gg UR CP yy PARTEA A DOUA + & @ 9 owCAPITOLUL VIII OPRIRE LA TARIGRAD i nacea vreme, cind viasele cu pinze puteau fi intilnite inc destul de des in toate méarile lumii, Marea Neagré, Mar- maraua si Arhipelagul cunosteai mai mult caice si barcazuri, mai toate cu cite doua catarge si cu vele putine, adesea croite la intimplare sau dupa chibzuin{a nu prea invatatului lor capital De aici nu‘ trebuie sa se inteleaga c& aceste mici coral erau cu totul si cu totul prada intimplarilor grele si furtunilor ‘pe care le intilneau. Dar tot atit de adevarat este cd, dacd echi- pajul lor nu dovedea o iscusinfa si o bravura nemaipomenita. nu le raminea decit s& astepte cumin{i in porturi vremea bund — sau, cind furtuna venea pe neasteptate, si fugd din calea ei cu iufeala omului disperat. Altfel sfirsitul nu putea fi decit nau- fragiu! — cogmarul oricdrui marinar, - Cu ,,Speranta“ era altceva... . Bunele insusiri ale unei nave le da, in primul rind, forme ei gi felul cum e construita. Despre asta s-a vorbit cind corabia noastra se afla pe plaja Sulinei. Forma asigur4 viteza si stabi- litatea vasului, pe care forte dinafara, valurile si vintul, cata sa-l rastoarne, iar o constructie ingrijita si solida tl face sa re- ziste in aceasta lupta. Dar pentru izbinda navigatiei, fie pe vreme bund, fie pe furtuna, tot atita insemnatate are impdr{irea pinzelor. Sint corabii cu unul, doua, trei, cinci si chiar mai multe catarge. In ceea ce priveste numirile lor, altele in fiecare colt al lumii, adesea le incilcese pind $i navigatorii — si ne mul- 12 - 177tumim cu atti cit ne trebuie, ferindu-ne de orice ar putea s& ne incurce. ° »Speranta“ era ceea ce se numeste o goeletd, dupa numéarul catargelor si felul velaturii. Cu trei pinze triunghiulare la. prova, ridicate pe straiuri, cu. o veld mijlocie pe catargu] mic, tmplintat ja o treime din lungimea cordbiei, Iing& pereicle despartitor dintre cabina echipajului si magazie, si in sfirsit cu o vel mare . pe al doifea catarg, ceva mai inalt dectt primul, pare-se. cd ea .avea, ca orice goeleta, cea mai bine impartita velaturd din vre- mea aceea si poate chiar din toate vremurile. O dovedise ,intru: citva deunazi, cu prilejul primei iesiri pe mare, iar astazi, cind naviga cu alt vint, mai-aspru, dovada se intarea. Dar adevarata dovada avea s-o facd mai tirziu, pe mari furtunoase, prin ura- gane, prin strimtori rascolite de valuri si semanate cu stinci — caci ,,Speranta“ pornea Ja drum greu si lung, dup{ cum yom vedea. Oamenii stiau incotro merg, de aceea, in clipa plecarii sta- tuserd pe punte, umar la umiar, fncordati, privind spre orizont, mindri si dirji. Acum, cind corabia se asternuse la drum, sub cerul senin, fiecare se raspindise la treburile lui. Anton Lupan coborise in cabina, s4 scrie Jurnalul de Bord, de grija cdruia nu trebuie s& uile niciodata corabierul, fie c-ar fi pe furtun’, fie pe timp bun: ,,1 iunie 1882, ora 9,30 farul de la Sulina s-a pierdut din vedere ; navigém spre Stambul, cu vint de la_vest, de forta trei, cu toate pinzele sus..." Gherasim staiea la cirma, iar Cristea Busuioc facea de ve- ghe la prova, cum se obisnuieste pe orice corabie cind se afla la drum. —._Nene Cristea, dumneata esti de veghe ? intreba Mihu. Intrebat numai ca s& intre in vorb4 cu plutasul, finde’ alt- minteri doar fl stia ce face acolo, de vreme ce Gherasim il pu- sese de cart. Cristea Busuioc stitea pe marginea parapetului, cercetind incordat fata miarii, desi, cit vedeai cu ochii, nuerau dectt va- lurile care de la o clipa la alta isi lepAdau milul Dundrii si se albastreau. — Da, de veghe. — $i ce trebuie s& faci? — S& vad dac& nu se iveste ceva in fata noasira... Haida, baiete, du-te d-aici, nu m4 fine de vorba! Ce, tu alta treab% nai ?... 178