Está en la página 1de 97
ee teed at ache file tm putin eee Lae faut! fhce Bi tt, piddates | Tesutul “irr, covoarelor Manual pentru scoalele: profesional, normale, de menaj si de meserii « ALEXANDRINA AL, GHEORGHIU Maestré 1a Scoala Profesionalé gr. Il n-11 ,Al. F. Robescu Aprobati cu Ord. Minist. Instructiei No, 113 din 6 Iu (Conform eu prograriia analitica). BUCURESTI 1932 PREFATA O carte bunit, venitd ta timp, se poate spune, idupt 0 prima rasfoire, despre Manualul ,Tesutal Co- voarelor”” al D-nei Alexandrina Gheorghiu. Lao mat de aproape cercetare a fiecdrué capitol inst, aceasta prima caracterizare nu mai corespunde: trebue sé a- daogim cé e un foarte bun manual si de un reat folos pentru tofi. Vor profita de el nu numat scoliritele, dar chiar si fesitoarele experimentate, ctci li se dau, Iuturor, nofiuni clare, bine oranduite si intr'un cadru larg, cuprinzdnd intrun luminos rezumat, tot ce teebue sé se stie despre technica si istoricul fesutului. Desenurile, insotind textul, lémurese in chiv ad- mirabil cele mai subtile particularitati ole tesdtorici, ale carei taine sunt astfel azi la tndeména oricu. Aceasta nu inseamnd ct star fi spus tot despre arta tesdtoriel. Subiectul este vast si volume interesante s’ar mat putea scrie despre estetica sau poezia acestet inde- leiniciri, cat si despre istorieul si raspandirea pro- duselor ei dupa regiuni. In asteptarea _acestora, care nu stia de vor vent, tin si multumese D-nei Alexandrina Gheorghin pentru clara, metodica si din toate punctele de vedere, in- teresanta sa lucrare. Marturisesc, cu plitcere, cé asupra unor aminunte Yechmiice, ce nu-mi eran atat de bine fixate, mam lamurit pe deplin dupé citirea capitolelor respective din manual. Ce laud mai frumoast se poate aduce unet ctrti, Yle cit ci te-ai folosit de ea? 2 Octombrie 1932. Al Tzigara-Samnreag Directorul Muzeului de Arté Nafionala. PREFATA O carte bund, venitd la timp, se poate spune, idupé 0 primd rasfoire, despre Manualut ,Tesutut Co- voarelor” al D-nei Alexandrina Gheorghiu. La o mat de aproape cercetare a fiecdrui capitol insa, aceasta prima caracterizare nu mai corespunde: trebue sé a- daogam cd e un foarte bun manual si de un reat jolos pentru tofi. Vor profita de el nu numai scolaritete, dar chiar si fesdtoarele experimentate, ciict li se dau, (uturor, nofiuni clare, bine oranduite si intr’un cadru larg, cuprinzand intr'un luminos rezumat, tot ce trebue sit se stie despre technica si istoricul fesutslui Desenurile, insotind textul, Idmuresc in chip ad- mirabil cele mai subtile particularitdi ale tesdtoriet, ale cérei taine sunt astfel azi la indeména oricui. Aceasta nu inseamnd ci star fi spus tot despre arta fesitoriei, Sublectul este vast si volume interesante sar mai putea scrie despre estelica sau poezia acestet tnde- letniciri, cat si despre istoricul si ritspandirea pro- duselor ei dupit regiuni. In asteptarea acestora, care nu stiu de vor veni, fin sa mulfumesc D-nei Alexandrina Gheorghin pentru clara, metodica si din toate punctele de vedere, in- teresanta sa lucrare. Marturisesc, cu plitcere, cit asupra unor amédnunte Yechniice, ce nu-mi erau atdt de bine firate, mam limurit pe deplin dupit citirea capitolelor respective din manual. Ce laudé mai frumoasit se poate aduce unct carti, We cit ct te-ai folosit de ca? 2 Octombrie 1932. Al. Prigara-Samureag Directorul Muzeului de Arti Nafionala. inare. De la inceput trebue si spunem c& {esuiul covoa- relor nu este o operatic usoara — bineinfeles, atunci cand vrem ca Iucrul nostra si fie frumos si corect facut. Frumusefea unui covor fine, in primul rand, de desen si de colorit si apoi de corectitudinea lucrilui. ‘Alegerea motivelor cu cari se alcdlueste un cesen, ca si impreunarea culorilor intr’un chip care st pro- dued asupra ochiului o impresie pliicuti, iar nu sue piritoare: acestea atarni de bunul gust al celui care Iucreazi, lar bunul gust este o calitate dle obic nascuti in om si mai rar dobandita: multumiti cult generale a omului, dorinfei Iui de progres si mediului in care el trieste. Bunul gust nu se poate dobandi prin studial unei singure c&rfi. Manualul de faf{ nici nu are aceasti preientie. Rostul Ini este si dea limuriri asupra a tot ce trebue si stie cineva ca si poati face o lucrare corecti. Lamuririle acestea vor privi: a) aparatele, uneltele si materialele trebuitoare pentru fesutul unui covor; b) execitarea tesiturii. Prin fesitura infelegem impletirea a dou seri de fire: tinele in directie vertical’, numite urzealé, iar celelalte in directie orizontalli, numite Suéifurt sau Bateald. Atit urzeala, cit si bititura, se Iucreazt in puncte”. Punctul este, in tehnica fesutului, un fel de unitate de mi&sur% (ca metrul pentru ungimi, ca gra- mul pentru greutiti, etc). De el fine toatl exa tatea Tucrarit. 6 = insemnatatea speciala a punctului in executarea si in calcularea urzelii si bititurii, se va vedea la ca- pitolele respective. Tesiaturile sunt de dow feluri: tesituri simple, cu infitisarea unui rips neted si numite scoarfe si te- situri speciale (de obarsie striin’), numite covoare. Orice festitura (scoarti sau covor) se poate Iucra: 1). de-a-dreptul dupit altd tesdturi, care ne slujeste ca model. Lucrul in felul acesta este foarte greu, clici trebue s& numirim intr’una punctele pe feséfura dup’ care Iuerim. Tarancele, cari Increazi asa, se conduc dup’ ochi, nu dup% reguli, si de aceea aproape tot- deauna fesitura nowi nu iese aidoma cu modelul. 2). dupa planse (foi volante—sau adtogate prin- tre filele unei cirti — pe cari s’a reprodus tin cliseu, facut pe metal sau pe lemn). In cazul acesta vom copia modelul pe /arfie mi- limetrica (un fel de hartie cu pitritele ce se vine in librarii). Desenul trebue s#-1 marim (cici toate plan- sele sunt mici); apoi, trebue st hofertm numitrul de puncte pentru fiecare motiv — adici pentru fiecare fi- gurd ce intra in alciituirea unui desen — (caci pe planse punctele rareori se pot vedea); in sfarsit, s@ alegem culorile cu cari vom lucra tesitura (in cazul cand planga este necolorati). 3). dupa un desen alcétuit de noi, tinand seama de legile compozitiei. Desenul acesta ne va sluji ca model. Dup% ce am ales — sau ne-am compus noi — modelul, trebue si calculiim de cat material avem nevoe. Aceasta, bine infeles, cand stim si lucrtim. Cum cartea aceasta se adreseaz celor cari nu stiu incl si lucreze covoare, calculul materialului a fost trecut in urma explicatillor asupra tehnicei fesitur pas pa in sfargit, cand stim cu ce, dupa ce si cum st fesem, mai trebue si stim! cum s& intrefinem i cum sd repardm testturile. Toate aceste chestiuni am ciutat si Je Kimurim in cuprinsul acestui manual. In schimb, am gisit ci de- pisesc cadrul Iui — si de aceea nu fe-am discutat toate chestiunile ce privesc pregiitirea materialulut (sp: latul, torsul si vopsitul firelor trebuitoare {esatarit), chestiuni de cari se ocup’ tefhuologia. Partea I-a. Pentru fesutul scoarfelor si covoarelor avem! ne- voe de: i ‘ I). Un razboiu vertical sau un gherghef, cu acce- soriile lor; Il). Unelte; Ill). Material. I). APARATELE CU ACCESORIILE LOR. A). RAZBOIUL VERTICAL. lig] de fesut covoare se compune din w- doi stalpi laterali, doua piedestale, dowd manivele, doua suluri groase si Ra: matoarele p: patru stinghi dou pene. Ca accesorii are: dow suluri subfiri — sulul-vargi si sulul-rost, — o spat si ifele. Uneltelé de cari ne servim in timpul Iuerului sunt: b&titorul, foarfeca, pieptenele. bagheta si centimetru® 1). PARTILE RAZBOIULUI. (Plansa 1-a). Stalpii laterali (fig. A.).. Sunt facufi din lemn tare si uscat si sunt de diferite m&rimj. Fiecare stalp are Cate dou’ scobituri verticale, una sus si una jo Cea de sus este la 10—12 om. de la capit, iar nvirimea scobiturii trebue ficut% dupa grosimea capa- tuiuj sulului B, ce vine introdus in aceasti scobiturd. Scobitura de jos este a aceeasi depirtare; are, 0 lungime de trei ori mai mare, pentru a da Sates voe sulului C, ce vine introdus in ea, si fie ridicat sau coborit cand este nevoe. Lifimea scobiturii va fi aceeasi ca si in partea de sus, ' Piedestalele. (Fig. D.). Sunt dows buctfi de emn de forma dreptunghiulars, fiecare cu cle trei sco- bituri, Una mai mare [a mijloc, in care se fixeaz’ perpendicular, stAlpul lateral A, iar in celelalte dout se fixeaz’ stinghiile E. Stinghiile, (Fig. E.). Sunt in numér de patru si servesc la fixarea si unirea celor dow’ piedestale cu stalpii laterali A, formand picioareje pe cari se sp jini razboiul. (Vezi, in fig. F., piciorul rézboiului). Manivelele. (Fig. G.). Sunt formate din cate o rotifé de fier, Ja capitul unui surub ghiventat. Suru- bul trece prinfr’o montura tot de fier, ce este fixati deasupra scobjturilor de la partea de jos a stalpilor laterali A. Manivelele servesc Ia ridicarea si coborirea sulului C. Sulurile groase. (Fig. B., C.). Sunt ficute din Iemn tare si uscat, Se fac groase, ca si nu se indoaie, alunci cand firele de urzeali se infigoar foarte in- tins pe ele. Muchile lor sunt rotunjite, ca si nu roada firele. Capetele acestor suluri sunt mai subtiri, pen- tru_a se putea introduce in scobiturile stalpilor 1a- terali_A. i ! Ele sunt asezate orizontal, paralel, Sulul B are, la ambele capete, cite 0, scobituri verticala, prin care se trec penele ce-l fixeazt. Sulului C, odati introdus prin scobiturile de jos ale stAlpilor laterali A, i se fixeaz4, Ia capete, partea de jos a suruburilor de Ia manivela. La tnele suluri se introduce, intr’o scobitura f4- cuti la mijloc, un drug de fier, care le impiedeci si se indoaie. Penele. (Fig. H.). Sunt niste bucifi de lemn cari aut un capit mai lat si unul mai ingust. , Ca m&rime, cle pot fi — dupa marimea rizbo- iului — de 10-30 cm. ca lungime si 4-10 cm, ca lifime. Ele servesc la fixarea sulului Bin stalpii laterali A, ies ag 5 ee 2). MONTAREA RAZBOIULUI. (Planga a {l-a, fig. 1). Ca si montim un rizboiu de covoare, Iwim mai fntAi cei doi stalpi laterali A si cele doua stiluri groase B si C si ti unim astiel: asezim in pozitie verticalt staipii laterali A (cari sunt deja uniti cu piedesta- lele), la distanta ceruti de Iungimea sulurilor BsiC. Iniroducem capetele sulului B in scobiturile din par- tea de sus a stilpilor laterali A, iar capetele sulului C jn scobiturile de jos ale acelorasi_stalpi: Odatit introduse aceste suluri, pe cel de sus il fixtm ou pene, far pe cel de jos, cu capatul suruburilor det manivel’. B). GHERGHEFUL. (Planja a Il-s, fig. 2)- Pentru lucririle mai mici, ne folosim nu de réz- boiu, ci de gherghef. El este format din dou’ stinghit groase (slalpii Iaterali), dou& suluri cu muchile ro- funjite, ce se introduc in partile laterale, si dou pene ce le fixeazt. Ambele scobituri, de Ia partea de jos a stilpilor laterali, se fac exact de mérimea capetelor sulului de jos, care se fixeaz4, astfel, fart ajutorul penelor. Scobiturile din partea de sus ale stalpilor laterali se fac mai mari, penfru a putea introduce, orizontal, sub capetele sulului, penele ce servesc la fixarea lui. La gherghefuri, aceste pene indeptinese aceeasi furctiune ca si manivelele la rizboaiele mari. In partea de sus a scobiturij, se last o distanta de 1—2cm., pentru ca,in caz cand urzeala se slibeste in timpul Iucrului, si se poati bate penele. Astfel sulul se ridic& si urzeala se intinde. Cand voim si-,intoarcem” fesitura, urzeala se slabeste prin scoaterea penelor. C). RAMA. (Plansa a l-a, tig. 3). Este ficut{ din lemn si serveste la depnat scu- lurile de 1an%, bumbac pesciresc, satt alt material. Ea se compune din dow’ stinghii laterale, fixate jos in talpi de lemn, iar sus, unite printr’o stinghie orizontaltt. Pe ambele stinghii laterale, se afl% 0 serie de gi urele Ia cate 5—10 cm. una de alta, prin cari in- troducem niste vergele de fier, cu diametru de 79 si. Lee em, Pe aceste vergele, agezim nigte ,,tobe"? de lem (rotite de forma cilindrica), pe cari punem sculurile de material; pentru ca, depinandu-l, s4 facem gheme. D). ACCESORIILE RAZBOIULUL §I ALE GHERGHEFULUI. (Planga a Ila). Sulurile subfiri. (Fig. I. J.). Sunt ficute din lemn. Ele au diametrul de 3—6 cm., iar Iungimea variazi dupa lifimea rizboiului. Unul din efe, numit ,,varga’”” (1), serveste la fixarea firelor de urzeala si are [un- gimea cu 2—3 cm. mai mici decat latimea razboiu- Iui; celilalt serveste la facutul ,,rostului”” si se nu- meste ,,sulul-rost” (Fig, J). Are o lungime cu 10-15 cm. mai mare decat sulul-varga, pentru a impiedeca si iasa firele de urzeali de la margini. Spata. (Fig. L.). Este formati din dow stinghit de Jemn, paralele si previzute, in lungime, cu un sin- {ule}. Intr’una din stinghii sunt fixafi, la distanfe de lem, niste dinti rotunzi de lemn, cu Iungimea de 12- 15 cm. si cu diametrul de 5-6 milimetri. A doua slinghie serveste de capac, pentru a impiedeca si iasa firele de urzeala ce sé introduc printre dinti, Spata are menirea si pistreze festturii, aceeasi Litime in tot timpul Iucrului, iar firele de urzeali sé-si mentit directia si departarea egala intre ele. Ifele sunt ficute din befisoare de lemn mici, ro- tunde, cu lungimea de 10—12 cm. si ou diametrul de 5—6 milimetri (vezi fig. M.), si din lafuri de bum- bac pesciresc, innodate pe ele. (Vezi fig. N.). Un be- fisor cu lafurile Iui se numeste it. Ifele servesc la tragerea mai cu usurinfi a firelor de urzeali din spate, in fimpul Tucrului. II), UNELTELE. (tanga a tt-2). Batitorul. (Fig. O.). Este un fel de furculifi de fier, cu dinfii lungi de 4—5| cm., grosi de 2 mm, Seni bls lati de 6-7 milimetri si asezati la cate 2 milimetri unul de altul, Muchile si capetele dinfilor sunt sle- fuite, pentru ca si nu roada firele de urzeala. Bitatorul serveste Ia baterea si apezarea firelor de batitur’, Foarfeca. (Fig. P.). Este asemandtoare acelora cu cari se taie fitilul de lamp’, adici are o lama mult mai lati si curbs, Cu ea se faie capetele de lind la scoarte si plusul Ia covoarele persane. Pieptenele. (Fig. R.). Serveste ia pieptinatul fi- relor de lana (plusul) la covoarele persane si este facut din fier, cu dinfii ascutiti. Bagheta. (Fig. S.). Este o right de metal, lung’ de 10—15 cm, si lati de 1—3 cm.; grosimea ei va- rivza dupa. inalfimea ce voim a da’ plusului, Bagheta mai poate fi si rotundi, de forma si ma- times unui crejon. Pe lang aceste unelte, mai avem nevoe gi de un centimetru de panzi sau de musama. II). MATERIALUL. Materiile prime de cari ne folosim de obiceiu, la confectionarea covoarelor, sunt: — pentru urzeald: bumbacul pescirese, rasucit foarte bine si eaal, sau land, care deasemeni trebue s& fie toarst neted si bine risucita; — pentru batituré: lank de mai multe calititi, toarsé in diferite grosimi. A). BUMBACUL PESCARESC. La scoar{e si covoare, se intrebuinteazi, pentru urzeala, mai miult bumbacul pescaresc, pentru ca este bine rasicit si deci, fiind trainic, nu se rupe cand fl intindem in timpul urzitului. Firul de bumbac pescirese se compune dintr’un numar de firisoare subtiri de bumbac, reunite in grup ees de 2—3 si risucite intre ele, El este de diferite aro- simi, cari sunt aritate prin diferite numere. Aga, de exemplu, cel mai subfire este cel cu nunvirul 4/12; apoi vin in ordinea urma&toare: 6/12, 0/12 si 12/12, (care este cel mai gros). Numratorul fractiei (adict numarul de Ia stinga liniutei) arati din cate firigoare subfiri se compune un fir, iar numirul 12 (nu- mitorul fractiei), arati titlul (grosimea unui firigor, care, find totddeauna de aceeasi grosime si nunvirul ce-l poart ramAne neschimbat). Bumbacul pescirese se importi din: Anglia, care produce calitatea cea mai bund, Italia, Germania, etc, Astazi, insi, el se face si la noi in fara. In comert’ se giseste in sculuri, de diferite greutifi. El este ne- albit, de aceea are citloare gilbue. B). LANA. Pentru batitura se intrebuinfeazi, de obiceiu, lana. Ea poate fi de diferite calitifi, dup oile de la cari o luim. Cea mai buna lini este aceea care are firul scurt, moale, subtire si cref. Acest fel de lan se gaseste, la noi in tar, mai mult in Muntenia, produs de ojle figaie. Oile din alte regiuni ale j&rii dau, obisnuit, calititi de lana inferioari, ce are firul mai gros, aspru, lung si intins. Asa sunt, de exemplu, oile séogomane, stagose si furcane, Lana poate fi de mai multe culori: alb4, neagr4, cenusie si castanie-roscati. Cea mai bund, insd, este aproape totdeauna de culoare albi. Lana confine o substan{i grasi care se numeste usuc si contribue foarte mult la finefea si moliciunea Firului. Pentru a ajunge in stare bun de intrebuintat, lana bruta se trece prin mai multe operafiuni si a. nume: spalatul, scirmanatul, daracitul si torsul. Su- pusd la aceste operatiuni, ea pierde aproape 504» din grentate. Lana pentru scoarfe si covoare se intrebuintzazi toarsa sau intr’un fir, sau in dow risucite si poate fi de diferite grosimi. Torsul se face cu mana, sau mecanic. Lana toarsi cu mana, este mai groasi si mai neegali. Toarcerea mecanici este de preferat, pentru ca in timp scurt se pot obfine cantitifi mari de land, toarse foarte fin si egal, Calititile 1anei Ss ge ioarse se pot constata astfel: moliciunea firului se poate simfi prin pip⁢ triinicia Iui se poate cu- noaste, ca si la bumbacul pesciresc, tragind bine de el. Cand ne procuriim lan gata toarsi, mai trebue sd desrisucim firul la un capt; dact firul nu este subfire si cref, inseam’ ci lana este de proast% ca~ litate. Daca firul se rupe usor, vom sti cd a fost ri sucit din resturile ce cad de la daricit; lana este, in cazul acesta, nerezistenti. Partea a Il-a. 1). LUCRARILE PRELIMINARE TESATURII. A), URZITUL. 1). PREGATIREA RAZBOIULUI PENTRU URZIT. Inainte de a incepe si urzim, asezim mai intai sulul,C [a juméitatea scobiturii, ca si-l putem ridica cu ajutorul manivelei, atunci cand aver nevoe si i toarcem covorul, sau si-l coborim, cand trebue, si . intindem urzeala. Gradaim apoi, in centimetri, sulul-vargi, pe care fixim si aranjim firele, in timpul urzitului. La fel gradim si sulul B. 2), PREGATIREA MATERIALULUI PENTRU URZIT. Materialul pentru urzeal& (bumbac pesciresc) se cump&ra in forma de sculuri, Pentru a putea s4 ur- zim cu el fara a se incurca, trebue si transformam aceste sculuri in gheme, adici si-l depinim. Depi- natul se face astfel: asezim sculul de bumbac pe ambele tobe, prindem capitul firului din scul si tra- gem de el; atunci tobele se pun in migcare, iar firul ce se desfasoari, il facem gheme. 3). CUM URZIM?. (Planga a 1V-a, fig. 4). Inainte de a incepe si urzim, trebue sa stim c& uw ,punct? e format din dou fire de urzeali: unul din fata sulului-rost si cel din spate corespunzitor lui. Notes Trebue si hotirim, tot la inceput, cate puncte de urzeali vom pune intr’un centimetru pe splul- vargi si aceasta atarn% de grosimea materialului de batitur’. De ex.: cdnd avem de urzit dou’ puncte Ia cen- timetru, vom aseza, pe sulul-varg%: un punct pe linia unde e gradat intaiul centimetru de unde incepe ur- zitul; al doilea punct la jumétatea centimetrului catre dreapta; al treilea punct pe linia unde e gradat al doilea centimetru; si asa mai departe. Se poate wzi si cu mai multe puncte (2—5) pe centimetr ; latunct ele vor fi asezate la depirtiri egale, aga incat numa- mi] trebuitor de fire, si incap’ intr’un centimedry. Pe sulul B vom aseza firele dup’ numérul de puncte pe centimetru, stabilit la sulul-vargi. (De e- xemplu: la 2 puncte pe cm. vor fi, pesulul B,patru fire intr’un centimetru; la trei puncte pe em., 6 fire; si asa mai departe). La urzit trebue si Iucreze trei persoane: una ur zeste, a doua trece firul peste suluri, iat a treia a- seazi firele de urzeala pe sulul B. Urzitul se incepe din partea stingi si se face asifel: se leag’ firul de bumbac pesciresc la capatul sting al sulului-vargi, la departare de 1—5 cm. din margine. Acceasi distanti se pistreaz si la sulul de sus B, astfel ca firul si fie perfect vertical. 2 turim sulul-varg’ dealungu] si la mijlocul stfului C, apoi dim ghemul in spate pe deasupra sulului B, unde va ramane in tot timpul urzituluj. Ludmi cu mana dreapti firul si il trecem pe dedesubtul sulului C; il ridictm in sus prin fata sulului-varg’ si-l dim pe deasupra \wi; apoi il Visim in jos, tinandu-l cu mana dreaptt, iar cu mana stang’ impingem firul spre stinga pant se alitur% de firul innodat la inceput. Dupi aceea, firul, tinut intins in mana dreapté, fl trecem pe sub sulul C si-l ridicim, prin spatele lui, spre sulul B. Acojo il intoarcemi peste sult B, dindirat spre fati. Il isim in jos si-l trecem, acum, pe sub sulul-varg’, din fa{A spre spate, apoi, cut stanga, asezim acest fir la jumatatea centimetrului, Prin urmare, am intins pani acum dout fire, intre sulul-varga si sulul B; deci am sfarsit un punct. 7) Urmiam urzitul pentru al doilea punct astfel: ri- dicém din nou firul si il trecem in spate pe deasupra sulului B; il coborinr si il trecem pe sub sulul C si pe deasupra sulului-vargi (iartsi din fafi spre spate), alituraindu-I firului fixat la jumitatea centimetrului. De acum, panda la sfarsirea celui de al doilea punct, mai avem de trecut firul: : 1) pe sub sulul C (din fat spre spate); 2) peste sulul B (din spate spre fata); 3) pe sub sulul-vargi (din fafi spre spate). Al doilea punct este acum facut si el. Luerul il vom urma tot aga, pani vom sfarsi intreaga l&fime a festturii, avand griji ca firul si fie tinut tot timpul foarte intins, ca si nu se.slibeasci firele din urmi, Firul care- sfarseste ultimul punct va fi adus in fafi, de la sulul B spre sulul C, si legat de sulul- vargi. ‘ In tot timpul urzitului, trebue s¥ avem in vedere urmatoarele: 1). Sa aseziim punctele pe centimetru, la distanti egali pe sulul-varga, iar pe sulul B vom aseza, la fiecare centimetru, atétea puncte ca si la sulul-vargi. 2). Sulul-varga si nu se deplaseze de la jum#tatea sulului C. 3). Intinlderea firelor s& fie aceeasi peste tot; pen- tru aceasta: urzitul trebue facut de aceeasi persoani. 4). Nodurile ce unesc firele din dout sculuri, sau pe cari le intélnim’ in timpul urzitului, si le punem in spate; in partea de jos. Aceasta pentru motivul ci nodurile, neputandu-se acoperi bine cu l4na, s’ar vedea si ar strica frumusetea tesiiturii, 5). Pentru a ne convinge c4 urzitul a fost bine fa- cut, ne putem controla (chiar in timpul lucrului) land un fir din fafa sulului-vargi si unul din spatele a- celuiasi sul, corespunzitor Iui si le tragem in sus si in jos; dac& ele se mise, urzitul este bine facut. eS B). LUCRARI ASUPRA URZELI. (Brecerea de la urzeala la tesitura). 1). ROSTUL. (Planga a 1V-a, fig. 5).

También podría gustarte