005 a exis
tat un program strategic pentru turismul cultural, numit ”Culture Tour Austria”,
ce s-a dovediat a avea un mare success. În acel an, Austria a cazat 19,9 milioa
ne de turisti străini, ceea ce a reprezentat o creştere de 2,9 % faţă de anul 20
04. Câştigurile Austriei din turismul internaţional s-au ridicat la 15,43 milioa
ne de euro.
“Culture Tour Austria” a fost initiat de Ministerul Federal al Economiei
şi Muncii şi de Ministerul Educaţiei, Stiinţei şi Culturii şi a reprezentat doa
r prima iniţiativă dintro serie, ce au vizat creşterea dezvoltării şi moderniză
rii turismului cultural din Austria.
Tot în acest context, dezvoltarea strategiei “Kulturtourismus Austria 20
10+”, a constituit un proiect central şi decisiv în turismul cultural pentru au
anii ce au urmat.
Afară de inovaţiile organizatorice şi structurale, secretul lansării pro
iectelor include pregătirea unui catalog de produse turistice de top, care să aj
ute la o mai bună percepţie a ceea ce înseamnă Austria .
Printre aceste obiective importante amintim: “The Sisi Museum”, “The Sil
ver Room” în Hofburg, Viena, Palatul Hofburg, intrat în patrimonial Unesco, Cas
a lui Mozart din Salzburg.
Austria este considerată ca o scenă interculturală în Europa Centrală şi
de Est, de aceea încearcă şi, de cele mai multe ori, reuşeşte să îşi ia rolul î
n serios.
REZULTATE PE REGIUNE:
Indicele turismului cultural, pe regiunile de dezvoltare din România (date din 2
004)
CLASAMENT (in ordine descrescătoare) :
Indicele capacităţii instituţiilor şi operatorilor culturali (incluzînd neponder
at în calcul patrimoniul UNESCO), pe regiunile de dezvoltare din România (date d
in 2004):
1.Bucureşti-Ilfov :1,48
2. Nord-Vest : 1,84
3. Vest : 1,57
4. Sud-Vest : 0,77
5. Nord-Est : 1,52
6. Sud-Muntenia : 0,59
7. Sud-Est : 1,22
8. Centru : 1,72
După cum se observă, valorile cele mai ridicate sunt în regiunea de Nord-Vest a
României, apoi în centru, iar pe locul trei se află Vestul ţării.
Restaurante
Este greu să ne imaginăm un asemenea loc fără un restaurant şi totuşi se
întâmplă la Ipoteşti.
Există o bucătărie, unde se pregăteşte mâncare pentru cei cazaţi la căsu
ţe, dar nu funcţionează decăt pe perioada şederii unor turişti/vizitatori import
anţi sau a unui număr foarte mare.
Mai există un snack-bar lângă lac, unde se pot servi gustări calde şi re
ci, precum şi băuturi răcoritoare.
Resurse naturale
Ipoteştiul are un cadru natural format din dealuri monotone, zone de şes şi pădu
ri de fag, mesteacăn şi carpen, în amestec cu stejar.
Este brăzdat de un pârâu, ce trece prin mijlocul satului.
Resurse antropice
În curtea complexului muzeal se află un bust al poetului, un muzeu ce reprezintă
etapele semnificative din viaţa poetului, precum şi un monument din bronz ce în
cearcă să îl încadreze, în plan simbolic, pe Eminescu în centrul Universului.
Transportul, în special cel rutier, are un impact crescând asupra ariilor turist
ice rurale prin poluarea aerului, congestie, zgomot şi intruziune vizuală şi pri
n însăşi construirea drumurilor.
Turismul, ca activitate economică, poate cauza pagube majore ariilor luate în ca
lcul, în special dacă acestea nu sunt administrate adecvat, dar poate aduce şi m
ari beneficii.
Presiunile din partea turismului cresc rapid, mai ales cele asupra destinaţiilor
turistice, astfel încât, ariile naturale devin, din ce în ce mai mult, locuri p
entru turismul de lungă durată, vizite de o zi şi chiar pentru activităţi de spo
rtive.
După cum am observat mai sus, efectele negative ce ar putea apărea după implemen
tarea unuor proiecte de mică sau mare amploare, pot fi combătute.
Lista celor mai folosite metode de comunicare cu turistul cuprinde :
Broşuri şi pliante : ele trebuie să fie bogate în culoare, foarte atrăgă
toare şi cât se poate de interesante. Pliantele trebuie mai mult să tenteze decâ
t să satisfacă. Broşurile (disponibile în mai multe limbi) oferite vizitatorilor
care se află deja la faţa locului, trebuie să furnizeze informaţii esenţiale pe
ntru a-i ajuta să aibă o vizită agreabilă şi să profite la maxim. Ele cuprind, d
e obicei, o sumară descriere a principalelor zone de interes, un plan şi regulam
entul.
Ghiduri specializate, registre
Vizite ghidate
Centre de informare a vizitatorilor
Simple contracte între administratorii parcului şi turişti
Păreri şi reacţii ale vizitatorilor
4. Concluzii
Prin implementarea acestor proiecte s-ar putea obţine, în primul rând, o relansa
re a turismului din această zonă, cu toate beneficiile ce decurg de aici, în spe
cial de ordin economic.
Localnicii vor fi antrenaţi şi ghidaţi spre a se integra în acest sistem turisti
c, pentru ca ambele părţi să aibă de câştigat din turism.
Situaţia de dinaintea implementării proiectelor era una cu multe proble : de la
lipsa de locuri de parcare pentru autocare, până la unităţile de alimentaţie sau
sapţiile de agrement.
Este lesne de înţeles că toată lumea ar avea de câştigat de pe urma acestor proi
ecte : turiştii, pe deoparte, datorită îmbunătăţirii condiţiilor de primire şi l
ocalnicii, pe de altă parte, datorită creşterii veniturilor şi deci, a creşterii
nivelului de trai.
Antrenarea populaţiei locale sau angajarea ei efectivă în construcţii, în unităţ
ile de alimentaţie (bucătar, debarasator, spălător, ospătar, paznic, femeie de s
erviciu, etc), în unităţile de cazare (paznic, recepţioner, cameristă, etc), în
spaţiile de agrement, etc, nu poate decât să aducă beneficii celor în cauză şi d
eci să considerăm justificată aplicarea unor proiecte de amenajare turistică în
zonă.
Primăriile şi Consiliul local ar trebui să manifeste o atenţie sporită acestei z
one, dar în special acestui potenţial turistic imens, care este Ipoteştiul şi ca
re ar putea să atragă mulţi turişti şi prin urmare, să producă bani frumoşi.
Deşi adevărat, pare greu de crezut că, până acum, s-au făcut doar câteva demersu
ri timide pentru dezvoltarea turismului de aici şi pentru reintroducerea lui în
primele rânduri.
Toate proiectele ce au fost demarate au fost de bun augur, dar menţionăm că aces
tea s-au realizat în trecutul apropiat.
Nu putem decât să sperăm că, pe viitor, situaţia se va schimba în bine, şi să ad
resăm o invitaţie călduroasă tuturor de a vizita Ipoteştiul.
Bibliografie:
1. Simon, Vladimir, Turismul cultural-instrument al politicii cultural euro
pene, conferinţă Luxemburg, 2005
2. Raportul industriei turistice austriece pe anul 2005
3. El Pais,23 mai, Spania, 2005
4. Tufescu, Victor, “Judeţul Botoşani”, Editura Academiei RSR”, Bucureşti,
1977
5. Mândruţ, Octavian, România- Atlas Geografic Şcolar, Editura Corint, Bucu
reşti, 2003
6. Centrul de Studii şi Cercetari în Domeniul Culturii, RAPORT CSCDC #02/ 2
005, Indici despre sectorul cultural la nivel regional: date parţiale
7. Meşniţă, Gabriela, Managementul Proiectelor, Iaşi, 2006
8. Băltăreţu Andreea, Amenajarea Turistică Durabilă a Teritoriului, Bucureş
ti, Editura Sylvi, 2003
9. Principes Directeurs: Amenagement des Parcs Nationaux et des Zones Prote
gees pour le Tourisme, OMT, Madrid, 1992, p 14
10. Hurmuzescu Dumitru, Curs de Tehnica Turismului, Editura Pan-Europe, Iaşi
, 1999
11. Manolescu Irina, Amenajarea Turistică a Teritoriului, Editura Pim, Iaşi,
2006