ee
teed at ache file tm putin
eee Lae faut! fhce Bi tt, piddates |
Tesutul “irr,
covoarelor
Manual pentru scoalele:
profesional, normale, de menaj si de meserii «
ALEXANDRINA AL, GHEORGHIU
Maestré 1a Scoala Profesionalé gr. Il n-11 ,Al. F. Robescu
Aprobati cu Ord. Minist. Instructiei
No, 113 din 6 Iu
(Conform eu prograriia analitica).
BUCURESTI
1932PREFATA
O carte bunit, venitd ta timp, se poate spune,
idupt 0 prima rasfoire, despre Manualul ,Tesutal Co-
voarelor”” al D-nei Alexandrina Gheorghiu. Lao mat
de aproape cercetare a fiecdrué capitol inst, aceasta
prima caracterizare nu mai corespunde: trebue sé a-
daogim cé e un foarte bun manual si de un reat
folos pentru tofi.
Vor profita de el nu numat scoliritele, dar chiar
si fesitoarele experimentate, ctci li se dau, Iuturor,
nofiuni clare, bine oranduite si intr'un cadru larg,
cuprinzdnd intrun luminos rezumat, tot ce teebue sé
se stie despre technica si istoricul fesutului.
Desenurile, insotind textul, lémurese in chiv ad-
mirabil cele mai subtile particularitati ole tesdtorici,
ale carei taine sunt astfel azi la tndeména oricu.
Aceasta nu inseamnd ct star fi spus tot despre
arta tesdtoriel.
Subiectul este vast si volume interesante s’ar mat
putea scrie despre estetica sau poezia acestet inde-
leiniciri, cat si despre istorieul si raspandirea pro-
duselor ei dupa regiuni.
In asteptarea _acestora, care nu stia de vor vent,
tin si multumese D-nei Alexandrina Gheorghin pentru
clara, metodica si din toate punctele de vedere, in-
teresanta sa lucrare.
Marturisesc, cu plitcere, cé asupra unor aminunte
Yechmiice, ce nu-mi eran atat de bine fixate, mam
lamurit pe deplin dupé citirea capitolelor respective
din manual.
Ce laud mai frumoast se poate aduce unet ctrti,
Yle cit ci te-ai folosit de ea?
2 Octombrie 1932.
Al Tzigara-Samnreag
Directorul Muzeului de Arté Nafionala.PREFATA
O carte bund, venitd la timp, se poate spune,
idupé 0 primd rasfoire, despre Manualut ,Tesutut Co-
voarelor” al D-nei Alexandrina Gheorghiu. La o mat
de aproape cercetare a fiecdrui capitol insa, aceasta
prima caracterizare nu mai corespunde: trebue sé a-
daogam cd e un foarte bun manual si de un reat
jolos pentru tofi.
Vor profita de el nu numai scolaritete, dar chiar
si fesdtoarele experimentate, ciict li se dau, (uturor,
nofiuni clare, bine oranduite si intr’un cadru larg,
cuprinzand intr'un luminos rezumat, tot ce trebue sit
se stie despre technica si istoricul fesutslui
Desenurile, insotind textul, Idmuresc in chip ad-
mirabil cele mai subtile particularitdi ale tesdtoriet,
ale cérei taine sunt astfel azi la indeména oricui.
Aceasta nu inseamnd ci star fi spus tot despre
arta fesitoriei,
Sublectul este vast si volume interesante sar mai
putea scrie despre estelica sau poezia acestet tnde-
letniciri, cat si despre istoricul si ritspandirea pro-
duselor ei dupit regiuni.
In asteptarea acestora, care nu stiu de vor veni,
fin sa mulfumesc D-nei Alexandrina Gheorghin pentru
clara, metodica si din toate punctele de vedere, in-
teresanta sa lucrare.
Marturisesc, cu plitcere, cit asupra unor amédnunte
Yechniice, ce nu-mi erau atdt de bine firate, mam
limurit pe deplin dupit citirea capitolelor respective
din manual.
Ce laudé mai frumoasit se poate aduce unct carti,
We cit ct te-ai folosit de ca?
2 Octombrie 1932.
Al. Prigara-Samureag
Directorul Muzeului de Arti Nafionala.inare.
De la inceput trebue si spunem c& {esuiul covoa-
relor nu este o operatic usoara — bineinfeles, atunci
cand vrem ca Iucrul nostra si fie frumos si corect
facut.
Frumusefea unui covor fine, in primul rand, de
desen si de colorit si apoi de corectitudinea lucrilui.
‘Alegerea motivelor cu cari se alcdlueste un cesen,
ca si impreunarea culorilor intr’un chip care st pro-
dued asupra ochiului o impresie pliicuti, iar nu sue
piritoare: acestea atarni de bunul gust al celui care
Iucreazi, lar bunul gust este o calitate dle obic
nascuti in om si mai rar dobandita: multumiti cult
generale a omului, dorinfei Iui de progres si mediului
in care el trieste.
Bunul gust nu se poate dobandi prin studial unei
singure c&rfi. Manualul de faf{ nici nu are aceasti
preientie. Rostul Ini este si dea limuriri asupra a
tot ce trebue si stie cineva ca si poati face o lucrare
corecti.
Lamuririle acestea vor privi: a) aparatele, uneltele
si materialele trebuitoare pentru fesutul unui covor;
b) execitarea tesiturii.
Prin fesitura infelegem impletirea a dou seri
de fire: tinele in directie vertical’, numite urzealé, iar
celelalte in directie orizontalli, numite Suéifurt sau
Bateald.
Atit urzeala, cit si bititura, se Iucreazt in
puncte”. Punctul este, in tehnica fesutului, un fel de
unitate de mi&sur% (ca metrul pentru ungimi, ca gra-
mul pentru greutiti, etc). De el fine toatl exa
tatea Tucrarit.6 =
insemnatatea speciala a punctului in executarea
si in calcularea urzelii si bititurii, se va vedea la ca-
pitolele respective.
Tesiaturile sunt de dow feluri: tesituri simple,
cu infitisarea unui rips neted si numite scoarfe si te-
situri speciale (de obarsie striin’), numite covoare.
Orice festitura (scoarti sau covor) se poate Iucra:
1). de-a-dreptul dupit altd tesdturi, care ne slujeste
ca model. Lucrul in felul acesta este foarte greu, clici
trebue s& numirim intr’una punctele pe feséfura dup’
care Iuerim. Tarancele, cari Increazi asa, se conduc
dup’ ochi, nu dup% reguli, si de aceea aproape tot-
deauna fesitura nowi nu iese aidoma cu modelul.
2). dupa planse (foi volante—sau adtogate prin-
tre filele unei cirti — pe cari s’a reprodus tin cliseu,
facut pe metal sau pe lemn).
In cazul acesta vom copia modelul pe /arfie mi-
limetrica (un fel de hartie cu pitritele ce se vine
in librarii). Desenul trebue s#-1 marim (cici toate plan-
sele sunt mici); apoi, trebue st hofertm numitrul de
puncte pentru fiecare motiv — adici pentru fiecare fi-
gurd ce intra in alciituirea unui desen — (caci pe planse
punctele rareori se pot vedea); in sfarsit, s@ alegem
culorile cu cari vom lucra tesitura (in cazul cand planga
este necolorati).
3). dupa un desen alcétuit de noi, tinand seama de
legile compozitiei. Desenul acesta ne va sluji ca model.
Dup% ce am ales — sau ne-am compus noi —
modelul, trebue si calculiim de cat material avem
nevoe.
Aceasta, bine infeles, cand stim si lucrtim. Cum
cartea aceasta se adreseaz celor cari nu stiu incl si
lucreze covoare, calculul materialului a fost trecut in
urma explicatillor asupra tehnicei fesiturpas pa
in sfargit, cand stim cu ce, dupa ce si cum st
fesem, mai trebue si stim! cum s& intrefinem i cum
sd repardm testturile.
Toate aceste chestiuni am ciutat si Je Kimurim in
cuprinsul acestui manual. In schimb, am gisit ci de-
pisesc cadrul Iui — si de aceea nu fe-am discutat
toate chestiunile ce privesc pregiitirea materialulut (sp:
latul, torsul si vopsitul firelor trebuitoare {esatarit),
chestiuni de cari se ocup’ tefhuologia.Partea I-a.
Pentru fesutul scoarfelor si covoarelor avem! ne-
voe de: i ‘
I). Un razboiu vertical sau un gherghef, cu acce-
soriile lor;
Il). Unelte;
Ill). Material.
I). APARATELE CU ACCESORIILE LOR.
A). RAZBOIUL VERTICAL.
lig] de fesut covoare se compune din w-
doi stalpi laterali, doua piedestale,
dowd manivele, doua suluri groase si
Ra:
matoarele p:
patru stinghi
dou pene.
Ca accesorii are: dow suluri subfiri — sulul-vargi
si sulul-rost, — o spat si ifele.
Uneltelé de cari ne servim in timpul Iuerului sunt:
b&titorul, foarfeca, pieptenele. bagheta si centimetru®
1). PARTILE RAZBOIULUI. (Plansa 1-a).
Stalpii laterali (fig. A.).. Sunt facufi din lemn tare
si uscat si sunt de diferite m&rimj. Fiecare stalp are
Cate dou’ scobituri verticale, una sus si una jo
Cea de sus este la 10—12 om. de la capit, iar
nvirimea scobiturii trebue ficut% dupa grosimea capa-
tuiuj sulului B, ce vine introdus in aceasti scobiturd.
Scobitura de jos este a aceeasi depirtare; are,
0 lungime de trei ori mai mare, pentru a daSates
voe sulului C, ce vine introdus in ea, si fie ridicat
sau coborit cand este nevoe. Lifimea scobiturii va
fi aceeasi ca si in partea de sus, '
Piedestalele. (Fig. D.). Sunt dows buctfi de emn
de forma dreptunghiulars, fiecare cu cle trei sco-
bituri, Una mai mare [a mijloc, in care se fixeaz’
perpendicular, stAlpul lateral A, iar in celelalte dout
se fixeaz’ stinghiile E.
Stinghiile, (Fig. E.). Sunt in numér de patru si
servesc la fixarea si unirea celor dow’ piedestale cu
stalpii laterali A, formand picioareje pe cari se sp
jini razboiul. (Vezi, in fig. F., piciorul rézboiului).
Manivelele. (Fig. G.). Sunt formate din cate o
rotifé de fier, Ja capitul unui surub ghiventat. Suru-
bul trece prinfr’o montura tot de fier, ce este fixati
deasupra scobjturilor de la partea de jos a stalpilor
laterali A. Manivelele servesc Ia ridicarea si coborirea
sulului C.
Sulurile groase. (Fig. B., C.). Sunt ficute din
Iemn tare si uscat, Se fac groase, ca si nu se indoaie,
alunci cand firele de urzeali se infigoar foarte in-
tins pe ele. Muchile lor sunt rotunjite, ca si nu roada
firele. Capetele acestor suluri sunt mai subtiri, pen-
tru_a se putea introduce in scobiturile stalpilor 1a-
terali_A. i !
Ele sunt asezate orizontal, paralel, Sulul B are,
la ambele capete, cite 0, scobituri verticala, prin care
se trec penele ce-l fixeazt.
Sulului C, odati introdus prin scobiturile de jos
ale stAlpilor laterali A, i se fixeaz4, Ia capete, partea
de jos a suruburilor de Ia manivela.
La tnele suluri se introduce, intr’o scobitura f4-
cuti la mijloc, un drug de fier, care le impiedeci
si se indoaie.
Penele. (Fig. H.). Sunt niste bucifi de lemn cari
aut un capit mai lat si unul mai ingust. ,
Ca m&rime, cle pot fi — dupa marimea rizbo-
iului — de 10-30 cm. ca lungime si 4-10 cm, ca lifime.
Ele servesc la fixarea sulului Bin stalpii laterali A,iesag 5 ee
2). MONTAREA RAZBOIULUI. (Planga a {l-a, fig. 1).
Ca si montim un rizboiu de covoare, Iwim mai
fntAi cei doi stalpi laterali A si cele doua stiluri groase
B si C si ti unim astiel: asezim in pozitie verticalt
staipii laterali A (cari sunt deja uniti cu piedesta-
lele), la distanta ceruti de Iungimea sulurilor BsiC.
Iniroducem capetele sulului B in scobiturile din par-
tea de sus a stilpilor laterali A, iar capetele sulului
C jn scobiturile de jos ale acelorasi_stalpi: Odatit
introduse aceste suluri, pe cel de sus il fixtm ou
pene, far pe cel de jos, cu capatul suruburilor det
manivel’.
B). GHERGHEFUL. (Planja a Il-s, fig. 2)-
Pentru lucririle mai mici, ne folosim nu de réz-
boiu, ci de gherghef. El este format din dou’ stinghit
groase (slalpii Iaterali), dou& suluri cu muchile ro-
funjite, ce se introduc in partile laterale, si dou pene
ce le fixeazt. Ambele scobituri, de Ia partea de jos a
stilpilor laterali, se fac exact de mérimea capetelor
sulului de jos, care se fixeaz4, astfel, fart ajutorul
penelor. Scobiturile din partea de sus ale stalpilor
laterali se fac mai mari, penfru a putea introduce,
orizontal, sub capetele sulului, penele ce servesc la
fixarea lui. La gherghefuri, aceste pene indeptinese
aceeasi furctiune ca si manivelele la rizboaiele mari.
In partea de sus a scobiturij, se last o distanta
de 1—2cm., pentru ca,in caz cand urzeala se slibeste
in timpul Iucrului, si se poati bate penele.
Astfel sulul se ridic& si urzeala se intinde. Cand
voim si-,intoarcem” fesitura, urzeala se slabeste prin
scoaterea penelor.
C). RAMA. (Plansa a l-a, tig. 3).
Este ficut{ din lemn si serveste la depnat scu-
lurile de 1an%, bumbac pesciresc, satt alt material.
Ea se compune din dow’ stinghii laterale, fixate
jos in talpi de lemn, iar sus, unite printr’o stinghie
orizontaltt.
Pe ambele stinghii laterale, se afl% 0 serie de gi
urele Ia cate 5—10 cm. una de alta, prin cari in-
troducem niste vergele de fier, cu diametru de 79
si.Lee
em, Pe aceste vergele, agezim nigte ,,tobe"? de lem
(rotite de forma cilindrica), pe cari punem sculurile
de material; pentru ca, depinandu-l, s4 facem
gheme.
D). ACCESORIILE RAZBOIULUL §I ALE
GHERGHEFULUI. (Planga a Ila).
Sulurile subfiri. (Fig. I. J.). Sunt ficute din lemn.
Ele au diametrul de 3—6 cm., iar Iungimea variazi
dupa lifimea rizboiului. Unul din efe, numit ,,varga’””
(1), serveste la fixarea firelor de urzeala si are [un-
gimea cu 2—3 cm. mai mici decat latimea razboiu-
Iui; celilalt serveste la facutul ,,rostului”” si se nu-
meste ,,sulul-rost” (Fig, J). Are o lungime cu 10-15
cm. mai mare decat sulul-varga, pentru a impiedeca
si iasa firele de urzeali de la margini.
Spata. (Fig. L.). Este formati din dow stinghit
de Jemn, paralele si previzute, in lungime, cu un sin-
{ule}. Intr’una din stinghii sunt fixafi, la distanfe de
lem, niste dinti rotunzi de lemn, cu Iungimea de 12-
15 cm. si cu diametrul de 5-6 milimetri. A doua
slinghie serveste de capac, pentru a impiedeca si iasa
firele de urzeala ce sé introduc printre dinti, Spata are
menirea si pistreze festturii, aceeasi Litime in tot
timpul Iucrului, iar firele de urzeali sé-si mentit
directia si departarea egala intre ele.
Ifele sunt ficute din befisoare de lemn mici, ro-
tunde, cu lungimea de 10—12 cm. si ou diametrul de
5—6 milimetri (vezi fig. M.), si din lafuri de bum-
bac pesciresc, innodate pe ele. (Vezi fig. N.). Un be-
fisor cu lafurile Iui se numeste it. Ifele servesc la
tragerea mai cu usurinfi a firelor de urzeali din spate,
in fimpul Tucrului.
II), UNELTELE. (tanga a tt-2).
Batitorul. (Fig. O.). Este un fel de furculifi de
fier, cu dinfii lungi de 4—5| cm., grosi de 2 mm,Seni bls
lati de 6-7 milimetri si asezati la cate 2 milimetri
unul de altul, Muchile si capetele dinfilor sunt sle-
fuite, pentru ca si nu roada firele de urzeala.
Bitatorul serveste Ia baterea si apezarea firelor
de batitur’,
Foarfeca. (Fig. P.). Este asemandtoare acelora cu
cari se taie fitilul de lamp’, adici are o lama mult
mai lati si curbs, Cu ea se faie capetele de lind
la scoarte si plusul Ia covoarele persane.
Pieptenele. (Fig. R.). Serveste ia pieptinatul fi-
relor de lana (plusul) la covoarele persane si este
facut din fier, cu dinfii ascutiti.
Bagheta. (Fig. S.). Este o right de metal, lung’
de 10—15 cm, si lati de 1—3 cm.; grosimea ei va-
rivza dupa. inalfimea ce voim a da’ plusului,
Bagheta mai poate fi si rotundi, de forma si ma-
times unui crejon.
Pe lang aceste unelte, mai avem nevoe gi de un
centimetru de panzi sau de musama.
II). MATERIALUL.
Materiile prime de cari ne folosim de obiceiu,
la confectionarea covoarelor, sunt:
— pentru urzeald: bumbacul pescirese, rasucit
foarte bine si eaal, sau land, care deasemeni trebue
s& fie toarst neted si bine risucita;
— pentru batituré: lank de mai multe calititi,
toarsé in diferite grosimi.
A). BUMBACUL PESCARESC.
La scoar{e si covoare, se intrebuinteazi, pentru
urzeala, mai miult bumbacul pescaresc, pentru ca este
bine rasicit si deci, fiind trainic, nu se rupe cand
fl intindem in timpul urzitului.
Firul de bumbac pescirese se compune dintr’un
numar de firisoare subtiri de bumbac, reunite in grupees
de 2—3 si risucite intre ele, El este de diferite aro-
simi, cari sunt aritate prin diferite numere. Aga, de
exemplu, cel mai subfire este cel cu nunvirul 4/12;
apoi vin in ordinea urma&toare: 6/12, 0/12 si 12/12,
(care este cel mai gros). Numratorul fractiei (adict
numarul de Ia stinga liniutei) arati din cate firigoare
subfiri se compune un fir, iar numirul 12 (nu-
mitorul fractiei), arati titlul (grosimea unui firigor,
care, find totddeauna de aceeasi grosime si nunvirul
ce-l poart ramAne neschimbat).
Bumbacul pescirese se importi din: Anglia, care
produce calitatea cea mai bund, Italia, Germania, etc,
Astazi, insi, el se face si la noi in fara. In comert’
se giseste in sculuri, de diferite greutifi. El este ne-
albit, de aceea are citloare gilbue.
B). LANA.
Pentru batitura se intrebuinfeazi, de obiceiu, lana.
Ea poate fi de diferite calitifi, dup oile de la cari
o luim. Cea mai buna lini este aceea care are firul
scurt, moale, subtire si cref. Acest fel de lan se
gaseste, la noi in tar, mai mult in Muntenia, produs
de ojle figaie. Oile din alte regiuni ale j&rii dau,
obisnuit, calititi de lana inferioari, ce are firul mai
gros, aspru, lung si intins. Asa sunt, de exemplu,
oile séogomane, stagose si furcane,
Lana poate fi de mai multe culori: alb4, neagr4,
cenusie si castanie-roscati. Cea mai bund, insd, este
aproape totdeauna de culoare albi. Lana confine o
substan{i grasi care se numeste usuc si contribue
foarte mult la finefea si moliciunea Firului.
Pentru a ajunge in stare bun de intrebuintat,
lana bruta se trece prin mai multe operafiuni si a.
nume: spalatul, scirmanatul, daracitul si torsul. Su-
pusd la aceste operatiuni, ea pierde aproape 504»
din grentate.
Lana pentru scoarfe si covoare se intrebuintzazi
toarsa sau intr’un fir, sau in dow risucite si poate
fi de diferite grosimi. Torsul se face cu mana, sau
mecanic. Lana toarsi cu mana, este mai groasi si
mai neegali. Toarcerea mecanici este de preferat,
pentru ca in timp scurt se pot obfine cantitifi mari
de land, toarse foarte fin si egal, Calititile 1aneiSs ge
ioarse se pot constata astfel: moliciunea firului se
poate simfi prin pip⁢ triinicia Iui se poate cu-
noaste, ca si la bumbacul pesciresc, tragind bine
de el.
Cand ne procuriim lan gata toarsi, mai trebue
sd desrisucim firul la un capt; dact firul nu este
subfire si cref, inseam’ ci lana este de proast% ca~
litate.
Daca firul se rupe usor, vom sti cd a fost ri
sucit din resturile ce cad de la daricit; lana este,
in cazul acesta, nerezistenti.Partea a Il-a.
1). LUCRARILE PRELIMINARE TESATURII.
A), URZITUL.
1). PREGATIREA RAZBOIULUI PENTRU URZIT.
Inainte de a incepe si urzim, asezim mai intai
sulul,C [a juméitatea scobiturii, ca si-l putem ridica
cu ajutorul manivelei, atunci cand aver nevoe si i
toarcem covorul, sau si-l coborim, cand trebue, si .
intindem urzeala.
Gradaim apoi, in centimetri, sulul-vargi, pe care
fixim si aranjim firele, in timpul urzitului. La fel
gradim si sulul B.
2), PREGATIREA MATERIALULUI PENTRU URZIT.
Materialul pentru urzeal& (bumbac pesciresc) se
cump&ra in forma de sculuri, Pentru a putea s4 ur-
zim cu el fara a se incurca, trebue si transformam
aceste sculuri in gheme, adici si-l depinim. Depi-
natul se face astfel: asezim sculul de bumbac pe
ambele tobe, prindem capitul firului din scul si tra-
gem de el; atunci tobele se pun in migcare, iar firul
ce se desfasoari, il facem gheme.
3). CUM URZIM?. (Planga a 1V-a, fig. 4).
Inainte de a incepe si urzim, trebue sa stim c&
uw ,punct? e format din dou fire de urzeali: unul
din fata sulului-rost si cel din spate corespunzitor lui.Notes
Trebue si hotirim, tot la inceput, cate puncte
de urzeali vom pune intr’un centimetru pe splul-
vargi si aceasta atarn% de grosimea materialului de
batitur’.
De ex.: cdnd avem de urzit dou’ puncte Ia cen-
timetru, vom aseza, pe sulul-varg%: un punct pe linia
unde e gradat intaiul centimetru de unde incepe ur-
zitul; al doilea punct la jumétatea centimetrului catre
dreapta; al treilea punct pe linia unde e gradat al
doilea centimetru; si asa mai departe. Se poate wzi
si cu mai multe puncte (2—5) pe centimetr ; latunct
ele vor fi asezate la depirtiri egale, aga incat numa-
mi] trebuitor de fire, si incap’ intr’un centimedry.
Pe sulul B vom aseza firele dup’ numérul de
puncte pe centimetru, stabilit la sulul-vargi. (De e-
xemplu: la 2 puncte pe cm. vor fi, pesulul B,patru
fire intr’un centimetru; la trei puncte pe em., 6 fire;
si asa mai departe).
La urzit trebue si Iucreze trei persoane: una ur
zeste, a doua trece firul peste suluri, iat a treia a-
seazi firele de urzeala pe sulul B.
Urzitul se incepe din partea stingi si se face
asifel: se leag’ firul de bumbac pesciresc la capatul
sting al sulului-vargi, la departare de 1—5 cm. din
margine. Acceasi distanti se pistreaz si la sulul de
sus B, astfel ca firul si fie perfect vertical. 2
turim sulul-varg’ dealungu] si la mijlocul stfului C,
apoi dim ghemul in spate pe deasupra sulului B,
unde va ramane in tot timpul urzituluj. Ludmi cu mana
dreapti firul si il trecem pe dedesubtul sulului C;
il ridictm in sus prin fata sulului-varg’ si-l dim pe
deasupra \wi; apoi il Visim in jos, tinandu-l cu mana
dreaptt, iar cu mana stang’ impingem firul spre stinga
pant se alitur% de firul innodat la inceput.
Dupi aceea, firul, tinut intins in mana dreapté,
fl trecem pe sub sulul C si-l ridicim, prin spatele
lui, spre sulul B. Acojo il intoarcemi peste sult B,
dindirat spre fati. Il isim in jos si-l trecem, acum,
pe sub sulul-varg’, din fa{A spre spate, apoi, cut stanga,
asezim acest fir la jumatatea centimetrului,
Prin urmare, am intins pani acum dout fire, intre
sulul-varga si sulul B; deci am sfarsit un punct.7)
Urmiam urzitul pentru al doilea punct astfel: ri-
dicém din nou firul si il trecem in spate pe deasupra
sulului B; il coborinr si il trecem pe sub sulul C si
pe deasupra sulului-vargi (iartsi din fafi spre spate),
alituraindu-I firului fixat la jumitatea centimetrului.
De acum, panda la sfarsirea celui de al doilea punct,
mai avem de trecut firul: :
1) pe sub sulul C (din fat spre spate);
2) peste sulul B (din spate spre fata);
3) pe sub sulul-vargi (din fafi spre spate).
Al doilea punct este acum facut si el.
Luerul il vom urma tot aga, pani vom sfarsi
intreaga l&fime a festturii, avand griji ca firul si
fie tinut tot timpul foarte intins, ca si nu se.slibeasci
firele din urmi,
Firul care- sfarseste ultimul punct va fi adus in
fafi, de la sulul B spre sulul C, si legat de sulul-
vargi. ‘
In tot timpul urzitului, trebue s¥ avem in vedere
urmatoarele:
1). Sa aseziim punctele pe centimetru, la distanti
egali pe sulul-varga, iar pe sulul B vom aseza, la
fiecare centimetru, atétea puncte ca si la sulul-vargi.
2). Sulul-varga si nu se deplaseze de la jum#tatea
sulului C.
3). Intinlderea firelor s& fie aceeasi peste tot; pen-
tru aceasta: urzitul trebue facut de aceeasi persoani.
4). Nodurile ce unesc firele din dout sculuri, sau
pe cari le intélnim’ in timpul urzitului, si le punem
in spate; in partea de jos. Aceasta pentru motivul
ci nodurile, neputandu-se acoperi bine cu l4na, s’ar
vedea si ar strica frumusetea tesiiturii,
5). Pentru a ne convinge c4 urzitul a fost bine fa-
cut, ne putem controla (chiar in timpul lucrului) land
un fir din fafa sulului-vargi si unul din spatele a-
celuiasi sul, corespunzitor Iui si le tragem in sus
si in jos; dac& ele se mise, urzitul este bine facut.eS
B). LUCRARI ASUPRA URZELI.
(Brecerea de la urzeala la tesitura).
1). ROSTUL. (Planga a 1V-a, fig. 5).