Ziua a II-a Ne trezim dis-de-dimineata pe la ora 8... o lalaim pe la baie/cafea pe balcon si pe la 9 ne ducem si noi la micul dejun.

Prilej cu care fac cunostinta cu iaurtul grecesc... hm... daca e sa-mi fie deja dor de ceva din Grecia, apai iaurtul e ala. Nu poate fi descris, sau oricat l-ai descrie, tot gustul ramane de baza. Acuma, e drept c-ar fi prins bine o poza-doua de la micul dejun, dar nici prin gand nu mi-a trecut sa fac asa ceva la momentul ala. Am mancat iaurtul asta simplu si cu diverse jeleuri peste el (erau la dispozitie: de portocale, de capsuni si de caise); mai erau pe acolo, tot la dispozitie, miere si cereale, dar nu m-au tentat. Io obisnuiam sa-mi iau putin din celelalte chestii de pus in farfurie (diverse sunci, cascaval, ou fiert), ca sa-mi pun cantitati serioase de iaurt. Cateodata mi-am luat numai iaurt. Oare de ce nu s-o importa si pe la noi, ca e delicios... As mai face o remarca in legatura cu el, ca baza pentru tzatziki. Am gustat mai demult asa ceva, facut de o colega dupa ce a venit dintr-o vacanta de la greci. Nu mi-a placut. Acum stiu si de ce. In veci tzatziki din Grecia nu o sa semene cu cel din Romania, pentru ca nu e acelasi gen de iaurt... Nici macar cel de Napolact, de oaie si bivolita nu se apropie... si ala mi se pare mie cel mai gustos iaurt de pe piata romaneasca. Dupa micul dejun, ce face omul in vacanta la mare? Se duce la plaja, evident... De data asta ne-am mutat o plaja mai la dreapta, ca ni s-a parut noua ca erau mai putini bolovani prin apa.

Dar oricum, cui i-a pasat foarte tare de ei, pentru ca am intrat in mare pan-la gat. Aaaa... a fost o senzatie teribila. Parca mi-am pierdut greutatea (atata cata e). Si in privinta asta e altfel ca la Marea Neagra, adica banui ca e concentratia de sare mai mare, ca plutesti mai usor. Eu nu stiu sa inot, dar m-am balacit cred, vreo ora. Timp in care crema de protectie sa duuuuus si m-am facut un pic racusor. Numa' un pic fata de fi-miu, care nu a iesit din apa vreo doua ore. Si el era si mai alb decat mine. Asa... cat am stat eu la umbra umbrelei, m-am pus pe pozat, sa nu ma plictisesc prea rau. Un vas ce trecea prin dreptul nostru...

Una persoana cu parapanta...

Doua persoane cu parapanta...

Fi-miu pan-la gat in apa...

Cam la departarea asta era:

Ne minunam iar de limpezimea apei si fi-miu vine cu ideea inspirata pentru o poza cu mainile, una in si alta deasupra apei:

Imi trazneste prin creier sa fotografiez si-un val, atata cat e, un valisor...

Remarc niste pietricele frumoase, si incep sa fac colectia din care urma sa aleg una pentru o colega, care ma rugase sa-i aduc o piatra din Creta, oricat ar fi de mica... Erau unele de un verde inchis, unele maro inchis, gri destul de multe, unele aproape negre... una peste alta am strins usor un pumn de pietre "una si una"...

Ma mai exersez cu pozele cu valuri pe tarm...

La un moment dat, observ ca fi-miu face pluta...

Si e foarte bucuros de chestia asta (nici el nu le prea avea cu inotatul, in apa dulce in nici un caz):

Mai trece un vaporas...

Fiindca a dovedit bunavointa, fi-miu ia lectii de inot. Cam p-aci:

Io ma duc mai inspre niste floricele de genul celor pe care le-am vazut cu o seara inainte, pe malurile abrupte, sa vad daca merita sa fie fotografiate. Merita, evident.

Mai trece un vaporas...

... un avion... (de fapt sunt destul de multe/zi )

Incheiem programul de balaceala de dimineata, ca arde soarele cam tare. In drum, trecem pe langa taverna "noastra" si o vedem pe una dintre bijuteriile familiei si anume pe Glika (mi s-a spus ca inseamna "Beauty" in greceste...) Indraznesc sa o intreb pe Angela, cea care va deveni in scurt timp ingerul nostru grec (la ea ne duceam cu toate intrebarile, ca stia foarte bine engleza ), ce rasa e si-mi spune ca e metis de bishon cu griffon. E simpatica tare.

Ne ducem sa ne schimbam in camera si revenim sa luam pranzul. Mie-mi vine ideea creata sa iau frigarui asortate... (aoleu, cand imi amintesc... ). Portia a fost, evident, mult prea mare pentru mine (fac grecii niste portii generoaseeeee). N-am putut sa mananc mai mult de jumatate, cu accent pe costitele de miel. Restul mi l-au pus la pachet. A fost o cina delicioasa pentru pisicile "nostre", cele din gradinita din fata balconului. Ne facem siesta si, pe la 4, iar ne ducem la plaja - seria doi de balaceala. Evident, iar l-am dat cu crema degeaba pe fi-miu, ca el a stat "la murat" non-stop.

Io m-am mai distrat un pic cu valurile pe plaja, ca se intetise un pic vantul si erau si ele. mai consistente un pic...

Mai trece o ambarcatiune...

... mai trec iar "piratii"...

Nu stam decat vreo ora jumate', ca e mult prea racusor fiu-meu. Asa ca ne strangem frumusel bagajutele si plecam spre camera, pentru dush si crema contra arsurilor.

Pe drum vad o superba tufa inaaaaaaalta de iasomie...

... si ma bag in sufletul ei pentru pozat:

La hotel ne asteapta pisicile, care, precum am spus, au primit jumatatea din meniul regesc de la pranz, pe care eu n-am mai putut sa o indes in stomacel... Apare si o pisica noua, cea de-a treia din habitat:

Pe micutul asta il stim de ieri:

Seara ne ducem la taverna numa' asa... pentru un gin & tonic si ca sa tragem o noua portie de ras si voie buna cu prietenii, ca de mancat nu mai suntem in stare, dupa pranzul pantagruelic... Prilej cu care observam o bautura ce pare a fi festiva...adusa la o masa apropiata. Si-i fac o poza.

Ne intoarcem la hotel, dupa o mica hoinareala pe strasse, asa... ca dupa cina. Fiu-meu se plange de febra musculara (cred si eu, de la atata dat din maini/picioare in apa... il tratez cu mydocalm si algocalmin si... la somnic. Si a fost ziua a II-a.