CURS 1 (caiet de notite) PRODUSUL SCALAR. NORMA. DISTANTA. STRUCTURA TOPOLOGICA A LUI Rn.

PUNCTE IMPORTANTE IN RAPORT CU O MULTIME DIN Rn.

Fie V spatiu vectorial peste corpul numerelor reale R. Un astfel de spatiu vectorial se numeste spatiu vectorial real. DEFINITIA 1. Fie V un spatiu vectorial real. Se numeste produs scalar pe spatiul V o aplicatie P:VV R care satisface urmatoarele proprietati: 1. P(x,x)0, xV si P(x,x)=0 x= ( fiind vectorul nul al spatiului vectorial V) 2. P(x,y)=P(y,x), x,yV 3. P(x,y)= P(x,y)=P(x, y), x,yV si R 4. P(x+y,z)=P(x,z)+P(y,z), P(x,y+z)=P(x,y)+P(x,z), x,y,zV Exemplu: Fie V=Rn. Definim aplicatia: <,>:RnRn R prin <x,y> = x1y1+x2y2++xnyn unde x1,x2,,xn sunt coordonatele vectorului x, iar y1,y2,,yn sunt coordonatele vectorului y. (daca V=R3, x=(1,-1,3) si y=(2,5,-4) atunci:<x,y>=12+(-15)+(3(-4))=2+(-5)+(-12)=-15) Aplicatia mai sus definita verifica conditia 1 din Definitia 1: 2 2 < x, x >= x1 x1 + x2 x2 + ..... + xn xn = x12 + x2 + ...... + xn 0 si < x, x >= 0 x = (0,0,...,0). Fara dificultate putem verifica si conditiile 2,3,4 ale definitiei 1 si deci aplicatia definita de noi este un produs scalar pe spatiul vectorial V=Rn. Acest produs scalar se numeste produs scalar euclidian. DEFINITIA 2: Fie V un spatiu vectorial real. O aplicatie N:VR se numeste norma daca sunt verificate urmatoarele conditii: 1.) N ( x ) = 0 x =

2.) N ( x) = N ( x), R, x V 3.) N ( x + y ) N ( x ) + N ( y ), x, y V Exemplu: Fie V=Rn si aplicatia : R n R definita prin:

2 2 x = < x, x > = x12 + x2 + L + xn Aplicatia astfel definita este o norma pe spatiul V=Rn numita norma euclidiana.

(pentru n=2 si x=(3, 4), x = < x x > = 32 + 4 2 = 25 = 5 )

DEFINITIA 3: Fie V un spatiu vectorial real. O aplicatie D:VVR se numeste distanta daca sunt verificate urmatoarele conditii: 1.) D(x, y) = 0 x=y 2.) D(x, y) = D(y, x), x, y V ( inegalitatea triunghiului) 3.) D(x, y) D(x, z) + D(z, y), x, y, z V

Exemplu: Fie V=Rn si definim aplicatia d:RnRn R prin: d ( x, y ) =

x y

(x
i

yi ) 2

Aplicatia mai sus definita este o distanta pe V=Rn si se numeste distanta euclidiana.

DEFINITIA 4: Fie V = Rn si x0V. Se numeste sfera deschisa de centru x0 si raza r>0, multimea S(x0, r)={xRn | d(x0, x)<r}. In cazul n=2, S(x0,r) este interiorul cercului de centru x0 si raza r. In cazul n=1, S(x0,r) este intervalul deschis (x0-r, x0+r). DEFINITIA 5: O multime nevida URn se numeste vecinatate a punctului x0Rn daca exista r > 0 astfel incat S(x0, r) U. Observatie: orice vecinatate a lui x0 contine pe x0. DEFINITIA 6: Fie x0Rn si fie ARn. Punctul x0 se numeste punct interior al multimii A daca exista o vecinatate U a lui x0 astfel incat UA. DEFINITIA 7: x0 este un punct aderent al multimii A daca pentru orice vecinatate U a lui x0 avem UA DEFINITIA 8: x0 este un punct de acumulare al multimii A daca pentru orice vecinatate U a lui x0 avem U(A-{x0}). DEFINITIA 9: x0 este un punct izolat al multimii A daca exista o vecinatate U a lui x0 astfel incat UA= Observatii: 1. Orice punct interior al lui A apartine lui A. Intr-adevar, x0 punct internior al lui A, implica existenta unei vecinatati U a lui x0 astfel incat UA. Dar x0U si deci x0A. 2. Orice punct al lui A este si punct aderent al lui A. 3. Orice punct de acumulare este si punct aderent. DEFINITIA 10: Multimea ARn se numeste multime deschisa daca este formata numai din puncte interioare. PROPOZITIA 1. Familia D a multimilor deschise din Rn are urmatoarele proprietati: (D1) , RnD; (D2) orice reuniune de multimi ale familiei D este o multime ce apartine lui D;

(D3) A1,A2,,AmD
este o multime deschisa)

IA D
i i =1

(adica intersectia oricarei familii finite de multimi deschise

DEFINITIA 11: Multimea ARn se numeste multime inchisa daca complementara sa este deschisa. PROPOZITIA 2. Familia F a multimilor inchise din Rn are urmatoarele proprietati: (F1) , RnF; (F2) orice intersectie de multimi ale familiei F este o multime a lui F;

(F3) A1,A2,,AmF

UA F
i i =1

(adica orice reuniune finita de multimi inchise este inchisa).

Exercitii:

1.Fie B={e1,e2,,en} o baza a spatiului vectorial real V. Aratati ca fB:VR definita prin: fB(v)=max{|x1|,|x2|,,|xn|}, unde x1,x2,,xn sunt coordonatele vectorului v in baza B, este o norma (numita si norma uniforma). Solutie. Verificam conditiile 1), 2) si 3) din Definitia 2.: 1) fB(v)=0 max{|x1|,|x2|,,|xn|}=0 |x1|=|x2|==|xn|=0 x1=x2==xn=0 v= . 2) fB(v)=max{|x1|,|x2|,,|xn|}=||.max{|x1|,|x2|,,|xn|}=||.fB(v). 3) fB(v+w)=max{|x1+y1|,|x2+y2|,,|xn+yn|}= |xi+yi| |xi|+|yi| max{|x1|,|x2|,,|xn|}+ max{|y1|,|y2|,,|yn|}=fB(v)+fB(w). (am notat cu y1,y2,,yn coordonatele vectorului w in baza B) 2. Cu notatiile din exercitiul precedent, sa consideram aplicatia D:VVR definita prin: D(v,w)=fB(v-w). Aratati ce d defineste o distanta in spatiul vectorial real V. Solutie. Verificam conditiile 1), 2) si 3) din Definitia 3.: 1) D(v,w)=0 fB(v-w)=0 max{|x1-y1|,|x2-y2|,,|xn-yn|}=0 |x1-y1|=|x2-y2|= =|xn-yn|=0 x1=y1,x2=y2,,xn=yn v=w. 2) max{|x1-y1|,|x2-y2|,,|xn-yn|}= max{|y1-x1|,|y2-x2|,,|yn-xn|} fB(v-w)=fB(w-v) D(v,w)=D(w,v). 3) Fie uV avand coordonatele z1,z2,,zn. Atunci: D(v,w)= max{|x1-y1|,|x2-y2|,,|xn-yn|}= max{|x1-z1+z1-y1|,|x2-z2+z2-y2|,,|xn-zn+zn-yn|} max{|x1z1|,|x2-z2|,,|xn-zn|}+ max{|z1-y1|,|z2-y2|,,|zn-yn|}=D(v,u)+D(u,w). 3. Aratati ca aplicatia f:RnR este o aplicatie liniara daca si numai daca exista un vector wRn astfel incat f(v)=<v,w> pentru orice vRn, unde <v,w> este produsul scalar euclidian al celor doi vectori v si w. Solutie. ()Fie B={e1,e2,en} o baza a lui Rn, x1,x2,,xn coordonatele unui vector vRn si f(ei)=yi pentru i=1,2,,n. In ipoteza ca f este aplicatie liniara rezulta f(v)=f(x1e1+x2e2++xnen)=x1f(e1)+x2f(e2)++xnf(en)=x1y1+x2y2++xnyn=<v,w>, unde w=y1e1+y2e2++ynen (adica w este vectorul ce are coordonatele y1,y2,,yn in baza B). () In ipoteza ca exista un vector wRn cu proprietatea f(v)=<v,w> pentru orice vRn, rezulta: f(u+v)=<u+v,w>=<u,w>+<v,w>=f(u)+f(v) si f(.v)=<.v,w>=.<v,w>=.f(v) . Deci f este o aplicatie liniara. 4. Aratati ca are loc inegalitatea |< v, w >| v w (numita inegalitatea lui Cauchy-Schwartz-Buniakovski). 5. O multime XRn se numeste marginita daca exista M>0 astfel incat x M oricare ar fi xX. Aratati ca orice multime marginita si infinita XRn are cel putin un punct de acumulare in Rn (Weierstrass-Bolzano).