Osteoporoza

Desi nu figurează printre primele cauze de deces, osteoporoza este o afecţiune de

temut. Daca la început se manifesta doar prin încovoierea spatelui, cu timpul pot apărea
complicaţii tot mai invalidante, cum este de ex. fractura de col femural. Vestea bună este că
osteoporoza este o boala tratabilă.
Desi apare cu precădere la vârstnici şi la femei după menopauză, osteoporoza poate
afecta ambele sexe la orice vârstă. Diagnosticul este dificil de pus în fazele incipiente,
necesitând teste de determinare a densitaţii osoase.
Tipuri de osteoporoză:
Osteoporoza poate fi clasificată ca primară sau secundară.
Osteoporoza primară nu are nici o cauză determinabilă; sunt două tipuri de osteoporoză
Tipul 1 - osteoporoza post-menopauză: acest tip de osteoporoză apare de regulă între
vârsta de 50 şi 70 de ani, în bună măsură datorită pierderii de estrogeni la vârsta menopauzei.
Afectează în principal osul trabecular. Cea mai mare parte a coloanei vertebrale este alcatuită
din os trabecular, motiv pentru care coloana vertebrală este foarte susceptibilă la efectele
deficitului de estrogeni care caracterizează menopauza.
Tipul 2 - osteoporoza legată de vârstă; acest tip de osteoporoză este legat direct de
procesul de îmbătrânire. Apare de regulă la oamenii trecuţi de 70 de ani şi afectează atât osul
trabecular, cât şi osul cortical.Osteoporoza secundară se datorează altei boli şi poate avea
numeroase cauze, cum ar fi:
-boli care afectează sistemul endocrin (hipertiroidism, hiperparatiroidism)
-boli ale tractului gastrointestinal (boala Crohn)
-Alcoolismul
-Bolile ficatului
-menopauza prematură
-amenoreea (prin deficit de estrogeni)
-deficienţa de vitamina D
-repausul prelungit la pat (activităţi ne-portante)
-o stare de nutriţie deficitară
Uneori nu este boala ceea ce determină osteoporoza, ci tocmai medicamentul folosit
pentru a o trata. De exemplu:
-fenitoina (de ex.Dilantin, utilizat în epilepsie)
-corticosteroizii (de ex. Prednison, sub formă de aerosoli pentru tratamentul astmului)
-medicamente administrate pacienţilor cu transplant (de ex.Heparina, Ciclosporina,
corticosteroizi).

1. Ce este osteoporoza?

Numele bolii provine din latină şi înseamnă "os poros". Ţesutul osos este un ţesut viu,
în care are loc permanent atât depunere de os cât şi pierdere de os. După 35 de ani, pierderea
de os depăseste depunerea. Când acest proces este accelerat, oasele devin tot mai fragile
(chiar dacă la exterior pot părea solide) şi structura lor se aseamănă tot mai mult cu a unui
burete cu găuri mari în interior.
Osteoporoza este supranumita şi hoţul tăcut pentru că poate slăbi oasele timp de ani de
zile fără să fie detectată. De aceea, indiferent de vârsta, daca aveţi mai mult de unul din
următorii factori de risc vă sfătuim să consultaţi medicul pentru a detecta boala cât mai
devreme şi să urmaţi recomandările de mai jos.
 2. Factori de risc

Sexul feminin - de patru ori mai multe femei decât bărbaţi suferă de osteoporoză .
Osteoporoza afectează şi alţi membri ai familiei - boala are şi o componenta ereditară.
Aveţi o constitutie subţire - aceasta înseamnă că oasele dvs. au de la bun început o
densitate mai mică.
Întreruperi ale ciclului menstrual - osteoporoza afectează foarte adesea femei aflate în
postmenopauză, dar riscul creşte chiar şi în situaţia unor boli sau exerciţii fizice foarte intense
care întrerup temporar ciclul menstrual.
Intervenţii chirurgicale - gastrectomii (înlăturarea unei porţiuni din stomac) sau
histerectomii totale. Acestea afectează absorbţia sau utilizarea calciului de către organism.
Anumite tratamente medicamentoase - de ex. tratamente de lungă durată cu unele
medicamente anti-inflamatorii (steroidiene - de ex. Diprofos) şi anti-epileptice, sau excesul de
hormoni tiroidieni. Aceste tratamente se vor efectua numai sub controlul strict al medicului.
Alţi factori de risc - fumatul, consumul de alcool, etc. Fumatul pare sa blocheze
capacitatea estrogenilor de a proteja oasele, iar alcoolul poate bloca absorbţia calciului si
reduce cresterea osoasă. (Cel putin în dreptul acestui factor de risc putem fi linistiti…)

3. Detecţia precoce

Majoritatea oamenilor nu-şi dau seama că ceva nu e în regulă cu oasele lor decât când
ceva se rupe. Osteoporoza îsi anunţă prezenţa în cele din urmă prin pierdere în înaltime
datorită încovoierii spatelui şi prin fracturi osoase. Dacă aveţi risc crescut, puteţi efectua un
test de determinare a densităţii şi grosimii osoase. Este un test nedureros, lipsit de riscuri, dar
care necesită echipament de specialitate. Pe baza rezultatului, medicul poate estima
probabilitatea fracturilor şi va poate ajuta să le preveniţi. Fie că doriţi să preveniţi apariţia
osteoporozei sau să opriţi evoluţia ei, sfatul este acelaşi: hrăniţi-vă corect şi păstrati-vă forma
fizică.

4. Alimentaţia

Aportul de calciu. Acesta este foarte important pentru prevenirea şi stoparea

osteoporozei. Osul pierdut nu mai poate fi recuperat oricât s-ar creşte aportul de calciu. Pentru
persoanele adulte se recomandă un aport de cca. 1000 mg calciu/zi, iar pentru bărbaţii trecuţi
de 65 de ani şi pentru femeile în postmenopauză 1500 mg/zi. Laptele degresat, pasteurizat sau
fiert este o sursă bună de calciu, dar există şi produse vegetale bogate în calciu - de ex.
cerealele integrale, seminţele, legumele de culoare verde închis (brocoli). Dacă dieta este
săracă în calciu, se poate folosi un supliment.
Expunerea la soare este necesară pentru formarea vitaminei D la nivelul pielii. Această
vitamină creşte absorbţia calciului din intestin. În intervalul martie - noiembrie, o expunere de
15 minute a pielii feţei şi mâinilor de 3-4 ori/săptămână este suficientă pentru a obţine întregul
necesar de vitamina D. În schimb, în perioada noiembrie - martie, în ţara noastră lumina
solară este prea slabă pentru a acoperi necesarul. Având în vedere că vitamina D se găseşte
numai în alimente de origine animală, în acest interval aportul din această vitamină va fi
asigurat fie din produse lactate (un pahar de lapte degresat asigura 50% din necesarul zilnic),
fie din suplimente vitaminice
 5. Exerciţiul fizic

Exerciţiul fizic regulat - oricât de puţin chiar - ajută la menţinerea densităţii osoase şi
în plus întareşte sistemul muscular şi scade astfel riscul căderilor. Deşi nu există o reţetă bună
pentru toată lumea, există câteva reguli generale:
- Cele mai indicate sunt exerciţiile antigravitationale, care presupun purtarea unor greutăţi - de
ex. mersul pe jos, urcarea scărilor, chiar şi simpla ridicare din pat şi statul în picioare câteva
ore pe zi. Înotul este mai puţin eficient, dar e oricum mai bun decât nimic.
- Dacă suferiţi deja de osteoporoză, nu efectuaţi exerciţii care cresc riscul de fractură. Evitaţi
exerciţiile care suprasolicită coloana vertebrală, cum este gimnastica aerobica intensă, săritul
cu coarda, sau joggingul. Nu faceţi nici genoflexiuni, exerciţii de flexie a trunchiului pe
coapse sau alte exerciţii care arcuiesc spatele. Evitaţi şi săritul pe saltele elastice, exerciţiile pe
suprafeţe alunecoase pentru a evita căderile. Evitaţi mişcarea de adducţie la nivelul
picioarelor, întrucât ea poate duce la fracturarea unui col femural slăbit.

6. Tratamentul hormonal şi medicamentos

Se folosesc mai multe medicamente pentru tratamentul sau prevenirea osteoporozei.

Numai medicul poate decide dacă în cazul dvs. este sau nu nevoie de unul sau altul din aceste
medicamente.
Estrogenii. Femeile care au trecut de menopauză pot să-şi reducă riscul de fractură la
jumătate cu ajutorul terapiei de substituţie estrogenică. Reversul medaliei este că la unele
femei acest tratament poate creşte uşor riscul de cancer.
Calcitonina. Injectarea acestui hormon pe o perioadă de timp poate stopa sau încetini
pierderea de os şi alină durerea produsă de fracturile osoase. Dezavantajul este ca tratamentul
se poate administra numai injectabil şi este destul de costisitor.
Alendronatul. Acest medicament nu este un hormon, ci face parte dintr-o clasa de
substanţe numite bifosfonati. Ca si estrogenul, alendornatul este indicat atât pentru prevenirea
cât şi pentru tratamentul osteoporozei.
Raloxifenul. Acesta este un medicament aprobat recent de autorităţile sanitare din
SUA. Se foloseşte pentru prevenirea osteoporozei. Face parte dintr-o clasă nouă de
medicamente numite modulatori selectivi de receptori estrogenici (SERMS din iniţialele din
engleza). Avantajul lor pare a fi prevenirea pierderii de os fără creşterea concomitentă a
riscului de cancer la femei.

7. Prevenirea căderilor

Osteoporoza slăbeşte oasele şi acestea se fracturează mult mai uşor. Iată câeva măsuri
de prevenire a acestei situaţii nedorite.
Înlăturaţi riscul de cădere la domiciliu. Montaţi balustrade solide la toate scările,
precum şi mânere de care să vă puteţi prinde la baie. Acoperiţi podeaua alunecoasă cu
covoare sau mochetă. Ţineţi casa în ordine şi înlăturaţi obiectele căzute pe jos, mai ales
bucăţile de sfoară, ată, cabluri electrice, de telefon, etc. Montaţi telefoane în cât mai multe
încăperi pentru a fi cât mai uşor de solicitat ajutorul în cazul unui accident.
Echipaţi-vă cu îmbrăcăminte şi încălţăminte care conferă siguranţă maximă. Purtaţi
încălţăminte care sprijină bolta plantei şi cu tălpi nealunecoase, dar feriţi-vă de tălpile din
cauciuc (tenişi) pentru că sunt atât de aderente încât vă pot dezechilibra. Aveţi grijă ca
hainele, capoatele şi paltoanele să fie suficient de scurte ca să nu vă facă să va împiedicaţi
atunci când urcaţi scările.
 Păstrati-vă echilibrul. Dacă aţi observat că nu aveţi siguranţă în timpul mersului,
folosiţi un baston. Puneţi articolele de bucătărie cât mai la îndemână.
Controlaţi-vă auzul şi vederea. Dacă este cazul, folosiţi ochelari şi aparat auditiv. Iluminaţi cât
mai bine întreaga casă.
Atenţie în caz de cădere. Mişcaţi-vă încet şi evitaţi să forţaţi braţul sau piciorul la care
v-aţi lovit. Dacă bănuiţi că s-a produs o fractură, nu vă mişcaţi şi nu permiteţi nimănui să vă
mişte până la şosirea ajutorului medical.

Utilizarea kinetoterapiei în apã are două avantaje: scăderea gravitaţiei adică plutirea
corpului prin urmare relaxarea articulaţiilor şi rezistenţa opusã de masa apei pe anumite
direcţii de mişcare.
Hidro-kinetoterapia în apă termală mai adaugă avantajele apei calde şi sărate,
diminuând astfel durerile, contractura musculară având şi un efect anti-inflamator.
Chiar dacă exerciţiile în special recomandate în osteoporoză sunt tocmai cele cu
impact (anti-gravitaţie), hidroterapia -prin antrenarea mobilităţii corpului si a sistemului
muscular- contribuie la stabilitate si prevenirea fracturilor

Evitarea posturilor lordozante şi cifozante împreună cu evitarea aplecării înainte a

capului constituie regula de aur în kinetoterapia osteoporezei. Exerciţiile în osteoporoză au ca
scop: tonificarea musculaturii paravertebrale şi abdominale, determinând astfel creşterea
densităţii coloanei vertebrale osteoporozante şi excitarea periostului oaselor prin exerciţii
fizice, ce constituie un stimul pentru formarea de os.

Alăturat vom prezenta câteva exerciţii concepute pentru a preveni sau trata
osteoporoza prin întărirea muşchilor şi oaselor şi îmbunătăţirea posturilor şi echilibrului
.
 Exerciţiile sunt organizate după nivelul de dificultate – exerciţiile sunt prezentate întâi
pentru nivelul iniţial, sau cel mai uşor, după care urmează exerciţiile intermediare. Pentru a
avea rezultate bune, se recomandă să se efectueze o dată sau de două ori pe zi, de cel puţin
patru ori pe săptămână.

Reeducarea posturii in repaos

• A învăţa să staţi cum trebuie vă va îmbunătăţi postura. Pentru a exersa corect pozitia
ortostatism:
• Staţi cu capul, umerii şi fesele lipite de perete, cu gleznele la 5 pâna la 8 cm de perete.
• Relaxaţi-vă umerii şi trageţi bărbia spre piept. Încordaţi-vă abdomenul şi fesele.
• Presaţi spatele de perete, lasând spaţiu pentru palmă să intre întinsă intre curbura
lombară a spatelui şi perete.

Reeducarea posturii în mers

• Mersul vă întăreşte picioarele şi inima şi îmbunătăţeşte echilibrul. Pentru a menţine o

postură corectă în mers:
• Ţineţi capul ridicat.
• Ţineţi spatele şi gâtul cât mai drepte posibil.
• Ţineţi bărbia paralelă cu solul.
• Încordaţi-vă uşor muşchii abdominali.
• Lăsaţi umerii să se mişte liberi şi natural.

Exercirii de stretching
 • Acest exerciţiu de nivel iniţial întinde umerii, revigorează şi tonifică spatele şi
abdomenul.
• Stând cu faţa la perete, braţele pe lângă corp, piciorele depărtate între ele la aprox 15
cm şi la 15 cm distanţate de perete.
• În timp ce inspiraţi, sugeţi-vă stomacul şi întindeţi ambele braţe în sus în aşa fel încât
să atingeţi peretele (1).
• Expiraţi şi aduceţi ambele braţe jos în poziţia iniţială.
• În timp ce inspiraţi, ridicaţi braţul drept în aşa fel încât să atingeţi peretele şi întindeţi
braţul stâng în jos (2).
• Expiraţi şi aduceţi braţul dreapt în poziţia iniţială.
• Schimbaţi braţele. În timpul inspiraţiei ridicaţi braţul stâng şi întindeţi braţul drept în
jos (3)

Stretchingul spatelui

• Acest exerciţiu de nivel iniţial vă ajută să vă întăriţi capul şi umerii.

• În poziţia şezând, priviţi drept în faţă.
• Trageţi bărbia înspre gât, continuând să priviţi înainte – nu lăsaţi capul aplecat înainte.
• Împingeţi cu mâinile în coapsă pentru a vă ajuta la întărirea spatelui.
• Ţineţi această poziţie pentru câteva secunde. Veţi simţi o întindere pe partea
posterioară a gâtului. Repetaţi exerciţiul de cinci ori.

Stretching-ul pieptului
 • Acest exerciţiu de nivel iniţial îmbunătăţeşte si postura spatelui.
• Din poziţia şezând, staţi cu tălpile lipite de podea. Staţi cu spatele drept şi priviţi
înainte.
• Întindeţi braţele în lateral, menţinându-le la nivelul umărului (1).
• Îndoiţi braţele din cot şi aduceţi palmele spre piept (2).
• Repetaţi de cinci la zece ori, în funcţie de abilitatea d-voastră

Stretchingul segmentului toracal al spatelui

• Acest exerciţiu de nivel iniţial realizeaza stretchingul muschilor pectorali, întăreşte

muşchii segmentului toracal al spatelui şi îmbunătăţesc postura spatelui.
• Din poziţia şezând cu tălpile lipite de podea, puţin spre marginea unui scaun robust,
ţinând spatele şi gâtul drepte.
• Priviţi drept înainte, cu braţele îndoite din cot (1).
• Mişcaţi uşor coatele şi umerii (omoplaţii) spre înapoi cât de mult se poate până la
limita discomfortului (2).
• Menţineţi poziţia pentru cinci secunde, respiraţia rămânând normală. Aduceţi braţele
în poziţia iniţială. Repetaţi acest exerciţiu de cinci la zece ori, în funcţie de abilitatea
d-voastră.

Înclinarea pelviană
 • Acest exerciţiu de nivel iniţial întăreşte muşchii segmentului lombar al spatelui şi
muşchii abdominali.
• În decubit dorsal cu genunchii flectaţi şi cu tălpile lipite de sol (1). Menţineţi curbura
normală a spatelui – nu arcuiţi spatele.
• Încordaţi muşchii abdominali.
• Rulaţi pelvisul astfel ca spatele să se lipească de sol (2). Evitaţi sa folosiţi musculatura
picioarelor şi a feselor.
• Menţineţi poziţia pentru cinci secunde, respiraţia rămânând normală, după aceea
relaxaţi-va. Repetaţi acest exerciţiu de zece ori.

Stretching-ul spatelui şi umerilor

• Acest exerciţiu de nivel iniţial întinde segmentul toracal al spatelui şi umerii.

• Decubit dorsal. Flectaţi genunchii, încordaţi muşchii abdominali şi întindeţi membrele
superioare în continuarea trunchiului (1).
• Membrele superioare drepte, coboară uşor împingând în podea până ce palmele ajung
la nivelul umerilor (2 şi 3).
• Menţineţi poziţia pentru căteva secunde, respiraţia rămânând normală. Repetaţi acest
exerciţiu de cinci la zece ori în functie de abilităţi.

Exerciţiu de posturare a spatelui

 • Acest exerciţiu intermediar ajută la îndreptarea părţii superioare a spatelui, întinde
pieptul şi îmbunătăţeşte postura.
• Sezând pe un scaun ca în figură, cu palmele la ceafă (1).
• Inspiraţi mişcând coatele uşor în spate (2).
• Menţineţi poziţia pentru câteva secunde, respiraţia rămânând normală. Aduceţi braţele
în poziţia iniţială. Repetaţi acest exerciţiu de cinci la zece ori, în funcţie de abilitatea
d-voastră.

Extensia genunchiului din şezând

• Acest exerciţiu intermediar întăreşte musculatura coapsei.

• Şezând pe un scaun cu spatele drept şi palmele pe coapse. Încordaţi muşchii
abdominali şi priviţi înainte.
• Întindeţi uşor un genunchi în timp ce ridicaţi călcâiul câţiva centimetrii de la sol.
Ţineţi spatele drept.
• Menţineţi poziţia pentru câteva secunde, respiraţia rămânând normală. Relaxaţi-vă şi
reveniţi la poziţia iniţială. Repetaţi acest exerciţiu de cinci la zece ori cu fiecare picior,
în funcţie de abilitatea d-voastră

Stretching-ul gambei
 • Acest exerciţiu intermediar întinde musculatura părţii posterioare a coapsei şi a
gambei, îmbunătăţeşte postura şi întinde tendonul călcâiului (tendonul lui Ahile).
• Stând cu membrele inferioare paralele, depărtate la linia şoldurilor. Puneţi palmele pe
spătarul unui scaun pentru echilibru.
• Flectaţi genunchii, contractaţi-vă abdomenul cu spatele şi umerii drepţi.
• Glisaţi un picior spre înapoi, ţinând talpa lipită de podea, până când membrul din spate
devine drept.
• Aplecaţi-vă greutatea spre înainte pe genunchiul îndoit al piciorului din faţă.
• Menţineţi poziţia pentru câteva secunde, respiraţia rămânând normală. Repetaţi acest
exerciţiu de cinci ori cu fiecare picior.

Ridicarea părţii superioare a spatelui

• Acest exerciţiu intermediar întăreşte muşchii spatelui.

• Decubit ventral cu o pernă sub şolduri şi sub partea inferioară a abdomenului (1).
Folosiţi un prosop rulat pentru a sprijini fruntea, dacă doriţi.
• Braţele întinse pe lângă corp în timp ce întăriţi musculatura abdomenului.
• Menţineţi capul în linie cu gâtul şi trunchiul. Concentraţi-vă să menţineţi umerii jos –
nu-i ridicaţi mai sus de nivelul urechilor.
• Inspiraţi şi ridicaţi capul şi bărbia câţiva centimetrii de la sol (2).
• Menţineţi poziţia pentru cinci secunde, respiraţia rămânând normală, înainte de a
reveni la poziţia iniţială. Odihniţi-vă puţin. Repetaţi acest exerciţiu de cinci la zece ori.

Stretchingul abdomenului

• întareşte muşchii abdomenului.

 • Decubit dorsal cu membrele superioare întinse pe lângă corp. Încordaţi musculatura
abdomenului (1).
• În timp ce inspiraţi, ridicaţi capul si partea superioară a spatelui câţiva centimetrii de la
sol (2). Nu ridicali capul mai mult de câţiva centimetrii pentru a evita comprimarea
coastelor si a coloanei vertebrale. Menţineţi capul în linie cu gâtul şi trunchiul.
• Menţineţi poziţia pentru cinci secunde, respiraţia rămânând normală, inainte de a
reveni la poziţia iniţială. Odihniţi-vă puţin. Repetaţi acest exerciţiu de cinci la zece ori.

Stretching-ul umerilor

• Acest exerciţiu intermediar întăreşte musculatura de pe partea posterioară a umerilor,

muşchii părţii superioare a spatelui şi tricepsul brahial.
• Stând cu piciorele unul în faţa celuilalt, palma pe spatarul unui scaun. Flectaţi
genunchiul membrului din faţa în timp ce în cealaltă mână ţineţi o greutate de 500 –
1000 grame (1).
• Mişcaţi mâna cu greutatea spre înapoi şi menţineţi poziţia pentru câteva secunde (2).
• Reveniţi la poziţia iniţială şi repetaţi de cinci la zece ori.
• Executaţi exerciţiul cu greutatea în cealaltă mână şi cu şi cu piciorul opus flectat.
Repetaţi de cinci la zece ori.
• Dacă doctorul este de acord, puteţi creste gradual greutatea dar nu mai mult de 2,5 Kg.

Programe Kinetice pentru osteoporoză:

A) 1. alergare pe loc timp de 30 de secunde;

 2. din poziţie verticală, braţele lateral, coatele în extensie, se fac mişcări circulare cu
braţele, crescând treptat amplitudinea, apoi scăzind-o, timp de 30 de secunde, pauză 5
secunde, apoi se reia exerciţiul în sens invers;

3. din poziţie verticală cu picioarele uşor depărtate se ţine în echilibru pe frunte o

minge, timp de 10 secunde;

4. din poziţia stând se ţine în echilibru o minge de cauciuc pe un picior ridicat de pe

podea timp de 10 secunde, după care se schimbă piciorul;

5. din poziţie verticală cu mâinile pe şolduri se fac mişcări circulare de bazin în

ambele sensuri;

6. din poziţia culcat pe spate, coapsele la 90 de grade faţă de bazin, se fac mişcări de
pedulare;

7. se sare coarda timp de 30 de secunde;

8. genuflexiuni;

9. din poziţia stînd, mâinile pe şolduri, înclinări laterale ale trunchiului;

10. poziţia ghemuit, deplasare înainte (mersul piticului);

11. poziţia stând, mâinile la ceafă, rotaţia coatelor înainte şi înapoi;

12. poziţia stînd la o lungime de braţ de perete, palmele sprijinite de perete, coatele în
extensie, flexia coatelor cu apropierea pieptului de perete, revenire.

B) 1. diferite tipuri de mers: mers pe vârfuri, mers pe călcâie, mers cu spatele, mers
incrucişat.

2. stând, se ridică un membru inferior, cu genunchiul flecat la 90 de grade, se stă intr-

un picior.

3. sezând, cu mâinile pe umăr ( mână umăr opus), ridicări în stând/ aşezat.

4. decubit dorsal, membrele inferioare întinse, aducerea simultană a genunchilor la

piept.

5. decubit dorsal, cu un gim ball între genunchi, aducerea simultană a genunchilor la

piept.

6. în cvadrupedie, se întind simultan braţ - picior opus.

7. decubit lateral, meţinerea pentru 5-10 secunde a greutăţii corporale pe antebraţ/cot

şi picior.

8. ortostatism, membrele inferioare pe lînga corp, retropulsia umerilor.

 9. ortostatism, membrele inferioare în abducţie la 90 de grade, cu coatele flectate la 90
de grade, retropulsia umerilor.

10. decubit ventral, membrele superioare în dreptul umerilor, se împinge în braţe,

întinzându-le.

11. decubit dorsal, membrele inferioare întinse, ducerea unui genuchi la piept,
membrele superioare ajută mişcarea, trag genunchil la piept. Se repetă cu membrul inferior
opus !

Dozarea exerciţiilor se face în funcţie de vârstă, afecţiuni preexistente, contraidicaţii,

sex şi gradul de antrenament.

BIBLIOGRAFIE
• Remodelling in response to in vivo fatigue microdamage. J. Biomechanics 18, (1985),
p.189-200.
• Brewster N.T., Gillespie W.J., Howie C.R., Madabhushi S.P., Usmani A.S.,
Fairbairn D.R. Mechanical considerations in impaction bone grafting.In: J. Bone and
Joint Surg., vol 81.B, nr.1 (1999), p.118-124.
• Caler, W.E. and Carter, D.R. Bone creep-fatigue damage accumulation fatigue
microdamage. J. Bimechanics 22, (1989), p. 625-635.
• Carter, D.R., and Caler, W.E. A cumulative damage model for bone fracture. J.
Orthop. Res. 3(1985), 89-90.
• Choi, K., and Goldstein, S.A. The fatigue properties of human trabecular bone tissue,
Proc.13th Am. Soc. Biomechanics , (1989), p. 24-25
• Frost, H.M. Vital biomechanics; proposed general concepts for skeletal adaptations to
mechanical usage.In: Calcif. Tissue Int., nr. 42 (1988), p.145-156.
• Fyhrie D.P , Hollister S.J. Comparison of a trabecular tissue strain remodelling
theory to experimental results.In: Trans. 36-th ORS (1990b), p.107.
• Keyak J.H., Rossi S.A. Prediction of femoral fracture load using finite element
models: an examination of stress and strain based failure teories.In: J.Biomec., vol. 33,
nr.2 (2000), p.209-214.
• Kikuchi N., ed. Finite Element Models in Mechanics. Cambridge: Cambridge
University Press, 1986.
• Mammone, J.F., Hudson, S. M. Micromechanics of bone strength and fracture.In: J.
Biomec., vol 26, nr.4/5 (1993), p.439-446.
• Matheson, G.O., Clement D.B., McKenzie, D.C. and Taunton,E.J. Stress fractures
in athlets: a study of 320 cases. Am.J. sports Med. 15, (1987), p. 46-58
• Mann,G., Constantini, N. Stress fractures. Proc. 4th An. Cong. Europ. College Sport
Sc., (1999), p. 233.
• Mundy G.R. Mini-review: factors wich stimulate bone growth in vivo.In: Growth
regul., nr.3 (1993), p.124-128.
• http://www.terapii-naturiste.com/remedii_naturiste/osteoporoza.htm
• http://www.sanatate.org/boli/osteoporoza.php
• http://paramed.boom.ru/Kinetoterapie.htm
• http://aspor.ro/content/view/80/32/lang,ro/
• http://www.evenimentul.ro/articol/osteoporoza-hotul-tacut-din-oasele-batrinilor.html