parerea mea e ca dragostea adevarata seamana enorm de mult cu credinta adevarata, atunci cind sufletul si inima sunt si ramin

atit de pline de iubire incit nimic si nimeni nu poate schimba asta Nu-i cer nimic. i totu i, dac -ar vrea O, dac -ar vrea s -mi dea ce nu-i cer nc ! Ar face dintr-un lac o Marmara i dintr-un melc, un Sfinx s pat n stnc Ziua in care si cuvintele live cad invers.... Nu poti asculta muzica in timp ce scrii despre "soapte" venite din neunde, care "respecta" o stranie lege a gravitatiei: nu cad "atrase" normal, ci..... vin si pleaca, de parca scurta sedere pe fasia asta de univers le-ar fi pangarit brusc fiintarea! E-o liniste nelinistita.... Cuvintele cad amenintator, se sparg in mii de cioburi-silabe, cioburi-litere, cioburi-amintiri (fiecare sunet este imposibil sa nu rascoleasca o amintire, sa nu fixeze un moment in timp si spatiu cand... ), calci cu atentie printre ele, de teama sa nu le lovesti si sa nu dispara din nou pe planeta necunoscuta din care au aterizat si spre care tu nu mai ai bilet (oricum nu ti-ai permite sa il cumperi chiar daca ar fi low-cost!), dar ele se arunca intentionat sub pasii tai tremuranzi si le simti ascutimea cand taietura naste rauri de lacrimi de sange care iti sageteaza brusc neuronii chinuiti.... Obsedanta obsesie a sagetii otravite.... si a unghiului de 180 de grade in nD! Incerci totusi sa le prinzi in palme si sa le inconjori bijectiv cu cuvintele tale, dar ele nu sunt sageti cu dublu sens, surjectivitatea reprezinta o problema... Nu ai nici timp sa nu-ntelegi.... Mai tarziu (oricum prea tarziu, ca de obicei), cuvintele tale necosmetizate, dar oneste, refac drumul catre "stele", surjectivitatea este activata, dar cu ce pret....! Amalgam de paradoxuri, oximoronuri, nonsensuri care te depasesc, facandu-te sa intelegi ca, dincolo de taramul matematicii, bijectivitatea nu se aplica decat cel mult in privinta lucrurilor negative....

Totul se reduce la absurd....

Sarbatorile de iarna... atata nebunie in preajma lor, la ce bun? Degeaba ne pacalim ca bradul impodobit in casa, cateva cutii colorate sub el, vizitele unorsa si altora, o droaie de mancare si bautura si urarile mai mult sau mai putin sincere ale cunoscutilor ne-ar putea face mai buni decat suntem, este o iluzie, ramanem aceleasi fiinte calde sau reci, simtitoare sau indiferente, bune sau rele, altruiste sau egoiste, iubitoare sau lipsite de suflet, cum am fost si pana acum, nimic nu se schimba, nici nu se transforma, ci se ascunde temporar....

In viata insa, intalnim prea des punti de legatura.... ramanem prea mult in balconul dintre lumi.... nu suntem nici impliniti, nici neimpliniti, nici aproape, nici departe, nici fericiti, nici nefericiti...., ci cate un pic din amandoua, intr-o stare de tranzitie perpetua, dureroasa prin imposibilitatea definirii optiunii (in or out?)...

n episod teribil dintr-un serial de exceptie.... De fapt, episodul in sine este OK, mesajul transmis insa.... induce o nedumerire stranie, urmata de o tristete difuza.... Nu suntem capabili sa spunem ceea ce gandim si simtim, mintim pe toata lumea, mai mult sau mai putin, ii mintim in special pe cei foarte apropiati, gandindu-ne ca astfel nu ii facem sa sufere sau, pur si simplu, pentru ca nu vrem sa stie....

Cati dintre noi ar avea curajul sa incerce exercitiul de a spune doar adevarul pe parcursul unei zile? Oare ce implicatii ar avea acest lucru asupra celor din jurul nostru? Hmmm, este infiorator de trist sa traiesti cu gandul ca pana si in microuniversul tau intim multe stau altfel decat ti se spune.... Nici practic nu este pentru ca, nestiind in detaliu cum te percepe cel de langa tine, nu te poti corect