Ziua a III-a Iata ca vine si ziua in care facem excursia la Santorini.

Nu stiam aproape nimic despre insula, numai ca toata lumea care-a auzit ca merg in Creta m-a sfatuit sa vizitez si Santorini, neaparat! Asa ca mi-am zis ca or sti ei ceva... In pliantul pe care l-am primit de la ghizii din Grecia, in dreptul excursiei era povestit doar atat: "Nu ratati aceasta excursie pe insula cu case albe si ferestre albastre. Veti merge in Santorini cu un vas rapid, ajungand in Santorini veti face turul insulei mergand in orasele Oia si Fira. Nu uitati aparatul de fotografiat." Asta era tot. Plus ca m-am uitat de-acasa pe o harta a Greciei sa vad cam pe unde e si am vazut ca e relativ aproape de Creta... Iata o harta pe care e marcat drumul maritim din portul de la Heraklion la Santorini. Precedenta denumire (ma rog... una dintre ele ) a insulei e Thira si asa e si marcata pe harta ca prima denumire.

Asadar, in ziua cu pricina m-am trezit cu noaptea-n cap (adica la 6:30), sa am timp sa ma pregatesc in voie. Pe la 7 l-am trezit si pe fi-miu si tot atunci, prin usa deschisa a balconului, a inceput sa se

auda un cor de alarme de telefon si de pe la altii. Aha! - ne-am zis noi... O sa mai mearga ceva lume in excursia asta... (de la noi din hotel au fost cam vreo 16 persoane, dar si belgienii s-au dus undeva - altundeva). La masa inghit asa... vreo doua oua fierte, pe principiul pe care mi-l repeta mama in copilarie (ouale sunt in stomac: de aur - dimineata, de argint - la pranz si de plumb - seara - ca o paranteza la paranteza, totusi am mai gustat ou si seara si nu mi s-a intamplat nimica rau). Si desigur... iaurt, simplu si cu jeleu de portocale pe el. Mai intra si o cafeluta mica si... se face aproape 9. Ne ducem in capatul strazii (adica 10 m) si in foarte scurt timp apare si autocarul. E din cel supraetajat iar noi alegem sa mergem "la cucurigu'", nu de alta, dar pe-acolo erau si mai multe locuri libere comasate. Totusi eu, ca un "copil" curios sa vada cat mai mult si mai bine, ma duc in fata. N-am gasit loc chiar pe primul rand... (eeee... ar fi fost chiar mult prea frumos), dar tot am gasit un loc in randul doi, banca de la geam. Si scot frumusel aparatul de fotografiat la vedere ca m-am gandit ca e un bun prilej sa mai imortalizez ceva peisaje din Creta, fie ele chiar si numai de pe drum.

Ne fataim incolo si incoace si mai strangem ceva excursionisti de pe la inca vreo patru hoteluri, pozitionate mai mult sau mai putin aproape de drumul principal. Dupa cum ati vazut, drumurile nu exceleaza de regula in numarul de benzi, adica cel mai adesea e o singura banda pe sens. (Acest lucru l-am observat si in urmatoarele trei zile, cand ne-am plimbat cu masinile, de capul nostru, prin Creta. Asa ca inteleg de ce nu au pietonii prioritate, nici chiar pe trecerea semnalizata - am intalnit locuri in care era chiar foarte aglomerat, pai daca mai stau masinile si dupa pietoooooni... - ma rog... dar sa nu anticipez). La un moment dat drumul merge mai pe malul marii...

Iata si un frumos exemplu de bisericuta in miniatura, de pe marginea drumului. Aici era si statie de autobuz si am luat chiar si o persoana in excursie, in autocar.

Drumul

continua,

uneori

presarat

pe

margini

cu

frumosi

leandri

roz...

Intalnim si nelipsitii maslini cu radacini bine infipte in rosiaticul pamant cretan.

Si iata ca ajungem si in linie dreapta cu intrarea in port:

Si iata si transportul nostru... catamaranul "Sea Runner" (si cand ii vad numele, mie-mi vine in minte Road-runner, cel din desene animate... cel cu beeep-beeep...)

Ne asezam la coada de la intrare...

... si in scurt timp pornesc si motoarele... (aoleu ce fum, noroc ca nu ajunge pana la noi, se duce inspre inafara)

Urcam dupa ceilaltti sa ne gasim locuri (ghidul ne spusese ca in mod normal locurile de pe bilet se respecta, dar ca, la aceasta cursa, nefiind vandute toate locurile, putem sa ne asezam oriunde gasim liber). Intram... si reactia mea interioara e "Ooooo! Ce maaaaare e!" (evident, nu intra intr-o singura poza tot)

Misun de colo-colo si pozez detalii de interior...

Pe urma iesim afara, sa vedem si noi iesirea din port:

Iata cat ne-am departat de port si uriasul plutitor inca mai scoate fum negru, ce-i drept, mai subtiat un pic...

Dupa ce a ajuns la viteza de croaziera fumurile i-au trecut de tot :) :

Dat fiind ca vantul e cam puternic...

... abandonez puntea si ma intorc in interior, la adapost si-mi fac de lucru cu pozatul tichetului de imbarcare (pe care ghidul ne-a avertizat ca trebuie sa-l returnam la coborare)

Cand vad ca lumea se-agita pe la feresti... imi inchipui ca se vede pamant si ies iar, sa vad si eu ce-i... iaca, neste insulite care arata ca niste balene esuate...

Dar in scurt timp se vede si o bucatica de Santorini:

Cum avem vedere doar din partea din spate a catamaranului, pozez si eu ce pot, cum pot (o gramada de lume, mult mai inalta decat mine, era pe punte ), da' sunt multumita, asa am prins si eu steagul Greciei desfasurat (in timpul cursei a fost infasurat, probabil sa nu-l sfasie vantul):

Debarcam si, pe mal, ne cautam autocarul prin puzderia care-si asteapta musterii... noroc ca ghidul nostru e inalt si are un tricou turcoise, vizibil numaidecat.

Imi arunc un ochi sa sesisez cat avem de urcat... mult! (vreo 300 de metri, daca nu ma insel)

Drumul e cu serpentine (normal) si incerc sa surprind cate ceva, in timp ce ascult detaliile despre insula pe care ni le da ghidul. Iata portul, pe care l-am lasat in urma:

Si iata si harta insulei, caci ni se spune ca mai intai vom vizita Oia (se pronunta Iia) oras din care provin mai toate pozele de publicitate ale insulei si apoi capitala sa - Fira.

(va urma)