FARMTERE ARSSHIE BLA Hevd - 2005»CUVINTE VII” 9 TANARUL BOGAT -l- Un ténar framantat de intrebari; de cea mai mare intrebare: ce sa fac s& mostenesc viata cea vegnicd ? Auzise de ,,Proorocul”. Se apropie de MAntuitorul cu cuviinta, ca unul ce era de neam bun: - ,Anvafatorule bune, ce sa fac sA mostenesc viata cea vesnica ?” Méntuitorul fi intrerupe intrebarea: Ce ma numesti «bun» — singur Dumnezeu e bun”. — Ca gi cand ar fi vrut sa-1 corecteze de mai inainte in Pparerea ce-o avea tanarul despre bunatate sau chiar despre bunatatea sa. (Sunt oameni care se bat in piept ca-s cinstiti. Aga o fi; dar s& nu creadd c& cinstea e numai atata cata o au ei. Cinstea si bunatatea cAté o avem noi e o masura prea mica fata de marimea ei adevaratd, cum sunt acestea numai la Dumnezeu). Iaté cum {] ridicd dintr-o dat& la o infelegere mai adevarat’ despre bunatate. Mantuitorul stia sigur ca ténarul nu-L cunoaste, ci-L socoteste numai ca pre un Prooroc in Israel. - ,§tii poruncile Legii ?” ($i i le spune Mantuitorul pe scurt: s& nu curvesti, si nu ucizi, s4 nu furi si celelalte; incepe cu porunca ce |-ar primejdui mai mult — tanar fiind.) Deci dac& vrei s& intri in viata, tine poruncile. Tanarul ,,voind si se indrepteze” — unii din parinti spun: vrand sa se laude inaintea MAntuitorului, marturiseste ci toate acestea le-a pazit din tinerefele sale. E de crezut; familiile alese pazesc poruncile legii. Totusi tanarul acesta, desi implinise poruncile, stdruia in el nemultumirea cu sine insusi si cu omeneasca sa bunitate. - ,Vrei s4 fii desAvarsit ? Mergi vinde-ti averile tale si le imparte saracilor si vei avea comoar4 in cer, $i vino urmeazi-Mi Mie !” La nimeni pana aci n-a cerut Iisus s4-si vanda averile !_ Tanarul voia mai mult decat intrarea in viafa, de pe urma implinirii poruncilor. »Vrei sa fii desavarsit ?” — implineste sfaturile ! Pe cuvantul acesta se intemeiaza calugiria !10 PARINTELE ARSENIE BOCA Deci iaté ce fagadduinta dau calugarii: cA implinesc mai mult decat poruncile; se fagaduiesc si implineasca sfaturile: al sdraciei, al vietuirii curate si al urmarii Mantuitorului, ascultatori facdndu-se lui Dumnezeu si povatuitorilor lor. Aci tanarul, luat oarecum pe neasteptate, nu si-a dat seama Cine il cheama si la ce il cheama. N-a adancit raspunsul Mantuitorului si a plecat intristat. Mantuitorul, dand din cap, a vazut ca era lipit cu inima de bogiitie si n-a cugetat destul de adanc. Si a zis ucenicilor cuvantul acesta: ,,Cat de anevoie vor intra bogatii in Imparatia lui Dumnezeu”, — gandindu-se la ispitele si primejdiile bogatiei. Atunci au zis ucenicii: ,,.Doamne, dar cine poate si se mantuiascd ?” Era credinta la cei vechi cd bogatii se pot mantui mai usor, ca unii ce au miei gi boi si pot aduce jertfe, pe cand cei sdraci n-au de unde aduce jertfe. »Ceea ce la oameni e cu neputinta, e cu putintdé la Dumnezeu !” Jertfele oamenilor nu pot s-i mantuiasca, ci numai jertfa de pe Cruce a Mantuitorului ne este data spre mantuire. infelesul bogatiei: Nu saracia te mantuieste, nici bogatia nu te osandeste, precum nici bogatia nu te mantuieste, nici saracia nu te osandeste, ci cum ai sufletul tau si fafa de bogatie si faji de saracie. Esti sarac si zorit cu gandul dupa avere, iaté cA nu te mantuieste saracia ta. Esti bogat, dar desfacut cu inima de bogatia ta, iata cA nu te primejduieste bogitia ta. Cum stai cu sufletul si fata de una gi fata de alta, de la asta atarnd mantuirea sau osanda ta. Jat’ imparati care s-au méantuit: sfantul imp&rat Constantin si maica sa, Elena; imp&rateasa Irina; sfantul loan Guradeaur era de neam inalt si avand bogitie; sfantul Vasile avea bogatie, dar avea inima dezlipité de ea si traia ca si cum n-ar fi avut-o. Sfantul Vasile a intemeiat din averea sa primul spital. Maica Domnului nu era o cersetoare. Sfantul Marcu avea case in Ierusalim. Pescarii aveau oameni angajati. Mai departe stim din predanie despre t4narul acela, ci dupa Rastignirea Méntuitorului si dupa inviere, dovedindu-si dumnezeirea Sa, dup Inaltare si dupa Pogorarea Duhului Sfant, a auzit si el despre toate acestea si abia atunci si-a dat seama cine era Cel cu care vorbise el si nu L-a inteles. Iar cand a vazut uciderea lui Stefan si linistea lui cereascd,»CUVINTE VII” 11 precum si propoveduirea pe fafa si fara nici o fricd a Apostolilor, a venit acasa si s-a mérturisit crestin, lepaddndu-se de toate, aga cum il sfatuise lisus. Sambata. Rezumat dupa omilia 25.X1.1946 _I.P.S. Mitropolit Nicolae Balan12 PARINTELE ARSENIE BOCA »MANATI MAI ADANC !” -2- Cu aceste cuvinte a sfarsit lisus zdroaba de toaté noaptea a unor pescari, intorcéndu-o intru o asa bucurie, incat printr-insa au cunoscut cd lisus e Dumnezeu, Stapanul méarilor gi al viet&tilor dintr-insa. Oricine dintre noi poate cA s-ar multumi cu atdta; cu bucuria c& Dumnezeu i-a ajutat la necaz, cu recunostinta pentru un moment. Simon pescarul a mai facut ceva: si-a simfit toata nevrednicia sa de om in preajma lui Dumnezeu, si, neputénd scipa de simf4mantul nevredniciei, a spus o vorba, care poate fi si potrivit& si nepotrivita: »Doamne, iesi de la mine, cd om p&catos sunt !” Domnul, nu numai ca nu |-a ascultat si se ducd de la el, dar l-a chemat la Sine, printre primii ucenici. L-a chemat din marea pestilor, unde n-a avut necaz dec&t o noapte, in marea societ&tii omenesti: apostol, pescar de oameni, unde ,,necazurile Evangheliei” tin toata viata. Ca pescar de oameni, ca vestitor al Evangheliei lui Dumnezeu, s-a indoit de cateva ori in misiunea sa. Odata — dorind el — Iisus l-a chemat pe valuri. in curtea lui Pilat de trei ori s-a lepadat de Iisus. Iar ultima daté - spune o predanie — Petru, vaz4nd urgia prigoanei lui Neron- Cezarul, a fugit, vrand s4 scape. Atunci, spune predania, lisus i s-a ardtat mergand spre cetate. Petru-,,pescarul”, cum il numeau crestinii in ascuns ~ L-a intrebat: ,,Unde mergi Doamne 2?” Jar Iisus i-a raspuns: ,,Merg la Roma s& ma rastignesc a doua oara !” Petru si-a infeles gresala si dojana pe care i-a facut-o Iisus. intors de Dumnezeu iarisi 1a misiunea sa, la necazurile mortii pentru Viata, sigur c4, — dup& cuvantul ce-l auzise odinioara: ,,m4na mai adanc” — a simfit din nou nevrednicia sa de om si bucuria pe care i-a facut-o Dumnezeu, bucurie care a covargit necazul firii, cu adancurile rostului dumnezeiesc. fn necazurile, pline 4e bucurie, ale Evangheliei, mult mai multé roadi a adus crestinatatii moartea sa muceniceascd pentru Iisus, decat daca gi-ar fi crutat viata pentru sine.»CUVINTE VII” 13 Jaté ce rosturi au avut cuvintele lui Iisus ,m4n4 mai adanc”, in viata si misiunea ucenicului Sau Petru-,,Pescarul”. * Ce invafaminte putem desprinde noi din cuvantul lui Iisus: ,méanati mai adanc” ? - Ca in toata stradania noastra bund, sA manim mai adanc. Necazul, piedicile sau incercarile sunt puse ca s4 le trecem, iar nu ca s& ne oprim sau s& ne intoarcem pagubasi. - Incercarile de tot felul sunt binecuvantate de Dumnezeu si trimise oamenilor, cu rostul ca din prilejul lor s4 ne intalnim cu El, c&ci de la El primim puterea neobisnuit&, care intoarce necazul in bucurie. - C& intotdeauna, ori de cate ori ne intélnim cu Dumnezeu in necazuri, toate sunt chemari de-a-I fi mai aproape, de-a-I fi ucenici, de-a nu tacea binefacerile Sale catre noi. — Ca mare trebuinté au oamenii, confrafii nostri, de marturia noastra, precum ca in incercari e mai aproape Dumnezeu de noi si noi de El. - Sa manam deci mai adanc rosturile viefii acesteia si ale tuturor incercarilor ei, ca sfarsitul lor e moartea pacatului si intdlnirea nedespartita cu Dumnezeu. - Ca fara gasirea lui Dumnezeu in incercarile vietii, viata noastra ar fi o noapte de zdroaba zadarnica, mai zadarnica dec&t odinioara cea a lui Simon pescarul. Nu pricepem viata fara Dumnezeu. Dar fl pricepem pe Dumnezeu din necazurile vietii — bune toate — gi din ele propoveduim pe Dumnezeu. - $i propoveduiti-L si voi ! Sambata 5.IX.48 Duminecd; Luca 5,1-11.14 PARINTELE ARSENIE BOCA O INTREBARE IUBIRII -3- : »Caci aga a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sA aiba viaf4 vegnica” (Ioan 3,16). - De ce L-a dat Dumnezeu pe Fiul Sau, Iisus, spre jertfa, ,,si inca jertfa de cruce” ? - Pentru cd singurul grai care mai poate razbi pana la inima oamenilor, s-a dovedit cA nu mai ramane altul, decat Jertfa Cuiva pentru ei. C4nd moare cineva pentru tine, pe acela nu-| pofi uita niciodata. La inceputul unuia dintre razboaie iesise o lege ca pofi lipsi de la razboi daca iti gasesti un inlocuitor. Greu de gasit inlocuitor la moarte. Era undeva un om, cu o casa de copii, dar necredincios si trebuia sa plece la razboi. Cand la plecare, iata vine la el un tanar si-i spune: ,,Eu sunt singur, chiar dacd mor dup mine nu plange nimeni; merg eu in locul d-tale Ja razboi !” S-a dus tanarul. Dupa oarecare vreme tanarul cade ranit de moarte si cum ajunge acas4 moare. Morméntul sau era mereu impodobit cu flori si nimeni nu stia cine i le pune, pana cand intr-o noapte a fost gasit necredinciosul ca-i ducea flori la mormant. - Bine, dar tu nu crezi in Dumnezeu ! - Ba acum cred, fiindcé numai Dumnezeu i-a putut da taénarului acestuia iubirea de mine si de copiii mei, ca sé mearga el in locul meu la moarte, si asta numai Dumnezeu a mai facut-o, cand a trimis pe Fiul Sau s4 moara in locul nostru ! intrebarea: Daca asa de mult ne iubeste Dumnezeu, cum se face ca viata noastra e asa de apasati de tot felul de incereari ? Sau, punand intrebarea cu cuvintele Scripturii: De ce ,,pe cel ce-l iubeste Dumnezeu