Relatia dintre incipit si final intr`un roman postbelic(Morometii)

Romanul Morometii,alcatuit din doua volume, publicate in 1955 si 1967, a fost pregatit ca si la Rebreanu, de o serie de nuvele. Optiunea pt constructiile simetrice, cu incipit si final asemanator, nu l`a influentat ins ape Marin Preda, chiar daca ambii scriitori abordeaza aceeasi problematica a lumii rurale:relatia taranului cu pamantul. Romanul Morometii, primul volum, prezinta imaginea artistic a satului romanesc intr`o anumita perioada temporala si un anume spatiu geographic, in Campia Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de`al doilea razboi mondial .Dacca la inceput se pare ca timpul era foarte rabdator cu oamenii; viata se scurgea aici fara conflicte mari , lumea satului era asezata in matca ei primordiala, ulterior vartejul unei lumi scapate de sub pecetea timpului trece ca tavalugul unei tornade peste satul romanesc si peste valorile sale traditionale, pe care le rastoarna involburat, fiindca timpul nu mai avea rabdare .Spectrul razboiului,distrugator de energii si prefigurator al unor adanci prefaceri sociale, e aproape: peste trei ani izbucnea cel de`al doilea razboi mondial . La Marin Preda timpul are valente mitice cand curgerea sa este perceputa diferit, in functie de ancorarea in realitatea imediata.Relatia temporal in creatiile lui Preda este una speciala,pt ca, asa cum specifica in Cel mai iubit dintre pamanteni , aici e eroarea, coboram in temporal .Ancorarea in temporal este echivalenta pt personajele sale cu determinarea, intelegerea raportului fiinta umanatimp. Din aceasta depedent temporala rezulta viziunea despre lume a protagonistului, fie ca este Ilie Moromete in Moromestii I , fie Niculae Moromete in Morometii II sau Marele singuratic , fie ca e vorba de Victor Petrini in Cel mai iubit dintre pamanteni . Partea intai prezinta familia Morometilor la inceputul verii,intr`o zi oarecare, cand se intorcea de la camp.Exista o stabilitate in cadrul acesteia ceea ce permite eroului principal, Ilie Moromete, sa devina un contemplative, sa se situeze in afara timpului, ca si cum nu l`ar afecta.Intors de la muncile campului, prima lu grija este sa iasa la drum cu tigara in gura . Placerea lui pare condamnabila, dar este atitudinea unui om ce a inteles ca relatia cu timpul poate devein una particulara. Moromete care state ape stanoaga podistei si se uita peste drumu este un inactive, ci un fin observator al spectacolului vietii in relatia sa temporal. Din spectator, Moromete se transforma uneori in actor,dar fara a se lasa dominat de timp. Tot in partea intai, in secventa narativa a platirii fonciirii , Ilie Moromete joaca abil rolul disimulatului. La un prim nivel de intelegere, ar parea ca vrea sa`I pacaleasca pe ceo doi agenti pt a nu plati impozitul, de aceea ii ignora in prima faza,ca si cum n`ar exista: Moromete trecu pe langa prispa fara sa se uite la cei doi care il asteptau . El striga la Catrina, desi stia ca aceasta era la biserica,apoi la fiul sau Paraschiv,la fel de inexistent in apropiere. Apoi replica directa, adresata celor doi, tine loc de buna ziua: N`am! . Jocul continua, cerand poruncitor o tigara si lasandu`l pe Jupuitu sa taie chitanta pt suma aferenta. Pai nu ti`am spus ca n`am?! , se arata el nevinovat si nedumerit ,uitandu`se la peticul de hartie cu suma datorata. De fapt Ilie , incearca iluzoriu , sa supuna timpul in favoarea sa.Si reuseste. Abia cand cei doi vor sa confiste lucrurile din casa, Moromete scoate o parte din bani si cu promisiunea ca va plati restul mai tarziu, in timp, conflictul este partial dezamorsat.

Aceeasi atitudine fata de timpp o are protagonistul in scena din Poiana lui Iocan. Aici nu numai personajul este determinat temporal, ci intreaga colectivitate este pusa in relatie temporal.Desi este asteptat ca un adevarat lider, de departe, cu exclamatii , Moromete nu`si ia in seama consatenii si mai intai intra in curtea cuiva si abia dupa o jumatatea de ceas iesi de acolo , proaspat barbierit.Nerabdarea satenilor este evident hai, Moromete , fu indemnat sa citeasca ziarul cu informatiile politice,pt care se adunasera toti aici cu mult timp inainte.Moromete are timp. Timpul este de partea sa, pt ca nu a cazut rob actiunii temporal,pt ca ii percepe pulsatia intr`un ritm subiectiv. Abia in momentul in care devine preset de factorul de timp, se transforma intr`un om al actiunii. Dar nu obtine aceleasi efecte benefice. El intra intr`o criza de timp ce`l obliga la masuri extreme. Din acest punct de vedere finalul este incarcat de un dramatism apasator. Timpul pare ca vrea sa`si recupereze existent,Ilie Moromete nu mai poate stapani situatia.Baietii lui nu mai simt glasul pamantului si renunta unilateral la conditia lor de tarani.Scena finala ne creioneaza un Ilie Moromete intr`un monolog cu velente tragic,hamletiene. Achim a plecat cu oile si n`a trimis niciun ban, Paraschiv si Nila au fugit cu caii, atrasi de fascinatia Bucurestiului, vor sa se rupa si ei de lumea satului sis a plece spre mirajul orasului.Ramas singur,Ilie se vede pus la zis de efectele in timp ale unor cause necunoscute la timp: Ce mai trebuia sa fac si n`am facut?Ce mai era de facut si m`am dat la o parte si n`am avut grija?Mi`au spus ei mie ceva sa le dau si nu le`am dat? .Constrans de timp, vinde din pamant, desi prin toate actiunile sale a incercta sa amane tocmai acest gest simtit ca o fatalitate.Reuseste astfel sa plateasca fonciirea,rata la banca, datoria catre Aristide,taxele lui Niculae,dar fara siguranta viitorului. Timpul nu mai are rabdare nici cu Ilie Moromete.In volumul II,acesta devine doar un ecou palid, fara un contur puternic.Este infrant de schimabrile radical produse intr`o scurta perioada de timp. Familia sa, ca nucleu nou.Ilie Moromete dispare ca actant.locul lui fiind luat de Niculae, acum inginer si activist de partid, apostol al noului timp si regim politic. Ultima replica a celui din urma taran , cum il apreciaza Nicolae Manolescu,dovedeste, ca ultimo argument,puterrea de seductive a timpului intr`o lume determinata temporal. Desi cu problem de sanatate, ca o culme a ridicolului pt taranul care avea gospodaria sa, pamantul si caii sai,este plimbat prin sat cu roaba de catre Sande.Are totusi sa afirme cu demnitate: Domnule, eu intotdeauna am dus o viata independenta! . Arta narativa comfera romanului o pronuntata nota de realism.Eul naratorial de persoana a III-a sugereaza obiectivitatea maxima autorul parand un intermediar intre cititor si personaje. Personajele se caracterizeaza prin miscare si limbaj, dialogurile fiind de mare naturalete.Ca mijloc suplimentar de realizare a oralitatii, spontaneitatea exprimarii este data si de termenii familiari ba , fa , ma , care coloreaza si nuanteaza limbajul artistic. Pe langa dialog , autorul mai foloseste, ca mod de expunere,naratiunea. Ea completeaza deseori dialogul, explicitandu`l in stilul indirect sau indirect liber,obtinand deseori efecte parodice prin ironia voit asumata. In descendenta lui Creanga, Slavici, Sadoveanu, dar mai ales Re breanu, Marin Preda ramane pt literature romana un scriitor a carui opera ofera inca valente nebanuite.