1active = totalitatea bunurilor si creantelor (drepturi de incasare) apartinand subiectului

economic; in cazul unei banci activele sunt formate din totalitatea plasamentelor acesteia in credite, in titluri de stat, in obligatiuni, pe piata interbancara, pe piata de capital, pe piata bursiera etc., la care se adauga cladiri, terenuri, echipamente si alte imobilizari (participari/ actiuni detinute la alte societati). Activele bancare reprezinta totalitatea disponibilitatilor a bancii care genereaza profit si asigura realizarea scopului general al managementului bancar, totodata activele sunt cele care genereaza cel mai mare risc pentru banca de aceea gestionarea lor necesita a fi prudenta. Resurselee proprii sunt constituite din capitalul subscris de actionari si beneficiile distribuite si inglobate in diferite fonduri de rezerva sau de risc. Ca orice societate, o banca poseda un capital propriu. Dar acest capital este neinsemnat in raport cu cifra de afaceri si constituie mai mult o garantie fata de deponenti. Acest capital intr-o proportie mai mare sau mai mica este imobilizat cu ocazia infiintarii bancii (cladiri, materilae, masini de calcul, calculatoare etc.) Rezervele sunt formate din prelevari asupra beneficiilor anuale si care reprezinta fonduri de garantie. Rezervele sint folosite in operatiuni sigure cu scopul de a fi sustrase riscurile si de a fi usor transformate in lichiditati. Bancile ar putea, fara indoiala, sa creasca fondurile prin emiterea de obigatiuni in public. Emiterea de obligatiuni ar creste insa sarcinile de plati anuale prin achitarea dobinzilor aferente, reducind astfel suma de destribuit sub forma dividentelor. In orice caz marimea capitalului bancii pe o astfel de cale nu ar creste in mod sensibil posibilitatile acesteia de actiune. Capitalul propriu o parte necesara a resurselor financiare a oricarei interprinderi. Formarea capitalului prezinta o etapa obligatorie, care precedeaza inceputul activitatii bancii. In acelasi timp functia, rolul si marimea capitalului propriu al bancii au o importanta majora in comparatie cu alte domenii de antreprenoriat. Asa cum pe contul capitalului propriu bancile acopera aproximativ 10% din necesitatile totale de resurse, pe cind corporatiile nefinanciare raportul acesta constituie 40-55% (in unele domenii si mai mare). Aceasta specifica a bancilor este legata cu un sir de conjuncturi. In primul rind bancile prin rolul sau de intermediar pe piata financiara atrag sume mari de capital strain in forma de depozite de la populatie, intreprinderi si institutii guvernamentale. Tot odata ele asigura o dirijare efectiva si pastrarea acestor rezerve. Intr-al doilea rind, sistema guvernamentala de asigurare a depozitelor, introdusa in SUA in anii '30, esential a micsorat riscul de retragere in masa a depozitelor si a permis bancilor de a micsora resursele proprii, necesara pentru asigurarea lichiditatii. In sfirsit, in al treilea rind, activele bancare, prezentate sub diferite aspecte de obligatiuni financiare, de regula, au o lichiditate mai inalta si sunt mai repede realizate pe piata, decit activele companiilor nefinanciare. Aceasta permite bancilor posibilitatea de o mobilizare mai rapida a resurselor banesti si efectiv micsoreaza necesitatea lor de capital propriu. Ca consecinta, bancile pot mentine o proportie relativ mica intre capitalul propriu si active in comparatie cu companiile nefinanciare.

Marimea resurselor proprii ale bancii depinde de caracterul operatiunilor active efectuate de ea. Orientarea activitatii bancii spre operatiunile cu un grad inalt de risc necesita o marire a resurselor proprii a acestor banci. Resursele proprii necesare bancii si marimea acestor depinde si de nivelul de dezvoltare a pietii resurselor de creditare, precum si de politica creditara promovata de banca centrala. Daca banca este formata ca o societate cu raspundere limitata, ea poseda capital statutar divizat in parti marimea carora se determina prin documentele de formare a bancii, in acelasi timp participantii bancii sint raspunzatori in conformitate cu marimea partii sale. La formarea bancii capitalul statutar poate fi format doar pe mijloace banesti a activelor materiale.

2 Necesitatea gestionarii activelor reese din analiza caracteristicilor principale a lor care sunt:
1)Structura activelor trbuie sa corespunda legislatiei in vigoare. Sub acest aspect se va gestiona corespunderea activelor fata de normele de lichiditate, provizioanelor fata de risc, a necesitatilor pentru acoperirea riscului ratei dobinzii. 2)Activele trebuie sa corespunda cerintelor de lichiditate a bancii banca isi va mentine activele lichide in cantitati estimate de ea in conformitate cu politica si strategia de dezvoltare. 3) Activele trebuie s fie profitabile, cci ele sunt unica surs de profit a bncii. Profitul reprezint nu numai dorina acionarilor dar i sursa de existen i stabilitate a bncii. 4) Activele trebuie s fie sigure creterea profitabilitii duce la creterea de risc. Scopul gestiunii activelor este s se coreleze profitabilitatea activelor cu gradul de risc acceptat de banc, banca nu se va implica n active mai riscante. Necesitatea gestiunii activelor se axeaz pe corelarea lor cu pasivele dup termen i sensibilitatea la rata dobnzii pentru a evita i alte riscuri generate de volatilitatea ratelor de dobnd pe pia. Activele bancare au anumite caracteristici specifice: Genereaz profit conduce la creterea profitabilitii i ndeplinirea scopului managementului bancar. Genereaz riscuri prin gestiunea lor se tinde la diminuarea pierderilor provocate de riscuri sau a costurilor suplimentare privind gestiunea lor. Gestiunea performant a activelor va tinde s gseasc punctul optim dintre profitabilitate i risc. Activele bancare ca structur vor fi restricionate de limitele impuse de autoritile monetare. Gestiunea corect n aceast direcie va diminua cheltuielile bancare excepionale privind amenzile, precum i diminuarea costurilor posibile provocate de supraevaluarea posibilitilor bancare n unele activiti. Necesitatea de lichiditi impune gestiunea corect a structurii activelor ceea ce conduce la diminuarea cheltuielilor privind procurarea resurselor n mod de urgen sau reducerea profitului din neinvestirea excedentului de lichiditate.

 Gestiunea activelor bncii se va face prin corelarea termenilor de scaden a activelor cu termenii de scaden a pasivelor. Necorelarea activelor i pasivelor dup termenul de scaden genereaz probleme cu lipsa de lichiditate sau costuri nalte din fluctuarea ratelor dobnzii.

3Creditul, ca i moneda este o categorie economico-financiar creat pentru aservi la rezolvarea

unor probleme economice, sociale sau legate de procesul deschimb 1.Printre primele operaiuni, cu caracter economic nfptuite de indivizi care autrecut de la viaa izolat, individual, la o form de via social a fost schimbul nnatur i ca o consecin imediat a lui a aprut creditul care este tot un schimb, cusingura particularitate c n momentele schimbului se intercaleaz factorul timp.n orice tranzacie de schimb, n mod obinuit, fiecare din pri ofer celeilalteun echivalent. Atunci cnd una din pri convine s primeasc echivalentul la careare dreptul la o dat viitoare, se spune c este vorba de un schimb pe credit 2.Indiferent de modul n care s-a nscut i a evoluat activitatea economic aomenirii, creditul a aprut naintea oricrui sistem si instrument de schimb.Etimologic, creditul i are originea n cuvntul latin creditum - credere,care nseamn a crede, a se ncrede sau a avea ncredere. Aceast origine a noiuniide credit scoate n eviden un element psihologic absolut necesar existena uneioperaiuni de mprumut ncredere. Creditul, fiind o categorie de natur economico-financiar a format obiectulunor ample cercetri n literatura de specialitate. Analiznd unele definiii cuprivire la credit, vom constata o diversitate de opinii, diferena dintre ele fiinddeterminat de punctul de vedere din care este privit creditul.Astfel, prof. W. Sombrat, ofer o definiie sintetic, dar expresiv, cndspune: creditul este puterea de cumprare, fr a deine numerar. ntr-o manierasemntoare, prof. C. Gide definete creditul ca fiind schimbul unei bogiiprezente, contra unei bogii viitoare. Prof. F. Leitner definete creditul ca un acteconomic care face s nasc n favoarea unui individ un drept de a dispune n modpermanent de bunurile sau serviciile puse la dispoziia lui, de un alt individ, ncadrul termenului pentru care a fost acordat. La rndul su prof. V. Slvescu aratc este vorba de o operaiune de credit sau ne gsim n faa unui fapt economic,numit credit, ori de cte ori este vorba de cedarea unei sume de bani, efectuat ntr-un moment dat, din partea unui subiect economic, cu obligaia pentru acesta din urm de a restitui mai trziu, la un termen fixat, suma primit, plus o sum de banicare se chem interes sau dobnd. Adept al definiiilor succinte, prof. A. Pagedefinete creditul ca fiind schimbul unei valori monetare prezente contra uneivalori monetare viitoare 3.Potrivit unei alte opinii creditul const n acte si operaiuni de concentrare adisponibilitilor bneti din economia naional i de repartizare si utilizare aacestor disponibiliti pentru satisfacerea trebuinelor bneti temporare aleunitilor economice si ale cetenilor.Punctele de vedere dup care creditul este considerat drept un scop nactivitatea economic, nu vor reui s ofere o imagine clar a acestuia. Noiunea decredit nu poate fi conceput ca un instrument de care s se dispun oricum ioricnd.Creditul nu este un mprumut n forma sa pur. Obiect al mprumutului lformeaz ntotdeauna un bun, care va fi restituit n forma sau n substana sa 4. Depild, o persoan mprumut alteia o carte, urmnd ca la restituire s primeascacelai exemplar sau un altul dar cu acelai titlu. Creditul, ns, este un mprumutn moned. Dup cum

se tie, moneda este o marf, dar nu orice fel de marf, omarf cu caliti deosebite aceea de marf a mrfurilor, cu rol de echivalentgeneralCreditul este un schimb de moned condiionat si desprit de un intervalde timp, de un termen. Cu alte cuvinte, a acorda cuiva un credit, nseamn a-i pune la dispoziie osum de bani, cu condiia de a o rambursa n viitor, la o anumit dat.Un element esenial al creditului l reprezint schimbul n timp, adicsepararea printr-un interval de timp a momentului cedrii unei sume de bani de celal rambursrii acesteia.Pentru timpul care va trece ntre primirea sumei de bani i rambursarea sa,beneficiarul operaiunii va plti o dobnd. Prin urmare, schimb separat de timp, folosirea banilor, plata unei dobnzi sunt elemente constitutive ale oricreioperaiuni de credit.

4 Creditarea reprezint una dintre activitile de baz ale bncilor comerciale.

Creditele dein ponderea cea mai important n ansamblul activelor unei bnci si reprezint o surs important de cstig, ca venit operaional. Ofierii de credit sunt partea cea mai vizibil din personalul unei bnci, iar politicile de creditare ale bncii au un rol important n cresterea economic si dezvoltarea unor anumite domenii de activitate. Cresterea competiiei ntre bncile comerciale, dar si dintre bnci si alte entiti care au nceput s acorde credite sau s asigure finanri, au determinat importante modificri n politica de credite promovate de bnci si structura portofoliilor de credite. Dup cel de-al doilea rzboi mondial, pn n anii 1970, bncile comerciale deineau controlul activitii de creditare n cadrul diferitelor ri ale lumii. n perioada anilor 1970-1980, odat cu cresterea volatilitii ratelor dobnzilor si proliferarea pe pia a altor entiti care acordau credite, au fost factori care au determinat scderea veniturilor din credite, ceea ce a condus la modificarea comportamentului bncilor, ncepnd s acorde credite tot mai riscante unor mprumutai cu situaii financiare precare si totodat s reduc marja ratelor de dobnd. n numeroase cazuri astfel de politici au condus la falimente bancare. n acest cadru, autoritile de supraveghere bancar au nceput s se concentreze asupra calitii creditelor din portofoliul bncilor si s stabileasc noi reglementri prin care se limita expunerea la riscul de credit si modul n care bncile erau obligate s-si calculeze si s constituie provizioanele pentru acoperirea eventualelor pierderi din activitatea de creditare, ca urmare a nerambursrii sau rambursrii cu mari ntrzieri. n numeroase ri, la iniiativa bncilor comerciale sau a autoritilor monetare au fost create anumite instituii, agenii de monitorizare a istoricului debitorilor, sub forma unor birouri de urmrire a creditelor. Bncile comerciale, n general, acord diferite tipuri de credite pentru diferii mprumutai n diferite scopuri. Pentru cei mai muli clieni, creditul bancar este prima si principala surs de finanare a activitii lor. Pentru bnci, creditele bune sunt cele mai profitabile active. Ca orice tip de investiie, creditarea sau creditul acordat unei companii sau persoane individuale implic pentru banc asumarea unui risc de a realize un cstig. Cstigul bncii provine din rata dobnzii la care acord creditul, comisioanele legate de gestionarea creditului si veniturilor din investiiile efectuate n noi depozite. Bncile, n acelasi timp, utilizeaz actul creditrii ca pivot pentru a realiza vnzri ncrucisate pentru alte produse si servicii bancare si, de aici, alte venituri din comisioane. Cel mai important risc n domeniul creditrii este riscul de credit. Riscul de credit, respectiv posibilitatea ca mprumutatul s nu mai ramburseze fondurile luate cu mprumut si dobnzile datorate bncii, poate fi determinat de muli factori. Anumite domenii de activitate precum agricultura, investiiile imobiliare sau domeniul energetic pot cunoaste schimbri semnificative, ca urmare a deteriorrii strii economiei n general, sau apariiei unor

evenimente specifice. Totodat, activitatea firmelor poate fi influenat de probleme legate de nnoirea tehnologic, greve, modificarea preferinelor consumatorilor sau a unui management defectuos etc. Astfel, creditele privite ca ntreg, expun banca la riscuri importante comparativ cu alte active, de aceea, bncile constituie rezerve denumite provizioane, destinate s acopere pierderile pe care le anticipeaz c ar putea apare din nerambursarea creditelor. Un alt risc important asociat creditrii esteriscul de dobnd. Maturitatea creditelor, rata dobnzii la care sunt acordate si modalitatea n care va avea loc rambursarea, sunt elemente care influeneaz intrrile de fonduri ale bncii si posibilitatea acordrii de noi credite. Creditele cu rate de dobnzi flotante si rate de rambursare distribuite n timp, creeaz fluxuri financiare n viitor, care cel mai adesea sunt foarte apropiate valoric de costul mprumutului; creditele cu scaden unic si rata dobnzii fixe, determin, de ex. un singur flux, rambursarea este unic etc. n structura activelor marii majoriti a bncilor, creditele, dein ponderea cea mai important situat n medie ntre 50% si 70% din portofoliu de active. Compoziia portofoliului de credite variaz de la banc la banc, n funcie de mrimea acesteia, zona geografic unde este amplasat, expertiza n domeniu si reglementrile activitii bancare din fiecare ar. Activitatea de creditare se afl n strns corelaie cu atragerea de depozite. Pe de o parte, volumul creditelor acordate are ca baz depozitele atrase de banc, iar pe de alt parte, rata dobnzii la credite trebuie s acopere si rata dobnzii la depozite pltit de banc.