Lucrare Gradul I

Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
1
INTRODUCERE

Matematica contribuie esential la educarea memoriei, atentiei, vointei, imaginatiei,
la amplificarea setei de cunoastere si are un rol important in educatia estetica a celor ce o
studiaza. Algebra este una dintre ramurile cele mai importante ale matematicii, cunoscand
in timp o dezvoltare foarte accentuate. Problematica de care se ocupa a devenit mai vasta
si mai variata.
Tema acestei lucrari metodico-stiintifice este Ci de eficientizare a predrii-nvrii
polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
Intre teoremele aritmeticii numerelor intregi si unele teoreme ale aritmeticii
polinoamelor exista o mare asemanare. Predarea lor prin analogie duce la o intelegere mai
profunda a notiunilor.
Aritmetica are rol formativ foarte important, dar a fost diminuata prin reforma
actuala. Dupa programele actuale se mai predau doar cateva notiuni de aritmetica
numerelor naturale prin gimnaziu , mai precis in clasa a VI-a. Pana in clasa a XII-a (cand ar
trebui facuta analogia intre aritmetica numerelor intregi si aritmetica polinoamelor),
aceste notiuni nu sunt diversificate sau amplificate . In clasele de gimnaziu trebuie predate
cunostinte ce inlesnesc formarea unei structuri cognitive operationale si a unei baze
acceptabile de modelare intuitiva . Datorita dificultatilor interioare ale aritmeticii asimilare
ei nu se poate face direct la nivelul de rigoare dorit si atunci sunt necesare spirale
successive pana la sfarsitul clasei a XII-a. Predarea notiunilor se va face intr-o forma
succesibila elevilor de liceu apoi se vor da exemple si de alte multimi de numere pentru
care se pot da teoreme de impartire cu rest care sa ne permita sa construim si pentru ele o
anumita aritmetica. In cadrul acestei lucrari se va arata ca aritmetica numerelor intregi ,
aritmetica polinoamelor cat si alte aritmetici se pot trata in cadrul invatamantului
preuniversitar intr-un mod unitar. Aceasta va genera performante superioare . Un plus de
rigoare in scoala determina un plus accentuat in facultate. Lucrarea de fata este structurata
pe sase capitole .
Primul capitol are ca scop introducerea notinii de inel, a notiunilor de morfisme si
izomorfisme de inele, corpuri, subcorpuri , extinderi de corpuri si proprietatile lor.
In capitolul al II-lea se prezinta proprietatile aritmetice ale inelelor , urmarindu-se
prezentarea unor rezultate utile in teoria algebrica a numerelor .
In capitolulal III-lea sunt prezentate inelele de polinoame , modul de constructive
al lor, polinoamele de o nedeterminata .
In capitolul IV sunt ilustrate proprietatile radacinilor uni polinom, derivate unui
polinom, teoria fundamental a algebrei si ecuatiile algebrice.
Ultimul capitol cuprinde metode legate depredarea matematicii in general si a
polinoamelor in particular . Mai intai sunt trecute in revista principiile didacticii adaptate
2
la matematica, apoi metodele. Se evidentiaza aplicatii metodice, parcurgandu-se cu ajutorul
exemplelor , al problemelor, notiunile studiate anterior .Tipurile de exercitii si metodele de
rezolvare propuse in acesta lucrare vor adduce cu siguranta o imbunatatire a rezultatelor
obtinute de elevi. Problemele sunt deosebit de utile din punct de vedere metodologic,
findca determina folosirea de strategii variate si rationamente fine prin cerinte de ordin
calitativ. Ele au grade de dificultate variata si deschid noi orizonturi in vederea insusirii
matematicii, in particular a inelelor de polinoame, in invatamantul preuniversitar .
Paragraful VI.5 evidentiaza etapele in care au fost parcurse in cercetarea realizata .
Lucrarea urmareste ca elevii sa capete o deschidere cat mai larga spre studiul
sistematic al polinoamelor si ecuatiilor algebrice iar prin aceasta sa le inlesneasca trecera
catre studiul unei problematici de nivel mai inalt.

3

CAPITOLUL I

INELE

I.1 INEL.NOTIUNI INTRODUCTIVE

Multimea Z a numerelor intregi inzestrata cu operatiile de adunare si inmultire a
servit ca baza a aritmeticii si algebrei in care, prin preluarea diferitelor proprietati al
acestei multimi, s-au construit noi structuri.

Definitia I.1.1 Fie M o multime nevida. O aplicatie :MxMM, (x,y)xy se numeste
lege de compozitie interna (pe scurt o lege de compozitie) pe multimea M.

Definita I1.2 Fie o lege de compozitie pe multimea nevida M. Atunci:
1) Legea de compozitie este asociativa daca (xy) z=x(yz), pentru oricare x, y, zM
2) Legea de compozitie este comutativa daca xy=yx, pentru oricare x, yM
3) Legea de compozitie admite element neutru daca exista eM astfel incat
xe=ex=x, pentru oricare xM
4) Daca legea de compozitie pe multimea M admite elemental neutru e, atunci un
element xM se numeste simetrizabil in raport cu , daca exista M, astfel incat
x* .
Elementul se numeste simetricul elementului x.

Observatia I.1.1 In notatie aditiva, elementul neutru se noteaza cu 0 si se mai
numeste elementul nul. In notatie multiplicativa , elementul neutru se noteaza cu 1 si se
mai numeste elementul unitate. Daca o lege de compozitie admite un element neutru,
acesta este unic determinat. Daca o lege de compozitie este asociativa si cu element, atunci
simetricul unui element simetrizabil este unic.

Definitia I.1.3 Fie M o multime pe care este definite o lege de compozitie . O
submultime H include M se numeste parte stabile a lui M in raport cu operatia , daca
oricare x, yH rezulta xyH. Daca H este o parte stabile a lui M, restrictia operatiei la
multimea H se numeste lege de compozitie indusa de pe H.

Definitia I.1.4 Fie M o multime, M diferit de si o lege de compozitie pe M. Atunci
(M, ) se numeste semigrup daca legea de compozitie este asociativa. Daca in plus legea de
compozitie este comutativa atunci (M, ) se numeste semigrup comutativ.

4
Definitia I.1.5 Fie M o multime, M diferit de si o lege de compozitie pe M. Atunci
(M, ) se numeste monoid daca legea de compozitie satisfice axiomele:
1) este asociativa;
2) admite element neutru;
Daca legea de compozitie satisfice si axioma:
3)legea este comutativa, atunci monoidul (M, ) se numeste monoid comutativ.

Definitia I.1.6 Fie G o multime nevida si o lege de compozitie pe G. Atunci (G, ) se
numeste grup daca sunt satisfacute axiomele :
1) este asociativa;
2) admite element neutru;
3)orice element din G este simetrizabil fata de operatia .
Daca in plus este satisfacuta axioma:
4) este comutativa, spunem ca (G, ) este grup comutativ (sau grup abelian).

Definitia I.1.7 Se numeste inel o multime nevida A inzestrata cu doua legi de
compozitie notate de obicei aditiv si multiplicativ care satisfice urmatoarele conditii :
+:AxAA, (x,y)x+y
:AxAA, (x,y)xy
1. A are o structura de grup abelian in raport cu legea aditiva;
2. A are o structura de semigrup in raport cu legea multiplicativa;
3. Legea multiplicativa este distributiva in raport cu legea aditiva, adica
x, y, zA x (y+z)=xy+xz;
(x+y)z=xz+yz

Observatia I.1.2 Elementul neutru al grupului abelian al unui inel A se noteaza de
obicei cu 0 si se numeste elemental zero al inelului; iar opusul fata de adunare al unui
element oarecare aA se noteaza deobicei cu a. Daca in plus operatia multiplicativa are
element unitate, atunci inelul se numeste inel unitar (sau inel cu unitate). Elementul sau
unitate, atunci cand nu exista pericolul unei confuzii, se noteaza cu 1 si se numeste element
unitate al inelului.

Definitia I.1.8 Daca A este un inel unitar, atunci elementele lui A care sunt
simetrizabile in raport cu operatia multiplicativa se numesc elemente inversbile sau unitati
ale inelului A. Inversul (sau simetricul) lui a se noteaza cu
.
Multimea elementelor inversabile ale inelului A se noteaza cu U(A). U(A) are o
structura de grup in raport cu operatia multiplicative. Acest grup, (U(A), ) se numeste grup
multiplicativ al elementelor inversabile ale inelului A. Elementul unitate 1, are rol de
element neutru pentru grupul (U(a), ).

5
Exemple:
1) (Z,+, ). Multimea numerelor intregi cu operatiile de adunare si inmultire obisnuite, este
inel comutativ si unitar.
2) Tot inele comutative si unitare sunt si (Q,+, ), (R,+, ), (C,+, ) in raport cu adunarea si
inmultirea obisnuite.
3) Daca nZ, atunci multimea nZ={nk|kZ} este inel comutativ fata de adunarea si
inmultirea obisnuita a numerelor intregi .
4) Multimea Zn={
, ,
} a claselor de resturi modulo nN, n 2, in raport cu

adunarea si inmultirea claselor:
+ +
, ,

, ,

formeaza un inel comutativ si unitar, numit inelul claselor de resturi modulo n.
5) Multimea Z[i]={xC|x=a+bi|a,bZ}, in raport cu operatiile de adunare si de inmultire a
numerelor complexe formeaza un inel numit inelul intregilor lui Gauss.
(a+bi)+(c+di)=(a+c)+(b+d)i
(a+bi)(c+di)=(ac-bd)+(ad+bc) i, oricare a+bi, c+di Z[i],
acestea fiind operatiile induse pe Z[i] de adunarea si inmultirea numerelor complexe.
6) Un interes aparte prin aplicatiile pe care la are in domeniul tehnicii il prezinta inelul
(
, , )

Din axiomele inelului se pot deduce o serie de consecinte care de obicei sunt numite
reguli de calcul intr-un inel.

Propozitia I.1.1 Daca (A,+,) este un inel atunci:
1. a0=0a=0, aA;
2. (-a) (-b)=ab, a,b A;
3. a (b-c)=ab-ac si (a-b) c=ac-bc, a,b,c A;
4. a (
)=
, (
) b=
, unde nN, iar a, b,
,,
A. In
particular: a (nb)=n (ab)=(na) b;
5. (
) (
, fi n, m N,
, ,
, ,
,
6. Daca A este inel comutativ iar a,b sunt elemente din A si n , atunci are loc formula
binomului lui Newton: (a+b)

6
Demonstratie: Din relatia 0+0=0 obtinem, inmultind cu a la stanga , ca
a(0+0)=aa0=a0 si adunand in ambii membri (a0), obtinem a0=0. Analog , se
demonstreaza relatia 0a=0.
1. Din relatia b+(-b)=0 rezulta inmultind ca a la stanga: a (b+(-b))=a
ab+a (-b)=a0, deci a (-b)=-(ab).
Analog , se arata ca (-a) b=-(ab)a (-b)=(-a) b.
Daca in relatia (-a) b=-(ab) inlocuind pe b cu b obtinem tinand seama de faptul ca
(-a)=a, oricare ar fi aA:(-a) (-b)=-(a (-b))=-(-(ab))=ab.
2. Avem :a (b-c)=a (b+(-c))=ab+a (-c)=ab+(-(ac))=ab-ac.
3. Demonstram afirmatia prin inductie dupa nN.
Pentru n=0: a0=0 adevarata conform cu 1.
Presupunem propozitia din enunt adevarata pentru n si o vom demonstra pentru n+1.
a(
) (
)=a

4. Vom demonstra prin inductie dupa mN.
Pentru m=(
adevarata.
Presupunem propozitia adevarata pentru m. Avem:
(
)(
) (
) (
.
5. Daca A este un inel comutativ, vom demonstra formula binomului lui Newton prin
inductie.
Pentru n(a+b)
adevarata.
Presupunem relatia adevarata pentru k si o vom demonstra pentru k+1.
Stim ca (a+b)

(a+b)
)( +)
()
+
()
++
()
++
+(
+(
++(
++
(
++

Deoarece:
, , obtinem
(a+b)
+ +
+ +

Deci formula este adevarata pentru k+1.

Propozitia I.1.2 Daca in inelul unitar A avem 1=0, atunci A este inelul nul.

Demonstratie: Intr-adevar, pentru orice aA avem a=1a=0a=0 si deci a=0. Astfel conditia
1=0 este necesara si suficienta ca un inel sa fie nul. Deci un inel A cu cel putin doua
elemente 10.
7

Definitia I.1.9 Daca (A,+, ) este un inel, atunci elemental aA se numeste divizor la
stanga (la dreapta) al lui zero daca exista bA, b0 astfel incat ab=0 (respectiv ba=0).
Daca inelul A este comutativ, atunci notiunile de divizor la stanga (respectiv la dreapta) al
lui zero coincid.
Daca elemental aA nu este divizor la stanga sau la dreapta al lui zero si b,c A,
atunci din ab=ac rezulta b=c.(ab=aca(b-c)=0b-c=0b=c)

Definitia I.1.10 Un inel A nenul, comutativ, unitar si fara divizori ai lui zero, diferiti
de zero, se numeste domeniu de integritate(sau inel integru)

Observatie I.1.3 Intr-un domeniu de intergitate, ambii membri ai unei egalitati pot fi
simplificati prin acelasi element nenul.

Exemple:
1) (Z,+, ), (Q,+, ), (R,+, ), (C,+, ) sunt inele integre;
2) Multimea (Z[i],+, ) este un domeniu de integritate. Elementele inversabile ale acestui
inel sunt:+1,-1,+i,-i;
3) Fie doua inele A, B in care operatiile sunt notate cu + si . Produsul cartezian AB se
poate inzestra natural cu o structura de inel astfel:
(a,b)+(c,d)=(a+c,b+d)
(a,b)*(c,d)=(ac,bd),oricare ar fi aAsi bB.
Inelul obtinut se numeste produsul direct al inelelor A si B. Perechea (
) este
elemental neutru in raport cu operatia de adunare in inelul AB.
Daca aA si bB atunci elementele de forma (a,
) si (
, b) sunt divizori ai lui zero in

inelul AB.
Intr-adevar (a,
) (
, ) (
, ) (,
) (
) (
) Conform
definitiei legii multiplicative si a regulilor de calcul intr-un inel, daca A si B sunt inele
unitare, atunci, AB este un inel unitar, elementul sau unitate fiind (
) Daca AB sunt
inele commutative, atunci si produsul direct AB este inel comutativ.
Deoarece in inelul produs direct AB exista intotdeauna divizori ai lui zero (pentru A,
B inele nenule) observam ca produsul direct a doua inele integre nu este un inel integru.

Propozitia I.1.3 Daca inelul unitar A este diferit de inelul nul, atunci orice element
inversabil din A nu este divizor comun al lui zero.
Demonstratie: Presupunem prin absurd ca aA este inversabil si ca este divizor al lui zero
la stanga. Atunci exista bA, b0 astfel incat
contradictie.

8
I.2 MORFISME SI IZOMORFISME DE INELE

Definitia I.2.1 Fiind date doua inele A si B (A,+, ),(B,,) , atunci o functie :AB se
numeste morfism (sau omorfism) de la inelul A la inelul B daca satisfice urmatoarele
identitati:
1) (a+b)= (a) (b)
2) (ab)= (a) (b), oricare ar fi a,bA
Acolo unde nu exista pericolul unei confuzii, operatiile multiplicative si aditive pe
inelele A si B se pot nota la fel.

Definitia I.2.2 Un morfism de inele unitare f:AB care satisface conditia f(

se numeste morfism unitar de inele.
Obsevatia I.2.1 Daca A si B sunt inele unitare si f:AB este un morfism de inele, iar f
este o functie surjectiva, atunci f este morfism surjectiv.
Justificare: Fie A si B inele unitare si f:AB morfism surjectiv de inele. Atunci: oricare ar fi
bB, exista aA astfel incat f(a)=b.
Deoarece a1=1a=a si f este morfism de inele rezulta ca f(a)=f(a1)=f(a) f(1)=bf(1)=b,
si f(a)=f(1a)=f(1) f(a)=f(1) b=b.
Deci bf(1)=f(1) b=b. Din unicitatea elementului unitate intr-un inel rezulta ca f(1)=1.

Observatia I.2.2 Daca A este un inel, atunci aplicatia identica a lui A, notate
: ,
este un morfism al inelului A.

Observatia I.2.3 Daca f:AB si g:BC sunt morfisme de inele, atunci gf:AC este de
asemenea un morfism de inele.
Justificare: Intr-adevar oricare ar fi a,bA avem: (gf)(a+b)= g(f(a+b))

=
g(f(a)+f(b))

=g(f(a)+g(f(b))=(gf)(a)+(gf)(b)
si analog : (gf)(ab)=(gf)(a)(gf)(b).

Definitia I.2.3 Daca :AB este un morfism de inele, atunci multimea
Ker={aA|(a)=0} se numeste nucleul morfismului .

Definitia I.2.4 Un morfism de inele se numeste morfism injectiv daca functia care il
defineste este injectiva.
Observatia I.2.4 Un morfism de inele :AB se numeste morfism surjectiv daca
functia este surjectiva.

Definitia I.2.5 Morfismul de inele :AB se numeste izomorfism de inele daca si
numai daca exista un morfism de inele :BA astfel incat
si =
.
9

Observatia I.2.5 Un morfism de inele este izomorfism daca si numai daca este un
morfism bijectiv de inele.
Justificare Intr-adevar un izomorfism de inele :AB este bijectiv
Fie :AB morfism bijectiv de inele Sa demonstram ca functia inversa

este de semenea un morfism de inele.
Fie
. Atunci b
+b
(b
) +(
(b
) (
)(b
+b
)
(
)((
(b
)) +((
(b
)) (
(b
+b
) (
(b
) +
(b
))
(b
+b
(b
) +
(b
)
b
)(b
) (
(b
))
b
(b
) (
(b
)) (
(b
(b
)) (
(b
))
(
(b
(b
))
Deoarece e bijectiva, deci si injectiva
)

Definitia I.2.6 Un morfism de inele de la A la A se numeste endomorfism al inelului
A.
Exemple:
1) Daca A si B sunt inele, atunci aplicatiile canonice:
: ,
() (, )
: ,
() (, )
: ,
(, )
: ,
(, ) , , , sunt morfisme de inele.

Aplcatiile
si
sunt morfisme surjective unitare daca inelele A si B sunt unitare ,

in timp ce
si
nu sunt morfisme unitare pentru A si B inele unitare nenule; ele sunt insa
injective.
2) Fie inelele unitare Z si Q. Functia i:ZQ, definite prin i(n)=n, este un morfism
injectiv de inele.
3) Daca n>0 este un numar natural, atunci functia p:Z
definite prin p(a)=,

oricare ar fi aZ este un morfism surjectiv de inele.
Intr-adevar daca a, bZ atunci : p(a+b)= +
() +() si
p(ab)=
() (), iar din definitie rezulta ca p este un morfism surjectiv.

I.3 SUBINEL

Definitia I.3.1 O submultime nevida S, a inelului A se numeste subinel al inelului A
daca operatiile din A induc pe S o structura de inel.

10
Propozitia I.3.1 Fie A un inel si S A o submultime nevida a sa. Atunci S este un
subinel al lui A daca si numai daca:
1)oricare ar fi x, ySx-yS
2)oricare ar fi x, ySxyS
Daca inelul A este unitar si elementul unitate apartine subinelului S, spunem ca S
este subinel unitar.
Demonstratie:
Fie S A, S, S subinel(S,+) este subgrup al grupului (A,+), deci oricare ar fi
x,ySx-yS. De asemenea S este o parte stabile a lui A in raport cu operatia multiplicativa.
Deci oricare ar fi x, ySxyS.
Din conditia )(S,+) este un subgrup al grupului (A,+), iar din conditia 2)S
este parte stabila in raport cu operatia muliplicativa din A. Distributivitatea operatiei
multiplicative in raport cu operatia aditiva pentru elementele din S rezulta din faptul ca
aceasta proprietate o au toate elementele din A, deci in particular, si cele din S A.

Exemple:
1) Daca A este un inel, atunci A si {0} sunt subinele ale sale. (0 este elementul nul al inelului
A). Acestea se numesc subinele improprii ale inelului A.
2) Z Q R sunt subinele unul celuilalt, in ordinea incluziunilor.
3) Fie nZ. Atunci multimea nZ={nk|kZ} subinel al inelului Z.

Propozitia I.3.2 Daca {
este o familie cel mult numarabila de subinele ale

inelului A, atunci

este un subinel al lui A.
Demonstratie:
Notam S=

, deoarece 0S. Daca a,bS, atunci a,b

. Deci oricare
ar fi iI, a
si b
, iar
fiind subinele a-b
si ab
, oricare ar fi iIa-bS si abS,

deci S este subinel al inelului A.

Propozitia I.3.3 Fie f: A
un morfism de inele. Atunci :

a) Daca S este un subinel al lui A, atunci f(S) este subinel al lui
. In particular,
Imf=f(A) este subinel al inelului A.
b) Daca
este un subinel al lui
, atunci
) este un subinel al lui A care include

multimea Ker f={aA|f(a)=0};
c) Fie (A, Ker f) multimea subinelelor lui A care include Ker f si (
) multimea
subinelelor lui
Daca f este morfism surjectiv, atunci aplicatia F:(A,Ker f)(
)
definita prin F(S)=f(S), S A este o bijectie care pastreaza incluziunea.
Demonstratie:
a) Daca
f(S), atunci exista
S astfel incat
) si
);
) (
) si
=f(
)(
) Deoarece S este subinel al lui A
si
.
Deci
si
() este subinel al lui

11
b) Fie
) deci f(
), (
Deoarece
este subinel al lui
,
f(
) (
)=f(
si f(
)(
) (
, adica
si
).
Din b) deducem , in particular ca
() este subinel al lui A.

c) Sa definim G: (
) (, ), punand G(
) Este suficient sa
demonstram egalitatile:
FG=1
()
si GF=1
(, )
.
Fie
) ( G)(
) (
))
deoarece f este surjectiv.

Fie S(A,Ker f) (GF)(S)=
(()) Fie x
((S)). Rezulta ca f(x)f(S) si deci

exista zS astfel incat f(x)=f(z) sau f(x-z)=0 si x-z=aKer f S.
Atunci x=a+zS si am demonstrate incluziunea
(()) si faptul ca
GF=1
(, )

I.4 CORPURI. SUBCORPURI. EXTINDERI DE CORPURI.

Definitia I.4.1 Un inel A unitar care contine cel putin doua elemente se numeste corp
daca orice element nenul din A este inversabil fata de operatia de inmultire din A.

In aceasta definitie cerinta ca inelul sa fie unitar, adica inelul A sa aiba element
unitate fata de inmultire, este necesara pentru a exista elemente inversabile, iar cerinta ca
inelul sa contina cel putin doua elemente este echivalenta cu faptul ca A este diferit de
inelul nul sau 1 0. Prin urmare, se exclude, prin definitie, ca inelul nul, adica format dintr-
un singur element(= elemental nul) sa fie corp. Acest fapt este o conventie general
acceptata. Din propozitia I.1.3 stim ca in orice inel nenul un divizor al lui zero nu este
inversabil. De aici rezulte ca un corp nu are divizori ai lui zero diferiti de zero.
Elementele nenule dintr-un corp formeaza grup fata de operatia de inmultire, cum
de altfel formeaza grup elementele inversabile din orice inel.
Un corp se numeste corp comutativ daca inmultirea este operatie comutativa.

Exemple:
Multimea numerelor rationale Q, multime numerelor reale R si multimea numerelor
complexe C cu operatiile obisnuite de adunare si inmultire formeaza corpuri. Pentru p
numar intreg prim inelul
al claselor de resturi modulo p este corp. Pentru d intreg liber

de patrate, Q[- * +, + formeaza corp de numere patratice. Toate
exemplele de corpuri de mai sus sunt grupuri comutative.
Deoarece orice corp este inel, toate proprietatile inelelor raman valabile in cazul
corpurilor.

12
Definitia I.4.2 Se numeste subcorp k al unui corp K, o submultime a lui K, notata k
K, ce contine cel putin doua elemente si are proprietatea ca operatiile de adunare si
inmultire din K induc pe submultimea k o structura de corp. Aceasta inseamna ca
submultime k in raport cu adunarea este subgrup al grupului (K,+) ceea ce este echivalent
cu:
a) oricare ar fi x, yk x-yk, apoi ca elementele din k\{0} ( observam ca deoarece k
este subgrup al grupului aditiv al lui K, rezulta ca 0k) formeaza subgrup al grupului
elementelor nenule din K, ceea ce revine la:
b) oricare ar fi x, yk, x x

Prin urmare, putem spune ca un subcorp al corpului K este o submultime k care
contine cel putin doua elemente si care verifica conditiile a)si b) de mai sus. Mai observam
ca in conditia b) se poate omite cererea ca x , deoarece pentru x se obtine x
k.
Din definitia subcorpului rezulta ca orice subcorp contine elementul nul si
elementul unitate al corpului .
Exemple:
Fie K un corp. Atunci K este evident un subcorp al lui K. In corpul numerelor
complexe C, corpul numerelor reale R si corpul numerelor rationale Q sunt subcorpuri . De
asemenea Q este subcorp al lui R; Q(i) este subcorp al luixC.
si Q nu au alte subcorpuri
in afara de ele insele.

Observatia I.4.1 Sa observam ca daca submultimea kK este subcorp al corpului K si
la randul sau, K este subcorp al corpului L, atunci rezulta ca submultimea k este subcorp al
corpului L. Prin urmare subcorpurile poseda o proprietate de tranzitivitate.

Definitia I.4.3 O intersectie de subcorpuri ale unui corp este un subcorp.
Demonstratie :
Fie K un corp si
, iI o multime arbitrara de subcorpuri ale lui K. Atunci k=

contine cel putin elementele 0 si 1 din K. Sa verificam conditiile a) si b) pentru k. Fie x, yk.
Atunci rezulta ca x,y
, oricare ar fi iI .Deci x-y
si daca y , x
, oricare ar fi
iI, deoarece
este subcorp al lui K. De aici deduce ca x-y

k si daca y,
x

Definitia I.4.4 Fie k K o extindere de corpuri si M o submultime a lui K. Intersectia
subcorpurilor lui K ce contin subcorpul k si submultimea M se noteaza cu k(M) si este un
subcorp al lui K, conform propozitiei precedente . Corpul k(M) se numeste subcorpul lui K
generat de M peste subcorpul k.
Exemple:
Daca consideram extinderea decorpuri Q C si subcorpul lui C generat de iC peste
Q se obtine corpul Q(i) carea este format din toate elementele de forma x=a+bi, a,bQ.
Intr-adevar, elementele de forma indicate formeaza un subcorp al lui C. Pe de alta parte ,
13
orice subcorp al lui C care contine pe i si pe Q contine toate elementele de forma a+bi cu a,
bQ. In mod analg subcorpul R generat peste Q de 2 se noteaza cu Q(2) si este format
de elementele de forma a+b2, a,bQ. Observam ca si subcorpul generat de 2 peste Q in C
coincide tot cu Q(2). Acest fapt exprima o anumita independenta a corpului k(M) fata de
corpul K.

Definitia I.4.5 Un corp care nu are alte subcorpuri in afara de al insusi se numeste
corp prim.
Exemple :

, p prim si Q sunt corpuri prime .

Observatia I.4.2 Orice corp prim este izomorf sau cu corpul Q al numerelor rationale
sau cu un anumit corp
, p prim.
Definitia I.4.6 Un corp comutativ K ce contine un subcorp prim izomorf cu Q se
spune ca este corp de caracteristica zero si scriem carK=0 . Daca subcorpul prim al lui K
este izomorf cu
, p prim , atunci corpul K este de caracteristica p si scriem carK=p.

Exemple
1) Corpurile Q, R au caracteristica zero.
2) Daca p este un numar prim ,
si orice alta extindere a sa au caracteristica p.

14
CAPITOLUL II

INELE INTEGRE.PROPRIETATI ARITMETICE

II.1 DIVIZIBILITATEA IN INELE INTEGRE

Teoria divizibilitatii intr-un inel integru constituie o generalizare naturala a teoriei
divizibilitatii din inelul Z al numerelor intregi . Din punctul de vedere al divizibilitatii vom
vedea ca inelul Z se incadreaza intr-o clasa speciala de inele integre, si anume in clasa
inelelor integre in care se poate efectua o impartire cu rest. Aceste inele se numesc inele
euclidiene.
In ceea ce urmeaza vom nota cu A un inel comutativ care este domeniu de
integritate. Cu U(A) notam multimea elementelor inversabile din A, iar cu A*=A/{0}.

Definitia II.1.1 Fie A un inel integruRelatia binara definite in A astfel: x|y zA
astfel incat y=xz, se numeste relatia de divizibilitate in A. Daca x|y se spune ca x divide pe y
sau ca y este un multiplu de x.

Definitia II.1.2 Relatia binara ~ este definite in A astfel: x~yx|y si y|x se numeste
relatia de asociere in divizibilitate, iar daca x~y spunem ca x si y sunt asociate.

Teorema II.1.1 :
1) Relatia de divizibilitate este o relatie de preordine, adica este reflexive (a|a, oricare
ar fi aA) si tranzitiva ( oricare ar fi a,b,c astfel incat a|b si b|c atunci a|c);
2)
A daca
atunci
si daca
atunci
),
A;
3) x,
A daca x|
si x|
atunci x|

Demonstratie:
1) Fie aA oarecare . Deoarece a=1aaareflexivitatea relatiei de divizibilitate Fie a, b,
cA oarecare. Daca a|b si b|c atunci exista u, vA astfel incat b=ua si
cvbcv(ua)=(vu) aa|c. Deci din relatia de divizibilitate este tranzitiva.
2) Daca
atunci exista u, v A astfel incat
. Prin calcul
obtinem:
)(
) ()(
Daca
atunci
exista u, w A astfel incat
. Se obtine
( +)
)
3) Daca x|(
atunci exista p, qA astfel incat
Dar
( )

15
Teorema II.1.2
1) Relatia de asociere ~ este o relatie de echivalenta
2) Daca xA si ~ este clasa de echivalenta a lui x in raport cu ~ atunci:
x *xu Au inversabil in A+, adica doua elemente sunt associate daca si numai
daca ele difera printr-un factor inversabil.
3) Un element uA este u~1 uU(A) adica
* +.
Demonstratie :
1) Din definitia relatiei ~ si din faptul ca relatia de divizibilitate este o preordine,
avem ca ~ este o relatie de preordine Din faptul ca este reflexive avem
xxx~x Apoi din x~y si y~z avem x|y, y|x, y|z, z|y, adica {
,
,
~ ~este tranzitiva. Sa arata ca relatia~ este simetrica:

~ ~
2) Vom demonstra ca ={xuA|u este inversabil in A} prin dubla incluziune.
Avem xxu, iar daca u este inversabil , atunci x
(ux), adica xuxx~xxu , adica

xu .
Daca x atunci x~y, adica xy si yxexista u,vA astfel incat yux si xvyy(uv)y ,
de unde, daca y urmeaza uv, deci y este de forma y=xu cu u inversabil. Daca y=0,
atunci x=0 si 0 este singurul element din clasa
.
3) Fie uA , u~1, atunci u|1 si deci exista bA astfel incat 1=ub, deci uU(A), deci
={uA/ u inversabil}.(inlocuim x=1 in definitia ).

Observatia II.1.1
a) Corpurile commutative coincid cu inelele integre A care au numai doua clase de
elemente asociate si anume
={0} si
*;
b) Relatia de divizibilitate nu este , in general , o relatie de ordine. De exemplu in Z
relatia de divizibilitate nu este asimetrica , deoarece n divide pe n si n divide pe n,
dar n-n, pentru n
c) Relatia de divizibilitate este o relatie de ordine daca si numai daca relatia de
asociere coincide cu relatia de egalitate. Singurul inel integru in care aceasta are loc
este

Definitia II.1.3 Pentru orice xA, elementele inversabile si elementele asociate cu x
sunt divizori ai lui x. Un divizor al lui x diferit de acestia se numeste divizor propriu al lui x.

Definitia II.1.4 Un element pA* neinversabil se numeste ireductibil daca p nu are
divizori proprii. In caz contrar p este reductibil. Daca p este ireductibil, atunci orice
element din A asociat cu p este ireductibil.

Observatia II.1.2 Fie pA* neinversabil. Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
16
(a) P este reductibil;
(b) Din p=xy rezulta ca unul din elementele x,y este inversabil, iar celalalt este asociat
cu p.

Definitia II.1.5 Un element pA* neinversabil se numeste prim daca pxypy

Observatia II.1.3
a) Daca p este prim , atunci orice element asociat cu p este prim.
b) Daca p este prim si p divide produsul
, ,2, , atunci p divide

cel putin unul din factorii
.

Teorema II.1.3 Orice element prim este ireductibil.
Demonstratie:
Daca p este prim si p=xy atunci p|xy si x|p, y|p. Din p|xy si p prim rezulta p|x sau p|y. Daca
p|x si avand si x|p rezulta ca x~p. Deci exista uU(A) astefel incat x=pup=xy=puy
rezulta 1=uy, adica u este inversul lui y, deci y este inversabil. Rezulta ca p este ireductibil.

Exemple: Fie Z[i] inelul intregilor lui Gauss.
Consideram aplicatia :Z,i-N, (x+iy)=
are urmatoarele proprietati:

i) este surjectiva;
ii) (zz) (z) (z) oricare ar fi z si z Z[i];
iii) (1)=1
iv) z, este inversabil in Z,i- (z)=1

In Z[i], 3 este ireductibil.
Presupunem prin absurd ca 3 ar fi reductibil rezulta ca exista
,-
neinversabil astfel ca 3=
. Aplicand functia avem (3)= (
) (
)
(
) 9 (
) (
), (
) (
) pentru ca
neinversabile , deci
(
) (
) . Daca
.Nu exista numere intregi care

sa verifice aceasta egalitate. Deci 3 este ireductibil in Z[i].
In Z[i], 2 si 5 sunt reductibile , dar nu sunt prime.
Intr-adevar 2=(1+i)(1-i), (1-i)= ( 1-i) = 2 rezulta 1+i si 1-i nu sunt
elemente inversabile. Deci 2 este reductibil in Z[i]. Daca 2 ar fi prim , din 2|(i+1) sau 2|(1-
i), adica 1+i=2(a+ib)rezulta 1=2a, aZ, nu exista. Deci 2 nu este prim in Z[i]. Daca 5 ar fi
prim , cum 5|(2+i)(2-i) sau 5|(2-i), adica 2+i=5a+5ib rezulta 5a=2, aZ nu exista. Deci 5
nu este prim in Z[i].

Definitia II.1.6 Fie
si dA.Vom spune ca d este un cel mai mare divisor

comun (c.m.m.d.c) al elementelor
, ,
daca verifica conditiile:

i) d|
, *, +adica d este un divizor comun al elementelor
, ,

17
ii) daca d
, *, + atunci dd adica d se divide prin orice alt divizor comun al

elementelor
,i{1,,n}.

Observatia II.1.4 Daca d este cel mai mare divizor comun elementelor
, ,

atunci un alt element
A este cel mai mare divizor comun al acelorasi elemente daca si

numai daca d si
sunt asociate. Deci, daca cel mai mare divizor comun exista, este
determinat pana la o asociere.

Definitia II.1.7 Daca cel mai mare divizor comun al elementelor
, ,
este 1
spunem ca elementele
, ,
sunt relativ prime.

Observatia II.1.5
1) Daca
atunci (
)=
si reciproc daca (
)=
atunci

2) Daca orice doua elemente din A au cel mai mare divizor comun , atunci orice sistem
finit de elemente din A au cel mai mare divizor comun.
3) Daca in A oricare doua elemente au un c.m.m.d.c atunci pentru orice

exista relatia :(
, (
)) ((
),
) (
)

Teorema II.1.3 Daca in A oricare doua elemente au c.m.m.d.c atunci pentru oricare
avem:
(1) (
) (

(2) Daca (
) (
) atunci (
)
Demonstratie:
Relatia (1) este evidenta pentru
.Demonstram ca este adevarata si pentru

Deci (
) exista yA astfel incat ((
) (

Totodata exista yA astfel incat
de unde dupa
simplificare cu
se obtine :
). Analog se obtine
). Deci
(
) este un divizor comun al lui
de unde (
)y divide pe (
). Rezulta ca y
este inversabil in A, adica (
) si (
) sunt asociate. Am aratat ca (
)
(

(2) Observam ca din
) (

Deci (
) ((
),
) (
)) (
) (
) ,
ceea ce demonstreaza (2).

Corolar II.1.1 Daca in A , oricare doua elemente au un c.m.m.d.c si daca d=(
)
si
si
atunci (
)
18
Demonstratie: d=(
) (
) (
) (
)

Definitia II.1.8 Doua elemente
se numesc prime intre ele daca (
)

Definitia II.1.9 Fie
, ,
si mA.Vom spune ca m este cel mai mic multiplu

comun (c.m.m.m.c) al elementelor
daca verifica conditiile:

i)
, *, +, adica m este un multiplu al elementelor

ii) Daca
, *, +, mA, atunci mm, adica orice alt multiplu comun al

elementelor
, ,
este un multiplu al lui m.

Observatia II.1.6
1) Daca m este cel mai mic multiplu comun al elementelor
, ,
atunci un alt
element
este cel mai mic multiplu comun al acelorasi elemente daca si

numai daca m si
sunt asociate.
2) Daca exista un cel mai mic multiplu comun m al elementelor
, ,
atunci unul
dintre elementele asociate cu m va fi [
, ,
]
3) Daca in A oricare doua elemente au c.m.m.m.c atunci orice sistem finit de elemente
din A au un c.m.m.m.c

Teorema II.1.4 Daca in A oricare doua elemente au un c.m.m.m.c , atunci exista un
c.m.m.m.c al oricarui doua elemente si in plus,
) ,
-, oricare ar fi

Demonstratie:
Fie d=(
) si
Avem
,adica m=
este
un multiplu comun al elementelor

Daca mA este un alt multiplu comun al elementelor
, adica m
, atunci
m
dx
u si m
dx
v Deci m
mv si m
mu adica m este un divizor comun al elementelor m
si m
prin urmare , m divide si pe

(m
,m
)m(
) , adica mm Rezulta m=[
-. Din m=
.

Teorema II.1.5 Daca pentru orice pereche de elemente din A exista cel mai mare
divisor comun , atunci in A orice element ireductibil este prim.
Demonstratie: Fie pA un element ireductibil si
.Daca p|
si p nu divide pe
, atunci (
, ) si (
, )=p. Deci (
, ) (
, ), ) .(
), /
(
, (
, )) (
, ) , de unde rezulta ca p|
.Prin urmare , p este prim.

Teorema II.1.6 Daca in inelul A orice pereche de elemente are un c.m.m.d.c si a,b,cA
astfel incat a|bc iar (a,b)=1, atunci a|c.
19
Demonstratie: Din (a,b)=1 rezulta (ac,bc)=c si cum a|ac iar a|bc se obtine a|c.

II.2 INELE FACTORIALE

Definitia II.1.2 Fie aA*,
, *, +
, *, + si
(1) a=

(2) a=

doua descompuneri ale lui a in factori . Descompunerile(1) si (2) se numesc asociate
daca n=k si daca, dupa o eventuala renumerotare a factorilor din (2), avem
,
pentru i{1,, n}.
Exemplu: Daca 1=
, atunci descompunerea (1) este asociata cu

descompunerea a =(
) (
).

Definitia II.2.2 Un inel integru A se numeste inel factorial (domeniu factorial) sau cu
descompunere unica in factori primi ( ireductibili), daca oricare ar fi aA* neinversabil
se descompune intr-un produs finit de elemente ireductibile din A si orice doua
descompuneri ale lui a in produse finite de elemente ireductibile sunt associate, adica
elementul a are o descompunere unica in produs de elemente ireductibile.
Exemplu: Inelele Z si Z[i] sunt factoriale.

Teorema II.2.1 Daca A este un inel factorial , atunci :
1) In inelul A nu exista siruri de elemente
, ,
astfel incat
,

si

nu
divide
pentru price iN.

2) Orice pereche de elemente din A are un cel mai mare divizor comun.
Demonstratie :
1) Vom numi lungimea unui element aA* si o vom nota cu l(a), numarul factorilor
dintr-o descompunere a lui a in produs de factori ireductibili daca a este
neinversabil si 0 daca a este inversabil. Daca a=
atunci l(a)=l(
) +(
). Daca
ar exista un sir cu proprietatile din 1) atunci ar rezulta sirul de numere natural
l(
) (
) ceea ce nu este posibil.

2) Fie
A. Daca
, (
.Presupunem ca
*. Fie
, ,
elemente ireductibile din A astfel ca fiecare divizor ireductibil al lui
sa fie asociat cu unul si numai unul dintre aceste elemente.

Deci:
si
unde u si u sunt elemente ireversabile din A

si
0,
0, i * +.
Orice divizor x al lui
se poate scrie sub forma xu
, unde u este inversabil si

0siki, i*n+ si o afirmatie analoga are loc pentru divizorii lui

20
Observatia II.2.1 Un inel integru A este factorial daca si numai daca oricare ar fi
aA*, neinversabil, este produs finit de factori primi.

II.3 INELE EUCLIDIENE

Definitia II.3.1 Se numeste inel euclidian o pereche formata dintr-un inel integru A
si o functie :A*N, care verifica conditia pentru oricare ar fi aA si oricare ar fi bA,
exista q, rA astfel incat abq+r unde r sau (r)<(b) In acest caz notam prin (A,)
inelul definit pe inelul integru A.
Exemple:
1) Inelul (Z,+,) impreuna cu functia valoare absoluta :Z*N, (n)n, este inel
euclidian . Stim ca in Z este adevarata o afirmatie mai precisa . Anume, pentru a,b
numere intregi exista q, rZ astfel incat a=bq+r si 0 r<|b|, care este numita
teorema impartirii cu rest. In plus q si r sunt unice.
2) Inelul intregilor lui Gauss Z,i- impreuna cu functia :Z,i-N, (m+ni)=

este un inel euclidian
3) Orice corp este inel euclidian. Intr-adevar daca multimea K este corp atunci
consideram :K*M, (a), pentru orice aK*.

Teorema II.3.1 daca (A, ) este inel euclidian si a,b apartin lui A atunci exista un cel
mai mare divisor comun allui a si b.
Demonstratie:
In cazul a=b=0, elementul d=0 este cel mai mare divizor comun al lor, conform
definitiei. Asadar putem presupune ca a Daca b=0, atunci a este un divizor comun al lui
a si b , deoarece a=a1 si b=a0. Daca d este un divizor comun al lui a si b atunnci d este, in
particular , un divizor al lui a. Deci d=a este un cel mai mare divizor comun al lui a si b.
Sa consideram cazul cand b Aplicand formula impartirii cu rest elementelor a si b gasim
doua elemente
astfel incat:
a=bq
+r
cu r
sau (r
) < () (E1)
Daca r
, exista elementele q
, r
A astfel incat
b=r
+r
cu r
sau (r
) < (r
) (E2)
Repetand acest produs , obtinem elementele q
, q
, q
si r
, r
, r
din A astfel incat

r
+r
cu r
sau (r
) < (r
) (E3)

r
+r
sau (r
) < (r
) (En)
r
+r
sau (r
) < (r
) (En+1)
21
Cum(
) (
) (
) (
) si cum N este bine ordonata, exista un

numar natural n astfel incat
si
. Vom arata ca
este cel mai mare divizor

comun al elementelor a si b. Cum
, rezulta ca
. Dar deoarece
rezulta ca
. In continuare folosim egalitatea
si tinand cont ca
, rezulta ca
. Din aproape in aproape , tinand cont de

egalitatile (E3), rezulta ca
divide elementele
Din egalitatea (E2)

rezulta ca
, iar din egalitatea (E1) obtinem ca
. Deci
este un divizor comun al

elementelor a si b . Fie d un divizor comun al elementelor a si b. Din(E1) obinem c
=a -
b
i deci d
. Din egalitatea (E2) obinem c
=b-
. Cum d
i db, atunci d.
Acum, folosind egalitile (E3), din aproape in aproape, obinem c d divide elementele
Aadar
(ultimul rest nenul) este cel mai mare divizor comun al elementelor a
i b irul de egaliti (E1), (E2)(En) poart denumirea de algoritmul lui Euclid. Acest ir
de egaliti ne permite s determinm pentru un inel euclidian un cel mai mare divizor
comun a dou elemente Ultimul rest nenul din acest ir de egaliti este un cel mai mare
divizor comun al elementelor date. Teorema ne asigur c pentru un inel euclidian exist
un cel mai mare divizor comun a dou elemente. Se pune intrebarea dac cel mai mare
divizor comun este unic determinat. Acest lucru este clarificat de urmtoarea teorem:
Teorema II.3.2 Fie a si b dou elemente din inelul euclidian (A,) i d un cel mai
mare divizor comun al lui a i b Atunci:
1) Dac uU(A), atunci ud este un cel mai mare divizor comun al elemntelor a i b
2) Invers, daca d este un cel mai mare divizor comun al lui a i b, exist uU(A)
astfel incat dud (adic d i d sunt asociate n divizibilitate)
Demonstraie :
1) Deoarece d=
(ud) atunci ud|d. Din d|a si d|b, rezulta uda i udb Fie d A
astfel inct da i db Atunci dd Deoarece d|ud, atunci dud i deci ud este un
cel mai mare divizor comun al elementelor a i b
2) Presupunem c i d este un cel mai mare divizor comun al lui a i b Deoarece d
este un divizor comun al lui a i b rezult c dd La rndul su d este un cel mai
mare divizor comun al lui a i b, adic dd Rezulta c d este un asociat n
divizibilitate cu d
Exemplu : Fie n inelul Z[i] elementele a=-6+4i i b4+8i
S aflm cel mai mare divizor comun al acestor numere Stabilim algoritmul lui Euclid
asociat acestor numere:
22
-36+41i=(14+18i)2i+13i unde (13i)< (14+18i)
14+18i=13i(1-i)+(1+5i) unde (1+5i)< (13i)
13i=(1+5i)(2+i)+3+2i unde (3+2i)< (1+5i)
1+5i=(3+2i)(1+i)
Deci cel mai mare divizor comun al numerelor -6+4i i 4+8i este +2i
Teorema II.3.3 Fie (A, ) un inel euclidian i a,bA. Dac d este un cel mai mare
divizor comun al elemntelor a i b, exist elementele k, lA astfel incat: d=ka+lb
Demonstraie: Fie irul mpririlor successive din algoritmul lui Euclid:
a=b
unde
=0 sau (
) < () (E1)
b=
unde
=0 sau (
)< (
) (E2)
unde
sau (
)< (
) (E3)
.
.
.
unde
sau (
)< (
) (En)
(En+1)
Unde ultimul rest nenul
este cel mai mare divizor comun al elementelor a i b

Observaia II Elementele a,b A sunt prime ntre ele dac i numai dac exista
k,lA astfel inct 1=ka+lb
Exemple :
1)n inelul Z numerele a=24,b=17, sunt prime intre ele.
2)n inelul Z[i] numerele a=13+2i, b=-14+2i sunt prime ntre ele.
Observaia II2 Deoarece pentru orice pereche dintr-un inel euclidian exist cel
mai mare divizor comun atunci n inelul Euclidian(A, ) orice element ireductibil este prim.
Deci ntr-un inel euclidian, nu exist nici o deosebire ntre conceptele de element
23
ireductibil i element prim Totui pentru anumite inele euclidiene (ca de exemplu
Z,Z[i],etc.) folosim curent denumirea de element prim, iar pentru alte inele euclidiene (ca
de exemplu Q[X], R[X], C[X]) folosim curent denumirea de element ireductibil (n cazul de
fa polinom ireductibil)
Teorema II.3.4 Teorema de descompunere n factori primi Fie(A, ) un inel
euclidian. Oricare ar fi un element a nenul i neinversabil din A, exist o descompunere a sa
in produs de elemente prime, adic exist un numr finit de elemente prime
, ,

astfel inct a=
.
n plus aceast descompunere este unic n sensul c dac a
este o alt
descompunere n factori primi a elementului a, atunci mn i exist o renumerotare
, ,
elementelor
, ,
astfel nct s avem
oricare ar fi in
Demonstraie :
Existena descompunerii Vom dovedi c orice element nenul i neinversabil din A
este un produs finit de elemente prime din A.
Presupunem c aceast afirmaie nu este adevrat S notm cu X mulimea
elementelor nenule i inversabile din A care nu sunt produse de elemente prime nseamn
c X Fie aX este clar c a nu este prim i deci a nu este ireductibil nseamn c exist
A nenule i inversabile astfel inct a
. Cel puin unul dintre elementele
apartine lui X (deoarece in cazul
nu aparin lui X rezult
sau
sunt produse
de elemente prime din A i deci a este un produs de elemente prime, adic a nu apartine lui
X, contradicie)
S presupunem c
X este clar c
nu este prim i deci nu este ireductibil

Exist atunci elementele
nenule i neinversabile astfel inct a
. Raionnd ca
mai sus, cel puin unul din elementele
sau
X.
S presupunem c
X. Continund raionamentul de mai sus, prin recuren

gsim irurile de elemente
, ,
, ,
nenule i neinversabile astfel inct

a=
, ,
,(*) S notm prin
A+ oricare ar fi k i
cu I=
.
Fie :A-*+N funcia relativ la care A este inel euclidian S notm cu
M*(a)aI,a+ Cum M, exist n M un cel mai mic numr fie acesta
. Exist atunci
bI, b, astfel nct
(b) Fie xI oarecare exist q,rA astfel nct xbq+r unde r

sau (r)< (b) Cum x, bI, exist k,l astfel nct x
,b
. Deci x
i b
unde ,
A Cum r=x-bq, atunci r
-q
. Pentru k, din irul egaliti (*) avem
i
deci
=c
.
24
Atunci rc
-q
(c-q)
ceea ce arat c x
, adic rI Analog se arat c i n

cazul k obinem de asemenea rI Dac r ar fi nenul, din condiia (r)<(b) ar rezulta
(r)<
ceea ce ar contrazice faptul c
este cel mai mic element din M. Deci trebuie ca

r i deci xbq, adic b divide orice element din I Deoarece b
,atunci
b i deci

divide orice element din I. n particular
. Din irul (*)
rezulta
ca
este inversabil, contradicie Prin urmare X

Unicitate. S presupunem c avem pentru elementul a dou descompuneri n factori primi:
a=
Vom proceda prin inducie dup n Dac n, avem
. Deoarece
este ireductibil, atunci exist un
astfel inct
i ceilali
factori sunt inversabili. Deci trebuie ca m=1.
Am artat c mn si
. Presupunem afirmaia adevrat pentru n-1. Din

egalitatea
rezult c
. Deoarece
este prim, exist un
astfel inct
Deoarece
este ireductibil, rezult
. Putem presupune
(renumerotnd elementele un
) c un
. Deci exist un element inversabil

uA astfel nct
=u
i atunci
=u
de unde prin simplificare cu

obinem
=(u

Deoarece u
este de asemenea element prim (u
), prin ipoteza de inducie

rezult c n-1=m- i deci nm n plus elementele
, ,
i u
, ,
sunt asociate n
divizibilitate dou cte dou S presupunem c
~ u
,,
. Deoarece u este
inversabil rezult c
ceea ce incheie demonstraia teoremei de descompunere n

factori primi.

25
CAPITOLUL III
INELE DE POLINOAME

n acest capitol, inelele vor fi presupuse comutative i unitare Morfismele de inele
vor fi unitare, iar subiectele conin elementul unitate al inelului

III.1 INELUL POLINOAMELOR DE O NEDETERMINAT

Noiunea de polinom este una din noiunile fundamentale ale algebrei Originea
acestei noiuni se gsete ntr-o problem foarte veche de matematic i anume aceea de a
elabora un formalism general al calculelor algebrice care se efectueaz de obicei cu sume i
produse n care intervin un numr finit de numere
Definiia III Dac CA o submulime, considerm familia de subinele:
M*CCC, CM, C subinel n A+ Atunci C[M] =
este subinelul generat de C i M

n inelul A (sau subinelul obinut prin adjuncionare lui M laC n A)
Definiia III2 Oricare ar fi
, ,

N, un produs de forma c
, unde
cC i
, ,

M, aparine lui C,M- i se numete monom sau, mai precis, monom n
elementele
, ,

cu coeficientul cC.
Dac (
,,

,,

este o familie finit de monoame atunci suma finit

,,

,,

aparine de asemenea lui C,M- i vom numi aceast sum
expresie polinomial n
, ,

cu coeficieni n C
Propozitia III.1.1 Inelul C[M] coincide cu multimea elementelor A care se pot scrie ca
expresii polinomiale in elemente din M cu coeficienti in C.
Deminstratie: Observam mai intai ca multimea expresiilor polinomiale in elementele din M
cu coeficienti in C formeaza un subinel

Pentru ca
,-
dar
,- si obtinem C,M-
.

26
Observatia III.1.1 Daca M este o multime finite, M={
, ,
+ , atunci scriem
C[
, ,
] in lov de C[{
, ,
+- si avem: C[
, ,
- *
,,
,,
,,
unde familia (
,,
) este o familie finita,

indezata de multiindicii (
, ,
) . In particular, daca M={x} avem

C[x]={ *
, ,

Fie A un inel comutativ si unitar si consideram multimea
a functiilor de la N la A
Deci
*: , +. Daca scriem o astefel de prin multimea ordonata a

valorilor sale si f(i)=
, iN atunci
este multimea sirurilor

f=(
, ,
, ),
,
Sirurile f=(
, ,
, ) g (
, ,
, ) sunt egale daca si numai daca
,
Pe multimea
definim adunarea : +:
(, ) +
Astfel: f,g
: f=(
, ,
, ) g (
, ,
, ) + (
, ,
, )
Propoziia III2 (
,+) formeaz grup abelian

Demonstraie
1) Asociativitatea: ()f,g,h
(f+g)+hf+(h+g)
Fie h=(
, ,
, ).
Astfel: (f+g)+h=(
, ,
,.)+(
, ,
, )=((
)+
, (
) +
, , (
) +
, ) =((
+(
), (
) +
, , (
) +
, ) =
f+(g+h) (datorit asociativitii adunrii n inelul A)
2) Comutativitate: ()f, g
=>f+g=g+f
f+g=(
, ,
,.) =(
, ,
,.)= g+f (datorit

comutativitii adunrii n inelul A)
3) Elementul neutru este (,,,)

()f
, f+0=0+f=f ; f+0=(
+,
+, ,
+, ) =(
, ,
, ) f
4) Opusul oricrui element f este f=(
, ,
, ) Se verific imediat c f+(-

f)=(-f)+f=0
Dac f i g sunt dou polinoame suma f+(-g) se noteaz simplu, prin f-g i se numete
diferena dintre f i g Operaia prin care oricror dou polinoame f i g li se asociaz
diferena lor se numete scdere
27
n mulimea
considerm submulimea
()
a irurilor care au un numr finit de
termini nenuli. Aceasta nseamn c f
()
dac i numai dac exist mN cu proprietatea
f(i) dac im Multimea de numere natural asociat lui f
, {mNf(i) dac im+

admite un prim element, fie acesta egal cu n. Dac n rezult c f, iar dac n rezult
c f(n-) In acest ultim caz, numrul natural n- se numete gradul lui f i se noteaza
gr(f).
Pentru f convenim s considerm gradul su ca fiind -, adoptnd conveniile uzuale
i anume: -<n, -+n-, pentru orice numr natural n, -+(-)-
n consecin, dac f
()
i gr(f)n putem scrie f(
, ,
, ). Dac f,g
()
,
gr(f)n i gr(g)m,atunci f+g
()
i n plus avem:
gr(f+g)={
max(, ) ,
, () +()
< , () + ()

adica gr(f+g)max( gr(f),gr(g))
Multimea
este deci un subgroup al grupului tuturor sirurilor cu elemente din inelul A.

Introducem pe
()
o lege de compozitie notate multiplicative:
:
()

()

()
(, )
Astfel: f=(
, ,
, ) g (
, ,
, ) , (
, ,
, )
++
,
Este clar ca gr(fg) (f)+gr(g), deci f
()

Inmultirea pe
()
este:
1) Asociativa , adica f, g, h
()
: ( ) ( )
Notand h=(
, ,
, ) si ( ) (
, ,
, )

,
(f ) (
, ), unde e
c

28
e
( a
)c

Daca g (
, )cu d
( b
)

a

Am aratat deci ca e
, m ( ) ( )
2) Comutativa: f, g
()
:
=(
, ) unde

si
gf(
, )unde

Dar A este inel comutativ =>

3) Elementul neutru este irul ()(,,,,,)
4) nmulirea este distributiv fa de adunare
Astfel dac f=(
, ,
, ) g (
, ,
, ):
f(g+h) (
, ,
, )) cu
= fg+fh (
, ,
, ) cu

dar nmulirea n inelul A este distributiv fa de adunare i deci
,()kf(g+h)fg+fh. Analog(f+g) hfh+gh

Propoziia III Mulimea
()
mpreun cu adunarea i nmulirea definite mai
sus,este inel comutativ.
Elementele inelului (
()
,+,)se numesc serii formale cu coeficieni n inelul A
Propoziia III4 Funcia :A
()
, (a)(a,,,), aA, este un morfism injective
de inele.
Demonstraie ntr-adevr dac a,bA atunci
(a+b)(a+b,,)(a,,,)+(b,,,)(a)+(b) i
(ab)(ab,,,)(a,,,)(b,,,) (a)(b)
Mai mult,dac (a)(b), atunci (a,,,)(b,,,)i deci ab
29
Definiia III Inelul
()
se numete inelul polinoamelor de o nedeterminat cu
coeficieni n A.Un element f
()
se numete polinom de o nedeterminat cu coeficieni
din inelul A. Dac ngr(f) i f(
, ,
,,), atunci elementele
A, i*,2,,n+ se
numesc coeficienii polinomului f,
se numete coeficientul dominant al polinomului f, iar
se numete termenul liber al polinomului f

Observaia III2 Morfismul determin un izomorfism al inelului A pe subinelul
A*(a,,,) aA} al lui
()
, ceea ce permite s se identifice elementul a din A cu
imaginea sa prin izomorfismul , adic cu polinomul (a,,,) din
()
. Astfel A se poate
considera ca un subinel al lui
()
. Polinoamele de forma (a,,,)a se numesc
polinoame constante.
Pe de alt parte, notm prin X polinomul(,,,)care se numete nederminata X.
nmulirea seriilor formale conduce la
(,,,,) i, mai general, pentru orice

numr natural n:
(,,,,,) unde se afl pe poziia a n+-a.

De asemenea, dac a A, atunci pentru orice nN se obine formula:
(a)
(,,,,a,),unde a se gsete pe poziia a n+-a.

Dac f
()
i ngr(f),innd seama de formula(), obinem:
f=(
, ,
,,) (
,,,,)+(,
,,)++(,,,,
,,) (
,,,)+
(
,,,,)(,,,)+(
,0,,,)(,,,)++(a_n,,,,)(,,,,,,)
= (
+ +
(2)
Din aceste relaii se deduce urmtoarea propoziie:
Propoziia III5 Inelul
()
coincide cu subinelul su A,X- obinut prin
adjuncionarea lui X la subinelul A
Orice polinom f
()
se scrie in mod unic ca o expresie polinominal
f=
unde ngr(f) i
sunt coeficientii lui f.

Aceast reprezentare a polinoamelor se numete forma algebric a polinoamelor
Polinomul de forma a
unde aA i n este un numr natural este un monom Orice

polinom nenul este o sum finit de monoame nenule
Propoziia de mai sus expliciteaz structura algebric a inelului polinoamelor i
justific urmtoarea schimbare de notaie: n loc de
()
vom nota cu A[X] inelul
30
polinoamelor de o nedeterminat cu coeficienii n A Notaia este evident convenional,
deoarece ea introduce o liter,i anume X, pentru a desemna polinomul(,,,) Vom
folosi uneori notaiile A,Y-, A[T], A[t], etc., dac n raionament apar mai multe inele de
polinoame. Dac fA[X] este un polinom, vom nota uneori pe f cu f(X) i aceasta mai ales
cnd se folosete scrierea(2) a lui f, sau este necesar s se pun n eviden nedeterminata
Inelul A poate fi: inelul Z al ntregilor raionali, inelul
al claselor de resturi modulo

n, poate fi un corp comutativ, de exemplu: Q, R, C,
, p numr prim Obinem astfel inelele

de polinoame:Z[X],
[X], Q[X], C[X], cu coeficieni n Z,
,Q, R, C,
respectiv.
Aplicaie
Care din urmtoarele afirmaii este adevrat? ncercuiete litera A dac afirmaia
este adevrat, n caz contrar ncercuiete litera F
- n polinomul 3
-5X+13, coeficientul lui X este 5 A (F)

- Gradul polinomului 3
-7x+5 este 2 (A) F

- Polinomul 7
-9
+13X-6 are trei termeni A (F)

- Expresia algebric 2
+3X-5 este un polinom A (F)

Observaia III.1.3 Folosind scrierea (2) a polinoamelor, operaiile de adunare i
nmulire se transcriu astfel:
Dac f
++
++i g
++
+atunci
f+g=
+(
) +(
++ (
+(
) +(
++(
+
+

Exemple:
1. Calculai suma (-9
+7
-5X+3)+(13
+2
-8X-6)
Soluii
a) Se grupeaz termenii asemenea: (-9
+7
-5X+3)+(13+2
-8X-6)=
(-9
+13
)+(7
+2
)+(-5X-8X)+(3-6)=4
+9
+(-13X)+(-3)=4
+9
-13X-3
31
b) Polinoamele se pot aduna aranjnd termenii asemenea n coloane:
-9
+7
-5X +3
13
+2
-8X -6
4
+9
-13X -3
gsindu-se acelai rezultat ca la punctual a)
2. Calculate produsul (X+3)(X+2)
Solutii:
i) (X+3)(X+2)=X(X+2)+X(X+3)=
+ 5 +6
ii) Putem verifica rezultateledemai sus folosind aria dreptunghiului
{

2 2 6
aria este =
+5 +6
Observaia III4 De multe ori este foarte util scrierea polinomului f sub forma
f=
++
, lucru ntotdeauna posibil tinnd seama c adunarea

polinoamelor este comutativ
Reamintim c cel mai mare numr natural n astfel inct
se numete gradul lui f notat

gr(f). Polinomul constant f=a, aA ,a are gradul , deci gr(f)=0.
Teorema III.1.1 Fie A un inel comutativ i unitar i inelul polinoamelor A,X- Atunci
au loc afirmatiile:
1) Un element aA este inversabil n A dac i numai dac este inversabil n A,X-
2) Dac A este un domeniu de integritate, atunci U(A)=U(A[X])
Demonstraie
1) Dac aU(A) atuci avem ab,bA. Aceast relaie, considerat n A,X- a i b
fiind polinoame de grad 0, nseamn c a este inversabil n inelul A,X-
Dac aU(A,X-) atunci exist fA[X] astfel inct af=1.
Presupunnd c f
++
avem:
32
+ +
=1 => prin identificarea coeficienilor, c
=1=>
aU(A)
2) Dac A este domeniu de integritate atunci A,X- este domeniu de integritateDin
punctual precedent rezult c U(A)U(A,X-)
Pentru a demonstra incluziunea U(A,X-)U(A) Considerm polinomul f
++
inversabil n A,X- Atunci exist f
++

astfel c fg Avem gr(fg)gr() innd cont de faptul c A,X- este domeniu de
integrate c gr(f)+gr(g) sau m+n si deci mn
Astfel rezult c f
A, g=
A i, cum 1=fg=
, obinem c f
U(A).
Observaia III5
1) n particular dac AK este un corp, atunci elementele inversabile din inelul K[X]
sunt polinoamele de grad zero.
2) In inelul Z[X] unitatile sunt +1,-1.
3) Propozitia precedenta nu este adevarata pentru inelele care nu sunt integer.
Intradevar in inelul
[X] polinomul 2X+1 este inversabil deoarece (2X+1)(

2X+1)=1
Teorema III.1.2 proprietatea de universalitate a inelelor de polinoame de o
nedeterminata Fie A un inel comutativ si unitar , A[X] inelul polinoamelor de o
nedeterminata cu coeficienti in A si : ,- morfismul canonic () . Atunci
oricare ar fi inelulcomutativ si unitar B, morfismul unitar de inele v:AB si xB, exista un
unic morfismf de inele :A[X] B astfel ca (X)=x si diagrama

A A[X]
v
B sa fie comutativa, adica
Demonstratie:
Sa definim daca f A,X-, f a
, atunci () (

33
Aratam ca are proprietatile din enunt. Fie g= b
un alt polinom din A[X] sis a

presupunem ca mn. Completand eventual polinomul f cu termini ai caror coeficienti sunt
zero putem scrie f= a
, unde a
atunci ( + ) ( (
) (
((
) +(
))
+ (
+ (
() +()
Daca notam cu
, coeficientii produsului fg avem

si cum v este morfism
de inele obtinem v(
) (
)(

Tinand seama de acest lucru se verifica imediat ca v(fg)=v(f)v(g). Deci este morfism de
inele. Mai mult (X)= () () .
Sa verificamacum comutativitatea diagramei. Intradevar daca a ( )()
(()) () (
) ()
() si deci .
Unicitatea : sa presupunem ca : ,- este morfism de inele astfel incat
() , . Atunci pentru f= a
avem:
() ( a
) (a
)(X
) ((a
))(X
) v(a
)x
(f)
si deci .
Fie acum un inel B, AB un subinel al sau si v:A incluziunea, adica v(a)=a. Teorema
precedenta aplicata in acest, ne da pentru oricare x un morfism de inele
: ,-
astfel incat
()
( a
) a
A,X-
, formula care justifica relatia
() () Vom numi elementul f(x) valoarea polinomului f in x.

Din egalitatea de mai sus rezulta ca imaginea lui
este
(,-) ,- Se stie din

proprietatile morfismelor ca nucleul morfismului
este un ideal
al lui A[X], si anume:

*() ,-() +
Definitia III.1.4 Spunem ca elementul xB anuleaza polinomul f= a
din A[X]
sau ca x este o radacina sau un zero al lui f daca f(x)=0, adica a
.
Observatia III.1.5 Conform teoremei fundamentale de izomorfism pentru inele se
deduce pentru
urmatorul izomorfism:
: ,-
,- definit prin
(()
() Daca nici un polinom nenul din

A[X] nu admite pe x ca radacina avem
si deci
devine un izomorfism:
34
: ,- ,-. Aceasta insemana ca A[X] este izomorfism cu un inel de polinoame cu

coeficienti in A daca si numai daca
=0.
Aplicatii:
1) Polinomul -0.02
+2 +22 este folosit de antrenori pentru a stimula atletii

pentru a fi mai performanti. Polinomul reprezinta nivelul de performanta care are
legatura cu variatii ale nivelului de entuziasmare, de la x=1 (entuziasm minim) la
x=100 (nivelul maxim de entuziasm)
Aflai, valorile polinomului n x2, x5 i x8 Descriei ce se ntmpl cu
performanele pe msur ce suntem mult mai stimulai
2) Sunt cunoscute neplcerile provocate de rceal Rcim cnd virusul rcelii intr in
corpul nostru i se nmulete Valoarea polinomului -0,75
+ 3
+ 5 n X,
descrie bilioanele de particule virale aflate n corp dupa x zile de la invazie Gsii
numarul de particule virale, n bilioane, dupa o zi, 2 zile, zile, 4 zile Dup cte zile
numrul particulelor virale este maxim i n consecin ziua n care ne simim cel
mai ru? Dup ct timp ne vom simi complet refcui?
Funcia asociat unui polinom Fie polinomul A ,X- Asociind orcrui element x A
valoarea f(x) a polinomului f n punctul x se obine o funcie
:A A
(x)f(x), ()x A,
numit funcia polinomial asociat polinomului
O funcie :A A se numete functie polinomial daca exist un polinom fA,X- astfel
nct
.
Exemple:
a. Functia g: CC, g(x) 2i
-(3+i)x+4 este polinomiala, deoarece g=
, unde
f=2i
-(3+i)X+4.
b. Ibuprofen este un medicament folosit pentru ameliorarea durerii. Functia
f:RR, f(x),5
+3,45
-96,65
+347,7x este o functie polinomiala.

Pentru x 6 ea este folosit n estimarea numrului de miligrame de
ibuprofen aflat n snge la x ore dup ce 4 mg de medicament au fost
nghiite

35

X=2 0 2 6

c. n anul 1980, s-a observat o tendin a creterii temperaturii pe glob i astfel
a aprut termenul de ncalzire global Oameni de tiin sunt din ce in ce
mai convini c arderile de crbune, uleiurile si gazele rezultate din industrie
etc, determin creterea temperaturii planetei
Pentru a afla cu cte grade crete temperatura y a globului dupa x ani, din 98 pn n
prezent, se folosete formula:
y=
X .
Aflai cu cte grade va fi mai mare temperatura planetei n anul 24

2
1
0 30 60 ani dupa 1980
d. Relaiadintre rata morii omului, calculat pe de oameni, i media
numrului de ore n care doarme ntr-o zi este dat de funcia polinomial:
x f(x)
0
1
1.5
2
3
4
5
6
0
255
318.26
344.4
306.9
193.2
66
0
36
f: RR, f(x)92857429
-1336x+5460828571

nr.orelor de somn, x 5 6 7 8 9
rata morii (pe oameni), f(x) 1121 805 626 813 967
Precizai rata morii oamenilor care dorm 4 h, 5, 5 h, 7, 5h i h pe zi.
Observaia III6 Dac A este un inel si f, g sunt polinoamele egale din A,X-, atunci
este evident c funciile polinomiale
i sunt egale.
Exist ns i polonoame diferite care s aib funciile polinomiale egale
Exemplu: Considerm polinoamele f=X+
i g
, din
[X].
Fie
, :
funciile polinomiale asociate lui f si g. Avem
(0)= (0)=
)=g(
)=0. Deci
= dar, evident f g
Observaia III7 Se tie din Analiza matematic c orice funcie polinomial f: RR
este o funcltie continu i indefinit derivabil Funcia exponenial este continu i
indefinit derivabil si nu este polinomiala Exist aadar funcii reale de o variabil real
care nu sunt polinomiale.

III2 MPRIREA POLINOAMELOR

nvnd mai mult matematic vei descoperi noi metode de a descrie lumea De
exemplu s considerm un polinom care modeleaz numrul anual al condamnailor
pentru trafic de droguri i un alt polinom care modeleaz numrul arestrilor pentru
traficul de droguri Prin mprirea acestor polinoame, obinem o expresie algebric care
descrie rata condamnailor pentru arestrile traficanilor de droguri
n acest paragraf vom arta cum se mpart polinoamele Doua dintre cele mai
importante teoreme din algebr sunt teorema mpririi cu rest pentru numere ntregi
(vezi II.3) cat i teorema mpririi cu rest pentru polinoame
37
Teorema III.2.1-Teorema mpririi cu rest pentru polinoame : Fie K un corp
comutativ si gK,X-, g Oricare ar fi polinomul fK,X-, exist polinomele q, rK,X] astfel
nct: f = gq + r, gr(r) < gr(g).
n plus polinoamele q si r sunt unice satisfcnd propietile anterioare
Polinoamele q i r se numesc, respectiv, ctul i restul mpririi polinomului g
Ce se observ? Aceast relaie este aproape identica cu acea din teorema mpririi
cu rest pentru numere ntregi Este suficient s schimbm cuvntul numr ntreg cu acela
de polinom i obinem relaia de mai sus cu o mic deosebire: condiia r<b se
schimb n condiia gr(r)<gr(g). n ambele teoreme se observ c restul i ctul sunt unic
determinate Aceste doua teoreme nu numai c se aseamn prin enun, dar i
demonstraiile lor sunt aproape identice Demonstraiile acestor teoreme se bazeaz pe
propietatea fundamental a mulimii N a numerelor naturale de a fi bine ordonat n sensul
c orice parte nevid M a lui N are un prim element
n continuare dm un model de demonstraie n paralel pentru teorema mpritii cu
rest pentru numere ntregi i pentru teorema mpririi cu rest pentru polinoame.

Demonstraia teoremei mpririi cu rest
pentru numere ntregi
Demonstraia teoremei mpririi cu rest
pentru polinoame
Dac exist qZ astel nct abq atunci
consideram r Presupunem deci c
abq oricare ar fi q Z Considerm
mulimea M*nN()k Z astfel nct
n=|a-kb+ Este clar ca M Deoarece N
este bine ordonat, exist n mulimea M
un cel mai mic element; fie acesta r. Deci
exist qZ astfel nct ra-qb|. Evident ca
r S artm c r<b Prin reducere la
absurd presupunem c rbDaca a-qb>0,
atunci r=a-qbb
Notm sgnb {
,
, <
Avem
bbsgnb i deci a-qbbsgnb sau
a-(q+sgnb)b Rezult ca ra-
(q+sgnb)b aparine mulimii M Dar cum
Dac exist qK,X- astfel nct fqg atunci
considerm r Presupunem deci c fgq
oricare ar fi qK,X- Considerm mulimea
M*nN()hK,X- astfel nct ngr(f-
gh)+ Este clar c M Cum N este bine
ordonat, exist M un cel mai mic element,
fie acesta m Deci exist qK,X- astfel nct
m=gr(f-gq). Notam r=f-qg i deci fqg+r
Vom arata c gr(r)<gr(g)
Prin reducere la absurd presupunem
gr(r)gr(g) Fie t=gr(g) Deci mt Notm
rr-
q i este clar c mgr(r)<gr(r).

Pe de alt parte rf-gq-
g=f-g(q-
)
ceea ce ne arat c mM Cum m<m,
aceasta contrazice alegerea lui m.
n concluzie q este ctul si r este restul.
38
r<r, aceasta contrazice alegerea lui r Dac
a-qb, atunci rqb-ab i deci b(q-
sgnb)-a Rezult c ra-b(q-sgnb)|
aparine mulimii M Dar Cum r<r, aceasta
contrazice alegerea lui r. Deci r<|b|.
Acum, daca a-qb>0, avem r=a-bq i deci
abq+r ceea ce arat c q este ctul si r
restul mpririi lui a la b Dac a-qb
avem r=bq-a i deci abq-r=bq-|b|+|b|-
r=b(q-sgnb)+r unde rb-r. Cum
r<b atunci este clar c r<b i
deci q-sgnb este ctul i r este restul
mpririi lui a la b
Unicitatea S presupunem c avem doua
scrieri: abq+r, r<b i abq+r,
r<b Prin scdere membru cu
membru obinem b(q-q)r-r i deci
|b||q-qr-r Dac q-q atunci bq-
qb Din inegalitile r<b i
r<b rezult c r-r<b i deci este
imposibil egalitatea |b||q-qr-r|. Prin
urmare trebuie ca |q-q de unde qq,
caz n care i rr
Unicitatea S presupunem c avem dou
scrieri:
f=gq+r, gr(r)<gr(g)
fgq+r, gr(r)<gr(g)
Prin scdere membru cu membru a
ultimilor dou egaliti obinem g(q-q)r-
r. Dac q-q atunci gr(g(q-q))gr(g) dar
din inegalitile gr(r)<gr(g) i deci obinem
o contradicie
Prin urmare q-q i deci qq n Acest
caz i rr

Rezult deci c:
Daca mulimea K este un corp, atunci inelul de polinoame K,X- este inel euclidian relativ la
funcia: :K,X--*+N, (f)gr(f), ()fK*,X-
Exemple:
1. Fie Polinoamele f=3
-2
+6X+ i g=
-4
3
-2
+6X+1
-4
-3
+12
+10X+4
39
/
+10
+X+1
-
+4

/ 10
+4
+6X +1
-10
+40X
/ 4
+46X+1
-4
+16
/ 46X+17 =r
Deci ctul este q=3
+10X+4, iar restul r=46X+17

Proba: (
-4) (3
+10X+4)+(46X+17) = 3
-2
+6X+1 = f
2. Folosind tabelele operaiilor corpului
i organizarea uzuala a
calculelor din algoritmul mpririi polnoamelor, avem:
2
+4
+2
X+2
+X+
+2

/ 2
+2
X+2
2

/ / 4
X+2
X+

/ X+

Rezult q
+2
i r X+
.
Proba: (2
+X+
)(
+2
)+ X+
= 2
+4
+2
X+2

Teorema III.2.2 - Teorema restului Fie K un corp comutativ, fK,X- i aK Atunci
valoarea f(a) a polinomului f n punctul a este egal cu restul mpririi lui f prin X-a
Demonstraie : Fie q, rK,X- astfel nct:
f(x)=(X-a)q+r, gr(r)<gr(X-a)=1
40
Rezult c rK i deci
f(a)=((X-a)q+r)(a)=(a-a)q(a)+r(a)=r(a)= r
Aceast teorem ne ajut s gsim restul mpririi unui polinom oarecare prin
polinomul X-a fr a mai efectua mprirea lui f prin X-a.
Exemplu: S se gseasc restul mpririi polinomului f
-2i
+4X+1+2i prin
binomul X+i.
Conform teoremei de mai sus restul reste r=f(-i)= ()
-2i ()
+4(-i)+1+2i =1+2-
4i+1+2i=4-2i
Teorema de mai sus are dezavantajul c nu afirm nimic relativ la expresia ctului
mpririi polinomului f prin binomul X-a.
Vom indica acum un procedeu de aflare a ctului mpririi polinomului f prin
binomul X-a.
S presupunem c f este polinomul de forma: f= a
an.
Dac scriem formula mpririi cu rest pentru polinoamele f si X-a obinem egalitatea
f = (X-a)q+r, gr(r)<gr(X-a)=1 (1).
Cum gr(f) = n, atunci trebuie ca gr(q)=n-1. Deci q este un polinom de forma
q= b
, b

Egalitatea (1) devine n acest caz:
++
( )(
++
) +
Efectund nmulirea n partea dreapt obinem:
( )(
++
++
+(
+ +(
+ +(
)
+(
)
Prin identificarea celor dou polinoame obinem c:
41

(2)

= r a

Din egalitile (2) obinem succesiv:

+ a

(3)

+ a

r =
+ a

Egalitile () se trec n tabelul urmtor:

+a
+a
..
r

n rndul de mai sus al tabelului se scriu coeficienii polinomului f, iar n rndul de jos
coeficienii
,...,
ai ctului i restul r
Tabelul (4) poart denumirea de schema lui Horner.
42
Exemplu Utiliznd schema lui Horner s se determine ctul i restul mpritii
polinomului f=3
-11
+12
-5X-2.

3
2 3
b3
-11
-+23=-5
b2
12
2+2(-5)=2
b1
-5
-5+22-1

-2
-2+2(-1)=-4
r

Ctul i restul mpririi sunt qX-5X2+2X- i r-4
Observaia III2 Schema lui Horner ne ofer nu numai un procedeu de obinere a
ctului mpririi polinomului f prin binomul X-a, dar i un procedeu de determinare a
restului.
Observaia III22 Un alt procedeu pentru determinarea ctului i a restului
mpririi unui polinom f prin altul f se bazeaz pe observaia c gr(q)gr(f)-gr(g),
gr(r)<gr(g) prin urmare, necunoscutele problemei, coeficienii polinoamelor r i q sunt n
numr finit mai mult aceti coeficieni sunt legai de coeficienii polinoamelor f i g printr-
un sistem de acuaii liniare, care se obin identificand coeficienii lui
,... din stnga

i din dreapta semnului de egalitate
Exemplu Fie f=5-X+3
+2
i g-1+2
Pentru a afla ctul i restul mpririi

lui f la g observm c gr(q)2, gr(r)2 Prin urmare, vom avea de determinat coeficienii
polinoamelor q=a+bX+c
, rd+eX, astfel nct s aib loc egalitatea:

5-X+3
+2
=(-1+2
)(a+bX+c
)+d+eX. Aceasca conduce la sistemul de ecuaii:

5 = -a+d
-1 = -b+e
3 = 2a-c , din care rezult c, b, a2, d7, e-1
0 = 2b
2 = 2c
Metoda aceasta se numete metoda coeficienilor nedeterminai
43
CAPITOLUL IV
PROPIETI ARITMETICE ALE INELELOR
DE POLINOAME

n acest capitol, K este un corp comutatic K[X] inelul polinoameor n nedeterminata
X cu coeficieni n K

IV DIVIZIBILITATEA N INELE DE POLINOAME DE O NEDETERMINAT

Din teorema III rezult c inelul K,X- este un inel integru
Propoziia IV Dac f, g, h sunt polinoame n K,X-, astfel nct fh gh i h,
rezult fg
Demonstraie: ntr-adevr avem (f-g)h, prin urmare unul din factori trebuie s
fie nul Cum h, rezult ca f-g=0, adica f=g.
n continuare vom reconstitui n inelul K[X] teoria divizibilitii
Definiia IV Fie f, g dou polinoame din K,X- Spunem c g divide f (sau f este
divizibil prin g, sau g este un divizor al lui f, sau nct f este un multiplu al lui g) i scriem g
f, dac exist un polinom hK,X- astfel nct: f gh
Exemplu : Considerm polinoamele f
-4X+12 i gX+2
Deoarece
-4X+12=( X+2)(
-5X+6) rezult c g f
Observaia IV:
1. Din teorema mririi cu rest rezult c g divide pe f dac i numai dac restul
mpririi lui f la g este zero.
2. Daca g f i f atunci gr(g)gr(f)
44
ntr-adevr, deoarece g f exist un polinom h astfe nct fgh Deoarece f, atunci
gr(f)gr(g)+gr(h) Dar gr(h) i deci gr(g)gr(f)
3. Polinoamele de grad zero, adic constantele nenule, divid orice polinom
ntr-adevr, daca aK, a i f este un polinom oarecare putem scrie f(aa)fa(a f)
i deci a f
Propoziia IV2 Fie f, g, h K,X- Daca h g i g f atunci h f (tranzitivitatea relaiei
de divizibilitate)
Demonstraie: ntr-adevr, cum h g, atunci exist un polinom
, astfel nct
g=h
Cum g f, exist un polinom
astfel nt f=g
nlocuind n aceast egalitate pe

g=h
, obinem c f(h
. =h(
.) i deci h f
Propoziia IV Fie
, g K,X- Dac g|
i g
, atunci g |
, oricare ar
fi polinoamele
K,X-
Demonstraie: ntr-adevr deoarece g
, exist polinomul
astfel nct
=g
;
deoarece g|
, exist polinomul
astfel nct
=g
. Atunci avem
(gg1)+
(gg2)=g(
) i deci g
.
Observaia IV2 Din propoziia III6 tim c elementele inversabile din K,X- sunt
polinoamele de grad, zero, nenule, adic elementele diferite de zero din K nseamn c
elementele inversabile din K,X- formeaz grup multiplicativ, anume K* (grupul elementelor
nenule din K).
Propoziia IV4 Fie f, gK,X- Dac g f i f g atunci exist aK* astfel nct fag
Definiia IV 2 Dou polinoame din K,X- care se obin unul din altul prin nmulire
cu un element inversabil din K se numesc polinoame asociateCnd polinoamele f i g sunt
asociate notm simbolic f~g.
Din propoziia anterioar rezult c f~g dac i numai dac fg i g|f.
Exemplu:
+ i 2
+2 sunt polinoame asociate n Q[X].

Observaia IV Orice polinom este divizibil prin elementele inversabile i prin
polinoamele asociate cu el .
Propoziia IV5 Fie f=
++
K,X- i aK Dac af, atunci a|

i=1,,n.
45
Demonstratie: Deoarece af exist g
++
, astfel nct fag
++
. Dac f atunci
=0, i=1,,n i n acest caz a|
i=1,,n.
Dac f atunci mn i
=a
deci a|
, i=,,n
Teorema IV.1.1 Teorema lui Bezout Polinomul fK,X- se divide cu X-a, aK dac i
numai dac f(a)
Demonstraie : Din teorema mpririi cu rest pentru polinoame n care notm
g(X)=X-a retult c f(X)=(X-a)q(X)+r,unde q(X) K,X- i rKAtunci X-a divide pe f dac i
numai dac r, deci dac i numai dac f(a)r
Propoziia IV6 Inelul polinoamelr K[X] este euclidian.
Demonstraie: Definim funcia : K,X--*+N , (f)gr(f)
Avem evident (fg) (f)+ (g) Din teorema mpririi cu rest rezult c inelul
polinoamelor K[X] este euclidian. Deci K,X- se bucur de toate proprietile aritmetice ale
inelelor euclidiene.
n K,X- exist un cel mai mare divizor comun i un cel mai mic multiplu comun a dou
polinoame.
Definiia IV Fie f, gK,X-Un polinom dK,X- se numete un cel mai mare
divizor comun al lui f i g dac:
df i dg
Dac dK,X- astfel nct df i dg atunci dd
Teorema IV.1.2 Oricare ar fi f,gK,X- atunci exist un cel mai mare divizor comun al
lui f i g
Demonstraie: Dac fg atunci d este cmmdc al lor Dac f i g atunci
df deoarece f este divizor comun al lui f i g pentru c ff i gf Iar dac d este divizor
comun al lui f i g atunci df df este cmmdc(f,g)
S analizm cazul f i g
Din teorema mpririi cu rest pentru polinoamele f i g acem c exist dou elemente
K,X- astfel nct fg
cu gr(
)<gr(q) (E1)
Dac
atunci aplicm din nou teorema mpririi cu reste i deci exist
K,X-
astfel nt g=
q+
cu gr(
)<gr(
) (E2)
46
Repetnd acest proceedeu ,obinem elementele
,..,
,...,
K,X- astfel nct :

r=
) < (
) (E3)
....................................................
, (
) < (
(En+1)
Deoarece gr(r)>gr(
)<...<gr(
)>gr(
) i mulimea este bine ordonat, atunci exist

un numr natural n astfel nct
i
()
=0.
Vom arta c
este cmmdc al lui f i g

Cum
i innd seam c
, iar
, atunci

. Obinem din aproape n aproape c
divide elementele
,...,
i din (E)
|f. Deci
este divizor comun al polinoamelor f i g

S artm c este i cel mai mare cu aceast proprietate
Fie d un divizor comun al polinoamelor f i g Din (E) obinem c ,
=f-g
i cum df i
dg arunti d
,apoi din (E2) d
i din aproape n aproape avem d
, ceea ce trebuia s
demosntrm
Am constatat c
obinut prin aplicarea succesiv a teoremei mpririi cu rest a

polinoamelor este cmmdc al polinoamelor f i g Acest procedeu se numete i n acest
caz Algoritmul lui Euclid.
Observaia IV4 Din definiia anterioar rezult c dac
=c.m.m.d.c.(f,g), atunci
d|
d prin urmare d i
sunt polinoamel asociate . Reciproc dac d este

c.m.m.d.c.(f,g), orice polinom asociat cu d, adic orice polinom de forma d cu K* este i
el c.m.m.d.c.(f,g). Deci cmmdc a dou polinoamel f i g este unic , abstracie fcnd de un
factor constrant nenul .
Exemplu: Dac f
- i g
-,orice polinom de forma dg i orice polinom h, care

divide pe f si g, divide pe d; prin urmare i pe d
Observaia IV5 n clasa polinoamelor care sunt cmmdc(f,g) exist unul singur
care are coeficientul dominant egal cu 1 ; acela se noteaz cu simbolul (f,g) i el este de
obicei cmmdc al polinoamelor f i g
Astfel cu aceast convenie acem (
-1,
-1)=X-1.
Exemplu: Fie f=
-3X+3, g=2
-2
-X+1. Observm c (f,g)(2f,g) De aceea i

pentru a nu lucra cu numere fracionare, cutm restul mpririi lui 2f la g:
47

2
6 +6 2
+
2
+2
7 +6

Astfel
-7X+6. Cutm acum restul mpririi lui g la
:
2
7 +6
2
+4
2 12X+12
2
+
2
+84 72
71X - 71
Prin urmare
=71X-71;putem considera n locul lui
polinomul asociat X-1;

amplicnd nc o dat mprirea lui
la
7 +6

+ X-6
-6X+6
6X-6
/ /
Obinem c (f,g)X-1
Teorema IV.1.3 Fie f i g dou polinoame nenule din K,X- Dac d este un cmmdc
al lui f si g atunci exist dou polinoame u,v K,X- astfel nct
d=uf+vg
Demonstraie: Am czut c ultimul rest nenul
din algoritmul lui Euclid este

cmmdc al polinoamelor f i g
48
Din (E) obinem c
f+
g, unde
=-
. Din (E2) obinem c
=g-
=
g-(
f+
g)
=-(
)f+(1-
)g=
f+g, unde
=-
=1-

Continund procedeul putem s presupunem c pentru orice i (in-1) am determinat
polinoamele
astfel nct
f+
g.
Din algoritmul lui Euclid avem c
. Deoarece
f+
g si
f+
, atunci
f+
g-(
f+
g)
=(
)f+(
)g=
f+
g, unde am notat
. Dac d este un
cmmdc al polinoamelod f i g ,rezult c exist un aK* astfel ncd d=
.Deci
d=
+uf+vg,unde u=
i v
.
Definiia IV4 Polinoamele f,g din K[X] se numesc prime ntre ele daca singurii lor
divizori comuni sunt elementele inversabile din K,X-,adic nu exist n K,X- nici un polinom
de grad pozitiv ,care s divid pe f i pe g
Rezultatul obinut se poate formula n :
Teorema IV.1.4 Condiia necesar i suficient ca polinoamele f i g din K,X- sa fie
prime ntre ele este dat de relaia
1=uf+vg.
In care u i v sunt polinoame din K,X-
Observaia IV6 Aa cum am definit cel mai mare divizor comun a dou polinoame,
putem defini cmmdc a unui numr finit de polinoame, mai precis, dac
,...,
K,X-,
atunci un polinom dK,X- se numete un c.m.m.d.c. al polinoamelor
,,...,
dac verific
urmtoarele condiii:
1. d|
,d|
,....,d|
;
2. dac d este un polinom astfel nct d|
, d|
,...., d|
atunci dd
Fiind date polinoamele
un c.m.m.d.c. al lor se calculeaza astfel : se

determin
un c.m.m.d.c al polinoamelor
, apoi se determin
un c.m.m.d.c. al
polinoamelor
si
, apoi se determin
un c.m.m.d.c. al polinoamelo
,..., apoi se
determin
un c.m.m.d.c. al polinoamelor
. Polinomul d=
este un
c.m.m.d.c. al polinoamelor
,
, ,
.
Definiia IV5 Fie f,gK,X-Un polinom mK,X- se numete un cel mai mic multiplu
comun al polinoamelor f i g dac:
49
1. fm i gm
2. Dac mK,X- astfel nct fm i gm atunci mm
Ca i teorema II4, demsnotraia teoremei care urmeaz constrituie un procedeu de a
obine un cmmmc a dou polinoame
Teorema IV.1.5 Fie f, gK,X- dou polinoame dintre care cel puin unul este nenul
Dac dK,X- este un cmmdc al lui f i g, atunci polinomul m=fg/d este un c.m.m.m.c. al
lui f i g
(aici fg/d nseamn ctul mparirii polinomului fg prin d)
Demsnotraie: Deoarece df i dg, exist polinoamele f si g nct fdf i gdg
n plus , polinoamele f i g sunt prime ntre ele Deci mfgfg, ceea ce arat c m este un
multiplu comun al lui f i g Fie m un polinom astfel nct fm i gm Deci exist
polinoamele
astfel nct m
i m
. Avem md
i md
.
Polinoamele f i g fiind prime ntre ele, exist polinoamele u i v astfel nct uf+vg
nmulind aceast egalitate cu
(de exemplu), obinem ca
=
u
f+vg
=u
f+vf+vf
f(u
+v
), ceea ce arat c f
. Deci exist un polinom
,
astfel nct
. Deoarece mg
, atunci mgf
=m
i deci mm Deci polinomul

mfgd este un cmmmc al lui f i g
Observaia IV7 Aa cum am definit cmmmc a dou polinoame putem defini
cmmmc al unui numr oarecare finit,de polinoame Mai precis : dac
,...,
K,X-
atunci un polinom mK,X- se numete un cmmmc al polinoamelor,
,...,
dac
verific urmtoarele condiii:

|m,
|m,...,
|m;
dac mK,X- astfel nct
m,
m,,
m atunci mm
Ultima teorem nu se poate extinde la cazult cnd avem n polinoame
cu
n n acest caz cmmmc al polinoamelor se calculeaz astfel :se determin un
c.m.m.m.c, m1 al polinoamelor
; apoi se determin un cmmmc ,
, al polinoamelor
,..., n final, se determina un c.m.m.m.c.,
, al polinoamelor
. Polinomul
m=
este un c.m.m.m.c. al polinoamelor

50
IV.2 POLINOAME IREDUCTIBILE.
CRITERII DE IREDUCTIBILITATE

Aa cum am afirmat, nu exist nici o deosebre ntre conceptele de element
ireductibil i element prim ntr-un inel euclidian. Totui pentru anumite inele euclidiene
(ca de exemplu Z, Z[i], etc) folosim curent denumirea de element prim , iar pentru alte inele
euclidiene (ca de exemplu Q[X], R[X], C[X])folosim curent denumirea de element
ireducitibil (n cazul de fa polinomm ireductibil)
Definiia IV2 Orice divizor al polinomului fK,X-,care nu este nici inversabil i nici
asociat cu f, se numete divizor propriu al lui f
Rezult c dac g este divizor propriu al lui f,atunci gr(g)<gr(f) ntr-adevr,
faptul c gf, nseamn c exist polinom h astfel nct s putem scrie fgh prin urmare,
gr(f)=gr(g)+gr(h). Dar gr(h), deoarece polinomul g nu este asociat cu f. Aceasta
nseamn c gr(h) deci gr(g)<gr(f). Deoarece g nu este unitate, gr(g), de unde
rezult afirmaia
Definiia IV22 Polinomul fK,X- se numete polinom ireductibil peste corpul K
dac nu admite divizori proprii n K[X].
Dac exista dou polinoame g,h K,X-,astfel nct fgh cu gr(f)gr(g) i gr(f)
gr(h), atunci spunem c f este polinom reductibil peste corpul K.
Observaia IV2
1) Orice polinom de grad 1 din K[X] este ireductibil peste K. ntr-adevr, fie fK,X-
cu gr(f)=1 . Atunci faX+b, a,b K, a Presupunem c f este reductibil peste K.
Prin urmare , exista g, h K,X- astfel nct f gh, gr(g)<1, gr(h)<1.
Evident, g, h, deci gr(g)=gr(h)=0. Rezult gr(f)gr(gh)gr(h)+gr(h), deci
1=0, contradicie Prin urmare f este ireductibil peste K.
2) Orice polinom fK,X] de gradul 2 sau 3,care nu admite un factor de gradul 1 n
K[X], este ireductibil peste K. ntr-adevr,dac presupunem c f este reductibil
peste k, atunci exist g, hK,X- astfel nct f gh, gr(g)<gr(f), gr(h)<gr(f).
Deoarece gr(f)=gr(f)+gr(h), iar gr(f) *2,+ rezult gr(g) sau gr(h),
contradicie Prin urmare f este ireductibil peste K.
51
Exemplu : Polinomul f=
+ Q,X- este irecutibil peste Q

ntr-adevr, din egalitatea (aX+b)(cX+d)=
+ rezult ac, ab+bc=0, bd=3.

Din prima i ultima ecuaie rezult c ab mprind cu ab ecuaia a doua , obinem
d/b=-c/a=u; prin urmare -
u=1,
u=3, de unde -
=3, ceea ce este absurd, 3 nefiind

un numr negativ. Aadar polinomul
+3 nu are divizori de grad 1; nseamn c singurii

lui divizori n Q[X] sunt polinoamele de grad 2, deci asociate, i cele de grad , deci
inversabile. S observm c acelai polinom se poate scrie f(X-i)(x+i), X+i
C[X], deci f este reductibil peste C.
Teorema IV.2.1 Fie f, g, hK,X- Dac h este prim cu f i divide produsul fg, atunci h
divide polinomul g.
Deci,dac (f,h) i ffgh|g/
Demosntraie: Din(f,g)=1 rezult c exist u,vK,X- astfel nct fu+hv
nmulind cu g obinem fgu+ghv=g. Deoarece h|fg ()rK,X- astfel nct fghrprin
urmare
h(ru+gv)=g, de unde rezult c hg
Corolar IV.2.1 Fie f,
,...,
K,X- dac f este ireductibil peste K i divide

produsul
, atunci cel mai puin unul dintre factorii
,...,
este divizibil cu f.
Demonstraia se realizeaz prin inducie matematic asupra lui r, folosind teorema
precedent Pentru r=2 suntem n cazul acelei teoreme. Presupunem c afirmaia este
adevrat pentru produsul de factori n numr mai mic dect r. mprind factorii
,...,
n
dou grupe
,...,
,...,
,s notm p
...
, q=
...
.
Prin ipotez fpq Dac fp, concluzia rezult n baza ipotezei de inducie dac fp, atunci f
fiind ireductibil este prim cu p; prin urmare n baza teoremei precedente divide produsul q
i ,tot n baza ipotezei de inducie , divide unul din factorii
...
.
Din paragraful precedent tim c inelul K,X- este euclidian n particular K[X] este
un inel factorial. Deci i n K,X- exist o teorema de deoscumpunere n factori primi
Teorema IV.2.2 Fie fK,X- un polinom de grad mai mare ca Atunci f se
descompune ntr-un produs finit de polinoame ireductibile peste K;descompunerea fiind
unic, abstracie fcnd de nmulirea cu elemente inversabile din K,X- i de ordinea
factorilor.
52
Demonstraie: Demonstraia primei pri a afirmaiei se face prin inducie
matematic asupra gradului polinoamelor Fie n=gr(f). Daca n=1, atunci f este ireductibil
peste K (printre produsele finite acceptm i produsele cu un singur factor) Presupunem
c n i c afirmaia este adevrat pentru polinoame de grad mai mic ca n Dac f este
ireductibil atunci afirmaia este adevrat n caz contrar exist g, h K,X] care nu sunt nici
inversabile nici asociate cu f, astfel nct f=gh, gr(g)<n gr(h)<n. Conform ipotezei induciei
g i g sunt produse finite de polinoame ireductibile peste K, deci i fgh este un produs finit
de polinoame ireductibile peste K.
Unicitatea: S presupunem c avem pentru f dou descompuneri f
...
...
,fiind polinoame ireductibile . S considerm polinomul
; produsul
...
, este
divizibil prin polinomul ireductibi
. Conform corolarului IV.2.1, cel puin unul dintre

factorii acestui produs este divizibil cu
. S presupunem c
. Deoarece
este
ireductibil , rezult c
, sunt asociate , adic putem scrie
cu K* Sa
mprim cu
n ambele pri ale semnului de egalitate; obinem
....
.
Relund acum raionamentul cu
, vom gsi c printre factori
....
este unul asociat cu
i renumerotndu-i, la nevoie, putem presupune ca acela este
; deci
cu

K*. mprind cu
, obinem
....
. S presupuenm c n<m Repetnd

raionamentul fcut cu
pentru factorii
,....,
, i mprind succesiv cu aceti

factori, obinem
....
. O asementea egalitate nu este posibil deoarece

gradul unui produs de polinoame este egal cu suma gradelor factorilor. Astfel, ipoteza n<m
este absurd n acelai mod se poate arta c inegalitatea nm nu este cu putinprin
urmare, n=m i fiecare dintre factorii
apare n ambele pri ale semnului de egalitate

exact de acelai numr de ori Deci i a doua parte a afirmaiei este demontrat
Exemplu:4
-4
-4
+4
-X+1=(X+1)(X-1)
(2
+2X+1)(2
-2X+1)
=4(X+1) (X-1)
+X-1/2)(
-X+1/2)
Observaia IV.2.2 Teorema mpririi cu rest i teorema lui Bezout sunt utile atunci
cnd dorim s verificm dac un polinom f admite un factor de grad nti de forma X-a.
Aceast verificare este suficient pentru a proba ireductibilitatea lui f atunci cnd gradul lui
f este 2 sau i coeficienii si sunt ntr-un corp. n general ns nu dispunem n algebr de
criterii genreale care s ne permit s decidem dac un polinom arbitrar este sau nu este
ireductibil. Un criteriu care contituie o condiie suficient pentru ca un polinom s fie
ireductibil este criteriul lui Eisenstein, enunat n urmtoarea teorem:
Teorema IV.2.3 Fie f=
+...+
X+
un polinom avnd coeficienii

intr-un inel factorial A. Presupuenm c exist un element prim pA astfel nct p|
,....,p|
,
p
. Atunci f este polinom ireductibil n A[X].

53
Demosntraie : Presupunem c f admite o descompunere ntr-un produs n care
factorii au gradele strict mai mici dect gradul lui f , deci :
+....+
X+
=
(
+...+
)(
+...+
), i n plus, r>0. Reducnd modulo p aceast egalitate i

notnd cu
clasele modulo pe ale coeficienilor se obine n (ApA),X-egalitatea:

=(
+....+
) (
+....+
)
Presupuenm c
atunci din
recult
simplificnd cu X se obine :

+ +
)(
++
)
n continoare se procedeaz analog i dup n-r pai se obine egalitatea:

.(
+ +
)/ ,

Atunci
i aceasta implic
=0,ceea ce este imposibil. Rmne aadar c
i deci
=0. Trecnd n Z obinem c
este divizibil cu
. Aceasta contrazice ipoteza

i n cosecin f este polinom ireductibil
Exemple:
1. Fie poinomul f=
+5
+2
-40X+35.Acest polinom este

ireductibil n Q,X- deoarece lund numrul prim p5 sunt
ndeplinite condiiile criteriului lui Eisenstein.
2. Dei criteriu lui Eisenstein este destul de restrictiv,prin ipotezele
sale, el ne permite s puenm n eviden o clas numeroas de
polinoame ireductibile. De exemplu polinoamele
+p. Unde p este

prim , sunt ireductibile. n concluzie, in Z[x](deci i n Q,X-) exist o
infinitate de polinoame ireductibile.
3. Uneori criteriul lui Eisenstein nu se aplic direct,aa cum se poate
vedea din urmtorul exemplu clasic: Dac p este numr natural
prim, atunci polinomul f=
+....+X+1Z,X- este
ireductibil n Q[X]. Sub aceast form nu putem aplica criteriul lui
Eisenstein, dar obsercm c f este ireducbitil dac polinomul f(X+)
este ireductibil. Considerm automorfismul : Z,X-Z[Y] definit
prin (X)Y+ Cum f=
obtinem ca (f)
()
+
54
++
++
+
Deoarece p este prim , avem ca p |
, oricare ar fi kp- i deci , conform criteriului lui

Eisenstein, (f) este un polinom ireductibil n Z,X-, deci i n Q,X-

55
CAPITOLUL V
RDCINILE POLINOAMELOR
ECUAII ALGEBRICE

V PROPRIETI ALE RDCINILOR UNUI POLINOM DE O
NEDETERMINATDERIVATA UNUI POLINOM

Definiia V Fie K un corp i fK,X- Un element aK se numete rdcin a
polinomului f dac f(a)
Se tie din teorema lui Bezout, c a este rdcin a lui f dac i numai dac X-a divide
pe f. Din observaia IV2, tim c dac un polinomu fK,X-, de grad n2, este ireductibil
peste K, atunci f nu admite rdcini n K Reciproc, dac un polinomu fK,X- de grad 2 sau
nu admite rdcini n K, atunci f este ireductibil peste K.
Definiia V2 Elementul a fK se numete rdcin multipl de ordin a
polinomului fK,X-, daca (X-a)
f i (X-a)
f.
Propoziia V Fie K un corp i f, g K,X- Dac aK este rdcin multipl de
ordin i a lui f i respectiv rdcin multipl de ordin j a lui g , atunci a este rdcin multipl
de ordin i+j a produsului fg.
Demonstraie: Conform ipotezei f=(X-a)
cu
(a) i g(X-a)
cu
(a)
Atunci fg=(x-a)
i deoarece K este domeniu de integritate, rezult c
(a)
(a)
Deci a este rdcin de ordin de multiplicitate i+j al lui fg
Propoziia V2 Fie K un corp i fK,X- un polinom de grad Dac
,...,
sunt
elemente distincte din K i care sunt rdcini multiple ale lui f de ordine de multiplicitate
respectiv
atunci f=(
g , unde gK,X-
Demonstraie: Procedm prin inducie dup r Pentru r=1, propoziia rezult din
definiia V2 Presupunem c propoziia este adevrat pentru r- i s artm c ea este
adevrt pentru r Exist deci
K,X- astfel nct f=(

56
Atunci f(
)= (
) i cum
pentru orice
ir-1, rezult
))=0.
Notnd h=(
avem f=h
cu h(
) i deoarece

este rdcin a lui f de ordin de multiplicitate
este clar c
este rdcin a lui
de
acelai ordin de multiplicitate. ntr-adevr,
=(X-
i f(
cu
)
Atunci (
=(X-
h, de unde (X-
)h(
). Deoarece h(
),
atunci
)=0, adic
=(X-
. Avem deci
=(X-
i continum procedeul de
attea ori ct este ordinul de multiplicitate al rdcinii
a lui f Obinem deci
=(X-
g
i deci f(

Observaia V Cnd numrm rdcinile unui polinomu i nu spedificm faptul c
sunt distincte, considerm fiecare rdcin de attea ori ct este ordinul su de
multiplicitate.
Corolar V.1.1 Dac f este un polinomu cu coeficienii ntr-un corp i gr(f)n
atunci f are cel mult n rdcini n acel corp
Observaia V2
1) Fie f,g K,X-Din definiia divizibilitii polinoamelor i teorema lui Bezout avem
c polinomul f este divizibil prin polinomul g dac i numai dac orice rdcin a
polinomului g este rdcin i a plinomului f cu un ordin de multiplicitate cel
puin egal cu cel pe care l are pentru polinmul g.
2) Rdcinile comune a dou polinoame sunt rdcinile celui mai mare divizor
comun al polinoamelor .
3) Pentru a afla dac polinoamele f
+ +
,
g=
+ +
C[X] au o rdcin comun, calculm

determinantul Sylvester:

0 0 0 ..... 0
0
.... .... ..... ..... .....
0 0 ...... 0
0 0
..... .... ..... ..... .......
0 ...... 0
D= ..... ..... .... ..... .... .... ... ..... ..... ..... ..... .... ..... .....
0 0 0 .......

.... .... ..... ...... ..... ..... .....

57

0 .... ..... .... .... .... ... 0

0
0 .... ...... ..... ..... .... 0

... .... ... .... ..... .... ..... ... ... ... .... .... .... ....
0 0 0 .... 0 0
.... ..... ..... ... ....

Polinoamele f i g au o rdcin comun dac i numai dac determinantul Sylvester al
coeficienilor lor este nul
4) Condiia necesar i sufient ca dou polinoame din C,X- s aib aceleai
rdcini este ca ele s aib coeficienii termenilor de acelai grad proporionali
Propoziia V -Relaiile lui Viete Fie A un domeniu de integritate i f
++
, un polinom nenul din A[X]. Dac
, ,
sunt rdcinile lui f n

A, atunci f=
(X-
)(X-
)...(X-
) i

++
+ +
+ +

...........................................................................

++
()

..............................................................................

()

Demonstraie: Pe baza propoziiei V2 putem scrie f(
)(
) (
)g
cu gA,X- Identificnd coeficientul lui
din ambii memtri , avem g=
.
f=
)(
) (
++
++
++
+()
++
+ +()
, de unde prin identificarea coeficienilor

n cele dou scrieri ale lui f , se obin relaiile cerute
Relaiile din propoziia precedent se numesc relaiile dintre rdcinile i
coeficienii unui polinom sau relaiile lui Viete
58
Teorema V.1.1 Dac un polinom f,cu coeficienii reali ,are rdcina complex
z=u+iv, u,vR, v, atunci f are i rdcin =u-iv.
Demonstraie: Folosind proprietile numerelor conjugate avem f()= ()
,()zC
Cum f(z)=0, atunci f() i deci este o rdcin a lui f.
Observaia V
Rdcinile z i au acelai ordin de multiplicitate
Un polinom cu ceficienii reali nu poate avea dect un numr par de rdcini
complexe u+iv, v
Un polinom cu coeficieni reali de grad impar are cel puin o rdcin real
Singurele polinoame ireductibile peste R sunt polinoamele de gradul nti i
polinoamele de gradul al doilea fr rdcini reale
Teorema V.1.2 Fie a,b Q, b>0, b Q Dac un polinom f, cu coeficienii
raionali,are rdcina a+b, atunci f are i rdcina a-b
Demontraie: Pentru orice a, bQ, b>0, b Q avem f(ab)ABb ns
f(a+b), deci A+Bb, obinem c a n acest caz f(a-b)A-Bb, i deci a-b
este de asemenea o rdcin a lui f
Observaia V4 Rdcinile a+b i a-b au aceleai ordine de multiplicitate.
Teorema V.1.3 Dac polinomul cu coeficieni ntregi, f=
+ +
,
admite rdcina raional pq, unde p i q sunt prime ntre ele, atunci
i. p este divizor al termenului liber ,

ii. q este un divizor al coeficientului dominant,
.
Demonstraie: Fie fZ,X-, f
+ +
=0 ,
, cu rdcina
, (p,q)=1.
Avem deci f(
)=0 sau
+ +
=0, de unde prin nmulire cu
,obinem
+ +
=0 (1).
i) Din egalitatea (1) avem
. Rezult
c p
. Cum p i q sunt prime ntre ele,vp i
sunt prime ntre ele i deci

trebuie ca p s divid pe
.
59
ii) Analog din egalitatea (1) avem
=(
), de unde
obinem q|
. Cum p i q sunt prime ntre ele rezult q
.
Corolarul V.1.2 Dac polinomul cu coeficieni ntregi f
+ +
are
rdcin ntreag p, atunci p este divizor al termenului liber
.
Vom introduce noiunea de derivat a unui polinom pentru a enuna un criteriu
important relativ la studiul rdcinilor multiple ale unui polinom cu coeficieni ntr-un corp
comutativ.
Se consider K, un corp comutativ, i K[X] inelul polinoamelor n nedeterminata X cu
coeficieni n K Fie funcia d:K,X-K[X], definit astfel:
Dac aK, atunci d(a)=0, iar dac f=
este polinom al crui grad este ,

atunci d(f)=

Conform definiiei funciei d, avem c d(
, pentru i i deci
d(
) (i+j)
) +(
) +(

Aceasta funcie se numete derivare iar dac f este un polinom, atunci d(f) se
numete derivata lui f i se mai noteaz cu
()
. Prin recuren definim
()

()
()
()) pentru orice numr natural n i se numete derivata de ordinul n a lui f. Pentru
n=0,
()

()
()
innd seam de rezultatele anterioare , rezult proprietile urmtoare:
1. d(fg)=fd(g)d(f)g,
2. d(f+g)=d(f)+d(g),
3. d(af)=ad(f), oricare ar fi f,gK,X- i aK
Verificarea acestor proprieti se face cu uurin prin calcul
Lema V.1.1 Fie K un corp comutativ, f un polinom nenul de grad n din K[X]. Dac

K, atunci f se poate scrie sub forma
f=
unde
K, oricare ar fi i=0,,n.
Mai mult, dac carK, atunci aceast scriere este unic
Demonstraie: Pentru a demonstra ecistena unei astfel de scrieri ,precedm prin
inducie dup ngr(f) Pentru n=1, fie f=
Avem f=(
)+
) i
60
deci lum
K,X- i
K S presupunem acum c afirmaia este

adevrat pentru polinoamele de grad egal cu n- i s-o demonstrm pentru polinomul f,
de gradul n.
Fie polinomul h(X)=f(X)-f(
).Avem h(
)=f(
)-f(
) i deci X
h(X)Atunci exist
polinomul g astfel nct
h(X)=(X-
)g(X),
de unde f(X)-f(
)=
(X-)g(X
).
Deci f(X)=(X-
)g+
, unde
=f(
) K
Deoarece gr(g)=n-1, din ipoteza de inductiv g se scrie sub forma
g(X)=

i deci f(X-

Notm j+i i
, pentru a obine f

Aceast identitate f
) +
++
numete
dezvoltarea polinomului f dup puterile lui X-
.
Derivnd obinem
()
()
+2
) ++
(2)
()
(
Derivnd (2) obinem
()
() 2
+ 2
) + +( )

()
(
) 2
. Utiliznd mai
departe acest procedeu gsim n general
()
(
) k
, pentru kn
inand seama de aceste relaii i poate
=f(
)) , identitatea (1) , se mai poate scrie sub

forma. Aceasta este polinomul lui Taylor de grad n.
n cazul in care carK, rezult de aici c toi coeficieni
, kn, sunt unic determinai

Aplicaie: Fie f=
-3
+X-2 Scriei dezvoltarea acestui polinom dupa puterile lui

X-3.
Solutie: Coeficieni
se calculeaza aplicnd succesiv schema lui Horner.

1 -3 0 1 -2
61
3 1 0 0 1 1
3 1 3 9 28
3 1 6 27
3 1 9
Prin urmare f(X)=(X+1)
+9(X-3)
+27(X-3)
+28(X-3)+1.
Coeficienii
se pot calcula i cu ajutorul polinomului lui Taylor.

Teorema V.1.4 Fie K un corp, f un polinom nenul din K[X], r un numr natural i
un element din K. Atunci

1. Dac
K este o rdacin multipl de ordin r a lui f, rezult f(
)=
()
(
)

()
(
)
2. Daca carK=0 si f(
)
()
(
)
()
(
)=0 iar
()
(
) , rezulta ca
este
rdacina multipl de ordin r a lui f
Demonstratie: Dac gr(f)n, atunci, conform lemei precedente, f se scrie sub forma
F=

1. Dac
este rdcina multipl de ordin r, din formula precedent , care conine

expresia lui f, rezult
i prin derivarea acestea membru cu membru

obinem succesiv
, ,
0 oricare ar fi i=0,,r- i cum

()
(
pentru orice in, rezulta

()
(
), pentru orice i=0,,r-1

2. Corpul K avand caracteristica zero
()
(
) =0, pentru orice ir-1 conform

lemei precedente rezult
=0, pentru orice ir-1. Deci (X-
|f i
deoarece
()
(
) avem (X-
. Prin urmare
este rdcin multipl

de ordin r a lui f.
Aplicaii
1. Fie polinomul fR,X-, f=
-11
+42
+mX+n. S se determine m i n astfel incat

polinomul s aib o rdcin tripl
Solutie: Dac x este rdcin tripl a lui f atunci f(x)
()
()
()
() i
()
()
Avem
()
() 4
-33
+84x+m,
()
()=12
-66x+84,
()
()=24x-66.
62
Ecutaia
()
() are rdcinile 2 si 72, deci rdcina tripl nu poate fi decat unul din
aceste numere. Nici unul din ele nu este rdcin a ecuaiei
()
() .
a) nlocuind x cu 2 , obtinem sistemul de ecuaii
()
(2)=68+m=0,
f(2)=96+2m+n=0, cu soluia m=-68, n=40. n acest caz f=
-11
+42
-
68X+40
b) nlocuim x cu 7/2.Din
()
obinem m-2454 i n=343/16. Deci f=
-
11
+42
-245/4 X+343/16.
2. Pentru a afla ordinul de multiplicitate al rdcinii
=2 polinomului f=
-5
+7
-
2
+4X-8Q[X] se poate folosi schema lui Horner :

2 1 -5 7 -2 4 8
2 1 -3 1 0 4 0
2 1 -1 -1 -2 0
2 1 1 1 0
2 1 3 5
Am obinut ca f(
+X+1)(X-2)
deci ordinul de multiplicitate al rdcinii
=2
este 3.
Observatie V.1.5 Rdcinile multiple ale unui polinom f sunt rdcinile celui mai
mare divizor comun al polinoamelor f si
()

Observatie V.1.6 Fiind dat un polinom cu coeficieni ntr-un corp K se poate ca el s
nu admit nici o rdcin n K De exemplu, pentru KR i f=
+1, polinomul f are

rdcinile in corpul C, care este o extindere a lui R Vom arta in continuare c aceast
proprietate se generalizeaz
Propozitia V1.4. Fie K un corp si fK,X- cu gr(f) Atunci exist o extindere L a
corpului K in care f are cel putin o rdcin
Demonstratie: Fie g un factor ireductibil al lui f. Daca gr(g)=1, atunci f are o rdcin in K
n cazul contrar, vom construi o extindere L a lui K in care g are o rdcin Considerm
inelul factor L=K[X]/gK[X] al lui K[X] in raport cu idealul generat de g. Deoarece polinomul
g este ireductibil, rezulta c L este corp Dac L, atunci h, unde hK,X- i , ceea ce
63
este echivalent cu hgK,X- Rezult c h este relativ prim cu g, deci exist polinoamele h i
g, din K[X] astfel incat hh+gg, deoarece K[X] este inel euclidian. Urmeaz c hh ,
deci clasa lui h in L este inversul lui S observm c clasa
a lui X n L este o rdcin a

lui g. ntradevar avem g(
)==0.
Propozitia V.1.5 Fie K un corp si fK,X-, cu gr(f)n Atunci exista o extindere L a
lui K in care f are n rdcini (numrand fiecare rdcin cu ordinul sau de multiplicitate)
Demonstratie: Inducie dup n Dac n, atunci f are o rdcin n K , deci afirmatia
este dovedita in acest caz. Presupunem afirmatia adevrat pentru n- i o dovedim pentru
n. Din propoziia precedent rezult o extindere L a lui K astfel incat n L polinomul f are o
rdcin a Deci in L,X- polinomul f se descompune sub forma f=(X-a)f, fL' [X]. Prin
ipoteza inductiv deoarece gr(f)n-1, rezult c exista o extindere L a lui L in care f are n-
rdcini Atunci n L polinomul f are n rdcini
Definitia V.1.3 Fie KL o extindere de corpuri Un element xL se numete element
algebric peste K dac exist un polinom nenul fK,X- astfel nct f(x) Un element din L
care nu este algebric peste K se numete element transcendent peste K Extinderea KL se
numete extindere algebric dac orice element din L este algebric peste K i extindere
transcendent n caz contrar.
Observatia V.1.7 Pentru orice extindere de corpuri KL un element xK este
algebric peste K deoarece este rdcin a polinomului X-x din K,X- Dac xL este un
element algebric peste K, atunci mulimea M a polinoamelor nenule gK,X- cu proprietatea
c g(x) este nevid Deci n mulimea M exist un polinom de grad minim Fie f un
polinom de grad minim din M si gM Aplicnd teorema mpririi cu rest se obtine g=fg+r,
unde q, rK,X- i gr(r)<gr(f) Rezult c r(x) i cum f este polinomul de grad minim n M
se deduce c r0, deci f divide pe g in K[X] Aadar orice polinom nenul din K,X- care are pe
x ca rdcin n particular, dou polinoame nenule de grad minim care au ca rdcin pe x
sunt asociate n divizibilitate, deci difer printr-un factor nenul din K Rezult c exist un
polinom unitar(adic cu coeficientul monomului de grad maxim egal cu ) in K,X- de grad
minim care are pe x ca rdcin Acest polinom se numete polinom minimal al lui x peste
K Dac xK,X- atunci polinomul minimal al lui x peste K este X-x.
Propoziia V6 Fie KL o extindere de corpuri si xL un element algebric peste K,
atunci polinomul minimal al lui x peste K este ireductibil Reciproc , dac x este rdcin a
unui polinom f ireductibil din K[X], atunci f este asociat in divizibilitate cu polinomul
minimal al lui x.
Demonstraie: Fie q polinomul minimal al lui x peste K Dac q ar fi reductibil ar
exista dou polinoame g,hK,X- cu grade strict mai mici dect gradul lui q astfel nct
64
q=gh. Deoarece g(x)h(x)=q(x)+0 rezult sau g(x) sau h(x), ceea ce contrazice faptul
c q este polinomul de grad minim care are pe x ca rdcin Partea a doua a propoziiei se
deduce din faptul c q divide in K,X- pe f conform celor demonstrate n alineatul care
precede propoziia
Observaia V8 Polinomul minimal al unui element depinde , n mod esenial , de corpul
peste care se consider polinomul minimal Astfel dac se consider extinderea QC ,
elementul 2 are ca polinomul minimal peste Q peste
-2, iar dac se consider

extinderea RC , atunci polinomul minimal al lui 2 peste R este X- 2 Polinomul
minimal al lui 2 (+i)2 C peste Q este
+1, iar peste R este
-2 X+

V TEOREMA FUNDAMENTAL A ALGEBREI

Propoziia V Fie K un corpAtunci urmtoarele afirmaii sunt echivalente:
a) Orice polinom fK,X- cu gr(f) are cel puin o rdcin n K
b) Orice polinom fK,X- cu gr(f)n are n rdcini n K
c) Orice polinom fK,X- cu gr(f) este produs de polinoame de gradul
d) Orice polinom ireductibil din K[X] este de gradul 1.
Demonstraie:
a)b) rezult prin inducie dup gr(f)n astfel :
Dac n, afirmaia b) este evident Dac n, atunci din a) rezult c f are o rdcin
K
Atunci exist gK,X- astfel nct f=(X-
)g. Cum gradul lui g este n-1 din ipoteza

inductiv b)c) rezult din propoziia V.1.2.
c)d) este evident, iar d)a) rezult din faptul c n K,X- orice polinom de grad se
divide cu un polinom ireductibil care, fiind de gradul nti , are o rdcin n K, deci
polinomul are o rdcin n K
Definiia V Un corp K care satisface una dintre condiiile echivalente ale
propoziiei precedente(deci le satisface pe toate), se numete corp algebric nchis.
65
Din aceast definiie rezult c Q i R nu sunt corpuri algebric nchise deoarece polinomul
+Q,X- nu are rdcini n Q i R Alte exemple de corpuri care nu sunt algebric nchise
rezult din urmtoarea propoziie
Propoziia V2 Orice corp finit nu este algebric nchis.
Demonstraie: Fie K un corp finit Artm c exist un polinom f n K[X], cu gr(f)
care nu are nici o rdcin n K Fie 0,1,
, ,
elementele lui K Atunci considerm

polinomul f=X(X-1)(X-
)....(X-
)+ Avem gr(f)t+22 i f(a) pentru orice aK

Deci f nu are nici o rdcin n K
Teorema V.3.1 Teorema fundamental a algebrei Corpul numerelor complexe este
algebric nchis.
Demonstraie: Este suficient s artm c orice polinom fC,X-cu gr(f) are cel
puin o rdcin n C. Dac gr(f), afirmaia este evident
Dac gr(f)2, de asemenea, se obine o rdcin a lui f n C cu ajutorul formulei de
rezolvare prin radicali Adic dac fa
+bX+c, cu a, atunci x=
este o
rdcin a lui f n C. Pentru cazul n care gr(f)>2 vom proceda n modul urmtor.
Presupunem, mai nti, c fR,X- Dac gr(f) este impar, folosind faptul c
lim
)
f(x)f(x)< i continuitatea funciei polinomiale asociate fRR, se deduce c f are
o rdcin n R Dac gradul n al lui f este par, vom scrie n=2
n, unde n este numr impar

i vom face o inducie dup s Cnd s, n este impar i afirmaia a fost dovedit mai sus .
Presupunem afirmaia adevrat pentru s- i o dovedim pentru s. Exist o extindere K a
lui C n care f are n rdcini
, ,
. Pentru fiecare aR notm
+(
)
pentru toi i, jN, i<jn Considerm polinomul
= (
care are evident

coeficieni n K,X- i gradul egal cu numrul elementelor
din K. Coeficienii polinomolui
sunt polinoame simetrice elementare de
.
Mai mult, avnd n vedere expresiile lui
, ijn, rezult c aceti coeficieni, ca

polinoame de
sunt simetrice, deoarece orice permutare a acestora are ca efect

schimbarea elementelor
, i<jn, ntre ele Din teorema fundamental a

polinoamelor simetrice deducem c
are coeficieni n R, cci coeficienii lui
sunt
polinoame cu coeficieni reali de coeficieni lui f. Deoarece gradul lui
este m=
()
(2
) rezult c 2
divide pe m si 2
nu divide m, deducem, din ipoteza

inductiv, c
are o rdcin n C. ntruct mulimea R este infinit, iar mulimea

perechilor (i,j) cu i<jn este finit, rezult c exist indicii s, r, cu s<rn i a,bR,
ab astfel nct
aparin lui C.
66
Deci
( )(
)C, adic
C Obinem apoi c
-a(
)C
Urmeaz c
sunt rdcini ale unui polinom de grad 2 cu coeficieni n C Pn acum

am artat c orice polinom cu coeficieni reali are o rdcin complex
Fie acum fC,X- Notm
polinom obinut din f lund conjugatul fiecrui coeficient al lui f.

Adic dac f=
C, i=o,,n. Notnd cu conjugatul unui numr complex a,

obinem
Se deduce imediat c polinomul produs f
are coeficieni n R
deoarece f
f=f
. Rezult c f
are o rdcin aC Deci f
(a)=f(a)
(a)=0, de unde
deducem c f(a) se obine c 0=
(a)=f(), deci este o rdcin a lui f Prin urmare, f

are o rdcin n C.
Observaia V Din teorema fundamental a algebrei i teorema lui Bezout
rezult c un polinom cu coeficieni compleci este ireductibil n C,X- dac i numai dac,
este de gradul nti.

V4ECUAII ALGEBRICE

Ecuaiile algebrice sunt folosite n diverse domenii ale tiinei, afaceri, medicin,
psihologie, sociologie, etc.
De exemplu, dac un automobilist parcurge 490 km n 8 ore, mergnd cu 55 kmh i
cu 65 km/h pentru a afla ct timp a condus cu 55 km/h i ct timp a condus cu 65 km/h
trebuie n primul rnd rezolvat ecuaia x/55+(490-x)/65-8=0 unde x este numrul de km
parcuri cu 55 km/h.
Definiia V4 Fie K un corp i fK,X- un polinom de gradul n O rdcin a
polinomului f dintr-o extindere a lui K se numete soluie( sau rdcin) a ecuaiei asociate
f(x)=0.
Pentru simplificarea limbajului vom numi, n continuare, o astfel de ecuaie, ecuaia
algebric
nc din antichitate, matematicienii tiau s determine rdcinile ecuaiilor de
gradul I i gradul II
67
Pentru ecuaia algebric de gradul al doilea de forma
+bx+c=0 unde a,b,cR,

a, soluiile se determin cu ajutorul formulei
,
(
4)/2a Aceast
formul rmne valabil i n cazul n care a,b,cC Prin
4 nelege o rdcin
oarecare a ecuaiei
-(
-4ac)=0, ntr-o eventual extindere a lui K.

S-a ncercat exprimarea soluiilor oricrei ecuaii algebrice ca funcii raionale de
soluii ale unor ecuaii de forma
-a=0, aK, a
In secolul trecut s-a aratat, datorita teoriei lui Galois, ca aceasta problema nu are
intotdeauna solutie, adica exista ecuatii algebrice a caror solutii nu se pot exprima ca functii
rationale de radicali.
Mai mult pentru un corp dat, teoria lui Galois ofera conditii necesare si suficiente ca
o ecuatie algebrica sa posede numai solutii care se scriu ca functii rationale de radicali. Din
aceasta teorie se deduce ca ecuatiile algebrice de grad mai mic sau egal cu 4 sunt
intotdeauna rezolvate prin radicali.
Inconvenientul formulelor pentru ecuatiile de gradele 3 si 4 consta in aceea ca sunt
foarte complicate si nu au nicio utilizare practica. Abel-Ruffini a demonstrat ca pentru
ecuatia generala de grad mai mare sau egal cu 5 nu se pot da formule pentru
determinarea radacinilor prin radicali
Exista insa anumite categorii de ecuatii de grad mai mare sau egal cu 3 care pot fi
rezolvate, dintre care mentionam: ecuatiile binome, ecuatiile trinome si ecuatiile reciproce.
Ecuatii binome. Forma ecuatiilor binome este: a
+b=0, a, bC, a, nN, n2

Rezolvarea in C a unei ecuatii binome, revine la determinarea radacinilor de ordinul n ale
numarului -b/a, scris sub forma trigonometrica.
Ecuatii trinome. O ecuatie de forma:
+c=0,unde nN* a,b,cC, a se numeste

ecuatie trinoma.
Introducand necunoscuta auxiliara
=y, obtinem ecuatia de gradul doi a
+by+c=0 cu
radacinile
(-b+
4 )/2a si
=(-b-
4)2
Deci rezolvarea unei ecuatii trinome se reduce la rezolvarea a doua ecuatii binome
In cazul n=2 obtinem a
+b
+c=0, numita ecuatie bipatrata.

Ecuatii reciproce. O ecuatie de forma
++
, (an)
avand proprietatea
, oricare ar fi k*,n+, se numeste ecuatie reciproca de

gradul n.
68
Proprietatile ecuatiilor reciproce de gradul n:
1) Daca ecuatie reciproca are radacina , atunci ea are si radacina
Intr-adevar, daca f(x)=
+ +
=0 este o ecuatie
reciproca avand radacina atunci
++
0. Cum
(in caz contrar, ar rezulta
=0 si deci
=0) putem sa impartim cu
si obtinem relatia
) ++
=0. Tinand cont ca
oricare
ar fi k*,n+ obtinem
+ +
) +
=0 si deci
este de asemenea radacina.
2) Orice ecuatie reciproca de grad impar are radacina x=-1.
Intr-adevar fie f(x)= , o ecuatie reciproca de grad impar n=2p+1. Inlocuind x=-1,
obtinem in membrul stang numarul
f(-1)=
()
()
+ +
()
()
+....+
() +
++
()
()
++(
) +
Cum
, atunci gupand termenul egal departati de extreme obtinem

f(-1)=(
) +(
) ++()
)=0. Rezulta ca x=-1 este

radacina pentru ecuatia reciproca de grad major impar.
3) Orice ecuatie reciproca de grad impar f(x)=
+...+
,
se reduce la rezovarea ecuatiei x+1=0 si a unei ecuatii reciproce de grad par
g(x)=
++
=0.
Intr-adevar din 2) ecuatia f(x)=0 are radacina x=-1. Conform teoremei lui Bezout putem
scrie f(x)=(x+1)g(x). Presupunem ca g(x)=
++

Deci
+...+
( +)(
+ +
) ,
de unde obtinem

Cum
, oricare ar fi k(k2p+) obtinem din primele egalitati
. Cum
obtinem
. Din urmatoarele egalitati obtinem ca
.
69
Procedand la fel, din egalitatile urmatoare deduce in final ca
oricare ar fi
k2p
Deci ecuatia
++
este reciproca.
Ecuatii reciproce de gradul III. Forma generala a ecuatiei reciproce de gradul 3 este:
+bx+a (a)
Aceasta ecuatie are radacina x=-1. Atunci putem sa scriem (x+1)[
+(b-a)x+a]=0.
Ecuatia (1) admite radacinile
date de ecuatia
+(b-a)x+a=0.
Exemplu: Sa rezolvam ecuatia2
+3x+2=0. Aceasta ecuatie este o ecuatie reciproca

de gradul III. Ea se scrie (x+1)(2
+x+2)=0 care are radacinile
care sunt
radacinile ecuatiei 2
+ +2=0, adica
.
Ecuatii reciproce de gradul IV. Forma generala e ecuatie reciproce de gradul 4 este:
+bx+a, (a)
Cum a, ecuatia (1) nu admite ca radacina pe x=0. In (1) impartim cu
si obtinem
ecuatia
+bx+c+b/x+a/
=0 sau grupand termenii in mod convenabil avem:

+ + +
=0.
Facem substituia yx+
. Cum
2 obinem ecuaia n y
a(
-2)+by+c=0 sau (2)
+by+c-2a=0
Ecuaia (2) se numete rezolvanta ecuaiei (1).
Dac
sunt rdcinile ecuaiei (2) atunci obinem dou ecuaii

x+
i x+
sau (3)
x+ i (4)
x+1=0.
Dac
sunt rdcinile ecuaiei () i
sunt rdcinile ecuaiei (4) atunci

sunt rdcinile ecuaiei ()
Exemplu S se rezolve ecuaia
+ 2
+x+3=0
Aceast ecuaie este o ecuaie de gradul IV mparim cu
i obinem
70
+ +2 +
) +( +
)+2=0
Notm cu yx+
. Cum
-2 obinem ecuaia
3(
-2)+y+2
+y-4 care are rdcinile
=-
.
Avem ecuaiile x+
i x+
=-
.
Se obin rdcinile
,
(i)2 i x_,4(-2i5)
Observaia V4 Orice ecuaie reciproc de gradul n2p se reduce, folosind aceeai
substituie i binomul lui Newton, la rezolvarea unei ecuaii de gradul p i a p ecuaii de
gradul II.
Observaia V42 Alte metode care pot fi folosite n rezolvarea ecuaiilor sunt
descompunerea n factori, folosirea unor relaii suplimentare relativ la soluii i metoda
grafic
Metoda grafic
Folosind graficul funciei polinomiale se pot gsi soluiile ecuaiei asociate. De exemplu
pentru a rezolva ecuaia (
-14(
-x)+24=0, folosim calculatorul pentru a

reprezenta graficul funciei f(x)= (
-14(
-x)+24

60
50
40
30
20
10
0
-4 -2 -10 2 4 6
-20
71
Se observ pe grafic c soluiile sunt -3 ,-1, 2 i 4 De asemenea graficul se poate folosi
pentru verificarea rapid a soluiei algebrice.
n matematic, ca i n alte domenii, exist numeroase probleme a cror rezolvare
revine la rezolvarea unei ecuaii algebrice Cu ajutorul calculatorului putem rezolva
ecuaiile, aplicnd metoda de rezolvare prin ncercri atunci cnd este vorba de soluii n
numere ntregi, i diferite metode de aproximri succesive atunci cnd este vorba de soluii
n numere raionale
Exemple :
1) Artai c funcia fRR, f(x)=
-7x+6 este surjectiv i nu este injectiv

Se observ c pentru orice yR, ecuaia f(x)y sau
-7x+6-y=0, are cel puin o

rdcin real, fiind o ecuaie de grad impar cu coeficeni reali Rezult c f este surjectiv
Avem f(x)=x(
+x-7)+6, unde ecuaia
+x-7 are dou rdcini reale distincte
R, astfel nct
i f(
)=f(
), ceea ce nseamn c f nu este injectiv

2) Artai c pentru orice a(-1,1) exist xR, x>0, astfel nct numerele 1+
, 1+x i
+x s fie n progresie geometric

ntr-adevr avem (1+)
=(1+
)(
+x)
-1)-x+(
-1)=0 care are cel puin

o soluie reala
, fiind o ecuaie de grad impar.

Avem
=-
+1>0 deci
>0, sau
< i
<0.
Dac
<, rezult
sunt numere reale (dac ar fi complexe, ar trebui s fie

conjugate i am avea
>0 ). Deci
< i
R, atunci
>0 sau
>0.

72
CAPITOLUL VI
CONSIDERAII METODICE

Matematica este o tiin a realitii; obiectivul ei final este o mai adnc
cunoatere i stpnire a naturii. Ea este o tiin mai abstract dect celelalte dintre toate
nsuirile materiei le studiaz pe cele mai generale Ca metod, matematica este o tiin, n
cea mai mare parte deductiv Din aceast cauz, nu orice adevr matematic are o aplicaie
practic direct
Sunt adevruri matematice al cror prim rol este acela de inel al lanului logic Nu
nseamn c ele sunt inutile; ele sunt utile, ns nu direct, ci prin aceea c servesc
fundamentarii altor adevruriacestea de utilitate direct Punctele de plecare i punctele
de sosire ale matematicii sunt, fr ndoial, n realitate.
Matematica nu este un joc pur al abstraciilor Abstraciile sunt utile prin aceea c
dau un orizont mai larg, aspecte mai generale, caliti eseniale, cu condiia s nu se rup
legtura cu materialul faptic din care au luat natere Dac nu orice adevr matematic
parial are aplicaie direct, oricare din ele are un folos i un rost i problema principal
este tocmai s facem pe elevi s vad i s simt acest rost, pentru ca ei s munceasc
contieni de scop, deci cu interes.
Pe lang mobilul principal care const n cunoaterea folosului practic, mai general a
rostului viu al fiecrei probleme, nu trebuie s neglijm alte mobiluri sufleteti care apar n
mod natural n cursul muncii de cercetare a tiinei: dragostea de adevr, plcerea gndirii
creatoare, tendina de perfecionare a gndirii sau a voinei

VI.1 PRINCIPIILE DIDACTICII I VALORIFICAREA LOR N NVMNTUL
MATEMATIC

Principiile didactice sunt teze teoretico-practice generale care exprim concepia de
baz asupra nvmntului matematicii, altfel spus normele generale care direcioneaz
activitatea didactic Matematica, ca i celelalte obiecte de nvmnt, prezint o structur
conceptual de baz, respectiv un nucleu de noiuni n jurul crora graviteaz toate
celelalte Activitatea de predare nvare trebuie s porneasc de la aceast realitate pentru
a contura la elev o viziune de ansamblu asupra lumii nconjuratoare.
73
Principiile au un caracter de sistem. Tratarea lor izolat este justificat doar de
necesitatea expunerii Ele trebuie s acioneze mpreun

1. Principiul caracterului tiinific al nvmntului matematic
n primul rnd, acest principiu este asigurat de corectitudinea informaiilor extrase
din matematic Aceste informaii parvin prioritar prin manuale i, n general, nu sunt
afectate de erori periodice.
n al doilea rnd, caracterul tiinific al predrii matematicii este asigurat de nivelul
de rigoare adoptat(desigur, corelat cu gradul de accesibilitate) Marcm aici faptul c
accesibilitatea afecteaz, de regul, doar rigoarea argumentrii i nu pe cea a definiiilor
sau teoremelor.
n al treilea rnd, argumentm principiul este validat de nsuirea treptat, dar
contient, a metodelor i limbajului ,,matematicii tiin,,
n al patrulea rnd, argumentm principiul prin existena unor sisteme de evaluare
precis, n cadrul crora subiectivitatea i ansa sunt sunt reduse la minimum.
Este de la sine neles c acest principiu nu restrnge creativitatea predrii,
nvrii, evalurii sau a elevului, ci le poteneaz suplimentar.

2. Principiul participrii contiente i active a elevilor n activitatea predrii-nvrii-
evalurii
Esena acestui principiu se exprim n considerarea elevului ca subiect al propriului
proces de devenire, de asimilare a celor transmise i de formare a personalitii sale
Exprim cerina ca nsuire cunotinelor de elevi s se fac ntr-un proces activ de
prelucrare a acestora, prin efort propriu, pentru a ajunge la sesizarea trsturilor eseniale
i nelegerea lor Dei nici un om al colii nu susine nvarea fr nelegere, totui n
practic, mai ales n cazul matematicii, fenomenul este destul de rspndit Cerinele
acestui principiu se manifest n:
- ntelegerea coninutului materiei de nvmnt
- Stimularea activitii elevului n toate etapele nvrii
- Dezvoltarea la elevi a contientizrii participrii lor la propria instruire.
74
Prima treapt a contientizrii const n nelegere segmentului materie prevzut n
lecia sau fragmentul de lecie Se tie c exemplificrile au un mare rol cognitiv. Un
exemplu, un desen poate s lumineze o ntreag etap de cunoatere.
Ce nu se inelege? Se spune ca demonstraiile Poate ca defeciunea const in necunoaterea
semnificaiilor unor teoreme, iar neputina de a sesiza demonstraia in intregime se
datoreaz numrului prea mare al pailor ncercnd s se refac mersul istoric de
dezvoltare a cunoinelor de matematic, elevul trebuie pus in faa acelei situaii
interogative, a crei rezolvare a condus la introducerea unei noiuni, procedeu, metod de
reyolvare sau teoreme. n sub diferite forme: ntreruperea expunerii prin dialog,
descoperirea fcuta de ctre elevi sub dirijarea profesorului, ilustrrile, exemplificrile,
comentariile, ntrebarile venite din partea elevilor. Pentru a putea vorbi de o activizare
autentic, participarea la activitatea de predare, s i se cultive curiozitatea intelecutal,
dorina de succes, interesele si aspiraiile, voina de a cunoate, de a ti Coparticiparea
elevului la propria instruire reprezint soluia multor deficiene
3. Principiul caracterului intuitiv al nvmntului
Esena acestui principiu exprim cerina de a asigura o baz perceptiv,
concretsenzorial nvrii, cerin potrivit creia actul cunoaterii realizate de elevi
trebuie s se bazeze pe contactul nemijlocit cu realitatea obiectiv, pe activitatea direct a
elevului cu obiectele i fenomenele Evideniaz necesitatea uniii dintre intuitiv i logic,
sezorial i raional concret i abstract, prin asigurarea unui substrat concret, intuitiv
nvrii
Se afirm c un mare matematician demonstreaz numai lucrurile despre care este
convins c sunt adevrate, subliniindu-se astfel rolul intuiiei la cel mai nalt nivel de
creaie, deci cu att mai mult este de ateptat ca ea s aib un rol n nvaarea matematicii
la orice vrsta. Descoperirea pur logic a adevrurilor matematice este un fapt destul de
rar. Este adevrat c paii unei demonstraii sunt silogisme logice dar orientarea,
selecionarea din multitudinea de implicaii posibile a aceleia care conduce ctre un
rezultat semnificativ, se datoreaza intuiiei
n baza experienei i cunotinelor anterioare, o propoziie abstract devine mai
concret pe baza unui model convenabil ales.
Dei nu se ncadreaza n principiul intuiiei (aa cum apare acesta n didactica
general) o foarte important faet a acestui princiupiu n metodica predarii matematicii
const n analiza raporturilor ntre general i particular
75
Dupa cum spunea Montaigne: Adevrul este un lucru att de mare, nct nu trebuie
s dispreuim nici unul dintre mijloacele ce ne pot conduce la el De aceea dac sufletul v
ndeamn s fii un pic poetic sau un pic vulgar n clas, nu v lsai mpiedicati de o jen
nejustificat O anumit libertate de limbaj pentru care pledm, nu se refer la definiiile i
teoremele prezentate de profesor, ci la comentariile sale explicative sau stimulative.
Atitudinea pe care trebuie s o aib profesorul de matematic fa de acest principiu
se poate exprima simplu n felul urmtor: intuiia trebuie s participe la toate etapele i
toate vrstele nvrii matematicii.
4. Principiul sistematizrii i continuitii n nvare
Exprim, n esen, cerina conform creia att coninutul a ceea ce nva elevul,ct
i modalitile de organizare a activitii s se desfoare ntr-o succesiune logic, dupa un
sistem care s asigure un progres continuu.
Potrivit acestui principiu toate informaiile ce se transmit elevilor trebuie s fie
organizate i programate astfel s se integreze n experiena anterioar a acestora
Acest principiu este condiionat de:
a) Logica intern a matematicii;
b) Structura organizat a nvmntului
c) Corelarea cu celelalte obiecte de studiu;
d) Structura i evoluia psihologic a elevilor
Logica intern a matematicii este determinat de caracterul su deductiv n
principiu, orice afirmaie nou se bazeaz pe cele acceptate sau cele deja demonstrate
Acesta face s apar segmentul: noiuniidefiniii matematicedemonstraii Dar nsi
matemica-tiina se separ n teorie i aplicaii deci cu att mai mult n nvarea
matematicii trebuie s accentum ponderea problemelor care apar de obicei dupa teorie,
astfel nct mai avem segmentul: teorieprobleme Motivaia nvrii, principiul intuiiei i
nsi calea istoric a dezvoltrii matematicii pun in eviden unele probleme care au
provocat apariia teoriei deci putem cosnidera i lanul: probleme introductiveteorie
aplicaii
Aplicnd principiul socratic al conversaiei euristice n forma sa absolut,
profesorul poate obine de la elev orice rezultat prin ntrebri bine alese (i ct mai
fragmentate). Sistematizarea vizeaz desfurarea ordonat logic i pedagogic a
coninuturilor, ordonarea capitolelor si paragrafelor, succesiunea ideilor i argumentelor
76
Continuitatea se refer la un ritm de receptare, asimilare i fixare a cunotinelor
permind evaluri, controale i reglri
Sistematizarea i continuitatea se condiioneaz reciproc, una fiind nerealizabil n
absena celeilalte Aceste principiu trebuie s se manifeste zi cu zi n activitatea de la
catedr Planificarea calendaristic este o form de materializare a lui Pregtind apoi
succesiv grupuri de lecii, profesorul i detaliaz planificarea iniial respectnd acelai
principiu.
Modul de organizare a nvmntului poate fi: liniar sau ciclic (n spiral)
Organizarea matematicii la noi este considerat ca fiind de al dolea tip, ceea ce d
posibilitatea unor completri succesive att n coninut ct i n puncte de vedere,
evolund, aa cum e normal, spre nivelurile tot mai nalte de abstractizare i rigoare
5. Principiul integrrii teoriei cu practica
Exprim, n esen, cerina ca ceea ce se nsuete n procesul de nvmnt s fie
valorificat n activitile ulterioare, fie c acestea sunt activiti de nvare, fie c sunt
activiti materiale, productive Are n vedere c ceea ce se nva din perspectiva unei
aplicaii concrete,imediate sau de perspectiv este susinut de o motivaie mai puternic i
se nsuete mai temeinic
Necesitatea acestui principiu rezult din unitatea indisolubil care se stabilete ntre
teorie i practic n procesul cunoaterii, precum i din finalitile aciunii educaionale n
cazul n care finalitatea nvrii nu se poate realiza imediat, elevii trebuie contientizai de
importana pracitc a unor cunotine n contexte ct mai variate n felul acesta pracitca,
experiena de nvare intervin ca elemente importante n constituirea cunoaterii
personale, prevenind teoretizarea excesiv i formalismul
La matematic, problemele sunt distinse drept practic n raport cu teoria
Exemple: a) n x zile fabrica de becuri produce 3x
- x+ becuri Dac 2
-
2t becuri sunt defecte, gsii formula pentru numrul de becuri bune produse in x zile
Gsii numrul becurilor produse in 4 zile
a. Formula y = 0,036
- 2,8x + 58,4 modeleaz numrul z al morilor pe an la

de oameni, pentru oameni care au x ani, cu 4 x 6 Aproximai
ci oameni la mie, care au 5 ani, mor n fiecare an?
Pentru aceasta se va inlocui x cu 5, obinndu-se y = 8,14, deci aproximativ 8 oameni la
mie, care au 50 de ani, mor n fiecare an.
77
Matematica devine interesant prin nfiarea legturii cu practica a chestiunilor de
matematic ori de cte ori este posibil i prin artarea rostului acelor teme care nu sunt
legate direct i imediat de practic Ori de cte ori profesorul are prilejul s arate latura
practic a unei chestiuni matematice, el trebuie s o fac i aceasta cu dublu scop:
Pentru aspectul direct al chestiunii, pentru ca elevii s devin oameni utili care iu
s aplice, s foloseasc ceea ce au nvat i pentru c lucrurile sunt cu adevrat i complet
nelese numai dac pot fi aplicate
Pentru aspectul psihologic al chestiunii, pentru c n acest fel interesul pentru
matematica devine viu i deci munca rodnic
Tocmai de aceea, profesorul de matematic trebuie s aib pe lng orizontul
tiinific larg si un orizont filosofic i unul psihologic
6. Principiul accesibilitii i lurii n considerare a particularitilor de vrst i
individuale ale elevilor
Exprima n esen cerina ca procesul de nvmnt s se desfoare n concordan cu
nivelul dezvoltrii ontogenice a elevilor i tot odat s o stimuleze
Dup precizarea programei analitice, principiul accesibilitii impune profesorului:
alegeri de metode i procedee didactice, sinteza logic a itemilor, dezvoltrii de motivaii
specifice, selecii de probleme semnificative i adaptrii de criterii de evaluare
Dup ce profesorul i-a proiectat i realizat leciile la nivelul de accesibilitate sperat,
problema accesibilitii se transfer fiecrui elev i, fr a nega existena a divere grade de
dificultate, se poate presupune c se realizeaz o nvare contient, activ i durabil
Intervine n discuie i faptul grupul de elevi (clasa) nu este omogen (n raport cu
diverse criterii posibile), iar strategiile didactice trebuie alese de profesor pentru a fi
eficiente n procent maximal Aceasta nseamn c predarea-nvarea-evaluarea trebuie s
fie adecvat la modul individual Desigur c o serie de parametri ai predrii-nvrii-
evalurii au caracter unitar i nu pot fi individualizai, dar exist i alii (de exemplu
evaluarea) ce se pot diferenia Apare astfel datoria profesorului de a lua n considerarea o
mare varietate de date individuale spre a adapta poziia fa de fiecare elev
O modalitate eficient de individualizare o reprezint utilizarea fielor de munc
independent: fie de recuperare (pentru elevii ce rmn n urm a nvtura), fie de
dezvoltare pentru elevii buni i foarte buni), fie de exersare (pentru formarea de principii
i deprinderi) fie de autoinstruire (pentru nsuirea metodelor i tehnicilor de nvare)
78
Tot mai frecvent se apeleaz, mai ales n cazul orelor de verificare i aplicaii, la
mprirea clasei n grupe care pot fi omogene, de obicei, de trei niveluri, dar pot fi i
neomogene.
O cerin a principiului ndeamn pe profesor s se implice mai mult n organizarea
activitii elevului n afara clasei: teme difereniate pentru acas, elabolarea unor materiale
(referate, proiecte, recenzii), confecionarea unor plane, corpuri geometrice etc
7. Principiul nsuirii temeinice a cunoatinelor priceperilor i deprinderilor
Exprim n esen cerina potrivit creia cunotinelor priceperile i deprinderile pe
care le gndesc elevii n coal s fie astfel nsuite nct s dureze n timp pentru a putea fi
analizate si utilizate atunci cnd sunt necesare Orienteaz activitatea cadrelor didactice
asupra calitii rezultatelor nvrii n sensul triniciei i durabilitii acestora
Dintre cele mai frecvente activiti ale profesorului, orientate spre asigurarea
temeiniciei cunotinelor acumulate, recomandm:
- Recapitulri mbogite;
- Prezentri de noi criterii logice i scheme de organizare a cunotinelor;
- Evaluri n concepii variate;
- Remprosptri i consolidri
n general nu se poate vorbi despre o nsuire temeinic a unei teme chiar n ora de
predare, temeinicia necesitnd consolidri, sedimentri i restructurri
n analiza temeiniciei cunoaterii unei teme funcioneaz comparaia cu lanul ce
are tria celei mai slabe verigi ale sale
Temeinicia nvrii se opune superficialitii, nvrii n salturi sau cu lacune i
nvrii formale, ultima fiind relativ frecvent depistat la matematic
Pentru a asigura temeinicia pregtirii elevilor trebuie s se respecte toate celelalte
principii didactice.
8. Principiul conexiunii inverse n procesul de nvmnt
Exprim cerina analizei i mbuntirii activitii instructiv-educative i a
rezultatelor ei, n funcie de informaiile primite asupra rezultatelor anterioare Impune ca
efectele aciunii educative s se raporteze permanent la cauze, urmnd ca demersul
79
instructiv-educativ s fie regndit n raport cu datele oferite prin conexiunea invers i a
efectele pe care le urmrete Are rolul de a ine permanent sub supraveghere evoluia
procesului de nvmnt, meninnd-o pe direcia maximilizrii efectelor pozitive i
minimalizrii celor negative
Principiul conexiunii inverse impune ca principal cerin exercitarea unui control
operativ sistematic asupra rezultatelor i proceselor care au condus la aceste rezultate i
valorificarea informaiilor n scopul reglrii i autoreglrii procesului de nvmnt m
vederea unei optime funcionaliti
Se folosesc n acest scop observaiile curente, chestionrile orale, probele de
evaluare de diferite tipuri Acestea trebuie s-l contientizeze pe elev cu privire la nivelul
de pregtire atins, s-l ajute s depisteze lacunele, s-l motiveze pentru continuarea
eforturilor de nvare
Aici evalurea nu trebuie gndit stricto-sensu; majoritatea profesorilor simt chiar n
timpul predrii efective fluxul care i informeaz despre receptivitatea elevilor n raport
cu planificarea anterioar, fiecare informaie primit de la clas permite o adaptare mai
eficient a demersului instructiv-educativ Controlul temei de acas constituie un alt
element important de reglare. Concomintent, el poate i trebuie s-i stimuleze pe elevi s se
autoevalueze i, pe aceast baz, s corecteze i s amelioreze cunotinele dobndite
Pentru profesorii i elevii buni, aceste feed-back-uri capt caracter de continuitate

VI.2 STABILIREA OBIECTIVELOR
Lucrarea de fa a fost conceput ca o demonstraie a unitii profunde care exista
ntre aritmetic, polinoame i structuri algebrice n procesul de modernizare a
nvmntului matematic, teoria numerelor i structurile reprezint cadrul natural
indispensabil abordrii problemelor de matematic, fcnd posibil tratarea n mod unitar
i sistematic a matematicii n liceu, evideniindu-se unitatea intern a matematicii
Metodica i are rdcinile n grecescul methodos care nseamn drum deci ea
este cea care contureaz drumul pe care trebuie s-l urmeze profesorul pentru atingerea
obiectivelor.
Primele documente de lucru ale profesorului sunt programa i manualul Profesorul
trebuie s formuleze competenele specifice pentru clasele a IX-aa XII-a(se vor scrie n
planificarea anual), apoi obiectivele operaionale sau concrete pentru fiecare lecie (se vor
scrie n rapoarte de lecie)
80
n general competenele se definesc ca ansambluri structurate de cunotine i
deprinderi dobndite prin nvare Ele permit identificarea i rezolvarea unor probleme
specifice n contexte diverse.
Competenele generale au rolul de a orienta demersul didactic pe ntreg parcursul
disciplinei i de a da seama asupra achiziiilor finale ale elevului n urma studierii
disciplinei n cauz
Competenele specifice se formeaz pe durata unui an de studiu i sunt deduse din
competenele generale, fiind etape n dobndirea acestora Competenelor specifice le
corespund anuminte coninuturi
Competeele generale i specifice au fost stabilite n ultimii ani de minister, de aceea
se ntlnesc in aceeai form n planificrile tuturor profesorilor, dar ele trebuie s reflecte
i particularitile intelectuale ale grupului de elevi

Competene generale:
- Folosirea corect a terminologiei specifice matematicii n contexte variate de
aplicare;
- Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse n
enunuri matematice
- Utilizarea corect a algoritmilor matematici n rezolvarea de probleme cu
diferite grade de dificultate;
- Exprimarea i redactarea corect i incorect n limbaj formal sau n limbaj
cotidian, a rezolvrii sau a strategiilor de rezolvare a unei probleme
- Analiza unei situaii problematice i determinarea ipotezelor necesare pentru
obinerea concluziei
- Generalizarea unor propieti prin modificarea contextului iniial de definire a
problemei sau prin mbuntairea sau generalizarea algoritmilor
Competene specifice:
- Utilizarea terminologiei corespunztoare noiunii de polinom i a unor
caracteristici ale acestuia;
81
- ntreruperea soluiilor unor ecuaii polinominale n rezolvarea de probleme
practice;
- Aplicarea calculului polinomial n rezolvarea unor ecuaii algebrice
- Traspunerea n limbajul ecuaiilor polinomiale a unor situaii concrete;
- Determinarea unor polinoame sau ecuaii polinomiale care satisfac anumite
condiii preizate
- Aplicarea prin analogie a metodelor de lucru din aritmetica numerelor n
calculul cu ponoame;
- Compararea proprietilor operaiilor cu numere reale, respective complexe i
aplicarea acestor proprieti n rezolvarea ecuaiilor
Obiectivele operationale ce se pot formula pentru o lecie difer de la un profesor la altul,
ceea ce face ca mulimea lor s fie considerabil Un grup de specialiti condus de Benjamin
Bloom a propus o mprire a obiectivelor operaionale n trei domenii:
Cognitiv (vizeaz cunotinele i aptitudinile intelectuale )
Afectiv ( vizeaz sentimentele, motivaiile, interesele, atitudinile, valorile )
Psihomotor (vizeaz aptitudinile manuale i senzoriale)
Dup B Bloom domeniul cognitiv se refer la urmtoarele clase de comportamente:
nsuirea cunotinelor: cunoaterea terminologiei, particularitilor, conveniilor,
criteriilor, principiilor, metodelor pentru formularea crora se pot folosi urmtoarele
verbe: a define, a distinge, a identifica, a recunoate, a dobndi i urmtoarele complemente
directe: termeni, terminologie, semnificaie, date, proprieti, reguli, mijloace, clasificri,
tehnici;
ntelegerea elementar a cunotinelor transpunerea, interpretarea, extrapolarea
folosind urmtoarele verbe: a traduce, a exprima n propriile cuvinte, a reprezenta, a
redefine, a distinge, a ilustra, a interpreta, a rearanja, a stabili, a determina, a extinde, a
completa i urmtoarele complemente: definiie, semnificaie, concluzii, metode,
consecine, efecte
Aplicarea cunotinelor ce se poate descrie cu ajutorul verbelor: a aplica, a utiluza, a
generaliza, alege, a stabili legturi, a dezvolta, a organiza, a clsifica i cu ajutorul
complementelor: principii, concluzii, metode, situaii, fenomene, procese
82
Analiza cunotinelor: determinarea elementelor componente, a principiilor i
relaiilor folosind verbele: a distinge, a identifica, a compara, a deduce, a analiza, a
recunoate i complementele : elemente, ipoteze, concluzii, argumente, relaii, teme, idei,
scopuri;
Sinteza cunotinelor: mbinarea elementelor component determinate n urma
analizei n scopul elaborrii unor soluii, strategii, algoritmi, relaii folosind verbele: a
constitui, a modifica, a propune, a planifica, a proiecta, a deriva, a combina, a formula, a
sintetiza, a dezvolta i complementele: structur, model, soluie, schem
Daca prima clas se refer la nsuirea i redarea informaiilor transmise prin
cunotine ( i este cel mai bine surprins de majoritatea profesorilor), a doua se refer la
deprinderi intelectuale adic modalitile de operare cu informaia transmis, modelarea
atitudinilor, formarea judecailor de valoare, iar cea de a treia la formarea priceperilor i
deprinderlor practice.
Nu toate obiectivele pot fi traduse n termeni comportamentali; de exemplu,
dezvoltarea creativitii se produce n timp i nu este uor vizibil Obiectivele operaionale
reprezint puncte de pornire n proiectarea leciei, n elaborarea instrumentelor de
msurare i n stabilirea criteriilor de evaluare a rezultatelor obinute
Exemple :
S prezinte forma algebric a unui polinom cu coeficieni ntr-un inel comutativ A;
S determine gradul sumei i al produsului a dou polinoame
S calculeze valoarea unui polinom pentru anumite valori ale nedeterminatei
S efectueze operaii cu polinoame
S aplice schema lui Horner pentru aflarea ctului i restului polinomului f prin
polinomul g;
S determine coeficienii polinomului f astfel nct acesta s fie divizibil cu
polinomul dat g;
S descompun n factori ireductibili un polinom f, gr(f), f K,X-, K corp
comutativ;
S foloseasc realiile lui Vite
S afle rdcinile unui polinom n condiii date
83
S foloseasc proprietile polinoamelor i ale rdcinilor lor n rezolvarea unor
ecuaii
S gseasc cmmdc al polinoamelor f i g
Dup prima etap, n care s-au stabilit obiectivele, trebuie s facem analiza i stabilirea
resurselor educaionale disponibile

VI ANALIZA I STABILIREA RESURSELOR EDUCAIONALE
DISPONIBILE

Profesorul trebuie s tie ce i ofer manualul pentru ndeplinirea obiectivelor i are
dreptul sau chiar obligaia s regndeasc coninutul propus de manual, deoarece acesta s-
ar putea s nu cuprind ultimele nouti din domeniu sau s aibe o viziune idealist sau s
nu corespund nivelului de pregtire a elevilor Profesorul va selecta, organiza i prelucra
informaiile pe care le are la ndemn Selectarea materialului se va face innd cont de
imprirea obiectivelor n cele trei domenii i de aspectele catitativ i calitativ care trebuie
s fie greu n echilibru Organizarea materialului ce va fi prezentat n lecie se va face astfel
nct esenialul s fie bine reliefat n context, de asemenea trebuie s se determine un
echilibru ntre componentele informative i cele formative Prelucrarea materialului de
care dispune profesorul se refer la gsirea celor mai bune moduri de prezentare (tabele,
ecuaii, simboluri, etc) Pe tot parcursul derulrii acestor momente trebuie avut n vedere
colectivul de elevi cu care se va lucra, ce nivel de cunotine are, ce capacitate de receptare,
acumulare i utilizare a informaiilor pe care l avem la dispoziie sau cel al resurselor de
care dispunem.
Dup ce am stabilit att de multe lucruri apare o alt ntrebare: Cum putem face
toate acestea? Nu este o ntrebare comod i cu ct profesorul este mai tnr cu att este
mai greu de rspuns Pentru a scpa de stresul acestui rspuns se impune :
VI4 PROECTAREA LECIEI

Pentru ca drumul dificil pe care-l au de parcurs elevii n aprofundarea noiunilor de
matematic s fie mai eficient i mai uor, trebuie respectat logica tiinei (selectarea i
prezentarea noiunilor s urmeze ordinea lor fireasc) i logica didacticii (prezentarea
84
coninutului fcndu-se numai n funcie de capacitile reale de asimilarea ale elevilor) De
asemenea, noile achiziii vor fi introduse n mod sistematic i selectiv
Introducerea fiecrei noiuni parcurge urmtoarele etape:
De elaborare i motivaie
Formarea propriu-zis a noiunii
De consolidare prin operarea cu noiunea respectiv
O noiune se consider asimilat dac ea devine instrument de dobndire a unor noi
cunotine i dac elevii pot lucra cu ea n situaii noi n acest sens trebuie ca n mintea
elevilor s existe o ordonare a noiunilor, o corelare fireasc a lor, o motivaie, pentru c
numai o baz de cunotine bine asimilate faciliteaz asimilarea cunotinelor noi.
Alegerea celor mai adecvate metode de predare poate contribui la accentuarea
caracterului formativ activ i contient al dobndirii cunotinelor Un punct central n
aplicarea oricrei metode didactice este urmrirea unui grad ct mai nalt de participare
activ a elevilor
Metode expozitve
Metode expozitive povestirea, descrierea, explicaia prelegerea sunt metode care
asigur transmiterea ordonat, sistematic i continu a cunotinelor, reprezentnd o cale
simpl, rapid economic i eficient de instruire Expunerea trebuie s suscite imaginaia
elevilor, s fie clar, accesibil, expresiv Ea trebuie s fie nsoit, de frumuseea i
plasticitatea cuvntului, elegana diciei, spre expresia emoional Profesorul nsui
trebuie s para interesat, s manifeste curiozitate n timpul propriei sale expuneri, s
realizeze o comunicare vie cu elevii, solicitndu-le permanent atenia Profesorul trebuie s
controleze dac este urmrit de elevi Mimica elevilor este edificatoare ntrebri, repetiii,
explicaii suplimentare, permit i ele acest control Explicaiile survin cnd se introduc
termeni matematici noi, cnd se introduce un nou tip de demonstraie sau cnd se
elaboreaz i fixeaz o schem general de rezolvare a unor probleme n general n
matematic recurgem la explicaie atunci cnd tema este complet nou i printr-o alta
metod mai activ nu se poate descoperi acest nou Metodele expozitive nu se aplic de-a
lungul unei ore ntregi ci se mbin cu celelalte metode de predare
Metoda conservaiei
Conservaia este una din metodele de baz n dialogul necesar dintre profesor i
elev n funcie de tipul leciei se poate folosi conservaia euristic, de consolidare, de
85
sistematizare, de coerificare Conservaia euristic, ca activitate comun de gndire,
cutare, cercetare poate conduce la evitarea transmiterii de noi cunotine ntr-un singur
sens (spre elev) Valoarea primitv a conversaiei, eficiena ei sunt condiionate de
structura ntrebrilor care trebuie s fie concise, bine direcionate i enunate astfel nct
dificultile s fie ealonate gradat, doznd scopul ntre ntrebare i rspuns, care trebuie s
fie unic i neambiguu Chiar dac o metod de rezolvare propus de elev nu este optim, ea
nu trebuie reprimat ei substituit prin alta creia i subliniem prin comparaiei avantajele
O importan deosebit a metodei conversaiei este aceea c ea ajut la dezvoltarea
limbajului matematic, contribuind astfel la dezvoltarea personalitii elevului
Problematizarea
Este metoda care se bazeaz pe crearea unor situaiiproblem a cror rezolvare
solicit efort autentic de investigare n vederea gsirii soluiilor, ceea ce conduce la
mbogirea fontului cognitiv
Noiunea de situaieproblem desemneaz o stare contradictorie, conflictual ce
rezult din trairea a dou realitii de cunoatere i motivaionale diferite pe de o parte,
experiena anterioara de care dispune elevul (informaia existent), iar pe de alt parte,
elementul de noutate, necunoscutul cu care este confruntat i n faa cruia datele vechi se
dovedesc a fi eficiente pentru a-l nelege i a duce la rezolvarea dorit Aceast confruntare
genereaz o stare de curiozitate, de uimire, incit la investigaii, formulare de ipoteze,
soluii Contradicii de acest gen pot s apar ntre:
Cunotinele vechi i datele noi ce nu pot fi explicate pe baza informaiei anterioare
Concepii vechi si ipoteze noi
Abordarea teoretica a unor probleme si rezolvarea lor practica;
Moduri diferite de aciuni practic
n folosirea acestei metode se disting trei momente succesive:
Momentul pregtitor care consta in crearea situaiei-problem
Momentul tensional,cnd se contientizeaz contradicia dintre problema pe care
elevii o au de rezolvat si contiinele de care ei dispun,obstacolul pe care ei trebuie s l
depeasc prin mijloace cognitive
Momentul rezolutiv care vizeaz aflarea soluiei i confirmarea de ctre profesor
86
Rezolvarea problemelor ndeamn la observaii,la reflecii adnci,la experimentarea
mintal i la originalitate n gsirea rspunsurilor.Bucuria de a descoperi creez i ntreine
o trebuin luntric de cunoatere i de autodepire
Metoda descoperirii
Prin aplicarea n practic a problematizrii,rezultatul final este ntotdeauna
descoperirea soluiei problemei puse
Descoperirea deci,n matematic,o vedem ca o ntregire a problematizrii Vorbim
despre descoperire dac elevul gesti el nsui, printr-un efort personal de analiz,
inducie, generalizare o teorem, o demonstraie,un procedeu de calcul etc.
Descoperirea face parte din metodele asa-zice formtiv-participative. Ea solicita
elevul s gndeasca, i pune la i pune la ncercarea voina, i dezvolt imaginaia i i
mbogaete experiena de rezolvare a diverselor problme Aplicarea acestei metode
trebuie s in seama de nivelul de dezvolare intelectual a elevilor, de complexitatea
problemelor iar, rezultatele obinute individual trebuie s fie analizate i sistematizate cu
ntreaga clas
nvarea prin descoperire poate fi de tip inductiv,deductiv sau analog dupa natura
raionamentelor utilizate
Descoperirea este inductiv cnd elevii,analiznd o serie de cazuri particulare,
elaboreaz o regul general care apoi este demonstrat
n descoperirea de tip deductiv elevii obin rezultate noi(pentru ei)aplicnd
raionamente asupra cunotinelor anterioare,combinndu-le ntre ele sau cu noi
informaii Acest tip de descoperire apare frecvent la toate disciplinele matematice.
Descoperirea prin analogie const n transpunerea unor relaii, algoritmi, etc. La
contexte diferite dar analoage ntr-un sens bine precizat. Evident c, corectitudinea n noul
context trebuie verificat printr-o demonstraie specific Analogiile n matematica pot fi de
coninut sau de raionament Ele pot fi de anvergur mai mare sau cu efect local n
aceast lucrare este scoas n eviden analogia de primul tip dintre aritmetica numerelor
ntregi i aritmetic polinoamelor
Analogii din ultimul tip se ntlnesc foare frecvent. Rolul analogiilor n procesul de
rezolvarea problemelor este la fel de mare,fie c este vorba de analogii mici sau de
analogii mari, fie c este vorba de analogii de coninut sau analogii de metodn
rezolvarea unor probleme analogiile pot aprea n aspecte felurite, n diverse puncte ale
rezolvrii
87
Cunotinele obinute prin metoda descoperirii sunt mai stabilite, cu mai mare
ans de a fi integrate n sistemul general de cunotine
Munca cu manualul i alte cri
Cartea continu s fie o surs valoroas de informaii i cunoatere,condensnd i
transmind inestimabilul tezaur al valorilor culturale ale umanitii
Manualele, culegerile de probleme,alte cri de matematic i ajut pe elevi s-i
nsueasc noi cunotine,s le sistematizeze i fixeze,s-iformeze priceperi i deprinderi
de munc intelectualElevii trebuie s nvee n coal cum s foloseasc manualele i alte
cri pentru a ti cum s le utilizeze ulterior pentru perfecionarea lor continu
Lucrul cu manualul de matematic presupune n primul rnd descifrarea textului
matematic. Prin natura lor textele de matematic nu pot s conin absolut toate
detaliile:manualele ar deveni enorme. Apare astfel necesar un efort al elevului de a
completa detaliile lips, efort care este evident un efort de nelegere a textului i deseori
de recreare a acestuia.
Lucrnd cu manualul,elevul este activ,obine cunotine printr-un efort propriu
nct aceast metod o cale de intruire prin descoperire
Metoda exerciiului
Const n efectuarea contient i repetat a unor aciuni i operaii,n scopul
formarii unor deprinderi teoretice i practice,consolidrii cunotinelor, dezvoltrii unor
aptitudini i capaciti,stimulrii potenialului creativ
Este o metod care stimuleaz intens activitatea elevelui, solicitnd din partea
acestuia,efort intelectual sau fizic. Are o larg aplicabilitate, putnd fi folosit la toate
clasele i obiectele de studiu i pentru realizarea unor variate sarcini didactice:
-formarea deprinderilor de natur intelectual i practic, acional
-mai buna nelegere a cunotinelor teoretice prin aplicarea lor n situaii i contexte
diferite;
-consolidarea cunotinelor i deprinderilor nsuite anterior
-prevenirea uitrii, evitarea fenomenului de interferen
-asigurarea capacitii operatorii a cunotinelor, priceperilor i deprinderilor, crearea
posibilitilor de transfer ale acestora
88
-dezvoltarea unor capaciti intelectuale i fizice,a unor trsturi de voin i caracter
-stimularea i dezvoltarea capacitilor creative, a originalitii, a spiritului de
independen i iniiativa
Rezult c exerciiul nu trebuie neles ca avnd numai un caracter reproductiv, el
poate avea n egal msur, i un caracter productiv atunci cnd se desfoara sub forma
unor activiti libere,creatoare i genereaz noi forme de aciune
Pentru a ti dac obiectivul a fost atins trebuie stabilite modaliti de evaluare.

VI.5. EVALUAREA
Ca i altor concepte, evalurii i se dau mai multe accepiuni Radu T Ion definete
evaluarea ca un proces complex menit s msoare i s aprecieze valoarea rezultatului
sistemului de educaie sau a unei pri a acesteia, eficacitatea resurselor,a condiiilor i a
operaiilor folosite n desfurarea activtii,prin compararea rezultatelor cu obiectivele
propuse, n vederea lurii deciziilor privind ameliorarea activitii n etapele urmtoare
Rezultatele evalurii prezint importan pentru toi factorii implicai n procesul de
formare a noilor generaii:profesori,elevi,prini i chiar societate
Dup volumul de infromaii, experiene acumulate de elevi care fac obiectul
evalurii, s-au stabilit dou tipuri de evaluare:
a) Evaluare parial prin care se verific secvenial un volum redusde cunotine i achiziii
comportamentale;
b) Evaluare global cnd se verific un volum mai mare de cunotine, priceperi,
deprinderi, abiliti
n funcie de perspectiva temporal din care se realizeaz evaluarea distingem:
a) Evaluare iniial care se face la nceputul unui program de instruire
b) Evaluare final care se realizeaz la nchieirea unei etape de instruire.
Dup modul n care se integreaz n procesul didactic, evaluarea cunoate trei forme
a) evaluarea iniial care se realizeaz la nceputul unui program de instruire
89
b) evaluare continuformativ care se realizeaz pe tot parcursul procesului intructiv
educativ;
c) evaluare sumativ ce se realizeaz la ncheierea unei etape mai lungi de intruire
n funcie de factorii care realizeaz evaluarea se contureaz dou forme sau tipuri
de evaluare;
a) evaluare intern efectuat de aceeai persoaninstituie care realizeaz efectiv i
activitatea de intruire;
b) evaluarea extern realizat de o persoan sau instituie diferit de cea care a
asigurat realizarea efectiv a procesului de nvmnt
n metodele tradiionale de evaluare sunt incluse probele orale, probele scrise i
probele practice.
Pentru realizarea funciilor evalurii se impune o folosire echilibrat a strategiilor
de evaluare,dar i diversificarea metodelor de evaluare,metodele complementare de
evaluare ofer informii suplimentare despre activitatea i nivelul de achiziii ale elevului,
competeaz metodele tradiionale de evaluare n categoria metodelor complementare de
evaluare sunt incluse: observaia sistematic a activitii i comportamentului elevilor,
investigaia proiectul portofoliul autoevaluarea
Un loc de prim rang n verificarea nivelului de pregtire al elevilor l ocup probele
scrise.
Metodologia verificrii prin probe scrise impuse folosirea diferitelor forme lucrri
scrise de control curent (extemporale), lucrri de control la sfritul unui capitol (teste),
lucrri scrise semestriale (teze)
Avantajele folosirii formelor de evaluare scris sunt urmtoarele:
- obiectivitate, prin anonimatul lucrrilor scrise
- verificarea unui numr mare de elevi ntr-un timp dat;
- posibilitatea compararii rezultatelor obinute de toi elevii
- realizarea feed-back-ului la sfritul unei secvene de intruire sau la ce al unui
capitol
Dezavantajele acestor probe, sunt:
90
- nu permit elucidarea unor erori din timpul examinrii
- nu se pot introduce ntrebri suplimentare
Pentru a realiza o evaluare relevant i eficace,intrumentele de evaluare
(extemporale, teze, teste) trebuie s ndeplineasc anumite cerine, s ntruneasc anumite
caliti tehnice indispensabile atingerii scopului pentru care au fost proiectate
Principalele caliti ale unui intrument de evaluare sunt: validitatea, fidelitatea,
obiectivitatea i aplicabilitatea
Validitatea este dat de precizia,acurateea cu care intrumentultestul msoar ce
i-a propus s msoare
Fidelitatea reprezint acea calitate a nui test de a produce rezultate constante (sau
foarte apropiate) n urma aplicrii sale repetate n condiii identice, aceluiai grup de elevi
Obiectivitatea reprezint gradul de concordan ntre aprecierile fcute de
evaluatori independeni asupra rspunsurilor pentru fiecare dintre itemii testului
Aplicabilitatea desemneaz calitatea testului de a fi administrat i interpretat cu
uurin
Elaborarea de ctre profesor a unui intrument de evaluar este o activitate deosebit
de complex ce presupune parcurgerea mai multor etape:
1. Stabilirea obiectivelor-const n precizarea a ceea ce trebuie s tie i s fac elevul
dup ce a parcurs o lecie, un capitol, materia unui semestru sau an colar
2. Stabilirea numrukui de ntrebri (itemi) i formularea lor Numrul ntrebrilor
poate varia de la cteva (n cazul unei lecii) pn la o sut i peste o sut (n cazul unui an
colar), profesorul avand grij ca ele s cuprind probleme de baz, eseniale ale materiei
parcurse. ntrebrile trebuie s fie clar formulate, precise, concise, s nu solicite dect un
singur rspuns posibil i s fie adaptate particularitilor de vrst ale elevului
3. Stabilirea modalitilor de rspunsDup modul de alctuire,itemurile se pot
clasifica astfel;
I. Itemi cu rspuns deschis
a) Itemi de completare propoziii lacunare, care solicita rspunsuri scurte
(completri de cuvinte, definiii)
91
Exemplu
n inelul comutativ i unitar ( Z [X],+,*) se consider polinoamele fX i gX
Determintai funciile polinomiale i g asociate polinoamelor f i g Remarcai c f si i g
sunt ....... dar
si sunt ........
b) Itemi de formulare sau de reprezentarentrebri a cror rezolvare solicit
redactri, formularea lor bazndu-se pe operaii de gndire (deducii,
comparaii, sistematizri, generalizri, etc). Acest tip de itemi se folosesc pentru
a testa capacitatea de sintez a elevilor,originalitatea n tratarea unui subiect,
claritatea stilului.
II. Itemi cu rspuns nchis
a)Itemi cu alternativ binarcu rspuns corectgreit , cu rspuns adevrat
fals, cu rspuns danu
Exemplu:
Se consider polinomul f X+(i+)X2+(2+i)X+6 ,X- Atunci rdcini ale
polinomului f sunt:
A F 1. X=i A F 3. X=3
A F 2. X=-1 A F 4. X= -3
Dac afirmatia este adevrat ncercuii litera A n caz contrar ncercuii litera F
b) Itemi de selecie
Exemplu:
Care din afirmaiile de mai jos nu sunt corecte?
A) Orice polinom este divizibil prin elementele inversabile i prin polinoamele asociate
cu el;
B) Orice polinom f,X- cu gr(f) are cel puin o rdcin n
C) Orice polinom f,X- cu gr(f) este produs de polinoame de gradul 1;
D) Orice polinom ireductibil din ,X- este de gradul
92
c) Itemi de combinare(de asociaie)asociaie simpl i asociaie multipl
Exemplu:
nscrie n spaiul din stnga fiecrei proprieti polinomul din a doua coloan ce
corespunde acestuia
_______ polinomul este ireductibil n ,X-
-2
_______2. polinomul este ireductibil n ,X- g=
+X+1
_______3. polinomul este ireductibil n [X] h=
+X
_______4. Polinomul este ireductibil n ,X- p
+X+1
q= 2X+ 3
d) Itemi cu alegere multipl
Exemplu: Polinomul 5
-7X+2 X] este divizibil prin:

a) 5X-7 b) X-2 c) X-1 d) 5X-1.
4 Ierarhizarea (aranjarea) itemilor se face n funcie de natura,complexitate i
dificultatea cunotinelor pe care le cuprind, fie pornind de la cele mai simple i sfrind cu
cele mai complexe, fie n ordine ciclic de dificltate, pe itemi aranjai n ordine de dificultate
crescnd. De regul se pun la nceput ntrebrile considerate de baz,eseniale deci absolut
necesare pentru obinerea unei note de trecere, innd seama i de faptul c unele ntrebri
nu trebuie s sugereze rspunsul altora
5 Elaborarea instruciunilor de rspuns Acestea se pun de obicei la nceput i
cuprind indicaii asupra modului n care trebuie procedat pentru rezolvarea testului
6. Redactarea formularului de rspuns n cazul n care formularul nu prevede
spaiul pentru rspunsuri, se elaboreaz un formular de rspuns care cuprinde coala,
clasa, numele i prenumele elevului, obiectul, data, loc pentru rspunsuri,n funcie de
modalitile de rspuns solicitate de fiecare item n parte loc pentru nscrierea numrului
de puncte atribute de profesor fiecrui item, cu ocazia corectrii
7 Aplicarea experimentaln scopul stabilirii variantei optime de formulare a
ntrebrilor, a modalitilor ia timpului de parcurs, precum i pentru definitivarea
instruciunilor sub toate aspectele, testul se aplic experimental pe un eantion alctuit din
93
elevi mai slabi, mijlocii i buni Ulterior,dup mai multe aplicri,i se pot aduce i alte
mbuntiri
8 Stabilirea cotei (scorului) testului Fiecrui rspuns corect i se atribuie unul sau
mai multe puncte, n functie de gradul de dificultate al itemului i de numarul de operaii pe
care l aplic rezolvarea La alctuirea itemului, profesorul stabilete i valoarea
rspunsurilor pariale, carora le acord puncte sau fraciuni de puncte. Numrul punctelor
rezultate din totalul rspunsurilor corecte reprezint cota sau scorul testului
9. Stabilirea timpului acordat pentru rezolvarea testului-se face n raport cu natura
problemei,dificultatea ntrebrilor, numarul aplicaiilor necesare pentru obinerea
rspunsurilor Valorificarea notelor se face prin analiza colectiv a greelilor tipice i
perfecionarea activitaii celor doi factori a procesului instructiv-educativ (profesor i
elev).
Se recomand folosirea testelor, alturi de celelalte metode de avaluare, datorit
avantajelor acestora: obiectivitate, operativitate,surprinderea mai exact a nivelului de
cunotine i deprinderi
n concluzie,n centrul ateniei unui procedeu de evaluare se situeaz:
obiectivele ce vor fi evaluate
motivaia evalurii
metoda de predare aplicat
Toate cele prezentate anterior se vor sintetiza ntr-un proiect de lecie ca n modelul
urmtor
La verificarea modului de ntocmire a planificrii calendaristice este util s
controlm:
dac planificarea respect structura recomandat
dac planificarea este fcut pe un numr de ore n acord cu planul cadru i
dac au fost rezervate ore pentru recapitulri semestriale;
dac au fost cuprinse toate obiectivele de referincompetenele specifice
prevzute n program n cel puin o unitate de nvare
dac au fost cuprinse toate coninuturile din program n unitile de
nvare precizate n planificare

1. Proiectarea unei uniti de nvare-ANEXA A

94
Odat realizata planificarea calendaristic, urmtoarea etapa o constituie realizarea
proiectrii unitilor de nvare Aceast proiectare se realizeaz pe parcursului anului
colar naintea abordrii la clas a unitii respective
Deci elementul generator al planificrii calendaristice este unitatea de nvare
Unitatea de nvare - reprezint o structura didactic deschis i flexibil, care are
urmtoarele caracteristici:
determina formarea la elevi a unui comportament specific, generat prin integrarea unor
obiective de referincompetene specifice
este unitar din punct de vedere tematic
se desfoar n mod sistematic i continuu pe o perioad de timp
se finalizeaz prin evaluare

Proiectul unei uniti de nvare poate fi ntocmit pornind de la urmtoarea
rubricaie:

coala
Disciplina
Clasa
Unitatea de nvare nr
Nr de ore alocate

Proiectul unitii de nvare

Coninuturi
( detalieri )
Competente
specifice
Activiti de
nvare
Resurse Evaluare
0 1 2 3 4

95
n rubrica referitore la Coninuturi apar inclusiv detalieri de coninut necesare n
explicitarea anumitor parcursuri, respectiv n cuplarea lor la baza proprie de
cunoatere a elevilor
n rubrica Competene specifice se trec obiectivele de referincompetenele specifice
din programa colar
Activitile de nvare pot fi cele din programa colar, completate, modificate sau
chiar nlocuite cu altele pe care profesorul le consider adecvate pentru atingerea
obiectivelor propuse;
Rubrica Resurse cuprinde specificri de timp, de loc, forme de organizare a clasei,
material didactic folosit, etc.
n rubrica Evaluare se menioneaz instrumentele sau modalitile de evaluare aplicate
la clas
Totodat, finalul fiecrei uniti de nvare presupune evaluarea sumativ.
Dei denumirea i alocarea de timp pentru unitile de nvare se stabilesc la nceputul
anului colar prin planificare, este recomandabil ca proiectele unitilor de nvare s se
completeze ritmic pe parcursul anului, avnd n avans un interval de timp optim pentru ca
aceasta s reflecte ct mai bine realitatea
n completarea rubricaiei, se urmrete corelarea elementelor celor cinci coloane
Proiectarea unitii de nvare ncepe prin parcurgerea unei scheme , care precizeaz
elementele procesului didactic ntr-o succesiune logic, n vederea atingerii intelor
stabilite.
In ce scop voi face Ce voi face Cu ce voi
face
Cum voi face Ct s-a realizat
+ + + + +
Identificarea
obiectivelor/
competentelor
Selectarea
coninuturilor
Analiza
resurselor
Determinarea
activitilor de
nvare
Stabilirea
instrumentelor de
evaluare
Identificarea unei uniti de nvare se face prin tema acesteia Temele sunt
enunuri complexe, formulate original sau preluate fie din lista de coninuturi a programei
fie din manual.
Activitile de nvare se construiesc prin corelarea obiectivelor de
referincompetenelor i coninuturilor i presupun un anumit scop, redat prin tema
activitii n proiectul unitii de nvare, profesorul va asocia fiecrei activiti acele
resurse pe care le consider necesare pentru realizarea demersului didactic
Fa de proiectarea tradiional axat pe lecie, proiectarea unitii de nvare are
urmtoarele avantaje:
96
- Creeaz un mediu de nvare coerent n care ateptrile elevilor devin clare pe
termen mediu si lung;
- Implic elevii in rezolvare de probleme complexe, luare de decizii - cu accent pe
explorare i reflecie
- Implica profesorul intr-un proiect didactic pe termen lung si mediu, cu accent pe
ritmurile proprii ale elevilor;
- D perspectiva leciilor n funcie de secvena unitii de nvare n care se afl
Proiectul unei uniti de nvare conine suficiente elemente pentru a oferi o
imagine asupra fiecrei ore, astfel nct devine posibil renunarea la Proiectul de lecie

2. Proiectarea leciei ANEXA B
n mod obinuit, proiectele de lecii conin urmtoarele elemente:
- obiective de instruire
- materiale didactice
- timpul necesar instruirii (estimativ)
- procedee didactice specifice.
Pentru un profesor este foarte important s poat elabora proiecte de lecii detaliate
Proiectarea temeinica a leciilor prezint urmtoarele avantaje:
Contribuie la clarificarea unor probleme de coninut i de strategie didactica
Profesorii vor fi mai bine pregtii pentru lecie
Asigur mijloacele de evaluare
D profesorilor posibilitatea unei mai mari flexibiliti n timpul leciilor

Stabilirea unor obiective adecvate

Obiectivele leciei sunt importante pentru c direcioneaz i focalizeaz nvarea
ns, nu de puine ori, apar dificulti n stabilirea acestor obiective Specialitii au preri
mprite n legtura cu gradul de precizie cu care se cuvine a fi descris, la nivelul unui
obiectiv, ceea ce vor fi capabili elevii s fac De exemplu, unii pedagogi susin ca
obiectivele trebuie s descrie n termeni observabili condiiile nvrii i, totodat,
criteriile de evaluare a performanei minime acceptabile
Cei mai muli sunt de acord c stabilirea obiectivelor leciei implic o proiectare
temeinic, ghideaz procesul instructiv i este util pentru evaluare Un obiectiv de
instruire trebuie s aib, totui, anumite caracteristici minimale:
1. S precizeze cine este subiectul vizat n mod obinuit, persoana vizat este elevul
97
2. S precizeze strategiile de nvare. Exemple de asemenea strategii de nvare sunt:
conversaia frontal, demonstraia, lectura, activitile n grup sau simularea
3. S precizeze conceptele sau principiile care urmeaz a fi explicate sau reluate
4. S precizeze operaiile intelectuale implicate de atingerea obiectivelor. Verbe care
exprima asemenea operaii sunt: a defini, a recunoate, a enumera, a preciza, a identifica, a
ordona, a compara, a evidenia, a explica, a discuta samd
Identificarea materialelor didactice

n mod obinuit, un proiect de lecie trebuie s conin i referiri la materialele
didactice ce vor fi folosite Asemenea materiale pot fi: manuale, fie de lucru, plane
(proiecii sau alte mijloace vizuale)
Reinei c materialele didactice pe care v-ai gndit s le folosii la o anumit lecie
trebuie s fie adecvate acesteia
Procedeele

Desfurarea leciei este elementul central al oricrui proiect didactic Procedeele
utilizate reprezint, de fapt, activitile de nvare n care vor fi antrenai elevii Un
profesor bun stabilete cu precizie ce tip de activitate i ce secven va desfura cu clasa
n desfurarea leciei se deruleaz momente principale La nceputul leciei, profesorul
urmrete s capteze atenia elevilor Pentru a realiza aceasta, el explic elevilor care este
scopul leciei, reia anumite probleme, discutate anterior, face o prezentare general a
leciei sau pune o problem Acesta este momentul introductiv al leciei Apoi, pe msur ce
lecia se deruleaz, profesorul ofer informaii noi sau propune diferite activiti Aceasta
este desfurarea propriu-zis a leciei n finalul leciei, profesorul fixeaz principalele
probleme, de exemplu printr-o discuie de sinteza a ideilor de baz Aceasta este ncheierea
leciei
Estimarea timpului

Odat identificate procedeele didactice, este important ca profesorul s tie ct timp
este necesar pentru desfurarea activitilor pe care i le-a propus Nu uitai c timpul
necesar unei lecii depinde i de elevi, de capacitile i nivelul de pregtire la care se afl,
precum i de felul n care rspund solicitrilor Astfel, o discuie poate dura minute cu
un grup de elevi sau o jumtate de or cu un alt grup
98
Profesorul d dovad de nelepciune dac apreciaz cu grij timpul necesar
activitilor de nvare Profesorii sunt surprini de ct de repede trece timpul, mai ales
atunci cnd in o lecie pentru prima dat Reinei c, atunci cnd este vorba de estimarea
timpului necesar unei lecii, este mai bine s fii conservator n felul acesta, profesorul va fi
pregtit i va putea face ajustrile necesare, pe msur ce lecia se deruleaz
Sfaturi utile pentru proiectarea unei lecii reuite

Cnd ncepei s proiectai o lecie, inei cont de aspectele practice
Iat cteva sugestii:
1. Diversitatea: Elevii nva mai uor dac n timpul leciei se folosesc diferite
tehnici de instruire O lecie reuit presupune, de obicei, -4 tipuri diferite de activiti de
nvare Acordai atenie activitilor introductive, celor de nvare propriu-zis, precum
i celor finale; acestea pot asigura leciei diversitatea necesar
2. Ritmul: Dac o activitate dureaz prea mult, elevii se pot plictisi iar dac nu au la
dispoziie timp suficient pentru a putea reine ideile prezentate, se pot simi frustrai Avei
grij ca o activitate s nu dureze mai mult de 5-20 de minute n orice caz, reinei c unele
activiti cum sunt cele de nvare prin cooperare, problematizarea sau simulrile pot
capta interesul mai mult timp, ndeosebi, n cazul elevilor mai mari.
3. Relevana: De multe ori elevii nu neleg cu adevrat de ce le este necesar o
anumita informaie Le ia ceva mai mult timp s neleag de ce este important un material
pe care l-au studiat.
4. Cunotinele anterioare: Nu presupunei c elevii au anumite cunotine
anterioare Chiar dac unii dintre elevi au aceste cunotine, n nici un caz nu le au toi Se
recomand s verificai nivelul iniial de cunotine al elevilor, precum i deprinderile
acestora i s v proiectai leciile innd cont de acest nivel
5. Suprancrcarea: Unii profesori au tendina de a prezenta, cu uurin, multe
concepte ntr-un interval de timp relativ scurt Aceeai tendin se constat, deseori, i n
manualele ns, elevii nva mai bine dac lecia este centrat pe una sau doua idei de
baz Deci, descompunei activitile de nvare ntr-o serie de pai mici, focalizai pe un
anumit concept sau idee i, apoi, dai elevilor posibilitatea s exerseze
6. Procedeele: Proiectai desfurarea leciei pas cu pas, astfel nct s putei urma
cu uurin procedeele didactice stabilite Instruciunile pentru desfurarea diferitelor
activiti s fie redactate la persoana a treia
7. Fii la obiect: Formulai ntrebri la obiect i ntr-un limbaj pe care elevii l neleg
99
VI.6 EXPERIMENTUL PEDAGOGIC

Prima metod de cercetare propus pentru realizarea obiectivelor cercetrii este
experimentul psihopedagogic/didactic. Termenul experiment provine din latinescul
experimentum, termen care are semnificaia de prob, verificare, experien n cazul
cercetrilor pedagogice este vorba de verificarea unei ipoteze, ceea ce justific realizarea
experimentului, i asigur sensul
Metoda experimentului const n modificarea intenionat a unui factor, dintre cei
presupui a influena comportamentul unei persoane, ntr-o anumit situaie, cu scopul de
a observa efectele acestei modificri asupra comportamentului respectiv Din acet motiv,
experimentul este uneori denumit observaie provocat. In continuare voi descrie etapele
realizarii experimentului pedagogic.

VI.6.1 OBIECTIVELE CERCETARII
- Aplicarea prin analogie a metodelor de lucru din aritmetica numerelor in calculul cu
polinoame
- Imbunatatirea proceselor instructive educative
- Cresterea nivelului de performanta a alevilor
- Intelegerea unei teorii matematice unitare, a inlantuirii teoremelor intr-un sistem
- Transferul de cunostinte in rezolvarea problemelor
- Dezvoltarea capacitatii de utilizare a cunsotintelor: priceperi, deprinderi, stapanirea
unor moduri de lucru
- Dezvolatrea capacitatilor intelectuale
- Formarea si dezvolatrea capacitatii de a reflecta asupra lumii
- Analiza de situatii
- Realizarea de conexiuni si transferuri intre domeniile studiate din matematica
100
VI.6.2 ETAPELE LUCRARII
o Documentarea teoretica a lucrarii
o Stabilirea clasei experimentale a XII-a A si a clasei de control a XII-a D
o Alegerea subiectelor si baremurilor de notare pentru pretest si posttest
o Selectionarea si sistematizarea problemelor de la simplu la complex
o Intocmirea si multiplicarea testelor pentru verificarea lectiei de zi, pentru
predarea noilor cunostinte si pentru fixarea lectiei noi
o Recolatrea datelor initiale si finale
o Prelucrarea statistica a datelor in vederea analizei si generalizarii activitatii
desfasurate

VI.6.3 METODE DE INVESTIGATIE FOLOSITE

Studiul literaturii de specialitate;
Studiul documentelor scolare;
Observatia pedagogica;
Metoda experimentului;
Metoda testelor;
Prezentarea si prelucrarea matematico-statistica a datelor cercetarii.

VI.6.4 DESFASURAREA CERCETARII

Experimental s-a desfasurat in anul scolar 2010-2011. Am realizat planificarea
calendaristica dupa care am predat pe parcursul semenstrului al doilea cate o ora in plus la
clasa a XII-a A. Deci la aceasta clasa experimentala am invatat elevii sa aplice teorema
101
impartirii cu rest in Z, sa utilizeze proprietatile relatiei de divizibilitate in Z, sa calculeze cel
mai mare divizor comun in Z cu algoritmul lui Euclid, sa demonstreze ca un numar este
ireductibil sau nu.
Folosind metoda analogiei am predate apoi divizibilitatea in inele integre si in inelul
polinoamelor. Elevii au invatat sa generalizeze, sa particularizeze unele enunturi si sa
utilizeze corect algoritmii matematici in rezolvarea de probleme cu grade diferite de
dificulate.
La matematica orice exercitiu sau problema vine cu noi necunoscute, care pot fi
solutionate numai in masura in care elevii se antreneaza permanent in rezolvarea unui
numar cat mai mare de exercitii si probleme. In primul rand elevii trebuie invatati
urmatoarele linii pe care le urmarim:
1. Trebuie sa intelegem problema;
2. Gasim calea de la necunoscuta la date, considerand eventual, probleme
intermediare;
3. Realizam idea solutiei;
4. Cautam alte solutii;
5. Alegem cea mai buna solutie;
6. Verificam rezultatul si il analizam critic;
Astfel, urmarim schemele:

GANDESTE SI
ORGANIZEAZA
SCRIE CE
GANDESTI,
LISTEAZA
GANDURILE
PUNE IN
ORDINEA
CORECTA
COMPARA
GRUPEAZA
102

IMAGINEAZA
CREAZA NOI IDEI
INTRABA-TE
" CE -AR FI
DACA..."
REGANDESTE
REEXAMINEAZA
( ESTE CEA MAI
BUNA CALE?)
REARANJEAZA
(ESTE CEA MAI
BUNA ORDINE?)
EVALUEAZA
VERIFICA
CRITICA
103
Aplicatia 1: Aratati ca orice element din Z[i] este divizor al unui nmar prim din Z.
Solutie: Z[i] este un inel Euclidian relative la functia : Z[i]N,(x+iy)=
.Fie z un
element prim din Z[i]. Avem (z)=z*z. Cum (z)N si (z)>1, atunci (z)=

unde
sunt numere prime din Z. Avem Z*Z=
si deci z|
.
Cum z este prim, exista un
astfel incat z|
.

Aplicatia 2: Orice numar prim p>2 este de forma p=4k=1 sau p=4k+3 unde k>0.
Solutie: Intr-adevar p are una din uramtoarele forme : p=4k, p=4k+1, p=4k+2, p=4k+3.
Cum p este prim si p>2, atunci nu poate avea decat forma 4k+1 sau 4k+3.

Aplicatia 3: Descompuneti in factori primi numerele 5;17;600 in Z[i].
Solutie: 5=1+4=
(2)
( +2) ( 2)
(1+2i) si (1-2i) sunt prime in Z[i].
17=16-
=(4+i)*(4-i)
17=1-(4i)
=(1-4i)*(1+4i)
Se observa ca 4+i este asociat in divizibilitate cu 1-4i.
(4+i)*(a+ib)=1-4i4a-b+i(a+4b)=1-4i.
Identificand , obtinem : 2
4
+4 4
2

, (4 +)() 4
De asemenea (4-i)~(1+4i) deoarece rezulta analog ca (4-i)*(i)=1+4i
600=2
() ( +)
( +2)
( 2)
.

Aplicatia 4: Calculati in Z[i] cel mai mare divizor comun al numerelor a=-36+41i si
b=14+18i.
Solutie: Formand algoritmul lui Euclid asociat acestor numere:
-36+41i=(14+18i)*2i+13i unde (13i)<(14+18i)
14+18i=13i(1-i)+(1+5i) unde (1+5i)<(1+5i)
1+5i=(3+2i)*(1+i)
C.m.m.d.c al numerelor -36+41i si 14+18i este 3+2i.

Aplicatia 5: Gasiti o solutie necesara si suficienta pentru ca
sa se divida cu
(pn)
Solutie: Impartim pe n la p , deci n=1p+r, unde 0r<p.Prin urmare:
) +
). Din conditia ca
, deoarece
se divide cu
, rezulta ca
si deoarece
0r<p avem r=0. Deci, daca
se divide cu
, atunci n se divide cu p.

Aplicatia 6: Aratati ca inelele R si R[X] nu sunt izomorfe.
Solutie: Presupunem prin absurd ca exista :RR[X] izomorfism. Fie zR* si R fiind corp ,
exista
R astfel ca (z*
)=(1)=1
(z*
)=(z)*(
), deci (z)R[X] este inversibil in R[x]. Cum z a fost ales arbitrar si

este izomorfism ar rezulta ca orice polinom din R[X] are invers in R[X] ceea ce este o
contradictie.

Aplicatia 7: Fie f un polinom cu coeficienti intregi. In trei puncte diferite, de abscisa
intreaga are valoarea 2. Sa se arate ca in nici un punct de abscisa intreaga nu are valoarea 3.
104
Solutie: Demonstram ca f(x)-f(y)(x-y), oricare ar fi x,yZ.
F(x)=
+ +
,
F(x)=
+ +
,
F(x)-f(y)=(x-y)g(x,y) () ()

{
() 2
() 2
() 2

Presupunem ca exista dZ astfel incat f(d){
() ()
() ()
() ()
{

2

sau d-c=-1; imposibil, caci ar implica a=c sau b=c.
Acelasi rationament pentru celelalte cazuri.

Aplicatia 8: Valoarea polinomului f=
+2
+2
+
2 pentru x=11 este :
a) 0 b)12 c)1 d) 1 e)11
Solutie: xx+2
F(x)=
( +)
+( +)
( +)
+( +)
+( + )
++
+

Aplicatia 9: Catul impartirii (6
+ +2): (2
+2) este :
a)-3X-1 b) 3X+1 c) 2X-3 d)
4 +
Solutie: Din teorema impartirii cu rest avem f=g*q+r, gr(r)<gr(g)rcX+d, iar qaX+b
deoarece gr(q)=gr(f)-gr(g). Se obtine dupa efectuarea calculelor:
6
+ +2 2
( 2)
+(2 +) + (2 +)
Folosind metoda identificarii coeficientilor nedeterminati se obtine sistemul de ecuatii:
{
2 6
2 7
2 +
2 + 2
, +

Aplicatia 10: Fie f si g polinoame in R[x] f=
+ + si g=
+ 2
Determinati a si b astfel incat g sa divida pe f si apoi sa se resolve ecuatia f(x)=0 in C.
Solutie:
METODA 1 Impartirea directa cu conditia ca restul sa fie polinomul nul.
METODA 2 Coeficienti nedeterminati : f=(
++2)(
+ +) si prin
identificarea coeficientilor se obtine un sistem in a, b, m, n, p.
Din faptul ca
+ 2 ( )( +2) rezulta inca doua metode:

METODA 3 f(1)=0 si f(-2)=0. Se determina a si b si apoi impartirea.

Aplicatia 11: Sa se determine coeficientii reali m si n astfel incat polinomul fR[x],
f=
+ + sa se divida prin g=
+ +.

105
a)2

b)2

c)2

d)2
2

Solutie:
METODA 1 Radacinile ecuatiei
+ + sunt
,
=(-1)2 notate in cele ce urmeaza
cu ,2 (radacinil cubice complexe ale unitatii cu proprietatile
+ + ,
). Astfel fiind, conditia ca f sa se divida prin g

ete ca f(
) , adica
+ , ()
Inlocuind in (1) pe
,
cu valorile corespunzatoare m(-1/2)+n+(-1/2)+i
(m-),()
Din () rezultand m si n (s-a tinut seama ca A+ibA, B)
METODA 2 Gradul lui f nefiind prea mare , se poate efectua impartirea direct , punandu-se
conditia ca restul sa fie identic nul
METODA 3 Se poate folosi metoda identificarii coeficientilor, punand
+ +
(
+ +)(
+ +), (2) Dezvoltam membrul al doilea din (2) si identificand

cu membrul intai, obtinem a1, b=0, n=1,m=1.

Aplicatia 12: Sa se arate ca polinomul f=(X-1)
+()
,- se divide cu
g=
+
Solutie: Notam P(K):
(X-1)
()

Se observa ca

Presupunem ca
( )
+()
si de aici (X-1)
( )
+ ()
( )
+()
) + ()
( )
+()
(( )
+)
( )
+()

Aplicatia 13:
a) Aratati ca polinomul pR[x], p=
997 +996 se divide cu (X-1)
.
b) Fie polinomul qR[x], q=
+ ( ) Aratati ca oricare ar fi nN, n2,

4|q(s) oricare ar fi sN, s numar prim , s5.
Solutie:
a) Aratam ca 1 este radacina dubla a lui p.
P(1)=1-1997+1996=0; dar
()
() 997
997
()
() 997 997 ,
ceea ce trebuia demonstrate
b) Fie s un numar prim, s5, s este un numar impar s2k+,kN2s-
4(s-1)
. (1)
Aratam ca (s-1)
():
q(1)=1-n+n-1=0 si
()
()

()
()
Deci (X-1)
|q, oricare ar fi nN, n2(s-1)
|q(s). (2)
Din () si (2) 4q(s), roicare ar fi nN, n2, sN, s numar prim , s5.

Aplicatia 14: Sa se determine cel mai mare divisor comun al polinoamelor f=
+
2 si g=
+2
2 +
a)
b)X-1 c)X+2 d) (X-1)

Solutie : Se pot folosi urmatoarele metode:
METODA 1: Descompunerea in factori a celor doua polinoame si constituirea divizorului
comun, asemanator ca in cazurile numerice, luandu-se factorii polinomiali comuni la
106
puterile cele mai mici. Din f+(X-1)
( +2) ( )
+), rezulta ca cel mai mare

divisor comun este polinomul d=(X-1)
.
Aceasta metoda se aplica atunci cand polinoamele respective se pot descompune usor in
factori .
METODA 2: Folosirea algoritmului lui Euclid in cazul in care prima metoda nu este
aplicabila si nu se cunoaste gradul divizorului comun.
a) Prima impartire
+2
2 +
+2
-
- 2X X-2
/ -2
+5
4 +
2
- 6X + 4
/ 5
+5

b) A doua impartire
+2
2 +

+2
X+2
/ 2
4 +2
-2
+4 2
/ / /
Ultimul rest nenul
2 ( )
este cel mai mare divizor comun.

Aplicatia 15: Aflati radacinile polinoamelor f, gR[x], f=2
+ =0,
g=4
+ , stiind ca admit radacini comune.

Solutie: Presupunand ca cele doua ecuatii au cel putin o radacina comuna, rezulta ca
polinoamele f si g au un divizor comun de gradul intai, divizor ce se poate determina fie
prin algoritmul lui Euclid, fie prin metoda scaderilor successive
METODA 1: Aflam cel mai mare divizor comun d prin algoritmul lui Euclid. Avem:
g(x)=f(x)2+(2
+)
f(x)=(2
+) + 2 1
2
+ (2 +)( )
21cu radacina
2,
,
( )/2
(2 1)(2
+ ) cu radacinile
,
,
( 7)4.
METODA 2: Folosim metoda scaderilor successive . Notam
p(X)=g(X)-2f(X)=2
() () () 2
Rezulta ca divizorul comun este
() 2 , x=1/2
Se rezolva ecuatiile si se constata ca singura radacina comuna este x=1/2.
Se putea observa ca polinoamele f si g nu au doua radacini commune, deoarece
p=2
+ are ca radacini pe
. Dar x=1 nu este radacina nici a lui f si

nici a lui g.

Aplicatia 16: Fie fZ[x] un polinom. Presupunem caexista aZ astfel incat f(a) si
f(a+1) sunt numere impare. Sa se arate ca f nu are radacini in Z.
107
Solutie: Presupunem prin absurd ca exista mZ astfel incat f(m)=0. Conform teoremei lui
Bezout, exista un polinom g astfel incat f=(X-m)g. Se observa ca g are coeficienti intregi. Au
loc in Z relatiile urmatoare: f(a)=(a-m)g(a) si f(a+1)=(a+1-m)g(a+1).Cum unele din
numerele f(a) si f(a+1) este par, ceea ce contravene ipotezei.

Aplicatia 17: Sa se resolve ecuatia
+2 stiind ca are radacini multiple.

Solutie:
METODA 1 Se folosesc relatiile lui Viete la care se adauga
.
METODA 2 Deoarece f(X) si
()
() se anuleaza pentru acelasi x=
rezulta ca polinoamele
f(X) si
()
() au un divizor comun de gradul intai, care se poate determina fie cu
algoritmul lui Euclid, fie prin metoda scaderilor successive
METODA 3 Se observa ca ecuatia nu poate avea radacina multipla mai mare decat 1
deoarece
2, si in consecinta putem pune f=(X-1)
( +2)
METODA 4 Se observa ca x=1 este solutie a ecuatiei, apoi se foloseste schema lui Horner.

Aplicatia 18: Sa se determine parametrul real m si sa se resolve ecuatia
+
28 , stiind ca radacinile reale ale ecuatiei sunt in progresie aritmetica.
a) M=0 b)m=28 c)m=39 d)m=1
Solutie: Daca
sunt radacinile ecuatiei, atunci conditia ca ele sa fie in progresie

aritmetica este 2
. Acestei relatii ii asociem sistemul de relatii Viete:

{
28

Din prima relatie a lui Viete si relatia data rezulta
2, adica
8,
(1). Din ultima relatie a lui Viete se deduce
7,(2). Din (1) si (2) gasim
7
sau
.
Din a doua relatie a lui Viete gasim m=39.

Aplicatia 19: Sa se arate ca polinomul f=2
Z4[X] nu are nicio

radacina in Z4, dar se poate descompune in Z4[X].
Solutie: Se verifica prin calcul ca f(
),f(
),f(2
),f(
) diferit de

Punem f=(aX+b)(c
+dX+e),a,b,c,d,eZ4.
Dezvoltand in membrul drept si apoi identificand gasim a=2
, b=
, c=
, d=
, e=
. Deci
f=(2
)(
+ +
). Notiunea de element ireductibil sau reductibil se defineste doar

pentru domenii de inegritate. Z4 nu este domeniu de integritate , de aceea folosim
formularea f se descompune in produsul a doua polinoame

Aplicatia 20: Fie a un numar diferit de zero si polinomul f=
[X]. Sa se arate ca f este ireductibil in Z[X].

Solutie: Divizorii termenului liber sunt -1 si 1.
Calculam f(1)=a+
( + +
)
F(-1)=-a+
+)
Rezulta ca f nu are radacini intregi, deci nu are factori de gradul intai in Z[x].
Presupunem prin absurd ca f=gh, unde gr(g)=gr(h)=2/
Putem presupune ca g=
+ +, h=
+ ,m,nZ
108
Deoarece f(-a)=- g(-a)h(-a)=- (
+)(
)
Consideram urmatoarele cazuri :
1.
( ) ,
Dar identitatea (
+ +)(
+ +)
nu este
adevarata.
2.
+
Le scadem si obtinem a(m-n)=-4
Le adunam si avem 2
(+)
{

4
+ 2
{

2
+

2

Atunci f=[
+. +
/ +- 0
+ .
/ 1
+2
. +
+
Deci f nu se descompune in Z[x]

Profesorul trebuie sa creeze conditii favorabile fiecarui elev de a-si forma si dezvolta
competentele intr-un ritm individual, de a-si transfera cunostintele acumulate dintr-o zona
de studiu in alta. Trebuie vizate urmatoarele aspect ale invatarii:
-citirea corecta si constienta a enuntului unei probleme
-interpretarea parametrilor unei probleme ca o parte a ipotezei acesteia
-analiza secventelor logice in etapele de rezolvare a unei probleme.
-exprimarea rezultatelor rezolvarii unei probleme in limbaj matematic
-compararea, obsrvarea, unor asemanari si deosebiri, folosirea unor criterii de
clasificare pentru descoperirea unor proprietati, reguli
-utilizarea unor repere standard sau a unor formule standard in rezolvarea de
probleme
-formarea obisnuintei de a verifica daca o problema este sau nu determinata
-exprimarea prin metode specifice a unor clase de probleme; formarea obisnuintei
de a cauta toate solutile sau de a stabili unicitatea solutiilor analiza rezultatelor
-folosirea particularizarii, a generalizarii, a inductiei sau a analogiei pentru
alcatuirea sau rezolvarea de problem noi, pornind de la proprietatea sau problema data
-initiere si realizarea creative a unor investigatii
-intuirea algoritmului dupa care este construita o succesiune data, exprimata verbal
sau simbolic
-reformularea unei problem echivalnte sau inrudite
-transferul si extrapolarea solutiilor unei probleme pentru rezolvarea altora
-utilizarea rezultatelor si a metodelor pentru creearea de strategii de lucru.

De asemeni pentru a spori interesul si gradul de participare al elevilor, ei au fost
incurajati sa rezolve problemele si cu ajutorul calculatorului. Folosirea calculatorului se
dovedeste foarte utile in rezolvarea problemelor de divizibilitate, de aflare a celui mai mare
divizor comun a doua numere sau a doua polinoame, aflarea valorii unui polinom, operatii
cu polinoame si rezolvarea ecuatiilor pentru care nu exista formule.

109
VI.6.5 SISTEMUL DE VERIFICARE SI EVALUARE

Matematica, alaturi de celelate discipline, isi aduc o contributie importanta la
formarea elevului pentru o activitate sociala si profesionala utila.
Pentru a face o incursiune in cunostintele insusite de elevii claselor a XII-a A si D, la
inceputul anului scolar am dat urmatorul test initial

Testul initial
I
1) Enuntati teorema impartirii cu rest in Z?
2) Care sunt proprietatile divizibilitatii in Z?
3) Definit cal mai mare divizor comun a doua numere intregi.
II
1)Restul impartirii lui -21 la 5 este:
a)1 b)0 c)4 d)-1
2)Daca ab=37800si [a;b]=2520 atunci (a;b) este:
a) 168 b)15 c) 150 d) 2520
3) Daca nN si
+2n este prim atunci n este:

a)0 b) 1 c)2 d)p,p prim
III
1) Aratati ca daca impartim numerele ab,bc si ca la acelasi numar natural obtinem
caturile a si respective a si resturile c, a respective b , atunci a=b=c.Aflati
impartitorul
2) Sa se arate ca daca a, b si d sunt numere intregi astfel incat a este prim cu b este
prim cu b si d divide suma a+b, atunci d este prim cu a si cu b.
3) Fie expresia E(x)=.
+ +

a) Aduceti expresia la forma cea mai simpla
b) Calculati E(1) si E(-1)
c) Determinati multimea {xN|E(x)=
}

Punctajul acordat : se acorda pentru fiecare exercitiu cate 1 punct; din oficiu 1 punct

Prin acest test am urmarit sa verific daca elevii cunosc teorema impartirii cu rest in
Z si o pot utiliza in situatii date; daca elevii cunosc proprietatile divizibilitatii in Z, si stiu sa
le aplice in rezolvarea problemelor; daca elevii stiu sa efectueze calcule cu expresii
algebrice, sa determine valoarea unei expresii pentru un x dat si sa resolve o ecuatie
algebrica simpla. La subiecul III sa urmarit si exprimarea riguroasa, justificarea prin
argumente inlantiute logic a pasilor de rezolvare a problemelor
In urma cercetarii acestiu , s-au obtiut urmatoarele rezultate:

NOTA 10 9 8 7 6 5 4 3 2 MEDIA
XII A - - - 1 4 5 5 4 3 4.59
XII D - - - 3 6 5 3 3 2 4.86
110
Se constata o diferenta mica intre mediile generale ale celor doua clase, ceea ce
reflecta un nivel apropiat al cunostintelor dar, foarte scazut. Aceste medii au demonstrat ca
elevii nu poseda cunstinte de aritmetica numerelor intregi, ceea ce ne arate ca nu se acorda
atentia cuvenita aritmeticii in programele scoalre. Astfel nu se vor putea preda notiunile de
aritmetica polinoamelor prin analogie cu cele din aritmetica numerelor intregi. De aceea in
timp ce la clasa de control a XII a D s-a lucrat in mod obisnuit, la clasa experimental a XII a
A am predate capitolul polinoame utilizand o strategie complexa din metodele active
prezentate in paragrafele anterioare si completand cu orele suplimentare. In plus lectiile
sau bazat pe munca in grup a elevilor, fiecare gupa fiind alcatiuita din 3-4 colegi din bancile
invecinate, si pe activitatea independenta.
In cadrul acestei lectii am urmarit:
-cooperarea ca modalitate eficienta de realizare a sarcinilor didactice,
cooperarea privita in stransa legatura cu munca individuala , independenat
-priceperea si deprinderea de munca intelectuala independent, de aplicare n
prctica a celor invatate
-dezvoltarea capacitatilor de investigare ale elevilor
-exercitii de fixare a algoritmilor, fomulelor si teoremelor de aplicare a lor in
diferite conditii date
-stimularea gandirii creative
-intelegerea unei teorii matematice a inlantiurii intr-un sistem
Elevii au fost anuntati ca vor primi nota maxima aceia care vor efectua tema pentru
acas prin mai multe metode si vor sti sa raspunda correct la intrebari in legatura cu tema
prezentata. Am dorit astfel ca in afara clasei elevii sa fie preocupati de efectuarea corecta a
sarcinilor, sai determin sa desluseasca active si constient notiunile. Ca urmare la verificarea
temei pentru acasa am constatat dorinta elevilor de a se angaja active si constient in
rezolvarea corecta a ei unii dovedind ca au lucrat foarte mult, dar din cauza nestapanirii
metodelor de luru, au facut si greseli.
Atat in clasa cat si acasa sau lucrat foarte multe probleme, prin diverse metode ,
deoarece un elev stie sa se descurce la matematica daca a invatat fiecare notiune predate si
a aplicat-o in rezolvari de exercitii si probleme. Rezolvarea fiecarei problem de matematica
reprezinta o creatie pentru cel cei gaseste multimea solutiilor, iar elevul nu poate afirma
am invatat cutare lectie si acum stiu matematica invatarea temeinica e lectiei respective
presupune certitudinea elevului exprimata in afirmatia stiu lectia pentru ca am rezolvat n
problem(de diferite tipuri) in care am aplicat notiunile invatate
De asemenea dupa fiecare unitate de invatare verificat oral sau prin teste scrise ,
gradul de intelegere si asimilare a cunostintelor.
La sfarsitul anului am dat celor 2 clase urmatoeul test:

Test final
I
1) Enuntati teorema impartirii cu rest a polinoamelor
2) Care sunt proprietatile divizibilitatii polinoamelor?
3) Definiti cel mai mare divizor comun a doua polinoame
II
Se considera polinomul fR[x], f=4
+2 +7
1) Sa se determine restul impartirii polinomului f la X-1
111
a) 7 b) X+6 c) 8 d) 6
2) Multimea {aR|f(a)>0} este:
a) (0,) b) R c) (-,0) d) (-7, )
3)Numarul de radacini rationale sle polinomului f este:
a) 4 b)0 c) 1 d)2
4)Sa se calculeze

a) 1 b)9/16 c) 5/2 d)5/4
5)Se considera polinoamele f,gR[x], f=2
2 si g=8
+8
+7
. Determinati cel mai mare divizor comun al lor
a) X+1 b) 2X+1 c) 2X+3 d)2
+ +
III
Sa se demonstreze ca polinoamele f, gR[x], f=
2 +5 si
g=4
+2
+ sunt ireductibile in Q[x]

Punctajul se acorda pentru fiecare exercitiu cate 1 punct ;din oficiu 1 punct

Prin acest test am urmarit sa verific daca elevii cunosc teorema impartirii cu rest a
polinoamelor, proprietatile divizibilitatii polinoamelor si daca stiu sa le aplice ; daca stiu sa
aplice proprietatile polinoamelor si ale radacinilor lor; daca cunosc notiunea d cel mai
mare divizor comun si stiu sa aplice algoritmul lui Euclid.
In afara de achizitia de cunostinte am evaluat intelegerea terminologiei si
principiilor; abilitatea de a expica , abilitatea de a calucula si de a rezolva problem noi;
dezvoltarea capacitatii de a recepta si de a produce teste scrise

In urma testului final s-au obtinut urmatoarele rezultate.

NOTA 10 9 8 7 6 5 4 3 2 MEDIA
XII A - 1 4 5 7 2 1 - - 6.60
XII D - - 1 7 4 5 3 2 - 5.63

Dupa cum se observa de data aceasta, diferenta este de aproape un punct, ceea ce
confirma ipoteza.
Reprezentand grafic rezultatele obtinute in urma prelucrarii testelor se obtin
graficele de mai jos.

112

1)Graficele 1A si 1D pentru testul initial

2)Graficele 2A si 2D pentru testul final

0
1
2
3
4
5
6
7
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
f
r
e
c
v
e
n
t
a

nota
test initial
XII A
XII D
0
1
2
3
4
5
6
7
8
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
f
r
e
c
v
e
n
t
a

nota
Test final
XII A
XII D
113
In urma corectarii testului final, se observa ca diferenta intre mediile generale ale
celor 2 clase se accentueaza in favoarea clasei experimentale, ceea ce confirma ipoteza
enuntata la inceput.
Datorita experimentului facut, elevii clasei experimentale au manifestat inters sporit
pentru studiul polinoamelor.
Strategiile active, creative, au fost cadrul unei invatari active-constiente prin
decoperire si analogie; o invatare intense si eficienta cu un pronuntat character
formative respectand principiile didactice si legitatile psihologice privind principalele
aspect ale sctului invatarii; luarea in seama a particularitatilor psiho-cognitive,
mentinerea unei motivatii ridicate, crearea conditiilor pentru intelegerea si realizarea
transferului a ceea ce se invata, asigurarea unei ample exersari si a unei bune retentii a
celor invatate.

Aplicatii exercitii pentru pregatirea examenului de bacalaureat

1. Se consider polinoamele cu coeficeni reali 96 28
2 3 4
+ + + = bX X aX X f i
24 2
2
+ = X X g .
a) S se scrie forma algebric a polinomului ). 4 )( 24 2 (
2 2
+ = X X X h
b) S se determine R b a e , astfel nct polinoamele f i ) 4 )( 24 2 (
2 2
+ = X X X h s
fie egale.
c) S se rezolve n R ecuaia . 0 96 2 8 4 28 8 2 16 = + +
x x x x

2. Se consider polinomul 9 9
2 3
+ = X X X f care are rdcinile . . ,
3 2 1
R x x x e
a) S se determine ctul i restul mpririi polinomului f la . 1
2
X
b) S se verifice c . 18 ) ( 9
2
3
2
2
2
1
3
3
3
2
3
1
+ + = + + x x x x x x
c) S se rezolve n mulimea numerelor reale ecuaia . 0 ) 3 ( =
x
f
3. Fie polinomul 4
2 3
+ = aX aX X f
a
care are coeficienii numere reale
a) S se determine R ae astfel nct , 2
3 2 1
= + + x x x unde
3 2 1
, , x x x sunt rdcinile
reale ale polinomului
a
f .
b) S se determine R ae astfel nct polinomul
a
f s fie divizibil cu polinomul . 2
2
X
4. Se consider inelul polinoamelor ]. [
3
X z
a) Pentru ), 1
( ) 2
( ], [
2
3
+ + = e X X g X Z g s se calculeze ). 0
( g
b) Dac , 2
], [
3
3
X X f X Z f + = e s se arate c . , 0
) (
3
Z x x f e =
5. Se consider polinoamele ], [ ,
5
X Z g f e b a X X b a f 3
) 3
(
2
+ + + + = i
. 2
2
b a X X g + + + =
a) S se determine
5
, Z b a e astfel nct cele dou polinoame s fie egale
b) Pentru , 2
= = b a s se calculeze n
5
Z suma ). 4
( ) 3
( ) 2
( ) 1
( ) 0
( f f f f f + + + +
c) Pentru , 2
= = b a s se rezolve n
5
Z ecuaia . 0
) ( = x f
6. Se consider mulimea ) , 5 ( = G , iar pe R se definete legea de compoziie
114
x*y = xy-5x-5y+30, R y x e , .
a) S se calculeze: x*y (x-5)(y-5)+5, R y x e ,
b) S se arate c oricare ar fi G y x e , avem G y x e * .
c) S se arate c (x*y)*z = x*(y*z), R z y x e , , .
d) S se determine elementul neutru al legii *
e). S se arate c (G, *) este grup comutativ
f). S se rezolve ecuaia 5 5 * 5 =
x x
.
7. Pe mulimea R se consider legea de compoziie: 6 2 2 + = - y x xy y x
a. Calculati
4
3
2- ;
b. Sa se arate ca 2 ) 2 )( 2 ( + = - y x y x e y x, , R
c. Verificati daca legea este comutativa;
d. Verificati daca legea este asociativa;
e. Determinati elementul neutru al legii;
f. Determinati elementele simetrizabile in raport cu legea data.
8. Calculati suma S = 7
+ + + + in Z8.
9. Determinati inversul lui 3
in Z13 in raport cu operatia de inmultire.

10. Fie legea de compozitie " " definita pe R , 5 3 2 + = y x xy y x . Rezolvati ecuatia
. 6 2 = x

APLICATII
1. S se calculeze f+g, fg, 4f+2g, 5f4g, fg, f:g, g:f unde:
f(x) = 5X
4
2X
3
4X
2
+X i g(x) X
2
+2X1.
f(x) = 2X
4
+5X
3
3X
2
+2X4 i g(x) X
2
+3X2.
f(x) = 3X
4
4X
3
7X
2
+4X8 i g(x) X
2
+4X5.
f(x) = 6X
4
3X
3
4X
2
+8X7 i g(x)X
2
+3X2.
f(x) = 7X
5
2X
3
5X i g(x) X
2
1.
f(x) = 4X
6
3X
4
5X
2
i g(x) X
2
+ 1
2. Folosind schema lui Horner, determinai ctul i restul mpririi polinomului f la
binomul g dac:
f(x) = 5X
4
2X
3
4X
2
+X i g(x) X 1.
f(x) = 2X
4
+5X
3
3X
2
+2X4 i g(x) X 2.
f(x) = 3X
4
4X
3
7X
2
+4X8 i g(x) X 5.
115
f(x) = 6X
4
3X
3
4X
2
+8X7 i g(x) X
2
2.
f(x) = 7X
5
2X
3
5X i g(x) X +
f(x) = 4X
6
3X
4
5X
2
i g(x) X +
3. Aflai restul mpririi polinomului f la binomul g dac:
f = X
2008
+ 3X
2
5X + 2 i g X 1.
f = X
2008
+ 3X
2
5X + 2 i g X +
f = X
2008
+ 3X
2007
5X + 2 i g X +
f = X
2008
+ 3X
2007
5X + 2 i g X 1.
4. Determinai c m m d c i c m m m c al polinoamelor f, g i h dac:
f = (X2)
5
(X1)
3
X
8
(X+1)
6
(X+2), g = (X2)
3
(X1)
4
(X+2)
3
(X+3)
4
i h (X2)
6
(X
1)
2
(X+2)
4
(X+5)
2
.
f = (X3)
6
(X1)
2
X
2
(X+1)
3
(X+7), g = (X3)
2
(X1)
3
(X+1)
2
(X+3)
4
i h (X3)
6
(X
1)(X+1)
4
(X+7)
2
.

5. Daca polinomul P(X) = X
3
2X
2
2X m ,este divizibil cu ( X 3), atunci: m este : a)
3 , b) 3 ,c) 6 ,d) 1
6.
Fie polinomul P(x) = 8X
3
+ 2X
2
+bX +c

I. Daca restul mpartirii lui P(x) la (X 1) este 10 ,atunci b +c este: a)0; b)1; c)2;
d)3
II. Daca ,n plus P(x) se divide la (2X 1) atunci b si c sunt: A) b=3; c= -3 ; B)
b=c=3, C) b=c=2 , D) b=1 , c=3
7. Daca Polinomul X
3
- mX
2
+nX +4 se divide la (X
2
4) ,atunci m si n sunt :
a) m= -1 ; n= -8 , b) m= 1 ; n= -4 ; c) m=n=1 , d) m= -8 ; n= -1;
8. Fie X1 ; X2 ; X3 radacinile ecuaiei X
3
+ X
2
+X - 5 = 0 Calculai log5 (X1 X2 X3) .
a) 5 ; b) -5 , c) -1 ; d) 1
9. Se consider polinomul 27 39 13
2 3
+ = x x x f .
a) S se determine ctul i restul mprtirii polinomului f prin 3 4
2
+ x x .
b) S se rezolve ecuaia f(x) , xeC .
c) S se rezolve inecuaia f(x) > 0 , xe R .
d) S se rezolve ecuaia f(
x
) = 0, xeR .
e) S se rezolve ecuatia ( ) 0 , 0 log
2
> = x x f .
f) Determinai probabilitatea ca un element x e*,,2,,4,5,6+ s fie soluie a ecuaiei f(x)
= 0.
10. Se consider ecuaia x
3
+5x
2
+2x3= cu rdcinile x1, x2, x3 eC.
116
a) S se calculeze
3 2 1
1 1 1
x x x
+ + .
b) S se calculeze valoarea determinanilor
1 3 2
2 1 3
3 2 1
2
3
2
1
1
,
3 2
2 3
3 2
x x x
x x x
x x x
x
x
x
= A = A .
11. Se consider polinomul n mx x x f + + + =
2 3
4 , unde m si n sunt parametrii reali.
a) S se determine parametrii reali m in astfel nct f x x ) 2 )( 1 ( + .
b) Pentru m i n -6 rezolvai inecuaia f(x) , xeR.
12. Se consider polinomul c bx ax x x f + + + =
2 3 4
15 , unde a,b,c sunt parametrii reali.
a) S se determine parametrii reali a, b, c astfel nct nct ( ) 8 14 7
2 3
+ x x x f .
b) Pentru a, b, c determinai la punctul a) rezolvai ecuaia f(x)
c) Pentru a, b, c determinai la punctul a) rezolvai ecuaia f(2
x
) = 0.
3
9x
2
+23x+a=, unde a este un parametru real Determinai pe
a i apoi rezolvai ecuaia tiind c are rdcinile n progresie aritmetic
3
+ax
2
+56x64=0, unde a este un parametru real Determinai pe
a i apoi rezolvai ecuaia tiind c are rdcinile reale i n progresie geometric
15. S se rezolve ecuaia x
3
12x
2
+39x28= tiind c are rdcinile n progresie
aritmetic

VI.6.6 CONCLUZII SI PROPUNERI

Desi s-a pornit de la un nivel initial foarte apropiat, dupa aplicarea experimentului,
atingerea obiectivelor s-a facut in mod diferentiat. Experimentul, desi nu a evidentiat
rezultate spectaculoase, a adus o ameliorare a situatiei la invatatura a elevilor din clasa a
XII-a A.
Insusirea cunostintelor este cu atat mai eficienta, cu cat se sprijina pe activitatea
proprie a elevului, care trebuie pus in fata unor intrebari, fiind antrenat continuu in gasirea
de noi legaturi, in stabilirea unor concluzii, in descoperirea unor noi adevaruri
Munca in grup favorizeaza asimilarea constienta a cunostintelor de matematica de
catre toti elevii, deoarece obliga la o gandire activa a tuturor in cadrul cooperarii si
intrajutorarii cu prilejul rezolvarii problemelor.
117
Programele liceale trebuie regandite pe directia formarii capacitatilor de baza ale
specialistului de astazi:
- Capacitatea de abstractizare;
- Capacitatea de a gandi sistematic o problema;
- Capacitatea de testare a solutiilor;
- Capacitatea de a folosi tehnicile informationale.
Odata cu reducerea numarului de ore de matematica la clasa, au fost scoase o serie de
notiuni, fara sa se tina cont de importanta lor in studiul altor notiuni. Ceea ce influenteaza
celmai mult invatarea sunt cunostintele pe care elevul le poseda la plecare. Prin exersarea,
atat la clasa cat si acasa, pe seama unor continuturi mai mult sau mai putin similare, se
fixeaza strategiile formate sau se elaboreaza altele.
In fiecare scoala profesorul de matematica trebuie sa aiba la dispozitie un calculator
pentru a realiza fise de lucru bazate pe o sistematizare a problemelor pentru crearea unor
programe de rezolvare a probemelor de matematica si pentru realizarea unor lectii
fovorizand o motivatie mai puternica pentru studiul matematicii.
Evident, exista elevi slabi la matematica, dar foarte importanta este stradania
profesorilor de matematica de a face ca numarul celor buni sa tinda catre numarul total de
elevi, iar numarul celor slabi s atinda catre zero.

Lucrare Gradul I

Cargado por

Información del documento

Título original

Derechos de autor

Formatos disponibles

Compartir este documento

Compartir o incrustar documentos

Opciones para compartir

¿Le pareció útil este documento?

¿Este contenido es inapropiado?

Copyright:

Formatos disponibles

Lucrare Gradul I

Cargado por

Copyright:

Formatos disponibles

Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar

} a claselor de resturi modulo nN, n 2, in raport cu

, unde nN, iar a, b,

, b) sunt divizori ai lui zero in

(, ) , , , sunt morfisme de inele.

sunt morfisme surjective unitare daca inelele A si B sunt unitare ,

definite prin p(a)=,

() (), iar din definitie rezulta ca p este un morfism surjectiv.

este o familie cel mult numarabila de subinele ale

fiind subinele a-b

, oricare ar fi iIa-bS si abS,

un morfism de inele. Atunci :

este un subinel al lui

) este un subinel al lui A care include

Daca f este morfism surjectiv, atunci aplicatia F:(A,Ker f)(

f(S), atunci exista

) Deoarece S este subinel al lui A

() este subinel al lui

este subinel al lui

() este subinel al lui A.

deoarece f este surjectiv.

((S)). Rezulta ca f(x)f(S) si deci

al claselor de resturi modulo p este corp. Pentru d intreg liber

, iI o multime arbitrara de subcorpuri ale lui K. Atunci k=

, oricare ar fi iI .Deci x-y

este subcorp al lui K. De aici deduce ca x-y

, p prim si Q sunt corpuri prime .

, p prim , atunci corpul K este de caracteristica p si scriem carK=p.

si orice alta extindere a sa au caracteristica p.

atunci exista u, v A astfel incat

atunci exista p, qA astfel incat

~ ~este tranzitiva. Sa arata ca relatia~ este simetrica:

(ux), adica xuxx~xxu , adica

={uA/ u inversabil}.(inlocuim x=1 in definitia ).

, ,2, , atunci p divide

are urmatoarele proprietati:

. Aplicand functia avem (3)= (

.Nu exista numere intregi care

si dA.Vom spune ca d este un cel mai mare divisor

daca verifica conditiile:

, *, +adica d este un divizor comun al elementelor

, *, + atunci dd adica d se divide prin orice alt divizor comun al

A este cel mai mare divizor comun al acelorasi elemente daca si

sunt relativ prime.

.Demonstram ca este adevarata si pentru

) exista yA astfel incat ((

) este un divizor comun al lui

) sunt asociate. Am aratat ca (

se numesc prime intre ele daca (

si mA.Vom spune ca m este cel mai mic multiplu

daca verifica conditiile:

, *, +, adica m este un multiplu al elementelor

, *, +, mA, atunci mm, adica orice alt multiplu comun al

este un multiplu al lui m.

este cel mai mic multiplu comun al acelorasi elemente daca si

mu adica m este un divizor comun al elementelor m

prin urmare , m divide si pe

) , adica mm Rezulta m=[

.Prin urmare , p este prim.

, atunci descompunerea (1) este asociata cu

pentru price iN.

) ceea ce nu este posibil.

elemente ireductibile din A astfel ca fiecare divizor ireductibil al lui