Analizatorul cutanat

Pielea este un imens camp receptor, datorita numeroaselor si variatelor terminatii ale analizatorului cutanat care informeaza centrii nervos superiori asupra proprietatilor si fenomenelor cu care organismul vine in contact. In piele se gasesc receptori tactili, termici, durerosi, de presiune si pentru vibratii. Pielea constituie invelisul protector si sensibil al organismului si se continua, la nivelul orificiilor naturale ale organismului, cu mucoasele. Este alcatuita de la suprafata spre profunzime, din trei straturi: epidermul, aflat in contact direct cu mediul extern, dermul si hipodermul numit si tesut subcutanat. Epidermul este un epiteliu pluristratificat keratinizat. Profund, el prezinta stratul germinativ, iar superficial, stratul cornos. In epiderm nu patrund vase, acesta fiind hranit prin osmoza din lichidul intracellular. Epidermul contine, insa, terminatii nervoase libere. Dermul este o patura conjunctiva densa, in care se gasesc vase de sange si limfatice, terminatii nervoase si anexe cutanate (firele de par si canalele glandelor exocrine). Este format dintr-un strat spre epiderm, numit dermul papilar, si un strat spre hypoderm, numit dermul reticular. In stratul papilar se afla papilele dormice, care sunt niste ridicaturi tronconice. Pe suprafata degetelor, papilele sunt mai evidente si formeaza niste proeminente numite creste papilare, a caror intiparire da amprentele, cu importanta in medicina legala si in criminalistica. Stratul reticular este constituit din fibre de collagen si fibre elastice formand fascicule groase. Elementele celulare sunt relativ rare. Hipodermul este alcatuit din tesut conjunctiv lax, cu un numar variabil de celule adipoase. In hipoderm se afla bulbii firului de par, glomerulii glandelor sudoripare si corpusculii Vater-Pacini. In piele exista terminatii libere si incapsulate.

Terminatiile libere sunt arborizatii dendritice ale neuronilor senzitivi din ganglionii spinali, distribuite printre celulele epidermului. Exista fibre nervoase care se termina sub forma unui cosulet in jurul unor celule epiteliale si care constituie discurile tactile Merkel, care receptioneaza stimuli tactili. In hipoderm se gasesc corpusculii pentru sensibilitate tactila, corpusculii Vater-Pacini, cei mai mari corpusculi. In derm se gasesc corpusculii Meissner, Krause si Ruffini pentru sensibilitatea tactila. Corpusculii Ruffini sunt considerati si receptori pentru cald , iar corpusculii Krause pentru rece. Pielea este sediul receptorilor pentru mai multe tipuri de sensibilitati. El reprezinta sentimentele periferice a cel putin trei tipuri de analizatori: tactil, termic si dureros. Receptorii tactili fac parte din categoria mecanoreceptorilor, fiind stimulate de deformari mecanice. Sunt localizati in derm si sunt mai numerosi in tegumentele fara par. Prin intermediul acestor receptori se pot genera senzatii tactile, de presiune sau vibratorii. Cei cu localizare in partea superioara a dermului receptioneaza atingerea (corpusculii Meissner, discurile Merkel), iar cei situati mai profund, presiunea (corpusculii Ruffini). Tot in profunzime se afla corpusculii Pacini, care se adapteaza foarte rapid si receptioneaza vibratiile. Lor li se adauga terminatiile nervoase libere, care pot detecta atingerea si presiunea. Corpusculii Golgi-Mazzoni sunt o varietate a corpusculilor Vater-Pacini, mai mici, localizati in hipodermul pulpei degetelor. Receptorii termici sunt terminatii nevoase libere cu diametrul mic si nemielinizate. Exista doua tipuri: cei care trimit impulsuri atunci cand temperatura tegumentului scade receptorii pentru rece si cei care trimit impulsuri atunci cand temperatura cutanata creste receptorii pentru cald. Receptorii pentru rece ii depasesc numeric pe cei pentru cald. Temperaturile extreme stimuleaza si receptorii pentruu durere (algoreceptorii). Receptorii pentru durere sunt, in principal, terminatii nervoase libere, insa toti receptorii cutanati pot transmite impulsuri care pot fi interpretate ca durere daca sunt stimulate excesiv. Receptorii pentru durere, stimulate de trei categorii de factori mechanic, termici si chimici -, se

adapteaza putin sau deloc in prezenta sistemului. Mai mult, persistenta stimulului poate duce la cresterea in intensitate a senzatiei. Campul receptor al unui neuron implicat in sensibilitatea cutanata este aria tegumentara a carei stimulare determina modificari in rata de descarcare a neuronului respectiv. Suprafata campului receptor este in raport invers proportional cu densitatea receptorilor din regiune. Acuitatea tactila se caracterizeaza prin pragul de percepere distincta a doua puncte diferite si este distanta minima la care, prin stimularea a doua puncte apropiate, subiectul percepe atingerea fiecaruia dintre ele. Valoarea acesteia variaza intre 2mm de la varful limbii si 50 mm in anumite zone de pe toracele posterior.