in curind

constantin
noica

lei 6,75

edituro univers

COLECTIA

ESEURI

EDITURA UNIVERS, BUCURE~TI, 1978

Coperta de DOINA ~TEFLEA

MIRCEA ELlADE MYTH .AND REALITY WorId Perspectives Series, redactor Ruth N anda Anshen Harper & Row, Publishers, Inc. New York

MIRCEA ELIADE

ASPECTE

ALE
MITULUI
In rom~ne~te de PAUL G. DINOPOL Prefata de VASILE NICOLESCU

NOTA ASUPRA EDITIEI

TRADUCEREA LUCRARII DE FATA - CARE A APARUT mai intii in limba engleza sub titlul Myth and Reality in colecria "World Perspectives", condusa ~i ingrijita de Ruth Nanda Anshen, la editura Harper & Row, din New York - s-a efectuat dupa versiunea franceza a autorului, publicata la Paris, in 1963, sub titlul Aspects du My the, in coleqia "Idees" a editurii Gallimard. Din !ipsa semnelor diacritice corespunzatoare, numele proprii ~j termenii neasimilari in limba romana au fost redari in forma in care apar in versiunea franceza. EDITURA UNIVERS

PREFATA

MARTURISESC CA INTlLNIREA CU MIRCEA Eliade dintr-o neuitata toamna pariziana in apartamentul sau din piata Charles Dullin - aflata undeva la poalele colinei Montmartre - m-a contrariat putin prin aerul ei ireductibil simplu, fara nimic ceremonios, tinind de regimul obi~nuitului. Eram oricum departe de ~ocul pe care-l traisem cu doi ani inainte in "mitologica" ),i ireala mea intilnire cu poetul Henry Michaux (unul dintre marii prieteni ai lui M. Eliade) Autorul marilor naluciri verbale, abandonat cu savanta pricepere tuturor dramelor ~i experiente10r onirice, muzicii nelamurite a fiintei ca ~i unui stil al incomunicarii, {rapa - dupa un scurt monolog de murmure # incongruente - printr-o luciditate # vivacitate intelectuala extreme. Michaux pregatea tocmai doua dintre testamentele sale de resemnata amaraciune: Poteaux d'angle ~i Ideogrammes en Chine - aforisme poematice, cu 0 gramatica distorsionata de simbolistica haului ~i a extinctiei. Speriat de nelini~tea mea, poetul, purtat de nu ~tiu ce stranie stare de vis cu ochii deschi~i, ma fascina irepresibil. Virajul spontan catre tantrism # arta tan-trica m-a descumpanit definitiv. Eliade, dimpotriva. Autorul unora dintre cartile mele indragite din anii studentiei (Insula lui Euthanasius, Solilocvii, Fragmentarium, Oceanografie etc.) - autorul masivelor con-

rrr.f

it

structii teoretice de mai tirziu, carti care propuneau 0 alta viziune asupra yoginismului, ~amanismului sau tantrismului, parea un vechi cunoscut, poate prea intim spre a mai mima tehnici protocolare, prea deferent cordial spre a mai forta locurile comune ale politetii ocazionale. Marele savant parea un alchimist u~or blazat ~i surZzator, surZzator din scepticism ~i prudenta, interesat sincer mai putin de volutele gindului ~i ascutimea expresiei dt de soarta operei sale in Romania. In fond nici un titlu, nici 0 glorie, nici 0 aureola nu acopera in aur fiinta unei opere, forta unei idei sau a unui sistem de gindire ca spatiul de obir~ie spirituala, cutia de nepieritoare rezonanta a pamintului natal. Mircea Eliade n-a pierdut nici 0 ocazie de a-~i marturisi impresionanta comprehensiune pentru spiritualitatea romaneasca, pentru dimensiunile ei istorice ~i profunzimile ei. Comprehensiune e putin spus. Cuvintul ar trebui sa fie, in orice caz, altul. Mircea Eliade traie~te ~i reginde~te in toate ramificatiile ei cultura romaneasca de la inceputuri. tensiune aparte (a perceptiei propriu-zise? a amintirii?) ii ordoneaza motivele analizet, subsumindu-le unei trairi care ridica abstractia in sfera muzicala a Ideii. Mircea Eliade iese din cotidian, ca in contemplatia muzicala, ~i compune un timp "sacru", un "timp liturgic" realizind emotionanta piesa dedicata lui Brancu~i (0 ,J figenie" moderna, cum 0 nume~te cineva), "Coloana fara sfir~it". Mai mult dedt o ilustrare a reprezentarii timpului in teatru sau a actorismului ~amanic "Modelul ~amanic poate sa se regaseasca pina in Divina Comedie: drumul extatic al lui Dante - aidoma celui al ~amanului - reaminte~te fiecaruia ceea ce este exemplar ~i demn de credinta" 1, piesa e un mit modern al aspiratiei romane~ti, de care vorbea ~i G. Calinescu2 spre columna uria~a, spre absolut. Nu intra in obiectul rdiscutiei noastre fon-

1 Mircea Eliade: L' Epreuve dlt labyrinthe, Ion Biberi : Lumea de miine.

Belfond, 1978.

VI

dul romilnesc ?i romanesc al epicii sale realiste sau fantastice. Nici marturisirea, profund semnificativa pentru ethosul eliadesc, rostita in numarul omagial din L'Herne, unde romancierul ne dezvaluie una din obsesiile inceputurilor sale scriitorice?ti, ?i anume, dorinta de a construi un ciclu de romane sub tithtl generic "Dacia felix". N u exista ocazie, in care scriitorul ?i sa... vantul sa nu vorbeasca despre splendoarea ?i eternitatea graiului romilnesc: "Patria este pentnt mine limba in care vorbesc ... limba in care visez ?i in care imi scri?t jurnalul". Sa mai multo Scrutator al orizonturilor mitologiei dacice, admirator al lui Cantemir, Eminescu, H asdeu sau Iorga, cercetator de absoluta autoritate al istoriei religiilor lumii, romancier, eseist, Mircea Eliade of era in perspectiva umanismului sau rationalist, argumente de incontestabila soliditate ~tiintifica ?i in favoarea profunzimii istorice # continuitatii milenare pe aceste meleaguri a poporului nostru. Lucrarea mai recenta, De la Zamolxis la Gingis-Han, amplu studiu comparatist dedicat marilor mituri folclorice nationale inscrie teoretic aceea~i tentativa de reotperare # reconstructie a unor valori fundamentale ?i specifice mithos-ului romanesc. * Mircea Eliade reprezinta prototipul savantului ideal. Spun ideal gindindu-ma ?i la atributul salutar al unei "imperfectiuni", la dublul sau scriitoricesc, abia vizibil dar cu atit mai prezent in sistemul de vase comunicante al radacinilor operei. Un savant sensibil la vocile misterului e tot ce-?i poate dori mai mult 0 ~tiinta, dupa cum un scriitor hranit de profunzimile cunoa~terii e tot ce-?i poate dori mai mult 0 literatura. Aceasta numai aparenta dicotomie intre planul real # cel imaginar l-a preocupat in repetate rinduri pe autor: "Este, in orice
VII

caz, reala dependenta unor scrieri literare de cele teoretice, ~i vice-versa. Incepind cu exemplele cele mai evidente, a~ putea numi Secretul doctorului Honigberger, care deriva direct din Yoga; piesa Oameni ~i pietre din capitolul Les pierres saCf(~es din Traite # dintr-o lucrare neterminata Le Labyrinthe; Domni~oara Christine din Mitologiile mortii ~i un curs despre moarte in folclorul romanesc; Ifigenia din Comentarii la legenda Me~terului Manole; 0 alta piesa, inedita, Aventura spirituala din Mitologiile mOI1ii; ~i poate vor mai fi ~i altele" 1. Daca este adevarat, ceea ce Mircea Eliade insu~i recunoa~te, transferul de filosofie in opera literara, nu mai putin adevarat e transferul de arta (acuitatea simtirii, plasticitatea expresiei, "imaginarul" din spatiul comentariului, ritmul mereu viu al ideii) in opera de exegeza ~tiintifica propriu-zisa. Nu mai e a~adar un secret pentru nimeni ce tulburatoare elanuri a dat 5avantului, exegezelor sale, romancierul, demiurgul de fictiuni, antrenat in acela~i zbor de cunoa?tere ~i recunoa?tere a mithos-ului originar, a infinitatii de drame ale acestuia, nascute ~i prezente pe toate meridianele. "Eu cu lumina mea sporesc a lumii taina" pare sa rosteasca blagian, marele mitologist, la inceputul fiecarui demers filozofic al sau, largind perspective, redimensionind universuri nepatrunse inca. Refuzindu-~i poza vizionara, refuzindu-~i de plano chiar aerul scriitoricesc, pastrind din lungimea de unda a visului numai atit elt trebuie, Mircea Elide i~i dirijeaza cu rabdare benedictina efortul catre spatialitatea ~i profunzimea problemei, catre demonstratie ~i analiza. Savantul strabate labirinturi impenetrabile cu eroismul indaratnic al unui nou Sisif. Cotropit ~i sedus de taina, Mircea Eliade parcurge nemargilzite spatii morale, deschide sesam-uri prin sub. 1 La tiganci ~i alte povestiri. eu un studiu introductiv Alexandrescu, 1969, E.P.L., p. 9. VIII de Sorin

teranele filologiei, istoriei, etn'ografiei, antropologiei etC. ~i inregistreaza, claseaza, campara ~i extrage ca 0 incoronare a efortului - sensuri # semnificatii calitativ altele. Mitul eternei Intoarceri, Initieri, rituri, so-

cietati secrete, T ratatul de istoria religiilor, De la Zamolxis la Gingis-Han - intre atitea altele - probeaza
vocatia inimitabila a autorului de a sesiza, dincolo de noianul datelor, dincolo de incidente lingvistice, polisemii, de multitudinea analogiilor ~i similitudinilor, dincola de tiranice, gordiene paradoxuri, fatete necunoscute inca, multiplu graitoare ale mitului. Comentariul eliadesc ridica intotdeauna noi orizonturi de zntelegere ~i iudecata asupra mithos-ului. In marginea unui text al indianistului A. K. Coowaraswamy, Symplegades, Mircea Eliade.imagineaza a noua ipoteza de intelegere: ,,0 simplegada este un paradox care nu poate fi rezolvat decit printr-un act de gindire". $i faptul e posibil, subliniaza autorul in continuare, deoarece numai gindirii (imaginatiei) ii este proprie libertatea fat a de materie: simplegadele efectueaza 0 selectie, 0 separatie initiatica intre cei care sint incapabili sa se deta?eze de realitatea imediata ~i cei care descopera libertatea spiritului, posibilitatea de a se elibera prin gindire de legile materiei. 1 Reexaminind Creanga de aUf - capodopera ~tiintifica a celebrului mitologist ~i antropolog ] ames GeOJ'ge Frazer (cu bogate referiri la mitologiile sumeriene, ebraice, babiloniene, hitite, iaponeze, indoeuropene etc.), Mircea Eliade precizeaza ca ceremonia expulzarii la sflr~it de an a demonilor, bolilor ~i pa-c4telor "este in fond a tentativa de restaurare, chiar momentana, a timpului mitic ~i primordial, a timpului pur, acela al clipei Creatiunii. Orice An Nou este 0 .eluare a timpului de la inceputul sau, 0 repetare a cosmogoniei. Luptele rituale dintre doua grupuri de figttranti, prezenta mortilor, saturnaliile ~i orgiile stnt elemente care denota ... faptul ca la sflr~itul anului ~i
1 Initiations,

rites, socieds secrhes, 1959. IX

r.

in a~teptarea Anului Nou se repeta momente mitice ale trecerii de la Haos la Cosmogonie" 1. Cu un misterios computer intr-o mina ~i laserul perceptiei in alta, Mircea Eliade defri~eaza tarimuri enigmatice, sondeaza taine obscure, prive~te lucrurile in profunzimea ~i adevarul lor, in dispunerea lor nestatomica ~i fluctuanta (de la 0 generatie la alta, de la un trib la altul, de la o istorie la alta) in cre~terea, evolutia ~i intrepatrun derea lor imprevizibila. Tot astfel, intreaga intreprindere a lui Eliade - observa Charles Durand cu un efort de cuprindere a hermeneuticii savantului roman 2 - deschide perspective asupra unui panteon colectiv de gesturi rituale, de mituri, de eroi, de situatii mitice zmbrati~ind intreaga specie umana. Studiul minutios al divinitatilor de legatura ~i al procedurilor, al interdictiilor, al obiceiurilor cu privire la legaturi, precum ~i generalizarea miturilor, a riturilor, a practicilor religioase selective la timpurile ciclice, la riturilede reinnoire sau de origine, au inceput sa intocmeasca harta in care apar paminturile ~i arhipelagurile unei posibile "antropologii a adincurilor". Epuizind "biografia" unor religii sau mitologii, a unor mi~cari esoterice, meditind pe marginea megalitilor funerari, a solidaritatii epifaniilor lunare, asupra geometriei misterioase a scoicilor, cercetind riturile pubertatii, simbolurile celeste ~i cultele solare, apropiindu-se cu 0 sensibilitate indelung reflexiva de dramele materiei ~i ale spiritului, de timpi ~i de spatii, de moarte ~i viata, descifrind originile religioase ale numelui etnic al dacilor ~i sensul initiatic al cultului lui Zamolxe, legenda intemeierii Moldovei ~i valoal'ea de mit a con structiei din balada Me~terul Manole, Mircea Eliade readuce in discutie - cu 0 intuitie exemplara - indi ferent de unghiul sau de vedere, problema mitului. "M etafora revelatorie, invoalta ~i stilistic structurala"
2

1 Le my the de Nurnel retour, Editions Gallimard, 1949. Mircea Eliade et l'anthropologie profonde, L'Herne, 1978.

otm U numea Blaga, satt cum II definea BronislavMalinovski, "Mitul, intr-o comuniune arhaica, adica in forma sa vie, originara, nu este 0 simpla istorie povestita, ci 0 realitate traita. EI nu este de tipul unei nascaCiTi ca acelea pe caTe Ie citim in TOmanele noastrl? de astazi, ci e 0 Tealitate vie, despTe caTe se cTede ca s-a petTecut in timp14Ti stravechi ~i ca influenteaza in continuaTe lumea ~i soaTta oamenilor" ; mitul este totodata fOTma aTmonios concentTata a unOT evenimente imaginaTe ~i Teale, toate exprimind un mod fantastic daT ~i specific de a intelege, de a vedea ~i aPTecia lumea. Mitul exprima evenimente, relatii, conexiuni; mitul exprima caTacteTe, "modele" sau, dimpotTiva, tipm-i vrajma~e, respingatoare. Mitul expTima psihologii colective, StTUCtUTi rhetipale sate voci individuale TamaSI? a necunoscute. E greu de inchipuit istoria culturii, a valorilor spiritualitatii umane fara mituri. N u-~i poate imagina nimeni sculpturile civilizatiei Parasca-Nasca sau Chimu, poemele maya~e sau aztece fara proiectiile mitologice precalumbiene. Nimeni nu ~i-ar ptttea reprezenta cultura clasica greaca sau latina fara mithos-ul popoarelor respective. Pictura sau sculptura rena~terii ar fi la fel de neinteles fara elementele mitice care Ie-au hranit. La fel creatia lui Bach sau Haendel. Cum ar fi aratat creatia eminesciana jara Hyperion, cea a lui Shelley fara PTometeu ? etc. Prometeu, sptme MaTx in pTefata la Deosebirea dintre filozofia naturii la Democrit ~i filozofia naturii la Epicur, este "eel mai nobil sfint ~i martir din calendarul filozofic". Ca mttlte "penonaje" sau tipuri alediferitelor mitologii, Prometeu este mitul metamorfozat in idee, mitul-idee, mitvtl-simbol al razvratirii ratiunii impotTiva tuturor rezistentelor ~i opacitatilor la cunoa$tere ~i adevar. Pe scheletul unui mit imaginatia folclorica aplica de-a lungul secolelor filoso fia ei, sensurile ~i adevarurile ei. Timpurile eroice dau trasaturi eroice "penonajului" mitic: Beethoven, Goethe, Shelley traind
XI

entuziasmul naJterii unei noi lumi aveau sa accentueze 1n Prometeu dimensiunea titanismului, a ratiunii temerare Ji incoruptibile. Alta va fi parabola gidiana a mitului prometeic, abstractizat Ji sofisticat, pus in relatie <:ueJecul Ji destramarea ratiunii. Intr-un fel, cartea hii lI1ircea Eliade Aspecte ale mitului (care apare pentrzt prima oara in roma?leJte) se inscrie, indiscutabil polemic - in optica autorului de istorie a religiilor Ji filosof al culturii - mai ales impotriva tentativelor de .acest ultim fel dea goli mithos-ul de esenta lui care nseamna traire reala, fapt petrecut aievea. Rationalizarea excesiva a miturilor, transformarea lor in fictiuni duce practic - ne lasa sa intelegem autoral - la anuJarea functiilor iradiaJZte de semnificatii ale acestora. Mircea Eliade inscrie aici 0 pledoarie pentru salvarea mithos-ului, a substratului folcloric al culturilor, al prospetimii genuine a acestora. Din perspectiva unei pozitii umanist-rationaliste, Miraa Eliade analizeaza diferite infa,tiJari Ji aspecte ale mitului, urmarind nu atit functia cognitiva, estetica a ,acestuia, cit mai ales cea etica, modelatoare: "Cercetarea noastra va avea in primul rind drept obiect so,cietatile primitive in care, mitul este - sau a fast pina in timpul din urma - viu, in sensul ca infatiJeaza modele pentru comportarea omeneasca Ji prin ins.aJi ,aceasta confera existentei semnificatii Ji valoare. A in'felege structura Ji functia miturilor in societatile tradifionale despre care este vorba nu inseamna numai a elucida 0 etapa din istoria gindirii omeneJti, in5eamna deopotriva a intelege mai bine 0 categorie de contemporani de-ai nOJtri". (p. 2) 0 subtila Ji mai ,tranJanta disociere opereaza autorul in privinta mitu1'ilor cosmogonice, mituri ale originii pe care Ie vede .dispuse deopotriva 11I-t "numai intr-un trecut mitic, dar ji zntr-un viitor fabulos". Aceasta, subliniaza autorul, ,este "concluzia la care au ajuns stoicii Ji neopitagoreicii, prin elaborarea sistematica a ideii veJnicei intoarceri a lucrurilor. Dar nOfiunea de origine e legata
XII

mai ales de ideea de perfectiune ~i beatitudine". (p. 51) Pe cit de fecunde, de operante sint analogiile ~i concluziile autorului in cercetarea mitului propriu-zis, pe cit de interesante ~i inedite sint observatiile referitoare la gama larga a relatiilor dintre mit ~i cultura, dintre mit, saga ~i basm, pe atit de putin functionale mi se par cele tributare schemei (paradoxa! moderne) dupa care orice ideologie ar fi 0 mitologie. Chiar daca conceptia revolutionara a dialecticii materialiste presupune lupta lucida, subordonata unui ideal c/e perfectionare a umanitatii, prin aceasta ea nu poate fi asimilata prin reductie unui mithos. SfZr~itul societatii moc/erne nu inseamna sfZr~itul umanitatii, ci numai 0 treapta dialectic necesara in desavir~irea acesteia din urma. Apocalipsa, viziunile eshatologice ~i milenariste, examinate prin prisma aceleia~i maniere a reductiei, risca uneori prin insa~i semnificatia lor metafmica, u~or voalata, sa faca mai putin vizibil mobilismul real al timpului ca prospectie a devenirii, ca intelegere in ultima instanta a sensurilor multiple ale praxisului istoric. Consistente ni se par in schimb observatiile care iau zn discutie unele aspecte ale crizei spirituale contemporane cu referire speciala la declinul anumitor limbaje artistice, la experimentul in sine, la faptul ca "elitele" gasesc in extravaganta ~i in neinteligibilitatea operelO1moderne "posibilitatea unei gnoze initiatice". Meditatii asupra destinului umanitatii, asupra cailor de regenerare spirituala a acesteia, asupra resurselor imaginarului, Aspecte ale mitului este 0 treapta extrem de utila in intelegerea sistemului de gindire al acest~ti homerid al istoriei religiilor care a transformat disciplina cunoa~terii mitologice intr-o epopee a ideilor.
V AS/LE N/COLESCU

CUVINT INAINTE

ACEASTA MICA LUCRARE A FOST SCRISA PENtru coleqia "World Perspectives" (Harper, New York), pe care 0 conduce Ruth Nanda Anshen. Ea se adreseaza deci in primul rind marelui public cultivat. Am reluat ~i dezvoltat in cuprinsul ei diverse observatii infati~ate in lucrarile noastre anterioare. Nu putea fi yorba de 0 analiza exhaustiva a glndirii mitice. $i de data aceasta, scumpul ~i savantul meu prieten, doctorul Jean Gouillard ~i-a asumat sarcina revizuirii textului francez. n rog sa fie convins ca ii pastrez 0 adlnca recuno~tinta.
MIRCEA Universitatea- din Chicago Aprilie, 1962 ELIADE

Capitolul I STRUCTURA MITURILOR

Importanta "mitului viu"

DE :MAI BINE DE 0 JUMATATE DE VEAC, SAvantii occidentali au situat studiul mitului lntr-o perspectiva care contrasta In chip apreciabil cu, sa zicem, aceea a veacului al XIX-lea. In loc de a trata, ca predecesorii lor, mitul In acceptiunea -obi~nuita a termenului, altfel zis, drept 0 "fabula", 0 ",fiqiune", 0 "inventie", I-au acceptat a~a cum era lnteles In societatile arhaice, unde mitul ,desemneaza, dimpotriva, -0 "istorie adevarata" ~i, mai mul! Inca, foane pretioasa dat fiind ca este sacra, exemplara ~i semnificativa. Dar aceasta noua valoare semantica atribuita termenului de "mit" face destul de echivoca folosirea lui In limbajul curent. Intr-adevar, acest cuvlnt e folosit azi atlt In sensul de "fiqiune" sau de "iluzie" dt ~i In sensu!, familiar mai ales emologilor, sociologilor ~i istoricilor religiilor, de "traditie sacra, revelatie primordiala, model exemplar". Vom starui mai lncolo asupra istoricului diferitelor semnificatii pe care cuvlntul "mit" le-a 1mbracat In lumea antica ~i cre~tina (d. capitolele VIII-IX). Toata lumea ~tie ca de la Xenofon (aproximativ 565-470 l.e.n.) lncoace - care a criticat ~i lnlaturat cel dintli expresiile "mitologice" ale divinitatii folosite de Homer ~i de Hesiod - grecii au golit treptat mythos-ul de orice valoare religioasa ~i metafizica. Opus adt lui

logos cit ~i mai tirziu lui historia, mythos a- sfiqit prin a indica tot "ce nu poate exista cu adevarat". La rindul sau, iudeo-cre~tinismul considera de domeniul "rriinciunii" ~i al "iluziei" tot ce nu era justificat sau validat de unul din cele doua T estamente. Nu in acest sens (dealtminteri cel mai obi~nuit in limbajul curent) in~elegem noi "mitul". Mai precis, nu stadiul mintal, sau momentul istoric in care mitul a devenit 0 "fiqiune" ne intereseaza pe noi. Cercetarea noastra va avea in primul rind drept obiect societa~ile primitive in care mitul este - sau a fost pina in timpul din urma - "viu", in sensul ca ina~i~eaza modele pentru comportarea omeneasca ~i prin insa~i aceasta confera existen~ei semnifica~ie ~i valoare. A in~elege structura ~i funqia miturilor in societa~ile tradi~ionale despre care este vorba nu inseamna numai a elucida a etapa din istoria gindirii omene~ti, inseamna deopotriva a in~eleg~ mai bine 0 categorie de contemporani de-ai no~tn. Ca sa ne marginim la un exemplu, acela al a~a-numitelor cargo cults 1 ale Oceaniei, ar fi greu -sa interpretam 0 serie intreaga de eomportari neobi~nuite fara a ne rderi la justificarea lor mitica. Aceste culte profetice ~i milenariste proclama iminen~a unei ere fabuloase de abundenta~i de fericire. lndigenii vor fi din nou stapini asupra insulei lor ~i nu vor mai munci, caci moqii . se vor intoarce in vapoare mare~e, indrcate eu marfuri, asemenea cargoboturilor uria~e pe care albii Ie intimpin a in porturile lor. lata pentru ce cele mai multe din
1 Cargo cults - term en folosit pentru a desemna anumite cuIte religioase axate pe credinp in instaurarea unei "imparaj:ii dt 0 mie de ani" a dreptaj:ii, egalitaj:ii ~i prosperitaj:ii, care au aparut in dndul ba~tina~ilor din partea de est a Noii Guinee, de un de s-au propagat in alte regiuni ale Pacificului. Caracteristica acestor credinj:e consta in aceea ca semnalul mileniului va fi datde Intoareerea spiritelor moqilor pe bordul unui eargobotminunat, Incare at (u nesfiqite cantitaj:i de buriuri europene care vor fi distribuite eredincio~ilor (n.r.) ..

aceste cargo cults necesita, pe de 0 parte, distrugerea animalelor dome stice ~i a utilajului, ~i pe dealta, construqia unor mari magazii in care vor fi depozitate proviziile aduse de mOI1i. Cutare mi~care profetizeaza sosirea lui Cristos pe un vapor de marfuri; 0 alta a~teapta sosirea "Americii". 0 noua era paradiziaca va incepe, ~i adeptii cultului respectiv vor deveni nemuritori. Anumite culte implica de asemeni acte orgiace, caci interdiqiile ~i obiceiurile pamintului sanqionate de tradi~ie i~i vor pierde ratiunea de a fi, ~i locul lor va fi luat de libertatea absoluta. Dar tQate aceste acte ~i credin~e se explica prin mitul inghitirii Lumii de catre neant, urmata de 0 noua Facere ;i de inscaunarea pocii de AUT, mit de carene vom ocupa mai departe. Fapte similare s-au produs in 1960 in Congo cu prilejul dobrndirii independentei nationale. In cutare sat ba~tina~ii au scos acoperi~urile colibelor ca sa lase sa treaca ploaia de monezi de aur pe care stramo~iiaveau s-o faca sa cada. IIntr-alta parte, in delasarea generala, numai drumurile ce due spre cimitir au fost intretinute, pentru a da stramo~ilor posibilitatea sa ajunga in sat. Pina ~i excesele orgiace aveau un sens, de vreme ce, potrivit mitului, rn ziua in care va incepe Era Noua, toate femeile vor apaI1ine tuturor barbatilor. E foarte probabil ca fapte de acest gen vor deveni din ce in ce mai rare. Se poate presupune ca, drept, urmare a dobindirii independentei de catre fostele colonii, "comportarea mitica" va dispare. Dar ceea ce se va intimpla rntr-un viitor mai mult sau mai putin rndepartat nu ne va ajuta sa intelegem ceea ce s-a intrmplat recent. Ceea ce ne intereseaza inainte de toate e sa sesizam sensul acestor ,comportari stranii, sa Intelegem cauza ~i justificarea acestor excese. Caci a Ie intelege inseamna a Ie recunoa~te drept fapte omene~ti, drept fapte de cultura, drept creatii ale spiritului, iar nu drept rabufniri patologice ale instinctelor, drept bestialitate sau infantilism. Nu exista alta alternativa: sau ne straduim sa negam, sa minimalizam sau sa uitam
3

asemenea excese, considedndu-Ie cazuri izolate de "salbaticie", care vor disparea cu totul, dnd triburile se vor fi "civilizat" ; sau ne dam osteneala sa in~elegem an teceden tele mitice care explica, justifica excesele de acest gen ~i Ie confera, 0 valoare religioasa. Aceasta din urma atitudine este, dupa parerea noastra, singura care merita sa fie re~inuta. Numai intr-o perspectiva istorico-religioasa sint asemenea comportari susceptibile sa se impuna drept fapte de cultura ~i sa-~i piarda caracterul aberant sau monstruos de joc copiEiresc sau de act pur instinctiv.

Interesul prezentat de "mitologiile primitive"

T oate marile religii mediteraneene ~i asiatice dispun de mitologii. Este insa preferabil sa nu incepem studiul mitului pomind, sa zicem, de la mitologia greaca, sau egipteana, sau indiana. Majoritatea miturilor grece~ti au fost povestite ~i, prin urmare, modificate, articulate, sistematizate, de Hesiod,~i de Homer, de rapsozi $i de mitografi. Tradi~iile mitologice ale Orientului Apropiat ~i ale lndiei au fost cu grija reinterpretate ~i prelucrate de teologii $i rituali~tii respectivi. Ceea ce nu Inseamna desigur ca: 1 - aceste mari mitologii ~i-ar fi pierdut "substan~a lor mitidi" ~i ca n-ar mai fi dedt "literaturi", sau ca 2 - tradi~iile mitologice ale societa~ilor arhaice n-ar fi fost remaniate de preo~i ~i de barzi. lntocmai ca marile mitologii care au sfiqit prin a se transmite prin texte scrise, mitologiile "primiI ti ve" pe care primii cala tori, misionari ~i emografi Ie-au cunoscut in stadiul oral, au 0 "istorie"; altfel zis, ele au fast transform ate ~i imboga~ite de-a lungul veacurilor' sub influen~a altor culturi superioare, sau multumita geniului creator al anumitor inclivizi exceptional de inzestra~i.
4

E totu~i preferabil saincepem cu studiul mitului in societatile arhaice ~i traditionale, chiar de va fi sa abordam mai tlrziu mitologiile popoarelor care au jucat un rol important In istorie. Aceasta deoarece, In ciuda modificarilor lor de-a ~ungul timpului, miturile "primitivilor" Inca mai oglindesc 0 stare primordiala. E vorba in plus despre societati in care miturile mai slnt inca vii, in care ele fundamenteaza ~i justifica Intreaga comportare ~i intreaga activitate a omului. Rolul ~i funqiune~ miturilor sint susceptibile (sau au fost pina in timpuldin urma) de a fi observate ~i descrise de etnologi. In legatura cu fieeare mit, precum ~i cu fiecare ritual al societatilor arhaice, a fost posibil sa punem intrebari ba~tina~ilor ~i sa aflam, eel putin In parte, semnificatiile date de ei. Evident, aceste "documente vii" inregistrate In cursul anchetelor duse la fata locului nu rezolva toate dificultatile. Ele prezinta 111 schimb avantajul, considerabil, de a ne ajuta sa punem coreet problema, adica sa situam mitul in eontextul sau sociologic originar.

Incercare de a da 0 definitie mitului

Ar fi greu sa dam mitului 0 definitie care sa fie acceptata de toti savantii ~i care sa fie in acela~i timp a.ccesibila nespeciali~tilor. Dealtminteri, este oare macar posibil sa gasim 0 singura definitie susceptibila sa Imbrati~eze to ate tipurile ~i toate funqiunile mitului, il1 toate societatile arhaice ~i tradition ale ? Mitul este 0 realitate eulturala extrem de complexa care poate fi abordata ~i interpretata In perspective multiple ~i complementare. Intruclt ma prive~te, definitiacare mise pare cea mai putin imperfecta, dat fiind ca este cea mai larga, e urmatoarea : mitul poveste~te 0 istorie sacra; el relateaza un eveniment care a avut loc In timpul prim or&

dial, timpul fabulos al "inceputurilor". Altfel zis, mitul poveste~te cum, mul~umita ispravilor fiin~elor supranaturale, 0 realitate s-a nascut, fie ca e yorba de realitatea totala, Cosmosul, sau nwnai de un fragment: 0 insula, o specie vegetala, 0 coinportare umana, 0 institu~ie. E a~adar intotdeauna povestea unei "faceri": ni se poveste~te cum ceva a fost produs, a Inceput sa fie. Mitul nu vorbe~te decit despre ceea ce s-a intimplat realmente, despre ceea ce s-a intlmplat pe deplin. Personajele miturilor sint fiin~e supranaturale. Ele sint cunoscute mai ales prin ceea ce au facut in: timpul prestigiosal "inceputurilor". Miturile reveleaza a~adar activitatea lor creatoare ~idezva]uie sacralitatea (sau nwnai caracterul "supranatural")operelor lor. In fond, miturile descriu diversele ,~i uneori dra.maticele izbucniri In lume a sacrului (sau a supranaturalului). Tocmai aceast~t'izbucnire a sacruhii fundamenteaza cu adevarat lumea' ~i o face a~a cum arata azi.Mai mult inca: tocmai in urma interven~iilor fiin~elor supranaturale este omul ceea ce e azi, 0 fiin~a muritoare, sexuata ~i culturala. Vom avea prilejul sa completam ~i sa nuan~am aceste citeva indica~ii preliminare, dar se euvine sa. subliniem, fara Intirziere un fapt care ni se pare esen~ial: mitul este considerat drept 0 istorie sacra, a~adar 0 "istorie adevarata", dat fiind ca 'se referalntotdeauna Ia realitati. Mitul cosmogonic e "adevarat", deoarece existen~a lumii sta marturie in aceasta privin~a; mitul referitor la originea mor~ii este de asemeni "adevarat", deoarece faptul ca omul e muritor il dovede~te; ~i a~amai ~parte .. Din faptul ca mitul poveste~te a~a-zisele gesta ale fiin~elor supranaturale ~i manifestarea puterilor lor sacre, el devine modelul exemplar al tuturo.r activita~ilor omenqti semnificative. Cind inisionarul-etnolog C. Strehlow Ii intreba pe australienii arunta de ce celebreaza anumite ceremonii, i se raspundea in chip invariabil: "Pentru ca a~a Ie-au statornicit stramo~ii
6

no~tl'i" 1. Iar populatia kai din Noua Guinee refuza sa-~i modifice felul de a munci ~i de a trai~i explica acest lucru in felul urmator: "A~a au facu! ai no~tn Nemu (stramo~ii mitici) ~i noi facem la fel" 2. Intrebat care e explicatia cutarui amanunt aL uneicei.-emonii~ dntaretul navajo raspundea: "Pentrucapoporulsfirtt a facut a~a prima oara" 3.!ntllniin exact aceea~ijusti~ ficare in rugaciunea care insote~te ritualul tibetan primitiv: "Ap cum nis-a transmis de la inceputul facerii lumii, a~a trebuie noi sa jertfim [ ... ]. A~a cum au facut stramo~ii no~tri in timpurile stravechi, a~a facem noi astazi" 4. ~i tot aceasta e justificarea invocata de teologii ~i de rituali~tii hinrlu~i. "Trebuie sa facem ceea ce zeii au facut la inceput." (Satapatha Brahmana, VII, 2, 1, 4.) "A~aau facut zeii; a~a fac oamenii." (Taittiriya Brahmana, 1, 5, 9, 4, 6).5 Dupa cum am aratat intr-aha parte 6, chiar ~i comportarile ~i activitatile profane ale omului i~i gasesc modelele in faptele fiintelor supranaturale. La ba~tina~ii navajo "femeile trebuie sa se a~eze eu picioarele incruci~at'e sub ele ~i intr-o parte, barbatii cu picioarele incruci~ate inainte, pentru ca sta spus ca, la inceput, Femeia schimbatoare ~i Uciga~ul de mon~tri s-au a~e1 C. Str/;;hlow, Die Aranda und Loritja-Stiimme in Zentral-Australien, vol. III, p. 1; d. Lucien Levy-Bruhl, La mythologie primitive, Paris, 1935, p. 123. A se vedea ~i T. G. H. Strehlow, Aranda Traditions, Melbourne University Press, 1947, p. 6. 2 Ch. Keisser, citat de Richard Thurnwald, Die Eingeborenen Australiens und der Sudseeinseln, in Religionsgeschichtliches Lesebuch, 8, Ttibingen, 1927, p. 28. 3 Clyde Kluckhohn, Myths and rituals: A General Theory, in Harvard Theological Review, vol. XXXV, 1942 (pp. 45-79), p. 66. Cf. Ibid. alte exemple. 4 Mathias Hermanns, The Indo-Tibetans, Bombay, 1954, p. 66 ~i urm . . 5 Vezi M. Eliade, Le My the de fEternel Retour, Paris, 1949, p. 44 ~i urm. (The Myth of Eternal Return, New York, 1954, p. 21 ~i urm.). 6 Le My the de l'lurnel Retour, p. 53 ~i urm.

zat in aceste pozitii 1. Potrivit traditiilor mitiee ale tribului australian karadjeri, toate obieeiurile pamintului, toate eomportarile au fost intemeiate, in "Vremea Visului", de doua fiinte supranaturale, Bagadjimbiri (de pi Ida, felul de a eoace cutare graunte, sau de a vina un animal cu ajutorul unui ciomag, pozitia anume ce trebuie luata ca sa urinezi etc. 2). lnutil sa inmultim exemplele. Dupa cum am aratat in Le Ai ythe de l'Eternel Retour (M itul v9nicei intoarceri) ~i dupa cum se va vedea ~i mai bine in cele ee vor urma, funqia dominanta a mitului este de a infati~a modelele exemplare ale tuturor riturilor ~i ale tuturor activitatilor omene~ti semnificative: atlt alimentatia sau casatoria, clt ~i munca, educatia, arta sau intelepciunea. Aeeasta conceptie nu este lipsita de importanta pentru intelegerea omului soeietatilor arhaice ~i traditionale, ~i vom starui asupra ei in cele ce vor urma.

"lstorie adevarata" -

"I storie

falsa"

Vom adauga ca in societatile in care mitul inca mal este viu, ba~tina~ii deosebese eu grija miturile - "istorii adevarate" - de fabule sau de basme, pe care Ie numesc "istorii false". Amohtonii pawnee "stabilese 0 deosebire intre istoriile adevarate ~i istoriile false, ~i rinduiesc printre istoriile adevarate in primul rind pe toate cele care se refera la originile lumii; protagoni~tii acestora sint fiinte divine, supranaturale, cere~ti sau astrale. Numaideclt dupa aeeea vin basmele care relateaza minu1 Clyde Kluckhohn, op. cit., p. 61, 11 cireaza pe W. W. Hill, The Agricultural and Hunting Methods of The Navaho Indians, New Haven, 1938, p. 179. 2 Cf. M. Eliade, Alythes, reves et mysteres, Paris, i957, pp. 255-256.

natele aventuri ale eroului na~ional, un om din popor care a devenit salvatorul poporului sau, eliberindu-l de mon~tri, scapindu-l de foamete sau de alte calamita~i, saviqind alte ispravi nobile ~i aducatoare de bine. Urmeaza, in sf1r~it, istoriile In legatura cu a~anumi~ii medecine-men 1 ~i care explica cum a doblndit cutare vrajitor puteri supranaturale, cum s-a nascut cutare sau cutcl3:e asocia~ie de ~amani. lstoriile false sint acelea care povestesc aventurile ~i ispravile nicidecum lnal~;;ltoare ale coyotului, lupul dmpiei. Pe scun, In istoriile adevarate avem de-a face cu sacrul ~i cu supranaturalul ; In cele false, dimpotriva, cu un continut profan, deoarece coyotul e extrem de popular In aceasta mitologie ca ~i In celelalte mitologii nord-americane, In care apare sub trasaturile unui ln~el;ltor, ale unui mi~el, ale unui prestidigitator ~i ale unui desavlqi t tidlos." 2 lndienii din tribul cherokee fac de asemeni deosebirea dintre miturile sacre (cosmogonia, crearea a~trilor, originea mortii) ~i istoriile profane care explid, de pilda, anumite curiozitati anatomice sau fiziologice ale animalelor. Regasim aceea~i deosebire In Africa; negrii herero socotesc d istoriile care povestesc inceputurile diferitelor grupe ale tribului slnt adeyarate, dat fiind ca se refera la fapte care au avut lac cu adevarat, In timp ce povestirile mai mult sau mai pu~in cornice n-au nici un temei. Clt despre ba~tina~ii din Togo, ei considera miturile referitoare la origine drept "absolut reale" 3. lata motivul pentru care miturile nu se potpovesti oricum. In numeroase triburi ele nu slnt recitate in
1 Medecine-men - In literatura engleza de specialitate - termen prin care sint desemna\i vracii ~i vrajitorii triburilor indiene din America de Nord. (n.r.). 2 R. Pettazzoni, Essays on the Histor'y of Religion, Leiden, 1954, pp. 11-12. Cf. de asemeni Werner Miiller, Die Religionen der Waldlandindianer Nord-Amerikas, Berlin, 1956, p. 42. 3 R. Pettazzoni, op. cit., p. 13.
9

prezen~a femeilor ~i a copiilor, adica In prezen~a rreini~ia~ilor. Indeob~te, miturile sint Imparta~ite neofi~ilor de ni~te batrlni instructori, In timpul perioadei lor de izolare In jungla, ~i aceasta face parte din ini~ierea lor. In aceasta privin~a, R. Piddington observa despre popula~ia karadjeri: "Miturile sacre care nu pot fi cunoscute de femei se refera Indeosebi la cosmogonie ~i mai ales la instituirea ceremoniilor de ini~iere 1". Spre deosebire de "istoriile false" care pot fi povestite oridnd ~i oriunde, miturile nu trebuiesc recitate dedt 'in cursul unui interval de timp sacru (In genere toamna sau iarna, ~i numai noaptea 2). Acest obicei s-a pastrat chiar ~i la popoare care au depa~it stadiul culturii arhaice. La turco-mongoli ~i la tibetani, recitarea dntecelor epice ale ciclului Gesor nu poate avea loc dedt In nop~ile de iarna. "Recitarea este asimilata unui farmec puternic. Ea ajuta la ob~inereaunor avantaje de tot felul, Indeosebi succes la vlnatoare ~i la razboi [ ...]. Inainte de a se recita se pregate~te 0 arie presarata cu faina de orz prajita. Ascultatorii sint a~eza~i de jur Imprejur. Bardul recita epopeea timp de mai muIte zile. Altadata, zice-se, se vedeau atunci pe aceasta arie urmele copitelor calului lui Gesor. Recitarea provoca a~adar prezen~a reala a eroului." 3

Ce dezvaluie miturile
Deosebirea statornicita de indigeni Intre "istoriile adevarate" ~i "istoriile false" este semnificativa. Cele doua categorii de nara~iuni Infa~i~eaza "istorii", adica re1 R. Piddington, citat la ceremoniile de inifiere,

1959.
2

d.

de L. Levy-Bruhl, p. 115. Cu pnvlre M. Eliade, Naissance mystique, Paris,

A se vedea exemplele In R. Pettazzoni, op. cit., p. 14, n. 15. R. A. Stein, Recherches sur Npopee et Ie barde au Tibet, Paris, 1959, pp. 318-319.
3

10

lateaza 0 succesiune de evenimente care au avut loc intr-un trecut indepartat ~i fabulos. Cu toate ca personajele miturilor sint in genere zei ~i fiinte supranaturale, iar cele ale basmelor ni~te eroi sau ni~te animale minunate, toate aceste personaje au 0 trasatura comuna: nu fac parte din lumea ceade toate zilele. $i totu~i, indigenii au simtit ca e vorba de "istorii" radical diferite. Caci tot ce e relatat de mituri ii privqte direct, pe dnd basmele ~i fabulele se refera laevenimente care, chiar daca au produs schimbari in lume (d. particularitatile anatomice sau fiziologice ale anumitor animale), n-au modificat "conditia" omului ca atare.1 .. intr-adevar, miturile descriu nu numai originea lumii, a animalelor, a plantelor ~i a omului, ci ~i taate evenimentele primordiale in urma carora omul a devenit ceea ce e azi, adica 0 fiiRta muritaare, sexuata, organizata in societati, nevoita sa munceasca ~i muncind potrivit anumitor reguli. Daca lumea exista; daca omul exista, luctul se explica prin aceea ca fiintele supranaturale au desfa~urat 0 activitate creatoare '"in vremea inceputurilor". Dar alte evenimente au avut loc . dupa facerea lumii ~i a omului, iar omul, a~a cum arata azi, e rezultatul direct aI' acestor evenimente mitice, el este constituit de aceste evenimente. E muritor pentru ca ceva s-a inumplat in illiJ tempore. Daca acest lucru nu s-ar fi intimplat, omul n-ar fi muritor ; ar fi putut exista la infinit, ca pietrele, sau ~i-ar fi putut schimba periodic pielea, ca ~erpii; drept care ar fi fost in stare sa-~i primeneasca viata, adica s-o reinceapa la infinit. Dar mitul originii monii istorise~te ce s-a intimplat in illd
1 Evident, ceea ee Intr-un trib e eonsiderat "istorie adevarata" po ate deveni pentru tribul veein 0 "istorie falsa". "Demitizarea" e un proces care se ;nt;lne~te chiar ~i In stadiile arha~ce de eultura. Important e faptul ca "primitivii" simt Intotdeauna diferenj:a dintre mit ("istorie adevarara") ~i basm saU legenda (nistol'ii false"). Cf. Anexa I: Miturile ~i basmele eu zlne.
11

tempo!e ~i, povestind acest incident, explidi de ce omul e muntor. A~ijderea, un anumit trib traie~te de pe urma pescuitului, ~i face acest lucru pentru ca in vremurile mitice o fiinta supranaturala i-a lnvatat pe stramo~i cum sa prinda ~i sa friga pe~tele. Mitul istorise~te povestea primului pescuit, efectuat de Fiinta Supranaturala ~i, fadnd acest lucru, reveleaza totodata un act supraomenesc, ii invata pe oameni cum sa-l saviqeasca ~i, in sflqit, explica pentru ce tribul trebuie sa se hraneasca in felul acesta. Am putea u~or inmulti exemplele. Dar c_ele-care preceda arata ~i a~a indeajuns de clar de ce, pentru omul arhaic, mitul prezinta cea mai mare importanta, in timp ce basmele ~i fabulele nu. Mitull1invata "istoriile" primordiale care I-au constituit din punct de vedere existential, ~i tot ce se refera la existenta lui ~i la propriul sau mod de a exista in Cosmos 11 prive~te direct. Vom vedea indata consecintele pe care aceasta stranie conceptie le-a avut in ceea ce prive$te comportarea omului arhaic. E cazul sa observam ca, a~a cum omul modern se socote~te un produs al istoriei, omul societatilor arhaice se proclama rezultatul unui anumit numar de evenimente mitice. Nici unul, nici celalalt nu se considera "dat", "Hcut" 0 data pentru totdeauna, a~a cum, de pilda, se face 0 unealta intr-un chip definitiv. Un om modern ar putea rationa in felul urmator: sint a~a cum sint azi pentru ca un anumit numar de evenimente mi s-au intimplat, dar aceste evenimente n-au fost cu pu~inta dedt pentru ca agricultura a fost descoperita acum vreo 8.000-9.000 de ani ~i pentru di civilizatiile urbane s-au dezvoltat in Orientul Apropiat antic, pentru ca Alexandru Macedon a cucerit Asia, iar August a intemeiat imperiul roman, pentru ca Galileu ~i Newton au revolutionat conceptia despre univers, deschizind calea descoperirilor ~tiintifice ~i pregatind aVlntul civilizatiei industriale, pentru ca
12

Revolu~ia franceza a avut loc ~i pentru ca dupa razboaiele napoleoniene ideile de libertate, de democra~ie ~i de justi~ie sociala au rascolit din temelii lumea occidentala ~i a~a mai depane. Tot astfel, un "primitiv" ~i-ar putea spune: sint cum sint azi pentru ca 0 serie de evenimente s-au petrecut inaintea mea. Dar el trebuie numaidedt sa adauge: evenimente care s-au petrecut In vremurile mitice, care constituie, prin urmare, 0 istorie sacra, dat fiind ca personajele dramei nu sint oameni, ci fiin~e supranaturale. Mai mul! inca: 1n timp ce un om modern, de~i se considera produsul desfa~urarii istoriei uniyersale, nu se crede dator s-o cunoasca 1n totalitatea ei, omul societa~ilor arhaice e nu numai obligat sa-~i rememoreze istoria mitica a tribului sau, dar el reactualizeaza periodic 0 parte destul de mare din ea. Aici sesizam deosebirea cea mai imponanta dintre omul societa~ilor arhaice ~i omul modern: ireversibilitatea evenimentelor care, pentru acesta din urma reprezinta nota caracteristica a istoriei, nu constituie 0 eviden~a pentru cel dint1i. Constantinopolul a fost cucerit de turci 1:n 1453, iar Bastilia a cazut la 14 iulie 1789. Aceste evenimente sint ireversibile. Elra 1ndoiala, 14 iulie devenind sarbatoarea na~ionala a Republicii Franceze, luarea Bastiliei se comemoreaza 1n fiecare an dar nu evenimentul istoric Pentru omul societa~ilor propriu-zis 1 este reactualizat. arhaice, dimpotriva, ceea ce s-a petrecut ab origine e susceptibil sa se repete prin for~a riturilor. Esen~ialul pentru el e, a~adar, cunoa~terea miturilor. Nu numai pentru ca miturile 1i of era 0 explicatie a lumii ~i a propriului sau mod de a exista in lume, ci mai ales pentru ca, rememorlndu-~i-Ie, reactualizindu-le, el e 1:n stare sa repete ceea ce zeii, eroii sau stramo~ii au facut ab origine. A cunoa~te miturile 1nseamna a afla originea lu1 Cf. Mythes, reves et mysteres, p. 27 ~i urm.
13

crurilor. eu alte cuvinte, afElm nu numai cum lucrurile au ajuns sa existe, ci ~i unde Ie putem gasi ~i cum Ie putem face sa apara din nou atunci dnd ele dispar.

Ce Inseamna "a cunoa~te miturile"

Miturile totemice australiene consta ,de cele mai multe ori in povestirea destul de monotona a peregrinarilor stramo~ilor mitici sau ale animalelor totemice. Se poveste~te cum, in "vremea visului" (alcheringa) - adica in vremurile mitice - aceste fiin~e supranaturale .~i-au facut apari~ia: pe pamint ~i au intreprins lungi calatorii, oprindu-se uneori spre a modi fica peisajul sau sprc a face anumite animale ~i plante, ~i in cele din urma au disparut sub pamint. Dar cunoa~terea acestor mituri este esentiala pentru via~a australienilor. Miturile ii invata cum sa repete gesturile creatoare ale fiin~elor supranaturale ~i, prin urmare, cum sa asigure inmul~irea cutarui animal sau a cutarei plante. Aceste mituri se comuni.ca neofi~ilor in timpul ini~ierii lor. Sau, mai curl'nd, ele slnt "celebrate", adica reactualizate. "Clnd tinerii barba~i strabat diferitele ceremonii de ini~iere, se celebreaza in prezen~a lor 0 serie de ceremonii care, de~i Slilt reprezentate exact ca acelea ale cultului propriu-zis - afara de anumite particularita~icaracteristice - n-au totu~i drept scop inmultirea ~i cre~terea totemului de care e vorba, ci urmaresc numai sa arate felul de a celebra aceste culte celor care vor fi, sau care au ~i fost, chiar atunci, promova~i In rl'ndul barbatilor." 1
1 C. Strehlow, Die Aranda Imd Loritja-Stiimme in ZentralAustralien, vol. III, p. 1-2; L. Levy-Bruhl, op. cit., p. 123. Referitor la ini1ierile ell prilejul puberdi1ii in Australia, d. NaissC!J1ces mystiques, p. 25 ~i urm .
.14

Vedem a~adar ca "istoria" povestita. de mlt constltuie 0 cunoa~tere de ordin ezoteric, nu numai pentru ca este secreta ~i se transmi te l'n cursul unei initieri, dar ~i pentru ca aceasta "cunoa~tere" este l'nso~ita de 0 putere magica-religioasa. Intr'-adevar, a cunoa~te originea unui obiect, a unui animal, a unei plante etc., Inseamna a dobl'ndi asupra lor 0 putere magica:, multumita careia reu~im sa Ie dominam, sau sa Ie lnmultim potrivit bunului nostru plac. Erland Nondenskiold a relatat dteva exemple deosebit de sugestive, referitoare la indienii cuna. Potrivit credin~ei lor, vl'natorul eu succes e cel care cunoa~te originea vl'natului.lar daca izbutim sa domesticim anumite animale, putem face acest lucru deoarece vrajitorii cunosc secretul crearii lor. De asemeni, sl'ntem l'n stare sa tinem l'n mlna un fier ro~u, sau sa apucam cu ml'inile ~erpi venino~i, daca cunoa~tem originea focului ~i a ~erpilor. Nordenskiold poveste~te ca ,,1ntr-un sat cuna, anume Tientiki, se gase~te un baiat de 14 ani care intra l'n foc fara sa pa~easca nimic, numai pentru ca cunoa~te vraja focului. Perez a vazut adesea persoane apudnd cu ml'na un fier ro~u ~i altele domesticind ~erpi". 1 E yorba de 0 credin~a destul de raspl'ndita ~i care nu apaqine numai unui anumit tip de cultura. In insula Timor, de pilda, dnd 0 orezarie merge prost, cineva care cunoa~te tradi~iile mitice referitoare la orez se duce pe dmp. "EI l'~i petrece noaptea In cabana plantatiei, recitlnd legenda care explica cum s-a ajuns sa se cultive orezul (mit de origine) ... Cei care fac acest lucru nu slnt preo~i." 2 Recitl'ud mitul de origine, ei silesc orezul sa se arate frumos, viguros ~i des, ~a cum era dnd a aparut pentru prima oara. Nu spre a-I "instrui" , spre a-I ,,1nvata" cum sa se poarte i se amin1 E. Nordenskiold, Faiseurs de miracles et voyants chez les Indiens Cuna, in Revista del Instituto de Etnologia, Tucuman, vol. II, 193:2, p. 464; 1. Levy-Brillil, op. cit., p. 118. 2 A. C. Kruyt, cirar de 1. levy-Bruhl, op. cit., p. 119. 15

te~te cum a fost creat. El este silit in chip magic sa se intoarca la origine, adica sa reitereze crearea sa exemplara. Kalevala poveste~te cum batrinul Vainamoinen s-a ranit gray ipe dnd construia 0 barca. Atunci "a l'nceput sa ~easa farmece, asemenea tuturor vracilor magicieni. Spuse vorbele de vraja, / Lungi desdntece rostit-a, / Potrivi cum se cuvine / Preaascunsele cuvinte, / Dar nu-i mai veneau In minte / Vorbe despre fier, Inalte J Ce i-ar fi Inchis ~i rana, / Ar fi fost zavor puternic / Pentru rani de fier facute, / De o~elul eel albastru." In cele din urma, dupa ce a cerut ajutor altor vrajitori, Vainamoinen a exclamat: ,,~tiu de und' se trage fierul, / Unde se nascu otelul ; / Aerul fU-Intlia muma, / Cel mai virstnic din fra~i, apa ; / Fierul fu: din to~i mai tinar, / Se ivi, la mijloc, focul. / Ukko, zeul eel mai mare, / Cel Atoateziditorul, / Despani din aer apa, / A retras din mari pamintul; / Bietul fier nu se nascuse, / Nu avea puteri sa creasca. / Ukko, zeul cel din aer, / Amindoua palmi frecat-a, Degetele lui, pe toate, I Pe genunchiul lui, pe stingul ; / S-au nascut din el !rei fete, / Mindre fiice ale Firii ; / C1te~trele fura mume j Ale fierului, - oblqii / A' otelului albastru." 1 E cazul sa notam ca, In acest exemplu, mitul originii fierului face parte din mitul cosmogonic ~i 11 prelunge~te Intrudtva. De~inem aici 0 nota specifid, extrem de importanta, a miturilor de origine, nota pe care 0 yom studia In capitolul urmator. Ideea ca un leac nu-~i produce efectul dedt daca-i cunoa~tem originea e foarte raspl'ndita. ,II vom cita din nou pe Erland Nordenskiold: "Fiecare dnt magic trebuie sa fie precedat de un desdntec care vorbe,~te des1 Aili Kolehmainen Johnson, Kalevala. A from the Finish, Hancock, Michigan, 1950, p. , Elias Liinnrot, Kalevala, in romanelte de Iulian Editum de Stat pentru literatura ~i arta, 1959,
16

Prose Translation 53 ~i urm. (\1ezi Vesper, Bucure~ti, pp. 104 ~i 110.)

pre ongmea leacului folosit, altfel acesta nu-~i produce efectul [ ... ]. Pen tru ca leacul sau dn tul sa-~i produca efectul, trebuie sa cunoa~tem originea plantei, felul in care a fost zamislita de catre cea dintii femeie". 1 In dnturile rituale na-khi publicate de J. F. Rock, se spune in mod expres: "Daca nu se poveste~te originea unei doctorii, ea nu trebuie folosita".2 Sau: "Nu trebuie vorbit despre ea decit numai daca se poveste~te originea ei". 3 Vom vedea in capitolul urmator ca, intocmai ca in mitul lui Vainamoinen citat mai sus, originea leacurilor este strins leg:na de povestirea originii lumii. Vom preciza totu~i aici ca e yorba de 0 conceptie generala care se poate formula in felul urmator: nu se poate zndeplini un ritual daca nu i se cunoa?te "originea", adica mitul care poveste?te cum ritualul a fost indeplinit pentru prima oara. In timpul serviciului funerar, ~amanul na-khi, dto-mba, dnta :
nO sa-l Inso\im acum pe mort ~i 0 sa avem parte de noi dureri sa dansam din nou ~i 0 sa-i doboril11 la pa1111ntpe demoni. Daca nu ~tim de unde vine dansul, N u trebuie sa vorbim despre el, Dad nu cunoa~tem originea dansului, Nu putem dansa".4

Ceea ce aminte$te intr-un chip straniu de declaratiile fa cute lui Preuss de autohtonii uitoto :
1 E. Nordenskiold, La conception de l'a.me chez les lndieny Cuna de l'lsthme de Panama, in Journal des Amel'icanistes, N.S., t. 24, 1932 (pp. 5-30), p. 14. 2 J. F. Rock, The Na-khi Na.ga Cult and Related Ceremonies, Roma, 1952, vol. II, p. 474. 3 Ibid., vol. II, p. 487. 4 J. F. Rock, Zhi-ma frmeral ceremony of the Na-khi, Viena,. Modling, 1955, p. 87.
17

"Acestea slnt cuvintele (miturile) tatalui nostru, propriile sale cuvinte. Mulrumita acestor cuvinte dansam, ~i dansul n-ar exista daca el nu ni le-ar fi daruit" 1. in cele mai multe cazuri nu ajunge sa cunoa~tem mi1:ul de origine, trebuie sa-l recitam; ne proclamam Intrucltva ,~tiinra, 0 aratam. Dar asta nu e totul: re<citind sau celebrind mitul originii, ne lasam patrun~i de .atmosfera sacra In care s-au ,desfa~urat evenimentele mi-raculoase. TImpul mitic al originilor este un timp "tare", ,deoarece el a fost transfigurat de prezenra activa, creatoare a fiinrelor supranaturale. Recitind miturile ne reintegram In acel timp fabulos ~i, prin urmare, devenim lntr-un fel "contemporanii" evenimentelor 'evocate, ne lmparta~im din prezenra zeilor ~ a eroilor. S-ar putea 'Spune, lntr-o formula sumara, ca "traind" miturile ie~im ,din timpul profan, cronologic, ~i patrundem lntr-un timp .calitativ diferit, un timp "sacru", deopotriva primordial ~i recuperabil la infinit. Aceasta funqie a mitului asupra careia am staruit In Le My the de ['Eternel Retour (indeosebi p. 35 ~i urm.) se va desprinde ~i mai bine In cursul analizelor care vor urma.

Structura ~i functia miturilor

Aceste clteva observatii preliminare ajung sa preci'zeze anumite note caracteristice ale mitului. ,In linii :generale se po ate spune ca 1 - mitul, a~a cum 11 traiesc 'Societatile arhaice, constituie istoria faptelor fiinrelor 'Supranaturale; 2 - ca aceasta istorie este considerata ,ca fiind absolut adevarata (pentru ca se refera la ni~le realitati) ~i sacra (pentru ca es~~ opera fiintelor supranaturale); 3 - ca mitul se refera lntotdeauna la 0 "creatie", el poveste~te cum aajuns un lucru sa existe,
1 K. Th. Preuss, Religion und Mythologie Goningen. 1921-1923, p. 625.
der Uitoto,

I-II,

sau cum au luat na~tere 0 comportare, 0 institutie, un fel de a munci; acesta e motivul pentru care miturile constituie paradigmele oridirui act omenesc semnificativ ; 4 - ca, avind cuno~tinta de mit, cunoa~tem "originea" lucrurilor, ~i astfel ajungem sa Ie dominam ~i sa Ie manipulam dupa bunul nostru plac ; nu este yorba de 0 cunoa~tere "exterioara", abstracta, ci de 0 cunoa~tere pe care 0 "traim" in chip ritual, fie narind mi tul l:n cursul unei ceremonii, fie efectul:nd ritualul caruia el ii serve~te drept justificare; 5 - se poate spune, in sflqit, ca, intr-un fel sau intr-altul, "traim" mitul, in sensul ca sintem patrun~ide puterea sacra, exaltanta a evenimentelor pe care ni Ie rememoram ~i Ie reactualizam. "A trai" miturile implica a~adar 0 experienta cu adevarat "religioasa" de vreme ce ea se deosebe~te de experienta obi~nuita a vietii cotidiene. "Religiozitatea" acestei experien~e se datoreaza faptului ca reactualizam evenimente fabuloase, exaltante, semnificative, asistam la operele creatoare ale fiintelor supranaturale; incetam de a mai exista in lumea de toate zilele ~i patrundem intr-o lume transfigurata, aurorala, impregnata de prezenta fiintelor snpranaturale. Nu e yorba de 0 comemorare a evenimentelor mitice, ci de reiterarea lor. Personajele mitului redevin prezente, devenim contemporanii lor. Aceasta mai implica de asemeni ca nu mar. traim in timpul cronologic, ci in timpul primordial,. timpul in care evenimentul a avut loc pentru prima: oara. lata motivul pentru care se poate vorbi despre "timpul tare" al mitului: e timpul prodigios, "sacru" ~ dnd ceva nou, ceva tare ~i semnificativ s-a manifestat din plin. A retr~G acel timp, a-I reintegra cl:t mai des. cu putin~a, a asistadin nou la spectacolul operelor divine, a regasi fiintele supranaturale ~i a invata din noUi leqia lor creatoare, iata dorin~a pe care 0 putem descifra ca In filigran in toate reeditarile rituale ale miturilor. Pe scurt, miturile reveleaza ca lumea, omul ~ii
19l

viata au 0 origine ~i 0 istorie supranaturala. ~i ca. aceasta istorie e semnificativa, pretioasa ~i exemplara.. N-am putea lncheia mai bine decit citind pasajele dasice in care Bronislav Malinovski a incercat sa. formuleze natura ~i funqia mitului in societatile primitive; "Considerat, din punctul de vedere a ceea ce e viu intr-insul, mitul nu reprezinta. 0 explicatie menita :sa satisfaca 0 curiozitate ~tiintifica, ci 0 povestire care face din nou sa. traiasca. 0 realitate originara. ~i care corespunde unei profunde nevoi religioase, unor nazuin~e morale, unor constringeri ~i unor imperative de ordin social ~i chiar unor exigente practice. In civilizatiile primitive, mitul indepline~te 0 funqie indispensabila.; d exprima, scoate in relief ~i codifica. credintele; salvgardeaza. ~i impune principiile morale; garanteaza. eficacitatea ceremoniilor rituale ~i ofera. reguli practice ce urmeaza. sa. fie folosite de om. Mitul e a~adar un element esential al civilizatiei omene~ti; el nu numai ca 11U reprezinta. 0 van a. afabula~ie, ci este, dimpotriva., 0 realitate vie, la care nu incetam sa. recurgem; nu 0 teorie abstracta. sau 0 desfa.~urare de imagini, ci 0 adevarata. codificare a religiei primi tive ~i a intelepciunii practice [ ...]. Toate aceste naratiuni constituie pentru ba~tina~i expresia unei realita~i originare, mai ampla ~i mai bogata. sub aspectulsemnificatiei decit aceea actuala, ~i care determina viata imediata., activita~ile ~i destinele omenirii. Cunoa~terea pe care omul a are despre aceasta. Tealitate ii reveleaza sensul riturilar ~i al sarcinilor de ardin moral, precum ~i madul in care trebuie sa Ie in,deplineasca". 1

1 B. Maiinovski, Myth in Primitive Psychology, dus In volumul Magic, Science and Religion, New pp. 101-108.
:20

1926, reproYork, 1955,

Capitolul II PRESTIGIUL MAGIC AL "ORIGINILOR"

Mituri de origine ~i mituri cosmogonice

ORICARE lSTORlE MITlCA RELATIND ORIGInea a ceva presupune ~ prelunge~te cosmogonia. Din punctul de vedere al structurii, miturile de origine pot fi asemuite cu mitul cosmogonic. Facerea lumii fiind crea~ia prin excelen~a, cosmogonia devine modelul exemplar pentru toate soiurile de "crea~ii". Asta nu inseamna ca mitul de origine imita sau copiaza modelul cosmogonic, dci .nu e vorba de 0 gin dire pusa la punct ~i sistematica. Dar orice noua apari~ie - un animal, 0 plant~f, 0 institu~ie - implica existenta unei lumi. Chiar cind este vorba sa explice cum, pomind de la 0 stare de lucruri diferita, s-a ajuns la situatia actuala (de pilda, cum s-a indepartat cerul de pamint, sau cum a devenit omul muritor), "lumea" exista deja, de~i structura ei era diferita, de~i ea nu era inca lumea ?zoastrCl. Orice mit de origine poveste~te ~i justifica 0 "situatie nOlia" - noua in sensul ca nu exista chiar de la inceputul lumii. Miturile de origine prelungesc ~i completeaza mitul cosmogonic: ele povestesc cum a fost lumea modificata, imbogatita sau saracita. lata motivul pentru care anumite mituri de ongme Incep prin a schita 0 cosmogonie. lstoria marilor familii ~i a dinastiilor tibetane Incepe prin a reaminti cum cosmosul s-a nascut dintr-un ou. "Din esenta celor cinci elemente primordiale a ie~it un ou mare [ ... ].

"21

Optsprezeee oua au ie~it din galbenu~ul aeestui ou. Oul care se afla in mijlocul aeestor optsprezeee oua, un ou de mele marin, s-a despaqit de eelelalte. Aeestui ou de mele marin is-au ivit madulare, apoi einei sim~uri, totul desavlr~it, ~i a devenit un baiat de 0 atlt de extraordinara frumuse~e, inelt parea ca nu este deelt implinirea unui legamint ()lid la smon). Drept care fu numit Ye-smon. Regina Tehu-lchag, so~ia lui, a naseut un fiu, Dbang-Idan in stare sa se metamorfozeze eu ajutorul magiei". 1 Genealogiaurmeaza mai departe, povestind originea ~i istoria diverselor clanuri ~i dinastii. Cinturile genealogiee polineziene Ineep ~n aeela~i fel. Textul ritual hawalan eunoseut sub numele de Kumulipo este "un imn genealogie inrudindfamilia regala, a direi proprietate era, nu numai eu zeii poporului intreg, slavi~i laolalta eu eelelalte grupuri polineziene aliate, nu numai eu ;~e,fii diviniza~i, Ao, naseu~i in lumea vie, in spi~a familiala, ei ~i eu a~trii din eer, eu plantele ~i eu animalele folosite zilnie de-a lungul vie~ii paminte~ti ..." 2. Intr-adevar, dntulineepe prin a evoea :
Timpulln care pamlntul fu cu violenra schimbat, timpul in care cerurile se schimbara separat, timpul In .care soarele rasarea spre a .cia lunii lumina etc. 3

1 Ariane Macdonald, La Naissana du Monde au Tibet, In: Sources Oriemales, !, Paris, 1959 (pp. 417~452), p. 428. Cf. ~i R. A. Stein, Recherches sur l'epopee et Ie barde au Tibet, p. 464. 2 Martha Warner Beckwith, The Kumulipo. A Hawaiian Creation Cham, The University of Chicago Press, 1951, p. 7. 3 Ibid. p. 45. "Lumina care rena~te In fiecare zi, soarele care in fiecare an se intoarce din sud ~i relnsuflere~te pamlnrul reprezinta nu numai simboluri, ci ~i imagini exemplare ale na~terii Ia om, sau factori determinanri in progresiunea rasei catre perfeqiune ... A~a cum universul ceresc Wakea sfarma lanrurile nOPiii ~i rl~ne~te din slnul apelor care-l rineau prizonierul beznei, copilul sfarma inveli~ul care-l rinea prizonier In sinul maid-si ~i razbate la lumina, la viara, la lumea intelectului". (Ibid. pp. 182-183.)
22

Asemenea dntece rituale genealogice slnt compuse de barzi In timp ce principesa este insarcinata ~i sInt transmise dansatorilor hula, spre a fi lnvatate pe de rost. Ace~tia din urma, barbati ~i femei, danseaza ~i recita dntul fara intrerupere, pin a la na~terea copilului. Ca. ~i cum dezvoltarea embriologica a viitorului ~ef ar fi insoti ta de recapi tularea cosmogoniei, a is!oriei lumii ~i: a istoriei tribului. Cu ocazia gestatiei unui ~ef, se "reface" simbolic lumea. Recapitularea este deopotriva 0' rememorare '~i 0 reactualizare rituala, prin dntece ~ii dansuri, a evenimentelor mitice esentiale de la facerea lumii incoace. ' Intilnim conceptii~i ritualuri analoge la populatiile primitive din India. De piI&l la santali guru i-ul, recita mitul cosmogonic in folosul fiedlrui individ, dar numai de doua ori: prima oara "dnd unui santal i se recunoa~te deplinatatea drepturilor in slnul societatii (...). Cu acest prilej guru-ul recita istoria omenirii de la facerea lumii ; el incheie povestind na~terea aceluia pentru care ritul e indeplinit". Aceea~i ceremonie se repeta in timpul servjciului funerar, dar de asta data guru-ul transfera pe cale ritual a sufletul decedatului in cealalta Lume 2. La indienii gondi ~i la indienii baigas, cu prilejul rituaIurilor celebrate intru slavirea lui Dharti Mata ~i a luii Thakur Deo, preotul recita mitul cosmogonic~i aminte~te ascultatorilor rolul considerabil pe care tribul sau I-a jucat la facerea lumii 3. Cind magicienii munda izgonesc spiritele rele, ei recita dntecele mitologice ale assurilor. Dar assurii au inaugurat 0 epoca noua atl't in ce prive~te zeii, dt ~i In ce prive~te oamenii ~i, pentm
1 Guru - Invafator sau duhovnic (in limba sanscrita) (n. r.). 2 P. O. Bodding, Les Santals, in Journal Asiatique, 1932, p. 58 ~l urm. 3 V. Elwin, The Baiga, Londra, 1939, p. 305; W. Koppers, Die Bhil in Zentralindien, Viena,1948, p. 242. 23

acest motiv, istoria ispravilor lor poate fi considerata ca faclnd parte dintr-un mit cosmogonic.1 La indienii bhil, situa~ia este lntrucltva diferita. Unul singur dintre dnturile magice urmarind un ~el medical Infa~i~eaza caracterul unui mit cosmogonic, anume, Cintul Domnului.ln schimb, cele mai multe din aceste cinturi slnt In realitate mituri de origine. Socotit ca vindeca toate bolile, Cintul lui Kasumor Damor, de pilda, poveste~te migra~iunile grupului bhil D~mor din Gujerat spre Sudul lndiei centrale 2. 1 este a~adar mitul a~ezarii teritoriale a grupului, cu alte cuvinte, istoria unui nou inceput, replica a facerii lumii. Alte dnturi magice reveleaza originea bolilor 3. Ne referim la miturile bogate In aventuri din care sflqim prin a afla J:mprejurarile ivirii bolilor, eveniment care, de fapt, a schimbat structura lumii.

Rolul miturilor in materie de vindecari

In ritualul de vindecare a bhil-ilor, un amanunt e de~sebit de interesant. Magicianul"purifica" locul de linga patul bolnavului ~i deseneaza cu malai un mandol. In cuprinsul desenului, el introduce casa lui Isvor ~i a lui Bhagw~n, ~i deseneaza de asemeni ~i chipurile lor. Imaginea astfel desenata e pastrata plna la vindecarea totala a bolnavului 4. Insu~i termenul de mandol tradeaza originea indiana. yorba, bineln~eles, despre mandala, desen complex care joaca un 1'01 important In riturile tan trice indo-tibetane. Dar acest mandala este mai Ina1 W. Koppers, Die Bhil, p. 242; Erneless, Encyclopaedia Mundarica, vol. 2 L. Jungblut, Magic Songs of the Internationales Archiv fur Ethnographie, p. 6. 3 Ibid., pp. 35 ~i urm., 59 ~i urm. 4 Ibid., p. 5.
I"

J. Hoffmann et A. van III, Patna, 1930, P. 739. Bhils of Jhabua State in XLIII, 1943 (p. 1-136),

24

inte de orice, 0 imago mundi: el reprezinta deopotriva cosmosulin miniatura ~i panteonul. Construqia sa e ca o noua facere a lumii. Prin urmare, desenind acest mandol la picioarele patului unui bolnav, magicianul bhil repeta cosmogonia, chiar daca in dn turile ri tuale pe care le intoneaza nu se face in mod expres aluzie lamitul cosmogonic. Operatia are cu siguranta un scop terapeutic. Devenit in chip simbolic contemporan al facerii lurnii, bolnavul se cufunda in plenitudinea primordiala; se lasa patruns .ae foqele gigantice care, in illo tempore, au facut cu putinta facerea lumii. In aceasta privinta, nu e lipsit de interes sa amintim ca la triburile navajo, mitul cosmogonic, urmat de mitul ivirii primilor oameni .ain sinul pamintului, e recitat mai ales cu prilejul vindecarilor sau in timpul initierii unui ~aman. "T oa te ceremoniile sint axate in jurul unui pacient, Hatrali (acela asupra caruia se dnta), care poate fi un bolnav, sau numai un bolnav psihic, de pilda, un om speriat de un vis, sau care n-are nevoie dedt de 0 ceremonie, ca s-o Inve~e In cursul ini~ierii sale Intru puterea de a oficia in acest dnt, caci un medicine-man nu poate purcede la 0 ceremonie de vindecare dt timp n-a fost supus el i'nsu~i acestei ceremonii." 1 Ceremonia mai comporta de asemeni executarea pe nisip a unor de sene complexe care simbolizeaza diferitele etape ale facerii lumii ~i istoria mitica a zeilor, a stramo~ilor ~i a omenirii. Aceste desene (care seamana in mod straniu cu acele mandala indo-tibetane) reactualizeaza unele dupa altele evenimentele care au avut loc In timpurile mitice. Asculti'nd povestirea mitului cosmogonic (urmat de relatarea miturilor de origine) ~i contemplind desenele pe nisip, bolnavul e proiectat in afara timpului profan ~i introdus In plenitudinea timpului primordial: e adus
1 Hasteen Klah, Navajo Creation M'yth: The Song of the EmerSanta Fe, 1942, p. 19. Cf. ~i ibid., pp. 25 ~i urm.~i 32 ~l urm.
&.ence,

25

"in <;p pina la originea Lumii ~i asista astfel la cosmooi" gome. Solidaritatea dimre mitul cosmogonic, mitul de origine al bolii ~i al leacului, ~i ritualul vindecarii magice poate fi admirabil sesizata la tribul na-khi, popula~ie apartinind familiei tibetane, dar traind de multa vreme in China de sud~est, ~i indeosebi in provincia lunnan. Potrivit traditiilor lor, la inceput, universul era in chip judicios impartii: intre a~a-numitii Na.ga ~i oameni, dar mai tlrziu 0 inimicitie i-a despartit. Furio~i, Naga au raspindit in lume bolile, sterilitatea ~i tot felul de flageluri. Naga pot de asemeni fura sufletele oamenilor, imbolnavindu-i. Daca nu sint imbunati priri: mijloace rituale, victim a moare. Dar prin forta farmecelor sale magice, preotul-~aman (Dto-mba) e in stare sa-i sileasca pe Naga sa elibereze sufletele furate ~i intemnitate 1. ~amanul insu~i nu e in stare salupte impotriva a~anumitilor Naga dedt pentru ca, cu concllrsul lui Garuda, ~amanul primordial, Dto-mba, a pomit aceasta lupta in timpul mitic. Dar ritualul vindecarii consta, la drept vorbind, in recitarea solemna a acestui eveniment primordial. Dupa cum spune categoric un text tradus de Rock 2, "daca nu poveste~ti originea lui Garuda, nu trebuie sa vorbe~ti despre el". ~amanul recita a~adar mitul originei lui Garuda: el poveste~te cum ouale au fost create prin magie pe Muntele Kailasa ~i cum din aceste oua s-au nascut Garuda-sii, care mai apoi au coborlt in dmpie spre a-i apara pe oameni impotriva bolilor provocate de Naga. Dar, inainte de a povesti na~terea acestor Garuda, dntul ritual poveste~te pe scurt facerea lumii. "In vremea in care cenll a aparut se raspindira soarele, luna, a~trii ~i planetele, ~i pamintul; dnd muntii, vaile, pomii ~i stlncile au aparut, in acea vreme au aparut Naga ~i balaurii etc."
::I

1 ]. F. Rock, The Na-khi

Naga Cult and Related

Ceremonies,

Roma, 1952, vol. I, pp. 9-10. 2 Ibid., vol. I, p. 98. 3 Ibid., vol. I, p. 97.
26

Cele mai multe dintre aceste dnturi rituale cu scop tamaduitor incep cu evocarea cosmogoniei. lata un exemplu: "La inceput, in vremea in care cerul, soarele, luna, a~trii, planetele ~i pamintul inca nu se ivisera, pe dnd inca nimic nu se ivise etc." 1 $i se poveste~te facerea lumii, na~terea demonilor ~i ivirea bolilor, ~i, in cele din urma, aparitia ~amanului primordial Dto-mb<i, care a adus leacurile necesare. Un alt text 2 incepe prin evocarea timpului mitic: "La inceput, pe dnd totu1 era amestecat etc.", spre a povesti na~terea Naga-silor ~i a Garuda-silor. Se poveste~te apoi origina bolii (deoarece, dupa cum am vazut mai sus, "daca nu se poveste~te originea leacului el nu trebuie folosit"), prin ce mijldace s-a propagat ea de la 0 generatie la alta ~i, in cele din urma, lupta dintre demoni ~i ~aman: "zvirlind sageata, duhul transmite dintilor ~i gurii boala ; Dto-mba smulge sageata etc. ;demonul da trupului boala azvirlind sageata in trup; Dto-mba 0 scoate etc." 3 Un alt dnt ritual incepe in .elul urmator: "Trebuie povestita originea leacului, fara de care nu se poate vorbi despre el. .In vremea in care cerul, stelele, soarele ~ luna ~i planetele au aparut, ~i in care pamintu1 a aparut" etc., "in vremea aceea s-a nascut Ts'o-dzep'er-ddu." 4 Urmeaza un foarte lung mit care explidi originea leacurilor: lipsind de acasa timp de trei zile, Ts'o-dze-p'er-ddu i~i gase~te 1a intoarcere parintii morti. El hotara~te atunci sa porneasca: in cautarea unui leac in stare sa impiedice moartea ~i se duce in Tara $efului Duhurilor. Dupa multiple aventuri, fura leacurile miraculoase, dar, urmarit de Duh, cade la pamint ~i leacurile se risipesc, dind na~tere plantelor medicinale.
1 Ibid., vol. I, p. 108.
2

3 4

Ibid., vol. II, p. 386 ~l urrn. Ibid., vol. II, p. 489. Ibid., vol. I, p. 279 ~i urrn.
27

Reiterarea cosmogoniei
Anumite texte publioate de Hermanns Sint ~i mai elocvente. ,In cursul ritualului .de vindecare, ~amanul nu se margine~te numai sa rezume cosmogonia, ci -11 invoca pe Dumnezeu ~i-l roaga din toata inima sa faca 0 nOHa IHme. Una din aceste rugaciuni Incepe prin a aminti ca "pamintul a fost creat, apa a fost creata, universul intreg a fost creat. Au fostde asemeni create berea rituala chi ~i prinosul de orez so", ~i se incheie cu 0 evocare: "Veni~i, Duhurilor 1" 1 Un alt text infa~i~eaza "geneza lui chi ~i aceea a bauturii alcoolice dyo. Potrivit unei vechi tradi~ii, locul lor de ba~tina e Insu~i acela al pomului Sang Ii ~i al pomului Sang log. In interesul lumii intregi, ~i spre binele nostru, vino, 0, solul lui Dumnezeu. Tak bo Thing, zeu cu puteri supranaturale, a coborrt odinioara ca sa faca lumea. Coboara din nOH aCHm ca 5-0 mai faci 0 data". 2 E clar capentru a pregati bauturile rituale chi ~i dyo trebuie sa cuno~ti mitul originii lor, care este intim legat de mitul cosmogonic. Dar, lucru ~ mai interesant, creatorul e invitat sa coboare din nou In vederea unei noi faceri a lumii, spre folosul bolnavului. Se vede ca, In aceste dnturi magice cu scop medical, mitHl originii leacHrilor e Intotdeauna integrat in mitul cosmogonic. Am citat, in capitolul precedent, dteva exemple din care rezulta ca in terapeuticile primitive un leac nu devine eficace dedt daca amintim pe cale rituala originea lui, in prezen~a bolnavului. Un mare numar de desdntece din Orientul Apropiat ~i din Europa con~in istoria bolii ~i a demonului care a provocat-a, evodnd In acela~i timp momentul mitic in care o divinitate sau un sEnt a reu~it sa stavileasca rauI. Un desdntec asirian Impotriva durerilor de din1i aminte~te 1 M.
2

Hermanns, The Indo-Tibetans, p. 66 ~i urm. Ibid., p. 69 (sublinierea ne aparrine, M. E.),

28

ca, "dupa ee Anu a faeut eerul, eerul a nlcut pammtul, pamintul fluviile, fluviile eanalele, eanalele baltile, ba]tile Viermele". $i Viermelese <duse "Inlacrimat" la Sham ash ~i la Ea ~i-i Intreba ce i se va da sa manince, sa "distruga". Zeii Ii ofera fructe, dar Viermele cere din~i de om. "Pentru ea ai vorbit a~a. 0, Vierme, fie ca Ea sa te sfarlme cu mina lui puternica !" 1 Asistam aici : 1 - la faeerea lumii; 2 - la na~terea Viermelui ~ a bolii ; 3 - la gestul primordial si paradigmatic (distrugerea Viermelui de catre Ea). Eficienta terapeutica a desdntecului consta In faptul di, rostit In chip ritual, el reactualizeaza timpul mitic al "originii", adt originea lumii dt ~i originea durerilor de dinti ~i a tratamentului lor. Se Intimpia uneori ca recitarea solemna a mitului cosmogonic sa serveasca la vindecarea anumitor boli sau deficiente. Dar, cum yom vedea mai departe, aceasta aplicatie a mitului cosmogonic nu este dedt una prinHe mai multe altele. lntrudt este modelul exemplar al tuturor "creatiilor", mitul cosmogonic e susceptibil sa ajute bolnavul sa-~i "rdnceapa" viata. Multumita tntoarcerii la origine speram sa ne na~tem din nou. Dar toate ritualurile medicale pe care Ie-am examinat acum urmaresc 0 Intoarcere la origine. Ai impresia ca, pentru societatile arhaice, viata nu poate fi repamta, ci numai CTeata din nou printr-o Intoarcere la izvoare. 1ar "izvorul" prin excelenta e tl~nirea prodigioasa de energie, de viata ~i de fertilitate care a avut loc odata eu facerea lumii. T oate acestea reies clar din multiplele aplicatii rituale ale mitului cosmogonic polinezian. Potrivit acestui mit, nu existau la Inceput dedt apele ~i bezna. 10, zeul 5uprem,a despaqit apele prin puterea gindului ~i a cu1 Campbell Thompson, Assyrian Medical Texts, Londra, 1923, p. 59. A se vedea ~i istoria mi'tid a armecului impotriva ~erpilor, nascocir de Isis in ilio tempore, in G. Roder, Urklmden ZUr Religion des alten Aegypten, lena, 1915, p. 138 ~i urm.
29

vintelor sale ~i a creat cerul ~i pamlntul. El a spus: "Apele sa se desparta,Cerul sa se faca, Pamlntul sa devina!" Aceste cuvinte cosmogonice ale lui 10, mul~umitacarora lumea ~i-a Incepm existenta, slnt cuvinte creatoare, purtatoare de putere sacra. Ca atare, oamenii Ie rostesc In toate Imprejurarile In care ceva trebuie facut, creat. Ele slnt repetate In ritul fecundatiei unei matrice sterile, In ritul vindecarii trupului ~i a spiritului, dar ~i cu prilejuL monii, al razboiului ~i al povestirilor genealogice .. lata cum Ie exprimaHare Hongi, un polinezian din zilele noastre: "Cuvintele mul~umita carora 10 a modelat Universul adica multumita carora acesta a fost zamislit ~i adus sadea na~tere unei lumi de lumina - acelea~i cuvinte slnt folosite In ritul fecundarii unei matrice sterile. Cuvintele multumita carora 10 a HCll! sastraluceasca lumina prin bezna sint folosite In riturile menite sa Inveseleasca un suflet amadt ~i abatut, neputin~a ~i senilitatea, sa rasplndeasca lumina asupra lucrurilor ~i a locurilor ascunse, sa-i inspire pe cei care com pun clnturi dar ~i In Infrl'ngerile suferite In razboi, precum ~i In multe alte Imprejurari care 11 Imping pe om la disperare. In toate cazurile similare, acest rit care are drept scop rasplndirea luminii ~i a bucuriei, reproduce cuvintele de care 10 s-a folosit ca sa Invinga ~i sa risipeasdi bezna" 1. Acest text e remarcabil. El constituie 0 marturie directa ~i de prim ordin cu privire la funqia mitului cosmogonic Intr-o societate traditionala. Dupa cum am vazut, acest mit serve~te drept model pentru tot felul de ",crea~ii"; atit procrearea unui copil clt ~i restabilirea unei situatii militare compromise sau a unui echilibru psihic amenin~at de melancolie ~i disperare. Aceasta capacitate a mitului cosmogonic de a fi aplicat pe diverse planuri de referin~a ni se pare deosebit de semll. 1 E.
30 S. C. Handy, Polynesian Religion, Honolulu, 1927, pp. lO-

nificativa. Omul societa~ilor tradi~ionale simte unltatea fundamentala a tuturor speciilor de "opere" sau de "forme", fie ele de ordin biologic, psihologic sau istoric. Un razboi nenorocit poate fi asemuit cu 0 boala, cu 0 inima abatuta ~i lntunecata, cu 0 femeie sterila, eu lipsa de inspira~ie la un poet, cu orice aha situatie existential critica In care omul e lmpinsla disperare. :;>itoate aceste situatii negative ~i disperate, In aparen~a fara ie~ire, slnt rasturnate de recitarea mitului cosmogonic, lndeosebi de repeti~ia cuvintelor multumita carora 10 a creat universul si a facut sa straluceasca lumina In bezna. Ahfel zis, co~mogonia constituie modelul exemplar al oricarei situa~ii creatoare: tot ce face omul repeta lntr-un fel "faptul" prin excelen~a, gestul arhetipal al zeului creator: facerea lumii. Dupa cum am vazut, mitul cosmogonic mai este recitat ~i cu prilejul mortii; caci moartea constituie ~i ea 0 situa~ie noua ce se cuvine a fi asumata cum trebuie pentru a fi facuta sa devina creatoare. Po~i "rata" o moarte a~a cum pierzi 0 batalie sau echilibrul psihic ~i bucuria de a trai. E de asemeni semnificativ faptul ca printre situatiile dezastruoase ~i negative Hare Hongi numara nu numai neputin~a, boala ~i senilitatea, ci ~i lipsa de inspira~ie a poe~ilor, incapacitatea lor de a crea sau de a recita cum se cuvine poemele ~i nara~iunile genealogice. Urmeaza de aici, mai lntli, ca polinezienii asemuiesc creatia poetica cu oricare aha creatie importanta, dar ~i - de vreme ce Hare Hongi face aluzie Ia naratiunile genealogice - ca memoria dntaretilor constitui~, In sine, 0 "opera" ~i ca lnfaptuirea acestei "opere" poate fi asigurata prin recitare'a solemna a mitului cosmogonic. Se Intelege pentru ce mitul acesta e atltde prestigios In ochii polinezienilor. Cosmogonia e modelul exemplar al unei serii lntregi de "faceri" : nu numai pentru ca, de fapt, cosmosul e deopotriva arhetipul ideal al oricarei situatii creatoare ~i al oricarei creatii - dar ~i deoarece cosmosul este 0 opera divina; el este a~a31

dar sanctificat in insa~i structura lui. Prin analogie, tot ce e desavir~it, "plin", armonios, fenil, intr-un cuv v vlnt: tot ce este "cosmlClzat , tot ce seamana eu un cosmos, e sacru. A face bine un lucru, a lucra, a cons1\ "

a da a ca ceva e f trui, a -crea, a structura, inseamnaforma, forma toate acestea a spune in-forma, a ,facut sa existe, ca i se da "viata", in ultima instanta, tea eeva este facut sa semene eu organismul armonios . prin excelenta, cosmosul. Dar cosmosul, repetam, e opera exemplara a zeilor, e capodopera lor. Faptul ca mitul cosmogonic e considerat drept modelul exemplar al oricarei "creatii", e admirabil ilustrat de urmatorul obicei al unui trib nord-american, osaga. Cind un copil se na~te "un om care a vorbit cu zeii" e chemat. Sosind la casa lehuzei, el recita in fata noului-nascut istoria facerii lumii ~i a animalelor terestre. Numai dupa aceea e alaptat pruncul. Mai tlrziu, clnd copilul dore~te sa bea apa, se cheama din nou acelasi om sau un altul. El recita inca 0 data istoria facerii lumii completind-o cu istoria originii apei. Clnd copilul ajunge la virsta la care se consuma alimente solide, omul "care a vorbit cu zeii" vine din nou ~i recita iara~i facerea lumii, relatind de asta data ~i originea cerealelor ~i a altor alimente 1. Ar fi cu atit mai greu sa gasim un exemplu mai elocvent in ceea ce prive~te credinta ca fiecare noua na~. tere reprezinta o. recapitulare sim~olica a cosmog<:miei ~i a istoriei -nrhtce a~tfi:butui~,Ro<stulacesiei recapitulari: eae a-I introduce, in mod ritual, pe noul-nascut in realitatea sacramentaIa a lumii si a culturii si, prin aceasta, de a valida existenta lui, proclamind-o conforma paradigmelor mitice. Mai mult inca: copilul nou-nascut e pus in fata unei serii de "inceputuri". $i nu poti "incepe" ceva declt daca ii cuno~ti "originea", declt daca
I.

1 Alice C. Fletcher and F. La Flesche, The Omaha Tribe, in 27-th Annaul Report, Bureau of American Ethnology, Washington, 1911, p. 116, nota a.
32

~tii cum acest lucru a ajuns sa existe "Incepind" sa suga, sau sa bea apa, mente solide, copi1ul este proiectat origine, atunci clud laptele, apa ~i pentru prima oara.

pentru prima oara. sau sa consume aliin chip ritual la cerealele au aparut

Intoarcerea la "origine"
Ideea pe care 0 implica aeeasta credin~a e ca prima manifestare a unui lucru este cea semnificativa ~i vaZabila, iar nu suceesive1e sale apari~ii. A~ijderea, nu ceea ce au nkut tatal ~i bunicul 11 inva~a ei pe copil, ci ceea ce au facut pentru prima oara stramo~ii, in timpurile mitice. Para indoiaEl, tatal ~i bunieul s-au marginit sa-i imite pe stramo~; s-ar putea a~adar crede ca imitindu-l petata s-ar ob~ine acela~i rezultat. Dar judednd astfel ar insemna sa ignoram rolul esen~ial al Timpului de la origine, care, am vazut acest lucru, e considerat un timp "tare" tocmai pentru ca a fost intrucltva "reeeptacolul" unei noi creatii. Timpul scurs intre origine ~i momentul prezent nu e "tare", nici "semnificativ" (cu excep~ia, binein~eles, a interv.alelor in care se reaetua1izeaza timpul primordial), ~i pentru aeest motiv nu ~inem seama de el sau ne straduim. sa-1 suprimam 1. In acest exemplu e yorba de un ritual in care mituri1e cosmogonice ~i de origine sint recitate in folosul unui singur individ, ca in cazul tamaduitori1or. Dar "intoareerea la origine", care ne ingaduie sa traim din nou timpul in care lucrurile s-au manifestat pentru prima oara, constituie 0 experien~a de 0 importan~a capita1a pentru societatea arhaica. In pagini1e care urmeaza yom discuta in mai multe rinduri aceasta ex1 Cf. Ie
My the de l'Eternel

Retour, cap. II ~i passim.

33

perienta. Sa citam Insa aici un exemplu de recltare solemna a miturilor cosmogonice ~i de origine In cadrul festivitatilor colective ale insulei Sumba. Ori de cite ori au loc evenimente importante pentru comunitate - 0 recolta abundenta, moartea unui membru eminent ete. se construie~te 0 casa ceremoniala (marapu), ~ cu acest prilej naratorii povestesc istoria facerii lumii ~i a stramo~ilor. Cu prilejul tuturor acestor evenimente, naratorii evoca cu veneratie "InceputurileC<, ,adica momen tul In care s-au consti tuit principiile culturii Insa~i ce trebuie aparata ca fiind bunul cel mai de pret. Unul din aspectele cele mai remarcabile ale ceremoniei este aceasta recitare care se Infati~eaza In realitate ca un schimb de Intrebari ~i raspunsuri Intre doi indivizi oarecum asemenea, de vreme ce sint ale~i In doua clanuri legate Intre ele prin rudenia exogama. Drept care, In aceasta clipa capitala, cei doi recitatori .Ii reprezinta pe toti membrii grupului, inclusiv mortii, ceea ce face ca recitarea mitului respectiv (pe care trebuie toto data sa ni-l reprezentam ca un mit cosmogonic) sa fie spre folosul ansamblului grupului 1.. Pe scurt, e yorba de ritualurile colective de 0 periodicitate neregulata, care compona construqia unei case cultuale ~i recitare,a solemna a miturilor de origine, de structura cosmogonica. Beneficiarul ei este ansamblul comunitatii, atlt viii cit ~i moqii. Cu prilejul reactualizarii miturilor, comunitatea Intreaga e rel'nnoita ; ea I~i regase~te "lzvoareleC<, I~i retraie~te "originile". Ideea unei Innoiri universale efectuate prin reactualizarea cultuala a unui mit cosmogonic este atestata In multe societati tradition ale. Am vorbit despre ea In Le - M :;the de l'Eternel Retour ~i yom reveni asupra acestui punct In capitolul urmator; Intr-adevar, scenariul mitico-ritual al Innoirii periodice a lumii e susceptibil sa ne dez1 Cf. C. Tj. Bertling, Notes on Myth and Ritual in South(ast
Asia,
34

Haga, 1958,pp. 3-4.

A A valuie una din funqiile dominante ale mitului, ant 1ll culturile arhaice dt ~i In primele civiliza~ii ale Orientului.

Prestigiul inceputurilor
Cele dteva exemple citate ne Ingaduie sa In~e1egem mai bine raporturile dintre mitul cosmogonic ~i miturile de origine. E yorba In primul dnd de faptul ca mitul de origine debuteaza, In nenumarate cazuri, printr-o schi~a cosmogonidl : mitul reaminte~te pe scurt momentele esen~iale ale facerii lumii, ca sa povesteasca apoi genealogia familiei regale, sau istoria tribului, sau istoria originii bolilor ~i a leacurilor ~i a~a mai departe 1. In toate cazurile, miturile de origine prelungesc ~i completeaza mitul cosmogonic. Clnd e yorba de func~ia rituala a anumitor mituri de origine (de pilda, In materie de vindecari, sau, ca la tribul nord-american osaga, miturile menite sa introduca noul-nascut In sacralitatea lumii ~i a societa~ii), avem impresia ca "eficien~a" lor rezulta, 111 parte, din faptul ca ele con~in
1 Obiceiul se men\ine chiar ~i In cuiturile evoluate, care cunosc scrierea. Cu privire la textele sumeriene, S. N. Kramer observa ca nMirurile sau epopeile poetilor sumerieni Incepeau Indeob~te printr-o evocare cosmologidi, fara vreun rapOrt direct cu ansamblul operei. lata cinci versuri extrase din prologul la Gilgamel, Enkidtt II / nfernul : Clnd Clnd Clnd Clnd Clnd cerul s-a desfacut de pamlnt, pamlntul s-a despaqit de cer, numele omului a fost desemnat, (Zeul cerului) An a luat cerul cu el, (Zeul aerului) Enlil a luat cu el pamlntu1... Hills, Colorado, sub titlul /storia 1962). A~ijderea, Incepeau istoriile

(S. N. Kramer, From the Tablets of Sumer, Indian 1956, p. 77 - lucrare tradusa In limba romana incepe la Sumer, Bucure~ti, Editura $tiin\ifica, In evul mediu, un mare numar de cronicari I~i lor locale cu Facerea Lumii ..

35

rudimentele unei cosmogonii. Aceasta impresie e confirmata de faptul ca, in anumite culturi (de pilda, la polinezieni), mitul cosmogonic e nu nurnai susceptibil de a avea 0 valoare terapeutica intrinseca, ci constituie toto data ~i modelul exemplar a tot soiul de "creatii" ~i de "faceri". Aceasta dependenta a miturilor de mitul cosmogonic se intelege mai bine daca tinem seama de faptul ca ~i Intr-un caz, ~ilntr-altul e yorba de un "lnceput". Dar "inceputul" absolut este Facerea Lumii. Nu e yorba, desigur, de 0 simpla curiozitate teoretica. Nu e de ajuns sa cuno~ti "originea", trebuie sa reintegrezi momentul creatiei cutarui sau cutarui lucru. Dar aceasta se traduce printr-o "lntoarcere In urma", pin a la recuperarea timpului originar, tare, sacru. ~i dupa cum am vazut In cele ce preced, ~i dupa cum yom vedea ~i mai bine in cele ce urmeaza, recuperarea timpului primordial, singurul In stare sa asigure innoirea totala a cosmosului, a vietii ~i a societatii, se obtine mai ales prin reactualizarea ,,1nceputului absolut", adica, prin reactualizarea Facerii Lumii. Recent, Rafaele Pettazzoni a propus sa se considere mitul cosmogonic drept 0 varianta a mitului de origine. "Urmeaza de aici ca mitul creatiei se Imparta~e~te din aceea~i natura ca ~i mitul de origine [ ... ]. Analiza noastra ne-a ingaduit sa scoatem mitul creatiei din splendida lUl izolare; el Inceteaza prin aceasta de a fi un hepax genomenon ~i reintra Intr-o clasa numeroasa de fapte analoge, miturile de origine". 1 Pentru motivele pe care Ie-am amintit, ni se pare greu sa Imparta~im acest punct de vedere. a noua stare de lucruri implidi intotdeauna 0 stare care a precedat-o, ~i in ultima instanta, aceasta este Lumea. Modificarile ulterioare se dezvolta pornind de la aceasta "totalitate" initiala. Oridt ar fi de marginit, mediul cosmogonic in care traim constituie "lumea"; "originea" ~i
1 R. Pettazzoni, Essays on th~ History oj R~ligions, pp. 27-36.

"istoria" lui preceda orice aha istorie particulara;; Ideea mitica a "originii" e lncastrata in misterul ,j'Crea~iei". Un lucru are 0 "origine", pentru ca a fost cr~at, ",dica, pentru ca 0 foqa s-a manifestat limpede in lume,tin eveniment a avut loc. In fond, originea unui lucru explica creatia acelui lucru. Dovada ca mitul cosmogonic nu e 0 simpla varianta a speciei pe care 0 constituie mitul de origine ne-o ofera faptul ca, dupa cum am vazut, cosmogoniile servesc drept modella tot felul de "crea~ii". Exemplele pe care avem sa Ie analizam In capitolul utmator vorin.:. tari, pare-ni-se, aceasta concluzie.

Capitolul III ALE iNNOIRII

MITURI ~I RITURI

insdlunare ~i cosmogonie
A. M. HOCAR T OBSER VASE CA IN INSULELE Fiji the world, Inscaunarii regelui se sau creating the eeremonia fashioning the land, nume~te creation of earth 1. Cu prilejullnsdtunarii unui suveran, eosmogo11ia era reiterata simbolie. Coneeptia ,aeeasta e destul de rasplndita la popoarele de agrieultori. Patrivit unei interpretari reeente, ungerea regelui indian, ceremonie numita rajasuya, implica 0 noua creatie a universului. 111tr-adevar, diferitele faze ale ritualului efeetuau sueeesiv regresiunea viitorului suveran catre starea embrionara, gestatia lui de un an ~i rena~terea mistiea In ealitate de cosmocrator, identifieat In aeela~i timp eu Praj~pati (Zeul-Tot) ~i eu Cosmosul. Perioada embrionara a viitarului suveran eorespunde eu proeesul de maturatie a universului ~i foarte probabil era, la origine, In legatura eu eaaeerea reeoltei. Cea de a doua faza a ritului termina alcatuirea noului trup "divin" al suveranului. Gea de a treia fau a eeremoniei rajasuya e eanstituita de a serie de rituri, al carar simbolism este din plin seas In relief de texte. Regele ridiea bratele ; el simbolizeaza Inaltarea lui axis mundi. In timp ee este uns, regele ramine in pieioare, pe tron, eu bratele ridieate: el intruchipeaza axa cos1 Le My the de l'Etemel Retour, p. 80
38

~i urm.

mica infipta in buricul pamintului - adica tronul, centrul lumii - ~i atingind cerul. Stropirea lui e in legatura cu apele carecoboara din cer, de-a lungul lui axis mundi adica regele - spre a fertiliza Pamintul1 In epoca istorica, nu se practica ritualul rajasuya decit de doua ori : prima oara, pentru a-I ungepe rege-; a doua oara spre a-i asigura suveranitatea universala. In timpurile protoistorice, insa, ritualul rajasuya era probabil anual ~i se celebra cu scopul de a regenera cosmosul. A~a se petreceau lucrurile in Egipt. Incoronarea unui nou faraon, scrie Frankfort, "poate fi considemta drept crearea unei noi epoci, dupa 0 primejdioasa intreruopere a armoniei dintre societate ~i natura, a~adar 0 situa~ie care se imparta~e~te din natura crearii universului. Acest lucru e foarte bine ilustrat de un text care con~ine un blestem adresat du~manilor regelui, asemui~i cu Apophis, ~arpele intunericului, pe care Ra 11 nimice~te in zori. Compara~ia comporta insa un ciudat adaos: Ei vor fi asemenea ~arpelui Apophis in diminea~a Anului nou. Precizarea in diminea~a Anului nou nu se poate explica decit numai in sensu~ unei intensificari: ~arpele este invins la fiecare rasarit de soare, dar Anul nou celebreaza tot pe atlt crea~ia~i innoirea diurna cit ~i inceperea unui nou ciclu anual".2 Se vede mul~umita carui mecanism. scenariul cosmogonic al Anului nou devine susceptibil de a fiintegrat in ceremonia ungerii regilor; cele doua sisteme riruale urmaresc acela~i scop: renovarea cosmica. "Dar de aceasta renovatio efectuata cu prilejulceremoniei ungere a regilor a ,avut consecin~e uria~e in ceea ce prive~te istoria ulterioara a omenirii. Pe de 0 parte, ceremoniile innoirii devin mobile, desprinzindu-se din
~l

i~ I

. 1 M. Eliade, Mephistopheles et I'Androgyne, Paris, 1962, p. 191 urm. 2 H. Frankfort, Kingship and the Gods, Chicago, 1948, p. 150. 39

cadrul rigid al calendarului; pe de aha, regele devine Intr-un fel dispunzator de stabilitatea, de fecunditatea ~i de prosperitatea cosmosului Intreg. Aceasta Inseamna a spune ca Innoirea universala nu mai e solidara cu ritmurile cosmice, ci cu persoanele ~i evenimentele istorice" 1.

A innoi lumea
E u~or de Inteles pentru ce ritualul ungerii regilor repeta cosmogonia, sau era celebrat de Anul nou. Regele era presupus ca renoveaza cosmosul Intreg. Renovarea prin excelenta are loc la Anul nou, elnd se inaugureaza un nou ciclu temporal. Dar acea reno'vatio efectuata prin ritualul Anului nou este, in fond, 0 reiterare a cosmogoniei. Fiecare An nou refncepe Crea~ia. ~i miturile, atl! cele cosmogonice elt ~i miturile de origine, sint acelea care amintesc oamenilor cum a fost creata Luinea ~i tot ce s-a Intfmplat dupa aceea. Lurilea e Intotdeauna "lumea noastra", lumea in care traim. $i cu toate ca modalitatea existentei omene~ti e aceea~i, la australieni ca ~i la occidentalii de azi, con,textele cuhuralein care existenta omeneasca poate fi sesizata variaza foarte muk E, de ,pilda, evident ca "Jumea" australienilor, care traiesc din cules ~i din vIna.toare marunta, nu este aceea~i cu .lumea agricultorilor neolitici; tot a~a cum nici lumea acestora din urma
1 M. Eliade, Mephistopheles et I'Androgyne, pp .. 193-194. ulfl aceasdi conceNie se gase~te izvorul, viitoarelor eshatologii istorice ~i politice. Imr-adevar, s-a ajuns, mai tirziu, sa se a~tepte renovarea cosmid, .minruirea l\)mii, de la un anum it tip de rege, de erou sau de rnimuitor, sau chiar de sef politic. Lurnea rnoderna inca rnai pastreaza, de~i sub un aspect foarte laicizat, speranj:a eshatologica a unei renovatio universale, efecruate prin victoria unei clase sociale sau chiar a unui panid sau a unei personalitaj:i politice (ibid.,

p. 194).
40

nu este lumea locuitorilor ora~elor din orientul apro, piat din epoca antica, nici "lumea" in care traiesc astazi popoarele Europei occidentale sau ale Statelor Unite. Deosebirile sint prea mari pentru a mai necesita scoaterea lor in relief. Nu Ie-am amintit dedt spre a pre1numpina 0 nein~elegere : citind exemple care reprezinta tipuri diferite de cultura, nu in~elegem sa ne intoarcern Ia un comparatism "confuzionist" gen Frazer. Contextele istorice ale fiecaruia din exemplele pe care Ie folosim ramin subintelese. Ni se pare 1nsa inutil sa precizam, cu privire la fiecare trib citat, care este structura lui sociaia ~i economidi ~i cu care alte triburi poate sau nu poate fi comparat. A~adar, "lumea" e intotdeauna Iumea pe care 0 cunoa~tem~i in care traim ; ea se deosebe~te de la un tip de cultura Ia altul ; exista, prin urmare, un numar foarte mare de "lumi". Important pentru cercetarea noama e insa faptul ca, inciuda deosebirii structurilor social-economice ~i a varieta~ii contextelor culturale, popoarele arhaice cred ca lumea trebuie renovata in fiecare an ~i ca aceasta innoire se efectueaza potrivit unui model: cosmogonia sau un mit de origine, care joaca rolul unui mit cosmogonic. Evident, "anul" este conceput in diferite feluri de catre primitivi, iar datele "Anului nou" variaza in raport cu clima, mediul geografic, tipul de cultura etc. E insa intotdeauna yorba de un ciclu, adica de 0 durata temporala care are un inceput ~i un sHqit. Dar, la sHr~itul unui ciclu ~i la inceputul ciclului urmator, au loc 0 serie de ritualuri care urmaresc renovarea lumii. Dupa cum am mai spus, aceasta renovatio este 0 noua crea~ie efectuata potrivit modelului cosmogonic. Exemplele cele mai simple se inuln.esc la australieni. Ma refer la mituri de origine care se reactualizeaza in fiecare an. Animalele ~i plantele, create in illo tempore de ni~te fiinte supranaturale, sint create din nou in chip ritual. In Kimberley, picturile pe stinci, considerate a fi fost pictate de stramo~ii mitici, sint repic41

tate, spre ,a Ii se reactlva puterea creatoare, a~a cum se manifestase ea pentru prima oara in timpurile mitice, adica la inceputul lumii 1. Pentru australieni, aceasta noua crea~ie a animalelor ~i a plantelor alimentare este echivalenta cuo creare din nou a lumii. $i aceasta nu numai pentru ca, dispunind de 0 hrana indestulatoare ei nadajduiau sa mai traiasca un an, ci mai ales pentru ca lumea a luat cu adevarat na~tere atunci dnd animalele ~i plantele ~i-au faelit ptntru prima oara apari~ia in Timpurile Visului. Animalele ~i plantele se numara printre operele create de fiin~ele supranatumle. A se hrani nu este numai 0 aqiune fiziologica, ci ~i una "religioasa" : llincaill crea~iile fiin~elor supranaturale, ~i Ie mincam a~a cum Ie-au mincat stramo~ii mitici, pentru prima oara, la inceputullumii 2. La australieni, cosmogonia se reduce la erearea peisajului lor familiar. Aceasta e "lumea" lor, ~i ea trebuie periodic reinnoita, altfel risca sa piara. Ideea potrivit careia cosmosul e amenin~at sa piara daca nu e creat din nou in fiecare an sta la baza principalei sarbatori a triburilor californiene karok, hupa ~i yurok. tn limbile respective, ceiemonia se nume~te "restaurarea lumii" ~i, in engleze~te, "New Year". Rostul ei e sa restabileasca sau sa consolideze pamintul pe anul care urmeaza, sau pe viitorii doi ani. La anumite triburi yurok, consolidarea lumii se ob~ine prin reconstruqia rituala a c;olibei cu aburi, rit de structura cosmogonica, cu privire la care yom gasi mai departe alte exempIe. Esen~ialul ceremonialului consta din lUhgi pelerinaje pe care preotul Ie intreprinde in tciate locurile sacre, adica in locurile unde nemuritorii au faClit anu1 Helmut Petri, Sterbende Wdt in Nordwest Australien, Brunswick, 1954, p. 200 ~i urm. ; A. P. Elkin, The Australian Aborigines, Londra, 1954, p. 220 ~i urm. 2 In ce prive~te valoarea religioasa a hranei, d. M. Eliade, op. cit., pp. 182, 195 ~i urm.
42

mne ges~un. Aceste peregrinari rituale se intind pe cite zece sau douasprezece zile. In tot acest rastimp, preotul ii intrupeaza pe nemuritori. Umblind, el ginde~te: "A~a mergea Ixkareya animas (adidi unul din nemuritori) in vremurile mitice". Ajungind la unul din locurile sacre incepe sa mature spunind: "Ixkareya yakam (adica un alt nemuritor) matura pentru mine. De acum iricolo toti acei care sint bolnavi 0 sa se simta mai bine". Apoi se urca pe un munte. Cauta 0 craca din care-~ face un toiag, spunind: "Lumea s-a sfarlmat, dar dnd am sa lncep sa tirascacest toiag pe pamint, toate crapaturile se vor umple ~i pamintul va redeveni solid". Apoi preotul coboara spre duo Gase~te acolo 0 piatra pe care 0 fixeaza solid, spunind: "Pamintul care a fost rasturnat va fi rea~zat Ia locuI sau. Oamenii vor trai (multa vreme) ~i vor fi mai tari". Dupa aceea se a~aza pe piatra. "Cind ma voi fi a~ezat pe piatra, ii explica el lui Gifford, lumea nu se va inai ridica ~i nu va mai fi rasturnata." Aceasta piatra se gase~te aici din vremurile nemuritorilor, adica de la inceputul lumii 1. "AnsambIul ritualurilor pe care Ie-am amintit constituie un scenariu cosmogonic. ,In vremurile mitice, nemuritorii au creat lumea in care californienii aveau sa traiasca; au trasat contururile ei, i-au fixat centrul ~i bazele, au Iuat masuri ca ghinda ~i somonul sa fie in numar mare ~i au exorcizat bolile. Dar aceasta lume nu mai e cosmosul atemporal ~ inalterabil in care traiau nemuritorii. E 0 Iume vie, Iocuita ~i folosita de fiin~ in carne ~i oase, supuse Iegii devenirii, batdnetii ~i moqii. De aceea ea cere 0 reparatie, 0 renovare, 0
1 A. L. Kroeber ~i E. W. Gifford, World Renewal, a Cult System of Native Northwest California, in Anthropological Records, XIII, nr. 1, Universitaty of California, Berkeley, 1949, ? 6 ~i urrn., pp. 10-17, 19 ~i urrn. rezumat in carrea noastra Mephistopheles et l'Androgyne, p. 175 ~i urm.
43

consoli dare periodica. Dar lumea nu se poate renova dedt repetiud ceea ce nemuritorii au facut in illo tempore, reiterl'nd facerea. lata pentru ce preotul reproduce itinerarul exemplar al nemuritorilor ~i repeta gesturile ~i vorbele lor. Pe scurt, preotul sf1r~e~te prin a-i intrupa pe nemuritori. Cualte cuvinte, cu ocazia Anului nou, nemuritorii sint presupu~ia fi din nou prezenti pe pamint. Aceasta explid- pentru ce ritualul innoirii anuale a lumii e cea mai importanta ceremonie religioasa a acestor triburi californiene. Lumea nu ajunge doar mai stabila ~i regenerata, ci este deopotriva sanctificata prin prezenta simbolica a nemuritorilor. Preotul, care-i intrupeaza, devine - pentru un anumit rastimp - persoana nemuritoare, ~i ca atare, nu trebuie sa mai fie nici privit, nici atins. EI indepline~te riturile departe de oameni, intr-o singuratate absoluta, deoarece, dnd nemuritorii Ie-au indeplinit pentru prima oara, nu existau inca oameni pe pamint." 1

Deosebiri ~i asemanari
Scenariul mitic-ritual al innoirii periodice a lumii se Inai intilne~te ~i la alte triburi californiene ; de pild~, ceremonia aki a triburilor maidu ale colinelor, ceremonia hesi a triburilor maidu ale dmpiilor, ceremonia kuksu a triburilor pomo rasaritene 2. In toate aceste exemple innoirea lumii se integre,aza Intr-un complex cultural comportind omagiul adus fiintei supreme, asigurarea unei re;colte excelente ~i initierea tinerilor baieti. Acest scenariu al californienilor se poate co~para cu ritualul "Colibei Vietii Noi" al indienilor cheynee (ritual articulat in Dansul Soarelui) ~i cu ceremoniile "Ca1 M. Elude, op. cit., p. 182.
Werner Muller. Weltbild Wiesbaden, 1958, p. 120.
2

und Kult

der K'Wakiutl-Indianer,

44

sei Marice ale triburilor lenape. Intr-un caz, ca ~i intraltut e yorba de un ritual cosmogonic de renovare a lumii ~i de rena~tere a vietii. La a~a-numitii cheynee, preotul relnnoie~te creatia; la tribul lenape, in timpul ceremoniei de Anul nou, se reitereaza prima facere a lumii ~i, prin aceasta, se recupereaza plenitudinea initiala 1. Vom adauga ca edificarea sau repararea periodica a colibei rituale are ~i ea tot 0 semnificatie cosmogonica. Co liba sacra reprezinta universul. Acoperi~ul ei simbolizeaza bolta cereasca, pardoseala reprezinta pamintut cei patru pereti, cele patru direqii ale spatiului cosmic. Indigenii dakotaafirma ca "Anul este un cerc In jurul lumii" adica In jurul colibei un de are loc initierea 2. Vom mai adauga ca interdependen~a dintre cosmos ~i timpul cosmic (timpul "circular") a fost resimtita cu 0 asemenea intensitate incl:t In mai multe limbi termenul care desemneaza "lumea" este de asemenea folosit pentru a insemna "anul". De pilda, anumite triburi <:aliforniene spun: "Lumea a trecut" sau "Pamlntul a trecut", vrInd sa spuna ca "s-a scurs un an" 3. Daca trecem acum la ritualurile de Anul nou in vigoare la populatiile care practica protoagricultura (adica cultura tuberculelor), diferenta e izbitoare. Constatam mai Intii doua elemente noi: Intoar<:erea colectiva a mortilor ~i excesele orgiace. Dar avem de-a face mai ales cu 0 diferenta de atmosfera religioasa.Pelerinajului singuratic al preotului Karok, cu meditatiile ~i rugaciunile sale, Ii corespunde 0 sarbatoare colectiva de o foarte mare intensitate. E de ajuns sa ne gIndim la sarbatoarea milamala a indigenilor din Insulele Tro1 Werner Miiller, Di~ R~ligionen d~r Waldlandindian~r Nord<imaikas, Berlin, 1956, pp. 306, 217. 2 Werner Miiller, Di~ blau~ Hi;tt~. Zum Sinnbild d~r P~rl~ b~i Nordamerikanischen Indian~rn, Wiesbaden, 19504, p. 133. 3 A. L. Kroeber, Handbook of th~ Indians of California, Washington, 1925, pp. 177, 498. 45

briand, descrisa de Malinovski. V. Lanternari a consacrat 0 cane intreaga studiului acestui complex miticoritual ~i noi in~ine I-am discutat pe scun in legatura cu cultele profetice melaneziene 1. Inutil sa reluam aici rezultatele acestor cercetari. Yom spune numai ca in ciuda deosebirilor dintre sistemele mitico-rituale ale triburilor nord-americane citate mai sus ~i cele ale melanezienilor, structurile lor sint asemanatoare. Si la unii, ~i la ceilal~i, cosmosuI trebuie recreat, creat' din nou, periodic, iar scenariul cosmogonic prin intermediul caruia se efectueaza innoirea e in legatura cu noua recolta ~i cu sacramentalizarea hranei.

Anul nou ~i cosmogonia in Orientul Apropiat antic

Este semnificativ fy.ptul ca regasim idei similare in religiile Orientului Apropiat din antichitate. Evident, cu deosebirile la care trebuie sa ne a~teptam dnd este yorba, pe de-o parte, de societa~i In stadiul pre- sau protoagricol, iar pe de alta de societa~i agricole ~i urbane, ca acelea din Mesopotamia ~i din Egipt. Totu~i, ni se pare esen~ial urmatorul fapt: egiptenii, mesopotamienii, israeli~ii ~i alte popoare ale Orientului Apropiat antic sim~eau l)evoia de a innoi in mod periodic lumea. Aceasta innoire ,consta dintr-un scenariu cultural al carui rit principal simboliza reiterarea cosmogoniei. Atit faptele dt ~i interpretarea lor pOt fi regasite in abundenta literatura de specialitate publicata cu privire la acest subiect 2, precum ~i intr-un capitol din Le My the de l'Eternel Retour (p. 83 ~i urm.). Yom aminti totu~i ca in Mesopotamia facerea lumii era in
1 Vittorio Lanternari, La Grande Festa, Milano, 1959 ; M. Eliade, Mephistopheles et l'Androgyne, p. 155 ~i urm. 2 Cf. cheva indicaTii bibliografice in Le My the de l'Etemel Retour, p. 92, nr. 1.
46

i~

chip ritual reiterata cu prilejul ceremoniilor de Anul nou (akitu). 0 serie de rituri reactualiza lupta lui Marduk Impotriva lui Tiamat (balaurul care simboliza oceanul primordial), victor~a ,zeului ~i opera sa cosmogonica. Poemul Creatiei (Enuma elish) era recitat in templu. Dupa cum spune H. Frankfort, orice An nou avea fn comun un element esential cu prima zi in care lumea a fost creata ~i In care ciclul anotimpurilor a fost declan~at 1. Dar privind mai de aproape riturile Anului nou, ne dam seama ca mesopotamienii simteau ca inceputul era in mod organic legat de un sfir?it care-l preceda, ca acest "sflqit" era de aceea~i natura ca "haosul" dinaintea creatiei, ~i ca, pentru acest motiv, sflqitul era indispensabil oricarui nou inceput. Dupa cum am amintit, ~i la egipteni Anul nou simboliza creatia. Cit despre scenariul Anului nou israelit, Mowinckel scrie ca "una din ideile dominante era insdiunarea lui Iahve ca rege al lumii, reprezentarea simbolica a victoriei acestuia asupra du~manilor sai, care erau deopotriva fortele haosului ~i du~manii istorici ai iui Israel. Rezultatul acestei victorii era innoirea creatiei, alegerii ~i aliantei, idei ~i rituri ale anticelor sarbatori ale fertilitatii care sint subiacente sarbatorii istorice" 2. Mai tirziu, In eshatologia profetilor, restaurarea lui Israel de catre Iahve era inteleasa ca 0 noua creatie, care implica un fel de reintoarcere in Paradis 3. Desigur, nu se poate pune pe acela~i plan reiterarea simbolica a cosmogoniei care caracteriza Anul nou in Mesopotamia ~i In Israel. La iudei, scenariul arhaic al innoirii periodice a lumii a fost treptat istoricizat, past'rind totu~i ceva din semnificatia lui initiala. Wensinck a aratat ca scenariul ritual al Anului -nou, prin care se
1 H. Frankfort, 2 S. Mowinckel, derson, New York, 3 S. Mowinckel, Kingship and the Gods, p. 319. He that Cometh, In limba eng1e'd de G. W. An1956, p. 26. op. cit., p. 1H. 47

semnifica trecerea de la Haos la Cosmos, a fost aplicat unor evenimente istorice, ca de pilda, exodul ~i trecerea Marii Ro~ii, cucerirea Palestinei, pe atunci numita Canaan, captivitatea babiloniana ~i intoarcerea din exil etc.;!. La dndul sau, yon Rad a dovedit ca un eveniment istoric unic, ca de pilda, "constituirea Israelului pe Muntele Sinai de catre lahve ~i servitorul sau Moise, 0 data devenita efectiva pe planul colectiv, flU e men ita sa ramina in sfera amintirii pe calea tradi~iei verbale sau a nara~iunii scrise, ci poate fi supusa i'nnoirii rituale in cadrul unui ceremonial", in acela~i fI ca,innoirea cosmologica a imperiilor vecine 2. Eric Voegelin are dreptate sa staruie asupra faptului ca "formele simbolice ale imperiilor cosmologice ~i ale Israelului nu se exclud reciproc r ... ]. Innoirea rituala a ordinii,aceea a elementelor sliI11boliceelaborate i'n si'nul civiliza~iei cosmologice, de pilda, strabate intreaga istorie a omenirii de la sarbatoarea Anului nou babilonian, pina la ritornar ai principii a lui Machiavelli ~i trednd prin innoirea lui Berith de catre Josuah, prin innoirea sacramentala a lui Crist, pentru ca prabu~irea ordinii existen~ei ~i reapari~iei acestei ordini reprezinta o problema fundamentala a existen~ei omene~ti". 3 A~adar, oriclt de mari ar fi deosebirile dintre sistemul cultului mesopotamian ~i eel israelit, nu e mai pu~in evident ca ele au in comun aceea~i speran~a de regenerare anuala sau periodicaa Lumii . .In fond in ambele se crede in posibilitatea de recuperare a )nceputului" absolut, ceea ce implica distrugerea ~i abolirea simbolica a lumii vechi. SHqitul e a~adar implicat in inceput ~i viceversa. Lucru nicidecum surprinzator, deoarece imaginea exemplara a acestui inceput, care este precedat ~i urmat de un sHqit, reprezinta anu!,
1 A. J. Wensinck, Th~ S~mitic N~w Y~ar and ih~ Origin of Eschatology in Acta Orientalia, I, 1923, pp. 159-199. 2 Eric Voegelin, Order and Histor'y. I: Israd and R~''''elation, Louisiana State University Press, 1956, p. 294. 3 E. Voegelin, op. cit., p. 299. 48

timpul cosmic circular, a~a cum poate fi el sesizat in rit;nul anotimpurilor ~i in regularitatea fenomenelor cere~tl. Aici insa se impune 0 precizare: de~i e probabil ca intuitia "Anului", intruclt constituie un ciclu, se gase~te la originea ideii unui cosmos care se innoie~te periodic, totu~i, in scenariile mitico-rituale ale Anului nou 1 razbate 0 alta idee, de origine ~i de structura diferita. Anume, ideea "peI'feqiunii inceputurilor", expresie a unei experiente religioase mai intime ~i mai adinci, sustinuta de amintirea imaginara a unui "Paradis pierdut", a unei beatitudini care preceda actuala condiiie omeneasca. Se prea poate ca scenariul miticoritual al Anului nou sa fi jucat un rol atit de important in istoria omenirii mai ales ,pentru ca, asigurind innoirea cosmica, el mai dadea de asemeni ~i speranta unei recuperari a beatitudinii "inceputurilor". Imaginea "Anului-Cerc" s-a incarcat cu un simbolism cosmicvital ambivalent, deopotriva "pesimist" ~i "optimist". Caci scurgerea timpului implica indepartarea treptata de "inceputuri", a~adar pierderea perfeqiunii initiale. Tot ce dureaza, se farimiteaza,degenereaza ~i sflqe~te prin a pieri. E yorba, evident, de 0 expresie "vi talista" a realului; dar nu trebuie sa uitam ca, pentru omul primitiv, faptul de a fi se reveleaza - ~i se exprima - in termeni de viata. Plenitudinea ~i vigoarea se intilnesc la inceput: e ceea ce s-ar putea numi "pesimismul" inerent acestei conceptii. Dar trebuie sa adaugam indata: plenitudinea, de$i foarte curind pierduta, e periodic recuperabila. Anul are un sflqit, este adica urmat automat de un nou inceput. Ideea ca perfeqiunea se gasea la inceput pare destul de arhaica. Ea este, in orice caz, foarte raspindita. E, dealtmin teri, 0 idee susceptibila de a fi rein terpretata ~i integrata la infinit in nenumarate conceptii re1 Ca, dealtminreri, origine. In nenumarate alte mituri cosmogonice de

49

iigioase. Vom avea prilejul sa discmam despre dteva din aceste valorificari. Vom spune deindata ca ideea perfeqiunii inceputurilor a jucat un rol important 111 <:eea ce prive~te elaborarea sistematica a unor cicluri cosmice din ce In ce mai mari. "Anul" oei~nuit a fost foarte mult dilatat, dind na~tere unui "An Mare" sau Pe maun or cicluri cosmice de 0 durata incalculabila. sura ce ciclul cosmic devenea mai amplu, ideea perfectiunii inceputurilor tindea sa implice aceasta idee complementara: pentru ca ceva cu adevarat nou sa poata

zncepe, este necesar ca rama~itele ~i ruinele ciclului vechi sa fie complet nimicite. Astfel zis, daca dorim sa obtinem un Inceput absolut, sflqitul unei lumi trebuie sa
fie radical. Eshatologia nu este dedt prefigurarea unei cosmogonii a viitorului. Dar orice eshatologie staruie asupra acestui fapt: creatia cea noua nu poate avea :loc inainte ca lumea aceasta sa fie definitiv abolita. Nu mai e vorba sa regeneram ceea ce a degenerat - ci sa nimicim lumea cea veche ca s-o putem crea din nou in toto. Obsesia beatitudinii Illceputurilor implica nimicirea a tot ce a existat ~i, a tot ce, datorita acestui fapt, s-a degradat, de la facerea lumii: e singura po-sibilitate de a recuceri perfectiunea ini~iala. Desigur, toate aceste nostalgii ~i credinte slnt deja prezente In scenariile mitico-rituale ale Innoirii anuale a lumii. Pornind lnsa treptat de la stadiul protoagricol de cultura, ~i-a croit drum ideea ca exista ~i adevarate (iar nu numai rituale) distrugeri ~i creatii din nou ale lumii, ca exista 0 "lntoarcere la origine" In sensul literal al cuvlntului, adica 0 regresiune a cosmosului spr~ starea amorfa, haotica, urmata de 0 lloua cosmogome. Miturile referitoare la sflrsitul lumii ilustreaza eel mai bine aceasta conceptie. L~ vom studia In capitolul mmator, desigur atlt pentru interesul lor intrinsec, dt ~i pentru ca slnt susceptibile sa ne lamureasca In privin~a funqiei miturilor In genere. Pina acum am avut de-a face numai Cll mituri cosmogonice ~i de origine,
50

mituri care povestesc ceea ce s-a 'int'implat deja. Se cuvine acum sa Yedem cum ideea "perfeqiunii illceputurilor" a fost de asemeni proiectata intr-un vii tor atempora!. Miturile referitoare la sHqitul lumii au jucat desigur un rol important in istoria omenirii. Ele au pus in eviden~a "mobilitatea originii": intr-adevar, ell incepere de la un anum it moment, "originea" nu se gase~te numai intr-un trecut mitic, dar ~i illtr-ull viitor fabulos. Acesta este, dupa cum se ~tie, concluzia la care au ajuns stoicii ~i neopitagoricienii, prin elaborarea sistematica a ideii ve~nicei intoarceri a lucrurilor. Dar llo~iunea de "origine" e mai ales legata de ideea de perfectiune ~i de beatitudine. lata motivul pentru care gasim, in concep~iile eshatologiei, considerata drept o cosmogonie a viitorului, izvoarele tuturor credin~elor care proclama 0 era de al--tr, nu numai (sau nicidecum) in trecut, ci ~i (sau exclusiv) in viitor.

Capitolul IV ESHATOLOGIE ~I COSMOGONIE

Sfir~itullumii - in trecut ~i in viitor

S-AR PUTEA SPUNE, INTR-O FORMULA SUmara ca, pentru primitivi, sflqitul lumii a ~i avut loc, de~i el trebuie sa se reproduca intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat. Intr-adevar, miturile referiware la cataclismele cosmice sint foarte raspindite. Ele povestesc cum lumea a fost distrusa ~i omenirea nimicita, cu exceptia unui singur cuplu, sau a dtorva supravieluitori. Miturile referitoare la Potop sint cele mai numeroase ~i aproape universal cunoscute (de~i sint foarte rare in Africa) 1. Pe linga miturile diluviene, ~i altele relateazadistrugerea omenirii prin cataclisme de proportii cosmice: cutremure, incendii, prabu~iri de munti, epidemii etc. Evident, acest sflqit al lumii n-a fost radical: el a fost mai ,curlnd sflr~itul unei omeniri, urmat de ivirea unei omeniri noi. Dar cufundarea totala a pamintului in ape sau distrugerea lui prin foe, urmata de ivirea unui pamint virgin, simbolizeaza regresiunea catre haos ~i catre cosmogonie. 1 Cf. Sir George James Frazer, Folk-Lor~ in th~ Old Testament, Clyde Kluckhohn, Rewrrmt I, Londra, 1919, pp. 329-332; Thwll~s in Myths and Mythmaking, in Daedalus, primavara 1959 (pp. 268-279), p. 271. Bibliografia esen~iala referitoare la legendele Potopului se va gasi in Stith 'Thompson, Motif-Index of Folk-Literature, edi~ie 'revazudi, Bloomington, Indiana, 1955 ~i urm., vol. I, p. 184 (A 1010).
52

Intr-un mare numar de mituri Potopul se leaga de un pacat ritual, care a provocat mlnia fiintei supreme; uneori el rezulta doar din dorinta fiintei divine de a pune capat omenirii. Daca examinam lnsa miturile care vestesc viitorul Potop, constatam ca una din cauzele principale rezida In pacatele oamenilor, precum ~i In decrepitudinea lumii. Potopul a deschis deopotriva calea uneicreari din nou a lumii ~i unei regenerari a omenirii. Altfel zis, sflqitul lumii In trecut ca ~i acela care va avea loc In viitor reprezinta proieqia gigantica, la scara macrocosmica ~i cu 0 exceptionala intensitate dramatica, a sistemului mitico-ritual al sarbatorii Anului nou. De asta data lnsa, nu mai e vorbade ceea ce s-ar putea numi "sflqitul firesc" al lumii - "firesc" pentru ca coincide cu sflqitul anului ~i face prin urmare parte integranta din .ciclul cosmic - ci de 0 catastrofa reala provocata de fiintele divine. Simetria dintre Po top ~i lnnoirea anuala a lumii a fost perceputa In clteva foarte rare cazuri (Mesopotamia, iudaism, Mandan) 1. Indeob~te, lnsa, miturile diluviene Slnt independente de scenariile mitico-rituale ale Anului nou. Aceasta se explica u~or, deoarece sarbatorile periodice deregenerare reactualizeaza simbolic cosmogonia, opera creaware a zeilor, iar nu nimicirea lumii vechi: aceasta dispare "In chip firesc", prin simplul fapt ca distanta care 0 separa de "lnceputuri" a atins limita extrema. In comparatie cu miturile 'care nareaza sf1r~itul lumii In trecut, miturile care se refera la un sf1r~it ce va veni slnt ciudat de putin numeroase la primitivi. Dupa cum observa F. R. Lehmann 2, raritatea lor se datoreaza poate faptului ca etnologii n-au pus aceasta lntrebare In anchetele lor. E uneori greu sa precizezi daca mitul
1 A se vedea lucrarea noastra Le M ythe de l' Eternd Retollr, Paris, 1949, p. 102 ~i urm. 2 F. R. Lehmann, UVeltunurgang lmd UVelterneuerung im Glaubm schiftloser Volker, In Zeitschrift fiir Ethnologie, LXXI, 19J1 (pp. 103-115), p. 103. 53

se refera la 0 catastrofa trecuta sau la una viitoiue. Potrivit spuselor lui E. H. Man, locuitorii insulelor Andaman cred ca dupa sflqitul lumii 0 noua omenire, bucurlndu-se de 0 conditie paradiziaca, 1~i va face aparitia : nu vor mai fi nici boli, nici batrlnete, nici moane. Dupa catastrofa, moqii vor 1nvia. Potrivit lui A. Radcliffe Brown 1nsa, Man ar fi contopit mai muhe versiuni culese de la informatori diferiti. In realitate, precizeaza- Radcliffe Brown,e ef'ectiv vorba de un mit care poveste~te sflr~itul ~i crearea din nou a lumii : dar mitul se refera la trecut, iar nu la viitor. Cum 105a, potrivit constatarii lui Lehmann, limba locuitorilor insuIelor Andaman nu poseda un timp viitor 1, nu e u~r sa stabilim daca e vorba de un eveniment trecut sau viitor. Cele mai rare dintre miturile primitive relative la sflqit slnt acelea care nu prezinta indicatii precise referitor la eventuala creatie din nou a lumii. Astfel, In creninteie indigenilor kai din Noua Guinee, creatorul, Malengfung, dupa ce a creat cosmosul ~i omul, s-a retras la marginea lumii, la orizont, ~i a adormit. Ori de cite ori se lntoarce In somn, Pamlntul se cutremura. Dar lntr-o zi se va ridica de pe culcu~ul sau ~i va distruge cerul care se va zdrobi de pamlnt ~i va pune capat oricarei. vieti 2. Intr-una din insulele Caroline, anume N amolut, exista credint,a ca lntr-o zi creatorul va nimici omenirea din cauza pacatelor ei. Zeii vor continua lnsa sa <existe - iar aceasta implica posibilitatea unei noi crea1ii 3 .Intr-aha insula din arhipelagul Carolinelor, anume Aurepik, fiul creatorului e vinovat de catastrofa care va avea loco Clnd l~i va da seama ca ~eful unei insule TIU se mai ocupa de supu~ii sai, el va Ineca insula cu
1 Ibid., p. 112.
2 Richard Thurnwald, Die Eingeborenel1 Australiel1s ulld dir .siidseeinseln, TUbingen, 1927, pp. 26-27, dupa Ch. Keysser, AlIOs ,dem Leben der Kaileute (citat de Neuhaus, In Deutsch Neu-Guinea, 1911, P. 154 ~i urm. 3 F. R. Lehmann, op. cit., p. 107.

;54

ajutorul unui ciclon 1. Nici aici nu e sigur ca e yorba de un sflqit definitiv: ideea unei pedepsiri a "pacatelor" implica In genere crearea ulterioara a unei noi omeniri~ Mai greu de interpretat slnt credin~ele autohtonilor negritos din peninsula Malacca. Ei ~tiu ca 1ntr-o zi. Karei va pune capat lumii pentru di oamenii nu mat respecta preceptele sale. Drept care, In timpul furtunilor~ numitii negritos se straduiesc sa prel'nt1mpine catastrofa adudnd In chip de ispa~ire jertfe slngeroase 2. Catastrofa va fi universala. nu va face vreo deosebire Intre pacato~i ~i nepacato~i ~i nu va fi, pare-se, preludiul une~ noi creatii. lata pentru ce ace~ti negritos 11 numesc "rau" pe Karei, iar ba~tina~ii din triburile PIe-Sakai vad 1ntr1nsul du~manul care le-a ,Jurat Paradisul" 3. Un exemplu extraordinar de izbitor e acela al guaranil or din Mato Grosso. $tiind ca pamlntul va fi distrus. prin foc ~i prin apa, ei au pomit In cautarea "Tarii: fara de pacat", un soi de paradis terestru situat dincolo> de Ocean. Aceste lungi calatorii, inspirate de ~amani ~i efectuate sub conducerea lor, au 1nceput In veaculal XIX-lea ~i au durat p1na In 1912. Unele triburi credeau: ca marea catastrofa va fi urmata de 0 1nnoire a lumii ~i de Invierea moqilor. AIte triburi a~teptau ~i doreaUl sflqitul definitiv al Lumii 4. Nimuendaju scria In 1912 : "Nu numai guaranii, ci 1ntreaga natura e obosita de viata. ,In mai muIte rlnduri, dnd I-au 1nvaluit In vis pe: Nanderuvuvu, medicine-men-ii au auzit Pam1ntul implorlndu-l : Am devorat prea muIte cadavre, sint satut 1 Ibid., p. 117.
Cf. M. Eliade, Traite de I'Histoire des Religions, p. 54. F. R. Lehmann, op. cit., p. 107. Cf. E. Schader, Del" Paradiesrnythos irn Leben del' Guarani- il1dianer, In Staden-Jahrbuch, III, Sao Paulo, 1955, p. 151 ~i urm.;; Wilhelm Koppers, Prophetisrnus Imd Messianismus als volkerkundliches und universal-geschichtliches Problem, In Saeculum, X, 1959. pp. 38-47, pp. 42 ~i urm.; Robert H. Lowie, Primitive Messianism' and an Ethnological Problem, In Diogenes, nr. 19 (toamna, 1957~ pp. 62-72), p. 70 ~i urm.
2

3 4

55-

~l istovit. T ata, fii sa se sflqeasca 1,> La rlndul ei, Apa 11 roaga pe Creator sa-i acorde repausul ~i sa Indeparteze de ea orice agita~ie, ~i tot a~a.pomii [... ] ~i natura Intreaga" 1. S-ar putea cu greu gasi 0 expresie mai mi~ditoare a oboselii cosmice, a dorintei de repaus absolut ~i de moarte. E vorba Insa de dezamagirea inevitabila care urmeaza unei lungi ~i vane exaltari mesianice. De un veae, indienii guarani diutau paradisul terestru, ci:ntlnd ~i danslnd. Ei revalorizasera ~i integrasera mitul sflqitului pamlntului Intr-o mitologie milenarista 2. Majoritatea miturilor americane ale sHqitului implica fie 0 teorie ciclica (ea de pilda la azteciJ, fie credinta ca 0 noua Facere va urma catastrofei, fie, In sflqit (In anumite regiuni ale Americii de Nord), credinta Intr-o regenerare universala efectuata nha cataclisme. (rln acest proces de regenerare numai padito~ii vor pieri.) Potrivit traditiei, la azteci, au ~i avut loc trei sau patru distrugeri ale lumii ~i a patra (sau a cincea) este a~teptata In viitor. Fiecare din aceste lumi e dominata de un "Soare", a carui cadere sau disparitie caraeterizeaza sHr~itu13. Ne este imposibil sa enumeramaici toate celelalte mituri importante .ale celor doua Americi, privind sHqitul lumii. Un anumit numar de mituri vorbesc despre un cuplu care va repopula lumea cea noua 4. Astfel indienii choktaw cred ca lumea va fi distrusa prin foe, dar ca spiritele se vor Intoarce, oasele se vor acoperi cucarne,

1 Curt Nimuendaju, Die Sagen von der Erschaffung und Vernichtung der Welt als Grundlagen der Religion der ApapocuvaGuarani, in Zeitschrift fur Ethnologie, XLVI, 1914, pp. 287 ~i urm., p. 335. 2 Cf. R. H. Lowie, op. cit., p. 71. 3 Cf. H. B. Alexander, Latin-American Mythology, in The Mythologies of All Races, XI, Boston, 1920, p. 91 ~i Urm. 4 Mit algonkin consemnat de Daniel G. Brinton, The Myths of the New World (edilia a 2-a, revazutii, New York, 1876), pp. 235236. Mit wintu consemnat de H. B. Alexander, North-American Mythology (in Mythologies of All Races, X, Boston, 1916), p. 223 !Ii urm.
56

'.

iar lnvia~ii vor locui din nou pe fostele lor teritorii 1. Regasim un mit similar la eschimo~i: oamenii vor lnvia din. oasele lor (credin~a specifica culturilor de vlnatori) 2. Credin~a ca inevitabila catastroEi este consecin~a fatala a "batrlne~ii" ~i a decrepitudinii lumii pare destul de rasplndita. Dupa indienii cherokee, "dnd lumea va fi veche ~i uzata, oamenii vor muri, fdnghiile se vor rope ~i pamlntul se va cufunda In Ocean". (Pamln tul e Inchipuit ca 0 mare insula aninata de bolta cereasca prin patru fdnghii 3.) Intr-un mit Maidu, Earth-MakeT~ul asigura cuplul pe care-l crease ca "atunci dnd aceasta lume va fi prea uzata, am s-o refac pe de-a lntregul ; ~i dnd o voi fi refacut-o, ve~i avea parte de 0 noua na~tere" 4. Unul din prineipalele mituri eosmogonice ale ba~tina~ilor kato, din tribul athapasca, lneepe eu erearea unui nou eer, spre a-I lnloeui pe eel veehi, a carui prabu~ire pare iminenta 5. Dupa cum observa Alexander eu privire la miturile cosmogoniee ale coastei Paeificului, "multe nara~iuni privind crea~ia par a se reduce de fapt la tradi~ii referitoare la erearea din nou a pamlntului dupa marea catastrofa ; anumite mituri evoca totu~i deopotriva erea~ia ~i 0 noua crea~ie" 6.
1 Adam Hodgson: Travels in North America, p. 280; Brinton, op. cit., pp. 279~280. 2 Brinton, p. 280: "Cel-de-sus va sufIa 0 data pe oasele barba1ilor, de doua ori pe oasele femeii ~i vor invia". aha versiune a mitului a fost publicata de Franz Boas, The Central Eskimo (G.R.B.E.W., 1888), p. 588 ~i urm. Cf. M. Eliade, Le Chamanisme et les techniques archaiques de l'extase, Paris, 1951. 3 H. B. Alexander, North American Mytholog)l, p. 60. 4 Ibid., p. 219; cf. bibliografia referitoare la miturile diluviene nord-americane ibid., pp. 299-300. 5 Ibid., p. 222.

6 Ibid., p. S<ld-americane privind sflr~itul lumii 225. Cu privire la miturile d. P. Ehrenreich, Die datorita focului sau apei, My then Imd Legenden des Siidamerikanischen Urvolker, Berlin, 1905, pp. 30--31. Cu pri vire la tradi\iile sud-americane referitoare la Innoirea lumii dupa 'catastrofa, Claude Levi-Strauss in Bulletin of the Bureau of the American Ethnology, XCLIlI, 2, pp. 347 (Bakairi), 369 (Namicuara).

57

"

In fond, implidnd mai mult sau mai putin clar crearea din nou a unui nou un ivers, aceste mituri referitoare la sflqitul lumii exprima aceea~i idee arhaica ~i extrem de raspindita de "degra:dare" progresiva a cosmosului, necesidnd In mod periodic distrugerea ~i crearea lui din nou. Din aceste mituri ale unei catastrofe finale, care va fi totodata semnul vestitor al iminentei creari din nou a lumii, au ie~it ~i s-au dezvoltat, In zilele noastre,' mi~carile profetice ~i milenariste ale societ?tilor primitive. Vom reven! asupra acestor milenarisme primitive, dat fiind ca ele constituie, Impreuna cu hiliasmul marxist, singurele revalorizari moderne pozitive ale mitului sflr~itului lumii. Dar trebuie sa reamintim In prealabil, pe scurt, care era locul mitului referitor la sflqitul lumii In religiile mai complexe.

Sfiqitullumii

in religiile orientale

Doctrina distrugerii lumii (pralaya) era, dupa toate probabilidltile, deja cunoscuta In vremurile vedice (Atharva Veda, X, 8, 39-40). Conflagratia universala (ragnarok), urmata de 0 noua creatie, face parte din mitologia germanica. Aceste fapte par saarate ca indoeuropenii nu ignorau mitul referitor la sf1r~itul lumii. Recent, Stig Wikander aindicat existenta unui mit germanic referitor la batalia eshatologica Intru totul similar eu povestirile paralele indiene ~i iraniene. Dar Inceplnd cu BrG.hmana 1 ~i mai ales in Purana, indienii au dezvoltat In chip laborios doctrina celor patr.!.1yugas, cele patru virste ale lumii. Esentialul acestei teorii 11 constituie crearea ~i distrugerea cicliea a lumii - ~i
1 Numele celor patru yugas apar pentru prima oara in Aitareya Brahmana, VII, 14. 58

credin\a in "perfeqiunea Inceputurilor". Deoarece buddhi~tii ~ jaini~tii Imparta~au acelea~i idei, putem trage concluzia ca doctrina ve~nicei crea\ii ~i distrugeri a universului este 0 idee panindiana. Dat fiind ca am mai discutat aceasdi problema In Le My the de l'Eternel Retour, nu 0 vom relua aici. Vom aminti numai ca "ciclul complet se incheie cu 0 nimicire, un pralaya, care se repeta intr-un fel mai radical (mahapralaya, marea nimicire) la sfir~itul celui de al 0 mielea ciclu" 1. Potrivit Mahabharatei ~i textelor Purana 2, orizontul se va aprinde, pe firmament se VOl' ivi ~apte sau doisprezece sori ~i VOl' zvinta marile, VOl' arde pamintul. Fo'Cul Samvanaka (Focul incendiului cosmic) va distruge universul intreg. Dupa aceea, 0 ploaie diluviana va cadea fara incetare timp de doisprezece ani, pamintul va fi Inecat ~i omenirea nimicita (Visnu Purana, 24, 25). Pe Ocean, ~ezat pe ~arpele cosmic <;:esha, Visnu doarme cufundat Intr-un somn yoga (Visnu Purana, VI, 4, 1-11). $i apoi totul va rein cepe din nou ad infinitvtm. Cit despre mitul "perfeqiunii inceputurilor" 11 recuno~tem fara greutate In puritatea, inteligen\a, beatitudinea ~i longevitatea vie\ii omene~ti in Krta yuga, prima vli"sta. De-a lungul celorlalte yugas care au urmat, asisram la 0 deteriorare treptata adt a inteligeqei ~i a moralei omului, clt ~ a dimensiunilor trupului ~i a longevita\ii sale. Jainismul exprima in termeni extravagan\i perfeqiunea inceputurilor ~i decaderea ulterioara. Potrivit lui H;emacandra, la inceput statura omului atingea ~ase mile, iar via~a lui dura 0 suta de mii de purvas (un purvas este egal cu 8.400.0GO ani). in schimb,
1 Le My the de l'Eternel Retour, p. 170. Cf. ~i Images et S}'mboles, Paris, 1952, p. 80 ~i urm. 2 Cf. Emil Abegg, Der Messiasglaube in Indien und Iran, Berlin, 1928, p. 34, n. 2.
59

la sflqitul ciclului statura lui de-abia atinge ~apte coti, iar viata nu depa~e~te 0 suta de ani (Jacobi, in Ere, 1, 202). Buddhi~tii staruie ~i ei asupra prodigioasei 'scurtari a vietii omene~ti: 80.000 de ani,~ichiar mai mul! ("incomensurabil", potrivit anumitor traditii) la inceputul ciclului, ~i zece ani la sflqitul sau. Doctrina indiana a virstelor lumii, adica: ve~riica creatie, deteriorare, nimicire ~i creare dinnou a universului, aminte~te intr-o oarecare masura conceptia primitiva a innoiriianuale a Lullii, dar cu importante deosebiri. In teoria indiana, omul nu joaca nici un rol in periodica recreare a lumii; in fond, omul nu dore~te aceasta ve~nidi noua creatie, ci urmare~te sa evadeze din ciclul cosmic 1. Mai mult chiar, in~i~i zeii nu par sa fie adevarati creatori ; ei sint mai curind instrumentele cu ajutorul carora se efectueaza procesul cosmic. Se vede a~adar ca, in ce prive~te India, nu exista propriu-zis un sflqit radical al Lumii; nu exista dedt intervale mai mult sau mai putin lungi intre nimicirea unui uniyers ~i aparitia altuia. "Sflqitul" nu are inteles dedt in masura in care se refera la "conditia" omului ; omul poate opri procesulde transmigratie in care se gase~te ridt orbe$te. Mitulperfeqiunii inceputurilor este clar atestat in Mesopotamia, la israeliti ~i la greci. Potrivit traditiei babiloniene, cei opt sau zece regi antediluvieni au domnit intre 10800 ~i 72000 ani ; dimpotriva, regii dirt primele dinastii postdiluviene n-au depa$it 1200 ani 2. Vom
1 Ne gindim, desigur, la elitele religioase ~i filozofice care cauta "izbavire" de iluzii ~i de suferin\e. Dar religia populara indiana accepta ~i confera 0 valoare existen\ei Lumii. 2 W. F. Albrigiht, Primitivism in Ancient Western Asia, in culegerea Primitivism and Rdated Ideas in 'Antiquity, ingrijid de Arthur O. Lovejoy ~i George Boas, Baltimore, 1935, (pp.' 421432), p. 422. 60

adauga ca babilonienii cuno~teau ~i ei mitul unui paradis primordial. Ei pastrasera amintirea unei serii de distrugeri ~i creari din nou (probabil l'n numar de ~apte) succesive ale rasei omene~ti 1. Israelitii l'mparta~eau idei similare: pierderea paradisului originar, scurtarea treptata a duratei vietii, potopul care nimice~te omenirea, cu exceptia cltorva privilegiati. In Egipt, nu gasim urme referitoare la mitul "perfectiunii l'nceputurilor" (nu este atestat), dar gasim In schimb traditia legendara a lungimii fabuloase a vietii regilor anteriori lui Menes 2. In Grecia Inregistram doua traditii mitice distincte, dar solid are : 1 - T eoria virstelor lumii cuprinzind mitul perfeqiunii Inceputurilor; 2 - doctrina ciclica. Hesiod este primul care descrie degenerescenta progresiva a omenirii de-a lungul celor cinci vlrste (Lucrari ~i zile, 109-201). Prima, Vl'rsta de Aur, sub domnia Iui Cronos, era un soi de Paradis: oamenii traiau vreme Indelungata, nu l'mbatrlneau niciodata ~i viata lor se asemana cu aceea a zeilor. Teoria ciclidi l'~i face aparitia o data eu Heraclit (fr. 66 [22 Bywater]), care va exercita b puternica l'ndurire asupra doctrinei stoice a Ve~nicei Intoarceri. Chiar ~i la Empedocle constatam asocierea aeestor doua teme mitiee ; vl'rstele lumii ~i ciclul nel'ntrerupt al creatiiIor ~i al distrugerilor. Nu e cazul sa discutam diferitele forme pe care Ie-au Iuat aceste teorii l'n Grecia, mai ales de pe urma influentelor orientale. Ajunge sa reamintim ca stoicii ~i-:au l'nsu~it ideea lui Heraclit a sflr~itului lumii prin foe (ekpyrosis), ~i ca Platon (Timeu, 22, C) cunoa~te, deja, ea 0 altern ativa, sfiqitul prin potop. Aceste doua cataclisme ritmau l'ntrucltva Anl.ll eel Mare (magnus annus). Potrivit unui text, care s-a pierdut, al lui Aristotel (Pro trep t), cele
1 Ibid., pp.
2

424-426.
431. 61

Ibid.,J'.

doua catastrofe aveau loc la cele doua solstitii: conflagratio la solstitiul de vara, diluvium la solstitiul de iarna 1.

Apocalipsuri iudeo-cre~tine
Regasim unele dintre imaginile acestea apocaliptice despre sflqitullumii In viziunile eshatologice iudeo-cre~tine. Dar iudeo-cre~tinismul lnfati~aza 0 inovatie capitala. Sflqitul lumii va fi unic, a~a cum cosmogonia a fost unica. Cosmosul care va reapare dupa catastrofa va fi acela~i cosmos creat de Dumnezeu la lnceputul timpurilor, dar purifica( regenerat~i restaurat In gloria sa primordiala. Acest paradis pamlntesc nu va mai fi distrus, nu va mai avea sflqit. Timpul nu mai este timpul circular al Ve~nicei lntoarceri, ci un timp linear ~i ireversibil. Mai muh Inca: eshatologia reprezinta de agemeni triumful unei istorii sfinte. Caci sflqitul lumii va revela valoarea religioasa a faptelor omene~ti, ~i oamenii vor fi judecati dupa faptele lor. Nu mai este vorba despre 0 regenerare cosmica implidnd totodata regenerarea unei colectivitati (sau a totalitatii speciei umane). E vorba despre 0 judecata, despre 0 seleqiune : numai cei ale~i vor avea parte de 0 fericire ve~nica. Cei ale~i, cei buni, vor fi mlntuiti multumita fidelitatii lor fata de 0 istorie sflnta : In lupta cu puterile ~i ispitele acestei lumi, ei au ramas .credincio~i lmparatiei cerurilor. Aha deosebire fata de religiile cosmice : pentru iudeocre~tinism, sflqitul lumii face parte din misterul mesianic. Pentru evrei, venirea lui Mesia va vesti sf1r~itul lumii ~i restaurarea paradisului. Pentru cre~tini, sflqitul lumii va preceda cea de a doua venire a lui Isus
1 Recunoa~tem In aceste catastrofe cosmice ideile indiene referi. toare la sflqitul lumii prin foe sau prin apa. Cf. ~i pe B.L. van der Waerden, Das (lrosse Jahr und die ewige Wiederkehr, In Hermes, 80, 1950, p. 129 ~i urm.
62

Cristos ~i Judecata de Apoi. Dar at!t pentru unii, dt ~i pentru ceilal~i, triumful istoriei sfinte - devenit evident prin sfiqitul lumii - implica intr-un fel restaurarea paradisului. Profe~ii proclama Innoirea cosmosului : va exista un cer nou ~i un pamint nou. Totul va fi din bel~ug, ca altadata In gradina Edenului 1. Animalele salbatice vor trai in pace Intre ele, ,,~i Ie va mina un copila~". (lsaia, XI, 6) BoliIe ~i infirmita~ile vor disparea pentru totdeauna: ~chiopii vor sari precum cerbii, urechile surzilor se vor deschide (I saia, XXX, 19 ; XXXV, 3 ~i urm.). Noul Israel va fi cladit pe Muntele Sion, fiindca paradisul se afla pe un munte (Isaia, XXXV, 10; Psalmii XLVIII, 2). $i pentru cre~tini renovarea . totala a cosmosului ~i restaurarea' paradisului reprezinta '-trasatnrile esen~iale ale eshaton-ului (sfiqitului). Sta scris in Apocalipsullui loan (XXI, 1-5) : ,,$i am vazut un cer nou, ~i un pamint nou. Caci cerul eel dintii ~i pamintul eel dintii au trecut [ ... ~. $i am auzit din tron un glas puternic care zicea : ~i moarte nu va mai fi, nici plingere, nici strigat, nici durere nu vor mai fi, caci cele dintii au trecut. $i eel ce ~ade pe tron grai: lata, noi Ie facem pe toate". Aceasta noua crea~ie se va inal~a Insa pe ruinele celei dintii. Sindromul catastrofei finale aminte~te aici descrierile indiene ale distrugerii universului. Va fi seceta ~i foamete ~i zilele se vor scurta 2. Epoca imediat premergatoare sfiqitului va fi dominata de Anticrist. Cristos va veni insa ~i va purifica lumea prin foe. Dupa cum spune Efrem Sirul: "Marea va mugi ~i apoi va seca, Cerul ~i pamintul vor fi nimicite, pretutindeni se vor intinde fumul ~i bezna. Timp de patruzeci de zile Domnul va trimite fa cuI pe pamint ca sa-l cure~e de
1 Amos, IX; 13 ~i urm.; 1, 2, 7; LXV: 17; LXVI: Zaharia, VIII: 12; Ezechiel, urm.; 30, 35. 2 W. Bousset, The Antichrist Londra, 1896, pp. 195 ~i urm.,
Isaia, XXX: 23 ~i urm.; XXXV: 22; Osea, I: 10; II: 18 ~i urm. ; XXXIV: 14, 27; XXXVI: 9 ~i Legend, traducere in limba engleza, 218 ~i urm.
63

pingaririle ~iciului ~i ale p~katului" 1. Focul mmlcltor este atestat 0 singura oara in N oul Testament, in A doua Epistola a lui Petru (III, 6-14). EI constituie insa un element important In Oracolele Sibiline, in stoicism ~i in literatura cre~tina posterioara. E probabil de origine iraniana 2. Domnia Anticristului inseamna intr-o oarecare masura revenirea la haos. Pe de 0 parte, Anticristul e infa~i~at sub aspectul unui balaur sau al unui demon 3, .~i aceasta aminte~te de vechiul mit al lupt:ei dintre zeu ~i balaur. Lupta ,a avut loc la inceput, inainte de crearea lumii ~i va avea din nou loc la sHqitul ei. Pe ge aha parte, dnd Anticristul va fi 'considerat drept falsul Mesia, domnia lui va insemna rasturnarea totala a valorilor sociale, morale ~i religioase; ahfel zis, intoarcerea la haos. De-a lungul veacurilor Anticristul a fost identificat cu diferite personaje istorice, de la Neron ~i pina la Papa (de catre Luther). Se cuvine sa subliniem un fapt: anumite epoci istorice, deosebit de tragice, erau considerate ca fiind dominate de Anticrist - dar se pastia intotdeauna speranta ,ca domnia lui vestea deopotriva iminenta venire a lui Cristos. Catastrofele cosm~ce, flagelurile, teroarea istoridl, triumful aparent al raului constituiau sindromul apocaliptic 4 care avea sa preceada: Intoarcerea lui Cristos ~i mileniul.

MilenarismuI

cre~tin

Devenit religia oficiala a imperiului roman, cre~tinismul condamna milenarismul ca fiind eretic, de~i unii
1 Efrem Sirul, citat de Bousset, p. 238. 2 Cf. Myth~ d~ l'Eurn~l Retour, p. 185 ~i urm.
The Antichrist L~gend, pp. 145 ~i urm.; cf. ~i R. Mayer, Di~ biblisch~ Vorsullung vom W~ltenbrand,Bonn, 1957. 4 A se vedea ~i A. A. Vasiliev, Medieval Id~as of th~ End of the World; West alld Est, In Byzantion, XVI, fase. 2, 19i2~19i3, Boston, 1944, pp. 462-502.
3 Cf. Bousset,

64

ilu~tri parin~i ai biserieii 11profesasera in treeut. Biseriea aeeeptase insa istoria, iar a~a-zisul eshaton nll' mai reprezenta evenimentul iminent ee fusese in timpul persetu~iilor. Lumea, lumea noastra, eu to ate pacatele, nedrepta~ile ~i cruzimile ei, continua. Numai Dumnezeu ~tia ora sHqitului lumii, ~i un Iucru parea sigur : acest sflr~it nu era <lipropiat. Odata cu triumful bisericii, impara~ia. cerului se ~i afla pe pamint ~i, intr-unan:umit sens, lumea veche fusese deja rtiinieita: Recunoa~tem in antimilenarismul oficial al bisericii prima manifestare a doctrinei progresului. Biseric~ aeceptase Iumea a~a cum era, sttaouindu-se sa faca viata omeneasca ceva mai pu~in nderieita dedt era in vremea marilor crize istorice. Biseriea luase 'aceasta atitudine impotriva profe~ilor, vizionarilor, apocalipticilor de tot felu!" , Citeva veacuri mai nrziu,dupa patrunderea islamului in Mediterana, dar mai ales dupa al XI-lea: ,veac, curentele milenariste ~i eshatologice reapar, indreptate de asta data impotriva bisericii sau a ierarhiei sale. Un 'anumit numar de trasaturi comune se desprind din aceste curente: inspiratorii lor a~teapta ~i proclarria re.staurararea paradisului pe pamint, dupa 0 perioada de, grele rncereari ~i decataclisme groaznice. SHr~itul iminent al Iumii era a~teptat ~i de Luther. Timp de veacuri ,regasim, in mai multe )."induri, aceea~i idee religioasa : lumea aeeasta - lumea istoriei - este nedreapta, ingrozitoare, demoniaca ; din, fericire, ea se ~iafla in pEn proees de putrezire, eatastro.fele av ineeput, aeeasta Iume veehe pir1ie din toate inebeieturile; foarte curind, ea :va fi nimicita, puterile intul).ericuhll vor fi definitiv invinse, .'eei "buni" vor tTiumfa, ~i p;;tradisul vaJi regasit. Toate eurentele milenariste ~i eshatologice dau dova&:r de optimism. Ele reaqioneaza impotriva teroarei istoriei cu 0 violeil1;a pe care numai extremadisperare 0 poate suseita. Dar, de mai multe ':'eacuri, marile eonfesiuni cre~tine nu 'mai cunose tensiunea eshatologi~a. A~teptarea sflqitului Iumii ~i iminen~a judeea~ii de apoi nu sint carac65

teristice nici uneia din marile biserici cre~tine. Mi1enarismul nu mai s~pravie~uie~te declt anevoie in clteva recente secte cre~t1ne.

Milenarismulla

"primitivi"

Dar mitul sHqitu1ui lumii cunoa~te un avrnt considerabil mai ales in afara lumii accidentale. E vorba de nenumaratele rhi~carii natiyiste ~i milenariste, dintre care cele mai cunoscute siilt a~a-zisele cargo cults melaneziene, dar care se mai intllnesc ~i In ,alte regiun"i ale Oceaniei, precum ~i in fostele colonii europene din Africa. Foarte probabil, cele mai multe din aceste mi~cari s-au ivit ca urmare a contactelor mai mult sau mai pu~in prelungite eu cre~tinismul. De~i sint mai totdeauna potrivnice a1bi10r ~i anticre~tine, cele mai multe din aceste mi1enarisme ba~tina~e compona elemente eshatologice cre~tine. In unele cazuri, ba~tina~ii se razvratese impotriva misionarilor tocmai pentru ea ace~tia nu se comporta ca ni~te adevara~i ere~tini ~i, de pilda, mi cred in iminenta venire a lui Cristos ~i in invierea mor~ilor. In Melanezia, a~anumitele cargo cults sint asimilate eu miturile ~i ritualurile Anului nou. Dupa cum am mai vazut, sarbatorile Anului nou implica, in chip simbolic, crearea din nou a lumii. Aderentii la cargo cults cred ~i ei ca lumea va fi distrusa ~i creata din nou ~i ca tribul va avea parte iara~i de un fel de paradis; moqii vor invia, ~i nu va mai exista nici moarte, nici boli. Dar, lntocmai ca in multe eshatologii indo-iraniene ~i iudeo-cre~tine, aceasta noua creatie - de f3jpt aceasta redobindire a Paradisului - va fi preeedata de 0 serie de catasrrofe cosmice : pamintul se va cutremura, vor cadea ploi de flacari, mun~ii se vor prabu~i ~i vor umple vaile, albii precum ~i indigenii neralia~i la acest cult var fi nimiciti etc.
66

Morfologia milenarismelor primitive eextrem de bogata ~i de complexa. Pentru cele ce ne intereseaza pe noi, se cuvine sa scoatem aici in relief dteva fapte 1: 1 - mi~carile milenariste pot fi consideratedrept dezyoltarea unui scenariu mitic-ritual al innoirii periodice a Lumii ; 2 - inriurirea, directa 'sau indirecta a eshatologiei cre~tine, pare mai totdeauna neindoielnica ; 3 de~i slnt atra~i de valorile occidentale ~i doresc sa-~i insu~easca adt religia ~i educatia albilor, dt ~i bogatiile ~i armele lor, aderentii curentelor milenariste slnt intotdeauna antioccidentali ; 4 - asemenea mi~cari sint intotdeauna declan$ate de puternice personalhati religioase de tip profetic ~i organizate sau amplificate de politicieni sau in vederea unor scopuri politice ; 5 - pentru toate aceste mi~cari, mileniul este iminent, dar el nu se va inscauna nlra catac1ismecosmice sau catastrofe isto nee.

Este inutil sa staruim asupra caracterului politic, social ~i economic al unor asemenea curente: el este evident .. Dar forta lor, inriurirea pe care 0 exercita, creativitatea lor, nu sala~luiesc numai in ace~ti factori economici. E yorba de curente religioase. Partizanii lor a$teapta ~i proc1ama sflr$itul lumii spre a ajunge la 0 stare economica ~i sociala mai buna, dar mai ales, pentru dl nadajduiesc ca va avea loc 0 noua creatie a lumii ~i 0 restaurare a fericirii omene$ti. Sint infometati $i insetati de bunuri paminte~ti -,dar $i de nemurire, de libertate ~i de fericireparadiziaca. Pentru ei, sfiqitul lumii va face posibila insdlunarea unei vieti omene$ti beatifice, desaviqite ~i fara de sflr$it. Vom adauga ca, chiar atunci dnd nu e yorba de un sflqit catastrofal, ideea unei regenerari, a unei recreari a lumii, constituie elementul esential al mi~carii. Profetul sau intemeietorul cultului proclama iminenta ,Sntoarcere la origine" ~i, prin urmare, redobindirea starii "Paradi1 Cf. M. Eliade, Mephistopheles et ['Androgyne, Paris, 1962, pp. 155 ~i urm. (,;R:enouvellement cosmique et eschatologique".) 67

ziace'i initiale. Desigur, In nenurnarate cazuri, aceasta stare paradiziaca "originara" repre~inta imaginea idealizata a situatiei culturale ~i economice dinaintea venirii albilor. Acesta nu este' singurul' exemplu al unei mitizari a "starii originare"; a ,;istoriei antice" concepute ca 0 vlrsta de aUf.' Dar nu re~litatea "istorica" pe care izbutim uneori s-o ,izoElm ~i s-o degajam, din acest ansamblu de imagini 'exuberante interese<;lza:subiectul nostru, ci faptul:cca sfiqitul' uQ.ei luini :.-' aj::eea a colonizarii -~i expectativa unei lumi noi, imp~ica 0 intoarcere la origirie. Personajul mesianic este identificat cu eroul cultural sau custramo~ul mitic a caror intoarcere era a~teptata. Venirea lor se aseamanacu 0 reacwalizare a Timpurilor- mi'tice ale originii, a~adar' cu arecreare a lumii. Neatlrnarea palitica ~i libeqatea culturala praclamata de mi~carile inilenariste al~ popoarelor coloniale sint concepute cao redobindire a unei stari beatifice originare.' Pe scurt, chiar fara 0 dlstrugere apocaliptica fCiti~a, lumea aceasta, lumea veche; este in chip simbolic suprimata; iar Lumea paradiziaca a originii este inscaunata In locul ei.

"Sfiqitullumii" in arta moderna

Nimic comparabil cu optimismulde care dau dovada adt eshatologia comunista, elt ~i milenarismele primitive nu se intllne~te In' societatile occidentale. Dimpotriva, ele cunosc azi frica din ce in ce mai amenintatoare a unui sfiqit, catastrofal al lumii, pricinuit de armele termonucleare. In con~tiinta occidentalilor, acest sflqit va fi radical ~i definitiv: el. nu va fi urmat de o noua cre'a~ie a lumii. Nu este cu putinta sa intreprinclem aici 0 analiza sistematica a multiplelorexpresii ale fricii atomice In lumea moderna. Dar alte fenomene culturale occiclc;:ntaleni se par semnificative intruelt prive~te cercetarea noastra. Ma gindesc maiales' la istoria

artei occidentale. De la Incepunil veacului acestuia, atit artele plastice, dt ~i literatura ~i muzica au suferit transformari ;"ttlt de radicale, Inclt s~a putut vorbi despre 0 "distrugere a limbajului artistic". 'Inceputa In pictura, aceasta "distrugere a limbajului" s-a extins la ,poezie, roman ~i, recent de tot, odata' cu Ionescu,la teatru~ ,In anumite cazuri e yorba de 0 adevarata nimicire a universului artistic de pina acum. Contempllnd 'unele opere recente, ai impresia ca artistul a vrut sa fad tabftla rasa, suprimind Intreaga is'torie a picmrii. E ,yorba de ,ceva mai mult dedt de 0 distnigere, este 0 regresiune catre haos, catre un fel de massa confusa primordiala. $i totu~i, In prezen~a unor asemenea opere, simtim ca artistul este In cautarea a ceva ce el Inca n-a exprimat. Trebuia sa'reduca la neant ruinele ~i darlmaturile acumulate de precedentele revolutii plastice ; trebuia sa ajunga la 0, modalit,,!-te germinala a materiei, spre a putea re1ncepe istoria artelor pomind de la zero. La multi arti~ti modemi se simte ca "distrugerea limb ajului plastic" nu este dedt prima faza a unui proces cu mult mai complex ~i ca facerea unui univers nou trebuie In mod necesar sa urmeze. In arta modema nihilismul ~i pesimismul celor dintii revolutionari ~i darlmatori reprezinta atitudini azi depa~ite. In zilele noastre, nici un mare artist nu crede In degenerarea ~i In iminenta disparitie a artei sale. Din acest punct de vedere, atitudinea lor se aseamana cu aceea a "primitivilor" : au contribuit la distrugerea lumii - adica la distrugerea lumii lor, a universului lor artistic - spre a crea un altul. i bine, acest fen omen cultural este foarte important, caci, Indeosebi arti~tii, reprezinta adevaratele forte creatoare ale unei civilizatii sau ale unei societa~i. Prin crea~ia lor, arti~tii 0 iau Inaintea evenimentelor ce se vor Intimpia - uneori peste una sau doua genera~ii - In celelalte sectoare ale vie~ii sociale ~i culturale. semnificativ faptul cadistrugerea limbajului artistic a coincis cu aVIntul psihanalizei. Psihologia abisala a

69

-0:

VIsa.

revalorizat interesul ce-l purtam originilor, interes care-l caracterizeaza aUt de bine pe omul societatilor arhaice. Ar fi pasionant de studiat Indeaproape procesul de revalorizare a mitului sHqitului lumii In arta contemporana. Am constata ca, departe de a fi nevrozatii de care lumea I$i bate joc uneori, arti$tii slut, dimpotriva, mai sanato$i psihologice$te dedt multi oameni moderni. Ei au Inteles ca un adevarat Inceput nou nu poate avea loc dedt dupa un adevarat sHqit. $i arti$tii au fost cei dintii dintre moderni care s-au straduit sa distruga efectiv lumea lor, spre a ere a din nou un univers artistic I~ care omul sa poata deopotriva exista, contempla $i

Capitolul V
TIMPUL POA TE FI DOMINA T

Certitudinea ca va avea toe un nou inceput

P ARALELA PE CARE AM SCHITA T -0 ,INTRE "optimismul" popoarelor recent ,decolonizate ~i acela al arti~tilor occidentali ar fi putut fi Eirgita ~i dezvoltata. Intr-adevar, ~i alte confruntari intre unele credinte ale societatilor tradition ale ~i unele aspecte ale culturii moderne se imp un spiritului nostru. Am lasat insa pentru mai tlrziu asemenea confruntari, spre a nu intrerupe desfa~urarea expunerii noastre. ~aci, daca am cercetat tema mitica a sHqitului lumii, am nicut-o maiales spre a scoate in evidenta raporturile dintre eshatologie ~i cosmogonie. Va amintiti ca am staruit, in cel de al treilea capitol, asupra extremei importante a scenariului mitic-ritual al regenerarii anuale a lumii. Am vazut ca acest scenariu implica motivul "perfeqiunii" inceputurilor ~i ca, incepind cu un anumit moment istoric, motivul devine "mobil" ; devine apt sa semnifice adt perfeqiunea lnceputurilor in trecutul mitic, clt ~i aceea care va avea loc in viitor, dupa distrugerea acestei Lumi. ,In lungulexcursus asupra miturilor sHqitului lumii, analizate in capitolul precedent, am vrut sa scoatern In relief ca esential, chiar ~i in eshatologii, nu este faptul insu~i al sHr~itului, ci certitudinea ca va avea loc un nOu tnceput. Dar acest reinceput este, la drept vorbind, replica inceputului absolut, cosmogonia. S-ar
71

:;,-=================-------------------------::

putea spune ca ~i aici am Int11nit atitudinea' spirituala care-l caracterizeazape omul arhaic, ~i anume, valoarea exceptionala aco,rdata cunoa~terii originilor. Intr-adevar, pentru omul societatilor arhaice, cunoa~terea originii fiedirui lucru (animal, planta, obiect cosmic etc.) confera un fel de staplnire magica asupra lui: ~tim unde sa-l gasim ~i sa-l facem sa reapara In viitor. Am putea folosi aceea~i formula In ceea ce prive~te rriiturile eshatologice: cunoa~terea a ceea ce a avut loc ab origine, a cosmogoniei, confera ~tiinta a ceea ce se va Indmpla In viitor. "Mobilitatea" originii lumii exprima sperantaomului ca lumea lui va exista zntotdeauna, chiar daca este periodic distrusa In Intelesul propriu al cuvlntului. Solutie a disperarii ? Nicidecum; caci ldeea distrugerii lumii nu este ]'n fond 0 idee pesimista. Prin Insa~i .durata' ei, lumea degenereaza '~i ~e epuizeaza: iata pentru ce trebuie simbolic 'recreata dinnou in, fiecare an. Iar ideea distrugerii apoclliptice a lumii 'a putut .i acceptata pentru di se cunoa~te cos-, 11l0gonia,.apica "taina" originii lumii.

:Freud ~i cunoa~ter~a ~,originii"

. 'lnu~il sa staruim mai mult asupra valorii "existen1ialeJ' a cunoa~terii originii In societatile tradition ale. Componarea aceasta nu :este exclusiv arhitidi. Dorin\a de acun0a~te originea lucrurilor caracterlzeaza deopotriva ;cultura' occidentala. Veacul al XVIII-lea ~i,mai ales, cel de' ar XIX-lea au vazut Inmultindu-se cerce': tarile referitoare atlt la' originea imiversului, a vietii, a . speciilor sau a omului, dt~i Ia originea societatii, a limbajului,a religiei ~i a tuturor institutiilor omene~ti. Oamenii se straduiesc sa cunoasca' originea ~i istoria a tot cene Inconjoara: atlt originea sistemului solar elt ~i
72

aceea'a une'i insitu~ii .ca, de pilda, casatoria sau aceea a unui joc decopii ~a ~otronul. ; In. veacul a~ XX-le~ studiul ~t;in~ific al inceputurilor a.lu;u 0 aha dir~qie. Pentru. psihanaliza, de pilda, adevaratul pr~ordial e "primordialul uman", prima copilarie. Copilul traie~te Intr~un timp paradiziac 1. Psihanaliza a elahorat tehnici susceptihile de a ne revel a ,,Inceputurile" ist~riei noastre personale ~i mai ales de a identifica evenimentul anume care a pus capat heatitudinii copilariei ~i a hotarlt orientarea viitoare a vie~ii noastre. Traduclnd aceasta in termeni de gin dire arhaica, s-ar putea spune caa existat un "paradis" (pentru psihanaliza, stadiul prenatal sau perioada care merge pIn a lain~arcare) ~i 0 "ruptura", 0 "catastJrofa" (traumatismul infantil) ~i ca, oricare ar fi atitudinea adultului fa~a. de acele evenimente primordiale, ele sInt totu~i constitutive intruclt prive~te fiin~a sa 2 . E inreresant de constatat ca dintre to ate ~tiin~ele vietij, numai psihanaliza ajunge la ideea ca "inceputurile" oricarei fiin~e omene~ti sint beatifice ~i constituie un fel de paradis, In timp ce celelahe ~tiin~e ale .:/"" i vie~ii staruie mai a,les asupraprecarita~ii ~i imperfe~tiunii inceputurilor. Intr-adevar, procesul, devenirea, evolu~ia sint acelea care corecteaza, Incetul cu incetul, jalnica saracie a ,,1nceputurilor", ., . Daua idei ale lui Freud intereseaza subiectuI' 110Stru: 1 ---':~,beatitudinea"origi11ii" . ~i a "i11ceputurilor"

1 Acesta este motivul pentru care incon~tientul lnfaj:i~eaza structura unei mitolpgii personale. Se poate merge mai 'departe ~i afirma nu nurnai ca incon~tientul este "mitologic", ci ~i ca unele din conj:inururile sale slnt purtatoare dl\- v,rlori cosmicf;, altfel zis, ca ele oglindesc modalitaj:ile, procesele ,~i.destinele viej:ii ~i ale naturii. vii. cu sacralitatea cosmi-ca se efectueaza prin incon~tient, fie ca e yorba de visele ~ide sau singurul contact, omului modern ~ - Se poate ch,'iar spune. -v:iaj:a 'lui imagi'nara,real al de creaj:iile care izvorasc din incon~tient (poezie, jocuri, 'spectacole etc.). 2 M. Eliade, Mythes, reves et mysteres, p. 56.

73'

fiintei umane ~i 2 .~ ideea caprin interrriediul amintlfll sau al unei "intoarceri in urma" putem retrai anumite incidente traumatice ale primei. copilarii. Beatitudinea "originii" este, dupa cum am vazut, 0 terna destulde frecvent Intilnita In religiile arhaice ; ea este de asemeni atestata In India, Iran, Grecia ~i la iudeo-cre~tinism. Faptul ca Freud postuleaza beatitudinea la inceputul vietii omului nu Inseamna ca psihanaliza are ostrucotUra mitologica, nici ca-~i insu~e~te 0 tema mitica arhaica sau ca accepta mitul iudeo-cre~tin al paradisului ~i al caderii. Singura apropiere cese poate statornici intie psihanaliza ~iconceptia ar!laica 'a '-beatitudinii ~i a perfeqiuriii originii se' datoreaza faptului ca Freud a descoperit rolul gecisiv al"timpului primordial ~i paradiziac" al primei copilarii, beatitudinea dinaintea rupturii (adica, dinaintea intarcarii), altfel zis, inainte ca timpul sa devina pentru' fiecare individ un "timp trait". cli: despre cea de a doua idee freudiana care intereseaza cercetarea noastra, anume "intoarcerea in urma" cu ajutorul careia psihariali~tii spera sa poata reactualizaanumite evenimente decisive ale primei' copilaiii, ea .justifica la rIndul ei () apropiere de comportarile arhaice. Am citat un anumit numai:' de exemple' care scOt In relief credinta ca putem reactualiza, ~i a~adar retrai, evenimentele primordiale povestite In mituri. Dar, In afara de citeva exceptii (Intre altele, vindecarile magice), aceste exem'ple ilustre:!tza intoarcerea colectiva In urma. Comunitatea Intreaga sau 0 sectiune importanta a acesteicomunitati retraia, prin intermediul ritualurilor, ~venimentele evoc~te In mituri. Tehnica psihanalizei face cu putinta 0 Intoarcere individuala la timpul originii. Dar aceasta Intoarcere existentiala inapoi e cunosc,uta ~i de societatile arhaice ~i ea joaca un rol important In anumite tehnici psihofiziologice orientale. Aceasta e problema pe care 0 yom studia acum.
74

Tehnicile traditionale ale "intoarcerii in urma" ,

Nu avem nicidecum intentia sa comparam psihanaliza cu credintele ~i tehnicile "primitive" sau orientale. Rostul apropierii propuse aici e de a arata ca "Intoarcerea in urma", a carei importanta pentru Intelegerea omului ~i, mai ales, pentru vindecarea lui a vazut-o Freud, era deja practicata in culturile extraeuropene. Dupa tot ce am spus cu privire la speranta de a Innoi lumea prin repetarea cosmogoniei, temeiul acestor practici nu e greu de inteles: intoarcerea individuala la origine e conceputa ca 0 posibilitate de a Innoi ~i de a regenera existenta celui care 0 Intreprinde. Dar, dupa eum se va vedea in curind, "Intoarcerea la origine" poate fi efectuata In vederea a tot felul de scopuri ~i este susceptibila de a avea diferite semnificarii. Exista, inainte de orice, simbolismul binecunoscut al ritualurilor de iniriere care implica un regressus ad uterum. Dat fiind ca am studiat pe Indelete acest complex in cartea noastra Naissances mystiques, ne vom margini aici la clteva scurte referinte. Inca din stadiile arhaice ale culturii, inirierea adolescentilor comporta o serie de ritualuri al caror simbolism e transparent: e vorba ca novicele sa fie transformat intr-un embrion, spre a-I face apoi sa renasca. lnitierea este echivalenta eu 0 a doua na~tere. Prin intermediul initierii adoleseentul devine deopotriva 0 fiinta responsabila din punct de vedere social ~i avizata din punct de vedere cultural. Intoarcerea la matrice e figurata fie prin recluziunea neofitului intr-o coliba, fie prin inghitirea lui simbolica de catre un monstru, fie prin patrunderea Intr-un teren sacru identificat cu uteml pamintului muma 1. Ceea ce ne intereseaza aici e faptul ca, pe Iinga aceste rituri ale pubertatii, caracteristice societatilor "primitive", mai exista ~i In culturile mai complexe ri1 Cf. de pilda, ritualul australian Kunapipi, descris, clupa R. M. Berndt, In Naissances mystiques, Paris, 1952, p. 106 ~i urm.
75

tualuri de initiere care compona un regressus ad uterum: Pentru a ne margini deocamdata la India, acest motiv se distinge In trei tipuri diferite de ceremonii de initiere. Exista, pentru lnceput, ceremonia t.tpanayama, adica aducerea baiatului In casa preceptorului. Motivul gestatiei ~i al rena~terii e clar exprimat lntr-Insa: se spune anume ca preceptorul transforma baiatullntr-un embrion ~i-l pastreaza timp de trei nopti In pintecul sau 1. Cel care a lndeplinitupanayama "este de doua ori nascut" (dvi-ja). Mai exista de asemeni ~i ceremonia diksa, imp usa celuicare se pregate~te pentru sacrificiul somei ~i care consta, la drept vorbind, in lntoarcerea la stadiul de fetus 2. In sflr~it, regresstts ad uterum se regase~te de asemeni In. centrul ceremoniei hiranya-garbha, In sensul literal: "embrion de aur". Se introduce recipiendarul lntr-un vas de aur In forma de vaca ~i, la ie~ire, el este considerat drept un nounascut 3.. In toate cazurile acestea regresstts ad ttterum se executa cu scopul de a face ca recipiendarul sa se nasca la un nou mod de a fi, sau sa fie regenerat. Din pune':' tul.de vedere alstructurii, lntoarcerea la matrice corespunde cu regresiunea universului la starea "haotica" sau embrionara. Bezna prenatala corespunde noptii pre., mergatoare creatiei ~i beznei din coliba unde are loc initierea. Toate aceste ritualuri de initiere care compona 0 revenire la matrice, ritualuri atlt "primitive" elt ~i indiene, au, bincinteles, un model mine 4. Exisra ri:1ituri ~i mai interesante dedt miturile In legatura cu riturile de initiere bazate pe 1'egressusad uterum, anurne, miturile povestind aventurile eroilorsau ale magicienilor
. 1 Cf. Naissances mystiques, 'p. 113 ~i urm. 2 Ibid., p. 115 ~i urm. 3 Ibid., p. 118 ~i urm .. 4. Cu privire la mode!ul mitic al rit\lalurilor cf. ibid., p. 117. 76

de ini~iere indiene,

'I

~i ale ~amanilor care au operat ace! regressus In carne ~i oase, iar nu simbolic. Un mare numar de mituri subliniaza: 1 -inghitireaunui erou de catre un monstru marin ~i ie~irea lui victorioasa dupace a spintecat pintec~le monstrului care I-a inghitit; 2 - strabaterea in chip de initiere a unui vagina dentata sau cobodrea primejdioasa intr-o pe~tera sau 0 prapastie asimilata cu gura sau cu uterul pamintului-muma. Toate aceste ispravi constituie de fapt probe in vederea initierii, de pe urma carora eroul victorios .dobinde$te un nou mod de a fi 1. Miturile ~i riturile de initiere care alcatuiesc regressus ad uterum pun in evidenta faptul urmator: "lntoarcerea la origine" preg;:tte$te 0 noua na~tere, dar aceasta nuo repeta pe prima, na$terea fizica. Avem de-a face propriu-zis cu 0 rena$tere mistidl, de ordin spiritual, ell alte cuvinte, cu accesul la un nou mod de existenta (eomportind maturitatea sexuala, participarea la ceea ce e sacru ~i la cultura; pe. scun, "desehidere" spre splirit). Ideea fundamentala este ca, pentru a avea acces 1a un mod superior de existenta trebuie repetata gestatia $i na$terea, dar aceasta repetitie se face ritual, simbolic : cu alte cuvinte, avem de-a face cu aqiuni orientate inspre valorile spiritului, iar nu cu componari care sint de domeniul activitatii psihofiziologice. A trebuit sa staruim asupra acestui punct ca sa nu lasam impresiaca toate miturile $i riturile de "lntoarcere la origine" se situeaza pe un acela~i plan. Desigur, simbolismul e acela$i, dar contextele difera, $i intentia revelata de context este aceeacare da, in fiecare caz in paTte, adevarata semnificatie. Dupa cum am vazut, din punctul de vedere al structurii este posibil sa asemuim bezna prenataEl sau ceadin coliba de ini~iere cu noaptea premergatoare creatiei. Intr-adevar, noaptea din care in fiece dimineata se na$te soarele -simbolizeaza haosul primordial, iar rasaritul soarelui este 0 replica
1 Cf. ibid., p. 132 ~i urm.
77

~~-------;~

a cosmogoniei. E insa evident ca acest simbolism cosmogonic se imbogate~te cu noi valori in cazul na~terii stramo~ul~~ m~tic~ ~. na~terii fizice a fiecarui individ ~i a rena~terll pnn Imt1ere. Toate acestea vor reie~i mai clar din exemplele pe care Ie yom discuta acum. Vom vedea ca "intoarcerea la origine" a folosit drept model unor tehnici fiziologice ~i psihomentale care urmaresc atit regenerarea ~i longevitatea; elt ~i vindecarea ~i izbavirea finala. Am mai avut ocazia sa observam ca mitul cosmogonic. e susceptibil de multiple aplicatii, printre care vindecarea, creatia poetica, introducerea copilului in societate ~i in cultura etc. Am vazut de asemeni ca regressus ad uterum poate fi asemuit cu 0 regresiune spre. starea haotica premergatoare Creatiei. Se intelege atunci pentru ce anumite terapeutici arhaice folosesc intoarcerea rituala la matrice in locul recitarii ceremoniale a mitului cosmogonic. De pilda, in India, chiar $i in zilele noastre, medicina traditionala opereaza intinerirea batrinilor ~i regenerarea bolnavilor complet istoviti, ihgropindu-i Intr-o groapa care are forma unei matrice. Simbolismul "noii na$teri" e evident. E yorba, dealtminteri, de un obicei atestat ~i in afara Indiei: acela de a ingropa bolnavii spre a-i face sa se nasca din sinul pamlntului-muma 1. In China regasim de asemeni prestigiul terapeutic al "intoarcerii la origine": taoismul acorda 0 foarte mare importanta "respiratiei embrionare", tai-st. Aceasta consta intr-o respiratie in circuit inchis, ca aceea a fetusului ; adeptul se straduie~te sa imite circulatia singelui ~i a aerului de la mama la copil $i de la copil la mama. Prefata Tai-si k'eou kiue (Formulele orale ale respiratiei embrionare) 0 spune in chip expres: "Revenind la baza, intorcindu-te la origine, izgone~ti ba1 CE. Traite d' Hi5toir~ d~s Rdigiom,

p. 220 ~i urm.

78

tdnetea, te intorci la stareade fetus" 1. Un text al taoismului modern sincretist se exprima In urmatorii termeni: "Aceasta epricina: pentru care' (Buddha) Julai (adica- Tathagata), In marea sa milosteriie, a revelat aceasta metoda de lucru (alchimica) a Foculili ~i i-a Invatatpe oameni sa patrunda din nou in I inatrice spre a-~i reface natura (adevarata) ~i (In plenitudinea Jui) , .. destinul sau de viata" 2 . Ne aflam a~adar in prezenta a doua tehnici ~istice diferite dar solidare, ambeleurmarind sa obtina "Intoarcerea la origine": "respiratia embrioriara" ~i lucrul 'alchimic. Se~tie ca aceste doua tehnici figureaza printre numeroasele metode utilizate de catre taoi$ti spre a doblndi tineretea ~i extrema longevitate ("nemurirea"). Experimentarea alchimica trebuie sa fie Insotita de 0 meditatie mistica adecvata. -In timpul fuziunii metalelor, alchimistul taoist se straduie~te sa opereze in propriul sau trup contopirea celor doua principii cosmologice, cerul ~i pamintul, spre a se Intoarce la situatia haotica primordiala, care exista Inaintea creatiei. Aceasta situatie primordiala, numita de altminteri in mod expres stare "haotica" (hun), corespunde atlt celei a oului sau a embrionului, elt ~i starii paradiziace ~i necon$tiente a lumii necreate 3. Taoi$tii se straduiesc sa obtina aceasta stare primordiala fie prin meditatia care Insote~te experimentarea alchimica, fie prin "respiratia embrionara". Dar "respiratia embrionara" se reduce in ultima instanta la ceea ce textele numesc "unificarea suflurilor", tehnica destul de complexa pe care nu 0 putem examina aici. E de ajuns sa spunem ca "unificarea suflurilor" are un model cosmologic.
1 H. Maspero, Les procedes de "Nourrir Ie Principe Vital" dans la religion taoiste ancienne, in journal Asiatique, apriJieiunie 1937 (pp. 117-252, 353-430), p. 198. 2 Houei-ming-king de Lieou Honayang, citat de Rolf Stein, Jardins en miniature d'Extreme-Orient, in Bulletin de /'Ecole Fran<;aise d'Extreme-Orient, t. XLII, Hanoi, 1943 (pp. 1-104), p. 97. 3 Cf. R. Stein, op. cit., p. 54.
79

..

Intr-adevar, potrivit tradi~iilor taoiste, "suflurile" erau, la origine, contopite ~i aldituiau un ou, Marele-Unu, din care s-au desprins cerul ~i pamlntul1. Idealul taoi~tilor, adica ob~inerea beatitudinii, a tineretii ~i a longevitatii ("nemurirea"), avea a~adarun modelcosmologic, anume, starea de unitate primordiala. Nu mai avem. de-a face aici cu 0 reactualizare a mitului cosmogonic, ca In ritualurile de vindecare pe care Ie-am at;nintit mai sus. Nu mai e yorba sa reiteram creatia cosmica, ci sa regasim starea care preceda cos"haosul". Mi~carea gindirii e Insa aceea~i: mogonia, sanatatea ~i tineretea se obtin printr-o "lntoarcere la origine" , fie "In toarcerea la ma trice" , fie in toarcerea la Marele-Unu cosmic. E a~adar important sa constatam ca ~i In China se presupune ca boala ~i batrInetea pot fi vind'ecate prin ,Sntoarcerea la origine", singurul mijloc pe care glndirea arhaica 11 credea eficace pentru a anula efectele timpului. Caci, In definitiv, e Intotdeauna yorba de abolirea timpului scurs, de "revenirea In urma" ~i de relnceperea vietii cu suma intacta a virtualitatiior sale.

Spre a te vindeca de efectele timpului ...

India este deosebit de interesanta In aceasta privinta ; adt Yoga,clt ~i buddhismul au dezvoltat aici Intr-o masura necunoscuta aiurea anumite practici psihofiziologice de "zntoarcere zn urma". Evident, ritualul nu mai este subordonat unui scop terapeutic: nu se mai practica regreSS/1S ad uterum In vederea vindecarii sau a Intineririi, nici In vederea unei repetipi simbolice a cosmogoniei, men ita sa vindece pacientul printr-o rei~mersiune in plenitudinea primordiala. Ath Yoga dt ~i buddhismul se situeaza pe un alt plan declt terapeu1 Cf. H. Maspero, op. cit., p. 207, n. 1.
80

ticile primitive. Telul lor ultim nu este sanatatea sau, intinerirea, ci cootrolul spiritual ~i izbavirea. Aut Yoga clt :?i buddhismul siot soteriologii, tehnici mistice. filo~ zofi~. ~i. fire~te. urmaresc alte teluri dedt vindedirile' magIce. Totu~i. nu putem sa nu observam ca aceste tehnici mistice indiene infati~eaza analogii structurale cu terapeuticele arhaice. Filozofiile ~i tehnicile ascetice :?i contemplative indiene urmaresc toate acela~ scop: sa vindece omul de suferinta vietii In timp 1. Peotru gindirea indiana, suferinta se intemeiaza ~i este propagata la infinit in lume de karma, de temporalitate: e legea karmei care impune nenumaratele transmigratiuni, I aceasta ve~nid intoarcere la existenta ~i, a~adar, la suferinta. A scapa de sub jugul legii karmice Inseamna a te "vindeca". Buddha este "regele medicilor, mesajul sau este proclamat 0 "medicina noua". Numai "arzind" piria ~i ultimul germen al unei vieti viitoare, suprimam definitiv ciclul karmic ~i ne eliberam de timp. Dar unul din mijloacele de a "arde" reziduurile karmice 11 constituie tehnica "intoarcerii in urma", in vederea cunoa~terii propriilor sale existente aoterioare. E 0 tehnid panindiana. Ea este atestata in Y oga-sutra (III, 18), e cunoscuta de toti inteleptii ~i contemplativii contempo rani ai lui Buddha ~i este practicata ~i recomandata de Buddha insu:?i. "T rebuie sa porne~ti de la 0 clip a precisa, cea mai apropiata de clipa prezenta, ~i sa parcurgi timpul de-a-ndaratelea (pratiloman, in raspar) ca sa ajungi ad originem, dnd, izbucnind in lume, prima existenta a declan:?at timpul, ~i sa dai de acea clipa paradox ala dincolo de care timpul nu exista, pentru ca nimic nu se manifestase. Sensul ~i rostul acestei tehnici nu e greu de inteles: acela care 0 ia in ..susul timpului trebuie In mod necesar sa regaseasca punctul de pornire care, in defihitiv, coincide cu cosmogonia. A-ti retrai
1 Cf. Mythl!S,
Teves I!t mysteTI!S, p. SO

~i urm. 81

vietile trecute Inseamna totodata ,a Ie lrrtelege~i, pma la linanumit punct, ,a-ti arde pacatele,adica suma actelor savlr$ite sub imperiul ignorantei ~i acumulate de Ia 0 'existenta la alta potrivit legii karmei. Dar mai este ceva ~i mai important: ajungem la Inceputultimpului $i dam de ne-timp; de acel prezent ve$nic care a precedat experienta temporala lntemeiatade prima existenta omeneascadecazuta. Altfel zis, pomind de la o clipa oarecare, a duratei temp orale, putem ajunge sa epuizanzaceasta durata parcurgind-o de-a-ildaratelea ~i sa patrundem In cele din urma in ne-timp, ill ve$ni<eie,Dar aceasta Inseamna a transcende "conditia" omeneasca $i a redobindi starea necondition~lta care a precedat caderea in timp $i roata existentelor" 1. Adt Hatha- Yoga elt $i unele $coli tan trice utilizeaza metoda denumita "a merge Impotriva curemului" ujana sadhana) sau procesul "regresiv" (ulta), spre aobtine inversarea tuturor proceselor psihofiziologice. "Intoar'cerea", "regresiunea" se traduc, la acel care Ie realizeaza,prin nimicirea cosmosului $i opereaza, prin urmare, "ie$irea din timp", accesul la "nemurire". Dar, in concepti a tantrica, nemurirea nu se poate obtine deelt oprind manifestarea, a$adar procesul de dezin~egrare ; trebuie mers "impotriva curentului" (ujana sadhana) $i regasitaunitatea primordiala, aceea care exista in iLLo tempore, Inaintea creatiei 2. E yorba a$adar sa realizam, In propria noastra fiinta, procesul de resorbtie cosmica $i sa revenim la ,,,origine". Shivasamhita (I, 69 $i urm.) propune un exercitiu spiritual destul de semnificativ: dupa ,ce a descris facerea universului de ditre Siva, textul descrie procesul invers de' resorbtie cosmica, a$a cum trebuie el trait, experimentat de catre un Yoga. Acestavede cum elementul pamint devine ~,subtil" $i se diz61va In foc, focul in aer, aerul in eter
1
2

Ibid., pp.

51-52.
Le Yoga, Immortalitl: et LibertI:, Paris, 1954,

M. Eliade, p. 270 >i urm.

S2

etc., pina ce totul se resoarbe in Marele Brahman 1. Yoginul asista la procesul invers al creafiei, el "revine in urma", pin a la "origine". Acest exercitiu yoga poate fi asemuit cu tehnica taoista care urmare~te "intoarcerea la ou" ~i la Marele-Unu primordial. , mai spunem 0 data: nu intelegem sa punem pe acela~i plan tehnicile mistice indo-chineze ~i terapeuticile primitive. E yorba de fenomene culturale diferite. Dar e semnificativ faptul sa constatam 0 anumita continuitate a comportarii omene~ti fata de timp de-a lungul veacurilor ~i in multiple culturi. Aceasta comportare se poate defini in felul urmator: spre a te vindeca de actiunea Timp~tlui trebuie sa te "intorci znapoi" ?i sa dai de "inceputul Lumii". Am vazut cii acestei "intoarceri la origine" is-au atribuit diferite valori. In culturile arhaice ~i paleoorien tale, reiterarea mitului cosmologic avea drept scop suprimarea timpului scurS ~i reinceperea unei noi existente, cu foqele vitale intacte. Pentru "misticii" chinezi ~i indieni, scopul nu mai era de a reincepe 0 noua.existenta pe acest pamint, ci de a "reveni inapoi" ~i de a reintegra MareleUnu primordial. Dar in aceste exemple ca ~i in toate celelalte pe care Ie-am citat, elementul specific ~i decisiv era intotdeauna ,,1ntoarcerea la origine".

A recupera trecutul
Am reamintit aceste citeva exemple spre a con.,. frunta doua categorii de tehnici: 1 - psihanaliza~i 2 - metodele arhaice ~i orientale 'comportind diferite procedee de ,,1ntoarcere la origine", ~i urmarind, dealtminteri, scopuri multiple. Nu aveam intentia de a discuta pe larg aceste procedee, ci de a arata, ca intoarcerea existentiala Ia origine, de~i specificii men1 Ibid., p. 272. 83

""'=

"

talita~ii ai"haice, nu constituie 0 comportare proprie acestei mentalita~i.Freud a elaborato 'tehnica analoga, spre ;i-i lngaduiindividului modern sa retupereze continutul anumitor experien~e;,originare". Am vazut ca existamai multe posibilita~i de lnt-oarcere In urma, darcele mai importante slnt: 1 - redobl'ndirea prompta ~i directa a situa~iei ini~iale (fie haosul sau starea precosmogonica, fie momentul crea~iei), ~i 2 - intoarcerea progresiva la"origine", parcurglnd ae-a-ndaratelea timpul, pornind de Ia clipa prezenta ~i incheind cu "lnceputul absolut". In primulcaz, e vorba de 0 suprimare. vertiginoasa,eventual instantanee, a cosmosului (sau a fiin~ei omene~ti lntrUelt este rezultatul unei anumite durate temporale) ~i revenirea la situa~ia originara (la "haos" sau - la nivelul antropologic ,- 1a "samln~a", la "embrion"). Este evident-a asemanarea lntre structura acestei metode ~i aceea a "Scenariiior mitice rituale de regresiurie rapida la "haos" ~i la reeditarea cosmogoniei. In eel de al doilea caz, acela al lntoarcerii progresive la origine, avem de-a face cu 0 rememorare meticuloasa ~i exhaustiva a evenimentelor personale ~i istorice. Desigur, ~i In cazul acesta scopul ultim e de a "arde" aceste amintiri, de a Ie suprima lntrud'tva, retraindu-Ie ~i desprinzlndu-ne de ele. Dar nu mai e yorba sa Ie ~tergem instantaneu spre a da d't mai repede cu putin~a de clipa originara. Dimpotriva, imporTant este sa ne rememoram chiar $i amanuntele cde mai nelnsemnate ale existentei (prezente sau anterioare), caci numai multumita acestei amintiri ajungem sa "ardem" trecutul nostru, sa-1 dominam, sa-l lmpiedicam sa intervina In prezent. Se vede dar deosebirea Eata de primul tip, al carui modelconsta In suprimarea instantanee a lumii $i in crearea ei din nou. Aici memoria joaca rolul capital. Ne eliberam de aqiunea timpuluiprin rememorare, prin ana.mnesis. Esen~ialul este sa-~i aminte$ti toate evenimentele al caror martor ai fost In durata tempo
84

rala. Aceasta tehnicae a$adar solidara cu concepti~ arhaica pe care am discutat-o indelung, anume, imp()r.:. tanta cunoa$terii originei $i a istoriei, unui lucru spre a-I putea. domina. Desigur, mersul regresiv in timp presupune 0 experienta care depinde de memoria personala, pe dnd. cunoa$terea originii se reduce la sesizarea uneiistorii primordiale exemplare, a unui mit. Structurile sint insa asemanatoare: e yorba intotdeauna sa ne amintim, "in amanunte $i foarte precis, ceea ee s-.a petreeut la zneeputuri, $i de atunci incoace. Atingem aici o problema capitala nu numai pentru intelegerea mitului, dar mai ales pentru dezvoltarea ulterioara a gindirii mitice. Cunoa$terea originii $i a istoriei exemplare a lucrurilor confera un fel de stapinire magica asupra acestora. Dar aceastacUIl,oa$~ere deschide de asemeni calea speculatiilor sistematice cu privire la originea $i la structurile lumii. Vom reveni asupra acestei probleme. Trebuie totU$i sa precizam l~ca de pe acum ca memoria e considerata drept cunoa$tere prin excelenta. Cel care e in stare sa-$i reaminteasea dispune de 0 foqa magico-.religioasa $i. mai pretioasa decit acela care cunoate originea lucrurilor. In India antica, de pilda, se face clar deosebirea dintre cunoa$terea "obiectiva" a originii diferitelor realitati$i cunoa$terea "subiectiva", bazata pe rememorarea un or existente anterioare. "Cunoa$tem, o,visule, locul tau de na$tere (janitram)" , exclama autorul unui mitdin Athal'va Veda (VI, 46, 2). ,,$tim, 0, Agni, ca locul tau de na$tere e triplu" (Ibid., XIII, X, 3, 21.). Multumita acestei cunoa$teri a originii ("locul de na$tere"), omul reU$e$te sa se apere impotriva visului $i e in stare sa manipuleze focul fara vreun rise. Dar cunoa$terea propriilor sale existente anterioare, adica a "istoriei" sale personale, mai confera ceva in plus; 0 $tiinta de tip soteriologic, precum $i stapinirea. propriului sau destin. Cel care-$i aminte$te de "na$terile" (= originile) sale $i de vietile sale anterioare (= durate constituite de 0 serie considerabtla de even i85

mente traite) reU$e$te sa se elibereze de conditionarile karmice; cu alte cuvinte, devine stapinul destinului sau. lata pentru ce "memoria absoluta", aceea a lui Buddha, de pilda, echivaleaza cu atot$tiinta ~i ii confera posesorului ei puteri de cosmocrat. Ananda ~i alti discipoli ai lui Buddha i$i "aminteau de na~terile lor". Vamadeva, autorul unui celebru imn rigvedic spunea despre el insu~i: "Afllndu-ma in matrice, am cunoscut toate na$terile zeilor" (Rig Veda, IV, 27, 1). Krisna, la Tindul sau, "cunoa~te toate existentele" (Bhagavad Gitd, IV, 5) 1. Cu totii - zei, Buddha, intelepti, yogini - se rinduiesc printre cei care ~tiu. Cunoa$terea vietilor anterioare nu reprezinta 0 tehnica exclusiv indiana. Ea este atestata $i la ~amani. Vom vedea ca a jucat un rol important in speculatiile filozofice grece~ti. Ceea ce trebuie insa sa subliniem pentru . moment e faptul ca prestigiul exceptional al cunoa~terii "originilor" ~i al "istoriei" vechi (adica a vietilor anterioare) deriva, in ultima instanta, din importanta acordata cunoa$terii miturilor "existentiale" ~i "istorice",a miturilor relatind constituirea "conditiei" omene~ti. Dupa cum am mai spus, aceasta "conditie" are o "istorie": anumite evenimente decisive au loc in cursul epocii mitice, ~i numai dupa aceea omul a devenit ceea ce e azi. Dar aceasta istorie primordiala, dramatica ~i uneori tragica, trebuie nu numai sa fie cunoscuta, ci mai trebuie $i necontenit rememorata. Vom vedea mai departe consecintele acestei hotariri luate de omul arhaic la un anumit moment al istoriei sale, de a retrai neincetat crizele ~i tragediile trecutului sau mitic.

1 Cf. M.ythes, reves et mysteres, p. 52.

86

Capitolul VI
MITOLOGIE,ONTOLOGIE, ISTORIE

Esentialul precede existenta

PENTRU HOMO RELlGIOSUS, ESENTIALUL PREcede existenta. Acest lucru se adevere~te adt' pentru, omul societatilor "primitive" ~i orientale, elt ~i pentru evrei, cre$tini $i musulmani. Omul este a$a. cum este azi pentru ca 0 serie de evenimente al;l avut loc ab origine. Miturile povestesc aceste evenimente $i, f~dnd acest lucru,ii explica pentru ce $i cum el a fqst a;stfel aldttuit. Pentru homo religiosus existenta reala, autentica, 'incepe in clipa in care prime$te comunicarea acestei istorii primordiale $i 1$i asuma consecintele ei. E yorba tot de istoria divina, caci personajele sint fiin-' tele supranaturale $i stdimo$ii mitici. Un exemplu: omul e muritor pentru di un stramo$ mitic a pierdut in chip stupid nemurirea, sau pentru ca 0 fiinta supranaturala a hotarlt sa i-o rapeasca, sau pentru ca, in urma unui anumit eveniment mitic, el s-a vazut devenind deopotriva sexuat $i muritor etc. Anumite mituri explica originea moqii printr-'un accident sau printr-o inadvertenta : solullui Dumnezeu, un animal,uiia mesajul sau, lene~, ajunge prea di:ziu ete. E un fel pi.toresc de a explica absurditatea moqii. In acest caz insa, ~i istoria ramine 0 "istorie divina", pentru ca autorul mesajului e 0 fiintasupranaturala $i, la urma urmelor, ar fi p'utut, daca ar fi vrut,anula eroarea solului sau.
87

'~r -.

De~i e adevarat ca evenimentele esen~iale au avut loe ab origine, aceste evenimente nu sint acelea~i in toate religiile. "Esen~ialul" este, pentru iudeo-ere~tinism,drama ,din paradis, care a pus temeliile actualei "condi~ii" omene~ti. Pentru mesopotamieni, esen~ialul 11 eonstituie aldituirea lumii cu ajutorul trupului sfirtecat al monstrului marin Tiamat ~i crearea omului eu ajutorul singelui arhidemonului Kingu, amestecat cu pu~in pamlnt (eu alte cuvinte, cu 0 substan~a derivata de-a dreptul din trupul lui _Tiamat). Pentru australieni, "esen~ialul" se reduce la 0 serie de aqiuni efectuate de fiin~ele supranaturale In "timpurile visului". Nu e cu putin~a sa infa~i~m aici toate temele care reprezinta - pentrudiferitele religii - "esen~ialul", drama primordiala care I-a constituit pe om a~a cum este el azi. Ajunge sa amintim tipurile cele mai importante. Astfel, ceea ce ne intereseaza mai iinii in stadiul actual al eercetarii noastre e de a descoperi atitudinile lui homo religiosus fa~a de acest "eseri?al" care-l precede. Presupunem a priorica au pututexista mai multe atitudini, pentru ca, dupa cum am vazut, con~inutul acestui "esen~ial" care s-a decis in timpurile mitice difera de la 0 vi"ziune religioasa la aha.

Deus otiosus
Un mare numar de triburi primitive, mai ales cele care s-au oprit la stadiul culesului ~i al vinarorii, cunosc 0 fiin~a suprema; dar aceasta nu joaca aproape nici un 1'01 in viara religioasa. Se ~tie dealtfel prea pu~in lucru despre ea, miturile sale SInt purin numeroase ~i, in genere, destul de simple. Se considera ca aceasta fiin~a suprema a creat lumea ~i omul, dar ~i-a parasit ,destul de repedecreariile ~i s-a retras in cer. Uneori, ea nici nu ~i-a terminai crea~ia ~i 0 alta fiin~a divina, "fiul" acesteia sau imputernicitul ei, prime~te sarcina
:88

sa 0 duca la b.~n ~flr~it. Am diseutat intr-alta parte transform area fllhte1 supreme liltr-un deus otiosus; ne vom margini aiei la dteva exemple 1. La ba~tina~ii selk'nam din Tara-de-Foc, zeul, care se nume~te "Locuitorul Cerului" sau "Cel-carele-este-in-Cer", e ve~nic, atot~tiutor, atotputernic, dar creatia a fost desavir~ita de stramo~ii mitici,creati~i ei de fiinta suprema in ainte de a se retrage dincolo de stele. Acest zeu traie~te departe de oameni ~i se dezintereseaza de treburile lumii. Nu are icoane, nici preotl. Nu i se adreseaza rugaciuni dedt in caz de boala ("T u, Cel-de-slls, riu-mi Iua copilul ; ednca prea mje") ~i i se aduc of ran de, indeosebi in timpul intemperiilor. Indigenii yoruba de pe Coasta Sclavilor cred intr-un zeu al cerului numit Olorum (in sens literal: "Proprietarul Cerului") care, dupa 'ce a inceput facerea lurnii, a lasat unui zeu inferior,' Obatala, sarcina s-o desavir~easca ~i s-o guverneze. Cit despre el, s-a retras ,definitiv din treburile paminte~ti $i omene$ti ~i nu exista nici temple, nici statui, nici preoti ai aeestui zeu suprem, devenit deus otiosus. EI este totu~i invocat in ultima instanta in vremuri de calamitati. Retras in Cer, Ndyambi, zeul suprem al indigenilor herero, a lasat omenirea pe seama unor divinitati inferioare. "Pentru ce i-am aduce noi jertfe? explica un indigen. Nu avem a ne teme de el eaci, spre deosebire de mortii no~ri, nu ne face nici un rau." 2 Fiinta suprema a tribului tumbuka e prea mare "ca sa se intereseze de treburile obi~nuite' ale oamenilor". Dzingbe (" Tatal Universal") al populatiei ewe nu e invocat dedt in timp de seeeta: ,,0, cerule, caru~a ii datoram multurnirile noastre, mate e seceta; fa sa ploua, ca pamintul sa se racoreasea ~i sa propa~easea clmpiile!" 3 Indepanarea ~i lipsa de interes a fiintei supreme sint
A

1 Cf. Traite d'Histoir~ d~s Religions, p. 53 ~i urm.

2

Traite, p. 55. Idem.

81J

l_

admirabil exprimate iritr-o zicala a locuitorilor gynama din Africa Orientala,.care zugra ve~te astfel pe zeul lor: "Mulugu (Dumnezeu) este sus, umbrele moqilor mei sint jos!" Indigenii .bantu spun: "Dupa ce I-a creat pe om, Dumhezeu nu' se mai ginde~te deloc la el". Iar afric;mii cunoscu~i sub numele de negrillos repeta: "Dumnezeus-a indepanat de noi !" 1. Dupa cumse vede din. aceste clteva exemple, fiin~,:i. suprema pare; sa-~i fi pierdut actualitatea religioasa; ea lipse~te din cult, iar miturile arata ca s-a retras depane de oameni, ca a devenit un deus otiosus. F,enomenul se veri fica dealtfel in religiile m;J.i complexe ale Orientului antic ~i ale lumii indo-mediteraneene: zeului ceresccreator, atot~tiutor ~i atotputernic' i se substituie un zeu fecunda,tor, sfetnic al Marii Zei~e, intrupare a fonelor generatoare ale universului 2. !n anumite privin~e se poate spune ca deus otiosus e primul exemplu al "moqii lui Dumnezeu" frenetic proclamata. de Nietzsche. Un zeu creator care se indeparteaza de cult sfiqe~te prin a fi dat uirarii. Uitarea lui Dumnezeu, ca ~i transcenden~a lui absohita, este 0 expresie plastic a a inactualita~ii sale religioase sau a "mor~ii sale", ceea ce e tot acela~i lucru. Dispari~ia fiin~ei supreme nu s-a' tradus printr-o saracire 'a vie~ii religioase. Dimpotriva, s-ar putea spune ca adevaratele "religii" apar dupa dispari~ia ei:, .. iturile cele m mai bogate ~i mai dramatice, ritualurile .cele mai extravagante, zeii~i zei~ele d~ t~~te felurile, stramo~ii, ma~tile ~i societa~ile secrete,templele, ierarhiile sacerdotale etc. - toate acestea Ie iritilnim in culturile care au depa~it.stadiul culesului ~ial vinatului marunt ~i in care fiin~a suprema e fie absenta (uitata ?), fie contopita cu alte figuri divine, in a~a masura inclt nu mai e cu putin~a s-o recunoa~tem.
1 Ibid., pp. 55-56. 2 Ibid., p. 68 ~i urm.

90

Eclipsa lui Dumnezeu" despre care vorbe~te Martin Bubel', indepartarea ~i tacerea lui Dumnezeu care-i obsedeaza pe anumiti teologi contemporani nu sint fenomene moderne. "Transcendenta" fiintei supreme a servit intotdeauna drept scuza indiferentei omului fata de dinsa. Chiar cind i~i mai aminte~te de el, faptul ca Dumnezeu e atZt de depa'rte, justifica tot felul de neglijenre, daca nu chiar indiferenta totala. Indigeniifang din Africa Ecuatoriala 0 spun cu simplitate, dar cu mult curaj :
Dumnezeu (Nzame) este sus, omul )os. Dumnezeu e Dumnezeu, offiul om, , Fieeare la el, fieeare in easa lui 1.

Aeesta era dealtminteri punctul de vedere al lui Giordano Bruno: Dumnezeu "come assoluto, non ha che far con noire (Spaccio della bestia trion/ante). 2 E totu~i cazulsa facem 0 observatie : se intimpla ca oamenii sa~~i aduca aminte de fiinta suprema uitata sau neglijata, indeosebi in cazul unei amenintari venind de sus, din ceruri (seceta, molima, etc.). Sa ne referim la ede dteva exemple citate mai sus. In genere, nu se face apel la aceasta divinitate uitata decit in ultima instanta, dupa ce toate demersurile facute, pe llnga alte figuri divine au dat gre~. Zeul supreri1' al ba~tina~ilor oraon se nume~te Dharmesh. In caz de se jertfe~te un coco~ alb ~i se striga: "Am Incriza, cereat totul, dar te mai avem pe tine care sa ne vii Intr-ajutor ... 0, Dumnezeule! Tu e~ti Creatorul nostru. Fie-ti mila de noi" 3. A~ijderea iudeii se indepartau de J ahve ~i se apropiau de Baali ~i de Astartee ori de dte ori istoria le-o ingaduia, ori de cite ori strabateau o epoca de pace ~i de prosperitate- economica relativa,

1 Traite, p. 56. (fiinta) absoluta, nu are niei 0 legatura trugerea fiarei triumfatoare). (it, n. r.) 3 J. G. Frazer, The Worship of Nature, Londra,
2 ea

eU noi (Dis1926, p. 631.

91

dar catastrofele istoriceii aduceau cu foqa. Indarat la Dumnezeu. "Insa dnd austrigat ei catre Domnul ~i au zis: Am pacatuit parasind pe Domnul ~i: apudndu-ne sa slujim Baalilor ~i' Astarteelor; acum Insaizbave~te-ne din miinile vrajma~ilorno~tri ~i-~i yom sluji ~ie".(I, Samuel; XII, 10.) Chiar ~i dnd clivinitatea suprema dispare cudesavlr~ire din cult ~i e" uitata" , amin tirea ei supra vie~uie~te, camuflata, degradata in miturile ~i povestirile despre "paradisul" primordial, in ini~ierile ~i In nara~iunile ~amanilor ~i ale medecine-men-ilor, in simbolismul religios (simbolurile ~entrului lumii, ale. zborului magic ~i ale Inaltarii, simbolurile cere~ti ~i ale luminii etc.) ~i in unele tipuride mituri cosmogoriice. Ar fi multe de spus cu privire la problema uitarii unei fiin~esupr~me la nivelul "con~tient" al vie~ii religioase colective ~i a supravie~uirii sale larvare la nivelul "incon~tientului", sau .la nivelul simbolului, sau, in sflr~it, in experien~ele ex:tinice ale dtorva privilegia~i. Dar discu~ia acestei probleme ne-ar indepartaprea mult de subiectul nostru. Yom spune numai ca supravie~uirea unei fiin~e supreme in simbolurile sau in experien~eleextatice individuale nu e .lipsita de consecin~e' pentru istoria religioasa a omenirii arhaice. E de. ajuns uneori oasemenea experierita sau 0 meditatie prelungita asupra uI),uia 'din simbolurile cere~tipentru ca 0 puternica personalitate religioasa sa redescopere fiinta suprema. In anumite cazuri, mul~umita unor asemenea exp'erien~e sau refleqii, comunitatea intreaga i~i innoie~te in mod radical via~a religioasa. Pe scurt, pentru toateaceste cuhuri primi~ive care au cunoscut 0 fiin~a suprema, dar au uitat-.o mai mult sau mai pu~i)1, "ese)1~ialul" consta in. aceste demente caracteristice: Dumnezeu a 'creat lumea ~i omul, apoi s-a retras in cer ; 2 - aceasta indepartare a fost uneori insotita de 0 intrerupere a corminica~iilor intre cer ~i pamlnt sau de 0 foarte mare Indepartare' a .cerului; in anumite mituri, proximitatea ini~iala a ce-

1-

92

rului $1prezenta lui Dumneieu pe pamlnt constituie un sindrom paradiziac (caruia trebuie ~a-i adaugam nemurirea originara a Qmului, raporturile sale amica1ecu animalele $i inexistenra neyoii de a munci) ; 3 - 10cu1 acestui deus otiosus mai mult saumai putin ulta.t- a fost luat de diferite divinitati care au.ln comun faptu1 ca slnt mai aproape de om $i-1 ajuta sau 11 persecuta intr-un chip mai direct $i mai continuu. E cazul sa observam di omul so<:ietatilor arhaice, indeob$te foarte atent sa nu uite faptele fiintelor supranaturale despre care-I yorbesc miturile sale, a uitat de dumnezeul creator devenit deus otiosus. Creatorul nu supravietuie$te In cult dedtatunci dnd se infati$eaza sub chipul unui demiurg sau al unei fiinte supranaturale care a modelat peisajul familiar ("lumea") ; acesta e cazulln Australia. Cuprilejul ceremoniilor de innoire . a lumii, aceasta fiinta supranaturala este, in chip ritual, facuta sa fie prezenta. Motivul nu e greu de inteles: aici "creatorul" este toto data autorul hranei. EI nu. a creat numai lumea $i stramo$ii ; ci a mai produs $i animalele $i plantele care Ie ingaduie oamenilor sa traiasca 1,

Divinitatea asasinata
Alatm'i de zeii supremi $i creatori care devin dii otios; ~i se eclipseaza, istoria religiilor cunoa$te zei care dispar de pe suprafata pamintului, dar dispar pentruca au fost uci$i de oameni (mai precis, de stramo$ii mitici). Spre deosebire de "moartea" zeului devenit deus otiosus care nu lasa dedt un gol repede implinit de' altminteri. de alte figuri religioase, moartea violenta a acestor divinitati e creatoare. Ceva foarte important pentru existent~ omului apare in urma mortii lor. Mai
1 VOID adauga

totu~i ca Australia

cunoa~te ~i ea dii otiosi;

d. Traite, p. 50
93

mult inca: aceasta creatie se imparta~e~te din substanta divinitatii asasinate ~i, prin urmare, ii prelunge~te intr-un fel existenta. Asasinata in illo tempore, divinitatea supravietuie~te, In, riturile prin care omorul, este in chip periodic reactualizat; in alte cazuri, ea. supravietuie~te mai ales in formele vii (animale, plante) care s-au ivit din trupul ei. Divinitatea asasinata nu e niciodata uitata, de~i se pot uita unele amanunte ale mitlilui ei. Ea poate cu adt mai putin fi uitata cu dt, mai ales dupa moane, devine indispensabila oamenilor. Vom vedea mai departe ca in nenumarate cazuri e prezenta-in insu~i trupul omului, mai ales prin alimentele pe care acesta le consuma.Mai mult'inca: moartea divinitatii transforma in mod radical felul de a fi al omului; In anumite mitologii, omul devine ~i el muritor ~i sexual. In altele, asasinatul inspira scenariul unui ritual de initiere, adica ceremonia care transforma omul "natural" (copilul) in om cultural. ' Morfologia acestor divinitati e extrem de bogata, iar miturile lor slnt numeroase. Exista totu~i dteva trasaturi comune care sint esentiale: aceste divinitati nu sint cosmogonice; ele au aparut pe pamint dupa facere ~i n-au ram as multa vreme acolo; asasinate de catre oameni, de nu s-au razbunat ~i nici macar nu Ie-au punat pica asasinilor; dimpotriva, Ie-au aratat cum ,sa traga foloase de pe urma mortii lor. Existenta acestor divinitati e deopotriva misterioasa ~i dramatica. De cele mai multe ori nu se cunoa~te originea lor: se ~tie . numai ca ele au venit pe pamint ca sa fie de folos oamenilor ~i ca eficacitatea lor principala deriva de-a dreptul din moartea .lor violenta. Se poate spune de asemeni ca aceste divinitati siut primele a carol' istorie anticipeaza istoria oamenilor: pe de 0 pane, existenta lor e marginita in timp ; pe de alta, moartea lor tragica e constitutiva in ceea ce prive~te conditia umana ..
94

In fazaactuala a' cercetar~lor, e greu de precizat in ce stadiu cultural s'-a afirmatclt claritate acest tip de divinitate. Dupa cum' a aratat Jensen,~i 'dupa 'cum yom ved'eafoarte cUrlnd, exemplelei cele mai specifice se intllriesc la paleocultivatori,adica la cultivatorii de tuberculi. Dar acest tip de divinitate e atestat ~i in Australia ~i, pare-se, foarte arareo'ri'la yinatorii africani. lata un mit australian;' un 'uria~ antropomorf, Lumaluma, care era inacela~i timp 0 balena, a sosit de pe coasta ~i, l:ndreptl:ndu-se l:nspre apus, a. mine at toti oarnenii pe care i-a l:ntllnit l:n drum. Supravietuitorii se intrebaude ce numarul lor .scade. S-au apucat sa stea la pinda ~i'au descop,eriJ balena pe plaja, cu burta plina. Sunl:nd alanna, ei s-au adunat ~i, in dimineata urmatoare, au atacat balena cu lancile. I-au deschis burta ~i au scos din ea scheletele. Balena Ie-a spus atunci; "Nu ma ucideti, ~i inainte de a muri am sa va arat wate ritualurile de initiere pe care Ie cunosc". Balena a executat ritualul ma'raiin, aratindu-Ie oamenilor cum trebuie 'sa danseze, precum ~i tot restul. "Noi facem cmare Iucru, Ie spuse ea, iar voi faceti cut are lucru; toate acestea vi Ie dau ~i toate acestea vi Ie arat." Dupa ce i-a invatat ritualul ma'raiin, balena Ie-a mai dezvaluit~i altele. In celedin urma, ea s-a retras in mare ~i Ie-a spus ; "Nu ma mai numiti Lumaluma, imi schimb numele. 0 sa'ma numitinauwulnauwul, cac! acum traiesc In apa sarata" 1. Uria~ul al1troppmorf-balena inghitea oamenii spre a-i initia. Oamenii nu ~tiau acest Iucru, si' I-au ucis, ,dar l:nainte de a "muri" (adid inainte de a se transforma definitiv intr-o balena), Lumaluma Ie-a revelat riturile
<

1 Ronald M. Berndt, Djangga'lOul. 'An Aboriginal Cult of Nort-Eastern Arnhan Land, New, York, 1953,' pp. 139-141. CE. ~i mitul pitonului Lu'ningu care-i inghi~ea pe baie~ii tineri ~H restituia morti, in Naissanas mystiques, p. 106. Oamenii il ucisera, dar dupa aceea' ii inal~ara un monument care-I reprezinta: doi stilpi rituali, care. joaca un rol in -ceremonialul secret Kunapipi.
95

de initiere. Jar aceste rituri simbolizeaza mai mult sau mai putin explicit 0 moarte urmata de 0 tnviere. I'n tribul australian karadjeri; cei doi frati Bagadjimbiri au avut. 0 soarta similara. In "timpurile visului" ei s-au ivit din pamtnt sub forma dinilor salbatici denumiti dingo, dar au devenit mai apoi doi oameni uria~i. Ei au modificat peisajul ~i i-au civilizat pe membrii tribului karadjeri, reveltndu-Ie, intre altele, ritualurile de initiere. Dar un om (anume, un stramo~ mitic) i-a ucis cu lance a lui. Inviati de laptele mamei lor, cei doi Bagadjimbiri 's-au transform at tn ~erpi de apa, in timp ce spiritele lor se inaltau spre cer ~i deveneau ceea ce europenii numesc norii lui Magellan. De atunci incoace, ace~ti karadjeri se comporcii intocmai ca cei doi frati mitici ~i imita cu minutiozitate tot ce revelasera stramo~ilor lor ~i, in primul rind, ceremoniile de initiere. 1 Exemplul african care urmeaza e acela al unei societati secrete a triburilor mandja ~i banda, dar avem motive sa presupunem ca acela~i scenariu se intilne~te ~i la niveluri culturale mai arhaice. Societatea se nume~te Ngakola, ~i ritualurile de initiere reactualizeaza urmatorul mit: 0 faptura fabuloasa, Ngakola, traia pe vremuri pe pamint. Trupul sau era foarte negru ~i acoperit cu par lung. Nimeni nu ~tia de unde vine, dar ea traia in salbaticie. Ayea puterea sa omoare oamenii ~i sa-i invie. Li s-a adresat oamenilor: "Trimiteti-mi oameni ; am sa-i maninc ~i apoi am sa-i vomit innoiti !" Sfatul sau a fost urmat, dar dat fiind ca Ngakola n-a restituit dedt jumatate din numarul acelora pe care-i inghitise, oamenii au hotarlt s-o ucida: .i-au dat sa "manince cantitati mari de manioc in care bagasera pietre, astfel di au reu~it sa miqoreze puterile monstrului ~i I-au ucis cu cutitele ~i cu lancile". Acest mit fundamenteaza ~i justifica ritualurile societatii secrete. 0
1 R. Piddington, urm. 96 citat in' Mythes, reves et 1nj'steres, p. 257 ~i

piatra plata ~i sacra joaca un rol important In cere~ moniile de initiere. Potrivit traditiei, aceasta piatra sacra a fost scoasa din burta lui Ngakola. Neofitul este introdus l'ntr-o coliba care simbolizeaza trupul monstru,. lui. Acolo aude voce a lugubra a lui Ngakola, acolo e biciuit ~i supus caznelor; caci i se spune "ca a intrat acum l'n burta lui Ngakola" ~i e pe cale de a fi digerat. Ceilalti initiati dnta l'n cor; "Ngakola, ia-ne maruntaiele la toti ! N gakola, ia-ne ficatii la toti !" Dupa ce neofitul a l'nfruntat alte l'ncercari, maestrul initiator anunta l'n cele din urma ca Ngakola, care-l mlncase pe neofit, I-a vomitat. 1 Dupa cum am spus, acest mit ~i acest ritual seamana' cu alte initieri africane de tip arhaic. lntr-adevar, riturile africane de' pubertate comportrnd circumcizia pot fi reduse la urmatoarele elemente ; mae~trii initiatori rntrupeaza fiarele divine ~i "ucid" pe novici circumcizlndu-i ; acest omor de initiere se rntemeiaza pe un mit In care intervine un animal primordial, care ucidea oamenii ca sa-i rnvie "schimbati" ; l'n cele din urma, animalul avea sa fie el rnsu~i ucis ~i acest eveniment mitic e l'n mod ritual reiterat prin circumcizia novicilor; "ucis" de fiara (reprezentata de maestrul initiator), novicele rnvie mai apoi l'mbradndu-i pielea 2. Putem reconstitui l'n felul urmator tema mitico-rituala: ,,1 - 0 fiinta supranaturala ucide oamenii (ca sa-i initieze) ; 2 - nel'ntelegl'nd sensul acestei morti eu caracter de initiere, oamenii se razbuna ucigind-o ; mai apoi rnsa ei rntemeiaza ni~te ceremonii secrete in legatura cu drama primordiala; 3 - fiinta supranaturala e prezenta la aceste ceremonii printr-o imagine' sau' un obiect sacru, socotite a reprezenta t'rupul sau vocea ei" 3.
2

1 E. Andersen, citat In Mythes, re'Ves et mysteres; Cf. Naissarices mystiques, p. 60.

S

p. 273

~l urm.

Ibid., p. 106, n. 26.

91'

Hainuwele ~i dema
Miturile din aceasta categorie se caracterizeaza prin faptul ca asasinatul primordial al unei fiinte supranaturale a dat loc unor ritualuri de initiere, multumita carora oamenii ajung la 0 existenta superioara. E de ;;Lsemeni vrednic de remarcat ea acest asasinat nu e considerat drept 0 erima; altminteri el n-ar fi fost reactualizat periodic in ritualuri. Aceasta reiese ~i mai clar din studiul complexului mitico-ritual specific paleocultivatorilor. Ad. E. Jensen a aratat ca viata religioasa a cultivatorilor de tuberculi din zonele tropicale se concentreaza in jurul divinitatilor pe care el Ie nume$te divinitati de tipul dema, cuvintul de dema fiind imprumutat de la ba$tina-$ii marind-anim din Noua Guinee. Populatia marind-anim desemneaza prin cuvintul acesta creatorii divini $i fiintele primordiale care existau in timpurile mitiee. A$a-zi$ii dema sint descri$i cind sub forma umana, dnd sub aceea a unor animale sau plante. Mitul central poveste$te uciderea divinitatii dema de catre ahi dema 1. Cel mai vestit dintre toate miturile e acela al tinerei fete Hainuwele, mit cules $i inregistrat de Jensen la. Seram, una din insulele arhipelagului Noua Guinee. Iata-l pe scurt : In'timpurile mitice, un om cu numele de Ameta, a Intllnit, pe dnd era la vinatoare, un mistret. Incercind sa scape, porcul se ineca intr-un lac. Pe unul din coltii sai Ameta gasi 0 nuca de cocos. In noaptea aceea visa despre nuca $i primi porunca s-o sadeasca, ceea ce $i facu a doua zi. In trei zile creseu un cocotier, $i dupa alte trei zile inflori. Ameta se sui in el ca sa taie flori $isa pregateasca 0 bautura. Se taie insa. la deget iar singele pica pe floare. Noua zile dupa aceea descoperi ca pe floare se gasea Un copil, $i anume 0 fata. Ameta
1 Ad. E. Jensen, Mythes et wltes chez les peuples primitifs, traducere In limb a franceza de M. Metzger ~i J. GoffInet, Paris: 1954, p. le8.
~8

Iua fata ~i 0 Inveli In frunzede cocotier. Peste trei zile fetita deveni fata de maritat ~i Ameta 0 numi Haic. nuwele ("ramma de cocotier"). In timpul marii sarbatori Maro, Hainuwele se instaia In eentrul pietii, unde se dansa, ~i timp de noua nopti de-a rindul Imparti daruri dansatorilor. Dar a noua zi oamenii sapara 0 groapa In mijlocul pietii ~i In timpul dansului 0 aruneara Intr-lnsa pe Hainuwele. Groapa fu acoperita ~i oamenii dansara pe ea. A doua zi, vazlnd ea Hainuwele nu se Intoarce aeasa, Ameta ghiei ea fusese asasinata. Deseoperi trupul, il dezgropa ~i-l taie In bucatele pe care, eu exceptia bratelor, Ie Ingropa In diferite locuri. Bueatelele astfel Ingropate dadura na~tere unor plante neeunoscute pina atunci, mai ales unor tubereuli, care de atunci Incoaee constituie prineipala hrana a oamenilor. Bratele lui Hainuwele, Ameta Ie duse unei alte divinitati dema, anume Satene. Pe un teren de dans Satene trasa 0 spirala eu noua spire ~i se a~eza In eentrul ei. Cu bratele lui Hainuwele construi 0 poarta ~i-i aduna aeolo pe dansatori. "De vreme ce ati ucis-o pe Hainuwele, Ie spuse Satene, nu mai vreau sa traiesc aiei. Voi pleea ehiar azi. Dar acum trebuie sa veniti spre mine trednd pe sub aceasta poarta." Cei care au reu~it sa treaca au ramas oameni. Ceilalti fura preschimbati In animale (porci, pasari, pe~ti) sau In spirite. Satene anunta ca dupa ee va pleea, oamenii n-aveau s-o mai Intllnea,sea dedt dupa moarte, ~i dispa'ru de pe suprafata pamlnwlui 1. Ad. E. Jensen a aratat importanta aeestui mit pentru Intelegerea religiei ~i a imaginii ee ~i-o fae despre lume paleocultivatorii. Omorul unei divinitati-dema de ea1 Ad. E. Jensen, Das religiose W'eltbild eiller friihell Kultur, Stuttgart, 1948, pp. 35-38; d. ~i Joseph Campbell, The Masks of God: Primitive Mythology, New York, 1959, pp. 173-176, Cu privire la difuzarea acestui motiv mitic, d. Gudmund Hatt, The Com Mother in America and Indonesia, in Anthropos, XL VI 1951, pp. 853-914. Obieqiunile lui Hermann Baumann (d.
99

tre alti dema, stramo~i ai omenirii actuale, pune capat unei epoci (care nu poate fi consider,ata "paradiziaca") ~i inaugureaza epoca in care traim azi. Divinitatile dema au devenit oameni, adidi fiinte sexuate ~i muritoare. Clt despre divinitatea-dema asasinata, ea dainuie~te atlt in propriile ei "creatii" (plante alimentare, animale etc.), clt ~i in coliba mortilor in care se transforma, sau in "modul de a fi al monii"., mod pe care I-a intemeiat prin propria ei moarte. S-ar putea spune ca divinitatea dema i~i "camufleaza" existenta sub diferitele modalitati de a exista pe .care le-a inaugurat prin moartea ei violenta: regatul subpamintean al rnortilor, plantele ~i animalele ie~ite din trupul ei sflrtecat, sexualitatea, noul mod de existenta pe pamint (adidi de a fi muritor). Moartea violenta a divinitatii dema nu este numai 0 moarte "creatoare", ea este deopotriva un mijloc de a fi necontenit prezenta in viata oamenilor, ~i chiar in moartea lor. Caci, hranindu-se cu plan te ~i cu animale ie~ite din propriul ei trup, oamenii se hranesc, in rea Iitate, din substanta insa~i a divinitatii denia. Hainuwele, de pilda, supravietuie~te in nuca de cocos, in tuberculii ~i in porcii pe care, oamenii ii maninca. Dar dupa cum bine a aratat Jensen 1, injunghierea porcului nu e declt 0 "reprezentare" a omorului lui Hainuwele. Iar repetarea injunghierii n-are alt inteles declt de a aminti exemplarul act divin care a dat na~tere la tot ce exista azi pe pamin t. Pentru paleocultivatori, "esentialul"e a~adar concentrat in acest omar primordial. ~i de vreme ce, 1a drept vorbind, viata religioasa consta in rememorarea acestui act, pacatul cel mai gray este "uitarea" unui
Das doppe/u: Gf:schlf:cht, Berlin, 1955) au fost discutate de Ad. E. Jensen In articolul sau Da Aufgang df:s Bodmbaus in mythologischf:r Sicht, In Paidf:uma, VI,. 1956, pp. 169-180. A se vedea ~i Carl A. Schmidz, Dif: Problematik da Mythologf:mf: "Hainuwdf:" und Prometheus), In Anthropos, LV, 1960, pp.216238.

1 Cf.
100

Mythes f:t culu:s chf:Z b

pf:upb

primitifs,

p. 189 ~i urm.

episod oarecare al dramei divine primordiale. Diferitele mOillente ale vietii religioase amintesc necontenit de evenimentul care a avut loc in illo tempore ~i, In consecinta, Ii ajuta pe oameni sa pastreze con~tiinta originii divine a huuii actuale. Dupa cum scrie Jensen 1, ceremoniile de pubertate amintesc faptul ca, pentru oameni, capacitatea de a procrea deriva din primul omor mitic ~i pun totodata In lumina faptul ca moartea nu 'poate fi despaqita de procreatie. Ceremoniile funerare care se refera la calatoria mortului spre Imparatia mortilor amintesc ca aceasta calatorie nu e dedt 0 repetare a celei dintIi, efectuate de divinitatea dema. Dar elementul esential 11 constituie reiterarea uciderii divinitatiidema. fert/ele omene}ti sau jert/ele de animale nu sint dedt evocari solemne ale asasinatului primordial. lar canibalismul se explica prin aceea~i idee care este subInteleasa In consumarea tuberculilor, anume ideea ca, Intr-un fel sau Intr-altul, mincam Intotdeauna divinitatea. Ceremoniile religioase sInt, prin urmare, sarbatori comemorative. "A ~ti" Inseamna a Invata mitul central (asasinatul divinitatii ~i urmarile sale) ~i a te stradui sa nu-l mai uiti. Adevaratul sacrilegiu consta In uitarea actului divino "Gre~eala", "pacatul", "sacrilegiul" COrlsta In "a nu-ti fi amintit" ca forma actuala a existentei omene~ti e rezultatul unei aqiuni divine. De pilda,la aborigenii wemale, luna e 0 divinitate-dema; se presu" pune ca ea are menstruatia dnd e noua ~i ramine invizibila timp de trei nopti. lata motivul pentru care pe timpul menstruatiei femeilesint izolate In ni~te colibe speciale. Orice infraqiune laaceasta interdiqie atrage dupa sine 0 ceremonie de ispa~ire. Femeia aduce un animal la casa cultuala unde se afla barbatiiinfluenti, se recunoa~te vinovata ~i pleaca. Barbatii jertfesc animalul, 11 frig ~i-l maninca. Acest rit al uciderii este 0 comemorare a primei jertfe singeroase, adica a
1 Ibid.
101

'.;..;.r--~---------------------------------------asasinatului primordial. "Sacrilegiul de a fi uitat este logic sa fie ispa~it aducindu-ti aminte cu 0 deosebita intensitate.$i prin, lnsu~i sensul ei originar jertfa slngeroasa este 0 rememorare de acest gen, deosebit de intensa" 1.

Nu "ontologie", ci "istorie"
In ceeace prive~te structura lor, toate aceste mituri slnt mituri de origine. Ele ne reveleaza originea "conditiei" actuale a omului, a plantelor hranitoare ~i a animalelor, a mortii, a insti tutiilor religioase (initieri de pubertate, societati secrete, jertfe sl:ngeroase etc.), precum ~i a regulilor de comportare omene~ti. Pentru toate aceste religii "esentialul" n-a fost hotarlt odata cu facerea lumii, ci dupa aceasta, la un anumit moment al epocii mitice. E yorba tot despre un timp mitic, dar numai de "primul", cel care po ate fi numit timpul "cosmogonic". "Esentialul" nu mai e solidar cu 0 ontologie (l:n ce fel lumea - realul - a ajuns sa fie), ci cu 0 istorie. Istorie deopotriva divina ~i umana, dat fiind ca este rezultatul unei drame jucate de stramo~ii oamenilor ~i de catre fiinte supranaturale de un alt tip dedt zeii creatori, atotputernici ~i nemuritori. Aceste fiinte divine slnt susceptibile de a-~i schimba modul de a fi: lntr-adevar, ele "mor" ~i se transforma l:n altceva, dar aceasta "moarte" nu e 0 nimicire, ele nu pier definitiv, ci supravietuiesc In creatiile lor. Mai mult: moartea, uciderea lor de catre stramo~ii mitici, n-a modificat numai modullor de a exista. ci si pe acela al oamenilor. De laasasinatul primordial inco-ace, s-a creat 0 legatura indisolubila l:ntre divinitatile de tipul dema si oameni. Exista l:ntre ei un fel de "comuniune" : omul se hrane~te din divinitate ~i, murind, ajunge llnga aceasta l:n l:mparatia moqilor.
1 Ibid., p. 225.
102

~cestea slnt primele mituri patetice ~i tragice. In culturi1e ulterioare aceea numita "cultura staplnilor" ~i, mai tlrziu, culturile urbane ale Orientului Apropiat antic - se vor dezvolta alte mitologii patetice ~i violente. Nu intra lnsa In vederile acestei modeste lucrari sa Ie examineze pe toate. Vom aminti totu~i ca fiinta suprema cereasca ~i creatoare nu-~i redoblnde~te activitatea religioasa dedt In anumite culturi pastorale (mai ales la turco-mongoli) ~i In monoteismul lui Moise, In reforma lui Zaratustra ~i In Islam. Chiar ~i atunci dnd nu a fost dat uitarii, nurnele acestei fiinte supreme - Anu a1 mesopotamieni1or, EI al canaaneeni1or, Dyaus al indienilor vedici, Uranos al grecilor aceasta nu mai joaca un ro1 important In viata religioasa ~i este slab reprezentata In mitologie (uneori lipse~te cu desavlqire; de pi1da, Dyaus). "Pasivitatea" ~i otiozitatea lui Uranos este plastic exprimata prin castrarea lui: a devenit "neputincios" ~i incapabil sa ihtervina In 1urne. In India vedica, Varuna a luat locullui Dyaus, dar la rlndul lui da lntlietate unui zeu tlhar ~i razboinic, cu nurnele de Indra, mai lnainte de-a disparea Cll totulln fata lui Visnu ~i a lui Siv<1 E1 al canaaneehilor .. Ii cedeaza locul lntli 1ui Baal, lntocmai cum Anu il cedeaza lui Marduk. Cu exceptia lui Marduk, toti ace~ti zei suprerni nu mai slnt "creatori" In sensul propriu al cuvlntului. Ei n-au creat lumea, au organizat-o numai ~i ~i-au asumat raspunderea de a mentine ordinea ~i fertilitatea ei. Mai presus de orice, e{ slnt fecundatori, ca de pllda Zeus sau 'Baal care, prin hierogamiile lor cu zeite ale pamlntului, asigura fertilitatea dmpu1ui ~i be1~ugu1 recoltelor 1. Marduk Insu~i nu e dedt creacorul acestei lumi, al universului a~a cum exista azi. Inaintea acesteia exista 0 aha "lume" aproape de neconceput Intrudt ne prive~te, dat fiind ca e de natura fluida, un Ocean iar nuun Cosmos: lumea dominata

, 1 Cf.

Traite d'Histoirt

des Religions, pp.

68-90.
103

de Tiamat ~i de sotul ei, ~i in care locuiau trel neratii de zei. Acestescurte indicatii sint suficiente. Ceea ce se cuvine sa subliniem e faptul ca marile mitologii ale politeismului euroasiatic, care corespund primel0r civilizatii istorice, se intereseaza din ce in ce mai muh de ceea ce s-a petrecut dupa crearea pamintului, ~i chiar dupa crearea (sau aparitia) omului. Accentul cade acum pe ceea ce lis-a zntimplat zeilor, iar nu pe ceea ce ei au creat. Desigur, exista intotdeauna un aspect "creator" mai mult sau mai putin evident in orice aventura divina - dar nu este rezultatul acestei aventuri, ceea ce pare din ce in ce mai important, ci secventa evenimentelor dramatice. care 0 constituie. Nenumaratele aventuri ale lui Baal, Zeus, Indra, sau cele ale colegilor lor din panteonurile respective, siht temele mitologice cele mai "populare". Vom mai mentiona aici ~i miturile patetice ale zeilor tineri care mor asasinati sau de pe urma unui accident . (Osiris, Tamn1Uz, Attis, Adonis etc.) ~i uneori in vie, sau ale unei zeite care coboara in infern (Ishtar), sau ale ,unei fete divine care e silita sa coboare in infern (Persefona). Aceste "morti", ca ~i aceea a lui Hainuwele, sint "creatoare" in sensul ca se gasesc intr-un anumit raport cu vegetatia. In jurul uneia din aceste morti violente, sau a coboririi unei divinitati in infern, se vor constitui mai tirziu religiile care comporta taine. Dar aceste moqi, de~i patetice, n-au suscitat mitologii bogate ~i variate. Ca ~i Hainuwele, zeii acqtia, care mor ~i (uneori) invie, ~i-au epuizat destinul dramatic in acest episod central. $i, intocmai ca Hainuwele, moartea lor e semnificativa in privinta "conditiei" omului: ceremonii in legatura cu vegetatia (Osiris, Tammuz, Persefona etc.) sau institutii de initiere (taine) au Iuat na~tere in urma acestui tragic eveniment. Marile mitologii - mitologiile consacrate de poeti ca Homer ~i Hesiod ~i de barzii anonimi ai Mahabharatei, sau elaborate de rituali~ti ~i de teologi (ca in Egipt,
104

in India ~i in Mesopotamia) - slnt din ce in ce mal solicitate de naratiunea a~a-ziselor gesta ale zeilor. Si la un anumit moment al istoriei, mai ales in Grecia ~i In India, dar ~i in Egipt - 0 elita lncepe sa se dezintereseze de aceasta istorie divina ~i ajunge (ca in Grecia) sa nu mai creada In mituri, de~i inca mai pretinde a crede in zei.

Inceputurile "demitizarii"
Acesta este primul exemplu cunoscut in istoria religiilor al unui proces con~tient ~i caracteristic de "demitizare". Desigur, se intimpla chiar ~i In culturile arhaice ca un mit sa fie golit de semnificatia sa religioasa ~i sa devina legenda sau basm pentru copii, dar alte mituri ramineau in vigoare. In orice caz nu era yorba, ca in Grecia presocratica ~i in India din epopeea Upanishadel or, de un fenomen cultural de prim ordin, ale carui consecinte s-au doyedit incaIculabile. !ntr-adevar, dupa acest proces de "demitizare", mitologiile grece~ti ~i brahmanice nu mai puteau reprezenta pentru elitele respective ceea ce reprezentau pentru stramo~ii lor. Pentru aceste elite, "esentialul'" nu mai trebuia cautat In istoria zeilor, ci intr-o "situatie primordiala" care preceda aceasta istorie. Asistam la un efort de a trece dincolo de mitologie in masura In care ea reprezinta o istorie divina ~i de a ajunge la izvorul initial de un de a tl~nit- realul, pentru a identifica matricea fiintei. Tot cautlnd izvorul, principiul arhe, speculatia filozofica a regasit, pentru un scurt rastimp, cosmogonia ; dar nu mai era yorba de mitul cosmogonic, ci de 0 problema ontologica. Ajungem a~adar la "esential" printr-o prodigioasa into arc ere In urma: dar nu un regressus obpnut prin mijloace rituale, ci 0 "intoarcere In urma" efectuata printr-un efort de gin dire. In acest sens s-ar putea
105

spune ca primele speculai"ii filozofice deriva din mitologii: gindirea sistematica se straduie~te sa identifice ~i sa ini"eleaga "inceputul absolut" de care vorbesc cosmogoniile, sa dezvaluie misterul facerii lumii, de fapt, misterul aparii"iei fiini"ei. Vom vedea iusa ca "demitizarea" religiei grecilor ~i triumful, odata cu Socrate ~i Platon, al filozofiei riguroase ~i sistematice, n-au suprimat cu desaviqire gindirea mitica. Dealtminteri, depa5irea radicala a gindirii mitice e greu de conceput atlta timp elt prestigiul "originilor" ramine in tact, iar "ui tarea" a ceea ce s-a intimplat in illo tempore - s-au intr-o Jume transcendenta e considerata drept principalul obstacol in calea cunoa~terii sau a mintuirii. Vom vedea in elt de mare masura'. Platon mai este solidar cu acest mod de gin dire arhaic. Iar in cosmologia lui Aristotel mai supra viei"uiesc venerabile teme mi tologice. E foarte probabil ca spiritul grec ar fi fost incapabil sa exorcizeze prin propriile sale mijloace gindirea mitica, chiar daca ultimul zeu ar fi fost detronat ~i miturile sale degradate pina la nivelul unor basme de copii. Caci, pe de 0 parte, geniul filozofic grec accepta esentialul gindirii mitice, ve~nica reintoarcere a lucrurilor, viziunea ciclica a vietii cosmice 5i umane ~i, pe de alta, spiritul grec nu socotea ca istoria ar putea deveni obiect de cunoa~tere. Fizica ~i metafizica greaca dezvolta dteva teme constitutive ale gindirii mitice: importanta originii, a acelei arhe; esentialul care precede existeni"a omeneasd(, rolul decisiv al memoriei etc. Aceasta nu inseamna, desigur, ca n-ar exista o solutie de continuitate intre mitul grec ~i filozofie. Dar putem concepe foarte bine ca gindirea filozofica a putut utiliza ~i prelungi viziunea mitica a realitatii cosmice ~i a existentei omului. Numai prin descoperirea istoriei, mai exact prin trezirea con~tiintei istorice in sinul iudeo-cre~tinismului ~i prin inflorirea acesteia la Hegel ~i la succesorii lui, numai prin asimilarea radicala a acestui nou mod de a fi
106

in lume ce-l constituie existenta umana, s-a putut depa~i mitul. Ezitam insa sa afirmam ca gindirea mitica ar fi fast suprimata. Dupa cum yom vedea in cudnd, aceasta a reu~it sa supravietuiasca, de~i radical schimbata (daca nu perfect camuflata). ~i lucrul cel mai nostim e faptul ca supravietuie~te mai ales in istorio.c' gralle.

Capitolul VII MITOLOGIA MEMORIEI ~I A UITARII

Cind un yogin se indragoste~te de 0 regina

MATSYENDRANATH ~I GORAKHNATH SE NUmara printre invatatorii yoga cei mai populari ai evului mediu indian. Ispravile lor magice au dat na~tere unei foarte bogate literaturi epice. Unul din episoadele centrale ale acestui foldor mitologic il constituie amnezia lui Matsyendranath. Potrivit uneia din versiunile cele mai cunoscute, acest maestru yogin, pe cind se afla la Ceylon, se indragosti de regina ~i se instala in palatul ei, uitindu-~i complet identitatea. Potrivit unei variante nepaleze, Matsyendranath a cazut in ispita in urmatoarele imprejurari: trupul raminindu-i in paza discipolului sau, spiritul a patruns in cadavrul unui rege care tocmai murise si I-a reinsufletit. Acesta e binecunoscutul miracol yoga al "trecerii in trupul altuia" ; sfintii recurg uneori la aceasta spre a cunoa~te voluptatea fad a se pingari. In sHqit, potrivit poemului Gorakshavijaya, Matsyendranath a cazut prizonier in mina femeilor din Kadali. Aflind de captivitatea lui Matsyendranath, Gorakhnath i~i da seama ca stapinul sau e sortit sa moara. Coboara atunci in regatul lui Yama, cerceteaza cartea destinelor, gase~te fila referitoare la destinul acestui guru al sau, 0 retu~eaza ~i ~terge numele lui de pe lista mortilor. "I se infati~eaza apoi lui Matsyendranath, la Kadali, sub aspectul unei dansatoare ~i incepe sa danseze cintind cintece enigmatice. Incetul cu incetul
108

Matsyendranihh i~i aminte~te de adevarata sa identitate: intelege ca aceasta cale a sensualitatii duce la moarte, ca uitarea sa era de fapt uitarea naturii sale adevarate ~i nemuritoare, ~i ca farmecele tinutului Kadali reprezima mirajele vietii profane". 1 Gorakhn;:lth il sfatuie~te staruitor sa revina pe calea yoga siHi "desaviqeasca" trupul. Ii explica ca Durg;:l i-a provocat "uitarea" care era dt pe ce sa-l coste nemurirea. Acest farmec, adauga Gorakhn;:lth, simbolizeaza blestemul ve~nic al ignorantei azvirlit de "Natura" (adica de Durga) asupra fiintei omene~ti 2. Aceasta tema mitica se reduce la urmatoarele elemente: 1 - un maestru spiritual se indragoste~te de o regina sau e prins de femei ; 2 - in ambele cazuri o dragoste trupeasca aduce deindata dupa sine amnezia maestrului; 3 - discipolul 11 regase~te ~i, cu ajutorul a diferite simboluri (dans, semne tainice, limbaj enigmatic), 11 ajuta sa-~i redobindeasca memoria, adica con~tiinta identitatii sale; 4 "uitarea" maestrului este asimilata cu moartea ~i, invers, "de~teptarea", anamnesis, apare drept 0 conditie a nemuririi. Motivul central - amnezia-captivitate provocata de o imersiune in viata, precum ~i anamnesis obtinuta prin semnele ~i cuvintele enigmatice ale unui discipol - amintesc intr-o oarecare masura de celebrul mit gnostic al M'intuitorului m'intuit, a~a cum ni-l in{;lti~eaza lmnul Perlei. Dupa cum vom vedea mai departe, mai exista ~i alte analogii intre anurnite aspecte ale gindirii indiene ~i gnosticism. In cazul de fata, nu este insa necesar sa presupunem 0 influenta gnostica. Captivitatea ~i pierderea memoriei de catre Matsyendran;:lth constituie un mouv panindian. Cele doua patanii exprima plastic caderea spiritului (spiritul: atman, purusha) in circuitul existentelor ~i, prin urmare, pierderea con~tiintei de sine a spiritului. Literatura indiana folose~te, nira a
1 :\1. Eliade, Le Yoga. Immortalite 2 Ibid., p. 321. et Liberte, Paris, 1954, p. 311.

109.

=..-------------------------------------------face vreo deosebire Intre ele, imaginile legaturii, inElntuirii, captivitatii, sau uitarii, ne~tiintei, somnului, spre a semnifica "conditia" umana ; ~i, dimpotriva, imaginile de descatu~are ~i acelea de sfl~iere a unui val (sau de scoatere a unei legaturi care acoperea ochii), sau ale memoriei, rememorarii, trezirii, de~teptarii etc., spre a exprima suprimarea (sau transcenderea) "conditiei" umane, libertatea, mintuirea (moksa, m~tkti, nirvana ete.) .

Simbolismul indian al uitarii ~i al rememorarii

Intr-un text considerat a reproduce chiar cuvintele lui Buddha (D'ighanikaya I, 19-22) se spune ca zeii cad din cer dnd "memoria ii lasa in drum ~i dnd memoria Ii se intuneca" ; dimpotriva, zeii care nu uita sint imuabili, ve~nici, au 0 fire care nu cunoa~te schimbarea. "Uitarea" e echivalenta cu "somnul" dar ~i cu pierderea de sine, adica cu dezorientarea, cu "orbirea" (ochii legati). In Chandogya-Upanishad (VI, 14, 1-2) e vorba despre un om rapit de banditi, dus departe de ora~ul sau, cu ochii legati, ~i parasit Intr-un loc pustiu. Omul incepe sa strige: "Am fost adus aici legat la ochi! Am fost parasit aici legat la ochi!" Cineva ii scoate atunci legatura care-i acopera ochii ~i-i arata drumul spre ora~ul sau. ~i, de la un sat la altul, tot intrebind care ii este drumul, omul izbute~te sa se into arc a acasa. Tot astfel, adauga textul, cel care are un maestru competent izbute~te sa se izbaveasca de valurile ignorantei ~i ajunge in cele din urma la perfeqiune. c;ankara a comentat acest pasaj din Chandogya-U panishad in clteva pagini celebre. A~a se petrec lucrurile, explica c;ankara, cu omul rapit, dus de tilhari departe de fiinta (departe de atmcm-Brahman) ~i prins in capcana acestui trup. Tllharii reprezinta ideile false de
110

"merit, grqeala" ~i altele. Ochii Ii slnt acoperiti cu valurile iluziei, iar omul este st1njenit de dorinta ce 0 resimte cu privire la sotia, copilul, prietenul sau, turmele sale etc. "Slnt fiul lui cutare, slnt fericit, sau nenorocit, slnt inteligent sau stupid, slnt evlavios etc. Cum trebuie sa traiesc ? Un de se gase~te 0 cale de evaziune ? Unde-mi este m1ntuirea ?" A~a rationeaza, prins 1ntr-o pIasa monstruoasa, p1na In clip a In care-l 1ntllne~te pe acela care e con~tient de adevarata fiinta (Brahman-atman), care s-a izbhit de sclavie, e fericit ~i, In plus, plin de simpatie fata de ceilalti. 1 aHa de la acesta calea care duce la cunoa~tere, precum ~i zadarnicia lumii. In felul acesta, omul care era prizonierul propriilor sale iluzii e izbavit de dependenta lui fata de lucrurile lume~ti. 1 recunoa~te atunci adevarata sa fiinta, 1ntelege ca nu e vagabondul dezorientat ce se credea. Dimpotriva, 1ntelege ca ceea ce este fiinta, asta este ~i el. Astfel ochii au scapat de valul iluziei create de ignoranta (avidya), ~i el se aseamana cu omul din Gandhara care se 1ntoarce acasa, altfel zis, care-~i regase~te atman-ul, senin ~i plin de bucurie.1 Recunoa~tem cli~eele cu ajutorul carOl'a speculatia indiana 1ncearca sa' faca sa fie 1nteleasa situatia paradoxa1a a spiritului : 1ncurcat In iluziile create ~i alimentate de existenta sa temporala, spiritul (atman) patime~te de pe lIrma acestei "ignorante" p1na In ziua In care descopera ca nu este dedt in aparen(ii angajat In lume. Adt filozofia S~mkhya clt ~i Yoga prezinta 0 interpretare similara : spiritul (purusha) nu e dedt In aparenta robit, iar izbavirea (mukti) nu e dedt con?tiinta pe cm"e 0 capata a libertatii sale ve~nice. "Cred ca sufar, cred ca slnt robit, doresc eliberarea. In clipa In care Inteleg - dat fiind ca m-am trezit - ca acest eu este un produs al materiei (prakrti), 1nteleg cu acela~i prilej ca toata existenta n-a fost dedt un lant de clipe dure1
Cankara, comentariu la Chandogya-Upanishad, VI,

14, 1-2.
111

~=,---------------------------,
roase ~i ca adevaratul spirit contempla impasibil drama personalita~ii." 1 Se cuvine sa subliniem ca atlt pentru Samkhya-Y oga elt ~i pentru Vedanta, izbavirea poate fi comparata cu o "de~teptare" sau cu 0 luare de con~tiin~a a unei situa~ii care exista Inca de la lnceput, dar pe care nu ajungeam s-o zntelegem. In anumite privin~e putem asemUl "ignoran~a" - care este In ultima instan~a, 0 ignorare de sine znsu# - cu 0 "uitare" a adevaratului spirit (atman, purusha). ,,In~elepciunea" (jiiana, vidya etc.) care, sfl~iind valul lui maya sau suprimlnd ignoran~a face cu putin~a izbavirea, reprezinta 0 "de~teptare". eel prin excelenra treaz, Buddha, poseda atot~tiinra absoIura. Am vazut asta lntr-un capitol precedent: Intocmai ca al~i In~elepri ~iyogini, Buddha l~i amintea vietile sale anterioare. Dar, precizeaza textele buddhiste, In timp ce ln~eleprii ~i yoginii izbutesc sa cunoasca un anumit numar, uneori considerabil, de vieti, Buddha a fost singurul care le-a cunoscut pe toate. E un fel de a spune ca numai Buddha era atot~tiutor.

"Uitare" ~i "memorie" in Grecia antidl

"Amintirea e pentru acei care au uitat" scria Plotin (Enneade, 4, 6, 7). Doctrina e platoniciana. "Pentru cei care au uitat, rememorarea e 0 virtute; cei perfeqi Insa nu pierd niciodata viziunea adevarului ~i n-au nevoie sa ~i-o rememoreze" (Fedon, 249 c, d). Exista a~adar 0 diferenta lntre memorie (mneme) ~i aducere-aminte (anamnesis). Zeii de care vorbea Buddha In D'ighanykaya, ~i care au cazut din ceruri dnd memoria lor s-a tulburat, s-au rel'ncarnat, devenind oameni. Unii dintre ei au practicat asceza~i meditaria ~i, mulrumita disciplinei yoga, au izbutit sa-~i aduca aminte de vie~ile lor
1 M. Eliade, Ie Yoga, p. H.
112

anterioare. 0 memorie perfecta e a~adar superioara facultatii de a-ti rememora. Intr-un fel sau intr-altul,. aducerea-aminte implica 0 "uitare", iar aceasta, dupa cum am vazut, este echivalenta, in India, cu ignoranta,. cu robia (captivitate) ~i cu moartea. Intilnim 0 situatie asemanatoare in Grecia. Nu e' cazul sa prezentam aici toate faptele ce se refera la "uitare" $i la anamnesis in credintele ~i in speculatiile grece~ti. N e propunem sa urmarim diferitele modificari ale "mitologiei memoriei ~i a uitarii", al caror rol capital in societatile protoagricultorilor I-am observat in ca-' pitolul precedent. In India, ca $i in Grecia, credinte, mai mult sau mai putin similare cu cele ale protoagricultorilor au fost analizate, reinterpretate $i revalorizate de catre poeti, de catre contemplativi $i de catre primii filozofi. Cu alte cuvinte in India $i in Grecia nu mai. avem de-a face numai cu comportari religioase ~i Cll expresii mitologice, ci mai ales cu rudimente de psihologie $i de metafizica. T otu$i, exista 0 continuitate intre credintele "populare" $i speculatiile "filozofice". Acea~ta continuitate ne intereseaza indeosebi. Zeita Mnemosyna, personificare a "Memoriei", ~; sora lui Cronos $i a lui Oceanos, este mama Muzelor. Ea este atot~tiutoare: dupa Hesiod (Teogonia, 32, 38) ea ~tie "tot ce a fost, tot ce este, tot ce va' fi". Cinn poetul e stapinit de Muze, el se adapa de~a drep1:ul din ~tiinta Mnem'osynei, adica mai ales din cunoa~terea "originilor", a "inceputurilor", a genealogiilor. "Muzele dnta intr-adevar, incepind cu inceputul - ex arkhes 45, 115) - aparitia lumii, geneza zeilor, (Teogonia, na~terea omenirii. Trecutul astfel dezvaluit e mai mult dedt antecedentul prezentului : este izvorul sau. Urcina pina la izvor, rememorarea cauta sa nu situeze evenimentele intr-un cadru temporal, ci sa atinga strafundut fiintei, sa descopere originarul, realitatea primordiala
113'

i~

din care s-a nascut cosmosul ~i care 1ngaduie 1n~elegerea C:evenirii In ansamblul ei." 1 l\luhumita memoriei primordiale pe care e in stare 5-0 recupereze, poetul inspirat de Muze are acces la realita~ile originare. Aceste realita~i s-au manifestat in timpurile mitice ale 1nceputului ~i constituie fundamenrul acestei lumi. D~~r tocmai pentru ca ele au aparur ab origine, aceste reali la~i nu mai slnt sesizabile in experien~a curenta. Cu drept cuv1nt compara J-P. Vernant inspira~ia poetului cu "evocarea" unui mort din lumea infernului sau cu un descensus ad in/eras intreprins de un om viu spre a a/la ceea ce vrea sa cunaasca. "Privilegiul pe care Mnemosyna 11 confera aedului este aeela al unui CJntact cu lumea cealalta, posibilitatea de a patrunde 1ntr-1nsa ~i de a te 1ntoarce nestingherit de acolo. Trecutul apare astfel ca 0 dimensiune a lumii de dincolo." 2 lata pentru ce, In masura In care e "uitat", "trecurul" - istoric sau primordial - e identificat eu moartea. F1nt1na Lete, "uitarea", face parte integranta din d']meniul mor~ii. Defunqii slnt cei care au pierdut memoria. Dimpotriva, anumiti privilegiati, ca Tiresias sau Amfiaraos, l~i pastreaza memoria si dupa moarte. Ca sa-l faca nemuritor pe fiul sau Ethalid, Hermes ii acorda ,,0 memorie inalterabiEl". Dupa cum scrie Apollonios din Rodos, "chiar dupa ce a strabatut Aeheronul, uitarea nu i-a eotropit sufletul ; si, cu wate ca locuieste cind 111lumea umbrelor, clnd In aceea a luminii soarelui, el pastreaza 1ntotdeauna amintirea eelor ce-a vazut" 3. Dar "mitologia Memoriei si a Uitarii" se modifica 1mboga~indu-se cu 0 semnifica~ie eshawlogica, atunci
1 ]._P. Vernant, Aspects mythiques de la memoh'e en Grece, in Journal de PSl'chologie, 1939 (pp. 1-29), p. 7. Cf. ~i Ananda K. Coomarswamy, Recollections, Indian and Platonic, in Supplement to the Journal of the American Oriental Society, nr. 3, aprilie-iunie, 1944. 2 J-P. Vernant, op. cit., p .. 8. 3 Argonautica, I, 463, citat de Vernant, op. cit., p. 10.

dnd se precizeaza 0 doctrina a transmigratiunii. Importanta nu mai e cunoa$terea trecutului primordial, ci seria de vieti personale anterioare. Funqia Eintinei Lete e rasturnata: ape1e sale nu mai primesc sufletul care tocmai $i-a parasit trupul, spre a-I face sa uite viara paminteasca. Dimpotriva, Lete $terge amintirea lumii cere$ti in sufletul care se intoarce pe pamint spre a se reimrupa. "Uitarea" nu mai simbolizeaza moartea, ci intoarcerea la viara. Sufletul care a savir$it imprudenta sa bea din Eintina Lete (,,0 inghiritura de uitare $i de rautate" dupa cum 0 descrie Platan, Fedru, 248 c), se reintrupeaza $i e din nou proiectat in ciclul dev:enirii. In lamelele de aur purtate de iniriarii confreriei orficopytagoriciene, i se prescrie sufletului sa nu se apropie de izvorul Lete pe drumul din stinga, ci s-o apuce pe la dreapta lui, pe drumul pe care va intilni izvorul care porne$te din lacul Mnemosynei. Sufletul e sfatuit sa se roage astfel de pazitorii izvorului: "Dati-mi iute apa proaspara care se scurge din lacul Memoriei". ,,$i de bunavoie iri vor da sa bei din izvorul sEint iar, dupa aceea, printre ceilalri eroi, tu ai sa fii stapinul." 1 Pitagora, Empedocle, precum $i alrii credeau in metempsihoza $i pretindeau ca-$i amintesc de vierile lor amerioare. Empedocle se recomanda astfel: "V agabond exilat din re$edinra divina, am fost odinioara un baiat $i 0 fata, un tufi$ $i 0 pasare, un pe$te mut al marii" (Purificarile, fragm. 117). El mai spunea : "M-am izbavit pe veci de moarte" (Ibid., fragm. 112). Vorbind despre Pit agora, Empedocle 11 descrie ca pe "un om extraordinar de invarat", caci "ori incotro i$i indrepta intreaga putere a spiritului sau, vedea cu u$urinra ceea ce fusese de-a lungul a zece, douazeci de vieri ome1 Lamelele din Petelia ~i din Eleutherne. Cu pnVlre la lamelele "orfice", cf. Jane Harrison, Prolegomena to the Study of Greek Religion, Cambridge, 1903, pp. 573 ~i urm.; F. Cumont, Lux peypetua, Paris, 1949, pp. 248, 406; W.K.C. Guthrie, Orpheus and the Greek Religion, Londra, 1935,- edi):ia a 2-a, 1952, p. 171 ~i urm.
115

I.

ne~ti" (Ibid., fragm. 129). Pe de aha parte, exersarea ~i cuhivarea memoriei jucau un rol important in confreriile pitagoriciene (Diodor, X, 5; lamblichos, Vita Pyth., 78 ~i urm.). Acest antrenament aminte~te de tehnica yoga a ,,1ntoarcerii in urma" pe care am studiat-o in capitolul V. Vom adauga ca ~amanii pretind ca-~i .amintesc v.ietile l?r. anterioare 1, fapt care indica vechimea acestel practlC!.

~i "memoria

Memoria "primordiala" istorid1."

Exista a~adar in Grecia doua valorificari ale memoTiei: 1 - aceea care se refera la evenimentele primordiale (cosmogonie, teogonie, genealogie) ~i 2 - memoria vieti10r anterioare, adica a evenimentelor istorice ~i personale. "Uitarea", Lete, se opune cu 0 ega18: eficacitate .acestor doua specii de memorie. Dar Lete e neputincioasa in ceea ce prive~te citiva privilegiati: 1 - cei care, inspirati de Muze, sau multumita unui "profetism de-a-ndoaselea" reu~esc sa recapete memoria evenimentelor primordiale ; 2 - cei care, asemenea lui Pitagora sau Empedocle, izbutesc sa-~i aminteasca vietile lor anterioare. Aceste doua categorii de privilegiati biruie "uitarea", a~adar, intr-un fel, moartea. Unii ajung la cunoa~terea "originilor" (originea cosmosului, a zeilor, a popoarelor, adinastiilor). Ceilalti i~i amintesc propria lor "istorie", adica transmigratiunile lor. Pentru cei dintii, important e ceea ce s-a intimplat ab origine. Acestea sint evenimente primordiale, in care ei n-au fost implicati personal. Dar, tntr-un fel, aceste evenimente - cosmogonia, teogonia, genealogia - i-au constituit :
1 Cf. M. EUia;de, Mythes et Mysteres, p. 20. Cu pnv1re La existenrele anrerioare ale lui Piragora, d. rexrele grupare de E. Rohde, p'syche, rraducere engle;t'.a de ]. B. Hillis, New York, 1925, p. 598 $1 urm.
116

ei sint ceea ce sint pentru ca aceste evenimente au avut loco E de prisos sa aratam dt de mult 0 reaminte~te aceasta atitudine pe aceea a omului societatilor arhaice. care se recunoa~te pe sine ca fiind format de 0 serie de evenimente primordiale relatate dupa toate regulile de d'itre mituri. Dimpotriva, cei care izbutesc sa-~i aminteasca vietile lor anterioare se preocupa in primul rind sa descopere propria lor "istorie", impra~tiata de-a lungul nenumara telor lor in trupari. Ei se straduiesc sa unifice aceste fragmente izolate, sa Ie integreze intr-o singura urzeaLl, spre a-~i revel a sensul propriului lor destin. Caci un ificarea prin anamnesis a fragmentelor de istorie fara vreo legatura intre ele insemna de asemeni "a lega inceputul de sflqit" ; cu alte cuvinte, trebuia descoperit in ce fel prima existenta paminteasca dedanpse procesul de transmigratie. 0 asemenea preocupare ~i 0 asemenea disciplina amintesc tehnicile indiene de "intoarcere in urma" ~i de rememorare a vietilor anterioare. Platon cunoa~te ~i folose~te aceste doua traditii privind uitarea ~i memoria. El Ie transform a insa ~i Ie reinterpreteaza, spre a Ie incorpora in sistemulsau filowfic. Pentru Platan, a invata e, Ie urma urmelor, totuna cu a-ti aduce aminte (d. mai ales Menon, 81 c, d). Intre doua vieti paminte~ti, sufletul contempla ideile: el se imparta~e~te din cunoa$terea pura ~i desaviqita. In schimb, reincarnindu-se, sufletul se adapa la izvorul Lete ~i uiia cunoa~terea dobindita prin contemplarea directa -a ideilor. Totu~i, aceasta cunoa~tere este latenta in omul reincarnat ~~, multumita stradaniei fie. lozofice, este susceptibila de a fi actualizata. Obiectele fizice ajuta sufletul sa se reculeaga ~i, printr-un feI de "intoarcere inurma", sa regaseasca ~i saredobindeasca cunoa~terea originarape care 0 poseda in starea ei extraterestra. Moartea este, prin urmare, intoarcerea la 0 stare primordiala ~i perfecta, periodic pierduta prin reincarnarea sufletului.
117

===~

~~~

__

~t

Am avut prilejul sa stabilim 0 apropiere Intre filozofia lui Platon ~i ceea ce s--ar putea numi "ontologia arhaica" 1. Se cuvine acum sa aratam in ce sens teoria Ideilor ~i a~a-numita anamnesis platoniciana sint suseeptibile de a fi asemuite eu comportarea omului din societatile arhaice ~i tradition ale. Acesta gase~te in mituri modelele exemplareale tuturor actelor sale. Miturile il asigura ca tot ce face, sau hotara~te sa fad, a mai fast facut la inceputul timpurilor, in illo tempore. Miturile constituie a~adar suma cunoa~terii utile. 0 existenta individuala devine - ~i se mentine - 0 existenta pe deplin umana, responsabila ~i semnificativa, in masura in care se inspira din acest rezervor de acte deja indeplinite ~i de ginduri deja formulate. A ignora sau a uita continutul acestei "memorii colectiYe" constituita de catre traditie echivaleaza cu 0 regresiune la starea "naturala" (starea aculturala a copilului)sau cu un "pacat", sau cu un dezastru. Pentm Platon a trai in mod inteligent, adid a invat a ~i a intelege adevarul, frumosul ~i binele, inseamna mai-nainte de orice a-ti aminti de 0 existenta dezincarnata, pur spirituala. "Uitarea" acestei conditii pleromatice nu reprezinta in chip necesar un "pacat", ci 0 consecinta a procesului de reincarnare. Este vrednic de remarcat ca nici pentru Platon "uitarea" nu face parte integranta din faptul moqii, ci, dimpotriva, e pusa In legatura cu viata, cu reincarnarea. Sufletul, Intorc1ndu-se la viata paminteasca, "uita" ideile. Nu e yorba de 0 uitare a vietilor anterioare - adica a sumei experientelor personale, a "istoriei" - ci de uitarea adevarurilor transpersonale ~i ve~nice ce sint ideile. Anamnesis filozofica recupereaza nu amintirea evenimentelor care fac parte din existentele precedente, ci adevaruri, structuri ale realului. Putem compara aceasta pozitie filozofica cu aceea a societatilor traditionale: miturile
1 Cf. Ie My the de i'Etemel Retour, p. 63 ~i urm.
118

reprezinta modele paradigmatice intemeiate de fiintele supranaturale, iar nn 0 serie de experien~e personale ale cutarui sau cutarui individ 1.

Somnul ~i moartea
In mitologia greaca, Somnul ~i Moartea, Hypnos ~l Thanatos, sint fra~i gemeni. E cazul sa amintim ca ~i pentru evrei, cel pu~in cu incepere din vremurile care au urmat surghiunului, moartea se putea compara cu somnul. Somn in mormint (Iov, III, 13-15 ; III, 17), in Sheol (Eclesiastul, IX, 3; IX, 10) sau In ambele locuri deodata (Psalmi, LXXXVIII, 87). Cre~tinii au acceptat ~i elaborat omologia moarte-somn: in pace
bene dormit, dormit in SOmno pacis, in pace somni, in pace Domini' dormias, figureaza printre formulele

cele mai populare ale epigrafiei funerare 2. De vreme ce Hypnos e fratele lui Thanatos, In~elegem pentru ce, in Grecia ca ~i in India ~i In gnosticism, aqiunea de a "trezi" avea 0 semnifi.ca~ie "soteriologica" (in sensul larg al cuvlntului). Socrate l~i treze~te interlocutorii, uneori impotriva voin~ei lor. "Ce pisalog e~ti, Socrate 1" exclama Kallikles (Gorgias, 505 d) 3. Socrate iD.sa e perfect con~tient de faptul ca misiunea sa de a trezi oamenii e de ~rdin divino El nu Inceteaza de a aminti ca se afla "In slujba" zeului (Apararea Lui Son-ate, 23 c; d. ~i 30 e; 31 a; 3-, c) 4. "Nu ve~i mai gasi u~or, atenleni, un astfel de om ; asculta~i-ma ~i ma ve~i cru~a. Se poate sa va minia~i pe mine ; a~a se supara
1 Cf. M.ythes, dives et mysteres, pp. 56-57. Pentru C. G. Jung, de asemeni, "ineon~tiemul eoleetiv" preeeda psihismul individual. Lumea arhetipurilor lui Jung seamana oarecum eu lumea ideilor platoniciene; arhetipurile slnt transpersonale ~i nu partieipa la timpul istorie al individului, ei la timpul speeiei, al viej:ii organiee. 2 Cf. F. Cumont, Lux perpettta, p. 450. 3 Cf. Platon, Dialoguri, E.L.U., 1968, p. 211 (n.f.). 4 Ibid., pp. 11, 21, 22 ~i 25 (n.f.).

lt9

i
.c,ei ce dorm dnd sint treziti de cineva. Se poate sa ma ~i lovi~i, daca da~i ascultare lui Anytos; in sflqit se poate sa ma ~i omorl~i cu u$urin~a. Dar atunci iara~i va veti petrece restul vietii dormind, afara numai daca Zeul, ingrijindu-se de voi, nu v-ar trimite pe altcineva, la fel" (Apararea lui Socrate, 30 e). 1 Sa re~ineill aceasta idee, anume ca, din dragoste fa~a de oameni, Dumnezeu Ie trimite un maestru ca sa-i "trezeasca" din somnul lor care inseamna deopotriva ignoran~a, uitare ~i "moarte".' Regasim acest motiv In gnosticism dar, bineinteles, fo~rte prelucrat $i reinterpretat. Mitul gnostic central, a$a cum ni-l infa~i;;eaza Imnul margaritarului conservat "in Faptele lui T oma, se articuleaza in jurul temei amneziei ~i a anamnesis-ului. Un prin~ sose~te din' Orient spre a cauta in Egipt "margaritarul unic ce se gase$te in mijlocul marii ~nconjurate de ~arpele cu $uierat ascu~it". in Egipt, este prins de ba$tina$i. Ace$tia ii dau sa manince din mincarurile lor $i prin~ul i$i uita identitatea. "Am \litat ca sint fiu de rege $i I-am slujit pe regele lor, am uitat de margaritarul pentru care parin~ii mei ma trimisesera ~i, datorita apasarii pricinuite de hrana lor, m-am cufundat intr-un somn adinc." Dar parintii au aflat ce i s-a intimplat $i i-au scris 0 scrisoare. "De la tatal tau, regele regilor, $i de la maica-ta, suverana Orientului, $i de la fratele tau, eel de-al doilea fiu al nostru, catre tine, fiule, salutare ! Treze$te-te $i scoala-te din somnultau $i asculta cuvintele scrisorii no astre! Adu-ti aminte ca e$ti fiu de rege I Da-ti seama 'in ce robie ai cazut! Adu-~i aminte de margaritarul pentru care ai fost trim is in Egipt I" Scrisoarea zbura ,ca un vultur, cobor! asupra lui $i se prefacu in cuvinte. "Auzindu-i fo~netul $i glasul, m-am trezit din somn '$i ill-am sculat. Am luat scrisoarea, am sarutat-o, am rupt pecetea, am citit-o, ~i cuvintele ei se potriveau .eu ceea ce era sapat in inima mea. Mi-am amintit ca
1 Ibid., p. 22 (n.r.).
11.20

eram fiu din parin~i rege~ti ~i na~terea mea aleasa i~i afirma natura. Mi-am amintit de margaritarul pentru care fusesem trimis in Egipt ~i am inceput sa imblinzesc ~arpele .cu ~uierat ascutit. L-am adormit prin farmece, apoi am rostit asupra lui numele tatalui meu ~i, luind cu mine margaritarul, am pornit spre casa parintelui meu." 1 lmnul margaritarului are 0 urmare (" vestmintul luminos" pe. care Printul 11 lepadase inainte de plecare ~i pe care-l regase~te la intoarcerea acasa) ce nu prive~te propriu-zis subiectul nostru. Vom adauga ca tema surghiunului, a captivitatii intr-o tara strain a, a solului care treze~te prizonierul ~i-l invita sa porneasca la drum se regasesc intr-un opuscul al lui Sohrawardi, Povestirea surghiunului occidental 2. Oricare ar fi originea mitului, probabil iraniana, meritul lmnului margaritarului sta intr-aceea ca infati~eaza intr-o forma dramatica unele din motivele gnostice cele mai populare. Analizind intr-o carte recenta simbolurile si imaginile specific gnostice, Hans Jonas a staruit asurra importantei motivelor de "cadere, capturare, parasire, dor de tara, apatie, somn, betie" 3. Nu e cazul .sa reluam aici acest voluminos dosar. Yom cita totu~i dteva exemple deosebit de sugestive. Intorcindu-~i privirile inspre materie ,,~i arzind de dorinta de a face cuno~tinta cu trupul", sufletul uita propria lui identitate. "Vita unde a sa]a~luit la origine,
1 H. Leisegang,La Gnose, tradueere franeeza de Jean Gouillard, Paris, 1951, pp. 247-248; Robert M. Grant, Gnosticism. A Source Book of Heretical Writing from the Early Christian Period, New York, 1961, p. 116 ~i urm. G. Widengren, Der iranische Hintergrund der Gnosis, in Zeitschrift fur Religions und Geistesgeschichte, IV, 1952 (pp. 97-114), p. 111 ~i urm., susrine originea iraniana, dupa toate probabilirarile parra, a aeestui mit. 2 Henry Corbin, L'Homme de Lumiere dans le Soufisme iranien, in volumul eoleetiv Ombre et Lumiere, Paris, 1961 (pp. 137257), p. 154 ~i urm., ell referinre bibliografiee la lucrarile sale anrerioare. 3 Hans Jonas, The Gnostic Religion, Boston, 1958, p. 62 ~i urm.
121

ad~varatul sau centru, fiinta sa ve~nica." In ace~tl ter" meni infati~eaza EI Chatibi credinta centrala a harranitilor 1. Potrivit gnosticilor, oamenii nu numai ca dorm, dar ~i iubesc somnul. "De ce oare yeti iubi intotdeauna somnul ~i de ce va yeti poticni impreuna cu acei care se poticnesc?" intreaba Ginza 2. "Cel care aude sa se trezeasca din somnul sau greu", sta scris in Apocrijul lui loan 3. Acela~i mativ se regase~te in cosmogonia maniheiana, a~a cumne-o pastreaza Theodor Bar-Chonai: "Isus cel Luminos cobor! spre nevinovatul Adam ~i-l trezi dintr-un somn de moarte, ca sa fie izbavit 4 Ignoranta ~i somnul sint deopotriva eXj2rimate in termeni de "betie". Evanghelia Adevarului 11 compara pe acela care "poseda Gnosa" cu ,,0 persoana care, dupa ce s-a imba ta t, se treZe~te ~i, venindu-~i in fire, afirma din nou ceea ce prin esenta ii apaqine" 5. Iar Ginza poveste~te cum Adam "s-a trezit din somiml sau ~i a ridicat ochii spre locul de unde venea lumina" 6. Jonas observa pe buna dreptate ca, pe de 0 parte, existenta paminteasca e definita drept "parasire", "teamace, "dor de tara", ~i, pe de aha. e descrisa' drept "somn", "betie" ~i "uitare": "adica, (daca exceptam betia) a imbracat toate caracterele c.are, intr-o epoca mai veche, erau atribuite conditiei moqilor in lumea subterana" 7. "Solul" care-l "treze~te" pe om din somnul sau ii aduce in acela~i timp "viata" ~i "mintuirea". "Sin t vocea care treze~te din somn in Eon ul noptii", a~a incepe un fragment gnostic conservat de Ipolit (Phi1 H. Jonas, op. cit., p. 63. Citat de H. Jonas, op. cit., p. 70. 3 Jean Doresse, Les Livres secrets des Gnostiques d'Egypte, vol. I, Paris, 1958, p. 227. 4 F. Cumont, Recherches sur Ie manicheisme: 1. La cosmogonie manicheenne d'apres Theodore bar Khonai, Bruxelles, 1908, p. 46 ~i urm., p. 235 ~i UTm. 5 H. Jonas, op. cit., p. 71. 6 Ibid., p. 74. 7 Ibid., p. 68.
2

122

losophumena, V, 14, 1). "Trezirea" implidi anamnesis, recunoasterea adevaratei identitati a sufletului, adica o re-cunoastere a originii sale cere~ti. Numai dupa ce I-a trezit,. "solul" ii reveleaza omului fagaduielile invierii iar in cele din urma 11 invata cum trebuie sa se poarte in lume 1. "Trezeste-te din betia in care ai ador:rnit, de~teapta-te ~i prive~te-ma!" sta scris intr-un text maniheian gasit la Turfan 2. rar intr-un altul: "Treze~te-te, suflet maret, din somnul betiei in care ai cazut '[... ], urmeaza-ma spre locul preainaltat un de salasluiai intru inceput" 3. Un text rnandeean poveste$te cum solul ceresc I-a trezit pe Adam si urmeaza in felul urmator: "Am venit, Adame, ca sa te invat $i sa te izbavesc de lumea asta. Ciuleste urechile, asculta Si lumineaza-te si inalta-te victorios spre locul de unde vine lumina" 4. lnvatatura mai cuprinde si indemnul de a nu se mai lasa invins de somn. "Nu mai motai, nici ou dormi; nu uita ce insarcinare ti-a dat Domnul!" 5 Desigur, aceste formule nu constituie monopolul gnosticilor. Epistola lui Pavel catre Efesieni (V, 14) contine acest citat anonim: "Desteapta-te eel ce dormi si te scoala din moqi $i te va lumina Cristos!" Motivul somnului $i al trezirii se iot11oeste $i in literatura ermetica. Citim in ?oimandres: ,,0, voi, nascuti din pamint, care v-ati lasat cupriosi de betie ~i de sorno si de oecunoasterea lui Dumnezeu, intoarceti-va la sobrietate! Lepadati-va de betie, de vraja somnului vostru nesabuit !" 6 Vom aminti ca izbioda repurtata asupra somnului si veghea prelungita constituie 0 proba de initiere destul de tipica. Ele se Int11nesc chiar si io stadiile arhaice de cultura. La anumite triburi australiene, novicii pe cale
1 Ibid., p. 23. 2 Ibid., p. 83. 3 Ibid., p. 83. 4 Ibid., p. 84. 5 Ibid., p. 84. 6 Corpus Hermeticum,

I, 27 ~i urm.; H. Jonas, op. cit.,

p.

86.
123

de a fi initiati nu trebuie sa Qoanna timp de trei zile, sau Ii 3<: interzice sa se cuIce inaintea zorilor 1. Plecat in cautarea nemuririi, eroul mesopotamian Gilgame~ sose~te in insula stramo~ului mitic Ut-napishtin. Aici, trebuie sa vegheze ~ase zile ~i ~ase nopti, dar nu reu~e~te sa treaca aceasta proba de initiere ~i pierde prilejul de a dobindi nemurirea. Intr-un mit nord-american de tipul Orfeu ~i Euridice, un barbat care ~i-a pierdut sOtia izbute~te sa coboare in Infern ~i s-o regaseasca. Stapinul Infernului ii fagad1.iie~teca-~i va putea readuce sotia pe pamint daca e in stare sa vegheze toata noaptea. Barbatul adoarme insa chiar inaintea zorilor. Stapinul Infernului ii mai da 0 ~ansa ~i, spre a nu fi obosit noaptea urmatoare, omul doarme ziua intreaga. Totu~i, el nu reu~e~te sa vegheze pina-n zori ~i e nevoit sa se intoarcasingur pe pamint 2 . Vedem a~adar ca a nu dormi nu Inseamna numai a birui oboseala fizica, ci mai ales a da dovada de fofta spirituaE1. A sta de "veghe", a fi pe deplin con~tient, a fi prezent in lumea spiritului. Isus nu inceta sa recomande discipolilor sai sa privegheze (d., de pilda, Matei, XXIV, 42). Iar Noapfea din Gethsemane apare deosebit de tragica datorita incapacitatii discipolilor de a veghea alaturi de Isus. "Intristat este suHetul meu pina la moarte. Ramineti aici ~i privegheati impreuna cu mine 1" (Matei, XXVI, 38.) Dar cind se intoarse, ii gasi dormind. Ii spuse lui Petru: "A~adar n-ati avut putere un singur ceas sa privegheati cu mine!" (Matei, XXVI, 40.) "Privegheati ~i va rugati 1" Ie recomand:l el din nou. In zadar; din nou venind "Ii afla pe ei adormiti; caci ochii lor erau ingreunati" (Matei, XXVI, 41-43 ; d. Marcu, XIV, 34 ~i urm. ; Lucci, XXII, 46). Si de asta data, "veghea de initiere" s-a dovedit a fi peste puterile omene~ti.
Mircea Eliade, Nai$sances Mythiqu~s, p. 44. Cf. M. Eliade, Le Chamanism~ et les techniques archaiqu~s de l'extase, p. 281 ~i urm.
2

1 Cf.

124

Gnosticismul ~i filozofia indiana

Nu intra in planul acestei lucrari sa discute problema gnosticismului in ansamblul ei. Ne-am propus sa urmariin' dezvoltarea "mitologiei Uitarii ~i a Amintirii" in dteva culturi superioare. Textele gnostice pe care Ie-am citat staruie, pe de-o parte, asupra diderii sufletuIui in materie (viata) ~i in "somnul" de moarte care urmeazii acestei caderi, iar pe de alta, asupra originii extraterestre sufletului. v a Caderea sufletului in materie . nu este consecmta unUl pacat antenor, a~a cum uneon speculatia filozofica greaca explica transmigratiunea. Gnosticii ne lasa sa in~elegem ca pacatul apartine altcuiva 1. Fiind fiinte spirituale de origine extraterestra, gnosticii nu se recunosc ca fiind de "aici", din aceasta lume. Dupa cum observa H.-Ch. Puech, cuvintul-cheie allimbajului tehnic al gnosticilor e "ceElIalt", "strainul" 2. Revelatia capitala este ca "de~i el e pe lume, in lume, el (gnosticul) nu face parte din lume, nu-iapartine, ci ca vine, ca este de altundeva" 3. Ginza mandeean din Dreaptaii spune: "T u nu e~ti de aici, ddacina ta nu se afla ,in lume" (XV, 20). Iar Ginza din Stinga (III, 4) : "Tu nu vii de aici, spita ta nu purcede de aici : locultau e Locul Vietii". $i citim in Cartea lui loan: "Sint un om al Celeilalte Dumi" 4. Dupa cum am vazut, speculatia filozofica indiana, mai ales S~mkhya- Yoga, invedereaza 0 pozitie similara. Spiritul (pur,usha) e prin excelenta un "strain", n-are nimie de-a face cu lumea (prakrti). Dupa cum scrie Isvara Krishna (Samkhya-karika, 19), Sinele (Spiritul) "e izolat, indiferent, simplu spectator inactiv" al dra1 Cf. R. M. Grant, Gnosticism and Early Christianity, New York, 1959, p. 188, n. 16. 2 H.-Ch. Puech in Annuair~ du Cozzeg~ d~ France, anu] a] 56-lea - 1956 (pp. 186-209), p. 194. 3 H-Ch.Puecih, ibid. p. 198. 4 H-Ch. Puech, ibid., p. 198.
125

~_~~l

mei vie~ii ~i istoriei. Mai mult inca: daca e adevarat ca ciclul transmigra~iunii se prelunge~te datorita ignoran~ei~i a "pacatelor", cauza coborlrii spiritului "in via~a, originea rela~iei dintre spirit (purusha) ~i Materie (prakrti), reprezinta probleme insolubile: mai exact, fara solu~ie in condi~ia umana actuala. In orice caz, ~i intocmai ca pentru gnostici, nu pacatul originar (adica omenesc) este acela care a precipitat spiritul (Eul) in virtejul existentelor. In ceea ce prive~te subiectul nostru, importanta mitului gnostic, ca ~i aceea a speculatiei filozofice indiene, deriva mai ales din faptul ca ele reimerpreteaza raponul dintre Om ~i drama primordiala care I-a constituit. Intacmai ca in religiile arhaice studiate in capitalele precedente, gnosticii socotesc ca e important sa cunoasca - sau, mai degraba, sa-~i rememoreze - drama care a avut loc in timpurile mitice. Spre deosebire insa de ceea ce ar face un om in societa~ile arhaice, care, inva~ind miturile, asuma tatodata consecintele ce deriva din aceste evenimente primordiale - gnosticul invata mitul spre a se desolidariza de rezultatele sale. Odata trezit din somnul sau de moarte, gnosticul (ca ~i discipolul filozofiei Samkhya-Yoga) intelege ca nu are nici o raspundere in ceea ce prive~te catastrofa primordiala despre care-i. vorbe~te mitul, ca, prin urmare, el nu are vreo legatura reala cu viata, cu lumea ~i cu istoria. Gnosticul, ca ~i discipolul filozofiei Samkhya- Yoga, a fost deja pedepsit pentru "pacatul" de a fi uitat adevaratul sau spirit. Suferintele din care e constituita orice existenta omeneasca dispar in clipa trezirii. T rezirea, care este in acela~i timp 0 anamnesis, se traduce printr-o indiferenta fata de istorie, mai ales fata de istaria contemporana. Numai mitul primordial e important. Numai evenimentele care au avut loc in trecutul fabulos merita sa fie cunoscute; caci, afllndu-Ie, omul devine con~tient de adevarata lui natura - ~i se treze~te. Evenimentele istorice propriu-zise (de pilda, razboiul T roian, razboaiele lui Alexandru Ma126

cedon, asasinarea lui Iuliu Cezar) sint lipsite de semnificatie, de vreme ce nu sint purt~1toarele nici unui mesa j soteriologic.

Anamnesis ~i istoriografie
Nici pentru greci evenimentele istorice nu contineau mesaje soteriologice. $i totu~i, istoriografia incepe in Grecia cu Herodot. Herodot ne spune pentru ce ~i-a dat osteneala sa scrie Istoriile : pentru ca ispravile oamenilor sa nu fie date uitarii de-a lungul veacurilor. El vrea sa pastreze amintirea faptelor grecilor ~i ale barbarilor. Alti istorici din antichitate I~i vor scrie lucdirile pentru alte motive: Tucidide, de pilda, spre a ilustra lupta pentru putere, trasatura caracteristica, dupa parerea lui, a naturii omene~ti; Polibiu, spre a arata ca intreaga istorie a lumii converge spre Imperiul roman, ~i pentru ca experienta dob1:ndita prin. studiul istoriei constituie cea mai buna introducere in viata ; Tit-Liviu, spre a descoperi 1:n istorie "modele pentru noi ~i pentru tara noastra" ~i a~a mai departe 1. Nici unul din ace~ti autori' nici chiar Herodot, pasion at de zei ~i de teologiile exotice nu-~i scria I storiile in felul autorilor celor mai vechi naratiuni istorice ale evreilor, spre a dovedi existenta unui plan divin ~i interventia zeului sup rem 1:n viata unui popor. Aceasta nu 1:nseamna ca istoricii greci ~i latini au fost 1:n mod neces-ar lipsiti de sentimente religioase. Dar conceptia lor religioasa nu considera posibila interventia personala a unui Dumnezeu unic 1:n istorie; a~adar ei nu acordau evenimentelor istorice semnificatia religioasa pe care aceste evenimente 0 aveau pentru evrei. Dealtminteri, pentru greci, istori a era numai un aspect al

~l

1 Cf. Karl urm.

Lowirh,

Mea/ling

in

History,

Chicago,

1939, p. 6

127

procesului cosmic, conditionat de legea devenirii. Ca orice fenomen cosmic, istoria arata ca societatile omene~ti se nasc, se dezvolta, degenereaza ~i pier. Din aceasta pricina istoria nu putea constitui obiect de cunoa~tere. Istoriografia era totu5i mila, de vreme ce ilustra procesul ve~niciei devenirii In viata natiunilor, ~i mai ales conserva amintirea diferitelor popoare, precum ~i numele ~i ispravile personajelor exceptionale. Rostul acestui eseu nu e de a examina diferitele filozofii ale istoriei, lnceplnd cu Augustin ~i Gioacchino da Fiore ~i Incheind eu Vico, Hegel, Marx ~i istoricii contemporani. Toate aceste sisteme l~i propun sa descopere sensul ~i directia istoriei universale.- ~i nu aceasta e problema noastra. Ceea ce ne intereseaza e semnificatia pe care 0 poate avea nu istoria, ci istoriografia: cu alte cuvinte, efortul facut In vederea pastrarii amintirii evenimentelor contemporane ~i dorinta de a cunoa~te clt mai exact trecutul omenirii. curiozitate similara s-a dezvoltat treptat, incepind din evul mediu ~i mai ales de . la Rena~tere incoace. Desigur, In vremea Rena~terii se diu tau, mai ales in istoria antica, modele pentru comportarea "omului perfect". S-ar putea spune ca oferind modele exemplare vietii civice ~i morale, Tit-Liviu ~i Plutarh jueau in ceea ce prive~te educarea elitelor europene rolul pe care, in societatile traditionale, 11 jueau miturile. Odata insa cu secolul al XIX-lea istoriografia a Inceput sa joace un rol de prim ordin. Cultura occidentala desfa~oara parca un prodigios efort de anamnesis istoriografica. Ea se straduie~te sa descopere, sa "trezeasca", sa recupereze trecutul societatilor celor mai exotice ~i mai periferice, adt preistoria Orientului Apropiat clt ~i culturile "primitivilor" pe cale de a se stinge. lntreg trecutul omenirii vrea sa-l Invie. Asistam la 0 largire vertiginoasa a orizontului istbric. Aeesta e unul din rarele sindromuri Imbucuratoare ale lumii moderne. Provincialismul cultural occidental - care il1cepea istoria cu Egiptul, literatura cu Ho-

128

mer $i filozofia cu Tales - e pe cale de a fi depa$it. Mai mult Inca: prin aceasta anamnesis In domeniul istoriografiei coborlm adlnc In noi In$ine. Reu$ind sa Intelegem un australian din zilele noastre sau pe omologul sau, un vlnator paleolitic, reu$im totodata sa "trezim" In strafundul sufletului nostru situatia existentiala a unei omeniri preistorice, precum $i comportarile care deriva dintr-lnsa. Nu e yorba de 0 simpla' cunoa$tere "exterioara", constlnd, de pilda, In a afla $i In a retine numele capitalei unei tari, sau data caderii Constantinopolului. 0 adevarata anamnesis istoriografica se traduce prin descoperirea unei solidaritati cu aceste popoare disparute sau periferice. E yorba de 0 adevarata recuperare a trecutului, ba chiar a trecutului "primordial" revelat de sapaturile preistorice sau de cercetarile etnologice. In aceste din urma cazuri, sintem pU$i fata In fata cu "forme de viata", cu comportari, tipuri de cultura, adica, In fond, cu strtlcturile existentei aDhaice. Timp de milenii, omul a muncit potrivit unor rituri $i a glndit In ceea ce prive$te analogiile dintre macrocosm $i microcosm urmlnd tiparele miturilor. Aceasta era una din posibilitatile de a se "deschide" catre lume $i; prin urmare, de a participa la sacralitatea cosmosului. De la Rena$tere Incoace, de dnd universul s-a dovedit a fi infinit, aceasta dimensiune cosmica pe care omul 0 adauga In mod ritual existentei sale ne este interzisa. Era normal ca omul modern, chut sub staplnirea timp4.lui $i obsedat de propria lui istoricitate, sa se straduiasca sa se "deschida" catre Lume, doblndind o )loua dimensiune In adlncurile temporale. EI se apara In mod incon$tient Impotriva presiunii istoriei contemporane printr-o anamnesis istoriografica ce Ii deschide perspective cu neputinta de banuit daca, urmind pilda lui Hegel, s-ar fi marginit sa "comunice cu Spiritul Universal", citindu-$i In fiecare dimineata ziaru1. Desigur, nu trebuie sa proc1amam sus $i tare ca e yorba de 0 descoperire; din antichitate Incoace, omul
129

s-a consolat de teroarea ce 0 exercita istoria citind pe istoricii timpurilor trecute. La omul modern insa, exista ,ceva in plus: orizontul sau istoriografic fiind considerabil, i se intl:mpla sa descopere, prin anamnesis, culturi care, cu toate ca "sabotau istoria", au fost uimi tor de creatoare. Care va fi reactia vitala a unui occidental modern dnd va afla, de' pilda, ca de~i fusese cotropita ~i ocupata de Alexandru Macedon, ~i cu toate ca aceasta cucerire a avut 0 l:nriurire asupra istoriei sale ulterioare, India nici macar n-a retinut numele marelui cuceritor? Ca ~i alte culturi tradition ale, India poarta interes modelelor exemplare ~i evenimentelor paradigmatice, iar nu particularului ~i individualului. Aceasta anamnesis istoriografica a lumii occidentale e doar la inceputurile sale. Trebuie sa a~teptam macar dteva generatii ca sa judecam repercusiunile sale culturale. S-ar putea spune insa ca aceasta anamnesis prelunge~te, de~i pe un alt plan, valorificarea religioasa a memoriei ~i a amintirii. Nu mai e yorba de mituri, nici de exercitii religioase. Subzista insa acest element comun: importanta rememorarii exacte ~i totale a trecutului. De 0 parte avem rememorare a evenimenteLor mitice, in societatile traditionale; de alta, rememorarea a tot ce s-a intimplat in timpul istoric, in Occidentul modern. Diferenta e prea evidenta ca sa mai fie nevoie sa staruim asupra ei. Dar ambele tipuri de anamnesis proiecteaza omul In afara "momentului sau istoric". Iar adevarata anamnesis istoriografica sf1qe~te ~i ea prin a duce Intr-un timp primordial, In timpul in care oamenii I~i Intemeiau comportarile culturale, crezind totu~i ca aceste comportari Ie erau revel ate de fiintele Supranaturale.

Capitolul VIII li.1ARETIA SJr DECADEREA

MITURILOR

A face lumea sa se deschida

LA NIVELURILE ARHAICE DE CUL TURA, REligia mentine "deschiderea" catre 0 lume supraomeneasca, catre lumea valorilor axiologice. Acestea din urma sint "transcendente", fiind revel ate de fiinte divine sau de stramo~i mitici. Prin urmare ele constituie valori absolute, paradigme ale tuturor activitatilor omene~ti. Dupa cum am vazut, aceste modele sint vehiculate de mituri, carora Ie revine misiunea de a trezi ~i de a mentine con~tiinta unei alte' lumi, a lumii celeilalte, a unei lumi divine sau a stramo~ilor. Aceasta "alta lume" reprezinta un plan supraomenesc, "transcendein", un plan al realitatilor absolute. A~adar, in experienta a ceea ce e sacru, in int11nirea cu 0 realitate trans-umana, ia na~tere ideea ca ceva exista cu adevarat, ca exista valori absolute, susceptibile de a dtlauzi omul ~i de a conferi 0 semnificatie existentei omene~ti. A~adar, prin intermediul experientei a ceea ce e sacru se contmeaza ideile de realitate, de adevar, de semnificatie, care ulterior aveau sa fie elaborate ~i sistematizate de speculatiiIe metafizice. Valoarea apodictica a mitului este periodic reconfirmata de ritualuri. Rememorarea ~i reactualizarea evenimentului primordial 11 ajuta pe omul "primitiv" sa deosebeasca ~i sa retina realul. Multumita repetitiei continue a unui gest paradigmatic, ceva se vade~te a fi in
131

fluxul universal fix ~i durabil. Repetarea periodica a ceea ce a fost Elcut in illo tempore impune certitudinea ca ceva existCi in mod absolut. Acest "ceva" e "sacru", adica transuman ~i translumesc, dar accesibil experien~ei umane. "Realitatea" se dezvaluie ~i devine susceptibila de a fi construita pornind de la un nivel "transcendent", da'r de un "transcendent" ce poate fi trait in mod ritual ~i care sf1r~e~te prin a face parte integranta din via~a omului. Aceasta lume "transcenden ta" a zeilor, a eroilor ~i a stramo~ilor mitici e accesibila pentru ca omul arhaic nu accepta ireversibilitatea timpului. Am constatat adesea acest lucru: ritualul suprima timpul' profan, cronologic, ~i recupereaza timpul sacru al mitului. Redevenim contemporanii ispravilor pe care zeii Ie-au savir~it in illo tempore. Revolta impotriva ireversibilira~ii timpului 11 ajuta pe om sa "construiasca realitatea" ~i, pe de alta parte, 11 elibereaza de povara timpului mort, ii da asigurarea ca e in stare sa suprime trecutul, sa-~i reinceapa via~a ~i sa-~i creeze din nou lumea. lmitarea gesturilor paradigmatice ale zeilor, ale eroilor ~i ale stramo~ilor mitici nu se traduce printr-o .,ve~nica repeti~ie a ceea ce este identic", printr-o completa imobilitate culturala. Etnologia nu cunoa~te nici un singur popor care sa nu se fi schimbat de-a lungul timpului, care sa nu fi avut 0 "istorie". La prima vedere, omul societa~ilor arhaice se margine~te sa repete la infinit acela~i gest arhetipic. In realitate, el cucere~te lara Incetare lumea, 0 organizeaza, transforma peisajul natural in mediu cultural. Mul~umita modelului exemplar revel at de mitul cosmogonic, omul devine la dndul sau creator. De~i par sortite sa paralizeze ini~iativa omeneasca prin faptul ca se infa~i~eaza drept modele intangibile, miturile incita in realitate omul sa creeze, deschid tot mereu noi perspective spiritului sau inventiv. Mitulii garanteaza omului ca ceea ce el se pregate~te sa fadl a mai fast fCicut, 11 ajuta sa alunge indoielile pe care le-ar putea avea in ceea ce prive~te rezultatul
132

intreprinderii sale. De ce sa ezitam la gindul unei expeditii maritime, de vreme ce eroul mitic a efectuat-o intr-un timp fabulos? N-avem decit sa-i urmam pilda. De asemeni, de ce sa ne temem sa ne instalam pe un teritoriu necunoscut ~i salbatic, de vreme ce ~tim ce trebuie sa facem ? E pur ~i simplu de ajuns sa repetam ritualul cosmogonic ~i teritoriul necunoscut ("haosul") se transforma in "cosmos", devine 0 imago mundi, 0 "locuinta" legitimata in chip ritual. Existen~a unui model exemplar nu stinghere~te activitatea creatoare. Modelul mitic e susceptibil de aplicatii nesf1r~ite. Omul societatilor in care mitul e viu traiestc intr-o lume "deschisa", de~i "cifrata" ~i misterioasa. 'Lumea ii "vorbe~te" omului ~i, pentru a intelege acest limbaj, e de ajuns sa cuno~ti miturile ~i sa descifrezi simbolurile. Prin intermediul miturilor ~i simbolurilor Lunii, omul percepe misterioasa solidaritate dintre temporalitate, na~tere, moarte ~i inviere, sexualitate, fertilitate, ploaie, vegeta~ie ~i a~a mai departe. Lumea nu mai este omasa opaca de obiecte arbitrar ingramadh:e laolalta, ci un cosmos viu, articulat ~i semnificativ. In ultima analiza, lumea se vade~te a Ii un limbaj. Ii vorbe~te omului prin propriul sau mod de a fi, prin structurile ~i ritmurile sale. Existenta lurilii e rezultatul unui act divin de creatie, structurile ~i ritmurile sale sint produsul evenimentelor care au avut loc la inceputul timpului. Luna i~i are istoria ei mitica, ca ~i soarele ~i apele, plantele ~i animalele. Orice- obiect cosmic are 0 "istorie". Aceasta inseamna ca el este in stare sa "vorbeasca" omului. $i pentru ca "vorbe~te" despre el insu~i, in primul rind despre "originea" sa, despre evenimentul primordial caruia ii datoreaza existenta, obiectul devine "real ~i semnificativ". N u mai este un "necunoscut", un obiect opac, insesizabil ~i lipsit de semnificatie, pe scurt "nereal". EI participa la aceea~i "lume" ca ~i omul. asemenea participare face ca lumea sa fie nu numai "familiara" ~i inteligibila, ci ~i transparenta. Prin obiec-

133

tele acestei lumi se percep urmele fiintelor ~i ale puterilor unei alte lumi. Acesta e motivul ce ne indreptatea sa spunem mai sus ca, pentru omul arhaic, lumea este in acela~i timp "deschisa" ~i misterioasa. Vorbind despre ea insa~i, lumea ne trimite Ia autorii ~i la ocrotitorii ei ~i-~ipoveste~te "istoria". Omul nu traie~te intr-o lume inerta ~i opaca ~i, pe de alta parte, descifrind limbajul lumii, el este confruntat cu misterul. Caci "natura" dezvaluie ~i totodata camufleaza "supranatura1ul", ~i in aceasta rezid8: pentru omul arhaic misterul fundamental ~i ireductibil al lumii. Miturile dezvaluie tot ce s-a petrecut, de Ia cosmogonie ~i pina la intemeierea institutiiIor social-culturale. Aceste revelatii nu constituie insa 0 "cunoa~tere" in sensul strict al cuvinmIui, ele nu epuizeaza misterul realitatilor cosmice ~i umane. Nu pentru ca invatind mitul de origine ajungem sa dominam diferite realitati cosmice (focul, recoltele, ~erpii etc.) Ie transformam pe acestea in "obiecte de cunoa~tere". ReaIitatiIe continua sa-~i pastreze densitatea ontologid originara.

Omul si lumea ,
Intr-o asemenea Iume, omul nu se simte prizonierul propriului mod de a exista. ~i el este "deschis". E in eomunicatie eu Iumea pentru ea folosqte acela~i limbaj : simbolul. ,In vreme ce lumea ii vorbe~te prin intermediul a~trilor,plantelor ~i animalelor, al durilor ~i al stincilor, al anotimpurilor ~i al noptilor, omul ii raspunde prin visurile sale ~i prin viata sa imaginara, prin stramo~ii sai sau prin totemurile sale - care sint ~i "natura", ~i supranatura ~i fiinte omene~ti - prin capaeitatea sa de a muri ~i de a invia in mod ritual In ceremoniile de initiere (nici mai mult, nici mai putin dedt luna ~i vegetatia), prin eapaeitatea sa de a 1ntrupa un spirit imbradnd 0 masca etc. Dad lumea e
134

transparenta pentru omul arhaic, acesta simte ca ~i el e "privit" ~i in~eles de lume. Vinatul 11 prive~te ~i-l in ~elege (adesea animal ul se lasa prins pentru di ~tie ca omului Ii. este foame), ~i tot a~a ~i stinca sau arborele, sau un riu. Fiecare are a-i povesti 0 "istorie" proprie, a-i da un sfat. De~i ~tie ca e 0 fiin~a omeneasca ~i se accepta ca atare, omul societatilor arhaice ~tie ca e ~i ceva mai multo $tie, de pilda, ca stramo~ul sau a fost un animal, sau ca el poate muri ~i invia (ini~iere, transa ~amanica), ca poate inf1uen~a recoltele prin orgiile sale (ca e in stare sa se poarte cu so~ia precum cerul cu pamil1tul, sau ca poate juca rolul sapei, iar so~ia pe cel al brazdei). In culturile mai CJmplexe, omul ~tie ca suflurile sale slnt vlnturi, oasele sale, munti, ca, in pintecul sau arde un foc, ca buricul sau e susceptibil sa devina un "Centru al lumii" etc. Nu trebuie sa ne inchipuim ca aceasta "deschidere" catre lume se traduce printr-o conceptie bucolica a existentei. Miturile "primitivilor" ~i ritualurile care depind de ele nu ne infa~i~eaza 0 Arcadie arhaica. Dupa cum am vazut, asumindu-~i raspunderea de a face sa prospereze lumea vegetala, paleocultivatorii au acceptat totodata tortura victimelor in folosul recoltelor, orgia sexuala, canibalismul, vinatoarea de capete. In aceasta privin~a avem de-a face cu 0 conceptie tragica a existentei, rezultat al valorificarii religioase a torturii ~i a monii violente. Un mit ca acela al lui Hainuwele ~i tot complexul social-religios pe care-l articuleaza ~i-l justifica il sile~te pe omsa-~i asume "conditia" sa de fiinta muritoare ~i sexuata, sortita sa ucida ~i sa munceasca spre a se putea hrarii. Lumea vegetala ~i cea animala ii "vorbesc" despre originea lui, adica in ultima analiza, despre Hainuwele; paleocultivatorul intelege acestlimbaj, ~i astfel descopera 0 semnificatie religioasa in tot ce-l inconjoara ~i in tot ce face. Dar aceasta 11 obliga sa accepte cruzimea ~i omorul drept o parte integranta a modului sau de existenta. Desigur,
135

cruzimea, tortura, omorul nu sint comportari specifice ~i exclusive ale "primitivilor". Le intllnim de-a lungul ist6riei, uneori la un paroxism necunoscut societatilor arhaice. Deosebirea consta mai ales in faptul ca pentru primitivi aceasta comportare violenta are 0 valoare religioasa ~i este copiata dupa modele transumane. Aceasta conceptie a dainuit pina tlrziu in istorie ; exterminarile in masa ale unui Gengis-han, de pilda, inca mai gaseau 0 justificare religioasa. Mitul nu este, in sine, 0 garantie de "bunatate", nici de moralitate. Functia lui e de a revela modele ~i de a oferi astfel 0 semnificatie atlt lumii dt ~i existentei omene~ti. A~adar, rolul sau in formarea omului este uria~. Dupa cum am mai spus, multumita mitului ideile de realitate, de valoare, de transcendenta, se contureaza cu Incetul. Multumita mitului, lumea este perceputa drept un cosmos perfect articulat, inteligibil ~i semnificativ. Povestind In ce fel lucrurile au fost Hcute, miturile dezvaluie de cine ~i pentru ce au fost ele facute, ~i In ce Imprejurari. Toate aceste "revelatii" 11angajeaza mai mult sau mai putin direct pe om, deoarece ele con Vcc stltme 0 "lstone sacra .

Imaginatie ~i creativitate
In fond, miturile amintesc tot mereu ca evenimente grandioase au avut loc pe pamint ~i ca' acest "trccut glorios" este In parte recuperabiL Imitarea gesturilor paradigmatice are de asemeni un aspect pozitiv: ritualulll sile~te pe om sa-~i depa~easca limitele, sa se situeze alaturi de zeii ~i de eroii mitici, spre a putea saviqi faptele lor. Direct sau indirect, mitul opereaza 0 ,,lnnobilare" a omului. Aceasta reiese ~i mai clar daca tinem seama ca In societatile arhaice recitarea traditiilor mitologice ramine apanajul dtorva indivizi. In unele societati, recitatorii se recruteaza printre ~amani ~i me136

decine-men, sau printre membrii confreriilor secrete. Oricum, cel care recita miturile trebuie sa faca dovada vocatiei sale ~i trebuie sa fie instruit de batrinii mae~trio El se distinge Intotdeauna fie. prin .capacitatea sa mnemonica, fie prin imaginatie sau talent literar. Recitarea nu este In mod necesar stereotipa. Uneori variantele se lndeparteaza In chip apreciabil de prototip. Fara Indoiala, anchetele efectuate In zilele noastre de etnologi ~i de folclori~ti nu pot pretinde ca dezvaluie procesul crearii mitologice. S-au putut Inregistra variantele unui mit sau ale unei teme folclorice, dar nu s-a Inregistrat inventarea unui nou mit. E yorba Intotdeauna despre modificari mai mult sau mai putin apreciabile ale unui text preexistent. Oricum, aceste cercetari au pus In. lumina rolul indivizilor creatori In elaborarea ~i transmiterea miturilor. E foane probabil, ca acest rol sa fi fost ~i mai important In trecut, atunci dnd "creativitatea poetica", cum s-ar spune azi, era solidara cu 0 experienta extatica ~i tributara ei: Putem lnsa ghici care slnt In sinul unei societati arhaice, "izvoarele de inspiratie" ale unei asemenea personalitati creatoare: ele slnt "crizele", "Intilnirile", "revelatiile", pe scun, experientele religioase privilegiate, lnsotite ~i Imbogatite de 0 sumedenie de imagini ~i de scenarii deosebit de vii ~i de dramatice. Jar speciali~tii extazului, obi~nuitii universurilor fantastice, alimenteaza, sporesc ~i elaboreaza motivele mitologice traditionale. eu alte cuyinte, avem de-a face, pe planul imaginatiei religioase, cu 0 creativitate care relnnoie~te materia mitologiei traditionale. Rezulta deci ca rolul personalitatilor creatoare a fost mai mare dedt se presupune. Diferitii speciali~ti ai sacrului, Incepind cu ~amanii ~i lncheind cu barzii, au sflqit prin a impune colectivitatilor respective macar unele din viziunile lor imaginare. Desigur, "succesul" unor asemenea viziuni depindea de schem:ele existente: 0 viziune care contrasta In mod radical cu imaginile ~i scenariile traditionale
137

nu putea fi u~or acceptata. Se cunoa~te lnsa rolul pe care-l joaca medecine-men-ii, ~amanii ~i batrl'nii mae~tri In viata religioasa a societatilor arhaice. Cu totii slnt indivizi specializati In chip diferit In experientele extatice. Raporturile dintre schemele tradition ale ~i valorificarile individuale inovatoare nu slnt rigide: primind ~ocul unei puternice personalitati religioase, structura traditionala sf1qe~te prin a se modifica. Pe scun, dnd experientele religioase privilegiate slnt comunicate prin intermediul unui scenariu fantastic ~i impresionant, ele reu~esc sa impuna lntregii comunitati modele sau izvoare de inspiratie. In societatile arhaice, ca pretutindeni aiurea, cuItura se constituie- ~i se lnnoie~tc multumita experientelor creatoare ale dtorva indivizi. Dat fiind lnsa ca cultura arhaica graviteaza In jurul miturilor ~i ca acestea din urma slnt tot mereu reinterpretate ~i adlncite de catre speciali~tii sacrului, societatea In ansamblul ei e antrenata spre valorile ~i semnificatiile descoperite ~i vehiculate de ace~ti dtiva indivizi. In acest sens, mitul 11 ajuta pe om sa-~i depa~easca propriile sale limite ~i conditionari, 11 lndeamna sa se lnalte "alaturi de cei mai mari".

Homer
Ar fi cazul sa se studieze raporturile dintre marile personalitati religioase, mai ales reformatori ~i profeti, ~i sistemele mitologice traditionale. Curentele mesianice ~i milenariste ale popoarelor din fostele colonii constituie un dmp de investigatie aproape nelimitat. Putem reconstitui, cel putin In parte, inf.luenta lui Zaratustra asupra mitologiei iraniene sau aceea a lui Buddhaasupra mitologiilor tradition ale indiene. Cl't despre iudaism, se cunoa~te de mult puternica "demitizare" realizata de profeti.
]38

Scopul urmarit de aceasta carte modesta nu ne ingaduie sa discutam problemele amintite cu atentia pe care 0 merita. Ne yom margini sa staruim 0 clipa asupra mitologiei grece~ti ; nu atit asupra a ceea ce reprezinta ea l:n sine, cl:t asupra raporturilor ei cu cre~tinismul. Problema mitului grec nu poate fi. abordata rara ~ovaiala. Cultura Greciei este singura in care mitul a inspirat ~i calauzit atl:t poezia epica, tragedia ~i comedia, cl:t ~i artele plastice ; dar nu e mai putin adevarat ca numai l:n cultura greaca mitul a fost supus unei lungi $i patrunzatoare analize, de pe urma careia a ie$it in chip radical "demitizat". Avl:ntul rationalismului ionic coincide cu 0 critica din ce in ce mai corosiva a mitologiei "clasice", a~a cum se gasea ea exprimata in operele lui Homer ~i Hesiod. Iar faptul ca in toate limbile europene termenul "mit" desemneaza 0 "fiqiune", se explica prin aceea ca grecii au proclamat acest lucru l:nca de acum douazeci ~i cinci de veacuri. Fie ca vrem sau nu, orice incercare de interpretare a mitului grec, cel putin l:nlauntrul unei culturi de tip occidental, e in mare masura influentata de critica rationali~tilor greci. Dupa cum yom vedea, aceasta critica n-a fost cu adevarat l:ndreptata impotriva a ceea ce s-ar putea numi "gl:ndirea mitica" sau a comportarii care decurge din aceasta. Criticile tinteau mai ales faptele zeilor a~a cum erau povestite de Homer $i de Hesiod. Ne putem Intreba ce-ar fi. gindit Xenofon despre mitul cosmogonic polinezian sau despre un mit speculativ vedic, ca acela din Rig Veda, X, 129. Dar cum sa $tim asta? Vrednic de subliniat este faptul ca tinta atacurilor rationaliste au constituit-o mai ales aventurile zeilor precum $i hotarl'rile lor arbitrare, purtarea lor capricioasa ~i nedreapta, "imoralitatea" lor. Iar principala critica era facuta In numele unei idei din ce in ce mai Inalte despre Dumnezeu: un Dumnezeu adevarat nu poate fi nedrept, imora!, gelos, razbunator, ignorant etc. Aceea$i critica a fost reluata $i agravata mai tlrziu de catre apologetii cre$tini. Aceasta teza, $i anume ca
139

miturile divine prezentate de catre poeti nu pot fi adevarate, a triumfat, la inceput, printre elitele intelectuale grece~ti ~i, in cele din urma, dupa victoria cre~tinismului, in intreaga lume greco-romana. Se cuvine insa sa amintim ca Homer nu era nici teolog, nici mitograf. El nu avea pretentia sa prezinte, in chip sistematic ~i exhaustiv, ansamblul religiei ~i mitologiei grece~ti. De~i este adevarat, a~a cum spune Platon, ca Homer a educat intreaga Grecie, poemele lui se adresau unui anumit auditoriu : membrilor unei aristocratii militare ~i feudale. Geniul sau literar a exercitat a fascinatie care nu a fast niciodata intrecuta; in consecinta, operele sale au contribuif in mare masura la unificarea ~i afirmarea culturii grece~ti. Cum insa nu scria un tratat de mitologie, el nu inregistra toate temele mitice care circulau in lumea greaca. Nu urmarea nici sa evoce conceptiile religioase ~i mitologice straine, sau fara prea mare interes pentru auditoriul sau, prin excelenta patriarhal ~i razboinic. Despre tot ce s-ar putea numi elementul noctufll, htonian, funerar, al religiei ~i al mitologiei grece~ti, Homer aproape ca nu vorbe~te. Importanta ideilor religioase de sexualitate ~i de fecunditate, de moarte, de viata de dincolo de mormint ne-a fost revelata atit de ni~te autori mai recenti dt ~i de sapaturile arheologice. A~adar, aceasta conceptie homerica despre zei ~i miturile lor este aceea care s-a imp us pretutindeni in lume ~i a fost definitiv fixata, ca intr-un univers atemporal de arhetipuri, de catre marii arti~ti clasici. Inutil sa staruim asupra maretiei ~i nobletii sale, sau asupra rolului pe care I-a jucat in ceea ce prive~te formarea spiritului occidental. Ajunge sa reeitim Die Gotter Griechenlands de Walter Otto, ca sa intram in comuniune eu aeeasta lume luminoasa a "formelor desavir~ite". Dar faptul ca geniul lui Homer ~i arta clasica au dat 0 stralueire fara pereehe acestei lumi divine nu im,. plica nicidecum ca ceea ee a fast neglijat ar fi tenebros, obscur, inferiorsau medioeru. Exista, de pilda,
140

Dionysos, Elra de care nu putem concepe Grecia ~i eu privire la care Homer s-a marginit sa faca 0 aluzie la un incident din copilaria sa. Pe de alta parte, fragmente mitologice salvate de istorici ~i eruditi ne introduc intr-o lume spirituala care nu e lipsita de maretie. Aceste mitologii ne-homerice ~i, in genere, ne"clasice" erau mai curind "populare". le nu au suferit nici 0 eroziune din partea cri,ticilor rationali~ti ~i, foarte probabil, au supravietuit in' marginea culturii literatilor timp de multe veacuri. Nu este exclus ca rama~ite ale acestor mitologii populare sa mai subziste eamuflate, "cre~tinate", in credintele grece~ti ~i mediteraneene din zilele noastre. Vom reveni asupra acestei probleme.

Teogonie ~i genealogie
Hesiod se adresa unui alt auditoriu. 1 poveste~te mituri ignorate sau abia schitate in poemele homerice. primul care vorbe~te despre Prometeu. Nu putea insa sa-~i dea seama ca mitul central al lui Prometeu se intemeia pe 0 neintelegere, mai exact, pe "uitarea" semnificatiei religioase primordiale. Intr-adevar, Zeus se razbuna pe Prometeu pentru ca acesta, chemat sa arbitreze impartirea victimei primei jertfe, acoperise oasele cu un strat de grasime, ascunzind totodata carnea ~i maruntaie1e sub stomac. Atras de grasime, Zeus alesese pentru zei p<?-rteacea mai saraca, lasind oamenilor carnea ~i maruntaiele (T eogonia, 534~i urm.). Karl Meuli 1 a stabilit 0 paralela intre aceasta jertfa olimpica ~i ritualurile vinatorilor arhaici ai Asiei de nord: ace~tia cinsteau fiintele lor supreme cere~ti oferindu'-le oasele ~i capul animalului. Acela~i obicei ritual s-a men1 Karl Meuli, Griechische Opferbrauche, In l'hyllobolia Peter Von der Miihl, Basel, 1946, pp. 185-288.
fiir

141

~inut ~i la popoarele de pastori din Asia centrala. Ceea ce lntr-un stadiu arhaic de cultura era considerat drept omagiul prin excelenta adus unui zeu ceresc, devenise in Grecia in~elatorie exemplara, crima de lezmajestate impotriva lui Zeus, zeul supremo Nu ~tim in ce moment . s-a produs aceasta deviere a sensului ritual originar ~i prin ce Imprejurare a fost Prometeu acuzat de acea~ta crima. Am citat acest exemplu numai ca sa aratam ca Hesiod men~ioneaza mituri foarte arhaice, cu radacini In preistorie; dar aceste mituri suferisera deja un lung proces de transformare ~i modificare mai Inainte de a fi fost Inregistrate de poet. Hesiod nu se margine~te sa Inregistreze miturile. E1 Ie sistematizeaza ~i, procedlnd astfel, introduce un principiu ra~ional 111 aceste crea~ii ale glndirii mitice. Genealogia zeilor 0 vede ca 0 serie succesiva de procreatii. Procreatia este pentru Hesiod forma ideala de a ajunge la existenta. W. Jaeger a scos foarte just in relief caracterul rational al acestei conceptii, In care gl'ndirea mitica se afla articulata de gindirea cauzala 1. Ideea lui Hesiod ca Eros a fost primul zeu care ~i-a facut aparitia dupa Haos ~i dupa Pamlnt (T eogonia, 116 ~i urm.) a fost ulterior dezvoltata de Parmenide ~i de Empedocle 2. Platon a subliniat In Banchetul (178 b) importanta acestei conceptii pentru fi1ozofia greaca.

Rati(J)nali~tii ~i mitul
Nu e yorba sa rezumam aici lungul proces de eroziune care a sHqit prin a goli miturile ~i zeii homerici de semnificatiile lor originare. Daca ar fi sa-i dam
1 Werner Jaeger, Paideia: The Ideals of Greek Cultu)"e, vol. I, New York, ed. a 2-a, 1945, p. 65 ~i urm.; id., The Theology of the Early Greek Philosophers, Oxford, 1947, p. 12. 2 W. Jaeger, The Theology of the Early Greek Philosophers, p. 14. 142

crezare lui Herodot (1, 32), chiar ~i Solon ar fi afirmat ca "zeitatea e plina de invidie ~i de instabilitate". Oricum, primii filozofi din Milet refuzau sa vada in descrierile homerice chipul adevaratei divinitati. Gnd Tales afirma ca "totul este plin de zei" (A 22), el se razvratea impotriva conceptiei lui Homer care-i cantona pe zei in anumite regiuni cosmice.Anaximandru propune 0 conceptie totala a universului, fara zei ~i far a mituri. Cit despre Xenofan (nascut pe la 565), nu ezita sa atace fati~ panteonul homeric. Xenofan refuza sa crea&i: ca Dumnezeu se agita~i se mi~ca a~a cum poveste~te Homer (B 26). EI tagaduie~te ideea nemuririi zeilor a~a cum reiese aceasta din descrierile lui Homer ~i ale lui Hesiod: "Dupa spusele lui Homer ~i ale lui Hesiod, zeii saviqesc tot felul de fapte pe care oamenii le-ar considera ru~inoase: adultere, furturi, in~elatorii reciproce" (B 11, B 12) 1. Dupa cum nu accepta nici ideea procreatiei divine: "Muritorii considera insa ca zeii s-au nascut, ca poarta ve~minte, au un trup ~i un grai propriu" (B 14) 2. EI critica mai ales antropomorfismul conceptiei timpului sau despre zei: "Daca boii ~i caii ~i leii ar avea miini ~i ar putea, cu miinile lor sa picteze ~i sa produca opere la fel ca oamenii, caii ar picta chipuri de zei aidoma cu caii, boii aidoma cu boii, ~i le-ar atribui trupurile pe care ei In~i~i Ie au" (B 15) 3. Pentru Xenofan, "exista un zeu deasupra tuturor zeilor ~i oamenilor; nici Infati~area,
1 Traducerea lui Jaeger, op. cit., p. 47. Traducerea lui G. S. Kirk ~i J. E. Raven, The Presocratic Philosophers, Cambridge, 1957, p. 168; d. ~i Karhleen Freeman, Ancilla to the Presocratic Philosophers, Cambridge, Mass., 1948, p. 22. Documentele ~i bibliografiile referitoare la filozofii din Milet se vor gasi in Pierre-Maxime Schul, Essai sur la formation de la Pensee grecque, ed. a 2-a, Paris, 1949, p. 163 ~i urm., ~i in Kathleen Freeman, The Presocratic Philosophers. A Companion t? Diels, "Fragmente der V orsokratiker", Oxford, 1946, p. 49 ~l urm. 3 Traducerea lui Kink and Rave'll, op. cit., p. 169.
2

143

nici gindirea lui nu are mmlc comun cu aceea a muntorilor" (N 23). Percepem in aceste critici ale mitologiei "clasice" efortul desfa~urat spre a degaja conceptul de divinitate de expresiile antropomorfice ale poetilor. Un autor __tlt a de profund credincios ca Pindar respinge miturile "incredibile" (I Olympice, 28 ~i urm.). Conceptia lui Euripide' despre Dumnezeu a fost in intregime influentata de critica lui Xenofan. Pe vremea lui Tucidide adjectivul myth6des insemna "fabulos ~i nedovedit", in opozitie eu oricare adevar sau realitate 1. Cind Platon (Republica, 378 ~i urm.) face rechizitoriul- poetilor pentru felul in care i-au infati~at pe zei, el se adreseaza probabil unui auditoriu dinainte convins. Critic a traditiilor mitologice a fost impinsa pina la pedantism de catre retorii alexandrini. Dupa cum yom vedea, apologetii cre~tini s-au inspirat din ace~ti autori dnd a fost yorba de a deosebi elemen tele istorice ale Evangheliilor. Alexandrinul Aelius Theon (aprox. secolul al II-lea 1.e.n.) discuta pe larg argumentele cu ajutorul carora se poate demonstra imposibilitatea unui mit sau a unei naratiuni istorice, ~i ilustreaza metoda lui prin analiza critica a mitului Medeii. Theon socote~te ca 0 mama nu-~i putea ucide propriii ei copii. Aqiunea e din capul locului "de necrezut", pentru motivul ca Medeea nu. ~i-ar fi putut macelari copiii chiar in cetatea (Corintului) in care traia Iason, tatal lor. Pe llnga aceasta, insu~i felul in care crima a fost saviqita e improbabil: Medeea ar fi incercat sa-~i ascunda crima ~i, fiind vrajitoare, ar fi folosit otrava In locul sabiei. In sflqit, justificarea ei e extrem de improbabila: minia ce i-o stlrnise sotul nu ar fi putut s-o impinga sa-i sugrume copiii, care erau deopotriva ~i
1 Cf. Tucidide, lstoria razboiului peloponeziac, op. cit., pp. 19, 197-198.
144 I, 21; Jaeger,

copm el: prin aceasta fapta ~i-ar fi Hcut ei cel mai mare rau, de vreme ce este ~tiut ca femeile sint mai accesibile emotiilor dedt barbatii 1.

Alegorism ~i euhemerism
Mai mult dedt 0 critica nimicitoare a mitului este yorba de 0 critica a intregii lumii imaginare, intreprinsa in numele unei psihologii simpliste ~i al unui rationalism elementar. Totu~i, mitologia lui Homer ~i aceea a lui Hesiod continuau sa intereseze elitele intregii lumi elenistice. Dar miturile nu mai erau intelese in sensul lor literal: Ii se cautau acum "intelesuri ascunse", "subintelesuri" ("hyp6noiai" ; termenul de allegoria a fost folosit mai tirziu). Teagene din Rhegium (floruit c. 525) sugera deja ca, la Homer, numele zeilor reprezenta fie facultatile omene~ti, fie elementele naturale. Dar mai ales stoicii au dezvoltat interpretarea alegorica a mitologiei homerice ~i, in genere, a tuturor traditiilor religioase. Cry sip reducea zeii greci la ni~te principii fizice sau etice. In Quaestiones Homericae de Heraclit (veacul 1 l.e.n.) gasim 0 intreaga coleqie de interpretari: de pilda, episodul mitic in care-l vedem pe Zeus legind-o pe Hera inseamna in realitate ca eterul este limita aerului etc. Metoda alegoriei a fost extinsa de Filon la descifrarea ~i la ilustrarea "enigmelor" V echiull1.i Testament. Dupa cum yom vedea mai departe, un oarecare alegorism, ~i anume tipologia, corespondenta dintre cele doua Testamente, a fost frecvent folosita de parintii bisericii, mai ales de Origen. Potrivit anumitor savanti, alegoria n-a fost niciodata foarte populara in Grecia ; ea s-a bucurat de mai mult
1 Aelius Theon, Progvmnasmata (94, 12-32), rezumata de Robert M. Grant, The Earliest Lives of Jesus, New York, 1961, pp. 41-42; cf. ~i Ibid., p. 120 ~i urm .
145

succes la Alexandria ~i la Roma. Nu este totu~i mai putin adevarat ca, multumita diferitelor interpretari alegorice, Homer ~i Hesiod au fost "salvati" in ochii elitelor grece~ti ~i ca zeii homerici au reu~it sa pastreze o inalta valoare culturala. Salvarea panteonului ~i a mitologiei homerice nu este in mod exclusiv opera metodei alegorice. La inceputul veacului al III-lea i.e.n., Euhemeros a public at a sa Istorie sacra (Riera anagraph), un roman sub forma de voiaj filozofic, al carui succes a fost imediat ~i considerabiL Ennius a tradus-o in limba latina; a fost dealtminteri primul text grec tradus in aceasta limba. Euhemer credea ca a descoperit originea zeilor: ace~tia erau ni~te vechi regi divinizati. eu alte cuvinte, inca 0 posibilitate "ra1ionala" de a pastra zeii lui Homer. Zeii ace~tia aveau acum 0 "realitate": aceasta era de ordin istoric (mai exact, preistoric) ; miturile reprezentau amintirea confuza, sau transfigurata de imaginatie, a faptelor regilor primitivi. Acest alegorism de-a-ndoaselea a avut repercusiuni considerabile, nebanuite de Euhemer ~i de Ennius, nici chiar de Lactantiu ~i a1ti apologeti cre~tini, in vremea dnd ace~tia se sprijineau pe Euhemer spre a demonstra caracterul omenesc, a~adar nerealitatea zeilor greci. Multumita alegorismului ~i euhemerismului, multumita mai ales faptului ca toata literatura ~i toata arta plastica se dezvoltasera in jurul miturilor divine ~i eroice, zeii ~i eroii greci nu au fost dati uitarii in urma lungului proces de demitizare, nici chiar dupa triumful cre~tinismului. Dimpotriva, dupa cum a aratat Jean Seznec in interesanta sa lucrare The Survival of the Pagan Gods, zeii greci euhemerizati, de~i i~i pierdusera formele clasice ~i se camuflasera sub deghizarile cde mai nea~teptate, au supraviewit de-a lungul evului mediu. "Redescoperirea efectuata de Rena~tere consta mai ales in
146

restaurarea formelor pure, clasice 1. ~i dealtminteri, tocmai spre sflr~itul Rena~terii ~i-a dat lumea occidental a seama ca nu exista nici 0 posibilitate de a impaca paginismul greco-l atin cu cre~tinismul ; in timp ce evul mediu nu considera antichitatea ca fiind un mediu istoric distinct, 00 perioada illcheiata" 2. A~a se explica de ce 0 mitologie secularizata ~i un panteon euhemerizat au supravietuit ~i au devenit, de la Rena~tere incoace, obiect de cercetare ~tiintifica, aceasta pentru motivul ca antichitatea muribunda nu mai credea nici in zeii lui Homer, nici in sensul originar al miturilor lor. Aceasta mo~tenire mitologica a putut fi acceptata ~i asimilata de cre~tinism pentru ca nu mai era purtatoare de valori religioase vii. Ea devenise un "tezaur cultural". La drept vorbind, mo~tenirea clasica a fost "salvata" de catre poeti, arti~ti ~i filozofi. De la sflr~itul antichitatii ~i piua 1a Rena~tere, chiar pina la al XVII-lea secol, zeii ~i miturile lor - de~i nici 0 per~ soana cultivata nu mai credea in ele in sensul literal al cuvintului - au fost vehiculate de operele, de creatiile literare ~i artistice.

Documente scrise ~i traditii orale

Multumita culturii, un univers religios desaeralizat ~i 0 mitologie demitizata au alcatuit ~i hranit civilizatia oceidentala, singura civilizatie care a reu~it sa devina exemplara. A vem de-a face aici eu eeva mai mult dedt un triumf al logosului asupra mythosului, ~i anume Cll victoria cartii asupra traditiei orale, a documentului - mai ales a documentului seris -- asupra unei experiente traite care nu dispunea dedt numai de mijloacele
1 Jean Seznec, The Survival of the Pagan Gods. The Mythological Tradition and Its Place in Renaissance Humanism and Art, New York, 1953, p. 320 ~i urm. 2 Jean Seznec, op. cit., p. 322.
147

de expresie preliterare. Un numar foarte mare de texte scrise ~i de opere de arta antice au pierit. Ramin totu~i destule pentru a reconstitui in linii mari admirabila civilizatie mediteraneana. Nu tot a~a stau lucrurile eu formele preliterare de cultura, nici in Grecia, nici in Europa antica. -?tim prea putin despre religiile ~i mitologiile populare ale Mediteranei, iar acest putin 11 datoram monumentelor ~i celor citeva documente scrise. Uneori - in ceea ce prive~te miturile din Eleusis, de pilda - saracia informatiei noastre se explica printr-un secret de initiere prea bine pastrat. In alte cazuri, sintem informati asupra cultelor ~i credintelor populare multumita unui hazard fericit. A~a, de pilda, dadi Pausania n-ar fi povestit experienta sa personala la oracolul Trophonios din Lebadeia (IX, 39), ar fi trebuit sa ne multumim cu citeva vagi iluzii ale lui Hesiod, Euripide ~i Aristofan. Nici macar n-am fi banuir semnificatia ~i importanta acestui centru religios. Miturile grece~ti "clasice" reprezinta triumful operei literare asupra credintei religioase. Nu dispunem de nici un mit grec transmis impreuna cu contextul sau cultual. Cunoa~tem miturile sub forma de "document" literar ~l artistic, lar nu ca lzvor, sau ca expreSle a unel experiente religioase solidara cu un rit. 0 intreaga regiune, vie, populara, a religiei grece~ti, ne scapa, ~i aceasta tocmai pentru ca nu ne-a fost descrisa sistematic, in scns. Vitalitatea religiozitatii grece~ti nu trebuie judecata numai dupa gradul de adeziune la miturile ~i cultele olimpice. Critica miturilor homerice nu implica in mod necesar rationalismul sau ateismul. Faptul ca "formele clasice" ale gindirii mitice au fost "compromise" de critica rationalista nu inseamna ca aceasta gindire este definitiv suprimata. Elitele intelectuale descoperisera alte mitologii susceptibile de a justifica ~i de a articula noi conceptii religioase. Erau, in primul rind, religiile

.......

148

misterelor, de la cele celebrate la Eleusis ~i la confreriile orfico-pitagoriciene, pin a la misterele greco-orientale, devenite ath de populare In Roma imperiala ~i In provincii. Erau apoi ~i ceea ce s-ar putea numi mitologiile sufletului, soteriologiile elaborate de neopitagoricieni, de neoplatonicieni ~i de gnostici. Mai trebuie adaugata ~i expansiunea cultelor ~i a mitologiilor 50lare, a mitolo~iilor astrale ~i funerare, precum ~i tot felul de "superstitii" ~i "mitologii elementare" populare. Am amintit aceste clteva fapte ca sa nu se creada ca demitizarea lui Homer ~i a religiei clasice ar fi creat un vid religios, In care cre5tinismul s-ar fi instalat fara vreo Impotrivire. In realitate, cre~tinismul s-a lovit de mai multe tipuri de religiozitate. Adevarata Impotrivire n-a venit din partea religiei ~i a mitologiei "clasice", alegorizate ~i euhemerizate ; forta acestora era mai ales de ordin politic ~i cultural; cetatea, statuI, imperiul, prestigiul incomparabil alculturii greco-romane alcatuiau un edificiu uria~. Dar din punctul de vedere aI unei religii vii, acest edificiu era precar, gata sa se prabu~easca Indata ce avea sa se ciocneasca de 0 experienta religioasa autentica. Adevarata Impotrivire a Intlmpinat-o cre~tinismuI din partea misterelor ~i a soteriologiilor (care urmareau mlntuirea individului 5i ignorau sau dispretuiau formele religiei civile), ~i mai ales din partea religiilor ~i mitologiilor populare vii din sinul imperiului roman. Asupra acestor religii sintern ~i mai putin informati decIt asupra religiei populare grece~ti ~i mediteraneene. ~tim cIte ceva despre Zamolxis al getilor, pentru ca Herodot a reprodus oarecare informatii despre el, luate de la greciidin Helespont. In lipsa acestei marturii ar fi trebuit sa ne multumim cu aluzii, ca alte divinitati trace din Balcani: Derzelas, Bendis, Cotys etc. Ori de cIte ori dispunem de informatii ceva mai putin sumare asupra religiilor precre~tine ale Europei, ne dam seama de
14~

complexitatea ~i de bogatia lor. Dar cum atlta !Imp clt au fost pagine aceste popoare n-au produs carfi, nu yom cunoa~te niciodata in mod temeinic religiile ~i mitologiile lor originare. Si totu~i, era yorba de 0 viata religioasa ~i de 0 mitologie de ajuns de puternice ca sa reziste timp de zece veacuri cre~tinismului ~i nenumaratelor ofensive ale autoritatilor ecleziastice. Aceasta religie avea 0 structura cosmica ~i yom vedea ca a sflr~it prin a fi tolerata ~i asimilata de biserica. Intr-adevar, cre~tinismul rural, mai ales in Europa meridionala ~i de sud-est, poseda o dimensiune cosmica. Drept incheiere: daca religia ~i mitologia greaca, cu desaviqire secularizate ~i demitizate, au supravietuit In cultura europeana, faptul se explica tocmai prin aceea ca ele fusesera exprimate printr-o sene de capodopere literare ~i artistice. ,In schimb, religiile ~i mitologiile populare, singurele forme pagine vii in momentul triumfului cre~tinismului (dar despre care nu ~tim mai nimic, de vreme ce n-au capatat 0 expresie scrisa) au supravietuit, cre~tinizate, in traditiile populatiilor rurale. Dat fiind ca in fond era yorba de 0 religie de structura agricola, ale carei radacini se infigeau in neolitic, e probabil ca folclorul religios european mai pastreaza inca pina in ziua de azi 0 mo~tenire preistorica. Dar aceste supravietuiri ale miturilor ~i ale comportarilor religioase arhaice, de~i constituiau un fen omen spiritual important, n-au avut, pe planul cultural, deci:t consecinte modeste. Revolutia operata de scriere a fost ireversibiEl. Incepind din ace! moment, istoria culturii nu va mai tine seama deci:t de documentele arheologice ~i de textele scrise. Un popor lipsit de aces~ soi de documente e considerat un popor fara istorie. Creatiile populare ~i traditiile orale illi. vor fi valorificate deci:t foarte tirziu, in epoca romantismului german; avem de-a face cu un interes de anticar. Creatiile populare, in care inca mai supravietuiesc comportarea ~i universul
150

mltlC, au oferit uneori un izvor de inspiratie celor dtiva mari arti~ti europeni. Asemenea' creatii popu1are n-au jucat insa niciodata un ro1 important in cultura. E1e au sfiqit prin a fi tratate ca ni~te "documente" ~i, ca atare, solicita curiozitatea anumitor speciali~ti. Ca sa poata interesa pe omul modern, aceasta mo~tenire traditionala orala trebuie sa fie infati~ata sub forma de
carte ...

Capitolul IX
SUPRA VIETUIRI ~I CAMUFLAJE ALE MITURILOR

Cre~tinism ~i mitologie
NE ESTE GREU SA INF ATI~AM IN CITEV A PAgini raporturile dintre cre$tinism $i gindirea mitica. Aceste raporturi pun mai multe probleme foarte distincte. In primul rind, aceea a echivocului legat de folosirea cuvintului "mit". Primii teologi cre$tini luau acest term en in intelesul care se impusese de dteva veacuri in lumea greco-romana, acela de "fabula, fictiune, minciuna". In consecinta, ei nu voiau sa vada in persoana lui Isus un personaj mitic" $i nici in drama cristologica un "mit". Inca din veacul al II-lea, teologia cre$tina a fost nevoita sa apere istoricitatea lui Isus atit impotriva ereticilor doceti$ti $i agnostici; dt $i impotriva filozofilor pagini. Vom vedea mai jos argumentele pe care le-a folosit spre a-$i apara teza; precum $i dificultatile pe care a trebuit sa Ie invinga. Cea de-a doua problema e solidara cu prima: ea nu se mai refera la istoricitatea lui Isus, ci la valoarea marturiilor liter are pe care se intemeiaza aceasta istoricitate. Insu$i Origen l$i daduse seama de greutatea de a l:ntemeia un eveniment istoric pe documente incontestabile. In zilele noastre un Rudolf Bultmann afirma ca nu putem cunoa$te nimic despre viata $i persoana lui Isus, de$i el Insu$i nu Se indoie$te de existenta istorica a acestuia. 0 asemenea pozitie metodologica presupune Evangheliile $i celelalte marturii primitive sint im152

pregnate de "elemente mitologice" (cuvlntul fiind luat In sensul de "ceea ce nu poate exista"). Faptul ca "elementele mitologice" se Intllnesc din bel~ug In Evanghelii constituie 0 evidenta. Pe lInga aceasta, simbolurile, figurile ~i ritualurile de origine iudaica .sau mediteraneana au fost de timpuriu asimilate de cre~tinism. Vom vedea mai departe semnificatia acestui Indoit proces de "iudaizare" ~i de "paginizare" a cre~tinismului primitiv. E cazul sa adaugam ca prezenta masiva a simbolurilor ~i a elementelor cultuale solare sau caracteristice structurii misterelor In cre~tinism i-a Incurajat pe savanti sa respinga teza istoricitatii lui Isus. Ei au rasturnat pozitiile unui Bultmann, de pilda. In loc de a postula, la Inceputul cre~tinismului, un personaj istoric despre care nu se poate ~ti nimic, din pricina "mitologiei" de care a fost foarte curind cople~it, ace~ti savanti postuleaza, dimpotriva, un "mit" care a fost imperfect "istoricizat" de catre primele generatii de cre~tini. Ca sa nu-i citam declt pe moderni,de la Arthur Drews (1909) ~i Peter Jensen (1906, 1909) ~i pina la P.-L. Coucho.ud (1924), savanti de orientare ~i de competenta diferita au Incercat In mod laborios sa reconstituie "mitul originar" care ar fi dat na~tere figurii lui Cristos ~i, In cele din urma,' cre~tinismului. Acest "mit originar" variaza dealtfel de la un autor la altul. S-ar putea consacra un studiu pasionant acestor reconstituiri, pe clt de savante, pe atit de hazardate. Ele tradeaza 0 oarecare nostalgie a omului modern fata de "primordialul mitic". (in cazullui P.-L. Couchoud, aceasta exalt are a nonistoricitatii mitului In dauna putinatatii concretului istoric, este evidenta). Dar nici una din aceste ipoteze nonistoriciste n-a fost acceptata de speciali~ti. In sHqit, ci a treia problema se pune atunci clnd studiem raporturile dintre gindirea mitica ~i cre~tinism. Ea poate fi formulata In felul urmator; dad: cre~tinii au refuzat sa vada In religia lor mythosul desacralizat al epocii elinistice, care e oare situatia cre~tinismului fata cu mitul viu, a~a cum a fost el cunoscut de societatile
153

arhaice ~i traditionale? Vom vedea ca cre~tinismul, a~a cum a fost inteles ~i trait in cele aproape doua milenii ale istoriei sale, nu se poate desolidariza cu desavir~ire de gindirea mitica.

Istorie ~i "enigme" in Evanghelii

Sa vedem cum au procedat parintii bisericii spre a apara teza istoricitatii lui Isus adt impotriva paginilor, cl:t ~i impotriva "ereticilor". Cind s-a pus problema de a Inati~a viata autentica a lui Isus, adica a~a cum a fost ea cunoscuta ~i transmisa oral de catre apostoli, teologii bisericii primitive s-au gasit in fata unui anumit numar de texte ~i de traditii orale care circulau in diferitele medii. Parintii bisericii au dat dovada de spirit critic si de orientare "istoricista" inainte chiar ca aceasta notiune sa ia na~tere, refuzind sa considere Evangheliile drept apocrife, iar a~a-zisele logia agrapha drept documente autentice. Ei au deschis totu~i portile unor lungi controverse in sinul bisericii ~i au inlesnit ofensiva necre~tinilor, acceptind nu una singura, ci patnt Evanghelii. De vreme ce existau deosebiri inire Evangheliile sinoptice ~i Evanghelia lui loan, ele trebuiau explicate ~i justificate prin exegeza. Criza exegetica a fost declan~ata de catre Marcion in 137. Acesta proclama ca exista 0 singura evanghelie autentica, mai intii transmisa oral, apoi redactata ~i interpolata cu grija de unii partizani entuzia~ti ai iudaismului. Aceasta evanghelie declarata ca fiind singura valabila era Evanghelia lui Luca, redusa de Marcion la ceea ce el socotea a fi miezul autentic 1. Marcion aplicase metoda gramaticilor greco-romani care se laudau ca pot deosebi excrescentele mitologice din vechile texte teolo1 Pentru tot ce urmeaza, a se vedea 'Robert M. Grant, Earliest Lives of festls, New York, 1961, p. 10 ~i nrm.
154 The

gice. In replica lor catre Marcion ~i alti gnOStlCl,ortodoqii au fast nevoiti sa adopte aceea~i metoda. La inceputul celui de al II-lea veac, Aelius Theon arata in tratatul sau: Progymnasmata diferenta dintre mit ~i naratiune : mind este ,,0 relatare falsa, descriind ceva adevarat", iar naratiunea este ,,0 relatare descriind evenimente care au avut loc sau ar putea avea loc" 1. T eologii cre~tini negau, evident, ca evangheliile ar fi "mituri" sau "povestiri minunate". Justin, de pilda, nu putea crede ca ar exista vreun risc de a confunda evangheliile cu ni~te "povestiri minunate". Viata lui Isus era implinirea profetiilor V echiului Testament: elt despre forma literara a evangheliilor, ea nu era aceea a mitului. Mai mult inca: Justin socotea ca se puteau oferi cititorului necre~tin dovezi materiale despre veracitatea istorica a evangheliilor. N a~terea lui Isus, de pilda, putea fi demonstrata prin "declaratii de impunere prezentate sub procuratorul Quitinus ~i (ex hypothesi?) accesibile la Roma un veac ~i jumatate mai tirziu" 2. A~ijderea, un Tatian sau un Clement din Alexandria considerau evangheliile drept documen te istorice. Cel mai important insa pentru subiectul nostru este Origen. Origen era prea convins de valoarea spiritual a a istorisirilor conservate de evanghelii ca sa admita ca ele ar putea fi intelese ap cum faceau adt simplii credincio~i elt ~i ereticii, intr-un sens strict literal - ~i iata pentru ce recomanda exegeza alegorica. Nevoit insa sa apere cre~tinismul impotriva lui Celsiu, el a staruit asupra istoricitatii vietii lui Isus ~i s-a straduit sa valideze toate marturiile istorice. Origen critica ~i respinge istoricitatea episodului negustorilor izgoniti din templu.
1 Grant, op. cit., p. 15. eu privire la Theon, a se vedea Ibid., p. 39 ~i urm. A se d. ~i The Letter and the Spirit, London, 195i, p. 120 ~i urm., precum ~i Jean Pepin, My the et Allegorie. Les origines grecques et les contestations judeo-chretiennes, Paris, 1958. 2 R. H. Grant, The Earliest Lives, p. 21. 155

"In partea din sistemul sau care trateaza despre inspiratie ~i despre exegeza, Origen ne spune ca ori de cite ori adevarul istoric nu se potrivea cu adevarul spiritual, Scripturile introduce au In povestirile lor anumite evenimente, unele In Intregime nereale, altele susceptibile de a se produce, dar care de fapt nu se produsesera" 1. In loc de "mit" ~i de "fictiune", el folose~te cuvintele "enigma" ~i "parabola" ; nu exista Insa nici 0 Indoiala ca pentru el ace~ti termeni slnt echivalenti 2. Origen recunoa.~te a~adar ca evanghe1iile Infati~eaza episoade care nu slnt "autentice" din punct de vedere istoric, de~i slnt "adevarate" pe plan - spiritual. Raspunzlnd Insa criticilor lui Celsiu, el recunoa~te de asemeni- difioultatea de a dovedi istoricitatea unui eveniment istoric. "A Incerca sa stabile~ti adevarul a aproape oricarei povestiri ca fapt istoric, chiar dnd povestirea e adevarata, iata 0 sarcina din cele mai grele ~i uneori chiar imposibila." 3 Origen crede totu~i. ca anumite evenimente din viata lui Isus slnt Indeajuns dovedite priri marturii istorice. De pilda, lsus a fost rastignit pe cruce In prezenta unui mare numar de persoane. Cutremurul de pamint ~i bezna pot fi confirmate de relatarea istorica a lui Phlegon din TraUes 4. Cina cea de Taina este un eveniment istoric a carui data se poate fixa eu precizie 5. Tot a~a ~i ispitirea din gradina Ghetsemani, de~i Evanghelia lui loan nu vorbe~te despre ea (Origen explica motivul acestei taceri : loan poarta mai mult interes divinitatii lui lsus ~i ~tie ca Dumnezeu-Logosul nu poate fi dus in ispita). Invierea e "adevarata" In sensul istoric al cuvintului, pentru ca este un eveniment, de~i trupul Inviat nu mai
1 Origen, De prinCtpll5, IV, 2, 9, citat de Grant, 2 Grant, op. CLt., p. 66. 3 Contra Celsum I, 42, citat de Grant, p. 71. 4 Contra Celsum II, 56-59, Grant, p. 75. 5 Cf. Grant, p. 93.
156

op. cit., p. 61-

apar~ine lurriii fiziee. (Trupullnviat era un trup aenan, spiritual 1). De~i nu se lndoie~te de istorieitatea vie~ii, patimilor ~i lnvierii lui Isus Cristos, Origen poarta mai mult interes sensului spiritual, non-istorie, al textului evanghelie. Adevara'tul sens se gase~te "dineolo de istorie" 2. Exegeza trebuie sa fie In stare sa "se elibereze de materialele istoriee", eaei aeestea din urma nu slnt dedt 0 "trambulina". A starui prea mult asupra istorieita~ii lui Isus, a neglija ln~elesul profund al vie~ii ~i al mesajului sau lnseamna a mutila ere~tinismu1. "Oamenii, serie el in Comentar la Evanghelia lui loan, ramin eu to~ii uimi~i dnd urmarese evenimentele din via~a lui Isus, dar devin seeptiei dnd Ii se dezvaluie semnifica~ia lor profunda, pe care ei refuza s-o aecepte drept adevarata. 3"

Timp istoric ~i timp liturgic

Origen a sesizaf foarte bine ea originalitatea cre~t1- nismului se datoreaza in primul rind faptului ca Intruparea a avut loe intr-un timp istoric, iar nu intr-un timp cosmic. El nu uita insa ca taina Intruparii nu poate fi redusa la istoricitatea ei. Dealtminteri, proclamind catre "na~iuni" divinitatea lui Isus Cristos, primele genera~ii de cre~tini proclamau implicit transistoricitatea lui. Nu pentru ea Isus _n-ar fi fost considerat drept un persona) istoric, spre a sublinia mai inainte de orice ca el era Fiul lui Dumnezeu, Mintuitorul universal care I-a rascumparat nu numai pe om, ci ~i natura. Mai mult inca:
1 Cf. Grant, p. 78. A se vedea R. Grant, op. cit., pp. 115-116, ~iJean Danielou, Message evangelique et culture hellenistique aux II-erne et III-erne siecles, Paris, 1961, pp. 251 ~i urm. 3 Cornentariu la Evanghelia lui loan, 20, 30, citat de Grant, p. 116.
2

157

istoricitatea lui Isus fusese deja depa~ita prin inaltarea lui la ceruri ~i prin reintegrarea lui in gloria divina. Proclamind Imruparea, Invierea ~i Inaltarea Cuvlntului, cre~tinii erau convin~i ca nu infati~eaza un nbu mit. In realitate, ei foloseau categoriile gindirii mitice. Ei nu puteau, fara l'ndoiala, sa recunoasca aceasta glndire mitica in mitologiile desacralizate ale contemporanilor lor, pagini cuhi. Este insa evident ca, pentm cre~tinii de toate confesiunile, centrul vietii religioase 11constituie drama lui Isus Cristos. De~i intlmplata In istorie, aceasta drama a Hcut cu putinta mintuirea; In consecinta, nu exista dedt un singur mijloc de a obtine mintuirea: reiterarea rituaEl a acestei drame exemplare ~i imitarea modelului suprem, revel at de viata ~i invatatura lui Isus. rar aceasta co~portare religioasa e salidara cu gindirea mitica autentica. Trebuie sa adaugam ddndata ca, prin insuJi japtul ca este 0 religie, cre~tinismul a trebuit sa pastreze cel putin 0 compartare mitica: timpul liturgic, adica recuperarea periodica a acelui illud tempus al "inceputurilor". "Experienta religioasa a cre~tinului se intemeiaza pe imitatia lui Cristos ca model exemplar, pe repetitia liturgica a vietii, a mortii ~i a invierii Domnului, ~i pe contemporaneitatea cre~tinului cu ace! illud tempus care incepe la Na~terea in Bethleem ~i se incheie provizoriu cu Inaltarea". Insa, cum am vazut, "imitarea unui model transuman, repetarea unui scenariu exemplar~i Intreruperea timpului profan printr-o deschidere spre Timpul cel Mare constituie notele esentiale ale comportarii mitice, adica ale omului societatilor arhaice, care gase~te in mit izvorulinsu~i al existentei sale". 1
1 M. Eliade, Mythes, reves et mysteres, pp. 26-27. A se vedea )i Allan W. Watts, Myth and Ritual in Christianity, Londra )i New York, 1959; Olivier Clement, Transfigurer Ie Temps, Neu~h3.tel-Paris, 1959. 158

De~i timpul liturgic este un timp circular, cre~tlmsmul, mo~tenitor credincios al iudaismului, accepta totu~i timpul linear al istoriei : lumea a fost creata 0 singura d:ita ~i va avea un 'singur sflqit ; Intruparea a avut loc 0 singura data, in timpul istoric, ~i nu va avea loc decit 0 singura Judecata. Inca de la inceput, cre~tinismul a suferit influente multiple ~i contradictorii, mai ales cele ale gnosticismului, ale iudaismului ~i ale "pagl'nismului". Reaqia bisericii n-a fost unifonna. Parintii bisericii au dus 0 lupta neimpacata impotriva acosmismului ~i ezoterismului gnozei; ei au past:rat totu~i elementele gnostice aflate in Evanghelia lui loan, In Epistolele Sf. Pavel ~i in unele scrieri primitive. Dar, In ciuda persecutiilor, gnosticismul n-a fost niciodata extirpat in mod radical, $i anumite mituri gnostice, mai mult sau mai putin camuflate, au reaparut In literatura orala ~i scrisa a evului mediu. Clt despre iudaism, acesta a oferit bisericii 0 metoda alegorica de interpretare a Scripturii, ~i mai ales modelul prin excelenta a "istoricizarii" sarbatorilor $i simbolurilor religiei cosmice. "Iudaizarea" cre~tinismului primitiv esteechivalenta cu "istoricizarea" lui, cu hotarirea primilor teologi de a lega istoria propovaduirii lui Isus ~i a bisericii nasdnde de istoria sfll1ta a poporului lui Israel. Iudaismul "istoricizase" ll1sa un anumit numar de sarbatori sezoniere ~i de simboluri cosmice, leglndu-Ie de evenimente importante ale istoriei lui Israel (d. Sarbatoarea cu~tiIor, Pa~tile, Sarbatoarea luminilor, numita ~i Hanuca etc.). Parintii bisericii au urmat aceea~i cale : au "cre~tinizat" simbolurile, riturile ~i miturile asiatice ~i mediteraneene, legindu-le de 0 "istorie sfinta". Aceasta "istorie sfinta" depa~ea In chip firesc cadrele V echiului Testament ~i ingloba acum N oul T estament, propovaduirile Apostolilor ~i, mai tirziu, vietile sfintilor. Un anumit numar de simboluri cosmice - Apa, Pomul ~i Via, plugul ~i securea, corabia, carul
159

etc. - fusesera deja asimilate de iudaism ~i au putut fi destul de u~or integrate In doctrina ~i In practica bisericii, doblndind un InJeles sacramental sau ecleziologic 1.

"Cre~tinismul cosmic"
Adevaratele dificultati s-au ivit mai tlrziu, dnd misionarii cre~tini au fost, mai ales In Europa centrali ~i occidentala, pu~i fat a In fata cu religiile populare vii. Vrlnd nevrlnd, ei ausflrl~it prin a "ere~tina" .divinitatile ~i miturile "paglne" care nu se lasau extirpate. Un mare numar de zei sau de eroi ucigatori de balauri au devenit ni~te Sfinti Gheorghe: zeii furtunii s-au transformat In Sflntul Hie; nenumaratele zeite ale fertilitatii au fost asimilate eu Fecioara Maria sau cu alte sfinte. S-ar putea spune ca 0 parte din religia populara a Europei precre~tine a supravietuit, camuflata sau transfarmata, In sarbatorile calendarului ~i In cultul sfintilor. Timp de mai bine de zece veacuri, biserica a trebuit sa lupte lmpatriva afluxului continuu de elemente "paglne" (adica, apaqinlnd religiei cosmice) In practicile ~i legendele cre~tine. Rezultatul acestei lupte lnver~unate a fost mai cUrlnd modest, mai ales In sudul ~i In sudestul Europei, unde folclorul ~i praccicile religioase ale populatiilor rurale mai lnfati~au Inca, la sflr~itul celui de al XIX-lea veac, figuri, mituri ~i ritualuri din cea mai lndepartata antichitate, ba chiar din protoistorie 2.
1 Cf. Erwin Goodenough, Jewish Symbols in the Greco-Roman Period, vol. VJI- VIII: Pagan Symbols in Judaism, New York, 1958; Jean Danielou, Les symboles chrf?tiens primitifs, Paris, 1961. 2 L~opold Schmidt a aratat ca folclorul agricol al Europei centrale conline elemente mitologice ~i rituale disparute din mitologia greaca clasica inca din timpul lui Homer ~i al lui Hesiod; cf. L. Schmidt, Gestaltheiligkeit im b"duerlichen Arbeitsmythos, Viena, 1952, in special p. 136 ~i urm. 160

S-a repro~at bisericii catolice ~i celei ortodoxeca au acceptat un numar atit de' mare de elemente pagine. Aceste critici erau oare Intotdeauna'justificate? Pe de o parte, "paginismul"nu a putut supravietui dedt cre~~ tinat, fie chiar numai ~i superficial. Aceasta, politica de asimilare a unui "paginism" care nu putea fi nimicit nu constituia oinovatie; insa~i biserica primitiva acceptase ~i asimilase 0 mare parte a calendarului sacru precre~tin. Pe de aha parte, taranii, prin Insu~i modul lor de a exista in cosmos, nu erauatra~i de un cre~tinism "istoric" ~i moral. Experienta religioasa specifica a popu,. latiilor rurale era alimentata de ceea ce s-ar putea numi un "cre~tinism cosmic". Taranii din Europa intelegeau cre~tinismul ca 0 liturghie cosmica. Misterulcristologic angaja deopotriva destinele Cosmosului. "Natura in.:. treaga suspina in a~teptarea Invierii" : iata unul,dintre motivele 'centrale atlt al liturghiilor pascale, dt ~i al folclorului religios al cre~tinatatiiorieritale. Solidaritatea mistica cu ritmurile cosmice, violent atacata de profetii V echiului Testament ~i de-ahia tolerata de biseridi, se afla In centrul vietii religioase a populatiilor rurale, mai ales al celor din Europa de sud-est. Pentru toata aceasta parte a ct:e~tinatatii, "Natura", nu este lumea pacatului, ci opera lui Dumnezeu. Dupa Intrupare, lumeaa fost restabilita in gloria ei initiala ; acesta este motivul pentru care adt Cristos dt ~i Biserica au fost Incarcati cu adtea simboluri co'smice. In foldorul religios alsudestului european, tainele sanctifica totodata' natura. Pentru taraiiii din Europa' orientala, aceasta atitudine nu numai ca nu implica ,0 ;,paginizare" a cre~ti.:. nismului; ci, dimpotriva, reprezenta un fel' de "cre~.:. tinare",a religiei stramo~ilor.' Cind seva scrie istoria acestei "teologii populare", a~a cum_ poate fi' surprinsa mai ales in sarhatorile sezoniere ~i In folclorul religios, ne vom da seama ca "cre~tinismul cosmic" nu este 0 forma noua de paglnism, nici un sincretisn1 pagIno,. cre~tin. El este 0 creatie religioasa originala in care eshatologia ~i soteriologia slntafectate de dimensiuni cos161

~-:-~--

..

mice; mai muh inca: fara a inceta de a fi Pantocratorul, Cristos coboara pe pamint ~i-i viziteaza pe tarani, a~a cum proceda in mitul populatiilor arhaice Fiinta Suprema Inainte de a se transforma intr-un deus otiosus; acest Cristos nu este "istoric", de vreme ce con~tiinta populara nu poana interes cronologiei, nici exactitatii evenimentelor ~i autenticitatii personajelor istorice. Sa ne ferim a trage concluzia ca, pentru populatiile rurale, Cristos nu este ahceva dedt 0 "divinitate" mo~tenita de la vechile politeisme. Nu exista contradiqie intre imaginea lui Cristos din Evanghelii ~i din biserica ~i aceea din folclorul religios: Na~terea lui Isus, invatatura ~i minunile sale,rastignirea pe cruce ~i 1nvierea constituie temele esentiale ale acestui cre~tinism popular. Pe de aha pane, toate aceste creatii folclorice sint impregnate de un spirit cre~tin, iar nu "pagln" : totul se invine~te in jurul mintuirii omului prin Cristos ; in jurul credintei, a sperantei ~i a iubirii aproapelui, in jurul unei lumi care este "buna", pentru ca a fost creata de Dumnezeu-Tatal ~i pentru ca a fost rascumparata de Dumnezeu-Fiul; in jurul unei existente umane nerepetabile, care nu este lipsita de semnificatie ; omul e liber sa aleaga binele san raul,dar el TIU va fi judecat numai dupa aceasta alegere. Nu este cazul sa infati~am aici liniile generale ale acestei "teologii populare". Trebuie totu~i sa constatam ca cre~tinismul cosmic al populatiilor rurale e dominat de nostalgia unei naturi sanctificate de prezenta lui Isus. Nostalgia Paradisului, dorinta de a regasi 0 natura transfigurata ~i invulnerabila, la adapost de rasturnarile consecutive razboaielor, devastarilor ~i cuceririlor. Mai este ~i expresia "idealului" societatilor agricole, mereu terorizate de hoardele razboinice alogene ~i exploatate de diferite clase de "stapini" mai mult sau mai putin autohtoni. E 0 revolta pasiva Impotriva tragediei ~i a nedreptatii istoriei, in fond, Impotriva faptului ca raul nu semai manifesta exclusiv ca 0 hotarire individuala, ci mai ales ca 0 structura transpersonala a lumii istorice.
162

Pe scurt, pentru a reveni la subiectul nostru, aces! cre~tinism popular a prelungit f~lra doar ~i poate pina in zilele noastre anumite categorii ale gindirii mitice.

Mitologia eshatologidi a evului mediu

In evul mediu asistam la 0 trezire a gindirii mltlce. T oate clasele sociale invoca tradi~ii mitologice proprii. Ca valerii, breslele me~te~ugare~ti, carturarii, ~aranimea, adopta un "mit de origine" a condi~iei sau a voca~iei lor ~i se straduiesc sa imite un model exemplar. Ori ginea acestor mitologii e variata. Ciclul arthurian ~i tema cautarii SHntului Graal inglobeaza, sub 0 pojghi~a de ere~tinism, un mare numar de credin~e celtice, mai ales de credin~e in legatura eu lumea cealalta. Cavalerii vor sa rivalizeze eu Lancelot sau eu Parsifal. T ruverii elaboreaza 0 intreaga mitologie a Femeii ~i a Iubirii, cu ajutorul unor elemente ere~tine, dar depa~ind sau contrazidnd doctrinele bisericii. Anumite mi~cari istorice din evul mediu ilustreaza in chip deosebit de izbitor cele mai tipiee manifestari ale gindirii mitice. Ne gin dim la exaltarile milenariste ~i la miturile eshatologice care i~i fac apari~ia in timpul Cruciadelor, in mi~earile unui Tanchelm ~i ale unui Eudes de l'Etoile, in promovarea lui Frederic al II-lea la rangul de Mesia, in atltea alte fenomene eolective mesianice, utopice ~i prerevolu~ionare; stralucit studiate de Norman Cohn in eartea sa The Pursuit of The Millenium. Ca sa ne oprim 0 clipa asupra aureolei mitologiee a lui Frederic al II~lea :cancelarul imperial, Pietro delia Vigna, 11prezinta pe stapinul sau ca pe un mintuitor cosmic: lumea intreaga a~teapta un asemenea eosmocrator, ~i acum flacarile raului s-au stills, sabiile s-au transform at in pluguri, pacea, dreptatea ~i -securitatea s-au inscaunat trainic. "Mai mult inca, Frederic poseda puterea incomparabila de a uni elementele
163

universului, impacind caldura cu frigul, solidul cu lichidul, toatecontrariile intre ele. El este un Mesia cosmic pe care pamintul, marea ~i aerulll adora la unison. Insdiunarea lui este opera unei providen~e divine; caci lumea era pe cale sa piara, judecata de apoi era iminenta, dnd Dumnezeu, in marea lui milostenie, ne-a acordat un ragaz ~i a trim is acest suveran neprihanit spre a instaura 0 era de pace ~i de ordine ~i de armonie in zilele cele din urma. Fapml ca aceste expresii oglindesc fidel gindirea insa~i a lui Frederic se vede din scrisoarea pe care acesta a adresat-o satului sau natal (Jesi, llnga Ancona); intr-Insa el arata ca socote~te propria sa na~tere drept un eveniment avl'nd pentru omenire aceea~i importan~a ca ~i na~terea lui Cristos, ~i saml Jesi drept un nou Betleem. Frederic e fara indoiala singurul monarh din evul mediu care s':a crezut divin nu in virtutea funqiei, ci a firii sale, nici mai muh nici mai pu~in dedt un Dumneze'll Intrupat." 1 Mitologia lui Frederic al II-lea n-a disparut 0 data cu moartea lui, pentru simplul motiv ca aceasta moarte nu putea fi admisa: se credea ca imparatul se retrasese intr-o ~ara indepartata, sau ca, potrivit legendei celei mai populare, dormea sub Muntele Etna. Dar Intr-o zi se va trezi ~i va veni sa-~i revendice tron ul. $i, de fapt, treizeci ~i patru de ani dupa moartea lui, l'n ora~ul Neuss, un impostor a reu~it sa se dea drept Frederic al II-lea redivivus. Nici chiar dupa execu~ia acestui pseudo-Frederic la Wetzlar, mitul nu ~i-a pierdut virulen~a. In veacul al XV-lea inca se mai credea ca Frederic e viu ~i ca va trai pina la sHqitul lumii, di e, de fapt, singurul imparat legitim ~i ca altul nu va mai fi.
1 Norman Cohn, The Pursuit of the Millmium, p. 104. Cu privire la pretentiiJe mesianke ale lui Frederic a:l II-lea, cf. E. Kantorowitz, Frederic the Second, 1194-1250, traducere In limba engleza, Londra, 1931, pp. 450 ~i urm., 511 ~i urm. ; Norman Cohn, pp. 103 ~i urm. 164

Mitul lui Frederic al II-lea nu este dedt un exemplu ilustru al unui fenomen cu mult mai difuz ~i mai persistent. Prestigiul religios ~i funqia eshatologica a regi..;. lor s-au men~inut In Europa plna In veacul al XVII-lea. Secularizarea conceptului de rege eshatologic n-a Inlaturat speran~a unei renovari universale, adinc Inradacinata In sufletul colectiv, realizate de Eroul exemplar sub una din noile sale forme: Reformatorul, Revolu~ionarul, Mucenicul (1iberta~ii populare), ~eful partidului. Rolul ~i mi'siunea fondactorilor ,~ia ~efilor de mi~cari wtalitare moderne comporta un numar considerabil de elemente eshatologice ~i soteriologice. Glndirea mitica poate depa~i ~i respinge unele din expresiile sale anterioare, pe care istoria le-a facut sa devina desuete, ea se poate adapta noilor condi~ii sociale ~i noilor mode culturale, dar nu se lasa extirpata. Cit despre fenomenul cruciadei, Alphonse Dupront a pus foarte bine in lumina structurile sale mitice ~i orientarea sa eshatologica. "In centrul con~tiin~ei de cruciada, adt la clerici dt ~i la mireni, sta datoria de a elibera Ierusalimul [...J. Ceea ce se exprima eel mai viguros In cruciada e Indoita plenitudine a unei impliniri a timpurilor ~i a unei impliniri a spa~iului uman. In acest sens, In ceea ce prive~te spa~iul, semnul imp linirii timpurilor este reunirea na~iunilor In jurul ora~ului sHnt ~i muma, in jurul ora~ului centru al lumii, Ierusalim. 1" ' Faptul ca avem de-a face cu un fenomen' spiritual colectiv, cu un impuls ira~ional, ne este dovedit, intre altele, de cruciadele copiilor care se ivesc brusc in 1212, in Nordul Fran~ei ~i In Germania. Spontaneitatea acestor mi~cari pare neindoielnica: "nimeni nestirnindu-Ie, nici din strain at ate, nici din ~ara" afirma un manor
1 Alphonse Dupront, Croisades et eschatologie, In Umanesimo e esoterisimo, A'tti del VO Convegno Imernazionale di Studi Umanistici a cura di Enrico Castelli, Padova, 1960, pp. 175-198" p. 177. 165

contemporan 1. Ni~te copii "caracterizari deopotriva - aceasta face ca lucrul sa fie extraordinar -prin extrema lor tinerere ~i prin saracia lor, mai ales ciobana~i 2", pornesc la drum ~i saracii se iati dupa ei. SitH poate vreo 30.000 care Inainteaza ca 0 procesiune, clntlnd. Gnd Ii Intrebai unde se duc, raspundeau: ,;La Dumnezeu" Potrivit unui cronicar contemporan "intenria lor era sa treaca marea ~i, lucru pe care regii ~i cei puternici nu-l Elcusera; sa recucereasca mormintul lui Cristos" 3. Clerul se opusese acestei Inrolari a copiiloi-o Cruciada franceza se Incheie cu 0 catastrofa: ajun~i 1a Marsilia, ei se Imbarca pe ~apte vase mari, dar doua din aceste vase e~ueaza In urma unei furtuni In largul Sardiniei ~i tori pasagerii se Ineaca. Cl:t despre celelalte cinci vase, cei doi armatori ticalo~i Ie dusera la Alexandria, unde-i vlndura pe copii capeteniilor musulmane ~i negustorilor de sclavi. croCruciada "germana" urmeaza acela~i tipar. nica contemporana poveste~te cal:n 1212 "a aparut un copil cu numele de Nikolas, care a strins l:n jurul lui o sumedenie de copii ~i de femei. El afirma ca, din porunca unui l:nger, trebuia sa se duca cu ei la Ierusalim ca sa elibereze crucea Domnului ~i ca marea se va deschide In fara lor ~i-i va lasa sa treaca pe jos, a~a cum se petrecusera altadata lucruri1e cu poporul lui Israel" 4. Dealtminteri, nici nu erau l:narmari. P1ecari din Imprejurimi1e Coloniei, au luat-o spre miazazi de-a 1ungul Rinului, au trecut Alpii ~i au patruns in Ita1ia de Nord. Unii au ajuns 1a Genova ~i la Pis a, dar au fast alungari. Ceicare au izbutit sa ajunga la Roma au fast nevoiri sa constate ca nu erau susrinuri de nici o autoritate ecleziastica sau laica. Papa dezaprqba pro0

1 Paul Alphandery et Alphonse Dupront, La Chretieme et l'idee de Croisade, II, Paris, 1959, p. 118. 2 Ibid., p. 119. 3 Reihier, citat de P. Alphandery # A. Dupront, op. cit., p. 120. 4 Annales Scheftlariensis, text citat de Alphandery-Dupront, p. 123.
166

iectul lor ~i tinerii crucia~i fura nevoi~i a face caleIntoarsa. Dupa cum se exprima cronicarul In Annates Carbacenses "sf: Intoarsera Infometati ~i cu picioarele goale, unul dte unul ~i In tacere". Nimeni nu-i ajuta. Un alt manor scrie: ,,0 mare parte din[tre] ei zaceau moqi de foame prin sate, pe pietele publice, ~i nimeni nu-i inmorminta" 1. Pe buna dreptate au recunoscut P. Alphandery ~i A. Dupront in aceste mi~cari faptul ca, potrivit credintei populare, copilul este iubit de Dumnezeu. Avem deopotriva de-a face cu mitul Inocentilor, cu exaltarea copilului prin Isus ~i cu reaqia populara Impotriva cruciadei nobililor, aceea~i reaqie care l~i croise drum printre legendele eshatologice cristalizate In jurul "T afurilor" primelor cruciade 2. "Recucerirea Locurilor Sfinte nu mai poate fi a~teptata dedt de pe urma unui miracol - iar miracolul nu se mai poate produce dedt in favoarea celor mai puri, a copiilor ~i a saracilor.3"

Supravietuiri ale mitului eshatologic

E~ecul cruciadelor nu a spulberat sperantele eshatologice. In canea sa De Monarhia Hispanita (1600), Tommaso Campanella 11 implora pe regele Spaniei sa finanteze 0 noua cruciada impotriva imperiului otoman ~i, dupa victorie, sa Intemeieze Monarhia Universala. T reizeci ~i opt de ani mai tirziu, In Ecloga destinata lui Ludovic al XIII-lea ~i Annei de Austria spre a celebra na~terea viitorului Ludovic al XIV-lea, T. Campanella profetiza deopotriva recuperatio Terrae Sanctae ~i renovatio saeculi. Tinarul rege va cuceri Pamln1 Texte citate de Alphandery-Dupront, p. 127. Despre "Tafuri", d. ~i Norman Cohn, The Pursuit MilleiJium, p. 45~i urm. 3 P. Alphandery ~i A. Dupront, op. cit., p. 145.
2".

of

the

161

~--------------------------------------~===;;;

tul Intregin l.000 zile, zdrobind mon~trii, adica supunind regatele paginilor ~i elibednd Grecia. Mahomed avea sa fie izgonit din Europa; Egiptul ~i Etiopia aveau sa redevina cre~tine ; tatarii, persanii, chinezii ~i Orientul Intreg aveau sa se cre~tineze. Toate popoarele aveau sa alcatuiasca 0 singura lume cre~tina, iar acest univers regenerat avea sa aiba un singur centru: Ierusalimul. "Biserica, scrie Campanella, a Inceput la Ierusalim ~i la Ierusalim se va intoarce dupa ce va fi Hcut ocolul lumii.1" In tratatulsau La prima e la seconda resurrezione, Tommaso Campanella nu niai considera, ca Sflntul Bernard, cucerirea Ierusalimului drept 0 etapa spre Ierusalimul ceresc, ci drept insdiunarea - domniei mesianice 2. Este inutil sa inmultim exemplele. Se cuvine' insa sa subliniem continuitatea dintre conceptiile eshatologice medievale .. diferitele "filozofii" iluministe ~ia altor fi~ lozofii ale veacului al XIX-lea. De vreo 30 de ani incoace incepem sa masuram rolul exceptional al "profetiilor" lui Gioawhino da Fiore in ceea ce prive~te na~terea ~i structura tuturor acestor curente mesianice, aparute In veacul al XII-lea ~i care se prelungesc, in forme maimult sau mai putin secularizate, pin a in veacul al [XIX-lea. 3 Ideea central a a lui Gioacchino - anume iminenta intrare a lumii in cea de-a treia epoca a Isto1 Glosa a lui Campanella la versul 207 al Eclogei sale, citata de A. Dupront, Croisades et eschatologie, p. 187. 2 Cf. editra critica ingrijita de Romano Amerio, Roma, 1955, p. 72; A. Dupront, op. cit., p. 189. 3 E marele' merit. al lui Ernesto Buonaiuti de a fi inaugurat rena~terea studiilor joachimiste odata cu editia lui Tractatus super quator Evangelie, Roma, 1931. Cf. ~i cele doua importante articole ale sale: Prolegomeni alla storia di Gioacchino da Fiore, in Ricerche Religiose, IV, 1928, ~i Il misticismo di Gioacchino da Fiore, Ibid., V, 1929, reproduse in lucrarea sa postuma Saggi di Storia del Cristianesimo, Vicenza, 1957, pp. 237-382. A se mai vedea ~i Ernst Benz, Die Kategorien der religiosen Geschichtsdeutung Joachims, in Zeitschrift fur Kirchengeschichte, 1931, pp. 24-111 ~i Ecclesia Spiritualis, Stuttgart, 1934.
168

riei, care va fi epoca libertatii, pentru ca se va realiza sub semnul Duhului Sflnt - a avut un uria~ rasunet. Aceasta idee contrazicea teologia istoriei acceptata de biserica, de la Sflntul Augustin Incoace. Potrivit doctrinei curente, perfeqiunea fiind atinsa pe Pamirlt de catre Biserica, nu mai poate avea loc 0 renovatio in viitor. Singurul eveniment decisiv va fi cea de-a doua venire a lui Cristos ~i Judecata de Apoi. Gioacchino da Fiore reintroduce In cre~tinism mitul arhaic al regenerarii universale. Desigur, nu mai e vorba de 0' regenerare periodica ~i care se poate repeta la infinit. Nu e Insa mai putin adevarat ca cea' de-a treia epoca e conceputa de Gioacchino drept domnia Libertatii, sub conducerea Sflntului Duh, ceea ce irnplica 0 depa~ire a cre~tinismului istoric ~i, ca ultima consecinta, suprimarea regulilor ~i a institutiilor existente. Nu e cazul sa Infati~am aici diferitele llii~cari eshatologice de inspiratie gioacchimista. Merita in schiinb sa evocam un~le prelungiri nea~teptate ale ideilor profetului calabrez. A~tfel, de pilda, In lucrarea sa Die
E rziehung des M enschengeschlechts (Educatia rasei omene~ti), Lessing dezvolta teza revelatiei continue ~i progresive, care se incheie eu 0 a treia epoca. Lessing con-

cepea, ce-i drept, aceasta de a treia vlrsta ca fiind triumful ratiunii eu ajutorul educatiei ; dar dupa parerea lui, asta nu inseamna, toiu~i, implinirea' revelatiei cre~tine, ~i el se refera cu simpatie ~i admiratie la "anumiti entuzia~ti din secolele XIII ~i XIV a caror singura eroare a constat In a proclama pre a devreme "noua evanghelie ve~nica" 1. Rasunetul ideilor lui Lessing a fost uria~ ~i; prin intermediul Saint-Simonienilor, ell-a influentat probabil pe Auguste Comte ~i doctrina sa despre cele trei stadii. Fichte, Hegel, Schelling au fost influentati, de~i pentru motive diferite, de mitul gioacchimist al unei a
1 Karl Lowith, Meaning
in History,

p. 208.
169

treia epoci, iminente, care va innoi ~i completa istoria. Prin intermediul lor, acest mit eshatologic ainriurit dtiva scriitori ru~i; mai ales pe Krasinski, cu al sau Al treilea regat al Spiritului ~i pe Merejkovski, autorul cartii Cre~tinismul celui de al treilea Testament 1. Avem desigur de-a .face cu ideologii ~i cu fantezii semifilozofice, iar nu cu a~teptarea eshatologica a regallului Sflntului Duh. Dar mitul renovarii universale, cu 0 scadenta mai mult sau mai putin apropiata, se mai poate inca discerne in toate aceste teorii ~i fantezii.

"Miturile lumii moderne"

Anumite "componari mitice" mai supravietuiesc inca sub ochii no~tri. Nu doar ca ar fi yorba de "supravie.wiri" ale unei mentalitati arhaice. Dar anumite aspecte ~i funqiuoi ale gindirii mitice sint constitutive ale fiintei omene~ti. Am discutat cu alt prilej dteva "mituri ale lumii moderne" 2. Problema e complexa ~i. pasionanta ; n-avem pretentia ca in dteva pagini sa incapa materia unui volum. Ne vom margini la 0 vedere de ansamblu a dtorva aspecte ale "mitologiei moderne". S.,a vazut importanta, pentru societatile arhaice, a intoarcerii la origine", efectuata dealtfel pe multiple cai. Acest prestigiu al "originii" a supravietuit in societatile europene. Cind se punea la cale 0 inovatie, ;1ceasta era conceputa, sau infati~ata, ca 0 intoarcere la origine. Reforma a inaugur at intoarcerea la Biblie. Ea
~ ~arl Lowith, op. cit., p. 210, aminte~te di aceasra din urma lucrare a inspirat Das dritte Reich a autorului germano-rus H. Moeller van der Bruck. Cf. ~i Jakob Taubes, Abendlandische Eschatologien, Berna, 1947, care campara filozofia istorica a lui Hegel cu aceea a lui Gioacchino da Fiore. 2 Cf. Eliade, Mythes, TeVes et mysteres, pp. 16-36.
'170

avea ambi~ia sa retraiasca experien~a bisericii primitive, ba chiar a primelor comunita~i cre~tine. Revolu~ia franceza ~i-a prop us drept paradigme romanii ~i spartanii. Inspiratorii ~i ~efii primei revolu~ii europene radicale ~i victorioase, care marca mai mult dedt sHqitul unui regim, sHr~itul unui ciclu istoric, se considerau restauratorii vechilor virtu~i exaltate de Tit-Liviu ~i de Plutarh. In zorile lumii moderne, "originea" se bucura de un prestigiu aproape magic. A avea 0 "origine" bine stabilita Insemna, de fapt, a te prevala de 0 origine nobila. "Slntem urma~ii Romei !" repetau cu mindrie intelectualii rom~ni din veacul al XVIII-lea ~i al XIX-lea. Con~tiin~a descenden~ei latine era insotita la ei de un fel de participare mistica la maretia Romei. Clt despre intelectualitatea maghiara, ea gasea justificarea vechimii, noble~ei ~i misiunii istorice a maghiarilor in mitul ,de origine al lui Hunor ~i Magor, ~i in saga eroica a lui Arpad. La inceputul veacului al XIX-lea, mirajul "originii nobile" stlrne~te In toata Europa centrala ~i de sud-est 0 adevarata pasiune pentru istoria na~ionala, mai ales pentru fazele mai vechi ale acestei istorii. "Un popor fara istorie (adica : fara "documente istorice", sau fara istoriografie) e ca ~i cum n-ar fi !" Intllnim aceasta anxietate In toate istoriografiile na~ionale ale Europei Centrale ~i Orientale. 0 asemenea pasiune era, desigur, consecinta de~teptarii nationalita~ilor In aceasta parte a Europei ~i ea- s-a transform at foarte curind intr-un instrument de propaganda ~i de lupta politica. Dar dorin~a de a dovedi "originea nobila" ~i "antichitatea" poporului sau domina intr-a~a masura sud-estul european indt, in afara de dteva exceptii, toate istoriografiile respective s-au cantonat In istoria nationala ~i au ajuns in cele din urma la un provincialism cultural. Pasiunea pentru "originea nobila" mai explica ~i mitul rasist al "arianismului", revalorificat periodic in
171

Occident, mai ales in Germania. Contextele social-politice ale acestui mit sint prea cunoscute ca sa mai staruim asupra lor; Ceea ce ne intereseaza aici e Eaptul ca "arianul" reprezenta deopotriva stramo~ul "primordial" ~i "eroul" nobil, inzestrat cu toate virtu~ile care inca ii mai obsedau pe acei care nu ajungeau sa se Impace cu idealul societa~ilor nascute de pe urma revolu~iilor din 1789 ~i 1848. "Arianul" era modelul exemplar ce trebuia imitat spre a se redobindi "puritatea" rasiala, for~a f~zica, !l0bletea, moral a eroid a "inceputurilor" glonoase ~l creatoare. Cit despre comunismul marxist, nu s-a omis sa se scoata in relief structurile sale eshatologice- ~i milenariste. Am observat odinioara ca Marx a reluat unul din marile mituri eshatologice ale lumii asiatice-mediteraneene, anume, rolul izbavitor al celui Drept (in zilele noastre, proletariatul), ale carui suferinte sint menite sa schimbe statutul ontologic al lumii. ,Jntr-adevar, societatea fara c1ase a lui Marx ~i dispari~ia consecutiva a tensiunilor istorice i~i gasesc precedentul cel mai exact in mitul Virstei de aur care, potrivit unor tradi~ii multiple, caracterizeaza inceputul ~i sfiqitul istoriei. Marx a Imbogatit acest mit venerabil cu 0 intreaga ideologie mesianica de origine biblica pe de 0 parte, rolul profetic ~i funqia soteriologica pe care 0 atribuie proletariatului, pe de alta, lupta finala dintre Bine ~iRau, pe care 0 putem u~or asemui cu conflictul apocaliptic dintre Cristos ~i Anticrist, urmat de victoria definitiva a celui dintii. E chiar semnificativ faptul ca Marx i~i insu~e~te speran~a eshatologica a unui sfirlit absolut al I storiei ; el se desparte in aceasta privin~a de ceilalti filozofi istorici~ti (de Croce sau de Ortega y Gasset de pilda), pentru care tensiunile istorice sint consubstantiale conditiei omene~ti ~i nu pot fi, a~adar, niciodata complet inlaturate" 1.
1 Mythes, reves et mysteres, pp. 172

20-21.

Mituri ~i mass-media 1
Cercetari recente au pus In lumina structurile mlt1Ce ale imaginilor ~i comportarilor impuse colectivitatilor pe calea a ceea ce se nume~te mass-media. Acest fenomen se constata lndeosebi In Statele Unite 2. Personajele din comic strips 3 lnfati~eaza versiunea moderna a eroilor mitologici sau folclorici. Ei lntrupeaza In a~a masura idealul unei mari parti a societatii, lnclt eventualele retu~uri aduse comportarilor lor sau, mai mult Inca, moartea lor, provoaca adevarate crize printre cititori; acc~tia reaqioneaza cu violenta ~i protesteaza, trimitind mii de telegrame autorilor de comic strips ~i directorilor de ziare. Un personaj fantastic, Superman, a devenit extrem de popular multumita mai ales lndoitei sale identitati: coborlt dintr-o planeta disparuta in urma unei catastrofe ~i lnzestrat cu puteri prodigioase, Superman traie~te pe Pamint sub aparentele modeste ale unui jurnalist, Clark Kent; se arata timid, ~ters, dominat de colega lui, Lois Lane. Acest camuflaj umilitor al unui erou ale carui puteri slnt literalmente nemarginite reia 0 tema mitica foarte cunoscuta. In ultima analiza, mitul Superman satisface nostalgiile secrete ale omului modern care, ~tiindu-se decazut ~i marginit, viseaza sa se dezvaluie lntr-o zi ca un "personaj exceptional", ca un "erou".
1 Mass-media- - termen generi.c folosit in tarile anglo-saxone pentru a desemna televiziunea, cinematografia, teatrul, radioul, presa periodica precum ~i ci:lelalte tiparituri, cu alte cuvinte ansamblul de mijloace prin care se transmit unui public larg imaginiIe ~i ideile (n.r.). 2 Cf. de pilda Coulton Waugh, The Comics, New York, 1947; Stephen Becker, Comic Art in America, New York, 1960; Umberto Eco, Il Mito di Superman, in culegerea Demitizzazione e Imagine, sub ingrijirea lui Enrico Casteilli, Padova, 1962, pp. 131-148. 3 Comic-strips seriile de desene (insotite de senne Jegende ~i dialoguri) care povestesc aventuri umoristice sau senzationale, publicate de periodicele americane (n.r.).
173

Ace1a~i Iucru s-ar putea spune despre romanul politist: pe de 0 parte, asistam 1:n cuprinsul sau la lupta exemplara dintre Bine ~i Rau, 1:ntre erou (detectivul) ~i criminal (1:ntruparea moderna a Demonului). Pe de aha parte, printr-un proces incon~tient de proiectare ~i identificare, citi'torul participa la mister ~i la drama, are simtam1:ntul de a fi personal antrenat Intr-o actiune paradigmatica, adica primejdioasa ~i "eroid". S-a demonstrat de asemeni mitizarea personalitatilor prin intermediul a~a-numitelor mass-media, transformarea lor In imagine exemplara. "Lloyd Warner ne poveste~te, In prima parte a cartii sale, The Living and the Dead, crearea unui personaj de genul acesta. Biggy Muldoon, politician din Yankee City, devenise erou national datorita modului spectaculos 1:n care se J'mpotrivea aristocratiei de pe Hill Street, a~a ca presa ~i radioul I-au portretizat ca pe un semizeu. Era J'nfati~at drept un cruciat al poporului, care Iuase ofensiva Impotriva plutocratiei. Apoi, pubIicul s~iturlndu-se de aceasta imagine, a~a-numitele mass-media nu au ezitat sa faca din Biggy un tidIos, un politician corupt, care exploata In folosul sau mizeria publica. Warner arata d adevaratul Biggy se deosebea In mod simtitor ~i de prima ~i de a doua imagine, dar d a trebuit sa-~i schimbe comportarea spre a se conforma uneia dintre ele ~i a 0 alunga pe cealaha." 1 S-ar putea 'descoperi comportari mitice In obsesia "succesului", atlt de caracteristica societatii moderne, ~i care traduce dorinta obscura de a transcende Iimitele conditiei omene~ti, precum ~i 1:n exodul spre "suburbii" In care se poate descifra nostalgia "perfeqiunii primordiale", ~i 1:n deziantuirea afectiva a ceea ce s-a numit cuhul automobilului sacru",., Dupa cum observa Andrew Greeley, "ajunge sa vizitezi salonul anual al au1 Andrew Greeley, Myths, Symbols and Rituals in the Modem World (The Critic, decembrie 1961 - ianuarie 1962, vol. XX, nr. 3, pp. 18-25), p. 12.
174

tomobilului spre a-ti da seama ca ai de-a face cu 0 manifestatie religioasa profund ritualizata. Culorile, luminile, muzica, reverenta adoratorilor, prezenta preoteselor templului (manechinele), pompa ~i lux:ul, risipa de bani, multimea compacta - toate acestea ar constitui Intr-o alta cultura 0 ceremonie autentic liturgica [...]. Cultul automobilului sacru l~i are credincio~ii ~i initiatii lui. Gnosticul nu a~tepta cu mai multa nerabdare revelatia oracolului dedt a~teapta adoratorul automobilului primele zvonuri In legatura cu noile modele. In acest moment al ciclului sezonier anual, pontifii cultului - negustorii de automobile - dobindesc o noua importanta, In timp ce 0 multime anxioasa a~teapta cu nerabdare aparitia unei noi forme de mintuire." 1 S-a staruit mai putin asupra a ceea ce s-ar putea numi miturile elitei, Indeosebi asupra acelora caTe se eristalizeaza In jurul ereatiei artistice ~i a rasunetului ei cultural ~i social. Trebuie sa precizam ca aceste mitun au reusit sa se impuna dincolo de cercul inchis al initiatilor, mai ales datorita complexului de inferioritate al publicului ~i existentei instantelor artistice ofieiale. Ineomprehensiunea agresiva a publ1cului, a eritieilor ~i a reprezentantilor oficiali ai artei fata de un Rimbaud sau de un Van Gogh, conseeintele dezastruoase carora le-a dat na~tere, mai ales pentru eoleqionari ~i pentru muzee, indiferenta fat a de eurentele inovatoare, de la impresionism la cubism ~i suprarealism, au constituit leqii dureroase, atlt pentru critici ~i public, dt ~i pentru negustorii de tablouri, administratorii de muzee ~i coleqionari. Azi, singura lor spaima e de a nu fi sufieient de inaintati, de a nu ghici la timp geniul Intr-o opera la prima vedere neinteligibila. Po ate niciodata In istorie artistul n-a fost mai sigur ca azi ca, eu dt se va arata mai Indraznet, mai iconoclast, mai absurd, mai inaccesibil, eu atit mai repede va fi recu1 Ibid., p. 24 . . 175

noscut, Eludat, rasfa~at, idolatrizat. In anumite ~arr s-a ajuns la un academism de-a-ndoaselea, la un academism al "avangarzii", In a~a masura, lndt orice experien~a artistica ce nu ~ine seama de acest nou conformism risca sa fie lnabu~ita sau sa treaca neobservata. Mitul artistului damnat, care a obsedat veacul al XIX-lea, este azi perimat. Mai ales in Statele Unite, dar ~i In Europa Occidentala, exagerarea ~i provocarea au lncetat de mult de a-i dauna artistului. I se cere mai degraba sa se conformeze imaginii sale mitice, sa' fie strani u, ireductibil ~i "sa faca ceva nou". Avem de-a tace In arta cu triumful absolut al revolutiei permanente. Nici macar nu se mai poate spune ca totul este lngaduit : orice inova~ie e mai dinainte decretata geniala ~i a~ezata pe acela~i plan cu inova~iile unui Van Gogh sau ale unui Picasso, fie ca e yorba de un afi~ sfl~iat sau de 0 cutie de sardele semnata de artist. Semnifica~ia acestui fenomen cultural e cu atlt mai importanta cu clt poate pentru prima oara in istoria artei nu mai exista tensiune lntre arti~ti, critici, colec~ionari ~i public. Slnt cu to~ii intotdeauna de acord ~u muh lnainte sa fi fost creata 0 opera noua sau sa fi fost descoperit un artist necunQScut. Pentru ei un singur lucru conteaza: sa nu ri~te ca lntr-o zi sa fie pu~i in situa~ia de a recunoa~te ca n-au in~eles importan~a unei noi experien~e artistice. In privin~a acestei mitologii a elitelor moderne ne yom margini la clteva observa~ii. Vom semnala mai intii functia izbavitoare a "dificulta~ii", a~a cum 0 Intllnim mai ales in operele de arta moderne. Daca Finnegan's Wake, muzica atonala sau ta~ismul pasioneaza elitele, faptul se explica ~i prin aceea ca asemenea opere reprezinta lumi lnchise, universuri ermetice, in care nu se patrunde declt cu pre~ul unor uria~e dificuha~i care ar putea fi comparate cu probele de iniiiere ale societa~ilor arhaice ~i tradi~ionale. Avem pe de-o parte sentimentul unei "ini~ieri", aproape disparut din lumea moderna ; pe de aha parte, afi~am, fa~a de "ceilalti", fata
.J76 .

de "masa", faptul ca facem parte dintr-o minoritate secreta; nu la 0 "aristocra~ie" (caci elitele moderne se indreapta spre stInga), ci la 0 gnoza, care are meritul de a fi deopotriva spirituala ~i laica, opunindu-se adt valorilor oficiale dt ~i bisericilor tradi~ionale. Prin cultul originalita~ii extravagante, al dificulta~ii, al incomprehensibili ta~ii, membrii elitelor I~i vadesc deta~area fa~a de universul banal al parin~ilor lor, razvratindu-se in acela~i timp Impotriva anumitor filozofii con temporane ale disperarii. In fond, fascina~ia exercitata de dificultate, ba chiar de caracterul neinteligibil al operelor de arta, tradeaza dorin~a de a descoperi un nou In~eles, secret, necunoscut pina acum al lumii ~i al vie~ii omene~ti. Visam sa fim "ini~ia~i", sa ajungem sa patrundem in~elesul ocult al tuturor acestor distrugeri ale limbajurilor artistice, al tuturor acestor experien~e "originale" care, la prima vedere, par sa nu mai aiba nimic comun cu arta. Afi~ele zdren~uite, pinzele goale, arse ~i spin tecate cu cu~itul, "obiectele de arta" care explodeaza in timpul vernisajului, spectacolele improvizate unde se trag la sor~i replicile actorilor, toate acestea trebuie sa aiba a semnificatie, dupa cum anumite cuvinte de nein~eles din Finnegan's Wake se arata a fi Inzestrate, pentru ini~ia~i, cu multiple valori ~i cu 0 stranie frumusere, dnd descoperim ca ele deriva din cuvinte neogrece~ti sau swahili, desfigurate de consoane aberante ~i Imbogarite cu aluzii secrete la ni~te calambururi posibile atunci dnd sint pronun~ate repede, cu glas tare. Toate experien~ele revolu~ionare autentice ale artei moderne oglindesc, fara Indoiala, anumite aspecte ale crizei spirituale, sau pur ~i simplu ale crizei cunoa~terii ~i crea~iei artistice. Ceea ce ne intereseaza insa aici e faptul ca "elitele" gasesc In extravagan~a ~i in neinteligibilitatea operelor moderne posibilitatea unei gnoze ini~iatice. Avem de-a face cu 0 "lume noua" in curs de reconstituire, pornind de la ruine ~i de la enigme, o lume aproape personala, pe care am dori-o pentru
171

nOl ln~me ~i pentru dtiva initiati. Dar prestigiul dificultatii ~i al incomprehensibilitatii este adt de mare, indt foarte repede "publicul" e cucerit la nndul sau ~i-~i proclama adeziunea totala la descoperirile eli'cei. Distrugerea limbajelor artistice a fost savIqitade cubism, de dadaism ~i de suprarealism, de dodecafonism ~i de "muzica concreta", de James Joyce, de Becket ~i de Ionescu. Numai epigonii se mai Inver~uneaza sa darlme eeea ce a ~i cazut In ruine. Dupa cum aminteam intr-un capitol precedent, ereatorii autentici nu accepta sa se instaleze prin tre darlma turi. Totul ne face sa eredem ca reducerea "uni versurilor artistice" la starea primordiala de materia prima nu este dedt un moment al unui proces mai complex, Intocmai ca In conceptiile eiclice ale societatilor arhaice ~i traditionale, "haosul", regresiunea tuturor formelor la indistinctul acelei materia prima si~t urmate de 0 noua creatie, comparabiEi cu 0 cosmogome. Criza artelor moderne nu are dedt 0 legatura subsidiara cu subiectul nostru. Trebuie totu~i sa ne oprim 0 clipa asupra situatiei ~i rolului literaturii, mai ales asupra situa~iei ~i rolului literaturii epice, care nu e lipsita de legaturi eu mitologia ~i eu comportarile mitiee. Se ~tie ca povestirea epica ~i romanul, ca ~i celelalte genuri literare, prelungesc pe un alt plan ~i In vederea altor scopuri naratiunea mitologica .. In ambele cazuri se urmare~te a se povesti 0 istorie semnifieativa, a se relata o serie de evenimente dramatice care au avut loc intr-un trecut mai mult sau mai putin fabulos. Inutil sa amintim procesul lung ~i complex care a transformat 0 "materie mitologiea" Intr-un "subieet" de naratiune epica. Ceea ce trebuie subliniat e faptul ea proza narativa, Indeos~bi romanul, a luat, in societatile moderne, locul ocup at de recitarea miturilor ~i a basmelor in societatile tradition ale ~i populare. Mai mult inca, se poate degaja structura "mitica" a anumitor romane moderne, se poate demonstra supravietuirea literara a marilor teme ~i a personajelor mitologice. (Aceasta se veri178

fica mai ales in ceea ce prive~te tema lilltlatlCa, tema incercarilor la care e supus Eroul-Mintuitor ~i luptele sale impotriva mon~trilorT mitologia Femeii ~i aceea a Bogatiei.) In aceasta perspectiva s-ar putea spune a~adar ca pasiunea moderna pentru roman tradeaza dorinta de a auzi cltmai multe "povestiri mitologice" desacralizate, sau numai camuflate sub forme "profane". Alt fapt semnificativ: nevoia de a citi "povestiri" ~i naratiuni ce s-ar putea numi paradigmatice, de vreme ce se desfa~oara potrivit unui model traditional. Oricare ar fi gravitatea crizei actuale a romanului, fapt e ca nevoia de a ne introduce in universuri "straine" ~i de a urmari peripetiile unei "povestiri" pare consub-:stantiala conditiei umane ~i, prin urmare, ireductibila. Avem de-a face aici cu 0 cerinta greu de definit, in care intra deopotriva dorinta de a comunica cu "ceilalti", cu "necunoscutii", ~i aceea de a imparta~i dramele ~i sperantele lor, precum ~i nevoia de a afla ceea ce s-a putut petrece. S-ar putea cu greu concepe 0 fiinta. umana care sa nu fie fascinata de "povestire", de naratiunea evenimentelor semnificative, de ce s-a l:ntimplat un or oameni inzestrati cu "indoita realitate" a personajelor liter are (care oglindesc deopotriva realitatea istorica ~i psihologica a membrilor unei societati moderne ~i dispun de puterea magica a creatiilor imaginatiei. Dar "ie~irea din timp" realizata prin lectura - l:ndeosebi prin lectura romanelor - e ceea ce apropie cel mai mult funqia literaturii de aceea a mitologiilor. Timpul pe care-l "traim" citind un roman nu este, tara indoiala, acela pe care-l reintegram, l:ntr-o societate traditionala, ascultl:nd un mil. Dar ~i intr-un caz, ~i intr-altul, "ie~im" din timpul istoric ~i personal ~i ne cufundam intr-un timp fabulos, transistoric. CititoruI e pus in fata unui timp strain, imaginar, ale dirui ritmuri variaza la infinit, caci fiecare povestire i~i are propriul ei timp, specific ~i exclusiv. Romanul are acces la timpul primordial al miturilor dar, in masura
179

in care poveste~te 0 ist:)r~e verosimila, romancierul folose~te un timp [n aparcn;a istoric, dilatat sau condensat lnsa, un timp care dispune a~adar de toate liberta~ile proprii lumilor imaginare. Surprindem In literatura, lntr-un mod mai viguros dedt In celelalte <lrte, 0 revolta lmpotriva timpului istoric, dorin~a de a J junge la alte ritmuri temporale decIt cele In care slntem sili~i sa traim ~i sa muncim. Ne lntrebam daca aceasta dorin~a de a transcende propriul nostru timp, personal ~i istoric, ~i de a ne cufunda lntr-un timp "strain", fie el extatic sau imaginal', va fi vreodata extirpata. Clt timp dainuie~te aceasta dorin~a, putem spune ca omul modern mai pastreaza, Inca, macar anumite rama~i~e ale unei "componari mitologice". Urmele unei astfel de componari mitologice se descopera ~i In dorin~a de a regasi intensitatea eu care am trait, sau cunoscut, un lucru pent1'u prima oara; de a recupera trecutul lndepanat, epoca beatifica a ,,1nceputurilor". Dupa cum trebuia sa ne a~teptam, ayem de-a face cu aceea~i lupta Impotriva Timpului, cu aceea~i speran~a de a ne scutura povara "Timpului mon", a Timpului care strive~te ~i ucide.

Anexa I MITURILE SI POVESTILE CU ZINE 1

JAN DE VRIES A PUBLICAT RECENT 0 CARTE mica despre pove~tile cu zlne (Jan de Vries, Betrachtungen zum Marcben, besonders in seinem Verhaltnis zu Heldensage und Mythos, Helsinki, 1954). Dupa cum arata titlul, refleqiile sale au mai ales drept obiect raporturile dintre povestirile populare, saga eroica ~i mit. Subiect imens ~i spinos cu care nimeni nu era mai calificat sa se masoare decit eminentul germanist ~i folclorist olandez. Aceasta modesta lucrare nu are pretentia sa epuizeze .toate aspectele problemei In cele 180 de pagini ale ei. Ea nu constituie nicidecum un manuaL Autorul a urmarit sa Intocmeasca bilantul provizoriu al unui secol de cercetari ~i, mai ales, sa indice perspectivele noi, deschise de cUrlnd specialistului In materie de basme populare. Se ~tie ca interpretarea acestora a iuat 111 timpul din urma un mare avlnt. Pe de 0 parte, folclori~tii au tras foloase de pe urma progreselor realizate de etnologie, de istoria religiilor, de psihologia abisala, pe de aha, In~i~i speciali~tii In materie de basme populare au Hkut un efort apreciabil pentru a impune o metoda mai riguroasa cercetarilor lor; dovada, studiile patrunzatoare ale unui Andre Jolles sau ale unui Max Luthi.
1 Studiu publicar initial in N ollvelle Revile Fram;aise, mai 1956.
181

_~~~~

.':>.J

Jan de Vries ~i-a propus sa prezinte toata aceasta mi~care mai inainte de a expune propriile sale vederi asupra raporturilor dintre mit, saga ~i basmul popular. Discu~ia incepe, fire~te, cu cercetarea ,,~colii finlandeze". Meritele acesteia sint prea cunoscute ca sa mai revenim asupra lor. Savantii scandinavi au depus un efort precis ~i uria~: ei au Inregistrat ~i clasat toate varianrele unui basm, au incercat sa reconstituie caile difuzarii lor. Dar aceste cercetari formale ~i statistice n-au rezolvat nici 0 problema esentiala. $coala finlandeza a crezut ca poate ajunge la "forma primordiala" (Urtorm) a unui basm prill studiul minu~ios al variantelor. Din pacate, aceasta nu era decl't 0 iluzie : In cele mai multe cazuri, aceasta Urform nu este decl't una din multiplele "preforme" transmise pina In zilele noastre. Aceasta faimoasa "forma primordiala" care a obsedat 0 Intreaga generarie de cercetatori nu avea declt 0 existenta ipotetica (Jan de Vries, p. 20). Amorul se ocupa apoi de folcloristul francez Paul Saint yves ~i de teoria lui ritualista. Principala carte a lui Saint yves, Les contes de Perrault et les recits paraLWes (1923) mai este citita ~i azi cu interes ~i folos, In -ciuda lacunelor informa~iei ~i a confuziilor sale metodologice. T rebuie sa recunoa~tem ca alegerea lui n-a fost fericita. Povestirile lui Perrault nu constituie Intotdeauna un dosar valabil pentm studiul comparativ. Povestirea Motanul tnca/tat, de pilda, nu este atestata nici In Scandinavia, nici In Germania; In aceasta din urma ~ar;:t, ea apare destul de tirziu ~i sub Inrlurirea lui Perrault. Totu~i, Saint yves a avut marele merit de a recunoa~te In povestirile lui motive rituale care mai supravie~uiesc ~i azi In institutiile religioase ale popoarelor primitive. In schimb, el a gre~it categoric clnd a descoperit In basm "textul" care Inso~e~te ritul (J. de Vries, p. 30). Intr-o carte care, din nefericire, a scapat aten~iei lui Jan de Vries Istoriceskie komi vol~ebnoi skaski (Radacinile istorice ale basmului fantastic), Leningrad, .1946, folcloristul sovietic V. 1. Propp a re182

luat ~i dezvoltat ipoteza ritualista a lui Saint yves. Propp vede in basmele populare amintirea riturilor totemice de initiere. Structura initiatica a basmelor este evidenta ~i vom reveni asupra ei mai departe. Dar singura. problema consta in a ~ti daca basmul descrie un sistem de rituri apartinind unui stadiu precis de cultura - sau daca scenariul sau de initiere este "imaginar", in sensul canu e legat de un context istorico-cultural, ci exprima mai degraba 0 comportare anistorica, arhetipica, a sufletului. Ca sa ne marginim la un exemplu, Propp vorbe~te de initieri totem ice : acest tip de initiere era riguros interzis femeilor; ei bine, personajul principal al basmelor slave e tocmai 0 femeie: BatrIna Vrajitoare, Baba Iaga. Altfel zis, nu vom regasi niciodata ill basm amintirea exacta a unui anumit stadiu de cultura: in bas me, stilurile culturale, ciclurile istorice sint contopite. Nu subzista in ele decit structurile unei comportari exemplare, adica susceptibila de a fi traita intr-o sumedenie de cicluri culturale ~i de momente istorice. Ipoteza lui W. E. Peuckert, stralucit discutata de Jan de Vries (p. 30 ~i urm.), se love~te de dificultati similare. Dupa acest savant, basmele s-ar fi constituit in regiunea Mediteranei orientale, de-a lungul epocii neolitice: ele ar mai pastra inca structura unui complex social-cultural care inglobeaza matriarhatul, initierea ~i ritualurile disatoriei, caracteristice populatiilor agricole. Peuckert asemuie~te incercarile la care este supus eroul unui anumit tip de basm spre a se putea casatori cu fiica demonului, cu clatinile matrimoniale in vigoare la agricultori: ca sa-~i obtina sotia, pretendentul trebuie sa secere un cimp, sa cladeascao casa etc. Dar, dupa cum observa J an de Vries, incercarile orlnduite in vederea casatoriei sint atestate ~i in epopee (de pilda, Ramayana) ~i in saga eroica. Dar e greu de integrat saga, poezie aristocratica prin esenta,in orizontul cultural al cultivatorilor. A~adar raportul genetic: incerc~lrile matrimoniale de tipul basm-taranesc nu se impune. Pe de alta parte, Peuckert cauta "originea" basmelor
183

nca.

in Orientul Apropiat protoistoric, data fiind extraordinara sa bogatie economica ~i Inflorirea faxa precedent pe care au cunoscut-o acolo cultele fecunditatii ~i simbolismul sexual j analizele lui Max Luthi au aratat di erotica nu joaca, dimpotriva, nici un rol In basme. Jan de Vries discuta pe larg ipoteza lui C. W. yon Sydow asupra originei indo~europene a povestirilor minun ate (pp. 47 ~i urm., pp. 60 ~i urm.). Dificultatile inerente unei asemenea ipoteze sint atlt de evidente Indt ne scutesc sa mai insistam, ~i Insu~i yon Sydow a fost nevoit sa-~i modifice conceptiile. El Inclina acum sa Impinga "na~terea" basmelor $i mai departe Inapoi in trecut, ~i anume, In cultura megalitica pre-indo-europeana. Intr-un studiu recent, M'drchen und Megalithreligion (In Paideuma, V, 1950), Otto Huth ~i-a Insu~it acest punct de vedere, ~i e regretabil ca Jan de Vries n-a socotit necesar sa examineze acest studiu. Dupa Otto Huth, cele doua motive dominante ale basmelor, calatoria In lumea cealalta ~i casatoriile de tip regesc ar apartine "religiei megalitice". Speciali~tii sint In genere de acord In a localiza centrul originar al culturii megalitice In Spania ~i In Nordul Africii Occidentale; de acolo, valurile megalitice ar fi ajuns plna In Indonezia ~i In Polinezia. Aceasta difuziune de-a lungul ~i de-a latul a trei continente ar explica, dupa parerea lui Huth, uria~a circulatie a basmelor. Din pacate, aceasta noua ipoteza e cu adt mai putin convingatoare cu elt ignor~~ aproape totul despre "religia megalitidt" protoisto-

Profesorul de Vries trece destul de repede asupra explicatiilor propuse de psihologi, subliniind mai ales contributia lui Jung (pp. 34 ~i urm.). E1 admite conceptul arhetipu1ui elaborat de Jung drept structura incon~tientului co1ectiv ; reaminte~te Insa, pe buna dreptate, ca basmu1 nu este 0 creatie imediata $i spontana a incon~tientu1ui (ca, de pilda, visu1), el este lnainte de orice 0 "forma literara", ca romanul ~i drama. Psihologul neg1ijeaza istoria motive1or fo1clorice $i evo1upa
184

temelor literare populare; el este tentat sa opereze Cll scheme abstracte. Aceste repro~uri sint Intemeiate. Evident, cu condi1;ia de a nu uita ca psihologul abisal folose~te 0 scara care-i este proprie, ~i noi ~tim "ca scara e aceea care creeaza fenomenul". Tot ceea ce un folclorist Ii poate obiecta unui psiholog e ca rezultatele ob1;inute de el nu rezolva problema; ele Ii servesc doar ca sa-i sugereze noi cai de cercetare. Cea de-a doua parte a car1;ii e consacrata vederilor personale ale lui Jan de Vries. 0 serie de analize izbutite (pp. 38 ~i urm.)demonstreaza ca explica1;ia a~aziselor saga (aceea a Argonau1;ilor, aceea a lui Siegfried) nu se gase~te In basme, ci In mituri. Problema ridicata de poemul lui Siegfried nu e de a ~ti cum s-a nascut din frinturile de legende ~i de "motive" folclorice, ci de a ~ti cum dintr-un prototip istoric s-a putut na~te o biografie fabuloasa. Autorul reaminte~te foarte oportun ca 0 saga nu este un conglomerat format dintr-o puzderie de "motive" ; via1;a eroului constituie un tot, de la na~tere ~i plna la moartea sa tragica (p. 125). Epopeea eroica nu apar1;ine tradi1;iei populare; ea este o forma poetica creata In mediile aristocratice. UniversuI ei este 0 lume ideala, situata Intr-o virsta de aur, identica cu lumea zeilor. Saga se Inrude~te indeaproape cu mitul, iar nu cu basmul. E adesea greu de hotarlt daca saga poveste~te via1;a stilizata la modul eroic a vreunui personaj istoric sau, dimpotriva, poveste~te un mit laicizat. Desigur, acelea~i arhetipuri adica acelea~i figuri ~i situa1;ii exemplare - revin fara deosebire, in mituri, In -saga ~i In basme. Dar in timp ce eroul a~a-ziselor saga sf1qe~te intotdeauna in chip tragic, basmul cunoa~te intotdeauna un deznodamlnt fericit (p. 156). Autorul staruie de asemeni asupra unei alte deosebiri, care i se pare capitala, dintre basme ~i saga: aceasta din urma mai accepta lumea mitica, In vreme ce basmulse deta~eaza de ea (p. 175). In saga eroul se situeaza intr-o lUlle guvernatade zei ~i de destin. Dim185

potriva, personajul basmelor apare emancipat de sub tutela Zeilor ; ocrotitorii ~i tovara~ii sai ii sint de ajuns ca sa repurteze victoria. Aceasta deta~are, aproape ironica, de lumea zeilor e lnsotita de 0 absenta tatala a oricarei problematici. In basme, lumea e simpla ~i transparenta. Dar, observa Jan de Vries, viata reala nn e nici simpla, nici transparenta - si el se intreaba in ce moment istoric existenta nu era inca simtita ca 0 catastrofa. EI se ginde~te la lumea lui Bomer, la acel timp In care omul incepea deja sa se deta~eze de divinitatile tradition ale, fara a cauta inca refugiu in religiile misterelor. Intr-oastfel de lume - sau in alte civilizatii aflate Intr-o situatie spirituala analoga :....-inclina profesorul de Vries sa vada terenul propice pentru na~terea basmelor (p. 174). Basmul este ~i el 0 expresie a existentei aristocratice ~i, In aceasta calitate, se apropie de saga. Direqiile lor sint insa divergente: basmul se detaseaza de universul mitic ~i divin, si "cade" in popor de In data ce aristocratia descopera ca existenta este 0 problema ~i 0 tragedie (p. 178). discutie adecvata a tuturor acestar chestiuni ne-ar duce prea departe. Anumite rezultate ale lui Jan de Vries se impun, de pilda: solidaritatea de structura dintre mit, saga ~i basm, opozitia dintre pesimismul caracteristic celor mai multe saga ~i optimismul basmelor: progresiva desacralizare a lumii mitice. Ci't despre problema "originii" basmelor, complexitatea ei ne interzice s-o abordam aici. Principala dificultate rezida in caracterul echivoc al termenilor Insi~i de "origine" ~i de "na~tere". Pentru folclorist, "na~terea" unui basm se confunda cu aparitia unei piese literare orale. E un fapt istoric ce trebuie studiat ca atare. Speciali~tii literaturilor orale au a~adar dreptate sa neglijeze "preistoria" documentelor lor. Ei dispun de "texte" orale, intocmai a~a cum colegii lor, istorici, ai literaturii, dispun de texte scrise. Le studiaza ~i Ie compara, reconstituie difuzarea ~i influentele lor reciproce, aproximativ a~a cum fac istoricii literaturii. Hermeneutica lor urmare~te

186

sa inteleaga ~i sa infati~eze universul spiritual al basmelo~ .fara a se preocupa prea mul! de antecedentele sale
ffiltlCe.

Pentru etnolog ~i pentru cerced:torul istoriei religiilor, dimpotriva, "na~terea" unui basm, in masura in care constituie un text literar autonom, reprezinta 0 problema secundara. In primul rind, la nivelul culturilor "primitive", distanta care desparte miturile de basme e mai putin evidenta dedt in culturile in care exista o adevarata prapastie intre clasa "oamenilor cu carte" ~i "popor" (a~a cum a fost cazul in antichitate, in Orientul Apropiat antic, in Grecia sau de-a lungul evului mediu european). Adesea miturile se amesteca cu basmele (~i, aproape intotdeauna, in aceasta stare ni Ie infati~eaza etnologii), sau se intimpla ca ceea ce la un trib este investit cu prestigiul mitului, la cel vecin sa nu fie dedt un simplu basm. Ceea ce-l intereseaza insa pe etnolog ~i pe istoricul religiiIor e comportarea omului fata de ceea ce este sacru, a~a cum reiese ea din toata aceasta masa de texte orale. Dar, nu e intotdeauna adevarat ca basmul vade~te 0 "desacralizare" a lumii mitice. S-ar putea mai curind vorbi despre un camuflaj al motivelor ~i al personajelor mitice; ~i in loc de "desaaalizare", ar fi mai bine sa spunem "degradare a ceea ce e sacru". Caci Jan de Vries a aratat foarte bine acest lucru: nu exista 0 solutie de continuitate intre scenariile miturilor, ale a~a-numitelor saga ~i ale povestirilor minunate. Pe linga aceasta, de~i in basme zeii nQ mai intervin sub adevaratul lor nume, profilurile lor se mai deosebesc inca in figurile ocrotitorilor, ale adversarilor ~i ale tovara~ilor eroului. Ei sint camuflati sau, daca preferati, "decazuti" - dar continua sa-~i indeplineasca funqiunile. Coexistenta, contemporaneitatea miturilor ~i a basmelor in societatile tradition ale pune 0 problema delicata, de~i nu insolubila. Ne gindim. la societa~ile din Occidentul medieval, in care misticii autentici se pierd in masa simplilor credincio~i ~i traiesc chiar cot la cot cu
187

anumiti cre~tini la care credinta e ath de putin VIe indt nu participa dedt din afara la cre~tinism. 0 re,.. ligie e il1totdeauna traita - sau acceptata ~i suportata pe mai multe registre ; dar intre aceste diferite planuri de experienta exista echivalenta ~i asemanare. Echivalenta se mentine chiar ~i dupa "banalizarea" experientei religioase, dupa desacralizarea (aparel1ta) a lumii. (Ca sa ne convingeme de ajuns sa analizam valorificarile profane ~i ~tiintifice ale "Naturii" dupa Rousseau ~i filozofia luminilor.) Regasim insa astazi comportarea religioasa ~i structurile sacrului figuri divine, gesturi exemplare etc. - la nivelurile profunde ale sufletului, in "incon~tient", pe planurile oniricului ~i ale imaginarului. Aceasta pune 0 alta problema, care nu-l mai intereseaza nici pe folclorist, nici pe etnolog, dar care-l preocupa pe istoricul religiilor ~i va sflqi prin a-I interesa pe filozof, poate chiar ~i pe criticul literar, dat fiind ca se refera deopotriva, de~i indirect, la "na~terea literaturii". Devenit in Occident, ~i de demult, literatura distractiva (pentru copii ~i tarani) sau de evaziune (pentru ora~eni), basmul infati~eaza totu~i struetura unei aventuri infinit de grave ~i responsabile, deoarece el se reduce, de fapt, la un scenariu de initiere: regasim intotdeauna probele de initiere (lupte cu monstrul, piedici in aparenta de netrecut, enigme de rezolvat, munei imposibil de indeplinit etc.), coborirea in Infern sau lnaltarea la Cer, sau moartea ~i invierea (ceea ce e de fapt acela~i lucru), casatoria cu 0 Principesa. E drept ca, dupa cum a subliniat foarte just Jan de Vries, basmul se incheie intotdeauna cu un happy end. Dar continutul sau propriu-zis se refera la 0 realitate extrem de serioasa: initierea, adica treeerea prin intermediul unei morti ~i unei invieri simboliee, de la ne~tiinta ~i nematuritate, la virsta spirituala a adultului. Difieultatea eonsta in a spune dnd ~i-a inceput basmul eariera sa de simpEl povestire minunata, deeantata de orice responsabilitate initiatica. Nu este exclus, eel putin in
188

ceea ce prive~te anumite culturi, ca aceasta transform are sa se fi produs in clipa in care ideologia ~i riturile traditionale de initiere erau pe cale sa cada in desuetudine ~i in care se putea "povesti" fara nici un rise ceea ce, altadata, reclama eel mai desavlr~it secret. Dar nu e dtu~i de putin sigur ca acest proces a fost general. In nenumarate culturi primitive, in care riturile de ini~iere mai sint inca vii, se povestesc de asemenea istorii cu structura initiatica, ~i asta de multa vreme. S-ar putea aproape spune ca basmul repeta, pe un alt plan ~i cu alte mijloace, scenariul exemplar de initiere. Basmul reia ~i prelunge~te "initierea" la nivelul imaginarului. El nu constituie un divertisment, sau 0 evaziune, decit pentn~ con~tiinta banalizata, ~i indeoseb.i pentru con~tiinta omului modern; in regiunile abisale ale sufletului, scenariile de initiere i~i pastreaza gravitatea ~i continua sa-~i transmita mesajul, sa-~i opereze mutatiile. Fara sa-~i dea seama, ~i crezlnd ca se amuza, sau ca evadeaza, omul care traie~te in societatile moderne inca mai beneficiaza de aceasta initiere imaginara oferita de basm. Ne-am putea intreba deci d<3:ca basmul minunat nu cumva a devenit foarte de timpuriu un "dublet facil" al mitului ~i al ritului de initiere, daca nu cumva a avut acest rol de a reactualiza "probele de initiere" la nivelul imaginarului ~i al oniricului. Un asemenea punct de vedere nu ii va surprinde dedt pe cei care considera initierea drept 0 oomportare exclusiva a omului din societatile tradition ale. Incepem azi sa ne dam seama ca ceea ce se nume~te "initiere" este consubstantial conditiei umane, ca orice existenta se constituie dintr-un ~ir ndntrerupt de "probe", de "morti" ~i de "invieri", oricare ar fi dealtminteri termenii de care limbajul modern se folose~te spre a traduce aceste experiente (religioase, la origine).

Anexa II ELEMENTE DE BIBLIOGRAFIE

NU E VORBA SA INF ATI$AM $1 SA DISCUT AM aici diferitele interpretari ale mitului ; problema e foarte interesanta ~i meri ta sa i se consacre 0 carte intreaga. Caci istoria "redescoperirii" mitului in veacul al XX-lea constituie un capitol al istoriei gindirii moderne. Se va din gasi 0 expunere critica a tuturor interpretarilor, antichitate ~i pina in zilele noastre, in bogatul ~i lumino sui volum al lui Jan de Vries Forschungsgeschichte der Mythologie, Karl Alber Verlag, Fribourg-Mlinchen, 1961. Cf. $i E. Buess, Geschichte des mythischen Erkennens, Munchen, 1953 .. In ceea ce prive~te diferitele abordari metodologice - de la ,,$coala astrala" ~i pina la cele mai recente interpretari etnologice ale mitului - d. bibliografiile inregistrate in al nostru Traite d' Histoire des Religions pp. 370 $i urm. Cf. ~i J. Henninger, Ie My the en Ethnologic, in Dictionnaire de la Bible, Supplement VI, co1. 225 $i urm.; Joseph L. Seifert, Sinndeutung des Mythos, Mlinchen, 1954. analiza a actualelor teorii ale mitului se va gasi in lucrarea J. Melville $i France S. Herskowitz, A CrossCultural Approach to Myth, in Dahomean Narrative, Evanston, 1958, pp. 81-122. In ceea ce prive~te raporturile dintre mituri ~i rituri, d. Clyde Kluckhohn, Miths and Rituals: A General Theory, in Har-

190

-vard Theological Review, XXXV, 1942, pp. 45-79 ; :S. H. Hooke, Myth and Ritual: Past and Present, in ,culegerea Myth, Ritual and Kingship, ingrijita de S. H. Hooke, Oxford, 1958, pp. 1-21 ; Stanley Edgar Hyman, The Ritual View of Myth and the ivlythic, In culegerea Myth. A Symposium, ingrijita de Thomas A. Sebeok, Philadelphia, 1955, pp. 84-94. In ceea ce prive~te 0 interpretare structuralist;i a mitului, d. Claude Levi-Strauss, The StnfcUfral Study of Myth, in Myth. A Symposium, pp. 50-66, ~i La Struc.ture des mythes, in L' Anthropologie structurale, Paris,

1958, pp. 227-254.

Un studiu critic al celor dteva teorii recente, scris :in perspectiva a~a-numitului storicismo assoluto, in lucrarea lui Ernesto de Martino, Mito, scienze religiose e civilta moderna in Nuovi Argomenti, Uf. 37, martieaprilie 1959, pp. 4-48. Mai multe articole asupra mitului se gasesc in caietele 4-6 ale revistei Studium Generale, VIII, 1955. 'Cf. mai ales W. F. Otto, Der Mythos, pp. 263-268 ; Karl Kereny, Gedanken iiber die Zeitmiissigkeit einer Darstellung der griechischen Mythologie, pp. 268-272 ; Hildebrecht Hommel, Mythos und Logos, pp. 310316; K. Goldhammer, Die Entmythologisienmg des My thus als Problemstellung der Mythologien, pp. 378-

393.

Un studiu bogat in puncte de vedere noi asupra struc-turii ~i funqiunii miturilor in societa~ile arhaice a fost publicat recent de H. Baumann, Mythos in ethnolo< gischer Sicht, in Studium Generale, XII, 1959, pp. 1-17,

583-597.

Volumul Myth and Mytmaking, New York, 1960, publicat sub direqia lui Henry A. Murray, contine -~aptesprezece articole asupra diferitelor aspecte ale mi,ului, raporturilor dintre mituri ~i folclor, mituri ~i literatura etc. Cf. ~i Joseph Campbell, The Masks of God: Primitive Mythology, New York, 1959.
191

.-

rr,

redefinire a mitului e 1nfati~ata de Theodore H. Gaster, 1n studiul, sau Myth and Story, 1n Numen, I, 1954, p'p. 184-212. Trecerea de la glndirea mitica la glndirea rationala a fost recent studiata de Georges Gusdorf, My the et mhaphysique, Paris, 1953. Cf. de asemeni ~i Il Problema della demitizzazione, Roma, 1962 ~i Demitizzazione e Immagine, 1962, publicate sub conducerea lui Enrico Castelli; Roland Barthes, Mythologies, Paris, 1958.

CUPRINS

IV V XV

Nota asupra editiei PREFATA CUVINT INAINTE I STRUCTURA MITURILOR primitive"

1 4 5 8 10 14 18 21 21 24 28 33 35 38 38 40 44 46

Importanta "mitului viu" Interesul ce-l 1nfati$eaza "mitologiile lncercare de a da 0 definitie mitului "Istorie adevaratii" - "Istorie falsa" Ce dezvaluie miturile Ce Inseamna "a cunoane miturile" Structura $i funqia miturilor II PRESTIGIUL

MAGIC AL "ORIGINILOR"

Mituri de origine $i mituri cosmogonice Rolul miturilor In materie de vindecari Reite~-area cosmogoniei lntoarcerea la "origine" Prestigiul Inceputurilor III MI fURl $1 RITURI ALE INNOIRII

lnscaunare $i cosmogonie A Innoi lumea Deosebiri $i asemanari Anul nou $i cosmogonia

In Orientul

Apropiat

antIc 193

52 52 58 62 64 66 68 71 71 72 75 80 83 87 87 88 93 98 102 105 108

IV ESHATOLOGIE

$1 COSMOGONIE

Sflr$itul lumii - rn trecut $i in viitor Sflr$itul lumii in religiile orientale A pocalipsuri i udeo-cre$tine Milenarismul cre$tin Milenarismul la "primitivi" "Sflqitul lumii" in ana moderna V TIMPUL POATE FI DOMINAT

Certitudinea ca va avea loc un nou rnceput Freud $i cunoa$rerea "originii" Tehnicile tradi\ionale ale "rntoarcerii rn urma" Spre a te vindeca de efectele timpului ... A recupera trecutul VI MITOLOGIE, ONTOLOGIE, ISTORIE

Esen\ialul precede existen\a Deus otiosus Divinitatea asasinara Hainuwele $i dema Nu "ontologie", ci "istorie" Inceputurile "demirizarii" VII MITOLOG1A MEMOR1E1 $1 A UITARII

108 Crnd un yogin se indragoste$te de 0 regina 110 Simbolismul indian al uirarii $i al rememorarii 112 "Uirare" $i "memorie" in Grecia antica' 116 Memoria "primordiala" $i "memoria istorid" 119 Somnul' $i moartea 125 Gnosticismul $i filozofia indiana 127 Anamnesis $i isroriografie 131 131 134 136
194

VIII MARETIA

$1 DECADEREA

M1TUR1LOR

A face lumea sa se deschida Omul $i lumea 1magina\ie $i creativitare

138 141 142 145 147

Homer Teogonie ~i genealogie Ra~ionali~tii ~i mitul Alegorism ~i euhemerism Documente scrise ~i tradir~i orale

152 IX SUPRAVIETUIRI $1 CAMUFLAJE ALE MITURILOR 152 154 157 160 163 167 170 173 Cr~tinism ~i mitologie Istorie ~i "enigme'" in Evanghelii Timp istoric ~i timp liturgic "Cre~tinismul cosmic" Mitologia eshatologidl a evului mediu Supravietuiri ale mitului eshatologic "Miturile lumii moderne" Mituri ~i mass-media

181 ANEXA I Mi,turile ~i pov~tile cu zlne 190 ANEXA II Elemente de bibliografie

Lector : ANGELA CISMA:;l Tehnoredactor : NICULAE :;lERBANESCU Ttraj : 10130 ex. bro$ate. Bun de tipar 15.12.1978
Coli tipar 13,25

Tiparul

executat

sub comanda

nr, 2298 la

Intreprinderea poligraficil. ,,13 Decembrie 1918" str. Grigore Alexandrescu nr. 89-97 Bucure~ti, Republica Socialistil. RomAnia