Analiza tranzactionala

Analiza tranzactionala este o ramura noua a psihanalizei, fondata de psihiatrul Eric Berne in anii '50 ai secolului trecut. Conform definitiei acreditate de Asociatia Internationala de Analiza Tranzactionala, analiza tranzactionala este o teorie explicative a personalitatii si un sistem psihoterapeutic dedicate dezvoltarii si schimbarii personale". Ca teorie a personalitatii, Analiza Tranzactionala descrie modul de structurare psihologica a individului si felul in care acestia isi exprima personalitatea in termeni de comportamente. In acest sens, foloseste modelul starilor eu-lui (Parinte-Adult-Copil). Privita din punct de vedere al teoriei comunicationale, analiza tranzactionala este o metoda de analiza a sistemelor si organizatiilor. Analiza tranzactionala introduce ideea de scenariu de viata" - felul in care individul isi concepe, de obicei in copilarie, o poveste a vietii sale ca raspuns la intrebari de genul "Ce conteaza cu adevarat in viata?", "Cum ma descurc in viata?", "Ce fel de persoana sunt?". Aceasta poveste uneori nu reuseste sa dovedeasca si explice individului situatii ale existentei sale - rezultand de aici diverse disfunctii psihice: comportament excesiv de auto-protector, inhibare, durere chiar, disfunctii ce se pot concretiza in tulburari psihice. De aici aplicatiile practice ale analizei tranzactionale: diagnosticarea si tratamentul acestor tipuri de tulburari psihice ca metoda de terapie pentru indivizi, cupluri, familii si grupuri. In afara contextului terapeutic, analiza tranzactionala este folosita in educatie - ajutand profesorii in comunicarea cu copiii (ne referim aici la adecvarea nivelului de comunicare Adult-Copil), in consultanta si consiliere, in trainingul pentru organizatii profesionale. Starile Eu-lui

Starile eu-lui au fost definite de catre Eric Berne drept modele constante de sentimente si experiente direct relationate cu un model corespunzator de comportament". Exista trei stari ale eu-lui, corespunzatoare unor modele constante, separate si distincte de sentimente si comportamente: 1. Starea Parinte" a eu-lui - comportamente, ganduri si sentimente copiate de la cei pe care iam considerat in copilarie drept figuri parentale (de obicei parintii, dar pot fi si fratii mai mari, bunicii sau profesorii.) (Starea exteropsihica) 2. Starea Adult" a eu-lui - comportamentele, gandurile si sentimentele care se constituie in reactii directe la starile de aici" si acum". Starea de Adult nu coincide cu varsta biologica a individului, si copiii mici, pusi in fata unei probleme de rezolvat aici" si acum" isi pot insusi starea de Adult a eu-lui. (Starea neospsihica) 3. Starea Copil" a eu-lui - este o colectie de ganduri, comportamente si sentimente preluate din copilarie. (Starea arheopsihica)

Majusculele sunt folosite pentru a diferentia starile eu-lui de existenta fizica de adult, parinte sau copil. Starile eu-lui pot coincide in manifestarea lor cu diversele statusuri si roluri sociale sau profesionale dar pot fi si opuse acestora: la locul de munca, un adult care este supraveghetor sau sef poate avea comportament consecvent starii de Parinte si isi trateaza subalternul - adult la randu-i - ca pe un Copil. Un copil isi poate trata parintele fiziologic din aceeasi stare de Parinte, acordandu-i acestuia, prin reactiile sale fata de acesta si tratamentul la care il supune - starea de Copil. La fiecare din aceste stari ale eului depistam subdiviziuni. Figura Parentala este asimilata fie unui rol educativ/justitiar sau critic (comparat cu traditiile si idealurile familiale - sens negativ), comportamentele de tip Copil sunt naturale (libere) sau adaptate celorlalti. Fiecare din aceste subdiviziuni confera individului anumite matrite comportamentale - moduri de a gandi si a simti in legaturi cu sine si ceilalti fapt ce poate fi benefic (pozitiv) sau disfunctional/contraproductiv (negativ).

Analiza tranzactiilor Tranzactiile sunt vectori de comunicare, sau, in sens restrans, vectorii de tip psihologic, non-verbali care decurg in paralel cu comunicarea. O tranzactie este constituita dintr-un singur stimul si un singur raspuns. Tranzactiile apar la nivel psihologic si dar si explicit, verbal, adesea simultan: de exemplu, ceea continutul verbal al unui enunt poate fi alaturat unei mimici contrare acestuia, pentru a dezvalui dezinteresul sau neacceptarea ideii enuntate (enunturile sarcastice sau glumete). In analiza tranzactiilor este folosita metoda starilor eu-lui pentru a explica ce se intampla in procesul comunicarii: Tranzactii complementare (reciproce):

O tranzactie este reciproca atunci cand raspunsul este oferit din starea eu-lui care a fost solicitata Exemplu: A B A B catre catre catre catre B: A: "Ai "Nu B: A: realizat inca, Ai Da, dar vrea o bilantul va sa sa fi de gata te ne care in joci jucam aveam jumatate cu nevoie?" de mine?" impreuna!" ora" (Adult (Adult catre catre catre catre Adult) Adult) Copil) Copil)

(Copil (Copil

catre

B:

Ti-ai

spalat

vasele

dupa

masa?"

(Adult

catre

Copil)

B catre A: Lasa-ma in pace! O sa le spal cand am chef!" (Copil catre Adult) Tranzactiile incrucisate:

Tranzactiile incrucisate sunt cele in care vectorii tranzactionali nu sunt paraleli sau starea eu-lui caruia i se adreseaza tranzactia nu este cea din care se rapsunde solicitarii. Eric Berne: Cand o tranzactie este incrucisata, comunicarea este intrerupta." Exemplu: A catre B: "Ai realizat bilantul de care aveam nevoie?" (Adult catre Adult) B catre A: Lasa-ma in pace! O sa-l fac cand am pofta!" (Copil catre Adult) Tranzactiile ascunse (Tranzactii de tip duplex):

Sunt tranzactiile care, pe langa sensul explicit social, de suprafata au si un sens ascuns, la nivel psihologic, de obicei non-verbal. Berne aserteaza cea de-a treia lege a comunicarii: "Comportamentul rezultat in urma tranzactiilor ascunse este determinat la nivel psihologic, si nu social" In spatele tranzactiilor - scenarii de viata Scenariul de viata nu este altceva decat o proiectie asupra vietii noastre viitoare, o poveste a vietii noastre, asa cum ne-o dorim sau ne asteptam sa decurga. Ca orice poveste - aceasta are un inceput, un mijloc si un final. Scenariul vine ca o decizie, ca un raspuns dat in copilarie, o reactie la perceptia pe care o dezvoltam asupra lumii in incercarea de a ii da sens si de a ne gasi locul in aceasta lume. Schita de baza a acestui scenariu se scrie" in frageda copilarie, si, desi este revizuita partial si adaugita de-a lungul intregii vieti, filonul principal al scenariului de viata este finalizat in jurul varstei de 7 ani. Adulti fiind, nu mai suntem constienti de povestea scrisa de noi, pentru noi, in copilarie. Totusi, urmarim cu sfintenie aceasta poveste, modelandu-ne existenta intru finalul pe care l-am stabilit copii fiind. Scenariul

de viata este cea mai buna tactica de supravietuire gasita de noi, copii fiind, in infruntarea lumii ostile. Adultul, incostient de irelevanta imaginatiei copilului, aduce lumea la nivelul scenariului, distorsioneaza realitatea pentru a o aduce in intampinarea convingerilor noastre printr-o operatiune de redefinire a realitatii. O alta metoda de adaptare a realitatii la scenariul nostru de viata este reducerea importantei problemelor. Aceasta reducere se constituie intr-o reactie care substituie comportamentul de tip acum" si aici", specific Adultului. Putem include in aceasta categorie pasivitatea, supra-adaptarea, agitatia, furia si violenta. Analiza tranzactionala ofera posibilitatea intelegerii acestor scenarii de viata dezvoltate din copilarie, permitandu-ne reconstruirea unui scenariu de viata adecvat dezvoltarii noastre personale. Jocurile Un joc este o constituit dintr-o serie de tranzactii (atat complementare sau ascunse) bine ascunse si bine definite in care partile participante sfarsesc prin a incerca o senzatie de disconfort, scopul acestora fiind atingerea a ceea ce Eric Berne a denumit in engleza strokes" - cuvant traductibil prin sintagma reactie a celorlalti fata de actiunea noastra" sau recunoastere din partea celorlalti". Jocurile sunt caracterizate de o schimbare a rolurilor jucatorilor spre sfarsitul jocului. Jocurile pot apare la toate cele trei stari ale eu-lui si au, in general, un numar fix de jucatori. Rolurile individuale se pot schimba deci indivizii pot juca mai multe roluri.

Berne a identificat zeci de jocuri, remarcand ca fiecare joc tinde spre structuri foarte similare atat din punct de vedere al numarului jucatorilor si al rolurilor jucate cat si din punct de vedere al regulilor si scopurilor jocului. Fiecare joc are ca finalitate o recompensa - scopul de a castiga simpatia celorlalti jucatori, satisfactia personala, vindecarea sau alta recompensa emotionala. Antiteza unui joc, modalitatea de a il opri sta in puterea de a descoperi cum sa opresti participantii de la dobandirea recompensei. Traiectoria unui joc poate fi descrisa astfel: Momeala stratagema comutare (momentul in care jucatorii au senzatia implinirii unui fapt neasteptat si inconfortabil) beneficiul negativ. Rezultatul este ca protagonistii jocului se simt confuzi si au tendinta de a-l invinovati invariabil pe celalalt. La nivel psihologic are loc un schimb de desconsiderari iar la nivel social social - un schimb intens de stroke-uri, negative sau pozitive. Caracteristicile sine-qua-non ale jocurilor, in conceptia lui Berne: Jocurile implica intotdeauna tranzactii ascunse Invariabil, jocurile se termina cu beneficii negative Jocurile sunt repetitive Jocurile implica invariabil un sentiment de confuzie.

Un aspect important este dat de numarul jucatorilor. Jocurile pot fi jucate in doi, in trei sau de catre mai multe persoane. Alte variabile cantitative ce influenteaza tipologia jocurilor: Flexibilitatea: abilitatea jucatorilor de a schimba moneda jocului (uneltele" de care se folosesc jucatorii); Tenacitatea: persistenta cu care oamenii joaca si se impotrivesc intreruperii jocului; Intensitatea: jocurile usoare sunt practicate intr-un mod relaxat. Jocurile grele sunt

practicate in mod agresiv si intens. Un alt criteriu de clasificare a jocurilor este gradul de acceptabilitate si raul potential pe care-l pot provoca: Jocuri de gradul I - acceptabile social in cercul jucatorilor Jocurile de gradul al II-lea - jocuri la care participantii ar prefera sa renunte, totusi nu provoaca daune permanente Jocurile de gradul al III-lea - jocuri care pot conduce la daune puternice, permanente uneia sau mai multora din partile participante. Jocurile sunt studiate si din punct de vedere al scopului pe care-l urmaresc participantii, al rolurilor asumate, din punct de vedere al paradigmelor sociale si psihologice al dinamicii si al recompenselor. Pozitiile de baza in viata Exista patru pozitii de baza ce descriu deciziile noastre, din copilaria timpurie, privind propria persoana si pe cei din jur: Pozitia 1 (++) Eu sunt OK. Tu esti OK. Este o pozitie eminamente constructiva. Acceptam necesitatea protejarii propriei persoane, simtim ca meritam sa fim iubiti si stim ca acest lucru este valabil si pentru ceilalti. Pozitia 2 (+-) Eu sunt OK. Tu nu esti OK. Este o pozitie din care ne oferim drepturi nelimitate asupra celorlalti in vederea atingerii scopurilor personale. Avem tendinta de a-i invinovati pe cei din jur pentru problemele si esecurile noastre. Desi poate parea multora o pozitie legitima, gravitatea rezida in neputinta noastra de a ne simti OK decat daca persoanele din jur NU sunt OK. Pozitia 3 (-+) Eu nu sunt OK. Tu esti OK. Este pozitia in care ne simtim inferiori celorlalti. Poate conduce la depresii severe si chiar porniri suicidale. Pozitia 4 (--) Eu nu sunt OK. Tu nu esti OK. Pozitie nihilista prin excelenta. Adoptarea unei asemenea pozitii fata de sine si de cei din jur poate conduce la sentimentul de respingere de catre societate. Alegerea pozitiei de baza de face in copilarie, prin prisma perceptiilor si a senzatiilor ca mediator al informatiilor ce ne parveneau in perioada respectiva. Putem sa corijam acest tip de decizii prin alegerea matura, constienta a modului in care relationam cu noi insine si cu cei ce ne inconjoara. Conceptele filosofice Oamenii sunt OK. Aceasta sintagma desemneaza o dubla considerare a individului: a mea si a celorlalti. Toti suntem oameni si avem aceleasi drepturi si calitati. Toti oamenii au fost inzestrati cu capacitatea de a gandi. Orice persoana normala biologic poseda capacitatea de a gandi. Suntem responsabili de actele noastre si de deciziile pe care le luam. Destinul oamenilor este decis de catre acestia si poate fi schimbat prin modificarea deciziilor. Aceasta afirmatie fundamentala deplaseaza responsabilitatea de pe umerii celorlalti pe umerii nostri. Metoda contractuala Analiza tranzactionala introduce un element de inovatie in metodologia terapeutica: clientul si terapeutul aflandu-se pe pozitii egale. Prin contract se stabilesc responsabilitatile partilor: clientul, pe de o parte, stabileste ce schimbati doreste sa opereze in personalitatea sa si cat de mult efort poate implica

in acest proiect; pe de alta parte, terapeutul isi ofera capacitatile conferite de pregatirea sa intru atingerea scopului determinat de catre pacient. Contractele tipice se refera de obicei la eliminarea starilor depresive", la oprirea abuzurilor de alcool" iar, pe termen lung, scopul analizei tranzactionale este situarea clientului in varful piramidei. Tipuri de contracte: - Contractul administrativ - prin care se stabileste modalitatea si cuantumul de plata - Contractul clinic - include: scopurile punctuale care se doresc atinse; definirea si considerarea eforturilor pe care pacientul este dispus sa le faca in demersul sau; dispozitia terapeutului in sprijinirea atingerii scopurilor clientului si mentionarea contributiei acestuia in procesul de atingere a scopurilor. Comunicarea deschisa Comunicarea dintre cele doua parti este sincera (se porneste de la premisa ca toti oamenii sunt OK) si atat terapeutul cat si clientul isi expun opiniile asupra problemelor intampinate in mod egal si nediscriminator. Domenii de aplicabilitate ale analizei tranzactionale Psihoterapie - Analiza tranzactionala ofera un sistem terapeutic ce acopera o paleta larga de simptome - de la probleme cotidiene pana la manifestari clinice grave (depresie, lipsa cronica de pofta de viata etc.). Analiza tranzactionala este utila atat in terapia individuala, cat si in terapia de cuplu sau de grup. Intelegerea naturii problemelor este, prin prisma analizei tranzactionale, doar un pas catre rezolvarea acestora: schimbarea felului de a privi lumea, de a relationa si de a ne pozitiona fata de semeni si actiunea de punere in practica a deciziei de schimbare. Domeniul educational - Analiza tranzactionala ajuta profesorii sa inteleaga mai bine canalele de comunicare si adaptarea acestora la necesitatile elevului - la nivel individual cat si a grupului de elevi. Domeniul organizational - organizatiile pot dezvolta - ca anasambluri - modele anomice de comportament similare scenariilor intalnite in analiza tranzactionala. Identificarea si indepartarea acestor modele pot imbunatatii ergonomia si performantele organizatiei. Formularea scopurilor si a nevoilor specifice acesteia si a indivizilor care o compun urmaresc accederea la o relatie functionala, benefica pentru organizatie. Concluzie De vreme ce oamenii s-au nascut OK, este absolut in regula sa presupunem ca se pot intoarce la acea stare originala - care exista latent in fiecare individ, fiind ingradita de diversele scenarii de viata pe care le adoptam ca fiind reale si fata de care ne adaptam realitatea dupa care traim. Ajutorul oferit de analiza tranzactionala se identifica la nivelul depistarii scenariilor de viata si a modificarii acestora in functie de realitatea existenta

Dintre abordrile psihoterapeutice, analiza tranzacional se distinge prin profunzimea teoriei i gama variat a aplicaiilor sale, putnd fi folosit n tratamentul tuturor tipurilor de tulburri psihice, ncepnd cu problemele de zi cu zi i pn la psihozele grave, n terapia individual, de

grup, a cuplului sau a familiei i fiind aplicat cu succes i n domeniul organizaional, educaional i n consiliere. Sistemul su teoretic cuprinde o teorie a personalitii bazat pe modelul strilor eului, o teorie a comunicrii care include analiza tranzaciilor, o teorie a dezvoltrii copilului bazat pe conceptul de scenariu de via i o psihopatologie. Analiza tranzacional n psihoterapie este prima carte a lui Berne n care apar principiile i conceptele de baz ale noii metode, rdcinile psihanalitice ale analizei tranzacionale i referiri la viitoare dezvoltri teoretice i practice: studiul jocurilor psihologice. Pe lng expunerea teoretic a gndirii sale, Berne ilustreaz cum acioneaz practic analiza tranzacional oferind numeroase exemplificri, desene, scheme, diagrame i studii de caz. Este o lucrare clasic n domeniul psihoterapiei, util i accesibil att psihoterapeuilor, ct i tuturor celor interesai de analiza tranzacional. Click aici pentru a cumpara aceasta carte. Eric Berne (19101970), celebru psihiatru i psihoterapeut, este ntemeietorul analizei tranzacionale. La nceputul carierei, Berne s-a pregtit pentru a deveni psihanalist, parcurgnd dou trane de analiz personal cu Paul Federn i Eric Erikson. Dup 1956 abandoneaz ortodoxia psihanalitic i creeaz o nou orientare psihoterapeutic analiza tranzacional. Cuvinte cheie: