ACTIVITĂłI FIZICE ADAPTATE

Coordonatori:
Vasile Marcu
Vasile Pâncotan

Autori: Doriana Ciobanu

Mirela Dan
Isabela Lozincă
Vasile Marcu
Zoltan Pasztai
Vasile Pâncotan
Valentin Serac
Carmen Şerbescu

ContribuŃie orădeană la realizarea proiectului nr. 2004 R0/04/B/P/PP 17 5006

Centru de pregătire pentru oferirea unor servicii medicale, profilactice şi de
recuperare / Training Center for Health Care, Prophylactic and Rehabilitation
Services

EDITURA UNIVERSITARIA DIN CRAIOVA, 2007

 CUPRINS

1. INTRODUCERE……………………………………………………………pag.3
2. LOCUL ŞI ROLUL EXERCIłIULUI FIZIC ÎN VIAłA
PERSOANELOR CU CERINłE SPECIALE......................... .......................pag.5
3. ACTIVITĂłI FIZICE ADAPTATE ÎN CONTEXTUL
GENERAL AL SPORIRII CALITĂłII VIEłII ACTIVE A
PERSOANELOR CU DIZABILITĂłI........................................................ ..pag. 15
4. PROGRAME DE TERAPIE PRIN MIŞCARE
PENTRU COPII…………………………………………………………….. ..pag. 23
4.1. ActivităŃi şi jocuri cu rol în dezvoltarea fizică şi psihică a copiilor…pag. 23
5. PROGRAME DE TERAPIE PRIN MUZICĂ ……………………………pag.29
5.1. Obiectivele terapiei prin muzică……………………………………..pag.29
5.2.. Efectele muzicii……………………………………………………..pag.29
6. ACTIVITĂłILE FIZICE ADAPTATE IN CONTEXT EUROPEAN... pag.33
7. ÎN LOC DE CONCLUZII O PERSPECTIVĂ INTEGRATOARE..........pag. 51
8.TESTAREA CONłINUTULUI CURSULUI...............................................pag.53
9. BIBLIOGRAFIE............................................................................................pag. 56
 1.INTRODUCERE

Programul Leonardo da Vinci, iniŃiat şi lansat de Uniunea Europeană în 1994,

este un program de cooperare transnaŃională în domeniul formării profesionale a forŃei
de muncă, pentru îmbunătăŃirea calităŃii sistemelor de formare profesională şi
implementarea unor politici armonizate în statele membre, în contextul realizării
EUROPAS. Ca partener, România participă la Proiectul Leonardo da Vinci începând
cu 1 septembrie 1997, având ca responsabil naŃional Ministerul EducaŃiei şi Cercetării
prin AgenŃia NaŃională pentru Programe Comunitare în Domeniul EducaŃiei şi
Formării Profesionale.
Proiectul nr. 2004 RO/04/B/P/PP 17 5006, “Centru de pregătire pentru oferirea
unor servicii medicale, profilactice şi de recuperare”, având ca promotor Universitatea
din Craiova (Facultatea de EducaŃie Fizică şi Sport – persoana de contact fiind
Avramescu Taina, conferenŃiar univ.dr., taina_mistico@yahoo.com), iar ca parteneri
Prefectura judeŃului Dolj (România), FundaŃia Universitară pentru Kinetoterapie din
Oradea (România; Dan Mirela – lector univ. dr. – kineto2004@yahoo.com),
Universitatea din Oradea (Facultatea de EducaŃie Fizică şi Sport, Marcu Vasile –
profesor univ. dr. - vmarcu@uoradea.ro), Universitatea Profesională West Vlaanderen
(Belgia), Entente UK, Oficiul de consultanŃă pentru integrare în Uniunea Europeană
(Italia), Universitatea Tehnică din Creta (Grecia).
Programul îşi propune creşterea calităŃii, a caracterului novator şi
implementarea dimensiunii europene în sistemele şi practicile de formare profesională
a kinetoterapeuŃilor prin realizarea în comun a următoarelor obiective:
- oferirea unui centru bine echipat în cadrul căruia asistenŃii, studenŃii şi tinerii
absolvenŃi de kinetoterapie, îşi pot dezvolta abilităŃi practice pentru procesul de
recuperare, prin aplicarea unor proceduri şi standarde specifice, lucrând direct cu
bolnavul sub supravegherea şi îndrumarea cadrelor medicale. Acesta va oferi noi
forme de învăŃare şi dezvoltare a abilităŃilor de bază necesare în procesul educaŃional
şi vocaŃional în kinetoterapie (îmbunătăŃirea calităŃii procesului de pregătire). Prin
posibilitatea oferită tinerilor absolvenŃi de a lucra şi câştiga experienŃă în acest centru
numărul kinetoterapeuŃilor va creşte, permiŃând şi în România atingerea standardelor
europene în domeniile profilaxiei şi recuperării (îmbunătăŃirea aspectelor cantitative
ale procesului de pregătire);
- accesul şi utilizarea noilor cunoştinŃe, echipamente şi tehnologii ce vor
asigura o folosire optimă a componentelor în scopul dezvoltării şi adaptării celor mai
eficiente proceduri în prevenirea şi recuperarea unor patologii variate, oferind căi noi
în realizarea pregătirii specifice;
- oferirea unui centru specializat unde persoanele cu nevoi speciale din regiunea
Olteniei vor putea fi tratate şi recuperate gratuit, oferind astfel protecŃia socială;
 - creşterea posibilităŃilor de angajare a beneficiarilor prin creşterea experienŃei
şi a gradului de pregătire al acestora;
- implementarea unor strategii de învăŃare pentru toată durata vieŃii prin
elaborarea unei curriculae adaptată la standarde europene şi crearea unui centru
virtual;
- crearea de material didactic (manuale, CD-uri) cu informaŃii specifice care să
contribuie la continuarea pregătirii vocaŃionale şi după terminarea proiectului şi la
diseminarea acestuia;
- oferirea posibilităŃii de a afla mai multe despre staŃiunile balneo-climaterice
pentru partenerii străini, intenŃia noastră fiind aceea de a extinde procesul de
învăŃământ prin organizarea de stagii practice în staŃiunile vecine (Herculane, Govora,
Călimăneşti).
În contextul integrării europene a României în întreg contextul educaŃional
apare o efervescenŃă crescută în privinŃa alinierii Ńării noastre la noile finalităŃi
europene ale educaŃiei. Preocupările noastre sunt permanente şi prioritare în a forma
formatori care să aplice în procesul instructiv-educativ principiul limitării
exclusivităŃii. Ca efect al marcării deceniului mondial pentru protecŃia persoanelor cu
handicap/dizabilităŃi (80-90), O.N.U. a hotărât ca ziua de 3 decembrie să fie, în fiecare
an, dedicată handicapaŃilor.
Au fost elaborate şi Regulile standard privind egalizarea şanselor tuturor
cetăŃenilor TEREI. Era şi normal ca educaŃia fizică, sportul, activităŃile motrice în
general să-şi găsească preocupări pentru aplicabilitate în realizarea acestor măreŃe
deziderate. Nu există infirmi, ci doar semeni de-ai nostri care se consideră astfel
datorită greşelilor noastre educative.
2.LOCUL ŞI ROLUL EXERCIłIULUI FIZIC ÎN VIAłA PERSOANELOR CU
CERINłE SPECIALE

Este astăzi unanimă ideea că exerciŃiul fizic este un bun general al tuturor
oamenilor indiferent de culoarea pielii, limba vorbită, obiceiuri, valori şi potenŃe,
locul naşterii, etc.
ExerciŃiul fizic a devenit necesar omului pe toată perioada vieŃii sale, dar şi în
fiecare ipostază a acesteia. Există astăzi programe de mişcare pentru fiecare femeie în
situaŃii biologice speciale determinate de maternitate, pentru copiii mici, pentru
preşcolari şi şcolari, pentru studenŃi pentru adulŃi sănătoşi ori nu, pentru persoane cu
vârstă înaintată, pentru întreŃinere ori pentru asistenŃă terapeutică în orice fel de
afecŃiune, tulburare, boală ori sindrom, pentru pregătirea generală ori pentru
pregătirea sportivă, etc. Programele de influenŃare neuro-mio-artro-kinetică au devenit
un „bun” al tuturor: este cel mai simplu, cel mai ieftin şi cel mai eficient mijloc de
stimulare a fiinŃei umane. Cu atât mai mult, ca urmare a parcurgerii de către omenire a
deceniului protecŃiei persoanelor cu dizabilităŃi (`80-`90), O.N.U. a adoptat la 3
decembrie 1993 Regulile standard pentru egalizarea şanselor (De atunci, în întreaga
lume ziua de 3 decembrie este marcată ca zi internaŃională pentru protecŃia
persoanelor handicapate). În acest context era şi necesar, mai ales după DeclaraŃia de
la Salamanca (1994) ca ştiinŃa practicării exerciŃiilor fizice şi sportului să acorde o
atenŃie sporită nu numai „Sportului pentru toŃi şi pentru toată viaŃa” ( DeclaraŃia
mondială a sportului) dar şi asigurării bazei ştinŃifico-metodologice pentru
„intervenŃia” exerciŃiului fizic în sporirea calităŃii vieŃii celor cu dizabilităŃi.

RelaŃia deficienŃă-dizabilitate şi handicap este bine stabilită de către

OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii, care în 2002 a stabilit, pe baza principiului:
1. dizabilitate = persoane cu cerinŃe speciale
2. limitare de activitate
3. restricŃie de participare
că „handicapul” este o problemă socială, un dejavantaj social al celui care se
situează în această categorie (fig.1)
 concepte de acŃiune

handicap social

dizabilitate personal

social organic

Fig.1 RelaŃia deficienŃă-dizabilitate-handicap (după L.Kirby,1998)

O.M.S. a elaborat următoarea scală de gravitate a handicapului:

- 0. poate performa orice activitate;

- 1. există dificultăŃi în performarea unor activităŃi, poate performa fără
ajutor dar ceva mai dificil şi nu se încadrează în 2-9;
- 2. performează o activitate ajutat de instrumente şi nu intră în 3-9;
- 3. performează o activitate doar ajutat şi are nevoie de o persoană fizică
şi nu intră în 4-9;
- 4. performarea unei activităŃi total dependent de altă persoană
excluzându-se 5-9;
- 5. incapacitate crescută, îi trebuie amenajări în mediu, instalaŃii şi nu
intră în 6-9;
- 6. incapacitate completă total incapabil să facă vreo activitate;
- 7. necodificat, categorie omisă;
- 8. nu se aplică;
- 9. necodificat.
OMS a elaborat o scală legată de perspectivele omului, de reîntegrare, de
revenire la viaŃa normală.
- 0. fără vreo incapacitate;
- 1. are potenŃial de revenire;
- 2. are potenŃial de ameliorare, fenomenul diminuând pe parcurs;
- 3. are potenŃial de a fi asistat, este staŃionar prin aparate , instalaŃii;
- 4.incapacitate stabilă, nu are perspective de ameliorare dar nici de
agravare;
- 5. deşi boala va progresa, incapacitatea lui poate să devină insuportabilă
cu ajutorul ortezelor, instalaŃiilor;
 - 6. incapacitatea se deteriorează progresiv, neexistând perspective de
stabilizare;
- 7. necodificat;
- 8. perspectivă ne determinabilă;
- 9 necodificat.

Vom insera în continuare tipurile de handicap stabilite de către O.M.S. (2002)

• Handicapul de orientare – pierderea de a se orienta singur faŃă de

ambient
- 0 individul nu are tulburări de orientare
- 1 dacă are unele impedimente sunt performanŃe compensate
- 2 prezintă tulburări aleatoare intermitente
- 3 doar parŃial compensate între unu şi doi dar care în anumite
situaŃii nu pot folosi instrumente ajutătoare
- 4 moderate care nu intră în 5-9 la care compensările nu dau
rezultate satisfăcătoare
- 5 tulburări de orientare severe care nu intră în 6-9 în care nu pot
să compenseze decât cu compensări fiziologice pe altă linie (orb, surzi –
simŃul tactil foarte bun)
- 6 lipsa orientării când deficitul de orientare are mai multe cauze
- 7 dezorientare totală necesită instituŃionalizare
- 8 inconştient
- 9 nespecificat

• Handicapul independenŃei fizice reprezintă capacitatea individului de a

susŃine o existenŃă – independenŃa obişnuită
- 0 complet independent fizic;
- 1 independent cu ajutor: cârje, baston;
- 2 independenŃă adaptată, amenajări speciale ale mediului de
viaŃă;
- 3 dependenŃa situaŃională, este în incapacitatea severă pentru
unele situaŃii dar posibilă pentru altele fără ajutor;
- 4 dependenŃa la intervale mai lungi o dată în zi sau mai rar;
- 5 dependenŃa la intervale scurte (la ore) nu se poate îmbrăca nu
poate face baie;
- 6 dependenŃă doar la intervale critice apar des sau ne clarificat;
- 7 dependenŃă de îngrijire specială zi şi noapte continuu (bătrâni,
gutoşi, incontinenŃi, afecŃiuni motorii grave);
- 8 dependenŃă de îngrijire intensivă;
- 9 nespecificat.
• Handicap de mobilitate – deficitul de abilitate de a se mişca în ambientul
său se suprapune cu handicapul independenŃei fizice dar devine analitic
prin raporturile de mişcare
- 0 nimic;
- 1 restricŃii variabile ale mobilităŃii în diferite momente (sciatică,
reumatism, astm, afecŃiuni cardiace);
- 2 deficit de mişcare în afara casei (mijloacele de transport) nu
intră în 3 – 9;
- 3 mobilitate redusă în afara casei datorat unor stări de boală
severe (pulmonari, debili);
- 4 restricŃii de vecinătate;
- 5 restricŃii în interiorul locuinŃei cu limitări marcate de efort se
pot mobiliza în casă greu;
- 6 restricŃii în cameră (foarte greu);
- 7 restricŃii în scaun (stă în pat mai mult);
- 8 restricŃie totală de mobilitate (nu poate părăsi patul);
- 9 nespecificat.

• Handicapul ocupaŃional – pierderea capacităŃii individului de a-şi ocupa

timpul într-o manieră obişnuită în raport cu vârsta , sexul, pregătirea:
- 0 desfăşoară ocupaŃii diferite;
- 1 intermitent nu poate avea ocupaŃii (migrenă, alergii,
traumatisme);
- 2 ocupaŃii limitate nu poate avea ocupaŃii permanente;
- 3 ocupaŃii adaptate, adaptat locul de muncă, ajutorul altei
persoane şi nu intră în categoria 4-9;
- 4 ocupaŃii reduse, pot să muncească doar pe durate scurte şi nu
pot face apoi faŃă solicitărilor;
- 5 ocupaŃii restrictive numai anumite ocupaŃii;
- 6 ocupaŃii îngrădite, număr redus şi durată redusă şi adaptate;
- 7 fără ocupaŃie;
- 8 neocupaŃional, nu se pune problema unei ocupaŃii pentru că nu
are un sens ocupaŃional (raŃional);
- 9 nespecifică.

• Handicapul de integrare socială – determină capacitatea unui individ de a

menŃine relaŃii obişnuite
- 0 integrat social normal;
- 1 participare socială inhibată;
- 2 participare restrânsă la social datorită unor incapacităŃi care
interferează cu viaŃa socială – căsătoria, sexul, şi nu intră în 3 – 9;
 - 3 participare diminuată nu poate să lege cunoştinŃe se limitează la
familie şi vecini sunt retardaŃi mintal;
- 4 relaŃii „sărace” numai familia lui;
- 5 relaŃii reduse, tulburări comportamentale severe (numai cu
părinŃii);
- 6 relaŃii perturbate severe, nu are relaŃii cu nimeni;
- 7 alienat total, categorie care nu poate avea relaŃii cu nimeni;
- 8 izolatul social, nu poate să fie testat de ce ar fi în stare să facă;
- 9 nespecificat.

• Handicapul economic – se referă la aspectele venitului oficial al

pacientului la care se adaugă şi ajutoarele sociale
- 0 bogat cu resurse în exces;
- 1 îndestulat, venit confortabil, poate face amenajări;
- 2 îndestulat, nu are nevoie de ajutor;
- 3 îndestulare modificată (fără medicamente) poate să se întreŃină
în rest;
- 4 venit precar nu poate să facă faŃă fără ajutor din afară, nu poate
întreŃine familia;
- 5 deficit economic, nici ajutoarele nu fac faŃă;
- 6 sărac, complet dependent din afara instituŃionalizării;
- 7 complet sărac, nimeni nu-l ajută;
- 8 inactiv economic (retardat mintal, bătrânii, copilul mic);
- 9 nespecificat.
Există o altă clasificare a handicapului, clasificare folosită în activităŃile
sportive la care pot participa persoanele cu handicap. În acest sens sunt următoarele
tipuri de handicap:
1. Handicap motor determinat de:
1.1. Leziuni ale sistemului osteo-articular:
a. anchiloze şi reducŃiuni
- artroze
- spondilite reumatismale
- poliartrite reumatoide
b. scolioze
c. fragilitate osoasă
d. arsuri
1.2. Leziuni ale sistemului nervos:
- paraplegii
- tetraplegii
- hemiplegii
- I.M.C.
- scleroză multiplă
 - paralizii periferice
- poliomielite
- paralizii radiculare
- paralizii ale trunchiului
1.3. Maladii cronice:
- eredo – degenerescenŃă spino – cerebrală
- miopatii
1.4. AmputaŃii
- membre inferioare
- membre superioare
- mixt, membru inferior şi superior
2. Handicap psihic
2.1. DeficienŃă mintală
- uşoara
- medie
- profundă
2.2. Maladii psihice cronice invalidante
2.3. Tulburări psiho - afective grave
- autismul
3. Handicap senzorial
3.1. Handicap de văz
3.2. Handicap de auz
3.3. Handicap de limbaj (senzorial)
4. Persoane cu maladii cronice mai puŃin evidente, dar invalidante.
5. PolihandicapaŃi
6. Persoane cu deficienŃe de integrare socială şi profesională

Dacă din punct de vedere al practicării exerciŃiilor fizice de către persoane cu

restricŃii de practicare părerile sunt împărŃite, unii considerând că practic nu există
nici o restricŃie..., alŃii considerând contraindicaŃiile ca fiind foarte importante.
(Suntem de părere că nu există om care să nu beneficieze, sub o formă sau alta de
efectele binefăcătoare ale practicării organizate şi sub control medical al exerciŃiilor
fizice), în privinŃa practicării sportului de către handicapaŃi lucrurile sunt foarte clare:
există organizaŃii specializate în lume, inclusiv în Romania (vezi FederaŃia Română a
Sportului pentru Persoane cu Handicap) care au preocupări directe cu sportul pentru
aceste categorii de persoane*

*
Vasile Marcu, Mirela Dan, Maria Milea (2001) „Sport pentru persoane cu handicap”, Editura Triest, Oradea
 A. Pe plan naŃional

AGENłIA NAłIONALĂ
PENTRU SPORT
TINERETULUI ŞI SPORTULUI
MINISTERUL FEDERAłIA ROMÂNĂ A SECRETARIATUL DE
EDUCAłIEI ŞI SPORTULUI PENTRU STAT PENTRU
CERCETĂRII PERSOANE CU HANDICAP PERSOANELE CU
HANDICAP

ASOCIAłII ŞI CLUBURI SPORTIVE PENTRU

PERSOANE CU HANDICAPURI DIFERITE
FUNDAłII SPECIALIZATE

B. Pe plan internaŃional
I. P. C.
INTERNATIONAL PARALYMPIC COMMITTEE

ISMWSF
INAS-FID INTERNATIONAL I.S.O.D. CP-ISRA
INTERNATIONAL STOKE INTERNATIONAL CEREBRAL PALSY
ASSOCIATION OF MANDEVILLE SPORT INTERNATIONAL
SPORT FOR WHWWLCHAIR ORGANISATION SPORTS AND
INTELECTUAL SPORT FOR DISABLED RECREATION
DISABLED FEDERATION ASSOCIATION

I.W.B.F. I.W.T.F. W.O.V.D.

I.B.S.A. INTERNATIONAL INTERNATIONAL WORLD
INTERNATIONAL WHEELCHAIR WHEELCHAIR ORGANISATION
BLIND SPORTS BASKETBALL TENNIS VOLLEYBALL
ASSOCIATIONS FEDERATION FEDERATION FOR DISABLED
 Aşadar, pornind de la declaraŃii fiziologice şi politice, activitatea fizică a
persoanelor cu restricŃii de participare se desfăşoară normal, conform declaraŃiei de la
Salamanca.
DeclaraŃia de la Salamanca asupra principiilor, politicilor şi practicilor în
domeniul educaŃiei şi a ceriŃelor educaŃionale speciale
Reafirmând dreptul la educaŃie al fiecărei persoane, aşa cum aceasta a fost
consimŃită în anul 1948, prin DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, şi reînnoind
angajamentul solemn al comunităŃii mondiale, asumat cu ocazia ConferinŃei Mondiale
asupra EducaŃiei pentru ToŃi din 1990, de a asigura acest drept pentru toŃi, indiferent
de diferenŃele existente între indivizi.
Reamintind numeroasele declaraŃii ale OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite,
culminând cu Regulile Standard asupra Egalizării Şanselor pentru Persoanele cu
Handicap din 1993, care îndeamnă Statele să asigure condiŃiile necesare transformării
educaŃiei persoanelor cu handicap într-o parte integrantă a sistemului educaŃional.
Remarcând cu satisfacŃie crescânda implicare a guvernelor, grupărilor de
susŃinere, comunităŃilor şi a grupurilor de părinŃi şi în particular a organizaŃiilor
persoanelor cu handicap, în încercarea de îmbunătăŃire a accesului la educaŃie a
majorităŃii persoanelor cu handicap, în încercarea de îmbunătăŃire a accesului la
educaŃie a majorităŃii persoanelor cu cerinŃe speciale; recunoscând ca o evidenŃă a
acestei implicări, participarea activă a reprezentanŃilor de nivel înalt ai numeroaselor
guverne, agenŃii specializate şi organizaŃii interguvernamentale la această ConferinŃă
Mondială.
1. Noi delegaŃii la ConferinŃa Mondială asupra EducaŃiei Speciale, reprezentând
optzeci şi opt de guverne şi douăzeci şi cinci de organizaŃii internaŃionale, întruniŃi
aici la Salamanca, Spania de la 7 la 10 iunie 1994, prin prezenta afirmăm ataşamentul
nostru la principiile EducaŃiei pentru toŃi, recunoscând necesitatea şi urgenŃa
necesităŃii de a asigura educaŃia copiilor, tinerilor şi adulŃilor cu cerinŃe speciale în
cadrul sistemului obişnuit de educaŃie şi, mai mult, prin aceasta, ne exprimăm acordul
cu Cadrul de Principii pentru Activarea în Domeniul EducaŃiei Speciale, de spiritul
prevederilor şi recomandărilor cărora, guvernele şi organizaŃii trebuie să se lase
călăuzite.
2. Noi credem şi declarăm că:
- fiecare copil are dreptul fundamental la educaŃie şi fiecare copil trebuie
să i se ofere şansa de a ajunge la şi de a se putea păstra la un nivel acceptabil de
învăŃare;
- fiecare copil posedă caracteristici, interese, aptitudini şi necesităŃi de
învăŃare proprii;
- sistemele educaŃionale ar trebui proiectate şi programele educaŃionale
implementate în aşa fel, încât să Ńină seama de marea diversitate a acestor
caracteristici şi necesităŃi;
 - persoanele cu cerinŃe speciale trebuie să aibă acces în şcolile obişnuite,
care trebuie să se adapteze unei pedagogii "centrată asupra copilului", capabilă de a
ieşi în întâmpinarea acestor necesităŃi;
- şcolile obişnuite, care au adoptat această orientare, sunt cele mai utile
mijloace de combatere a atitudinilor discriminatorii, creând comunităŃi primitoare,
construind o societate inclusivă şi oferind educaŃie pentru toŃi; mai mult ele furnizează
o educaŃie utilă pentru majoritatea copiilor, cresc eficienŃa şi în ultimă instanŃă gradul
de utilitate al întregului sistem educaŃional.
3. Facem apel la guverne şi le îndemnăm:
- să acorde cea mai mare atenŃie politicii în acest domeniu şi să acorde
prioritate bugetului dedicat îmbunătăŃirii sistemelor educaŃionale, pentru a face
capabile că cuprindă toŃi copiii, fără să Ńină seama de diferenŃele dintre aceştia sau
situaŃiile dificile ale acestora;
- să adopte ca subiect de lege sau politică şcolară principiul educaŃiei
inclusive, prin înscrierea tuturor copiilor în şcoli obişnuite, dacă nu există cumva
motive întemeiate de nu a proceda în acest mod;
- să dezvolte proiecte demonstrative şi să încurajeze schimburile de
informaŃii cu Ńările care posedă deja experienŃă în domeniul şcolilor inclusive;
- să pună în funcŃiune mecanisme descentralizate şi participative pentru
planificarea, monitorizarea şi evaluarea resurselor educaŃionale pentru copii şi adulŃi
cu cerinŃe speciale;
- să încurajeze şi să faciliteze participarea părinŃilor, comunităŃilor şi
organizaŃiilor persoanelor cu cerinŃe speciale la planificarea şi procesul de luare a
deciziilor în legătură cu resursele necesare educaŃiei speciale;
- să depună eforturi în direcŃia identificării timpurii şi intervenŃiei
strategice, la fel ca şi aspectele profesionale ale educaŃiei inclusive;
- să asigure ca, în contextul unor schimbări de sistem, programele de
instruire a profesorilor, cele anterioare începerii carierei didactice, cît şi cele din
timpul acesteia, să fie în concordanŃă cu necesitatea de a furniza resurse necesare
educaŃiei speciale din şcolile inclusive.
4. Facem deasemenea apel la comunitatea internaŃională, în special facem apel
la:
- guvernele care participă la programele internaŃionale de cooperare şi
agenŃiile internaŃionale cu activităŃi de sponsorizare, în special sponsorii ConfederaŃiei
Mondiale asupra EducaŃiei pentru ToŃi, OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite pentru EducaŃie,
ŞtiinŃă şi Cultură (UNESCO), Fondul NaŃiunilor Unite pentru Copii (UNICEF),
Programul NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) şi Băncii Mondiale:
• să sprijine o abordare constructivă a problemei şcolilor inclusive şi să
sprijine dezvoltarea educaŃiei speciale ca parte integrantă a oricărei
programe şcolare;
 - OrganizaŃia NaŃiunilor Unite şi agenŃiile specializate ale acesteia, în
particular OrganizaŃia InternaŃională a Muncii (ILO), OrganizaŃia Mondială a
SănătăŃii (WHO), UNESCO şi UNICEF:
• să fie receptive la solicitările de cooperare tehnică şi să-şi îmbunătăŃească
metodele de cooperare şi reŃelele de servicii pe care le coordonează,
pentru a oferi un sprijin mai eficient educaŃiei speciale, în domeniul
dezvoltării resurselor inclusive pentru necesităŃile educaŃiei speciale;
- OrganizaŃiile neguvernamentale implicate în dezvoltarea de programe
naŃionale şi furnizarea de servicii:
• să-şi întărească colaborarea cu organismele naŃionale oficiale şi să-şi
intensifice implicarea lor în continuă creştere în planificarea,
implementarea şi evaluarea unor resurse inclusive pentru cerinŃele
educaŃiei speciale;
- UNESCO, în calitatea sa de AgenŃie a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite
pentru educaŃie:
• să asigure ca cerinŃe educaŃiei speciale să se numere (în cele mai variate
forme) printre subiectele oricăror tratative pe tema educaŃiei pentru toŃi,
• să mobilizeze sprijinul organizaŃiilor profesionale din învăŃământ,
domeniul legat de îmbunătăŃirea instruirii profesorilor, în calitatea
acesteia de resursă necesară educaŃiei speciale,
• să stimuleze comunitatea academică în favoarea întăririi activităŃii de
cercetare şi de sprijinire a reŃelelor de institute de cercetare şi de
înfiinŃare a unor centre regionale de informare şi documentare, de
asemenea, să servească drept agenŃie de informaŃii pentru asemenea
activităŃi şi pentru răspândirea informaŃiei în legătură cu rezultatele
obŃinute la nivel naŃional, ca urmare a prezentei DeclaraŃii;
• să mobilizeze fonduri prin crearea în cadrul următorului Plan pe Termen
Mediu (1996-2000) a unui program extins pentru şcoli inclusive şi
programe de sprijin la nivel comunitar, care vor permite lansarea unor
proiecte pilot, care să reprezinte exemple demne de urmat, şi să
definească un set de indicatori utili evaluării necesităŃilor şi resurselor
din domeniul educaŃiei speciale.
5. În final, ne exprimăm calda apreciere la adresa Guvernului Spaniol şi
UNESCO pentru organizarea prezentei ConferinŃe, şi îi îndemnăm să nu
precupeŃească nici un efort pentru a atrage atenŃia întregii comunităŃi internaŃionale a
prezentei DeclaraŃii şi a Principiilor-Cadru care le însoŃesc, în special la viitoarele
forumuri internaŃionale, cum ar fi Întâlnirea la Vârf pentru Dezvoltare Socială
(Copenhaga, 1995) şi ConferinŃa Mondială a Femeilor (Beijing, 1996)

Adoptată cu aclamaŃii, în oraşul Salamanca, Spania,

în această zi de 10 iunie 1994
 3. ACTIVITĂłI FIZICE ADAPTATE ÎN CONTEXTUL GENERAL AL
SPORIRII CALITĂłII VIEłII ACTIVE A PERSOANELOR CU
DIZABILITĂłI

Noua strategie comunitară a UE, privind persoanele cu dizabilităŃi ne determină

să considerăm absolut necesară, pe de o parte precizarea conceptului de ActivităŃi
Fizice Adaptate, iar pe altă parte realizarea unor proiecte şi programe specifice de
practicare a exerciŃiilor fizice pentru această categorie de persoane

Reanimare (revenirea Acceptarea stării de fapt

la viaŃă) (viaŃa merge înainte)

ViaŃă normală
Readaptarea Plonjarea în noua ipostază funcŃională:
funcŃională - se descoperă handicapul
- revolta personală
- refuzul tratamentului
- tratament pasiv, pasivo-activ, activ
- revine încrederea în forŃele proprii

Handicap, boala,
accidentul (care
întrerupe viaŃa
normală)

Fig.2: Necesitatea înŃelegeri sporiri calităŃii vieŃi după accidente

(V. Marcu, Mirela Dan, Maria Milea - Sport pentru persoane cu handicap, 2001)

Dar, atunci când apar handicapuri, oare cum şi cât se recomandă practicarea
mijloacelor kinetice? dar mai ales cum? Există astăzi programe specializate pentru
orice dizabilitate. Aceste programe sunt incluse în conceptul general de activităŃi
fizice adaptate
Prin anii ’60 se purtau discuŃii intense despre tratamentul prin cultura fizică şi
expansiunea activităŃilor de fitness. Jocurile olimpice pentru persoanele cu disabilităŃi
(Paralympics) se extind, incluzând 20-30 de Ńări participante (Roma ’60, Tokio ’64,
Tel Aviv ‘68). In Europa în anii ’70 începe nivelul de educaŃie universitară pentru
ActivităŃi Fizice Adaptate, în 1970 luând naştere IFAPA (International Federation of
Adapted Physical Actyvities), organizaŃie care coordonează la nivel internaŃional
activităŃile fizice adaptate, ce organizează congrese anuale. Mişcarea Paralimpică se
extinde la peste 40 de Ńări la Jocurile de Vara – Heidelberg 1972, Toronto 1976. Tot
în această perioadă se iniŃiază şi jocurile de iarna. În anii ’80 mişcarea paralimpică se
extinde cuprinzând peste 60 de Ńări (Arnhem, 80, New York ’84, Seoul ‘88).
LegislaŃia se îmbunătăŃeste, creşte atenŃia publică iar în ’87 Consiliul Europei publică
Cartea Europeană a Sportului pentru ToŃi. În anii ’90 mişcarea paralimpică se extinde
incluzând peste 100 de Ńări pentru jocurile de vara şi 30 pentru jocurile de iarnă. In
’82 la Simpozionul International al Persoanelor cu Disabilitati, UNESCO definea cei
4 piloni operaŃionali centrali pentru ActivităŃile Fizice Adaptate: 1. tradiŃia în
recuperare ; 2. tradiŃia în educaŃie fizică; 3. tradiŃia sporturilor competitive; 4. tradiŃia
activităŃilor de loisir.
Conform acestora statele europene s-au orientat dând o atenŃie mărită
aspectelor legate de activităŃile fizice adaptate prin următoarele măsuri :
- creşterea numărului kinetoterapeuŃilor implicaŃi în activităŃi fizice
recuperatorii în cadrul sistemelor de sănătate;
- pregătirea profesorilor de educaŃie fizică pentru recuperarea copiilor cu
disabilitati (APE – Adapted Physical Education/Educatie Fizica Adaptata);
- creşterea numărului organizaŃiilor ce au ca preocupare sportul la persoanele cu
disabilităŃi;
- angajarea de instructori sportivi la nivel local pentru conducerea programelor
recreaŃionale/de fitness pentru grupe speciale.
Ajutorul financiar oferit de stat pentru aceste activităŃi este necesar, pornindu-se
de la următoarele premise: acces egal la cultura fizică; automotivare prin activităŃi
fizice; câstig economic (reducerea nevoilor de îngrijire instituŃionalizată);
responsabilitate colectivă ca parte a imaginii publice despre recreere şi sport;
dificultatea de a obŃine suport financiar de la sponsori; nevoi excepŃionale pentru
transport, echipament specific.
AsociaŃia europeana defineşte activităŃile fizice adaptate ca fiind un domeniu
interdisciplinar, care caută identificarea şi soluŃionarea diferenŃelor individuale în
activitatea fizică. Aceasta impune o acceptare a diferenŃelor individuale, militează
pentru creşterea accesului la o viaŃă activă şi sportivă şi promovează inovarea şi
cooperarea dintre serviciile care o asigură.
În cadrul activităŃilor fizice adaptate intră o serie de activităŃi majore a căror
perturbare pot să ducă la dependenŃă funcŃională. Aceste activităŃi sunt: autoîngrijirea,
perturbări în desfăşurarea unor activităŃi manuale, mersul, văzul, auzul, vorbitul,
respiraŃia, activităŃi lucrative. ActivităŃile fizice adaptate se bazează pe adaptarea
exerciŃiilor, activităŃilor fizice la condiŃiile şi posibilităŃile individului. Se adresează:
1. persoanelor cu disabilităŃi (motorii, senzoriale, intelectuale); 2. persoanelor cu boli
cronice (afecŃiuni cardiovasculare, reumatism, afecŃiuni respiratorii-astm, epilepsie,
afecŃiuni musculare, etc); 3. pensionari (de vârstă, de boala).
Din punct de vedere al activităŃilor fizice aceste grupuri sunt unite de doi
factori: 1. dificultatea de a participa la activităŃi fizice prin cluburi şi asociaŃii
sportive; 2. componenta automotivantă a activităŃii fizice - de o pronunŃată importanta
pentru viaŃa.
Pentru atingerea scopului final, de creştere a calităŃii vieŃii, prin activităŃi fizice
adaptate se urmăreşte: creşterea capacităŃii fizice, creşterea fitness-ului, creşterea
încrederii în sine, creşterea plăcerii pentru activitatea fizică. Prin intermediul acestor
activităŃi persoanele trebuie să găsească un loc unde: să fie înŃeleşi şi respectaŃi; să se
simtă în siguranŃă în timp ce componentele motorii, senzoriale şi afective sunt
stimulate/activate; comunicarea verbală şi nonverbală să ducă la adaptări specifice a
sensurilor comunicării; să se îmbunătăŃească capacităŃile motorii şi intelectuale;
activităŃile să aibă drept finalizare socializarea şi reducerea dependenŃei .
Rolul aplicării activităŃilor fizice adaptate vizează, fie implicarea în acŃiuni
sociale cât mai diversificate, fie acordarea de asistenŃă grupurilor sociale, în vederea
integrării celor cu dificultăŃi de adaptare socială.
Conceptul strategiei de lucru în cadrul activităŃilor fizice adaptate pleacă de la
următoarele 3 nivele:
1. senzorial: văz, auz, sensibilitate kinestezică, tactilă;
2. nivelul abilităŃilor motorii:
a. perceptia motorie: echilibru, integrarea corporală, direcŃionarea
mişcării;
b. fitness-ul fizic: forŃa-rezistenŃa musculară şi antrenament la efort
(anduranŃa cardio-respiratorie);
c. abilitatea motorie, coordonarea.
3. nivelul îndemânărilor:
a. sportive (aruncarea mingii, lovirea unei mingi cu piciorul, cu paleta,
etc);
b. funcŃionale (mersul, alergarea, urcarea sau coborârea scărilor sau a
unei pante).
In cadrul aplicării în mod ştiintific a activităŃilor fizice adaptate, este necesară
parcurgerea următoarelor faze: evaluarea şi interpretarea nevoilor; planificarea
intervenŃiei; selecŃionarea şi adaptarea echipamentelor folosite; înregistrarea şi
aprecierea progreselor realizate.
În stabilirea obiectivelor se va Ńine seama de o serie de factori: nevoile şi
dorinŃele persoanei cu dizabilităŃi; cunoştiintele legate de sistemul de valori al
persoanei; informaŃiile existente, referitoare la maladie sau handicap, cu consecinŃele
lor pe plan fizic şi psihic; cunoştinŃele legate de metodele de terapie medicală şi
ocupaŃională, existente în momentul respectiv; informaŃiile disponibile despre mediul
pentru care persoana urmează să fie pregătită comunitar; posibilitatea de a se implica
într-o activitate sportivă, de a presta efort în vederea obŃinerii unor rezultate; interesul
pe care îl prezintă persoana în activitatea fizică desfăşurată; gradul de cooperare în
cadrul unui eventual joc în colectiv; scopurile şi cadrul general al programului de
recuperare, multidisciplinar, în care persoana urmează să fie integrată.
Obiectivele generale ale activităŃilor fizice adaptate sunt: dezvoltarea,
menŃinerea şi recuperarea nivelului de funcŃionare cât mai mult posibil; compensarea
deficienŃelor funcŃionale prin preluarea funcŃiilor afectate de către componente valide;
prevenirea destructurării anumitor funcŃii ale organismului; inducerea unei stări de
încredere în forŃele proprii.
DirecŃiile principale de orientare a persoanelor supuse terapiei sunt: stimularea
responsabilităŃii în diverse situaŃii de viaŃă; formarea deprinderilor de autoîngrijire şi
igienă personală; cultivarea deprinderilor de muncă; organizarea de jocuri şi distracŃii;
adaptarea la situaŃiile de joc în echipă; desfăşurarea şi implicarea în diverse concursuri
şi întreceri sportive pentru a dezvolta simŃul de colectivitate; stimularea încrederii în
propria persoană; cultivarea autocontrolului şi expresivităŃii personale; reeducarea
capacităŃilor cognitive; reeducarea capacităŃii de reacŃie la diverse situaŃii de viaŃă;
antrenarea funcŃiei neuromusculare; antrenarea integrării senzoriale; sprijinirea
relaŃiilor interpersonale; educarea capacităŃii de acŃiune, în funcŃie de constrângerile şi
resursele de mediu.
In procesul de evaluare este necesar să se urmărească următoarele aspecte:
a) nivelul motricităŃii grosiere şi fine, care se referă la caracteristicile mişcărilor
corpului în ansamblu, precum şi la caracteristicile mişcărilor de prehensiune şi
manipulare;
b) nivelul de dezvoltare a percepŃiei mişcărilor, care se referă, în principal, la
recepŃia şi decodificarea stimulilor prin toate categoriile de analizatori: vizual, auditiv,
olfactiv, gustativ, kinestezic, proprioceptiv şi la coordonarea mişcărilor;
c) nivelul de dezvoltare a aptitudinilor sociale şi de comunicare, care se referă
la caracteristicile interpersonale ale subiectului în diverse situaŃii, precum şi la modul
în care înŃelege comenzile şi interacŃiunile verbale.
d) caracteristicile activităŃilor de viaŃă cotidiană, care include studierea
deprinderilor implicate în igiena personală şi autoîngrijire (de hrănire, îmbrăcare şi
întreŃinerea locuinŃei).
Pentru evaluare în cadrul conceptului AFA se va Ńine cont de următoarele
aspecte :
1. nivelul de dezvoltare motorie (ex. se mişca fără să lovească pe alŃii, sare pe
loc pe ambele picioare de un număr de ori, aruncă-prinde o minge la anumite distante,
cade frecvent, merge în pantă, pe teren accidentat, urcă-coboară scări cu/fără ajutor-
balustradă, doar cu un picior sau alternativ, se opreşte/se întoarce din alergare);
2. orientarea posturală şi mecanica corpului (compoziŃia corpului, integritate
corporală, deficite neurologice, modificări degenerative ale aparatului locomotor,
postura);
 3. dezvoltarea cognitivă (îşi aminteşte cele discutate anterior sau cu ceva timp
în urmă, este dependent de alŃii pentru a realiza o acŃiune, comunică cu ceilalŃi în
timpul activităŃilor comune, atenŃia);
4. nivelul senzorial (simte atingerea, simte poziŃiile/mişcarea segmentelor
corpului, se poate orienta după stimuli auditivi/vizuali, simte diferenŃele de
temperatura, prezintă sensibilitate dureroasă normală)
5. dezvoltarea afectivă (are repulsie pentru activitatea fizică, are tendinŃă la
comportament impulsiv, autodistructiv, nu intră în relaŃii cu alŃii, este solitar, etc.);
Procesul de recuperare prin activităŃi fizice adaptate la persoana cu restricŃii de
participare (handicap) este un proces continuu, în funcŃie de nevoile specifice
individului, apărute în diverse etape ale existenŃei sale.
Este recomandabil ca procesul de terapie, adresat unei persoane cu restricŃii de
participare (handicap), să se reia mereu în forme noi, prin folosirea unor metode şi
procedee cât mai variate. Se va Ńine seama de faptul că relaŃia dintre terapeut şi
subiect se desfăşoară în practica pe parcursul mai multor etape :
- etapa afectivă, în care se stimulează încrederea persoanei cu care se lucrează
şi se demonstrează înŃelegere şi optimism cu privire la şansele de ameliorare ale
situaŃiei sale;
- etapa reunirii faptelor şi informaŃiilor cu privire la nevoile persoanei, ce
urmează a fi rezolvate;
- dezvoltarea planului de acŃiune, în care cele două părŃi se înŃeleg asupra
modului de desfăşurare a activităŃilor şi se precizează cerinŃele una faŃă de cealaltă;
- aplicarea planului, comunicându-se subiectului care sunt aşteptările faŃă de el
şi se trece la exersarea activităŃilor proiectate;
- etapa finală, despărŃirea, care este în funcŃie de profunzimea relaŃiei
terapeut/subiect şi performanŃele obŃinute în activitate.
În toată lumea, în ultima perioadă în România s-a pus accent pe problemele cu
care se confruntă persoanele cu handicap. Problemele majore ar fi: integrarea lor în
învăŃământul normal, profesionalizarea lor şi astfel câştigarea independenŃei din punct
de vedere social şi economic.
Concept european AFA (activităŃi fizice adaptate) poate fi considerat ca o
soluŃie pentru aceste probleme. Un loc important în acest concept îl ocupă terapia
ocupaŃională ca o ramură a kinetoterapiei, care se bazează pe folosirea activităŃilor
practice ocupaŃionale în tratamentul deficienŃelor funcŃionale pentru a obŃine o
maximă adaptare a organismului la mediul său de viaŃă. Conceptul A.F.A. are la bază
4 domenii.
- recuperare, educaŃie, recreere,sport
 Activitate Fizică Adaptată
RECUPERARE EDUCAłIE RECREERE SPORT
- ActivităŃi motrice -Dezvoltarea - Mişcare pentru - Sporturi specifice
din Kinetoterapie, calităŃilor motrice timpul liber persoanelor cu
T.O., educaŃie fizică prin mijloace -Terapie handicap
adaptată. specifice cognitivă, -Participarea la
- Mijloacele kineto -ÎnvăŃarea psihoterapie, competiŃii
statice, anakinetice mişcărilor pt. form. ludoterapie, (ex.Special
şi kinetice. deprinderilor meloterapie,etc. Olimpics)
motrice de bază, sau - Jocuri dinamice - Sport de plăcere şi
profesionale specifice pentru
-Ed. fizică adaptată, adaptate întreŃinereAntrenori
pe baza unor handicapaŃi pt.
principii şi mijloace sporturi pt. hand.
adaptate
Fig.3 ActivităŃi fizice adaptate (după V.Marcu, M.Dan, M.Milea, Sport pentru
persoane cu handicap, 2001)

Cu toate că cele 4 domenii au autonomie funcŃională ele se găsesc într-o relaŃie

de interdependenŃă permanentă.

Recuperarea are la bază Kinetoterapia şi Terapia OcupaŃională, care acŃionează

prin antrenarea ADL-urilor ajutând persoana cu handicap să-şi câştige independenŃa
prin formarea, însuşirea sau compensarea unor cunoştinŃe, priceperi şi deprinderi de
autoîntreŃinere, mobilitate, comunicare, activităŃi casnice şi comunitare.

EducaŃia are ca obiectiv dezvoltarea calităŃilor motrice, învăŃarea mişcării

pentru formarea deprinderilor, ajungând în final la profesionalizare şi integrarea în
viaŃa socială. Pentru obŃinerea acestor obiective se folosesc exerciŃii pentru
dezvoltarea motricităŃii generale, exerciŃii pentru conştientizarea părŃilor corpului,
exerciŃii pentru dezvoltarea vitezei, îndemânării, rezistenŃei şi forŃei.

Recreerea. În perioada de recreere ideea de bază este ca în instituŃii persoanele

cu handicap să aibă tot programul ocupat cu diverse activităŃi de grup şi individuale.
În programul de recreere trebuie să fie inclusă terapia cognitivă, terapia
psihosenzorială, ludoterapia, meloterapia şi artoterapia. Trebuie evidenŃiat faptul că
fiecare categorie de terapie este un complex de tipuri de acŃiuni terapeutice.

Terapia cognitivă, cuprinde cerinŃe care să nu depăşească posibilităŃile copiilor

cu deficienŃe, aceasta fiind o condiŃie obligatorie pentru obŃinerea rezultatelor,
rezultate care să-i aducă satisfacŃie deplină copilului.
 Ludoterapia. Jocul rămâne pentru copiii handicapaŃi forma permanentă a
procesului de recuperare pentru că această modalitate constituie o structură unitară
între stimul, întărire, răspuns şi modificare. Jocul reprezintă o formă de cunoştere a
realităŃii şi are ca scop captarea atenŃiei copilului şi atragerea lui într-o activitate care
are iniŃial o formă ludică, ajungându-se la activităŃi cu răspundere şi responsabilitate,
iar în final la muncă care creează cadrul propice unei munci eficiente.

Meloterapia. Reprezintă folosirea mijloacelor de expresie artistică în scopuri

terapeutice. Aceste mijloace dovedesc eficienŃa prin faptul că fac apel la sunet care
este diferit de cuvânt pentru a realiza legătura dintre copil şi mediul înconjurător. Prin
meloterapie se poate ajunge la diferite stări afective, de securitate sau de evadare în
diferite lumi în funcŃie de ceea ce reprezintă fragmentul respectiv pentru copil.
Meloterapia poate fi folosită cu rezultate benefice atât sub formă de audiŃie cât şi sub
formă interpretativă.

Jocurile dinamice au rol în formarea unor deprinderi de mişcare utilizând

ştafete, parcursuri aplicative în scopul dezvoltării calităŃilor motrice. Pot fi folosite
jocuri dinamice cu structuri corective realizate cu obiecte şi fără, individual sau pe
echipe.

Sportul. Prin intermediul sportului cât şi a procesului instruirii repetate copii

instituŃionalizaŃi dobândesc o serie de calităŃi motrice şi caracteriale. Sportul aduce un
puternic aport educativ prin specificul său şi anume concurenŃa (coleg şi adversar) şi
spiritul de echipă. Toate aceste calităŃi se pot obŃine prin ramurile de sport adaptate,
specifice deficienŃelor individului. Există ramuri sportive şi regulamente specifice
pentru diferite handicapuri : handicap locomotor, handicap mintal, handicap senzorial
(surzi, nevăzători, muŃi,etc.). Şi aceşti copii handicapaŃi pot să ajungă sportivi de
performanŃă dovadă fiind campionatele de handicapaŃi organizate la nivel naŃional şi
internaŃional ( În anul 2001 la Oradea s-a desfăşurat Campionatul European pentru
surzi unde echipa României a ocupat locul al 3 lea, sau organizarea la Oradea a
Campionatelor naŃionale de baschet în scaune rulante unde au participat echipe de
toate vărstele). Toate acestea s-au realizat prin buna colaborare cu FederaŃia Română
a Sportului pentru HandicapaŃi, federaŃie organizată la nivel naŃional. Totodată aceşti
sportivi pot fi integraŃi socio-profesional prin obŃinerea calităŃii de antrenor pentru
sporturi pentru handicapaŃi.
Copiii instituŃionalizaŃi şi nu numai beneficiind de cele 4 direcŃii ale
conceptului A.F.A. pot obŃine independenŃă din punct de vedere economic şi social în
funcŃie de rezultatele obŃinute în recuperare, în funcŃie de capacităŃile dobândite în
procesul educativ, calităŃi care la rândul lor pot fi perfecŃionate în timpul liber şi în
funcŃie de performanŃele obŃinute în sport.
 Este interesantă idea echipei de specialişti în realizarea educaŃiei fizice adaptate
propuse de A.N.E.F.S. Bucureşti

MEDIC PSIHOLOG

Profesorul de
educaŃie fizică
adaptată

KINETOTERAPEUT

Fig. 4: Abordare transdisciplinară în formarea “echipei” de specialişti AMA

(după S. Teodorescu, A.Bota, M.Stănescu, 2006)

Problema, considerăm noi este ceva mai complicată deoarece:

1. noi nu formăm profesori de educaŃie fizică adaptată prin actuala curriculă
universitară (doar câteva cursuri opŃionale);
2. nu se regăsesc asistenŃii sociali care se formează în Ńara noastră;
3. lipsesc terapeuŃii ocupaŃionali – care nu există nici măcar ca profesiune în
România (actualul C.O.R. – Clasificator al OcupaŃiilor din România).
4. kinetoterapeuŃii au fost formaŃi în concordanŃă cu aceste principii, dar din
2006-2007 kinetoterapia lipseşte dintre domeniile de licenŃă din
învăŃământul superior românesc (Probabil vor fi formaŃi prin masterate!)
Tocmai de aceea opinăm că sunt necesare eforturi pentru a forma specialişti în
activităŃi fizice adaptate (vezi actualele masterate în ActivităŃi Motrice Adaptate de la
Bacău şi Oradea). Aceşti specialişti trebuie să cunoască „suportul” anatomo-fizio-
patologic al fiecarui handicap, pe de o parte, dar şi problematica didacticii adaptate a
practicării exerciŃiilor fizice şi sportului, pe de altă parte.
 4. PROGRAME DE TERAPIE PRIN MIŞCARE PENTRU COPII

După cum se ştie referitor la întârzierile de dezvoltare, experienŃele trăite în

primii ani de viată dar şi mişcarea joacă un rol deosebit în dezvoltarea multilaterală a
copilului. Lumea se desfăşoară progresiv în faŃa copilului prin experienŃe senzoriale şi
motrice. În acest stadiu al dezvoltării copilului poate fi adesea vulnerabil. Un copil cu
cerinŃe educaŃionale speciale poate să nu fie la fel de doritor să încerce experienŃe sau
stimuli noi precum un copil normal. Ar putea chiar să nu se joace şi, fără stimulare,
condiŃia sa nu se îmbunătăŃeşte prin experienŃe zilnice. În primele săptămâni şi luni de
viaŃă ale unui copil, părinŃii se implică natural şi instinctiv în jocul cu copilul. Într-un
mediu normal acest comportament ajută copilul să-şi conştientizeze corpul sau să se
simtă în siguranŃă cu sau fără aceste persoane de exemplu să înceapă să-şi dezvolte
independenŃa.
Programele de mişcare încearcă să recreeze primul mediu stimulativ prin
implicarea copilului în experienŃe de mişcare. Scopul acestor programe este de a
conduce la conştientizarea corpului şi la CONTROLUL MIŞCĂRILOR. Metodele de
lucru se bazează pe mişcări naturale şi dorinŃa copiilor de a interacŃiona unii cu alŃii şi
cu adulŃii.
Programul de terapie prin mişcare se focalizează la început pe corp, utilizând
mişcări care stimulează conştientizarea sa: părŃile corpului în ansamblu, poziŃionarea
corpului în spaŃiu şi progresiv obŃinerea calităŃii mişcării. Stimularea simŃurilor tactile
şi kinetice sunt punctele cheie ale întregului program.

4.1. ActivităŃi şi jocuri cu rol în dezvoltarea fizică şi psihică a copiilor

ExerciŃii de prezentare personală folosind mingea şi cercul

a. ToŃi participanŃii stau împreună în cerc. Dând mingea de la unul la altul,
fiecare participant trebuie să vină în mijlocul cercului. Rostogolesc mingea pe diferite
părŃi ale corpului pentru arămâne în contact permanent cu el. La un moment dat, o
persoană care joacă “îngheaŃă” şi-şi spune numele. Apoi următoarea persoană intră în
cerc, i-a mingea şi continuă prezentarea personală
b. ToŃi participanŃii stau în cerc. La rând, fiecare persoană intră în mijlocul
cercului şi folosind un cerc de plastic, va dansa încet în acel spaŃiu. Când persoana din
mijloc consideră că i s-a terminat dansul, acesta începe să învârtă cercul pe podea,
spunând numele persoanei care va urma să intre în mijloc. Persoana respectivă trebuie
să se mişte rapid ca să prindă cercul înainte ca acesta să atingă podeaua. CeilalŃi
continuă să danseze, până când toŃi participanŃii, pe rând, vor intra în mijlocul cercului
şi-şi vor spune numele.
 ExerciŃii derulate în perechi
a. O persoană va Ńine cercul şi cealaltă va Ńine mingea. Pe un fond muzical, cele
două persoane vor dansa împreună, păstrând mereu un contact visual. La un moment
dat, acestea vor schimba obiectele pe care le au fără să întrerupă dansul. SpaŃiul de
lucru trebuie folosit într-un mod cât mai eficient, iar mişcările corpului trebuie să fie
line dar în acelaşi timp ample. În acelaşi timp ei trebuie să-şi controleze respiraŃia
pentru a evita să obosească. La sfârşitul dansului, cele două persoane găsesc un
moment potrivit pentru a “îngheŃa” într-o poziŃie statuară. Apoi, alte două persone i-
au mingea şi cercul şi continuă exerciŃiul.
b. La acest exerciŃiu, fiecare persoană Ńine o minge mică în mână. Ascultând
muzica, participanŃii vor începe să danseze, Ńinând cu grijă mingea în mână. Folosind
cât mai mult spaŃiu cu putinŃă şi mişcări lente dar ample, persoanele care dansează
trebuie să menŃină un permanent contact vizual şi o comunicare non-verbală. La un
moment dat, cele două personae vor schimba mingile rostogolindu-le pe podea. Apoi
vor începe să danseze din nou până când altă pereche le ia locul şi mingile.
c.Pe un fond muzical relaxant, două persoane dansează Ńinând capetele unui
voal. Perechea trebuie să-şi sincronizeze mişcările cât mai bine cu putinŃă, astfel încât
să legene voalul folosind cât mai mult spaŃiu. În acelaşi timp alte două perechi se pot
alătura dansului încercând să coopereze şi să folosească voalul. Prin acoperirea unui
spaŃiu cât mai mare prin coordonarea mişcărilor celor 3 perechi împreună cu
legănarea voalurilor se obŃine un dans foarte original. Cu cât voalurile sunt mai divers
colorate cu atât activitatea va fi mai atractivă.
d. Ca mai înainte, trebuie să avem un fond muzical relaxant. Pentru acest
exerciŃiu avem nevoie de trei participanŃi. Vom folosi un elastic simplu şi circular. Cei
trei jucători vor Ńine elasticul în trei puncte, Ńinând braŃele întinse. Cele trei persoane
se mişcă într-un spaŃiu deja stabilite producând diferite forme. Pentru că aceste forme
trebuie menŃinute într-o poziŃie statică pentru câteva minute, trebuie să existe o bună
coordonare între jucători. Pe rând fiecare jucător trebuie să menŃină poziŃia statică în
timp ce ceilalŃi doi se mişcă pentru a crea diferite forme. Când membrii grupului
ajung să aibă încredere unii în alŃii, doar două personae vor Ńine elesticul, iar a treia
persoană va executa diferite mişcări. Celelalte două persoane din grup vor executa
acest joc la fel.
e.Unul din jucători îşi va pune mâna deasupra mâinii partenerului de exerciŃiu.
Cel care conduce trebuie să se mişte în spaŃiul pe care îl are la dispoziŃie. La începutul
exerciŃiului se execută mişcări simple şi uşoare, până când persoana care e condusă
începe să se încreadă în partener. După aceea, pas cu pas, mişcările devin tot mai
ample, folosind spaŃiul într-un mod eficient. Partenerii trebuie să-şi coordoneze
mişcările foarte bine, evitând mişcările bruşte, fără a forŃa persoana condusă. Apoi,
partenerii vor schimba rolurile, pentru ca persoana condusă să poată experimenta şi
cealaltă situaŃie.
 Seturi de jocuri pentru personae cu nevoi speciale
Numele Scop Activitate
jocului
Hamacul -control fizic Fiecare copil stă întins pe o pătură din lycra pe
muzical -relaxare, podea, apoi terapeutul sau alŃi beneficiari (sub
combinarea supraveghere) ridică încet pătura. Cei doi care
muzicii şi mişcării ridică pătura interpretează un cântec pentru
persoana din hamac (de preferat un cântec de
deschidere folosind numele persoanei). Pătura
este legănată pe ritm de muzică din spate către
faŃă şi dintr-o parte într-alta.Este important ca în
timpul acestui exerciŃiu ca în timpul acestui
exerciŃiu să se menŃină cât mai mult posibil un
contact visual cu persoana din hamac.
Scaune -dezvoltarea Se face un cerc în jurul scaunelor. Numerele
muzicale mişcării şi a scaunelor corespund cu numărul copiilor/adulŃilor
concentrării minus unul.ParticipanŃii se mişcă în jurul
-întrecere scaunelor în timp ce se cântă.O persoană cântă la
tobe ca să se audă bine.Când tobele se opresc
fiecare persoană trebuie să ăncerce să se aseze pe
un scaun, persoana fără scaun iese din joc. Pe
rand alt scaun este scos din cerc.Jocul se termină
când ultima persoană se aşează pe ultimul scaun
şi câştigă jocul.
Alergând -dezvoltarea Un joc pentru perechi de câte doi, faŃă în faŃă,
prin tunel atenŃiei formând două cercuri concentrice. Partenerii se
-distracŃie Ńin de mână formând un tunnel circular. Un
jucător fără partener este în afara cercului. La un
semnal, el atinge pe unul dintre partenerii din cerc
şi îi ia locul. Partenerii aleargă în direcŃii opuse
prin tunnel, persoana care este ultima rămâne
înafara jocului.
Mingea -dezvoltarea Se face un cerc din 10-12 persoane care stau
firbinte atenŃiei apropiaŃi unii lângă alŃii. Unul dintre jucători are
- distracŃie o minge. Liderul jocului spune că mingea este
-folosirea fierbinte.Mingea trece din mână în mână în jurul
imaginaŃiei cercului. De fiecare dată se întoarce la lider,
acesta spune că mingea are o calitate diferită şi
trebuie să treacă din mână în mână într-un mod
adecvat; ea este grea, murdară de noroi, lipicioasă
şi aşa mai departe.
Fii rapid! -dezvoltarea Jucărorii aleargă. Liderul jocului dă comenzi
atenŃiei diferite “stai jos, pe călcâie, în vârful picioarelor,
-folosirea spaŃiului într-un picior” şi aşa mai departe. Aşteptăm până
de lucru toŃi realizează mişcarea. Jucătorii încearcă să
execute comanda imediat.
Tunelul - dezvoltarea Jucătorii stau în două linii în perechi, Ńinându-se
mişcător atenŃiei de mâini, formand un tunel.Perechea de la capătul
coordonarea liniei trece prin tunel şi se aşează la începutul
mişcării liniei. Aceasta este urmată de celelalte perechi
până când tunelul este refăcut. Jocul se termină
când perechile au trecut prin tunel ajungând la
poziŃia iniŃială.
Şoarecele - dezvoltarea Se împart participanŃii în două grupuri. Se iau
şi pisica atenŃiei parteneri, unul în spatele celuilalt, astfel încât ei
-folosirea spaŃiului formează două cercuri concentrice cu spaŃiu între
-control fizic parteneri. Două persoane vor alerga în interiorul
-distracŃie spaŃiului, unul este şoarecele şi celălalt este
pisica. Dacă pisica prinde şoarecele, rolurile sunt
inversate. Dacă şoarecele nu vrea să fie prins sau
este obosit, acesta se strecoară în afara cercului şi
se ascunde după o pereche.Persoana din pereche
devine acum şoarecele. Jocul continuă până când
toŃi s-au jucat.
Buturuga - dezvoltarea Jocul se desfăşoară pe podea; 6-7 persoane stau
încrederii în grup întinse pe jos cu mâinile întinse în faŃa lor, cu faŃa
-îmbunătăŃi în jos. Trebuie să fie aproape unii de alŃii. La un
rea percepŃiei semnal vor începe să se rostogolească pe podea,
spaŃiului în aceeaşi direcŃie şi mişcarea trebuie să fie
- mişcarea ce înceată şi sincronizată, astfel încât corpurile lor să
necesită sincro fie apropiate. Atunci când o altă persoană se
nizarea de grup sincronizează, cu mâinile întinse în faŃă şi cu cu
faŃa în jos, se aşează deasupra celorlalŃi şi se
rostogoleşte.
Dirijorul - dezvoltarea Copiii stau în cerc. Unul este trimis afară. În
atenŃiei şi acelaşi timp, altul este aleas să fie dirijor. Acesta
observaŃiei conduce diferite mişcări, care trebuie copiate
controlul mişcării concomitent. Copilul de afară, întră în cameră şi
priveşte grupul, pentru a vedea când se schimbă
mişcările pentru a ghici care este dirijorul. El are
dreptul la trei ghiciri
Numele Activitate
jocului
Joc Jucătorii Ńin capătul paraşutei astfel încât materialul să fie bine întins.
simplu de Ei mişcă paraşuta în sus şi în jos, toŃi odată. Se poate număra în acelaşi
mişcare timp. Paraşuta poate fi condusă la ce nivel dorim, până la pământ şi
cu pănă sus cu braŃele ridicate. FolosiŃi tot spaŃiul de lucru, simŃiŃi
paraşuta, tensiunea din paraşută şi aerul împins de mişcare. ÎncurajaŃi jucătorii
fără alte să experimenteze posibilităŃile paraşutei. ÎncercaŃi potrivirea mişcărilor
materiale cu muzica adecvată.
Jocul cu Se aşează o minge uşoară, din burete sau de plajă. LăsaŃi jucătorii să
mingea şi conducă mingea prin rulare înceată în jurul paraşutei. Aceasta se
paraşuta realizează prin ridicarea şi coborârea marginilor paraşutei, fără mişcări
bruşte.FaceŃi exerciŃiul mai complex şi mai dificil numind panticipanŃi
la care să ajungă mingea, ceilalŃi realizând acest lucru de dirijare
înceată a m ingii prin mişcări lente de ridicare şi coborâre a paraşutei.
Folosind o minge mai mică decât orificiul din centrul paraşutei, se
aruncă mingea în sus prin ridicarea paraşutei şi se încearcă a se
numerii orificiul la aterizare.
Jocuri de ÎmpărŃiŃi grupul în două echipe, prin numărare, în aşa fel încât
echipă cu membrii echipei să fie dispuşi alternativ. Fiecare echipă va avea
mingea şi propria minge, acestea fiind de culori diferite. PlasaŃi ambele mingi pe
paraşuta paraşută, şi prin mişcări uşoare de rifdicare şi coborâre a paraşutei,
fiecare echipă va încerca să dirijeze mingea spre orificiul din centrul.
Va câştiga echipa care punctează mai mult. PuteŃi fi dumneavoastră
“băiatul de mingi, palsat în mijloc sub paraşută şi repunând mingile în
joc, sau fiecare echipă poate numi pe rând un “băiat” de mingi. Astfel
jucul va avea o continuitate.
Mingi ÎmpărŃiŃi grupul în două echipe şi aşezaŃi jucătorii de ambele părŃi. În
pierdute timp ce Ńin capetele paraşutei, fiecare echipă va sta pe jos.Două mingi
diferite vor fi puse pe paraşută, câte una pentru fiecare echipă. Pe rând,
fiecare echipă se va ridica în picioare şi va înscrie punct prin aruncarea
mingii în afara paraşutei în partea opusă. Avem nevoie de un asistent
care să repună mingile în joc.
Schimb Fiecare jucător Ńine capătul paraşutei având o anumită culoare, în timp
de locuri ce stau pe jos sau în piocioare. Paraşuta se mişcă încet în sus şi în jos
ca să se umple de aer. Când paraşuta este sus, conducătorul jucului
numeşte o culoare sau chiar două culori, urmând ca jucătorii desemnaŃi
prin acea culoare să se mişte rapid sub paraşută înainte ca aceasta să se
prăbuşească.
Sub ToŃi jucătorii stau jos Ńinând capetele paraşutei. La un anumit semn, în
paraşută acelaşi timp, toŃi jucătorii se ridică în picioare şi ridică paraşuta cu
braŃele întinse. Când paraşuta este foarte sus, unii jucătorii desemnaŃi
trebuie să se îndrepte spre mijlocul ei aşteptind ca paraşuta să dacă
peste ei, iar alŃii calcă pe capetele paraşutei formând astfel un cort. Se
schimbă cele două grupuri între ele.
 5. PROGRAME DE TERAPIE PRIN MUZICĂ

Abilitatea de a aprecia şi a răspunde la muzică este o calitate înnăscută a fiinŃei

umane. Această abilitate de obicei rămâne nealterată de către handicap, şi nu depinde
de educaŃia muzicală în general. Pentru persoanele care găsesc comunicarea verbală
ca fiind o formă neadecvată de exprimare personală, terapia prin muzică oferă un
spaŃiu sigur pentru exteriorizarea sentimentelor.
Terapia prin muzică reprezintă folosirea muzicii în cadrul relaŃiei terapeut
client, cu scopul de a încuraja dezvoltarea fizică, mentală, socială şi emoŃională şi
starea de bine în general.

5.1. Obiectivele terapiei prin muzică

- îmbogăŃeşte viaŃa unei personae;
- dezvoltă sensibilitatea;
- ajută la comunicare cu cei din jur;
- oferă plăcere, bucurie;
- facilitează contactele sociale;
- previne/reduce tulburările de comportament;
- linişteşte angoasa.

5.2. Efectele muzicii

Spre deosebire de alte forme artistice muzica se adresează şi este receptată de
oameni în mod direct. Lumea sunetelor este universală. Are elemente care reflectă
toate stările sufleteşti: manifestările de bucurie, melancolie şi dor, atingând practice
toate aspectele fundamentale ale sensibilităŃii umane.
Ea este securizantă, ascultarea muzicii provoacă răspunsuri primitive şi în acest
fel evocă siguranŃa experienŃelor trecute.
Muzica poate avea un effect liniştitor asupra individului. Reduce tensiunile
inividuale şi interpersonale şi poate oferi consolare.
Ea permite evadarea. Această evadare poate fi benefică dar poate fi folosită şi
ca un mod de a refuza acceptarea realităŃii.
MulŃi oameni văd muzica în contextual învăŃării unui instrument musical,
cântatul într-un cor şi interpretarea vocală. Pentru copiii cu nevoi speciale şi dificultăŃi
de învăŃare muzica are un alt rol. Pentru ei, unitatea sunetului, a mişcării şi a
limbajului au un rol central în în joc şi în procesul de învăŃare.
ToŃi copiii au nevoie de joacă. Prin joacă copiii îşi dezvoltă abilităŃile sociale,
intelectuale, fizice şi creative. În cadrul unei activităŃi musicale, copii explorează,
cercetează câte sunete poate scoate un instrument, cercetarea lor este structurată pe
schimbarea unui instrument cu altul. Acest mod de abordare prin investigaŃie se face
prin folosirea corpului sau a sunetelor vocale, vocii şi mediului. Copii devin motivaŃi
să experimenteze şi să înveŃe lucruri noi.
 La baza activităŃilor de terapie prin muzică stă faptul că această terapie este
non-verbală. Pentru multe persoane cu nevoi speciale, limbajul este dificil iar
situaŃiile în care trebuie folosit poate reprezenta o ameninŃare.Limbajul şi cuvintele nu
sunt necesare şi acest lucru poate constitui o experienŃă mai accesibilă şi mai
satisfătoare pentru un adult sau un copil cu dificultăŃi de comunicare.
Materialul de bază al muzicii este sunetul, aşa cum pentru dans materialul de
bază este mişcarea. ÎnŃelegerea abilităŃii de a folosi sunetele corpului şi ulterior un
instrument îi oferă copilului un sens pozitiv al interacŃiunii cu el însuşi iar apoi cu
ceilalŃi prin cântatul la instrumente şi crearea propriei sale muzici. Stabilirea unei
relaŃii cu un instrument poate fi un progres pentru copiii cu un comportament
provocator. DisonanŃa este folosită pentru a reflecta disconfortul resimŃit de pacientul
schizophrenic sau terapeutul poate acompania copilul atunci când acesta Ńipă. Această
abordare este diferită de cea în care unui copil zgomotos I se opun sunete liniştitoare
sau încearcă implicarea unui copil tăcut într-o activitate.
În general sunt încluşi în programe de terapie copiii/adulŃii care au probleme de
comunicare limbaj, sociabilitate, dizabilităŃi fizice şi psihice. Cele mai frecvente
diagnostice sunt: retard psihomotor şi de limbaj, retard mintal gradul I-II, alalie (lipsa
totală a vorbirii), agresivitate îndreptată asupra proriei personae sau a celor din jur.
Copiii/adulŃii sunt selectaŃi pentru sesiunile de terapie prin muzică după următoarele
criterii:
- Nivel de dizabilitate;
- Vârstă;
- Aptitudini, abilităŃi
Rolul sunetelor şi a muzicii asupra persoanelor cu diverse dizabilităŃi a fost
studiat de mai mulŃi specialişti, realizîndu-se o clasificare a pieselor muzicale şi a
notelor muzicale în funcŃie de diagnostic şi diferite stări pe care le reclamă pacienŃii.
După A.Marcu există următoarea clasificare
Pentru destindere:
Cl.Debussy – Sonată pentru flaut, alto şi harpă; N.Paganini – Concertul
numărul 4 pentru vioară şi orchestră în re minor; P.I.Ceaikovski – Prolog la
“Frumoasa din pădurea adormită”
Pentru calmare:
L.van Beethoven – Concertul Imperial nr.5; Adagio din Sonata pentru violoncel
şi orchestră în sol minor; Cl. Minteverdi – Psalmul “Laudate Dominus”; P.I.
Ceaikovski – Scena şi dansul reginei din “Lacul Lebedelor”.
Pentru relaxare:
G.Faure – Requiem op.48; V.Papatananu – Apocalipsul animalelor; Inregistrări
pe casetă a ciripipului părărilor, murmurul izvoarelor, foşnetul frunzelor, valurile
mării.
Pentru insomnie:
CompoziŃii lente, pentru un singur instrument, mai ales chitară sau harpă.
Pentru calmarea durerilor:
 F.Chopen – Concertul nr.1 în mi minor; M.Ravel – Rapsodia spaniolă.
Pentru hipertensiune arterială:
W.A.Mozart – Don Juan; F.Liszt – Rapsodia ungară
Pentru surmenaj intellectual:
J.S.Bach – Fugile
Pentru stimulare:
G.Verdi – Aida (Marşul); R.Wagner – Maeştrii câtăreŃi (Final)

Nota “DO” se adresează mirosului şi se recomandă în terapia pentru

combaterea anemiei, a afecŃiunilor sângelui şi ale sistemului circulator, pentru dureri
lombare.
Nota “RE” se adresează gustului şi se utilizează în terapia afecŃiunilor
respiratorii, obezitate, calculi biliari, etc.
Nota “MI” este pentru văz şi se recomandă pentru terapia afecŃiunilor
digestive.
Nota “FA” este utilizată pentru dezvoltarea sensibilităŃii tactile şi se recomandă
în terapia unor afecŃiuni neurologice.
Nota “SOL” este importantă pentru auz şi se recomandă pentru terapia
afecŃiunilor musculare.
Nota “LA” pentru intiuŃie, recomandată în toate afecŃiunile nervoase.
Nota “SI” răspunde reflexelor întregului corp şi se recomandă în terapia
afecŃiunilor endocrine.
Şi cântatul vocal are influenŃe asupra stări de sănătate a corpului prin
intermediul consoanelor şi vocalelor emise, astfel:
Vocala „A”, cu acŃiune asupra cutiei craniene şi a plămânilor prin efecte
calmante.
Vocala „E” cu acŃiune asupra glandei tiroide şi corzilor vocale, pe care le
tonifică.
Vocala „I” cu acŃiune asupra căilor respiratorii şi cutiei toracice, pentru
eliminarea mucozităŃilor din plămâni şi ameliorarea durerilor de cap.
Vocala „O” cu acŃiune asupra cutiei toracice şi plămânilor, pe care îi
stimulează.
Vocala „U” cu acŃiune asupra organelor genitale şi aparatului digestiv.
Consoana „M” cu acŃiune asupra capului şi sinusurilor (exerciŃiu pentru dureri
de cap şi sinuzită).
În prescripŃiile sale muzicoterapeutul francez M.G.Mouret Ńine seama de
dominanta pieselor respective:
- piesele muzicale cu dominantă ritmică stimulează viaŃa senzorială şi
fiziologică contribuind la dinamizarea corpului;
- piesele muzicale cu dominantă melodică stimulează viaŃa afectivă;
- piesele muzicale cu dominantă armonică stimulează viaŃa intelectuală şi
modul de gândire.
 - muzica polifonică stimulează sentimentele fraterne şi colective, cât şi pe cele
de dragoste şi de bucurie.
Terapia prin muzică se poate realiza nu numai cu instrumente muzicale folosite
de muzicieni ci o parte din ele pot fi confecŃionate, improvizate. Instrumentele create
vor emite un sunet asemănător şi copiii/adulŃii le vor folosi ca atare.
Vom prezenta câteva exemple de improvizaŃii:
• Sunătoarea poate fi înlocuită de un recipient gol în care se pun pietre sau alte
materiale mici din plastic sau fier care să emită sunete diferite la mişcarea
acestuia;
• O sticlă (mică, mijlocie, mare) din plastic sau alte recipiente din diferite forme,
pot fi folosite în acest caz iar pentru a avea aspect cât mai plăcut pentru copii,
se aplică decoraŃii pe exterior.Se mai pot folosi cutii metalice de la bere,
suc,etc.
• ColectaŃi tuburi (Ńevi subŃiri) din metale de mărimi diferite: le puteŃi găuri şi
şlefui la un capăt apoi prindeŃi-le cu strună de pescuit pe un stativ. VeŃi obŃine
sunete diferite prin lovirea uşoară cu un băŃ.
• ColectaŃi resturi de lemn, castane, coji de nuci, sâmburi de caise, scoici care se
pot găurii şi înşira pe o sforicică. Prin scuturare vor scoate sunete diferite.
• AtaşaŃi câte un elastic pe doi nasturi mari metalici. VeŃi obŃine două talgere
mici care se fixează pe degete.
• BucăŃi de lemn zimŃat (făcute la strung) şlefuite, prin răzuirea cu o bucată de
lemn lată scot diferite sunete.
• O bucată de metal subŃire modelată sub formă de triunchi se loveşte cu un
beŃişor de metal şi emite sunete muzicale.
• Toba poate fi confecŃionată de noi prin fixarea unui material rezistent (piele,
plastic special) pe un suport rotund.
• BeŃele folosite la bătutul în diferite instrumente pot fi făcute din bucăŃi potrivite
de lemn care prin lovire să scoată un sunet plăcut.
În funcŃie de creativitatea fiecăruia se pot crea obiecte din materiale diferite
care să plăcă copiilor şi să nu coste nimic.
Prin terapia prin muzică copilul începe să exploreze instrumentele să comunice
prin sunete, prezentând interes şi faŃă de ceea ce se întâmplă în jurului lui. Copilul
capătă curaj, începe să aibă iniŃiativă în abordarea celorlalŃi, răspunde stimulilor
exteri. Aceasta reprezintă un progres în dezvoltarea socială şi a comunicării, progres
care continuă şi sub influienŃa mediului în care trăieşte copilul.
 6.ACTIVITĂłILE FIZICE ADAPTATE IN CONTEXT EUROPEAN

În perioada 2000/2003 FundaŃia Universitară pentru Kinetoterapie din Oradea a

fost implicată într-un proiect european Thematic Network „EducaŃional and Social
Integration of persons wits a handicap through Adapted Physical Activity”
Vom încerca să facem o scurtă sinteză a conceptului de activităŃi fizice adaptate
în diferite tări, Ńări cu care am avut schimburi de experienŃă în cadrul acestui proiect.
Nu este lipsit de interes nici impactul pe care îl au activităŃile fizice adaptate în
diferite Ńări. Documentul a fost elaborat de partenerii din proiect şi publicat în
volumul “THENAPA’s Impact in Europe”.

6.1.AUSTRIA
În anul 2000 a fost fondat forumul naŃional, cu intenŃia de a realiza adrese către
ministere, alte universităŃi, colegii de pregătire a profesorilor, institute pedagogice şi
altor organizaŃii federale de sport. Această mică echipă formată din trei coordonatori,
au furnizat informaŃiile necesare, trimiŃând email-uri şi organizând patru forumuri
naŃionale.
Scopul general a fost acela de a extinde/ îmbunătăŃi cunoştinŃele privind
conceptul AFA, de a creşte interesul pentru educarea persoanelor cu nevoi speciale şi
de a creşte gradul de acceptare a educaŃiei fizice inclusive în şcoli şi chiar în cluburi
sportive.
S-a realizat o strânsă colaborare cu FederaŃia Austriacă de Sport pentru
persoanele cu disabilităŃi şi s-au demarat câteva proiecte interesante pentru realizarea
unor bune exemple practice. De asemenea, au iniŃiat proiecte de cercetare (în cadrul
tezelor de disertaŃie din programul de master) pentru trei domenii relevante.
Exemple ale unor proiecte inovatoare de predare:
• Seminar privind abordarea didactică în educaŃie fizică/ sport, concentrat pe
aspectul AFA (de văzut rapoartele detaliate ale unor sub-proiecte)
• Prelegere asupra abordării holistice a activităŃii fizice pentru persoanele cu
disabilităŃi
• Cursuri practice de ActivităŃi Fizice Adaptate – în strânsă colaborare cu
instituŃii pentru numeroase alte asociaŃii sportive
• “EducaŃie fizică inclusivă” – workshop de 3 zile pentru profesori
• Cursuri de pregătire pentru instructorii de ski adaptat
• 4 săptămâni – curs pentru educarea antrenorilor de sport pentru persoane cu
disabilităŃi (grupurile Ńintă: atleŃi cu amputaŃii; pentru orbi şi pentru cei ce
suferă de deteriorare a vederii; paralizie cerebrală – “ABC”)
Proiectele de cercetare, în concordanŃă cu sarcinile şi obiectivele popuse au fost
îndeplinite în timpul întâlnirilor internaŃionale:
 Integrare prin AFA:
a) Integrare în EF: Investigarea situaŃiei educaŃiei fizice în clasele integrate din
şcoli (grupul de vârstă între 10 şi 15 ani) – rezultate cantitative ca şi descriere
calitatică a opiniilor şi atitudinii profesorilor privind reuşita integrării sociale –
de studiat raportul detaliat
b) Integrare în sport: vedere de ansamblu asupra situaŃiei integrării în federaŃia
pentru sportul de masă – rezultate slabe datoriră ratei reduse a completării
chestionarelor – de studiat raportul detaliat
Educare şi Antrenament în AFA:
Rezultatele studiului – adrese către instituŃiile pentru profesori/ educatori
sportivi, cu un conŃinut referitor la domeniul AFA inclus în curriculum-ul şcolar – au
ieşit la iveală unele diferenŃe negative în comparaŃie cu modelul ideal al educaŃiei
pentru AFA .
Realizarea obiectivelor pe termen lung – crearea unui centru de informare şi
dezvoltare a personalului ştiinŃific pentru AFA, în universităŃi – nu este încă activ, dar
cel mai probabil va fi inclus în unele dintre următoarele proiecte.

6.2. BELGIA

Unele aspecte ale imaginii AFA în Belgia, s-au schimbat de-a lungul ultimilor 3
ani.
Primul obiectiv al THENAPA în Belgia este de a îmbunătăŃi calitatea educaŃiei
profesioniştilor în domeniu şi a voluntarilor în sport şi activităŃi motrice pentru
persoane cu nevoi speciale.

ÎmvăŃământul superior
După discutarea propunerii THENAPA privind profilul ideal, mai multe
universităŃi şi institute de învăŃământ superior au introdus în curriculă conŃinutul
AFA (educarea profesorilor de educaŃie fizică, a asistenŃilor sociali, terapeutului
ocupaŃional etc.)
Unele dintre aceste institute au organizat, de asemenea, cursuri adiŃionale de
pregătire pentru profesioniştii domeniului şi pentru studenŃi. OrganizaŃiile
reprezentative ale profesorilor de educaŃie fizică (precum BVLO) au început
implementarea cursurilor practice pentru AFA.

Şcoala primară şi secundară

În ciuda creşterii numărului copiilor din şcolile cu regim special din Belgia,
sunt notate puŃine eforturi în sublinierea importanŃei educaŃiei fizice în unele şcoli
inclusive. Cursurile de pregătire pentru kinetoterapeuŃi, profesori şi a personalului
administrativ implicat în ONG-uri (sistemul de sprijin pentru copiii integraŃi în
şcolile obişnuite), se concentrează asupra AFA.
ImportanŃa AFA în instituŃiile şi şcolile pentru copiii cu nevoi speciale a
crescut încet prin stimularea propriilor angajaŃi de a participa la cursurile de AFA.

Sporturile recreaŃionale şi de competiŃie
Profesioniştii şi voluntarii implicaŃi în sporturile adaptate sunt stimulaŃi să
obŃină un certificat pentru a deveni iniŃiator sau antrenor. De exemplu, BLOSO
(OrganizaŃia flamandă pentru Sport şi ActivităŃi în aer liber), a introdus materiale
informative foarte interesante şi cursuri de pregătire pentru numeroase sporturi
adaptate (boccia, înot). Ei au cooperat intens atât cu federaŃiile de sport pentru
persoane cu handicap, cât şi cu însăşi persoanele cu handicap.
FederaŃiile de sport sunt de asemenea stimulate pentru a integra un modul
special de AFA pentru educaŃia antrenorilor şi profesorilor (călărie, tir, tenis…).

Centrele de reabilitare
Participarea la acŃiunile sportive în centrele de recuperare din Belgia nu a
suferit schimbări remarcabile. Sperăm că prezenŃa studenŃilor acestei specializări
va determina includerea AFA în viitoarea lor profesiune şi că vor fi capabili să
schimbe atitudinea colegilor cu privire la sporturile adaptate şi la activităŃile
motrice.

Al doilea obiectiv al THENAPA este acela al integrării/ includerii prin

ActivităŃile Fizice Adaptate
Atitudinea societăŃii belgiene faŃă de integrarea şi includerea persoanelor cu
handicap, nu poate fi considerată prea deschisă în acest moment, dar au fost
înregistraŃi mici paşi înainte.

Unele Institute pentru ÎnvăŃământul Superior şi unele universităŃi organizează
tabere de sport inclusiv pentru propriii studenŃi şi pentru persoanele cu
handicap. Aceste iniŃiative sunt incluse în curriculă şi oferă tuturor
participanŃilor ocazia să-şi depăşească teama de a intra în contact cu persoanele
cu handicap. Aceste experienŃe sunt foarte importante pentru promovarea
includerii prin intermediul AFA, a stabilirii contactului cu alte persoane în
timpul desfăşurării ADL-urilor (activităŃile zilnice) şi a adoptării unui stil de
viaŃă activ.

Deşi activităŃile sportive şi motrice nu constituie o prioritate, unele fundaŃii

belgiene pentru diferite afecŃiuni (Christelijke en Socialistische Mutualiteiten)
au început iniŃiativele de integrare prin intermediul AFA (scaune cu rotile,
dans, hippoterapie…)

Sistemul educaŃional Belgian al şcolilor speciale reprezintă o barieră în calea

includerii, dar integrarea copiilor în şcolile normale nu mai constituie un tabu.

FederaŃiile sportive şi cluburile au început de asemenea integrarea copiilor şi a

tinerilor cu handicap (United Sport – Bewegingsschool Achilles etc.).
 Această reŃea tematică, în Belgia, a fost foarte importantă atât pentru
îmbunătăŃirea educaŃiei, cât şi pentru promovarea la diferite nivele, a conceptului
integrării. Mai trebuie depuse multe eforturi pentru stimularea atitudinii politicienilor,
a mass mediei şi a tuturor membrilor societăŃii.
Sperăm că aceste eforturi vor avea rezultate pe termen lung în ceea ce priveşte
calitatea vieŃii sociale a tuturor oamenilor.

6.3. BULGARIA

Obiectivele proiectului THENAPA la nivel naŃional, au fost formulate luând în

considerare starea socială şi problemele persoanelor cu disabilităŃi din Bulgaria,
comparativ cu situaŃia persoanelor din celelalte Ńări ale Uniunii Europene:
• Supravegherea şi evaluarea organizaŃiilor de educaŃie fizică pentru copiii cu
disabilităŃi;
• Evaluarea educaŃiei şi pregătirii profesorilor de educaŃie fizică, a antrenorilor şi
kinetoterapeuŃilor, pentru nevoile persoanelor cu diferite disabilităŃi;
• Examinarea şi evaluarea locului şi rolului AFA şi sportului în procesul de
recuperare, sportul recreaŃional şi a sportului de performanŃă în viaŃa
persoanelor cu disabilităŃi;
• Examinarea şi evaluarea situaŃiei integrării persoanelor cu disabilităŃi în
educaŃie fizică, sportul de timp liber şi a specializării în AFA;
• ContribuŃia la promovarea învăŃământului universitar, postuniversitar şi a
continuării specializării în AFA;
• ContribuŃia la eforturile depuse pentru integrarea persoanelor cu disabilităŃi, în
educaŃia fizică, sportul de masă şi de performanŃă, în colaborare cu autorităŃile
educaŃionale, cu federaŃiile de sport şi cu federaŃiile pentru persoanele cu
disabilităŃi;
• InfluenŃarea ministerelor şi a diferitelor grupuri de lucru în promovarea actelor
legislative care au în vedre nevoile persoanelor cu disabilităŃi.

Rezultate:
• Educarea şi instruirea în AFA
Academia NaŃională de Sport din Sofia, a introdus:
- un curs de bază în AFA, pentru studenŃi, în trei facultăŃi diferite: Facultatea de
EducaŃie Fizică, Facultatea de Sport şi Facultatea de Kinetoterapie;
- 2 ani specializare în AFA, în cadrul programelor SOCRATES/ ERASMUS
DEUAPA şi CEEPUS, la nivel de bază;
- 1 an de masterat în AFA în cadrul programului EMDAPA;
- unităŃi modulare în AFA, în cadrul programului de master în sport;
- continuarea pe termen scurt a cursurilor de pregătire în AFA;
 - mobilitatea studenŃilor şi a profesorilor în cadrul programelor SOCRATES/
ERASMUS ŞI CEEPUS
- cercetare în AFA.

• Integrarea prin intermediul AFA

Sportul competitiv:
- AtleŃii cu disabilităŃi au acces la: bazele sportive naŃionale folosite în
acelaşi timp şi de atleŃii fără disabilităŃi, antrenori, personal medical (de
ex. utilizarea bazei sportive a Academiei NaŃionale de Sport este gratuită
pentru atleŃii cu disabilităŃi; câştigătoarea campionatului paralimpic de
tir de la Sydnei a fost antrenată şi formată aici);
- Persoanele normale şi cu disabilităŃi participă la evenimente sportive
naŃionale, judeŃene (de ex. Maratonul de la Sofia);
- Persoanele normale şi cu disabilităŃi participă la organizarea de
evenimente sportive naŃionale şi internaŃionale;
- Cele mai mari oraşe din Bulgaria organizează cu regularitate evenimente
pentru persoanele cu disabilităŃi, acceptate şi privite cu mare interes de
către toŃi cetăŃenii;
- FederaŃia de Sport organizează cursuri de pregătire şi evenimente
sportive atât pentru persoanele normale cât şi pentru cele cu handicap
- Interesul uriaş al mass mediei şi pupulaŃiei pentru evenimentele sportive
adresate persoanelor cu handicap

Sportul de masă şi reabilitarea:

- Hypoterapia şi călăritul therapeutic, înotul, artele marŃiale etc., folosite
ca mijloace în procesul de recuperare, s-au dezvoltat datorită studenŃilor
de la Facultatea de Kinetoterapie din cadrul Academiei NaŃionale de
Sport
- Sporturile recreaŃionale integrate oferite şi dezvoltate la diferite cluburi
sportive

EducaŃia Fizică integrată:

- Încercări de implementare în câteva şcoli private, în timpul orelor;
- ActivităŃile de sport integrat s-au dezvoltat graŃie entuziasmului unor
profesori de educaŃie fizică.

6.4. REPUBLICA CEHĂ

Sistemul integrativ educaŃional este inclus în şcolile de drept din Republica

Cehă încă din 1993, atenŃia minimă acordată cursurilor din şcolile normale, o situaŃie
mult mai bună în cadrul activităŃilor motorii de timp liber. Multe activităŃi locale şi
naŃionale oferă un nivel foarte înalt al calităŃii.
 Mişcările paralimpice şi olimpiadele persoanelor cu deficienŃe de auz sunt din
ce în ce mai prezente în mass media (în fiecare lună, timp de 30 de minute de
biografie sportivă a unor oameni de sport şi ştiri TV). Datorită acestei situaŃii (şi a
rezultatelor bune ale unor oameni de sport), mişcările paralimpice au mare succes în
sponsorizarea, mediatizarea unui premiu special oferit unui sportivi de către
Ministerul EducaŃiei şi a Comitetului Olimpic şi Paralimpic Ceh.
Datorită grupului ceh din cadrul THENAPA, al seminariilor şi şedinŃelor
demonstrative din domeniu, reevaluarea profesorilor de educaŃie fizică şi a sănătăŃii în
cadrul orelor de sport, este în plină desfăşurare (pozitivă). Elevii cu disabilităŃi ar
trebui să fie clasificaŃi ca potriviŃi pentru orele de educaŃie fizică integrativă.
Mari eforturi au fost depuse de universităŃile participante (Olomouc, Prague,
Brno, Ceske Budejovice), pentru dezvoltarea curriculei (toŃi profesorii de educaŃie
fizică cu 2 credite la AFA de bază, curs opŃional de integrarea educaŃiei fizice – 3
credite, sporturi adaptative, opŃional).
În fiecare an, minim 2 cursuri certificate şi lucrări practice pentru profesorii de
educaŃie fizică (înregistrând succes în găsirea de informaŃii noi, pentru certificate).
Proiectele sunt duse la bun sfârşit, rezultatele obŃinute fiind orientate asupra
includerii copiilor în şcolile şi în rândul colegilor lor (îmbunătăŃirea fitness-ului,
deprinderi, atitudini).

6.5. DANEMARCA

În cadrul Departamentului de EducaŃie Fizică din diferite universităŃi s-a

dezvoltat un program educaŃional în AFA, la nivel de învăŃământ superior, curriculele
îmbunătăŃindu-se continuu. În unele departamente există posibilitatea de a obŃine o
diplomă în AFA, fiind cotată cu 9 credite.
Mai multe cursuri disponibile în AFA, s-au desfăşurat în diferite zone ale Ńării
şi un număr şi mai mare va fi planificat pentru anul viitor.
Pentru cursurile de pregătire pentru profesori care se desfăşoară, se produc
multe materiale didactice. În legătură cu publicarea uneia dintre aceste cărŃi, a avut
loc o conferinŃă având ca temă integrarea şi includerea persoanelor cu disabilităŃi în
activităŃi fizice sportive.
A fost creată o reŃea naŃională a AFA, deschisă pentru oricine are ca domeniu
de acŃiune sau cercetare AFA. Obiectivul reŃelei este acela de a împărtăşi cunoştinŃe şi
experienŃă şi de a dezvolta noi metode în domeniul AFA. ReŃeaua va avea primul
seminar în această vară, în cadrul căruia vor fi create reŃele locale, bazându-se pe
anumite interese.
În Danemarca, are loc un dialog teoretic despre “Corp şi EducaŃia Specială”,
care oferă un cadru teoretic propice pentru crearea unor exemple de “bună practică” în
AFA. Se desfăşoară tot mai multe proiecte de cercetare sau dezvoltare a unor noi
perspective în domeniul activităŃii fizice pentru persoanele cu disabilităŃi. Şi se pare
că există în societate o conştientizare puternică a impactului pozitiv pe care AFA îl
are asupra competenŃelor sociale şi psihologice ale participanŃilor.

6.6. FINLANDA

DirecŃii de dezvoltare a AFA în Finlanda

Integrarea prin intermediul AFA. Întegrarea în societatea noastră pare să se
îmbunătăŃească pe zi ce trece iar legislaŃia pare să sprijine integrarea din ce în ce mai
mult. Poate că atitudinea persoanelor normale se îndreaptă în direcŃia unei deschideri
mult mai mari…
Legea educaŃiei (1998) sprijină integrarea. “Copii cu probleme de învăŃare sau
adaptare, au dreptul la educaŃie specială integrată în procesul normal de educaŃie…
dacă un copil nu poate fi învăŃat pe cale normală, din cauza unei disabilităŃi, afecŃiuni,
întârziere în dezvoltare sau o tulburare a vieŃii emoŃionale sau din oricare alt motiv, ei/
lui trebuie să i se acorde o educaŃie specială. EducaŃia specială trebuie să fie
organizată fie în cadrul integrării în educaŃia normală sau în clase speciale sau în alte
locuri corespunzătoare îndeplinirii scopului…Un copil cu disabilităŃi sau care are
nevoie de alte dispozitive speciale de sprijin, are, în concordanŃă cu aceste necesităŃi,
dreptul de a beneficia de serviciile care să-i permită participarea la procesul
educaŃional gratuit.”
Tot mai multe cluburi sportive şi federaŃii Ńin cont de persoanele cu disabilităŃi.
Unul dintre cele mai recente exemple este acela al proiectului FederaŃiei de Patinaj
Artistic (Jocurile Olimpice - patinaj).
Este greu de apreciat cât la sută din acest proces de dezvoltare se datorează
persoanelor implicate în domeniul AFA. În orice caz, a fost înregistrat un oarecare
impact.
Educarea şi antrenamentul în AFA. În programul educaŃional al educaŃiei fizice
există posibilitatea specializării în AFA, la nivel universitar şi politehnic. În
Universitatea din Jyväskylä există nou program de specializare în AFA. Politehnica
Lahti este activă în cadrul DEUAPA (European University Degree în AFA), având ca
obiect de studiu educaŃia fizică, în unele universităŃi şi în Universitatea din Jyväskylä.

6.7. GERMANIA

AcŃiunea de informare a determinat creşterea conştientizării conceptului AFA,

în special la nivelul învăŃământului superior şi s-a concentrat pe necesitatea
restructurării, adaptării şi sincronizării educaŃiei universitare, la nivel naŃional.
Datorită sistemului federal din Germania, unde sarcinile educaŃiei intră în
responsabilitatea Statelor Federale, adresabiliatea la nivelele educaŃionale inferioare şi
creşterea conştientizării faŃă de noile tendinŃe în AFA, a fost dificilă.
 Centrul informaŃional pentru Sportul Persoanelor cu DisabilităŃi, din Berlin, a
jucat un rol important în procesul creşterii conştientizării, a colectării resurselor şi a
răspândirii informaŃiei. Centrul de Informare este o unitate bidirecŃională: Permite
organizaŃiilor să aibă de a face cu sportul sau activităŃile fizice pentru persoane cu
disabilităŃi – precum cluburile sportive, şcolile primare şi învăŃământul superior,
iniŃiative private sau chiar asociaŃii sportive şi unităŃi guvernamentale – pentru a oferi
sau accesa informaŃii. Persoanele cu disabilităŃi găsesc o platformă de acces a
informaŃiei, cu o mare varietate de servicii, de la informaŃii specifice despre AFA, la
alegerea celor mai potrivite activităŃi sportive pentru persoanele cu disabilităŃi.
FuncŃionează în special la nivel local sau regional, constituind un model pentru
organizaŃii similare ce desfăşoară activităŃi la nivel naŃional.
Anul European al Persoanelor cu DisabilităŃi a ajutat la creşterea conştientizării
sarcinilor şi problemelor AFA în Germania.
Evaluarea şi diseminarea informaŃiilor referitoare la AFA în Europa, împreună
cu eforturile de la nivel naŃional pentru colectarea informaŃiei referitoare la statutul şi
starea AFA în Germania, vor fi urmate de o iniŃiativă demarată în cadrul
Simpozionului NaŃional în AFA. Vor fi coordinate şi promovate eforturile pentru:
• stabilirea noilor standarde pentru educaŃia în AFA la nivel universitar;
• intensificarea pregătirii antrenorilor în sportul pentru persoanele cu disabilităŃi;
• creşterea gradului de integrare şi includere a copiilor cu disabilităŃi în şcolile
normale.

6.8. UNGARIA

Impactul THENAPA în Ungaria a fost foarte mare, în condiŃiile în care încă din
1998, creşterea siguranŃei fiecărui element al unei mari integrări a persoanelor cu
disabilităŃi, a fost o prioritate naŃională.
Unele dintre aceste elemente sunt: asigurarea unei baze legale a accesibilităŃii,
modificarea Legii educaŃiei în sport, crearea de ONG-uri în întâmpinarea cererilor de
coordonare a structurilor operaŃionale deja existente. În viaŃa de zi cu zi, o serie de
proiecte de mică anvergură au avut ca rezultat integrativitatea învăŃământului,
sportului.
În acest mediu propice, iniŃiativa venită din sfera academică a fost primită cu
căldură de către Ministerul Tineretului şi Sportului şi de Ministerul EducaŃiei, cele
două organizaŃii guvernamentale responsabile, care fac parte din procesul codificării
şi care sunt capabile să creeze cadrul legal pentru modernizarea formării
profesioniştilor în domeniul educaŃiei fizice şi sportului.
Includerea cunoştinŃelor din domeniul AFA şi transformarea acestora în cerinŃe
de promovare în educaŃie fizică generală, antrenorat, programe de administraŃie a
sportului şi activităŃilor de timp liber, a fost un mare succes. Această schimbare a avut
loc la cel mai înalt nivel posibil din învăŃământul superior şi a avut loc în toate
colegiile şi universităŃile care oferă astfel de programe de studii.
Aplicarea noilor cerinŃe de absolvire şi a conŃinutului necesită mult timp, multe
dintre colegii neposedând resursele umane corespunzătoare. Universitatea
Semmelweis din Budapesta este excepŃia, aici fiind introduce aceste programe noi.
În acest timp, numărul şcolilor de specialitate a crescut. Din acest motiv, a
crescut numărul profesorilor care studiază sau lucrează în cadrul programelor
educaŃionale AFA, ca parte a viitoarei lor îndatoriri educaŃionale.
În cazul centrelor recreaŃionale şi de fitness, s-a înregistrat o reală dezvoltare la
nivel inferior. Marea majoritate a acestora sunt integrate, existând cluburi care
stabilesc obiective speciale pentru a deservi ambele segmente ale populaŃiei
(persoanele normale şi pe cele cu disabilităŃi). Este foarte important sprijinul financiar
oferit din fonduri speciale de la bugetul central.
Cluburile sportive de elită au o alt fel de tendinŃă. La nivel administrativ există
cooperare, dar e greu de găsit un club sau o federaŃie unde antrenamentul sau
competiŃia sunt realizate împreună. Acest lucru se întâmplă vis-à-vis de motivaŃia
guvernului de a crea o organizaŃie pentru toate federaŃiile sportive, cu buget comun şi
din alte surse. Din fericire, aceste ocazii apar în cadrul unor evenimente foarte
importante, precum Campionatul de înot, etc., care permit familiarizarea publicului cu
posibilitatea integrării în sportul de performanŃă.
Competitiile, campionatele sunt numeroase, când vine vorba despre atleŃi cu
disabilităŃi, dar publicul şi mass media nu acordă mare atenŃie acestor evenimente.

6.9.ITALIA

În Italia, învăŃământul universitar în educaŃie fizică şi sport, din 1999/2000 a

fost transformat în studii de 3+2+3 ani, în conformitate cu DeclaraŃia de la Bologna.
După obŃinerea diplomei la sfârşitul celor 3 ani de studii, specializările sunt în:
educaŃie fizică; sport; management sportiv; AFA. Primul ciclu pentru noul proces de
formare (1999/2000, 2000/2001, 2001/2002) a fost stabilit şi a fost implementat din
2002/2003.
Un număr mare de facultăŃi au instituit o specializare bianuală în AFA (+2),
fiind posibilă, la ConferinŃa NaŃională a licenŃiaŃilor şi a facultăŃilor de sport,
compararea actualului program de studii cu a celui propus de THENAPA: “conŃinutul
general (ideal) al fiecărui punct”, “pregătirea profesională europeană” şi “programul
educaŃional în AFA şi propunerea numărului de credite pentru fiecare din aceste
subiecte.
Integrarea în Italia, a avut loc încă din 1975, astfel încât nu apar modificări
spectaculoase în urma propunerii THENAPA în ceea ce priveşte integrarea şi
metodele de predare a educaŃiei fizice şi a sportului integrat. În orice caz, o mare parte
a copiilor handicapaŃi participă la cursurile de educaŃie fizică împreună cu copiii
normali, în şcolile integrate.
 În ciuda acestor aspecte, nu există profesori specializaŃi în AMA: de aceea, este
necesară continuarea procesului de instruire a profesorilor de educaŃie fizică şi sport.

6.10. LATVIA

Academia de EducaŃie Sportivă latviană (LASE) este implicată în Proiectul

Tematic European “Integrarea Şcolară şi Socială a Persoanelor cu Handicap prin
intermediul ActivităŃilor Fizice Adaptate (THENAPA)”, încă de la începutul
proiectului. Persoanele oficiale care reprezintă Latvia sunt specialişti de la Facultatea
de Medicină Sportivă din cadrul LASE.
Rezultatele generale ale THENAPA :
• Noul program de studii “EducaŃie Fizică Adaptată”, introdus în curricula
generală a Academiei de EducaŃie Sportivă, din octombrie 2000. Încă din
2003, se desfăşoară specializarea în AFA din cadrul LASE
• Clarificarea situaŃiei AFA în Ńara noastră şi implementarea conceptului
THENAPA în Latvia: 6 proiecte au fost demarate la nivel naŃional şi
internaŃional.
• Cooperarea internaŃională, schimbul de informaŃii a avut loc în timpul celor 23
de întâlniri internaŃionale între specialiştii AFA din Latvia şi reprezentanŃii
AFA din alte Ńări: 6 întâlniri la nivel naŃional, 4 la nivel local şi guvernamental,
13 întâlniri la nivel de ONG-uri, incluzând o mare varietate de participanŃi
(atleŃi, profesori, antrenori etc.)
În general, în Latvia, rezultatele proiectului THENAPA au reprezentat o
diferenŃă semnificativă în progresul implementării AFA, ca mijloc al integrării sociale
şi a educării persoanelor cu disabilităŃi.

6.11. LITUANIA

Cei trei ani de proiect THENAPA au avut o mare influenŃă asupra educaŃiei şi
pregătirii profesioniştilor AFA şi asupra stimulării dezvoltării integrării educaŃiei
persoanelor cu disabilităŃi, ca şi de asemenea, a cercetării ştiinŃifice aplicate în AFA,
în Lituania:
1) Noul curriculum al programului de studiu pentru pregătirea profesioniştilor
în AFA, la nivel de licenŃă şi masterat, în concordanŃă cu modelul şi conŃinutul
elaborat de THENAPA, a fost creat în LAPE şi aprobat de Senat la sfârşitul lui 2002.
Modulul obligatoriu de pedagogie specială inclus în programul general de studiu
pentru profesori este recunoscut în Lituania, la fel ca şi cursurile obligatorii de
cunoştinŃe generale în AFA sunt aprobate în timpul pregătirii tuturor profesorilor de
educaŃie fizică şi antrenorilor, din LAPE. Rezultatele Thenapa în domeniul educaŃiei
în AFA, în 2002, au fost disseminate în UniversităŃile Vilnius şi Siauliai iar în viitorul
apropiat vor fi incluse în programele de studii pentru educatorii primari şi de educaŃie
fizică a studenŃilor cu disabilităŃi.
2) Primul manual de AFA pentru persoanele cu disabilităŃi, în limba lituaniană
va apărea în aprilie 2003, unde vor fi folosite temele de bază ale THENAPA şi unele
materiale de pe CD-ROM.
3) În concordanŃă cu produsul THENAPA şi cu recomandărilor UE, a fost creat
proiectul strategiei naŃionale privind reforma educaŃiei speciale la nivel naŃional şi
integrarea persoanelor cu disabilităŃi în sistemul de învăŃământ normal, inclusiv în
educaŃie fizică.
4) 1999 – 2002, dintre activităŃile THENAPA au fost efectuate investigaŃii
pedagogice şi sociologice, cu privire la modelul naŃional al educaŃiei generale pentru
copiii cu disabilităŃi, AFA în şcolile normale şi speciale, la situaŃia sportului şi a
cluburilor de sport recreaŃional pentru persoanele cu disabilităŃi, la necesităŃile şi
atitudinea profesorilor faŃă de integrare a persoanelor cu disabilităŃi, ca şi analiza
dezvoltării politicii europene în concordanŃă cu drepturile persoanelor cu disabilităŃi,
ca şi integrarea lor în societate. Primele 2 teze doctorale din Lituania, din 2002, din
LAPE, se referă la aspectele pedagogice şi psihologice ale AFA, în domeniul
disabilităŃilor mentale şi sensoriomotorii.
Impactul THENAPA în dezvoltarea sportului pentru persoanele cu disabilităŃi,
a oportunităŃilor egale şi a integrării sociale şi sportive a persoanelor cu disabilităŃi, în
Lituania, nu a avut un succes foarte mare.
Modelul medical de reabilitare în sistemul sportiv pentru persoanele cu
disabilităŃi, există totuşi, reprezentanŃii instituŃiilor guvernamentale pentru probleme
de sport nu sunt responsabili din punct de vedere legal pentru dezvoltarea sportului
pentru persoanele cu disabilităŃi şi nu au dorit să facă parte din grupul naŃional, elita
sportivilor cu disabilităŃi nu este recunoscută legal, inegalitatea dintre sportivii cu
disabilităŃi şi cei normali şi discriminarea sunt evidente, în ciuda recomandărilor şi
poziŃiei Strategiei ComunităŃii pentru Persoanele cu DisabilităŃi, 1996.
Singurul proiect este realizat la nivel nonguvernamental, privind antrenamentul
integrat şi sistemul competiŃional pentru persoanele cu retard mintal, împreună cu
sportivii normali, în cadrul FederaŃiei Lituaniene de Fotbal, deoarece, fără un sprijin
legal la nivel guvernamental, este imposibil să se facă mai mult.
Sperăm ca rezultatele comune ale proiectului THENAPA vor fi acceptate de
Comisia Europeană şi vor corespunde recomandărilor trimise Membrilor Ńărilor
Uniunii Europene care au participat la implementarea legală a oportunităŃilor egale
pentru persoanele cu disabilităŃi, în domeniul educaŃiei fizice si sportului, în
concordanŃă cu politica europeană pentru persoanele cu disabilităŃi.
 6.12. NORVEGIA

ReŃeaua a fost lansată la primul forum: “EducaŃia şi Integrarea Socială a

Persoanelor cu Handicap prin ActivităŃi Fizice Adaptate”: o nouă provocare, Leuven,
Belgia, 17 – 20 februarie, 2000. În timp ce singurele şcoli speciale erau cele pentru
copiii surzi, ceilalŃi copii cu progleme mergând la şcoli normale, în baza Legii
aprobate în 1976; a Legii Şcolilor Publice din 1997. OrganizaŃia Norvegiană a
Sportului pentru Persoane cu DisabilităŃi, a unit toate ramurile din sporturile pentru
persoane cu disabilităŃi, orbii, cei cu dizabilităŃi fizice, surzii şi cei retardaŃi mintal,
într-o singură mare organizaŃie sportivă, cu scopul integrării.
Universitatea Norvegiană de Sport şi EducaŃie Fizică are un an de pregătire în
AFA, şi un program de master legat de asemenea de programul EMDAPA.
OrganizaŃia pentru “AFA” a luat de asemenea fiinŃă, datorită studenŃilor
pregătiŃi un an de zile în AFA, la Universitatea Norvegiană de Sport şi EducaŃie
Fizică, în cooperare cu Centrul de Sport şi Sănătate Beitostølen.
Totuşi, a fost mult de muncă şi impactul reŃelei THENAPA poate fi însumat
astfel:
1. mai multe cunoştinŃe despre “AFA” în Ńările Europene
2. reînnoirea concentrării asupra programului “EMDAPA”
3. contactele cu programul “DEUAPA” la nivel de licenŃă, cu noi posibilităŃi de
schimb de studenŃi, vor fi folosite pentru a stabili o ramură în “AFA”. Decizia a
fost luată în primăvara lui 2002 şi în continuare va fi implementată în toamna
lui 2003, cel mai probabil în legătură cu organizarea Campionatului Mondial
European de Tennis de Masă.

Dezvoltarea AFA:
Universitatea Norvegiană de Sport şi EducaŃie Fizică, a fost rugată de
Comitetul Olimpic Norvegian şi de ConfederaŃia pentru Sport, să evalueze procesul
integrării persoanelor cu disabilităŃi, în cadrul sportului pentru toŃi. În 1999 a fost
prezentat un raport, cel final fiind datat 2003. Un plan strategic nou va fi realizat în
cadrul evaluării. Centrul de Sport şi Sănătate Beitostølen a fost implicat în
determinarea competenŃei federaŃiilor responsabile cu sportul pentru persoane cu
disabilităŃi.
Colegiul Universitar din Agder a stabilit 30 credite pentru EducaŃia în AFA, şi
Universitatea din Trondheim e implicată intr-un proiect de hockey. Departamentul de
Sănătate se concentrează momentan pe sportul pentru persoane cu dizabilităŃi, şi se va
dezvolta un fişier informaŃional, care va fi prezentat publicului.
 6.13. POLONIA

Cel mai important eveniment pentru dezvoltarea educaŃiei în AFA în Polonia şi

pentru asigurarea unui nivel ridicat al educaŃiei în domeniu, a fost realizat prin crearea
Comitetului NaŃional de Acreditare, în 2002. Acest comitet este singurul care există în
sistemul polonez de învăŃământ superior. Este o organizaŃie de sine stătătoare,
desemnată să evalueze calitatea educaŃiei. Acest comitet include 67 de membri,
numiŃi de Ministrul EducaŃiei şi Sportului.
Comitetul crează proceduri speciale de evaluare, importante în argumentarea
obiectivelor şi calităŃii evaluării, care e importantă mai ales pentru faptul că o evaluare
proastă ar putea avea efecte legislative. Membrii Comitetului NaŃional de Acreditare
trebuie să respecte DeclaraŃia de la Bologna. Ei au participat la patru conferinŃe şi
seminarii în Amsterdam, Lisbon, Stockholm and Zurich.
Dintre cele şase UniversităŃi Poloneze de EducaŃie Fizică, patru au
oportunitatea de a primi studenŃi cu disabilităŃi. Cei care absolvă aceste facultăŃi, cel
mai adesea ajung să organizeze Cluburi de Sport Integrativ şi de obicei ajung
antrenori. De ex. antrenorul Echipei NaŃionale Paralimpice de Inot, este un absolvent
al UniversităŃii Wroclaw, Facultatea de EducaŃie Fizică şi Sport MS. Jan Chryczak (a
suferit o amputaŃie). La aceeaşi universitate, se desfăşoară următoarele activităŃi
pentru persoanele cu diferite disabilităŃi: aerobic, badminton, fitness, basket, volley,
footbal, călărie, ridicare de greutăŃi, canoe, ski, jujitsu, snowboard, windsurfing,
tennis, tennis de masă, judo, înnot, gimnastică. StudenŃii cu nevoi speciale din această
universitate pot obŃine licenŃa de instructor în sport şi recreere.
În altă Şcoală Universitară de EducaŃie Fizică din Gorzów Wielkopolski
(ramură a UniversităŃii Poznan), sportivii cu nevoi speciale au posibilitatea să-şi
dezvolte abilitatea la Clubul Sport (AZS-AWF) afiliat UniversităŃii. Sunt nouă
secŃiuni unde sportive şi sportivi renumiŃi încearcă să aibă succes la nivel naŃional şi
internaŃional.
Şcoala Universitatea de EducaŃie Fizică din Warsaw a demarat proiectul de
cercetare “Efficiency of APA conduct in disability sick pay prevention.” Evaluarea
bazată pe diagnosticul funcŃional, pentru determinarea ariei de asistenŃă socială şi
profitabilitatea acesteia, oferă informaŃii importante pentru crearea programelor ce pot
duce la creşterea participării persoanelor cu nevoi speciale, la activităŃi sociale şi
profesionale.
Trebuie de asemenea să ajute la crearea unor metode şi tehnici comprehensive
de kinetoterapie, bine documentate şi ajustate, având ca Ńintă Centrele de
Kinetoterapie şi asigurările naŃionale de sănătate. Această cercetare va deveni foarte
importantă pentru Ńara noastră, deoarece sunt multe persoane care nu sunt capabile să
muncească, dar care nu au vârsta de pensionare.
Pe baza unui raport publicat de Banca NaŃională în 1999 “Disabilitatea şi
munca în Polonia”, pentru fiecare o mie de oameni, 153 nu sunt capabili să
muncească din cauza diverselor disabilităŃi.
 6.14. ROMÂNIA

Scopurile şi obiectivele la nivel naŃional au fost: sensibilizarea publicului larg

roman faŃă de AFA şi implementarea acestui concept printre profesioniştii
domeniului, pregătiŃi în spiritul acestui concept.
Credem că scopurile noastre au fost îndeplinite prin intermediul mai multor
activităŃi. Cel mai consistent a fost Programul de Masterat în AFA, desfăşurat la
Universitatea din Oradea. Numărul absolvenŃilor, respectiv 20, este mijlocul prin care
se monitorizează această activitate. Aceştia au fost instruiŃi şi au avut contact direct cu
activitatea de stabilire a drepturilor persoanelor cu nevoi speciale.

Abordarea organizatorică şi structura:

FRAK – FederaŃia Română a AsociaŃiilor de Kinetoterapie, constituită din trei
asociaŃii, reprezentând cele trei regiuni istorice ale tării.
- FUKO – FundaŃia Universitară pentru Kinetoterapie Oradea
- AsociaŃia “Muntenia” din Bucureşti
- AsociaŃia “Moldavia” din Iasi
FUKO are strânse legături cu celelalte două asociaŃii din FederaŃia NaŃională.
Pe de altă parte, FUKO are strânse legături cu facultăŃile de kinetoterpie din România:
Bucureşti, Bacău, Iaşi, GalaŃi, Piteşti, Craiova, Timişoara, Cluj-Napoca, Oradea,
Suceava.
Metodologie, mijloace şi tehnologie utilizate
- Toate facultăŃile de educaŃie fizică au în curricula programului iniŃial de
pregătire, cursuri de Baze ale Kinetoterapiei, incluzând şi cunoştinŃe legate de AFA.
- În cadrul Departamentului de Pregătire a Personalului Didactic al UniversităŃii
din Oradea, educarea profesională iniŃială pentru toŃi studenŃii profilului, cuprinde şi
cursuri orto-pedagogice.
- Pregătirea iniŃială a kinetoterapeutului include antrenoratul în sport pentru
persoane cu disabilităŃi. Prima carte despre antrenoratul în sportul pentru persoane cu
disabilităŃi a apărut în România în 2000.
În România, proiectul THENAPA a fost încununarea dezvoltării şi diseminării
conceptului AFA în rândul populaŃiei şi profesioniştilor domeniului. FUKO a fost
implicat în programul TINC, dorind să sprijine implementarea politicii de ProtecŃie a
copilului la nivel naŃional, în judeŃul Bihor – România. Acest program tinde să
pregătească şi să sprijine persoanele care muncesc, autorităŃile, serviciile şi voluntarii
implicaŃi în procesul de îmbunătăŃire a condiŃiilor de lucru pentru copiii şi tinerii cu
disabilităŃi/ care suferă de excludere socială, în judeŃul Bihor.
FUKO a avut contact permanent cu Directoratele Locale pentru ProtecŃia
Copilului şi cu Departamentul Local pentru Persoane cu Handicap. Având sprijinul
Thenapa, FUKO a publicat cartea “Sportul pentru persoane cu handicap”, autori:
Vasile Marcu, Mirela Dan, Maria Milea, mijloc deosebit de util pentru formatorii
kinetoterapeuŃilor, kinetoterapeuŃi şi persoanele cu disabilităŃi.
 Rezultate:
- Programul de Master în AFA (patru semestre), desfăşurat la
Universitatea din Oradea. În fiecare an sunt 20 de absolvenŃi.
- Un alt efect este acela al organizării celui de-al treilea Congres al
Academiei Româno-Americane, unde au fost prezentate trei articule
despre AFA.
- Programul TINC pentru pregătirea profesioniştilor din judeŃul Bihor,
care lucrează cu copiii cu nevoi educative speciale.
- Cinci articole despre AFA au apărut în Analele UniversităŃii din Oradea
în anii: 2000, 2001, 2002.
- La cel de-al II-lea Congres NaŃional de Kinetoterapie – Mamaia 2000, a
fost organizat primul workshop în AFA.
- La cel de-al III-lea Congres NaŃional de Kinetoterapie – Slanic-Moldova
în 2002, au fost prezentate 18 articole şi cercetări ştiinŃifice în AFA.
- 6 teze de disertaŃie vor fi finalizate la terminarea anului universitar.
- Prima “FundaŃie de Sport pentru HandicapaŃi” a luat fiinŃă sub
patronatul UniversităŃii din Oradea în 2001, câştigând un proiect al
Uniunii Europene pentru integrarea persoanelor cu disabilităŃi, prin
sport.
- În acest moment, FRAK, alături de Universitatea din Oradea, dezvoltă
un program de educaŃie de bază pentru Terapie OcupaŃională, profesiune
care practic nu există în Ńara noastră. Această idee a fost promovată prin
strategia THENAPA.

ConsideraŃii:
- am întâmpinat numeroase dificultăŃi în a ne face înŃeleşi şi auziŃi de către
autorităŃi
- am întâmpinat dificultăŃi în obŃinerea sprijinului financiar
- prin întreaga gamă de realizări ale proiectului THENAPA la nivel
naŃional, am dori să subliniem necesitatea continuării şi dezvoltării AFA,
pe baza reŃelei tematice a Uniunii Europene

6.15. SLOVACIA

Participarea Republicii Slovacia de la începutul proiectului THENAPA a avut

un impact deosebit în dezvoltarea sportului pentru persoane cu disabilităŃi în Ńara
noastră. Înainte de realizarea acestui proiect, nu am deŃinut informaŃii referitoare la
situaŃia actuală a integrării în şcoli sau cluburi. A fost o lipsă de materiale metodice şi
reguli importante în ceea ce proveşte realizarea integrării, profesorii şi antrenorii nu
ştiau cum să predea, etc.
Participarea noastră la THENAPA înseamnă:
 - pentru prima dată a devenit mai conceptuală şi intensivă acŃiunea de
deliberare asupra integrării în educaŃie fizică şi sport
- coordonarea acestor probleme de către partenerii grupului naŃional, au
contribuit la creşterea numărului persoanelor interesate de problemele
persoanelor cu disabilităŃi şi la creşterea interesului pentru integrare
acestora în activitatea sportivă
- particitarea noastră la proiectul THENAPA a deschis drumul spre un
mai bun dialog cu organizaŃiile guvernamentale şi nonguvernamentale şi
spre paşi conceptuali concreŃi
- putem culege datele statistice şi faptice legate de integrarea în şcolile de
educaŃie fizică, cluburi sportive şi de unele probleme legislative,
pedagogice, organizatorice, profesionale.
- pregătim informaŃiile de bază despre integrare (principii teoretice,
dezvoltarea în alte Ńări, situaŃia la zi din şcoli şi cluburi, posibile
perspective), în multe publicaŃii, pentru multe întâlniri şi seminarii
pentru profesori şi antrenori
- evaluăm această situaŃie şi pregătim propuneri pentru programe
guvernamentale de dezvoltare a sportului în Slovacia, pentru anul 2010
- Ministerul EducaŃiei a publicat noi planuri de studio pentru educaŃia
fizică adaptată în pentru educaŃia fizică integrativă în şcoli primare şi
secundare speciale şi normale, unde au fost aplicate cunoştinŃe şi unele
recomandări din proiectul THENAPA
- Uniunea Slovacă a EducaŃiei Fizice, Sportului şi Recreerii, include
problematica integrării în cursuri intelectuale pentru antrenorii de sport
pentru toŃi.
- am demarat cercetări despre modul efectiv de realizare şi conŃinutul
lecŃiilor şi antrenamentelor.
Proiectul THENAPA este un proiect al mai multor Ńări din Uniunea Europeană,
este foarte motivant şi realmente practic să avem unele reguli similare, module,
materiale de studio, exemple practice din alte Ńări ale Uniunii. Aceasta este o
motivaŃie importantă şi un impuls spre dezvoltarea de perspectivă a educaŃiei fizice şi
sportului pentru persoane cu disabilităŃi, din Slovacia.

6.16. SUEDIA

ReŃeaua suedeză de AFA (SNAFA) a luat fiinŃă în 1996, la Şcoala de ŞtiinŃe

Medicale, Universitatea din Halmstad, fiind stabilit un secretariat. Şcoala de ŞtiinŃe
Medicale conduce, pe lângă multe alte cercetări în domeniu, unele proiecte relevante
pentru bunăstarea socială ca şi pentru AFA. Cercetarea privind situaŃia persoanelor cu
disabilităŃi şi a altor personae vulnerabile, face parte din sfera de activitate a acestei
şcoli. În 1997, reŃeaua era mai mult formală iar prima întâlnire a fost organizată de
Universitatea din Halmstad. S-a discutat despre AFA în strânsă relaŃie cu educaŃia şi
cercetarea la diferite nivele universitare şi şcolare. SNAFA are astăzi aproape 400 de
membri şi anual sunt organizate conferinŃe şi întâlniri la Universitatea din Halmstad.
Universitatea este membru al programelor EARAPA şi EMDAPA. Membrii
primesc informaŃii despre AFA şi proiectul THENAPA de 4 ori pe an.
Cooperarea cu Centrul Sportiv de Dezvoltare pentru persoanele cu disabilităŃi
din Bollnäs, în cooperare cu Colegiul de EducaŃie fizică şi Sport de la Universitatea
din Stockholm, continuă proiectul “EMIL”, pentru AFA în şcoli şi timp liber pentru
persoane cu disabilităŃi, din Suedia. Cooperarea a început între universităŃi, centre de
resurse şi şcoli care au cursuri şi cercetare în AFA. Persoanele responsabile au fost
informate şi a fost organizată o întâlnire în timpul conferinŃei SNAFA, în Halmstad.
Cinci universităŃi au început să ofere cursuri în AFA. Universitatea Halmstad are o
jumătate de an de cursuri de specializare în AFA, în cadrul programului de sport, din
toamna anului 2000 (30 de credite) şi un curs obligatoriu în AFA (7,5 credite) în
educaŃie fizică şi sănătate.
Noua cooperare cu Institutul Suedez pentru Nevoi EducaŃionale Speciale va
continua cu discuŃiile din primăvara anului 2003, despre învăŃământul la distanŃă în
AFA, în Suedia

6.17. MAREA BRITANIE

UK a adoptat idea includerii din 1981 Actul EducaŃional a transferat treptat

copiii din şcolile speciale spre cele normale. Pregătirea profesorilor şi sprijinul
acestora a crescut semnificativ, acum existând un mare număr de iniŃiative, producŃii
video şi cursuri de pregătire în asistarea profesorilor care lucrează cu copiii cu
disabilităŃi. Un studiu recent efectuat de England Sport (agenŃia guvernamentală
pentru sport) a scos la iveală faptul că, copiii cu disabilităŃi nu beneficiază de
oportunităŃile sportive de care au nevoie.
În 1992, a fost introdus Curriculum-ul naŃional pentru EducaŃie Fizică (NCPE),
oferind, pentru prima dată, tuturor copiilor, oportunitatea de a beneficia de un
curriculum echilibrat. Oricum, 38 dintre şcolile speciale pentru copii cu disabilităŃi,
oferă în proporŃie de 42% dans şi 58% jocuri pentru copiii cu disabilităŃi fizice. În
special jocurile au fost considerate ca o arie de activitate unde este mult mai dificil de
oferit o experienŃă corespunzătoare copiilor cu disabilităŃi, mai ales în cadrul şcolilor
normale. Un studiu recent efectuat de England Sport a descoperit că 53% dintre copiii
cu disabilităŃi au mai puŃin de o oră de educaŃie fizică şi doar 20% dintre tinerii cu
disabilităŃi petrec 2 ore la lecŃiile de educaŃie fizică, în comparaŃie cu 33% din
populaŃia tuturor şcolilor. Mai mult, proporŃia tinerilor cu disabilităŃi care participă la
sport înafara orelor de şcoală este de 40%, în comparaŃie cu 70% a celorlalŃi tineri. O
consecinŃă neintenŃionată a acestui transfer a fost declinul oportunităŃilor de timp liber
de care se bucură copiii cu disabilităŃi. Această experienŃă are repercursiuni mai târziu
în cariera sportivă a acestor copii.
 Paragraful de mai sus a fost adaptat pentru un capitol din cartea “Sport şi
Disabilitate” (în UK), publicată în Houlihan, B (2003) Sport and Society. A students
Introduction. London. Sage.
Acest capitol oferă o vedere de ansamblu accesibilă a poziŃiei sportului pentru
persoane cu disabilităŃi în UK. În esenŃă, există multe câştiguri obŃinute în educaŃia
fizică şi sportul pentru persoanele cu disabilităŃi, în ultimii 30 de ani şi de asemenea,
există eforturi nemaipomenite depuse de unele organizaŃii sportive şi de autorităŃile în
domeniu.
Mai mult, legislaŃia recentă încurajează îmbunătăŃirea serviciilor oferite.
Oricum, copiii cu disabilităŃi nu beneficiază de aceleaşi oportunităŃi ca şi ceilalŃi copii
– iar golurile în dezvoltarea profesională a profesorilor sugerează că mai este încă de
depus foarte multă muncă.
 7. ÎN LOC DE CONCLUZII O PERSPECTIVĂ INTEGRATOARE

Credem cu tărie, că în condiŃiile actuale din Ńara noastră, fiecare specialist în

kinetoterapie, în educaŃie fizică sau în sport trebuie să-şi îmbogăŃească nivelul de
cunoştinŃe, priceperi, deprinderi şi aptitudini comportamentale pentru a înŃelege a
milita şi a promova particularităŃile învăŃării motrice specifice pentru persoanele cu
dizabilităŃi, pentru handicapaŃi. Cunoscând foarte bine normalitatea învăŃării motrice,
precum şi specificul manifestrării diferitelor tipuri de deficienŃe, fiecare specialist va
fi capabil să realizeze programe personalizate pentru fiecare persoană care are nevoie
de intervenŃie şi asistenŃă kinetică. D.L.Gallohue (1993)1 vorbeşte despre învăŃarea
perceptiv-motrică, în care condiŃiile interne (ale individului/ şi cele externe ale
învăŃării se întrepătrund). Fig 5.

Conştientizare CunoştinŃe despre

corporală segmentele corpului

Localizarea subiectivă
Conştientizare (a corpului şi a
spaŃială segmentelor lui)
ÎnvăŃarea
perceptiv-
motrică

Conştientizare Lateralitate, direcŃie, etc.

direcŃională

Conştientizare CunoştinŃe despre

temporală segmentele corpului

Fig. 5: Componente ale învăŃării perceptive-motrice

(după D.L. Gallahue, 1993)
1
Gallahue ,D. (1993) – “Developmental physical education for today`s
children, Brown and Benchmark, Brown
 În acelaşi context Winnick (1995) prezintă o serie de cerinŃe ale învăŃării
motrice pentru persoanele cu dizabilităŃi 2
- utilizarea unei bogate varietăŃi de tehnici şi medote în
predare/învăŃare/evaluare;
- individualizaŃi fiecare mişcare (cu toate caracteristicile
ei, inclusive cu dozare adecvată);
- încurajaŃi permanent (şi apreciaŃi eforturile persoanelor
cu dizabilităŃi);
- utilizaŃi mijloace de învăŃământ adaptate şi atrăgătoare;
- aferentaŃia inversă este prezentă pe tot parcursul
activităŃii;
- favorizaŃi transferal şi evitaŃi interferenŃa în formarea
deprinderilor;
- fixaŃi obiective realiste; apreciaŃi-le formativ;
- fiŃi utilitarişti; exersaŃi mai ales mişcările care să le fie
utile în viaŃa cotidiană;
- utilizaŃi formaŃii de lucru diverse, variate, care să creeze
plăcere;
- daŃi “teme pentru acasă” prin exersarea unor mişcări
utile;
- utilizaŃi frecvent jocuri inclusive de mişcare;
- nu evitaŃi mişcările de dans şi cântecul;
- utilizaŃi muzico-terapia şi ludoterapia, etc.

2
Winnick (1995) – “ Adapted psysical education and sport”, Human Kinetics
 8.TESTAREA CONłINUTULUI CURSULUI

Fiecare student va completa un chestionar prin care va evalua cursul pe care l-a
parcurs. Vom prezenta în contiunuare conŃinutul acestui chestionar
InstrucŃiuni de completare a chestionarului:
- Cititi cu atenŃie grila de evaluare şi fiecare punct al chestionarului
- RăspundeŃi cât mai onest cu putinŃă , fără teamă de repercursiuni
- ScrieŃi numele profesorului şi denumirea cursului
- Notarea este de la 1 la 5 respectiv de la nu sunt de acord la sunt de
acord

Evaluarea cursului

1.Tematica, obiectivele şi scopul cursului au fost clare 12345

2.ConŃinutul cursului s-a potrivit cu obiectivele cursului 12345
3.Temele şi proiectele cursului au contribuit la înŃelegerea conŃinutului
cursului 12345
4.Temele, proiectele şi lucrările cerute au fost calibrate potrivit 12345
5.Cursul a fost stimulator din punct de vedere intelectual 12345
6.Am inŃeles locul şi rolul acestui curs în formarea mea profesională 12345

Evaluarea profesorului
1.Profesorul a dovedit o cunoaştere profundă a materialului predat 12345
2.Profesorul a fost un comunicator eficace a materialului predat 12345
3.Prezentarea cursului a fost fâcută cu claritate şi în mod organizat 12345
4.Profesorul a demostrat pricepere şi mi-a menŃinut interesul permanent la
curs 12345
5.Profesorul a arătat entuziasm cu privire la acest curs 12345
6.Am fost motivat pentru a studia la acest curs 12345
7.Profesorul a răspuns în mod satisfăcător întrebărilor şi comentariilor
studenŃilor 12345
8.Profesorul a fost bine pregâtit pentru fiecare oră de curs 12345
9.Timpul alocat fiecărui curs a fost folosit eficient 12345
10.Notarea temelor şi proiectelor a fost corectă 12345
11.Profesorul a fost dispus să răspundă nevoilor extra-academice ale
studenŃilor 12345
12.Profesorul a avut o influenŃă puternică asupra dezvoltării mele
intelectuale 12345
 Un alt chestionar aplicat se referă numai la atitudinea profesorul vis-a-vis de
cursul pe care il preda
IndicaŃii
Prin răspunsurile dumneavoastră oneste şi bine gândite îl puteŃi ajuta pe
profesor să-şi îmbunătăŃească atât conŃinutul informativ cât şi metodica de predare.
Răspunsurile date superficial sau neonest, pot conduce la efecte contrare. Există patru
seturi de întrebări fiecare fiind cotate individual:
A. DescrieŃi metodele de predare ale profesorului, folosind următorul cod: A=
aproape întotdeauna; B= deseori; C=ocazional; D=rareori; E=aproape niciodată
1. Temele de casă au fost mai dificile decât cele standard
2. Testele date au acoperit bine materialul informativ predat
3. ModalităŃile de testare au fost adecvate
4.Ajutorul individual când a fost solicitat de student
5. Ca student, aŃi depus un efort suplimentar în pregătirea acestui curs
6. Profesorul a reuşit de fiecare dată să-şi prezinte clar obiectivele prelegerilor
7. Profesorul reuşeşte să transmită încredere şi competenŃă
8. Manierele profesorului şi felul de a se exprima sunt adecvate
9.Tehnica scrierii la tablă a fost deficitară
10.Profesorul i-a ajutat pe studenŃi să înveŃe din propriile lor greşeli
11. Profesorul a fost sarcastic sau furios atunci când a fost înfruntat
12. Profesorul a avut o atitudine de superioritate şi dispreŃ
13. Punctualitatea profesorului a fost remarcabilă
14. În loc să privească la studenŃi atunci când vorbeşte, profesorul priveşte în gol,
undeva pe deasupra capetelor lor.
15. Profesorul a reuşit să clarifice chestiunile ridicate de studenŃi
16.Temele de casă au fost date de rutină, contribuind în mică măsură la asimilarea
cunoştinŃelor
17. Profesorul a fost confuz în explicarea unor chestiuni
18. Profesorul a cerut mai mult decât pot da studenŃii
19. Profesorul a menŃinut anumite standarde de performanŃă
20. Profesorul a avut dificultăŃi în explicarea unor rezolvări de probleme
21. Profesorul a precizat foarte clar, de la început, ce aşteaptă de la studenŃi
22. Prezentarea cursului este foarte logică
23. Temele de acasă au fost excesiv de dificile
24. Profesorul i-a încurajat pe studenŃi să gândească singuri
25. Profesorul a fost atent la reacŃiile studenŃilor, luându-le în considerare
26. Profesorul a reuşit să-i conştientizeze pe studenŃi de progresul făcut la cursul lui
27. Materialul informativ a fost prezentat prea repede, pentru o bună înŃelegere a lui
28. Profesorul a stimulat interesul strudenŃilor pentru curs.
B. Cantitatea de informaŃii asimilate folosind codul: A = foarte mult; B = mult;
C = moderat; D = ceva, dar nu prea mult; E = puŃin sau deloc.
29. CunoştinŃe faptice (terminologie, clasificări, metode)
30. Principii fundamentale, generalizări, teorii
31. AplicaŃii ale prioncipiilor fundamentale, în rezolvarea problemelor
32. O mai bună cunoaştere a personalităŃii dumneavoastră (interese,talente, valori)
33. Comportament profesional
34. Dezvoltarea abilităŃilor pentru comunicare eficientă
35. Descoperind implicaŃiile cursului asupra propriei comportări
36. ObŃinând o înŃelegere mai largă a problemelor culturale
37. Dezvoltând obişnuinŃa de a învăŃa şi de a folosi studiul individual
C.IndicaŃi în ce măsură sunteŃi de acord cu următoarele afirmaŃii folosind codul
A = acord puternic; B = acord; C = nici un acord şi nici dezacord; D = dezacord; E =
dezacord puternic.
38. Vei încerca să eviŃi cursurile similare
39. Vei recomanda acest profesor şi prietenilor tăi
40. Profesorul stâpâneşte foarte bine domeniul ştiinŃific respectiv
41. Profesorul a avut un comportament de discriminare, nejustificat
42. Profesorului i-a făcut multă plăcere acest curs
43. Profesorul i-a stimulat pe studenŃi să înveŃe cât mai mult la acest curs
D.ÎncercaŃi să evaluaŃi cât mai corect, folosind codul A= excelent şi stimulativ;
B=foarte bine; C=bine, D=adecvat, dat nu stimulativ; E= neadecvat
44. EvaluaŃi global capacitatea didactică şi talentul pedagogic al profesorului
45. EvaluaŃi global valoarea educativă a cursului
46. EvaluaŃi global conŃinutul informativ al cursului
 9. BIBLIOGRAFIE

1. Dan Mirela (2006) Introduction in Occupational Therapy, University

of Oradea Publishing House
2. Gallahue ,D. (1993) – Developmental physical education for today`s
children, Brown and Benchmark, Brown
3. Geir Svardal (1994)- Paralympics 94, Lillehammer
4. Guttman, L. (1976)- Sport for Disabled, Aylesbury
5. Marcu, V., Milea, M., Dan, M., (2001)- Sport for Handicapped
Persons, Triest Publishing House, Oradea
6. Marcu, V., (1998) – Theoretical Basis of Practicing Physical Exercises
in Physical Therapy, University of Oradea Publishing House
7.Marcu, V. Mirela Dan, (2006) – Kinetoterapie/Physiotherapy,
University of Oradea Publishing House
8. Sbenghe, T., (1987) – Prophylaxis, Therapeutical and Rehabilitation
Kinesiology, Medical Publishing House, Bucharest
9.Stolov, W., (1982) – Evaluation of the patient, Krusen Handbook of
Physical Medicine & Rehabilitation, W.B. Saunders Company, Washington
10.Inclusion and integration through Adapted Physical Activity –
Thematic Network Educational and Social Integration of Persons with a Disability
through Adapted Physical Activity – 2004
11.Vocational Training in Adapted Physical Activity - Thematic
Network Educational and Social Integration of Persons with a Disability through
Adapted Physical Activity - 2004
12. Winnick (1995) – Adapted psysical education and sport, Human
Kinetics
13. xxx - THENAPA’s Impact in Europe (2003) University of Leuven,
Belgia