P. 1
356

356

|Views: 16|Likes:

More info:

Published by: Arhiepiscopia Argesului si Muscelului on Jul 15, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/15/2011

pdf

text

original

C M Y K

Anul VII

nr. 356

27 martie - 2 aprilie 2008

8 pagini

preþ: 1,6 RON

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Episcopiei Argeºului ºi Muscelului

Buna Vestire

Mânãstirea Cotmeana cu hramul Bunã Vestire
acã am avea ochi duhovniceºti ºi plini de agerime în a vedea la tot pasul cele orânduite de Iubitorul de oameni ºi Milostivul Dumnezeu, ne-am minuna ºi am striga din rãsputeri, ca oarecând Profetul David, plin de Duhul Sfânt: „Mari ºi minunate sunt lucrurile (lucrãrile) Tale, Doamne, toate cu înþelepciune le-ai fãcut; umplutu-s-a pãmântul de zidirea Ta!” (Psalmul 103, 24). ntre zidirile lui Dumnezeu, omul, coroana creaþiei, din care a odrãslit întreg neamul omenesc, fãptura mâinilor Sale, avea sã fie înrobitã ºi tiranizatã de urâtorul de oameni diavolul ºi sã fie trasã spre patimi de ocarã ºi supusã slujirii idoleºti. entru a salva neamul omenesc, astfel tiranisit, Domnul Dumnezeu a trimis pe Iisus Hristos, Cuvântul Întrupat, Fiul lui Dumnezeu, din marea Sa iubire de oameni, precum glãsuieºte Sfântul Evanghelist Ioan: „Cã într-atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Sãu Cel Unul-Nãscut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã. Cã Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Sãu în lume ca sã judece lumea, ci pentru ca lumea sã se mântuiascã printr-Însul!” (Ioan 3, 16). ândul Sãu ºi Sfatul Sãu, Dumnezeu l-a ascuns, nu numai de satana, ci chiar ºi de puterile cereºti, încredinþând taina aceasta numai unuia dintre slujitorii Sãi, Slãvitului Arhanghel Gavriil. „La plinirea vremii” (Galateni 4, 4), aºa cum scrie Sfântul Apostol Pavel, Dumnezeu a trimis pe Gavriil arhanghelul la Sfânta Fecioarã Maria, din Nazaret, curatã fiind ea ºi prea vrednicã de slujirea aceasta, zicându-i: „Bucurã-te ceea ce eºti plinã de har,

D

Î

Proiect educaþional

NU TE EXPUNE! IMAGINEA TA CONTEAZÃ

P

3

Tematica pentru concursul ºcolar religios

„ Luminã 4 Linã”
Sunt toate sâmbetele din perioada Postului Mare zile de pomenire a morþilor?
Liturgicã

G

6

Domnul este cu tine!” (Luca 1, 28). ecioara Maria, fiind plinã de nedumerire, se întreba în tainã ce poate sã însemne aceastã cereascã salutare a îngerului? Cunoscând gândul Fecioarei Maria, a liniºtit-o zicând: „Nu te teme, Marie, cã ai aflat har la Dumnezeu. ªi iatã, vei lua în pântece ºi vei naºte fiu ºi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare ºi Fiul Celui Preaînalt se va chema, ºi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, pãrintele Sãu ºi împãrãþia Lui nu va avea sfârºit” (Luca 1, 30-33). este puterea de înþelegere, era totul limpede! Însuºi Dumnezeu cere Preacuratei Fecioare Maria ca sã primeascã a fi mamã a Celui mai mare binefãcãtor al lumii dintotdeauna: Regelui Regilor, Împãratului Împãraþilor, lui Dumnezeu fãcut om, Mântuitorul ºi Viaþa lumii! tunci când Fecioara Maria a întrebat: „Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu ºtiu de bãrbat?” (Luca 1, 34), de îndatã a auzit glasul îngerului zicând: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine ºi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceasta ºi Sfântul care Se va naºte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema” (Luca 1, 35). upã cum era ºi firesc, totuºi, în gândul Fecioarei Maria, ca într-o uºoarã umbrã, s-ar mai fi întrebat: Doamne, cum poate fi aceasta? Dar glasul sfânt al îngerului a venit ca o tãmãduire peste nedumerirea ei, zicând: „Cã la Dumnezeu nimic nu este cu neputinþã!” (Luca 1, 37). ecioara Maria, cea binecuvântatã de Dumnezeu (Luca 1, 28), la auzul acestor încredinþãri, primeºte sã rãspundã chemãrii lui Dumnezeu ºi suspinelor lumii robitã de pãcate,

F

P

A

D F

zicând întru adâncã sfialã: „Iatã roaba Domnului. Fie mie dupã cuvântul Tãu!” (Luca 1, 38). in purtarea de grijã a lui Dumnezeu ni s-a pãstrat cel mai frumos episod din toatã scriitura lumii. Pentru frumuseþea pasajelor, vom reda în continuare textele biblice: ªi în zilele acelea, sculându-se Maria, s-a dus în grabã în þinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda, ºi a intrat în casa lui Zaharia ºi i s-a închinat Elisabetei. ªi când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, sãltat-a pruncul în pântecele ei ºi s-a umplut Elisabeta de Duhul Sfânt, ºi a strigat cu glas mare ºi a zis: Binecuvântatã eºti tu între femei ºi binecuvântat este rodul pântecelui tãu. ªi de unde mie aceasta, ca sã vinã la mine Maica Domnului meu? Cã iatã, cum veni la urechile mele glasul salutãrii tale, pruncul a sãltat de bucurie în pântecele meu. ªi fericitã este aceea care a crezut cã se vor împlini cele spuse ei de la Domnul. ªi a zis Maria: Mãreºte sufletul meu pe Domnul, ºi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, cã a cãutat spre smerenia roabei Sale. Cã, iatã, de acum mã vor ferici toate neamurile. Cã mi-a fãcut mie mãrire Cel Puternic ºi sfânt este numele Lui. ªi mila Lui în neam ºi în neam spre cei ce se tem de El. Fãcut-a tãrie cu braþul Sãu, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor. Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri ºi a înãlþat pe cei smeriþi, pe cei flãmânzi i-a umplut de bunãtãþi ºi pe cei bogaþi i-a scos afarã, deºerþi. A sprijinit pe Israel, slujitorul Sãu, ca sã-ªi aducã aminte de mila Sa, precum a grãit cãtre pãrinþii noºtri, lui Avraam ºi seminþiei lui, în veac. ªi a rãmas Maria, împreunã cu ea ca la trei luni; ºi s-a înapoiat la casa sa. (Luca 1, 42-56). ºadar, avem pururea în faþa minþii, inimii ºi sufletului imaginea exactã a începutului mântuirii noastre, îngerul, la porunca lui Dumnezeu, aducându-ne Bunã Vestirea care va bucura ºi veacurile ce vor sã fie. e atunci chiar, de la începutul erei creºtine, Elisabeta va numi pe Fecioara Maria, Maica Domnului (Luca 1, 43), aºa cum o numim noi, creºtinii ortodocºi, respectând cu sfinþenie Cuvântul Domnului. entru noi ºi pentru cei care vor veni, Cuvântul Maicii Domnului, transformat în imn dumnezeiesc, ne rãmâne drept mãrturie veºnicã, pentru cã Dumnezeu „a cãutat spre smerenia roabei Sale; cã, iatã, de acum mã vor ferici toate neamurile!” (Luca 1, 48). ºa au fãcut neamurile cu gingãºie sufleteascã ºi obraz subþire ca marama de borangic, aºa fac ºi azi, aºa vor face în veacul veacurilor! ei îndoielnici sã mai citeascã Scriptura, chiar dacã se laudã c-o ºtiu pe de rost!

D

A D P

A C

Episcop al Argeºului ºi Muscelului

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Ascultaþi RADIO TRINITAS (95,3 FM)

Argeºul Ortodox
La 30 de ani de la moartea profesorului, compozitorului, gânditorului, esteticianului, muzicologului ºi folcloristului

Dimitrie Cuclin
Se ºtie de cãtre specialiºti ºi de majoritatea oamenilor de culturã din þara noastrã cã începuturile muzicii româneºti de toate genurile au întâmpinat în evoluþia lor mari ºi spinoase piedici, greu de înlãturat. Se ºtie de asemenea cã providenþialul George Enescu a grupat în jurul sãu, în jurul idealului sãu, compozitori, muzicologi ºi folcloriºti tineri ºi vârstnici, al cãror unic scop era crearea ªcolii Naþionale de Compoziþie, care avea sã lase posteritãþii lucrãri vocale, simfonice, vocal-simfonice ºi corale inspirate din solul fertil ºi inepuizabil al creaþiei folclorice româneºti. Între aceºti mari ºi prolifici protagoniºti ai genurilor muzicale menþionate s-a impus, prin prestaþia sa de profesor, compozitor, filosof, estetician, muzicolog ºi folclorist, Dimitrie Cuclin, de la a cãrui moarte s-au împlinit anul acesta, la 7 februarie, 30 de ani. A scris romane, eseuri, dialoguri de filosofie ºi artã, precum ºi piese de teatru. A tradus în limba englezã poezii ºi poeme de Mihai Eminescu. A publicat câteva opere literare de importanþã covârºitoare pentru cultura ºi literatura românã; citãm în acest sens: La sonate du coq gaulois, Bucureºti, Ed. Minerva, 1919; Poems, Bucureºti, Tipografia Oltenia, f.a; Doine ºi sonete, Bucureºti, Tipografia Oltenia, 1932; Parabole, Bucureºti, Institutul Gândul, 1944; Agamemnon – un spectacol în douã pãrþi, Bucureºti, 1944; Sofanisba – tragedie într-un prolog ºi trei acte în versuri, Bucureºti, 1944.

Plânsurile Sfântului Efrem Sirul
Plânsul de luni seara
Cum voi îndrãzni sã cer lãsare pentru pãcatele mele cele mai dinainte, petrecerea mea cea mai dintâi nicidecum uitând-o? Sau cum mã voi dezbrãca de omul cel vechi care se stricã, poftele amãgirii celei mai dinainte nelepãdându-le? Vai mie, cum voi suferi mustrãrile lucrurilor mele celor necuvioase ºi ale gândurilor! „Miluieºte-mã, Dumnezeule, dupã mare mila Ta ºi dupã mulþimea îndurãrilor Tale!” Gurã nevrednicã strigã cãtre Tine, Stãpâne, ºi inimã nu curatã, ºi suflet întru pãcate întinat. Auzi-mã pe mine pentru bunãtatea Ta ºi sã nu lepezi cererea mea; cã nu lepezi cererea celor ce se pocãiesc întru adevãr. Iar pocãinþa mea nu este curatã, ci stricatã. Un ceas mã pocãiesc întru adevãr. Iar pocãinþa mea nu este curatã, ci stricatã. Un ceas mã pocãiesc ºi douã Te întãrât.

Teoretician al muzicii
Ca muzicolog, a scris studii, articole, recenzii, eseuri muzicale, pamflete, în revistele: Muzica, Muzicã ºi poezie, Rampa, Armonia, România nouã, Epoca, Neamul românesc, Cronicarul, Contemporanul, Tribuna (Cluj), Cronica (Iaºi), România liberã etc. A fondat ºi condus revista „Foaia volantã” (1932-1933). A susþinut concerte, lecþii, conferinþe, emisiuni radiofonice, comunicãri ºtiinþifice în þarã ºi peste hotare (S.U.A., Franþa, Cehoslovacia, Italia etc.). Menþionãm câteva dintre aceste lucrãri care contureazã personalitatea sa ca muzicolog:

cei aleºi. Ca folclorist, Cuclin a alcãtuit studii care sunt actuale ºi astãzi. Menþionãm câteva dintre lucrãrile sale în acest domeniu: 1. Folclorul ºi individualitatea creatoare, în „Muzicã ºi Poezie”, Bucureºti, 2, Nr. 2, 1935 ºi Nr. 3, 1937; 2. Despre cântecul românesc, în „Muzicã ºi Poezie”, Bucureºti, Nr. 5, 1937; 3. Gânduri asupra cântecului popular românesc, în „Convorbiri Literare”, Bucureºti, 76, NR. 5-6, 1943; 4. Despre armonizarea modalã, în „Muzica”, Bucureºti, Nr. 4, 1957. Toate aceste lucrãri dovedesc preocuparea lui Cuclin privitor la soarta muzicii româneºti, al cãrei izvor nesecat trebuia sã fie folclorul românesc.

Compozitorul
Ca ºi compozitor, Dimitrie Cuclin apare ca un fenomen pe cerul înstelat al muzicii româneºti îmbogãþitã prin imensa sa creaþie de opere pe librete proprii, muzicã vocalsimfonicã, muzicã de camerã, muzicã pentru pian ºi vioarã, balade, hore, menuete, rondouri, muzicã coralã, muzicã vocalã, cântece pe versuri populare pentru voce ºi pian, muzicã coralã religioasã ºi altele. Este creatorul a celor douãzeci de simfonii. A scris atât muzica, cât ºi libretul la teatrele: Soria (1911) ºi Traian ºi Dochia (1921). Muzica coralã a lui Dimitrie Cuclin se împarte în douã compartimente bine conturate: 1. Muzicã coralã laicã: · Trei corale variate pentru armoniu sau orgã; · Semãnãtorii (1907), pentru cor mixt, pe versuri de Vasile Alecsandri; · Rodica (1907), cor mixt, pe versuri de Vasile Alecsandri; · Primãvara (1908), madrigal-rondo pentru cor mixt, pe versurile lui Cuclin; · 12 madrigale, pentru cor în stil popular (1916); · 12 imnuri engleze pentru cor mixt. 2. Cât priveºte implicarea lui Dimitrie Cuclin în creaþia muzicalã religioasã, o dovedesc lucrãrile sale pe care le menþionãm: · Ave Maria, 1929, pentru cor mixt ºi pian; · Dinspre zare, 1930, colind pentru cor mixt, pe versurile lui Dimitrie Cuclin; · Psalmul XXXV, pentru cor mixt; · Liturghia I în gama Fa major (1936); · Imn, 1937, pentru cor mixt, pe versuri de Vasile Alecsandri; · Liturghia a II-a în Mi minor, 1938, pentru douã voci bãrbãteºti; · Liturghia a III-a în La major, 1939; · Prunchiuleþ, 1940, colind pentru cor mixt, publicat în revista Izvoraºul, BistriþaMehedinþi, 21, nr. 1, 1940; · Liturghia a IV-a în gama Sol major, 1940; · 4 colinde religioase, pentru cor mixt, 1944. Menþionãm cã atât în lucrãrile corale laice, cât ºi în cele religioase, precum ºi în întreaga sa operã simfonicã, vocalã ºi vocal-simfonicã, a valorificat la superlativ folclorul ºi sursele tradiþionale ale muzicii româneºti.

O viaþã pe portativ
S-a nãscut la 24 martie 1885 în oraºul Galaþi. Tatãl sãu Constantin Cuclin era absolvent al Seminarului Teologic din Ismail, al Conservatoarelor Iaºi ºi Bucureºti ºi a fost profesor de muzicã între anii 1879-1897 la liceul de bãieþi „Vasile Alecsandri” din Galaþi. Dupã ºcoala primarã, Cuclin fiul urmeazã liceul „Vasile Alecsandri”, dupã care, în urma unui cvartet de coarde trimis lui Dumitru G. Kiriac, obþine o bursã ºi pleacã la Paris la Conservatoire National de Musique, unde studiazã compoziþia cu Charles Marie Widor ºi la Schola Cantorum cu Vincent d’Indy ºi August Serieux. Tot aici leagã puternice prietenii cu George Enescu, Constantin Brâncuºi, Tudor Vianu, Eugen Lovinescu, Alexandru Macedonski, Zoe Dumitrescu-Buºulenga (rãposata maicã Benedicta), Tudor Arghezi, Geo Bogza ºi alþii, toþi animaþi de dorinþa sincerã de a crea o artã adânc înrãdãcinatã în folclorul, tradiþiile ºi obiceiurile poporului român. Întors în þarã, biografia lui Cuclin înregistreazã în 1920 cãsãtoria sa cu Zoe, nãscutã Bucurencu, fostã Damian, pictoriþã de mare ºi impunãtor talent, pe care o cunoscuse la Paris ºi care va fi alãturi de el 53 de ani, întro frumoasã ºi poeticã poveste de dragoste, pânã la moartea Zoei (1973). A fost profesor suplinitor la clasa de orchestrã a lui Alfonso Castaldi (1918-1919), apoi profesor de istoria muzicii ºi esteticã muzicalã, de contrapunct, fugã, forme muzicale ºi compoziþie la Conservatorul de Muzicã din Bucureºti ºi ulterior profesor de vioarã City Conservatory of Music ºi la Brooklyn College of Music din New York (1924-1930). În aceastã perioadã îºi elaboreazã propriul sãu sistem filosofic pe care îl va scrie, lustrui ºi comprima în 33 de maxime, aºa cum îl gãsim într-o scrisoare cãtre compozitorul ºi muzicologul Doru Popovici. Moare la 7 februarie 1978, la 5 ani dupã moartea soþiei, în urma unei complicaþii ale unei boli cardiace contactatã la canal (vezi Ticulescu, I, Dimitrie Cuclin, Studiu critic asupra vieþii ºi operei lui, Ed. Muzicalã, Bucureºti, 1933, p. 69). Ca scriitor, a scris 333 de parabole, poezii, sonete ºi poeme în limbile românã, englezã ºi francezã.

1. Despre simfonie, în Armonia, Botoºani, 8, nr. 10-12, 1931; 2. Chestiunea Filarmonicii ºi a Operei Române. Memoriu, în Foaia volantã, Bucureºti, 1, nr. 1, 3, 4, 7, 9 (1932); 3. Sistemul diatonic. Gama ºi funcþiunile care o alcãtuiesc, Bucureºti, 1934; 4. O istorie polemicã a muzicii. Corespondenþã. Ediþie criticã de Viorel Cosma pe marginea corespondenþei Doru Popovici – Dimitrie Cuclin, Ed. Junimea, Iaºi, 1983. Ca estetician ºi filosof al muzicii, Cuclin a scris: Tratat de esteticã muzicalã, Bucureºti, Ed. Oltenia, 1933; Tratat de metafizicã. Lucrare rãmasã în manuscris; La Theorie de l Imortalite – Manuscris; ºi, în sfârºit, Nou tratat de esteticã, rãmas ºi acesta în manuscris. Ca profesor, Dimitrie Cuclin a scris: Memoriu asupra stãrii actuale a învãþãmântului muzical secundar, Bucureºti, 1935; A alcãtuit manuale de muzicã pentru clasele I, II, III, IV, V ºi VI; A scris un Tratat elementar de muzicã, Bucureºti, 1946; A scris de asemenea un Tratat de ºtiinþa compoziþiunii muzicale, Bucureºti, 1975. Ca istoric al muzicii, Cuclin este cea mai complexã personalitate care stãpâneºte o epocã, epoca secolului al XX-lea, gândind ºi creând în planuri ºi forme la care ajung numai

Distincþii ºi elogii
Datoritã performanþelor creaþiei sale sub aspectul dimensiunii, profunzimii spirituale, varietãþii temelor ºi genurilor abordate, cât ºi
Redacþia: Gabriela Safta (secretar de redacþie), preot Napoleon Dabu, preot Florin Iordache, Raluca Marin.

a l ridicãrii prestigiului neamului nostru prin promovarea culturii româneºti la Paris ºi New York, Dimitrie Cuclin a primit premii ºi distincþii importante, dintre care amintim: Premiul de Compoziþie „George Enescu” (1913); Premiul Academiei Române (1923, 1934); Ordinul Coroana României (1922); Premiul Naþional de Compoziþie (1939). În perioada comunistã, ca o mãsurã de reabilitare dupã detenþia de la Canal, Dimitrie Cuclin a primit Ordinul Muncii Clasa I, în 1955 ºi 1969, Premiul de Stat, în 1957, pentru Simfonia a XIV-a. Considerãm de asemenea ca un aport considerabil al lui Cuclin la afirmarea ªcolii Naþionale de Muzicã Religioasã monodicã ºi armonicã, drum trasat de el prin lucrãrile corale menþionate, drum urmat cu hotãrâre, talent ºi dãruire de cãtre Gheorghe Cucu, Ioana Ghica-Comãneºti, Ioan D. Chirescu, Nicolae Lungu, Sabin Drãgoi, Paul Constantinescu, Ioan Dumitrescu, Tudor Jarda, Liviu Comes, Gheorghe Dumitrescu ºi alþii. În concluzie, reflectând asupra uriaºei creaþii a lui Dimitrie Cuclin, acum la împlinirea a 30 de ani de la trecerea sa în veºnicie, ne facem o datorie moralã de a aduce în memoria contemporanilor aportul sãu inimaginabil muzicii româneºti de toate genurile, încheind acest eseu muzicologic cu scrisul prietenului ºi admiratorului sãu, romancierul de mare talent Geo Bogza: „Scriu numele acesta cu acelaºi sentiment de veneraþie ºi acelaºi sentiment al valorii cu care aº scrie cele mai mari nume din cultura noastrã. Scriu numele lui Dimitrie Cuclin ca ºi cum aº scrie numele lui Vasile Pârvan, al lui Lucian Blaga, al lui Constantin Brâncuºi, al lui Nicolae Iorga, al oricãruia dintre cãrturarii ºi creatorii în fiinþa cãrora geniului nostru s-a afirmat în mod hotãrât ºi cu cea mai mare strãlucire” (vezi Geo Bogza, Elogiul seninãtãþii, în Contemporanul, Bucureºti, nr. 30 (1085), 23 iulie 1967). Pr. prof. univ. dr. Marin VELEA

Colegiul de redacþie
FONDATOR:† Prea Sfinþitul Episcop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Responsabil: Diacon Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Diacon Prof. Cornel Dragoº
Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan

Colaboratori: prof. Alexandru Brichiuº,, Bogdan Ionescu, Florin Neblea, Roberto-Cristian Viºan, Laurenþiu Dumitru, Roxana Dragoº, Amalia Constantinescu, Amalia Cornãþeanu, Octavian Dãrmãnescu.

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643

2

Argeºul Ortodox
Interviu cu pãrintele Adrian Gheorghe, parohul Bisericii „Sfânta Filofteia” din cartierul Rãzboieni - Piteºti

În timpul Postului sã luãm aminte, spre a învãþa sã „rãscumpãrãm vremea“
dispus înfiinþarea postului de preot II în aceastã parohie ºi a fost numit pãrintele Cristian Smaranda, hotãrându-se ºi începerea oficierii serviciilor religioase necesare credincioºilor din Rãzboieni în demisolul care se realizase pânã la aceastã datã. În acest context lucrãrile de construcþie au fost sistate trecându-se la amenajarea corespunzãtoare a incintei pentru buna desfãºurare a slujbelor, fãcându-se racordarea la reþelele edilitare de apã, electricitate ºi gaze. În ziua de 3 octombrie 1999, în prezenþa PC. Protopop Iuliu Chiriþã ºi a altor oficialitãþi s-a sãvârºit slujba de sfinþire a paraclisului de la demisolul viitoarei biserici. În anul 2000 au început lucrãrile de construcþie a zidurilor bisericii pe fundaþia deja existentã ºi pânã în anul 2005 s-a construit în fiecare an câte ceva, astfel încât s-a finalizat turla mare ºi acoperirea cu tablã a bisericii în proporþie de 80%, urmând ca în anul 2006 sã se finalizeze construcþia prin ridicarea celor douã turle mici din zona pridvorului. În anul 2007 lucrãrile au continuat executându-se tencuiala exterioarã ºi interioarã a bisericii, dupã care s-a trecut la finisarea exterioarã ºi acoperirea totalã cu tablã. Da, într-adevãr, un parcurs anevoios, dar rodnic… Pentru anul în curs, ce proiecte mai aveþi în derulare ? Pentru anul 2008 ne-am propus sã executãm instalaþia electricã în bisericã, pardoseala, racordarea la reþeaua de apã ºi canalizare, iar în limita posibilitãþilor financiare sã demarãm pictura interioarã. Am dori sã ne descrieþi sfântul locaº… Biserica are formã de cruce cu douã abside drepte, o turlã cu 12 ferestre ºi douã turle mici asimetrice în zona pridvorului, în cea mai înaltã turlã fiind amplasate clopotele realizate în anul 2005. Dupã finalizarea construcþiei, demisolul urmeazã a fi transformat în capelã mortuarã. Iar dacã cititorul se întreabã, ºi pe bunã dreptate se poate chiar întreba, de ce a durat atât de mult construcþia acestei biserici, am putea rãspunde enumerând câteva cauze principale: lipsa finanþãrii oficiale din partea statului, lipsa fondurilor cauzate de sãrãcia locuitorilor din acest cartier, precum ºi lipsa totalã a implicãrii autoritãþilor locale în susþinerea unor astfel de investiþii… Pãrinte, suntem în plinã cãlãtorie duhovniceasã a Postului Mare, mai exact în preajma Duminicii închinate Sfintei Cruci. Am dori sã transmiteþi cititorilor noºtri câteva îndemnuri în acest sens. Sãvârºind ,,calea postului”, ne aflãm în sãptãmâna premergãtoare Duminicii a III-a a acestui timp sfânt, aºezat de Bisericã spre curãþire de patimi, spre înnoire sufleteascã, spre a ajunge sã ne închinãm ºi Sfintei Învieri. Sfânta Evanghelie din aceastã Duminicã închinatã Sfintei Cruci ne redã cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos cãtre cei care doresc sã-L urmeze, cãtre cei care vor sãoamenilor... În acest context am considerat cã slujitorul care a pornit sã construiascã un locaº de cult în aceste vremuri ,,nebune” poate fi considerat un purtãtor de cruce ºi urmãtor al lui Hristos… În timpul postului se poate vorbi de o purtare aparte din partea noastrã, sau tot timpul trebuie sã ne purtãm „cu luare aminte” spre a învãþa sã „rãscumpãrãm vremea”... Din punctul de vedere al învãþãturii creºtine, omul ar trebui sã se poarte la fel tot timpul, urmând preceptele morale ºi învãþãtura Domnului nostru Iisus Hristos, deci nu numai în post suntem datori la a ne îmbunãtãþi viaþa noastrã duhovniceascã... Þinând cont însã de faptul cã omul este din ce în ce mai mult supus pãcatului ºi ispitelor ºi este foarte greu în a urma lui Hristos în permanenþã, ar fi bine mãcar în timpul postului sã ne strãduim sã facem ceea ce este bine plãcut lui Dumnezeu ºi sã abandonãm cel puþin pe perioada postului pãcatul, atât de urât de Creatorul nostru! A consemnat preot Florin IORDACHE

Prea cucernice pãrinte, prezentaþi-ne, vã rugãm, un scurt istoric, al bisericii „Sfânta Filofteia“ din Piteºti… Ca localizare geograficã, parohia se aflã în zona de vest a oraºului, mai precis în cartierul Rãzboieni din municipiul Piteºti. Iniþial cartierul a fãcut parte din parohia Sfântul Ilie pentru cã în Rãzboieni nu a existat niciodatã o bisericã. În anul 1995 s-a hotãrât de cãtre Episcopia Argeºului înfiinþarea unei noi parohii în cartierul amintit mai sus, drept pentru care în iulie 1995 am fost hirotonit ºi numit paroh de cãtre Prea Sfinþitul Pãrinte Calinic, pentru a mã ocupa de cele necesare unui astfel de demers. În paralel cu demersurile fãcute de Episcopia Argeºului, pe lângã Secretariatul de Stat pentru Culte în vederea înfiinþãrii noii parohii, pe plan local, am demarat acþiunea pentru obþinerea unui teren din domeniul public al Primãriei, unde sã se poatã ridica viitoarea bisericã parohialã. Dupã multe cãutãri ºi opinii contrare s-a gãsit o locaþie potrivitã ºi s-au iniþiat acþiunile legale pentru obþinerea autorizaþiilor ºi avizelor necesare pornirii unui ºantier. Lucrãrile de construcþie au început în anul 1997 în sistem regie proprie, fondurile fiind asigurate din donaþii, colecte publice ºi din sponsorizãri. Fiind un cartier cu o populaþie foarte sãracã, lucrãrile au decurs greoi, astfel încât s-a lucrat pe etape, realizându-se mai întâi partea de fundaþie a demisolului care a fost proiectat pe jumãtate de bisericã, iar în anul 1998 s-a continuat turnarea fundaþiei întregii biserici ºi turnarea plãcii peste subsolul amintit mai sus. În anul 1999, permanenþa episcopalã a

ºi mântuiascã sufletele: ,,Oricine voieºte sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine, sã-ºi ia crucea ºi sã-mi urmeze Mie!” (Marcu 8, 34). Consider cã la acest verset al evanghelistului Marcu se poate raporta ºi viaþa unui slujitor al bisericii care a ales sã-l urmeze pe Hristos ºi sã poarte crucea construirii unei biserici… A te lepãda de sine, în înþelesul biblic, înseamnã a lepãda pãcatul, patimile – acest adaos” la fiinþa omului, pe care lucrarea diavolului l-a adãugat la ceea ce Dumnezeu a creat bun ,,dupã chipul ºi asemãnarea Sa”. Aceasta ni se cere sã lepãdam. A te lepãda de sine înseamnã a nu pune nimic mai presus de Dumnezeu ºi mântuirea ta, din cele cu care te ademeneºte lumea. Toate sunt necesare în viaþã, bunurile, averea, familia etc., dar nimic nu trebuie aºezat mai presus de Dumnezeu ºi de mântuirea sufletului tãu. Lepãdarea rãului din sinele tãu, a patimilor, nu înseamnã totul spre a putea urma lui Hristos. Trebuie ,,sã-þi iei crucea ta” ºi sã-I urmezi Lui. A-þi lua crucea înseamna a suferi cu resemnare, ºi chiar cu bucurie, toate ispitele ºi necazurile ce apar în calea urcuºului spre Hristos; înseamnã a ,,rãstigni” patimile, a jertfi mândria ºi slava deºartã atât de rãspânditã în rândul

Plânsurile Sfântului Efrem Sirul
Plânsul de marþi seara
Cine nu va plânge pentru mine, cã pentru o micã dulceaþã focul cel fãrã de sfârºit l-am dispreþuit ºi Împãrãþia cea veºnicã nu m-am silit sã o dobândesc? Am robit patimilor eu, ticãlosul, cu vrednicia sufletului meu. M-am fãcut dobitocesc ºi nu pot sã caut cãtre Domnul cel milosârd. Am fost împodobit oarecând cu darurile cele de bogãþie fãcãtoare, iar acum sãrãcia patimilor am iubit-o. Strãin m-am fãcut de faptele bune, în þara îndepãrtatã a rãutãþii ducându-mã. Pe jumãtate sunt mort, prea-scurtã rãmãºiþã de viaþã având.

NU TE EXPUNE! IMAGINEA TA CONTEAZÃ
Mass-media româneascã a prezentat în ultima vreme tot mai multe cazuri ale implicãrii tinerilor în scandaluri legate de sexualitatea juvenilã. Imaginile ºi filmãrile de tot felul, înfãþiºându-i în ipostaze indecente, s-au înmulþit. Numãrul tot mai mare de imagini cu elevi care par lipsiþi de orice urmã de moralitate a determinat nu numai stupoare în rândul dascãlilor, ci ºi reacþii ferme. În acest sens, la recomandarea Inspectoratului ªcolar Argeº, în cadrul Colegiului Tehnic ,,Dimitrie Dima” din Piteºti s-a elaborat un proiect educaþional care urmãreºte responsabilizarea tinerilor în utilizarea echilibratã a internetului, informarea cu privire la riscurile la care se expun utilizând necorespunzãtor mijloacele de comunicare electronicã, avertizarea tinerilor privind consecinþele legale ale lezãrii imaginii altor persoane, impactul mediatizãrii unor astfel de cazuri în mass-media româneascã ºi implicaþiile morale ale consumului de pornografie, precum ºi respectarea demnitãþii persoanei. Proiectul se desfãºoarã pe toatã perioada semestrului, în derularea lui fiind implicate 13 cadre didactice. Proiectul este coordonat de profesorul de religie Roberto Cristian Viºan, consilierul educativ Gheorghe Dumitraºcu, consilierul psiho-pedagogic Enigel Chinie ºi doamna profesoarã Ramona Bãnuþescu, bucurându-se de sprijinul conducerii ºcolii. Temele propuse spre dezbatere sunt diverse, abordarea lor urmând sã se facã atât prin activitãþi extraºcolare, dar ºi de cãtre diriginþi în cadrul orelor de consiliere cu sprijinul coordonatorilor proiectului. Accentul proiectului cade pe ideea de responsabilitate ºi mai ales pe aceea de conºtientizare a consecinþelor faptelor prin care se pot aduce prejudicii grave de imagine propriei persoane sau aproapelui nostru. Studiile de caz prezentate în cadrul activitãþilor urmãresc întãrirea conºtiinþei morale a tinerilor în relaþia cu semenii lor. Chestionarele aplicate în cadrul proiectului vizeazã identificarea factorilor care determinã înclinaþia tinerilor spre astfel de practici ºi a surselor de influenþã a unui comportament indecent ºi imoral. Abordarea temei este una interdisciplinarã utilizându-se atât argumente din domeniul psihologic, legislativ, dar ºi argumente religioase privind impactul consumului de imagini cu tentã pornograficã în dezvoltarea emoþionalã personalã, dar ºi a unor relaþii sãnãtoase cu semenii. Efectul scontat este acela de a determina tinerii sã îi trateze persoana umanã ca pe cineva nu ca pe „ceva“, de a vedea în om chipul sau imaginea divinitãþii. (R.V.)

proiect educaþional

3

Argeºul Ortodox

Învãþãmânt religios

Tematica pentru concursul ºcolar

„ Luminã Linã”
coordonat de Episcopia Argeºului ºi Muscelului ºi Inspectoratul ªcolar Judeþean Argeº
5. Învierea lui Lazãr – rodul iubirii lui Hristos pentru prietenii sãi 6. Vindecarea celor zece leproºi – datoria recunoºtinþei faþã de binefãcãtori 7. Vindecarea slãbãnogului din Capernaum – credinþa lucrãtoare prin iubirea faþã de semeni CLASA a IX-a 1.Respectul faþã de cele sfinte 2. Adorarea lui Dumnezeu. 3. Preacinstirea Maicii Domnului 4.Cinstirea sfinþilor 5. Datoriile creºtinului. Datorii faþã de Dumnezeu 6. Datorii faþã de sine 7. Datorii faþã de aproapele 8.Datorii faþã de neam ºi faþã de patrie Clasa a X-a 1.Cinstirea Sfintelor Moaºte 2.Cinstirea Sfintelor Icoane 3.Cinstirea Sfintei Cruci 4.Poruncile divine. Legea Moralã a Vechiului Testament: Decalogul 5.Legea moralã a Noului Testament: Fericirile 6.Despre virtute 7. Despre pãcat CLASA a XI-a 1.Revelaþia divinã : a. Revelaþia naturalã.Revelaþia supranaturalã: b. Sf. Scripturã, Sf. Tradiþie, minunile ºi profeþiile 2.Crearea lumii. 3.Crearea omului 4.Cãderea în pãcat. 5.Providenþa divinã. 6.Iisus Hristos- Mîntuitorul lumii : a. Pregãtirea lumii pentru venirea Mântuitorului; b. Întruparea 7.Adeverirea morþii ºi a Învierii Mântuitorului; Clasa a XII-a 1.Sfânta Bisericã 2. Sfintele Taine. Ierurgiile 3. Eshatologia particularã 4. Eshatologia universalã 5. Invocarea ajutorului sfinþilor ºi rugãciunile pentru cei adormiþi în Domnul.

Plânsurile Sfântului Efrem Sirul
Plânsul de miercuri seara
Ia aminte, suflete, grijeºte-te de conºtiinþã. Nu lua aminte la greºelile altora, ci mai vârtos la ale tale. Nu lua aminte la aºchia din ochiul fratelui ºi al aproapelui, ci cautã adeseori la bârna ta. Sârguieºte-te, apucã înainte, împacã-te cu Hristos, Cel ce pentru tine S-a rãstignit cu trupul. Cãci, de ne-am fi judecat pe noi înºine, n-am fi fost judecaþi acolo unde este osânda cea mare ºi neîncetatã. Îndurã-Te spre mine, Doamne, pentru milostivirea Ta, ºi mã mântuieºte pe mine, pentru singurã bunãtatea Ta, cu solirile Preacuratei Stãpânei noastre, de Dumnezeu Nãscãtoarei, ºi ale tuturor Sfinþilor Tãi, cã binecuvântat eºti în vecii vecilor. Amin.

Concursul pe teme religioase „Luminã linã” se va desfãºura sâmbãtã, 5 aprilie 2008, la ªcoala generalã nr. 19 din Piteºti. Fiecare unitate ºcolarã din judeþul nostru va transmite cãtre unitatea ºcolarã menþionatã lista cu maxim 2 candidaþi pe an de studiu; termen limitã: miercuri, 2 aprilie 2008. Datele pot fi trimise pe adresa de e-mail a ªcolii nr. 19 Piteºti sc_nr19pit@yahoo.com. Tematica se gãseºte ºi pe site-ul I.S.J. Argeº. CLASA a V-a 1. Revelaþia divinã – Dumnezeu se descoperã omului 2. Sf. Scripturã ºi Sf. Tradiþie 3. Cunoaºterea lui Dumnezeu, din împrejurãrile vieþii 4. Atributele lui Dumnezeu 5. Pilda fiului risipitor – cãinþã ºi iertare 6. Pilda samarineanului milostiv 7. Pilda celor zece fecioare 8. Pilda neghinei – datoria de a ne pregãti pentru Judecata de Apoi ºi pentru primirea vieþii veºnice CLASA a VI-a 1. Sf. Treime în Simbolul credinþei 2. Dumnezeu Tatãl 3. Dumnezeu Fiul 4. Dumnezeu Sf. Duh 5. Virtuþile – roade ale Duhului Sfânt în viaþa creºtinului 6. Virtuþile credinþei, nãdejdii, dragostei 7. Virtuþile dreptãþii, curajului, cumpãtãrii, înþelepciunii 8. Despre pãcat. Pãcatul – boalã a vieþii spirituale CLASA a VII-a 1.Dumnezeu Creatorul 2.Dumnezeu Proniatorul 3. Fericirile 4. Minunea din Cana Galileii – Mântuitorul Hristos binecuvânteazã ºi ajutã familia 5. Pescuirea minunatã – rãsplata credinþei 6. Umblarea pe mare ºi potolirea furtunii – mustrarea credinþei îndoielnice 7. Schimbarea la faþã a Domnului CLASA a VIII-a 1. Dumnezeu Mântuitorul 2. Dumnezeu Sfinþitorul 3. Dumnezeu Judecãtorul 4. Datoria de a pãstra ºi a transmite dreapta credinþã

S.C. FILOTHEOS S.R.L.

te ºi r i o z i t au d i n e se tit promp
S.C. FILOTHEOS S.R.L., cu sediul în Curtea de Argeº, pune la dispoziþie, celor interesaþi, urmãtoarele produse de balastierã: l Nisip, mãrgãritar de toate mãrimile l Refuz de ciur l Bolovani de râu, precum ºi piatrã concasatã. Societatea produce ºi comercializeazã BCU de toate dimensiunile cu o putere ridicatã de izolare fonicã ºi termicã, precum ºi cuie de construcþii, de toate mãrimile. Se produc, la comandã, ºi piese pentru utilaje, executate pe strung ºi frezã. De asemenea, executã lucrãri de: l amenajare de drumuri l decolmatãri rigole poduri ºi podeþe l construcþii civile ºi industriale; l demolãri clãdiri; l transport de utilaje; l transport de materiale. Societatea dispune de utilaje performante ºi mijloace de transport de ultimã generaþie. Informaþii la nr. de telefon 0742435013, email: kaliopiei@yahoo.com.

Credinþa pentru copii

Sã nu dispreþuim pe semenul nostru!
Era o femeie care, mare credincioasã socotindu-se, zicea: „Dumnezeu singur mi-i de ajuns” – iar pe semenii ei ca pe niºte pãcãtoºi neputincioºi îi dispreþuia. ªi iatã cã într-o bunã zi, tot din mândrie, cãzu într-un lac – ºi, cu apã în gurã, începu sã strige dupã ajutor. Venirã niºte vecini ai ei, privirã, stãturã ºi grãirã: - Apãi n-ai spus dumneata cã n-ai nevoie de ajutorul nostru? – ºi nu sãrirã s-o scape de la înec. Cum n-avea nici un chip sã scape, femeia începu sã strige mai tare dupã ajutor. ªi, iatã, veni bãrbatul ei. Dar ºi el grãi: - Ce pot face eu, un biet pãcãtos cu care þi-ai legat viaþa? N-ai zis tu cã n-ai nevoie de ajutor omenesc? În cele din urmã veni tatãl femeii, un bãtrân înþelept, care, ajutând-o sã iasã din apã, o dojeni cu dulceaþã: - Fireºte, fiica mea, Dumnezeu este totul în viaþa noastrã. Dar nesocotind pe semenii noºtri, noi Îl supãrãm – aºa cã El nu ne mai ajutã. Femeia tãcea ºi asculta, înþelepþitã, iar bãtrânul mai zise: - Pe Dumnezeu se cade sã-L iubim mai întâi ºi mai întâi pe deasupra a orice, dar El ne porunceºte sã iubim ºi pe semenii noºtri, mai osebit când îi credem pãcãtoºi. Iar unul de altul, nevoie avem ºi pe toþi laolaltã Domnul ne ajutã, dacã mai întâi ne ajutãm între noi. ªi de atunci, femeia aceea n-a mai zis precum zicea mai înainte, ºi mult înþeleaptã ºi vrednicã i-a fost viaþa. Pr. prof. Ion BUGA, Plinirea Potirului Credinþei, Ed. Sfântul Gheorghe Veci, Bucureºti, 2007, pag. 339

4

Argeºul Ortodox
„GULAG“ ROMÂNESC

Ioan Isac († 27 martie 1960)
Învinuirile au fost nãscocite spre a atrage cele mai grozave pedepse ºi nu au încetat nici dupã verdictul final al recursului judecat la Tribunalul Suprem al Colegiului Militar Cluj. Decizia nr. 176/14 aprilie 1959 a menþinut condamnarea iniþialã: temniþã grea pe viaþã. Ioan Isac s-a prezentat la acest ultim proces slãbit de presiunile fizice ºi psihice ale anchetatorilor, dar a þinut sã denunþe în faþa judecãtorilor sãi chinurile ºi tortura din timpul investigaþiilor smulse cu forþa. „Începând cu anul 1950, Ioan Isac a fost supus unei sistematice presiuni psihologice din partea autoritãþilor comuniste. Considerat o persoanã ostilã politicii economice ºi religioase a partidului comunist, a fost þinut sub o permanentã supraveghere poliþieneascã, agresat fizic, arestat, condamnat la închisoare, amendat, ameninþat. Pentru harnicul agricultor din Zlaºti, ca ºi pentru familia sa, viaþa s-a transformat, practic, în calvar” (Ibidem, pag. 376). Penitenciarul Gherla a fost martor al îmbolnãvirii grave a lui Ioan Isac ºi al torturilor ºi condiþiilor inumane de detenþie. Infirmeria temniþei de la Gherla l-a cunoscut când era aproape muribund, la 23 martie 1960, cu doar patru zile înainte de a trece în eternitate. Jertfei lui Ioan Isac i s-a alãturat ºi fiul sãu, preotul Nicolae Isac, implicat în acelaºi proces absurd ºi condamnat tot la temniþã grea pe viaþã; pedeapsa pãrintelui Nicolae fiind transformatã dupã trei ani de închisoare în 25 de ani de muncã silnicã. Alãturi de alte morminte anonime ale martirilor pentru credinþã ºi libertate, într-o ordine doar de Dumnezeu ºtiutã, la cimitirul Penitenciarului Gherla odihnesc ºi rãmãºiþele pãmânteºti ale acestui credincios þãran bãnãþean. Roxana DRAGOª

Un þãran de strajã credinþei ºi libertãþii
A crescut ºi s-a hrãnit cu duhul Ortodoxiei. A fost un om harnic ºi credincios, cãutând sã-L pãstreze mereu în preajma sa pe Hristos. ªi-a dorit un fiu care sã-I slujeascã Mântuitorului la Sfântul Altar. Domnul i-a ascultat rugãciunile ºi l-a întãrit sã mãrturiseascã în faptã ºi cuvânt dreapta credinþã pânã la vârsta de 63 de ani. Pentru marea sa dragoste de oameni ºi credinþã a gustat ºi din potirul muceniciei la 27 februarie 1960, pe patul infirmeriei Penitenciarului Gherla...

„Viaþa lui Ioan Isac este asemãnãtoare cu a multor þãrani bãnãþeni ºi ardeleni. A fost un om harnic ºi credincios, educându-ºi fiul în spiritul credinþei creºtin-ortodoxe ºi îndrumându-l spre cariera preoþeascã. A fost un þãran cumpãtat ºi respectat în localitatea Zlaºti, conducând cu pricepere o gospodãrie care poseda 13 hectare de pãmânt. S-a bucurat de preþuire ºi consideraþie din partea consãtenilor, datoritã exemplului personal de organizare a gospodãriei ºi a ataºamentului arãtat Bisericii Ortodoxe din care fãcea parte ºi îndeplinirea datoriilor de bun creºtin” (Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist, Ed. IBMBOR, Bucureºti, 2007, pag. 374). Conduita moralã deosebitã ºi preþuirea de care se bucura Ioan Isac în rândul consãtenilor sãi hunedoreni au generat o atitudine vãdit ostilã din partea regimului comunist, iar prestigiul de care se bucura acest þãran creºtin l-a adus în vizorul organelor Securitãþii. Oare putea un þãran creºtin, modest ºi

Pedepse ºi amenzi administrative

Cimitirul din Gherla
cumpãtat, cu doar ºase clase elementare sã distrugã autoritatea unui regim atât de atent implementat ºi securizat? Acest creºtin cu siguranþã nu putea, ci doar Hristos avea sã dãrâme la vremea potrivitã tot ce se construise prin ura ºi defãimarea semenilor ºi, implicit, a lui Dumnezeu. Securitatea a vrut sã se asigure doar cã statutul lui Ioan Isac nu va clinti comunitatea din Zlaºti ºi a recurs la câteva pedepse ºi amenzi administrative, cu rol de avertisment. „În anul 1950, a fost pedepsit de Tribunalul Civil Deva cu douã luni de închisoare pentru nesupunere la cotele obligatorii. Pentru aceeaºi faptã, consideratã ostilã politicii guvernãrii comuniste, va fi pedepsit în anii urmãtori cu mai multe amenzi administrative” (Ibidem, pag. 374375). A fost acuzat ºi de propagandã religioasã ºi anticomunistã, învinovãþirea aceasta fiind mai degrabã forþatã, întrucât Hristos ne învaþã sã ne supunem atât conducãtorilor acestei lumi cu cele ce se cuvin, cât ºi lui Dumnezeu. Astfel propaganda religioasã sau propovãduirea credinþei nu contravine nici unui regim, ci este apoliticã ºi dedicatã exclusiv mântuirii sufletelor prin urmarea lui Hristos Dumnezeu.

„Þãranul Ioan Isac a fost un om cu mai puþinã ºtiinþã de carte ºi cu un nivel mai restrâns de culturã teologicã. A trãit însã în spiritul moralei creºtine, cu un respect desãvârºit pentru dogmele fundamentale ale acesteia. Pânã la arestarea sa în 1958, a fost cântãreþ bisericesc în parohia din Zlaºti, unde oficia ca preot fiul sãu Nicolae (...). cea mai clarã dovadã a conduitei sale creºtine ºi a credinþei pe care o mãrturisea o constituie atitudinea din timpul anchetelor de la Securitate” (Ibidem, pag. 375-376).

Tatã ºi fiu arestaþi ºi condamnaþi pe viaþã

Cele nouã cugetãri fericite ale lui Isus, fiul lui Sirah
Dupã alungarea din Rai, omul a pãstrat în inima sa promisiunea mesianicã din protoevanghelie: „Duºmãnie voi pune între tine ºi el, între sãmânþa ta ºi sãmânþa lui, tu îi vei zdrobi capul, iar el îþi va înþepa cãlcâiul” (Fac. 3, 15). Aceastã promisiune a fost reactualizatã în Vechiul Testament prin prooroci ºi profeþi, dar ºi prin regi ºi judecãtori. Este interesant de observat cã înainte de venirea Mesiei în persoana lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, revelaþia divinã cuprinsã în Sfânta Scripturã a Vechiului Testament vorbeºte despre douã personalitãþi ce purtau numele Isus, fãrã a se înþelege aici cã „Dumnezeu mântuieºte” lumea prin unul sau altul dintre ei: judecãtorul Iosua, cel care urmeazã lui Moise la conducerea poporului evreu, ºi Isus fiul lui Sirah, numit ºi Ecleziasticul, autorul memorabilei cãrþi de înþelepciune ce face parte din corpusul Filosofiei Sapienþiale. Gândirea luminatã de Duhul lui Dumnezeu a Ecleziasticului (asemenea ºi celei a Ecleziastului) este un adevãrat prolog sau, mai degrabã, o autenticã pregustare a înþelepciunii Fiului lui Dumnezeu înomenit, Iisus Hristos. Pentru a demonstra aceasta, m-am oprit asupra celor nouã cugetãri fericite exprimate de Isus Sirah (Înþelepciunea lui Isus Sirah, 5, 9-14). 1. Fericit este omul care are bucurie de fii. 2. Fericit este cel care trãieºte ºi vede cãderea vrãjmaºilor. 3. Fericit este cel care locuieºte cu femeie înþelegãtoare. 4. Fericit este omul care cu limba n-a alunecat. 5. Fericit este omul care n-a slujit celui mai puþin vrednic decât sine. 6. Fericit este cel care a aflat înþelepciunea. 7. Fericit este cel care o grãieºte la urechile celor care o ascultã. 8. Mare este cel care are înþelepciune. 9. Teama de Dumnezeu este cea mai mare virtute. Privind per ansamblu cugetãrile Ecleziasticului, acestea ne trimit la înþelepciunea ºi pildele Ecleziastului, unde fericirea are o dimensiune eminamente teluricã. Folosirea atributului „fericit” la singular ne sugereazã atât o unitate între om ºi Dumnezeu, dar ºi o unilateralitate, în sensul unei orientãri numai asupra acestei relaþii ºi mai puþin asupra comuniunii cu semenul. Dimensiunea imanentã a relaþiei sub aspectul fericirii priveazã semenul sau aproapele de statutul de fiinþã, reducându-l la cel de obiect. Astfel, omul este fericit pentru cã are sau deþine fii buni ºi soþie înþelegãtoare, toate ca o binecuvântare primitã de la Cel de Sus (cugetarea fericitã 1 ºi 3) . El are prieteni ºi duºmani, pe cei dintâi iubindu-i ºi preþuindu-i, pe ceilalþi supunându-i sau dominândui, veselindu-se de degradarea lor (cugetarea fericitã 2). El nu poate accepta de la înãlþimea demnitãþii sale sã se supunã unuia mai slab, mai puþin dotat intelectual sau mai puþin virtuos decât el (cugetarea fericitã 5). Stima de sine frizeazã aici mândria. Se observã totuºi un salt de la fericirea determinatã de deþinerea de bunuri prezentã în teologia presapienþialã ºi fericirea ecleziasticului în raport cu fiinþele din jurul sãu, chiar dacã acestea sunt declasate obiectual. Fericirea este alimentatã ºi de cultivarea unor virtuþi: înfrânarea limbii (cugetarea fericitã 4), înþelepciunea (cugetãrile fericite 6,7,8) ºi frica de Dumnezeu (cugetarea fericitã 9). Pentru Isus Sirah fericirea este o stare existenþialã hic et nunc. Ea este un amestec de virtuþi ºi posesii, care satisfac existenþa umanã în raport cu Dumnezeu doar aici pe pãmânt. Pomenit o singurã datã, Dumnezeu ni se prezintã mai mult ca un suveran Cãruia, pentru a putea sã guºti adevãrata fericire, trebuie sã îi manifeºti ascultare ºi supunere cu fricã ºi cutremurare. Frica de Dumnezeu pusã în capul virtuþilor, ce duc la fericirea pãmânteascã, are o strânsã legãturã cu Dreptatea divinã ºi mai puþin cu celelalte atribute ale aseitãþii lui Dumnezeu. Cele nouã gânduri fericite ale lui Isus fiul lui Sirah se înscriu în viziunea sapienþialo-moralã specific vetero-testamentarã, demonstrându-ne prin plusul de virtuþi puse în slujba fericirii cât de aproape era omenirea pentru primirea celor nouã fericiri rostite de Iisus Fiul lui Dumnezeu. Pr. Napoleon Nicolae DABU

Plânsurile Sfântului Efrem Sirul
Plânsul de joi seara
Vai mie, vai mie! Mã sfiesc de cei ce acum se sfiesc de mine, ca nu cândva sã mã ruºinez de dânºii pentru pãcatele mele cele ascunse. Mã ruºinez de cei ce m-au nãscut pe mine, ca nu cândva sã mã osândeascã pe mine, cel ce m-am fãgãduit cele mai presus de lume. Ca vãduva aceea voiesc sã mã fac, care, îndelung supãrând pe judecãtorul, ºi-a dobândit scopul; ºi ca prietenul cel obraznic voiesc sã mã arãt cãtre Tine, Cel ce eºti preabun ºi singur Stãpân, ca sã întorci sufletul meu, cel ce întru pãcate a fost robit. Acela pâine a cerut spre mâncare, iar eu dezlegare a sufletului de ostenealã; acela hranã trupului a cerut, iar eu zidire de-a doua a sufletului.

5

Argeºul Ortodox

Liturgicã
Sunt toate sâmbetele din perioada Postului Mare zile de pomenire a morþilor?
Conform rânduielii ºi tradiþiei respectate de Biserica Ortodoxã, ziua sãptãmânalã de pomenire a morþilor este sâmbãta. În aceastã zi, la unele slujbe din cadrul celor ºapte laude (miezonoptica de sâmbãtã), ca ºi în unele cãrþi de cult (Octoihul) existã cântãri ºi rugãciuni anume alcãtuite ºi rânduite pentru pomenirea morþilor. Între aceste sâmbete, douã sunt destinate pomenirii generale a morþilor ºi anume cea dinaintea Duminicii lãsatului sec de carne sau a Înfricoºatei Judecãþi ºi cea dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt, amândouã având denumirea de Moºi, adicã zile în care facem pomenirea pãrinþilor, moºilor ºi strãmoºilor adormiþi întru Domnul. Ele se mai numesc Moºii de iarnã ºi Moºii de varã ºi sunt respectate în toate Bisericile Ortodoxe. În unele biserici ortodoxe ºi în unele pãrþi ale Bisericii Ortodoxe Române existã în practicã ºi o sâmbãtã a Moºilor de toamnã, care nu este menþionatã în cãrþile de slujbã ºi de aceea data ei este diferitã, de la o zonã la alta. La aceasta se mai adaugã pomenirea generalã a morþilor de la 6 august, din ziua de marþi dupã Duminica Tomii, cunoscutã ºi sub numele de Paºtele blajinilor, din Joia Înãlþãrii Domnului, când se pomenesc, de regulã, eroii ºi din zilele de hramuri de biserici.

2008 - Anul Sfintei Scripturi

IISUS HRISTOS,
Fiul lui Dumnezeu întrupat, Ziditorul, Mântuitorul ºi rãsplãtitorul lumii
Dumnezeu va „rãsplãti” pe cei care vor cãlca porunca Sa, prin pierderea moºtenirii mântuirii. Cei indiferenþi, cei nepãsãtori faþã de mântuirea adusã ºi propovãduitã nouã de Însuºi Domnul Iisus Hristos nu vor scãpa nepedepsiþi: „ªtiu faptele tale; cã nu eºti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcã eºti cãldicel - nici fierbinte, nici rece - am sã te vãrs din gura Mea” (Apocalipsa III, 15-16). doar pe pãmânt, ci ºi în ceruri. Biserica nu este doar pe pãmânt, ci ºi în ceruri, cãci ea este viaþa de comuniune a Sfintei Treimi cu oamenii prin Hristos în Duhul Sfânt. Arhiereul Hristos aduce necontenit în Bisericã prin Duhul Sfânt harul lui Dumnezeu din cer. Euharistia eclesiologicã, specificã neo-ortodoxiei contemporane, minimalizeazã coborârea neîncetatã a lui Hristos din cer prin Duhul Sfânt în Bisericã, prezenþa realã ºi coborârea Lui prin Duhul Sfânt în Euharistie atunci când dã prioritate logicã Euharistiei în faþa Treimii iconomice, ºi epiclezei Bisericii. Dacã orice arhiereu este pus sã aducã daruri ºi jertfe este nevoie ca ºi Acest arhiereu, adicã Hristos, sã fi avut ce sã aducã. El nu aduce daruri ºi jertfe primite de la cei pãcãtoºi ºi prin aceasta nefolositoare pentru mântuirea veºnicã, ci aduce „de sus” ºi nu de pe pãmânt darurile nesfârºit de bogate ale lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Dacã Hristos ar fi rãmas doar pe pãmânt nu ar fi fost preot sau arhiereu fiindcã dupã cuvintele Sfântului Apostol Pavel aici sunt aceia care aduc darurile potrivit legii (Evrei VIII, 4). Hristos Arhiereul Suprem ºi Jertfa Supremã este prin aceasta Mijlocitorul unui Nou Testament ai cãrui moºtenitori vor fi cei care vor primi moºtenirea iertãrii pãcatelor ºi a comuniunii veºnice cu Hristos. Pr. prof. dr. Ion POPESCU Facultatea de Teologie Ortodoxã „Sfânta Muceniþã Filoteia”

6

Cât priveºte sâmbetele din perioada Postului Mare, conform rânduielilor tipiconale din Triod ºi structurii slujbelor din aceste sâmbete, numai sâmbetele a doua, a treia ºi a patra sunt socotite ca zile de pomenire generalã a morþilor, celelalte sâmbete din Postul Mare ºi anume: prima, a cincea, a ºasea ºi a ºaptea sunt consacrate pomenirii altor evenimente sau persoane sfinte din viaþa Bisericii. Aºa, de exemplu, în prima sâmbãtã se face pomenirea Sfântului Mucenic Teodor Tiron pentru faptul cã el a salvat pe creºtini de la închinarea la idoli prin folosirea grâului fiert, pomenirea calendaristicã a sfântului având loc în ziua de 17 februarie. Sâmbãta a cincea este consacratã cinstirii speciale a Maicii Domnului prin slujba Deniei Acatistului Buneivestiri, iar a ºasea face pomenire de învierea de cãtre Mântuitorul Hristos a lui Lazãr cel mort de patru zile, înainte de Patimi, ca o încredinþare a Învierii Sale ºi a celei de obºte, dreptul Lazãr fiind pomenit calendaristic la 6 octombrie. Sâmbãta a ºaptea aminteºte de punerea ºi ºederea în mormânt a Mântuitorului Hristos. În practicã, în toate sâmbetele din Postul Mare se fac pomeniri generale ale morþilor, cu excepþia celei de a ºaptea, credincioºii având obiceiul sãrindarelor, adicã al pomenirii morþilor pe perioada de 40 de zile cât dureazã postul, urmând ca încheierea acestor pomeniri sã se facã nu sâmbãta, ci în Joia Patimilor, când în biserici sãvârºim Liturghia Sf. Vasile cel Mare. Pânã nu demult, toate sâmbetele din Postul Mare erau trecute ºi în calendar ca zile de „pomenire a morþilor”, ceea ce este greºit. Din punct de vedere liturgic ºi tipiconal sunt îndreptãþite la aceastã denumire numai sâmbetele a doua, a treia ºi a patra. Practica de parohie aratã însã cã pomenirea morþilor ºi în celelalte sâmbete este aproape îndãtinatã. Socotim cã pomenirea generalã a morþilor în fiecare sâmbãtã din Postul Mare nu este un lucru rãu, deºi nu este prevãzutã de tipic, ºi ea se înscrie în atmosfera specificã acestei perioade de pregãtire pentru întâmpinarea dupã cuviinþã a sãrbãtorii Învierii Domnului, când credincioºii se preocupã mai mult de sufletele celor rãposaþi, ajutându-i cu rugãciunea ºi cu milostenia. Faptul cã nu toate sâmbetele din Pãresimi sunt menþionate ca zile de pomenire a morþilor este un lucru corect, fãrã ca aceasta sã împiedice sãvârºirea slujbelor de pomenire generalã a morþilor ºi în celelalte sâmbete, dupã cum nu poate nici obliga pe credincioºi la practica de a pomeni pe morþi în toate sâmbetele din Pãresimi. Pr. prof. dr. Nicoale D. NECULA, Tradiþie ºi înnoire în slujirea liturgicã, Ed. Episcopiei Dunãrii de Jos, Galaþi, 1996, pag. 281

Fiul lui Dumnezeu nãscut din veci din Tatãl este slava lui Dumnezeu Tatãl, chipul fiinþei Lui. Toate prin El s-au fãcut ºi fãrã de El nimic nu s-a fãcut din ce s-a fãcut (Ioan I, 1, 3). El, Cuvântul lui Dumnezeu, Fãcãtorul ºi Atotþiitorul fãpturii vãzute ºi nevãzute þine toate în existenþã cu cuvântul puterii Sale. Sãvârºind prin Sine Însuºi curãþirea pãcatelor noastre a ºezut de-a dreapta Tatãlui fãcându-se mai presus de îngeri întrucât a moºtenit un nume mai presus de ei. El a creat lumea în timp sau la începutul timpului. Cerul ºi pãmântul vor trece ºi vor pieri (Matei XXIV, 35), dar Dumnezeu este veºnic: „Mai înainte de ce s-au fãcut munþii ºi s-a zidit pãmântul ºi lumea, din veac ºi pânã în veac eºti Tu” (Psalmul LXXXIX, 2). Întemeierea (crearea) cerului ºi a pãmântului precum ºi sfârºitul lor sunt lucruri ale lui Dumnezeu ºi sunt fãcute prin voia ºi cuvântul puterii Sale. Fiul lui Dumnezeu împreunã veºnic ºi coetern cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt S-a fãcut om, S-a înomenit prin întrupare. El s-a fãcut om ºi nu înger: „Cãci, intradevãr, nu a luat firea îngerilor, ci sãmânþa lui Avraam a luat” (Evrei II, 16). Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ºi Fiul Omului S-a aºezat de-a dreapta Tatãlui, ridicând firea noastrã deasupra îngerilor. Cãci „cãruia dintre îngeri a zis Dumnezeu vreodatã: «ªezi de-a dreapta Mea pânã când voi pune pe vrãjmaºii tãi aºternut picioarelor Tale»” (Evrei I, 13). El, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Moºtenitorul împãrãþiei cerurilor, prin actele Sale mântuitoare îi face prin Duhul Sfânt pe cei ce cred în El împreunã moºtenitori ai împãrãþiei. Aºadar îngerii care slujesc lui Dumnezeu slujesc ºi oamenilor ca moºtenitori ai mântuirii înfãptuitã de Hristos: „Îngerii oare nu sunt toþi duhuri slujitoare, trimise ca sã slujeascã, pentru cei ce vor fi moºtenitorii mântuirii?” (Evrei I, 14). În revelaþia dumnezeiascã descoperitã direct prin Fiul, împãrtãºitã ºi interpretatã prin îngeri, se vãdeºte iubirea, dar ºi dreptatea lui Dumnezeu. Dreptatea lui Dumnezeu grãitã prin îngeri, ca descoperire a adevãrului sau bunãtãþii (iubirii) lui Dumnezeu în lume, trebuie împlinitã. Adevãrul absolut al lui Dumnezeu înþeles ca iubire ºi dreptate s-a comunicat în lume ca poruncã fiindcã prin sine însuºi adevãrul este imperativ. Cãlcarea poruncii este duºmãnie faþã de tot ceea ce a fãcut Dumnezeu prin Fiul Sãu în lume pentru ca oamenii sã fie moºtenitori ai mântuirii: „Cãci, dacã s-a adeverit cuvântul grãit prin îngeri ºi orice cãlcare de poruncã ºi orice neascultare ºi-a primit dreapta rãsplãtire” (Evrei II, 2). În virtutea dreptãþii Sale

Iisus Hristos Arhiereul Suprem ºi Jertfa Supremã
În Vechiul Testament arhiereul luat dintre oameni este pus pentru oameni spre a aduce daruri ºi jertfe lui Dumnezeu pentru iertarea pãcatelor. Mijlocirea arhiereilor Vechiului Testament cãtre Dumnezeu se face zilnic datoritã slãbiciunilor ºi pãcatelor acestora ºi ale poporului. Jertfele Vechiului Testament, ca tipuri reale ale jertfei lui Hristos sunt neputincioase neputând aduce izbãvirea poporului de pãcat. Hristos este Arhiereul Suprem „osebit” de cei pãcãtoºi fãrã rãutate ºi fãrã de patã ºi mai presus decât cerurile (Evrei VII, 26). El a intrat o singurã datã în Sfânta Sfintelor, nu în fiecare zi precum arhiereii Vechiului Testament ºi nu cu sânge de þapi ºi de viþei ci cu însuºi Sângele Sãu ºi a dobândit o veºnicã rãscumpãrare (Evrei IX, 12). Cãci dacã sângele þapilor ºi al viþeilor stropind pe cei spurcaþi îi sfinþeºte curãþindu-le trupul, Iisus Hristos prin Duhul Sfânt S-a adus pe Sine jertfã ca prin Sângele Sãu sã curãþeascã nu trupul, ci cugetul oamenilor de faptele cele moarte ale pãcatelor. Jertfa supremã a lui Hristos prin Sângele Sãu are efect o datã pentru totdeauna asupra locului central ºi primar al faptelor pãcãtoase ºi anume gândul sau cugetul omului. Iisus Hristos Arhiereul Suprem ºi Jertfa Supremã este Mijlocitorul unui Nou Testament ºi moºtenitorul împãrãþiei Cel care prin Duhul Sãu cel Sfânt îi face pe cei ce cred în El împreunã-moºtenitori ai iertãrii pãcatelor. Arhieria (slujirea) lui Hristos Cel aºezat de-a dreapta tronului slavei este lucrãtoare în ceruri. Fiul lui Dumnezeu, Cortul cel nefãcut de mânã omeneascã, aºa cum L-a vãzut Moise pe Muntele Sinai, este El Însuºi slujitor Altarului ºi Cortului cel adevãrat, care l-a înfipt Dumnezeu ºi nu omul (Evrei IX, 2). Originea ºi temelia Bisericii sunt în Dumnezeu, în Sfânta Treime. Pe pãmânt Biserica este adunare în unire cu capul ei, cu Hristos, care este deopotrivã în cer de-a dreapta Tatãlui, în Bisericã în calitate de Cap al ei ºi pe masa sfintelor altare Hristos Euharistic. Dupã Sfântul Apostol Pavel Hristos nu este Arhiereu

Plânsurile Sfântului Efrem Sirul
Plânsul de vineri seara
Înfricoºatã este cu adevãrat, o, suflete, sosirea de faþã a morþii celor împãtimiþi, ºi pãcãtoºilor ºi trândavilor, ºi celor ce nu se sârguiesc sã petreacã cu curãþie întru aceastã viaþã deºartã. Cãci lucrãtorii ºi nevoitorii cei desãvârºiþi se bucurã în ceasul despãrþirii, vãzând înaintea ochilor osteneala cea mare a nevoinþei, a privegherilor, a ajunãrilor, a metaniilor, a rugilor, a lacrimilor, a sacului lor. Saltã sufletul lor, cãci se îndeamnã sã se ducã la odihnã din casa trupului, iar pãcãtosului îi este scârbã preacumplitã în ceasul despãrþirii lui, cãci vede înaintea ochilor lui lenevirea sa, neînfrânarea, trândãvia, materia multei agoniseli; însã nu i se îngãduie nicidecum sã grãiascã ceva, cãci cu asprime porneºte porunca.

Argeºul Ortodox

Multe au pãtimit mucenicii lui Hristos pe acest pãmânt. Însã durerile lor s-au transformat în rugãciuni de mijlocire pentru noi, pãcãtoºii, în împãrãþia lui Dumnezeu. În secolele III-IV, o slujnicã creºtinã în casa unei stãpâne evreice a avut multe de suferit pentru credinþa în Hristos. Persecutatã îndelung de stãpânã, bãtutã ºi întemniþatã, îºi dã suflul pãmântesc ca mãrturisitoare, fiind aruncatã de pe zidurile închisorii. Ajunge astfel la Tronul cel Veºnic ca Sfânta Muceniþã Matroana din Tesalonic. Mai târziu, unul dintre episcopii cetãþii sale, Alexandru, a zidit o bisericã în numele sfintei, aºezând acolo cinstitele ei moaºte. Desele ºi diferitele atacuri la adresa Bisericii lui Hristos ne duc cu gândul la ereziile primelor veacuri. Printre acestea ºi iconoclasmul – lupta împotriva sfintelor icoane. Dacã azi ne închinãm cu evlavie în faþa acestor comori ale cultului ortodox, datorãm acest lucru atâtor sfinþi pãrinþi ºi mãrturisitori ai dreptei credinþe. Printre aceºtia, Cuvioºii ªtefan Mãrturisitorul ºi Ilarion cel Nou, trãitori în secolele VIII-IX. Primul a fost stareþul Mânãstirii Triglia, a fost persecutat ºi întemniþat pentru cã nu a vrut sã renunþe la cinstirea sfintelor icoane. A murit în exil, bolnav, dar neclintit în dreapta credinþã. Prea Cuviosul Ilarion a fost fãcãtor de minuni încã din viaþã, izgonind prin cuvânt animalele ºi insectele dãunãtoare, potolind grindina, aducând ploaie la bunã-vreme ºi vindecând mulþi bolnavi. Mânãstirea în care vieþuia a fost atacatã în Joia Mare, icoanele au

27 martie

Pilde de sfinþenie

Sinaxarul sãptãmânii
fost distruse, iar 42 dintre cãlugãri au fost închiºi ºi bãtuþi. În urma chinurilor, stareþul Ilarion a murit ca mãrturisitor al dreptei cinstiri a lui Dumnezeu. Sfântul Mucenic Marcu, episcopul Aretusiei, este o altã pildã de rãbdare ºi stãruinþã în credinþã. În timpul împãratului Iulian Apostatul (361-363), s-a încercat restaurarea credinþei pãgâne în detrimentul adevãratei credinþe creºtine care abia câºtigase libertate de exprimare în timpul lui Constantin cel Mare (Edictul de la Milan, 313). Sfântul Marcu, nãscut în vremea marelui Constantin, era episcop al Aretusiei, în Sicilia, aproape de Siracuza. Neputând fi convins de pãgâni sã renunþe la creºtinism, a fost persecutat cât timp a domnit Iulian Apostatul, dar nu a abdicat de la credinþã. Mai mult, mulþi dintre persecutorii sãi au renunþat la pãgânism, devenind creºtini. Dupã moartea împãratului apostat, bãtrânul episcop Marcu a revenit în scaun dar, la scurtã vreme, într-o zi de 29 martie, a murit. Pe sfântul originar din Palestina veacului VI creºtin, monah cu viaþã îmbunãtãþitã, cu o vastã culturã, bun cunoscãtor al învãþãturii creºtine, dar ºi al ºtiinþelor profane, îl cunoaºtem astãzi drept Ioan Scãrarul. Pentru erudiþia sa i s-a spus mai întâi Scolasticul, apoi – pentru vieþuirea sa aleasã din Sinai – i s-a spus Sinaitul. Scãrarul a fost numit pentru minunata sa carte a urcuºului duhovnicesc, intitulatã „Scara”, concluzie a întregii sale vieþuiri ºi ºtiinþe, în care, prin sfaturi simple, s-a strãduit sã le arate oamenilor treptele cãii spre împãrãþia cerurilor. Sfântul Acachie episcopul ºi Sfântul Veniamin diaconul au trãit în vremea împãratului Teodosie cel Mic (408-450). În urma unei invazii persane, episcopul Acachie a distrus un templu al acestora, ridicat de ei în

29 martie

teritoriile cucerite. Întemniþat de perºi, episcopul refuzat sã rezideascã templul distrus, motiv pentru care a fost lãsat sã moarã în închisoare. Împreunã cu Acachie au murit în temniþã diaconul Veniamin ºi alþi nouã martiri creºtini.

Plânsurile Sfântului Efrem Sirul
Plânsul de sâmbãtã seara
Primeºte, Stãpâne, ºi auzi spurcata ºi nevrednica mea cerere, Cel ce mântuieºti pe toþi cei ce nãdãjduiesc întru Tine, Cel ce nu Te întorci despre cererea pãcãtoºilor, Cel ce dai mâna celui ce zace jos. Povãþuieºte-mã pe mine la frica Ta. Dã-mi mie lacrimi de umilinþã, pocãinþã spre mântuire aducând, cãci cãtre Tine, Doamne, m-am îndreptat din pântecele maicii mele; ºi sã nu mã lepezi pe mine de la faþa Ta, cã multe sunt îndurãrile Tale peste cei ce cheamã numele Tãu întru adevãr; cã bine eºti cuvântat în vecii vecilor. Amin.

Sfânta Maria Egipteanca este pildã de adevãratã pocãinþã ºi un grãitor exemplu al puterii lui Dumnezeu care schimbã sufletele oamenilor. Dupã ce a trãit 17 ani practicând prostituþia, a dorit într-o zi sã intre în bisericã sã se închine Sfintei Cruci a Mântuitorului la praznicul acesteia. A fost însã opritã la uºa bisericii de o mânã nevãzutã. S-a rugat atunci Maicii lui Hristos sã îi permitã sã intre, cu fãgãduinþa cã îºi va schimba viaþa. ªi atâta s-a înãlþat prin nepãtimire, cã trecea ºi apa Iordanului pe deasupra ºi, când stãtea pe pãmânt la rugãciune, era ridicatã ºi înãlþatã în sus. S-a nevoit patruzeci ºi ºapte de ani în pustie, neavând pe nici un om ca sã o vadã, fãrã

1 aprilie

28 martie

30 martie

numai pe Dumnezeu. Sfântul Zosima, duhovnicul ei, este prãznuit la 4 aprilie. Doi fraþi strãlucesc azi între filele timpului consemnat în calendare, dar ºi în împãrãþia lui Dumnezeu: Sfinþii Mucenici Amfian ºi Edesie. Înaintea trecerii lor au îndurat chinuri inimaginabile. Au propovãduit pe Hristos în faþa autoritãþilor ºi au fost pedepsiþi prin bãtãi ºi cãlcãri în picioare, membrele lor au fost unse cu ulei ºi arse, apoi au fost aruncaþi în adâncurile mãrii, zdrobind prin tãria credinþei lor trufia torþionarilor. Gabriela SAFTA

2 aprilie

31 martie

Cum mor cuvioºii
Sfânta Maria era o desfrânatã vestitã din Egipt. Însã minunata milostenie a lui Dumnezeu a gãsit rãspuns în inima ei, astfel, aceastã fericitã femeie s-a retras în pustia Iordanului, unde a trãit zeci de ani – tot restul vieþii sale – în rugãciune ºi post sever ºi prin pocãinþa ei a primit sfinþenia sufletului ºi a trupului. În textul care urmeazã, avva Zosima abia o împãrtãºise cu Preacuratele Taine, iar Sfânta îi spune: „Iartã-mã, avva, ºi te rog sã-mi împlineºti ºi o altã dorinþã: deocamdatã mergi la mãnãstire, cu pacea Domnului, însã anul viitor sã vii iarãºi la râul acela unde ne-am întâlnit, ºi ne vom revedea, dupã voia lui Dumnezeu”. El i-a rãspuns: „Mãcar de-ar fi fost cu putinþã sã te urmez de acum ºi sã vãd încontinuu cuviosul tãu chip; împlineºte-mi însã ºi mie o rugãminte: sã mãnânci din puþina hranã pe care am adus-o aici”. ªi, spunând acestea, îi arãtã Sfintei coºul pe care-l avea cu el. Atunci ea a atins cu vârful degetelor lintea ºi dupã ce a luat trei boabe le-a mâncat, spunând cã este îndeajuns harul Sfântului Duh pentru a-ºi întreþine sufletul, fãrã sã fie lipsitã de nimic. Apoi i-a zis iarãºi pãrintelui: „Roagã-te, în numele Domnului, roagã-te pentru mine, ºi în rugãciunea ta sã-þi aduci pururi aminte de ticãloºia mea”. Atunci el, atingând picioarele Sfintei, i-a cerut stãruitor, cu ochii plini de lacrimi, sã se roage pentru Bisericã, pentru þarã ºi pentru el. Dupã aceea, suspinând ºi îndurerându-se, a lãsat-o sã plece, cãci nu îndrãznea so reþinã prea mult. Sfânta, dupã ce a pecetluit Iordanul cu semnul crucii, l-a traversat umblând pe apã, ca ºi mai înainte. Pãrintele s-a întors la mãnãstire, având în inima lui bucurie ºi fricã mare ºi osândindu-se pe sine cã n-a încercat sã afle numele Sfintei; nãdãjduia însã cã avea sã-l afle anul urmãtor. Dupã un an, pãrintele s-a dus în pustie, ca sã vadã iarãºi acea priveliºte minunatã. Dupã ce a umblat prin

Sfânta Maria Egipteanca
(secolul V)
pustie ºi a dat de semnele care arãtau cã se afla în locul potrivit, se uita în dreapta ºi-n stânga, întorcându-ºi privirea în jur ca un vânãtor experimentat care cautã sãºi afle vânatul. Însã, nevãzând pe nimeni, a început sã plângã amarnic ºi, ridicându-ºi privirea, se ruga ºi zicea: „Aratã-mi, Stãpâne, comoara Ta, pe care nimeni n-o poate fura ºi pe care ai ascuns-o bine în pustia aceasta; aratã-mi, Te implor, îngerul cu trup de om, pentru care lumea aceasta este nevrednicã”. ªi, dupã ce s-a rugat în felul acesta, a mers în locul de lângã râu; ºi pe când stãtea acolo, a vãzut-o în partea de rãsãrit pe Sfânta care era moartã, cu mâinile încruciºate cum se cuvine ºi cu trupul într-o asemenea poziþie încât sã vadã rãsãritul. Atunci el s-a apropiat alergând ºi i-a spãlat cu lacrimi tãlpile, cãci nu îndrãznea sã atingã nicio altã parte a trupului ei. Dupã ce a plâns vreme îndelungatã ºi a cântat tropare potrivite acestei împrejurãri, a rostit rugãciunea de înmormântare ºi se gândea: „Oare este bine sã-i îngrop trupul? Nu cumva Sfintei nu-i va plãcea acest lucru?” ªi, în vreme ce cugeta aºa, a vãzut lângã capul ei niºte cuvinte sãpate în pãmânt, care spuneau urmãtoarele: „Îngroapã, avva Zosima, în acest loc trupul smeritei Maria; dã pãmântului ce este al lui ºi roagã-te mereu la Domnul pentru mine; m-am sãvârºit în prima zi a lunii Farnuthi, dupã denumirea egipteanã, ºi pe care romanii o numesc aprilie, dupã terminarea Cinei celei de Tainã”. Aºadar, pãrintele, citind aceste cuvinte, s-a bucurat deoarece aflase numele Sfintei. ªi-a dat seama atunci cã Sfânta Maria, dupã ce s-a împãrtãºit anul trecut cu Sfintele Taine, a venit îndatã în locul acela ºi s-a sãvârºit. Iar drumul pe care pãrintele Zosima îl strãbãtuse în douãzeci de zile, fericita Maria îl strãbãtuse

într-un ceas ºi apoi plecase degrabã lângã Dumnezeu. Slãvindu-L aºadar pe Dumnezeu ºi udându-ºi trupul cu lacrimi, ºi-a spus sieºi: „Sãrmane Zosime, e vremea sã împlineºti de-acum ce þi s-a poruncit, dar cum vei sãpa groapã fãrã sã ai nicio unealtã la îndemânã?” ªi, pe când spunea acestea, a vãzut puþin mai încolo un bãþ mic aruncat în pustie, pe care l-a luat în mânã ºi a început sã sape. Însã întrucât pãmântul era sec, pãrintele nu putea deloc sã înainteze, doar se ostenea ºi sudoarea îi curgea fãrã sã reuºeascã nimic. Atunci a suspinat puternic, din adâncul inimii sale, ºi, ridicându-ºi capul, vãzu un leu mare care stãtea lângã Sfânta ºi-i lingea tãlpile picioarelor. Vãzând fiara aceea, a fost cuprins de fricã ºi groazã, aducându-ºi aminte de cuvintele Sfintei, care-i spusese cã n-a întâlnit niciodatã vreun animal în pustia aceea. Dupã ce ºi-a fãcut semnul sfintei cruci ºi ºi-a alungat frica, a crezut cu toatã tãria cã puterea Sfintei îl va pãzi. Atunci leul a început sã se gudure pe lângã pãrinte, dând din coadã, aproape salutându-l prin miºcãrile ºi prin purtarea sa. Iar Zosima i-a spus leului: „Leule, deoarece eu sunt bãtrân ºi n-am puterea sã sap groapa asta, ºi nici nu am unealtã potrivitã acestei munci, ºi pentru cã nu mã pot întoarce o distanþã atât de mare ca sã iau unealta care trebuie, fã tu aceastã treabã cu ghearele tale, ca sã încredinþãm iarãºi pãmântului trupul Sfintei. N-a apucat sã termine, cã îndatã leul, cu labele din faþã, a sãpat o groapã atâta cât sã încapã în ea trupul Sfintei. Aºadar, dupã ce pãrintele i-a spãlat iarãºi cu lacrimi picioarele Sfintei Maria ºi dupã ce a rugat-o stãruitor sã se roage pentru toþi, a acoperit trupul cu pãmânt, de faþã fiind ºi leul. ªi trupul îi era gol, ca ºi mai înainte, purtând doar acea hainã veche ºi gãuritã pe care i-o pusese pãrintele Zosima pentru a-i acoperi unele pãrþi ale ei. Atunci, pe când pãrintele pleca, leul s-a dus spre inima pustiei blând ca o oaie. Zosima s-a întors, binecuvântându-L ºi lãudându-L pe Hristos, Dumnezeul nostru. Când a ajuns iarãºi la mãnãstire, le-a povestit monahilor tot ce se întâmplase, fãrã sã ascundã nimic din cele pe care le-a vãzut ºi auzit. (Viaþa Sfintei Maria Egipteanca). Cum mor cuvioºii, Ed. Egumeniþa, Galaþi, 2007, pag. 86

7

C M Y K

Argeºul Ortodox

De Bunavestire,

Marºul Vieþii la Timiºoara

Plânsurile Sfântului Efrem Sirul
Plânsul de duminicã seara
Nãscãtoare de Dumnezeu Fecioarã, Maica lui Dumnezeu, uºã cereascã ºi chivot, mântuire întemeiatã te-am câºtigat pe tine. Mântuieºte, mântuieºte-mã, Stãpânã, în dar. Legiuni de îngeri în Ceruri de multe ori suspinã pentru mine, ca nu cumva sã rãpeascã fãrã de veste sufletul meu ºi sã merg în curgerile focului. Legiuitori Apostoli înfricoºaþi, ºezând pe scaune împreunã cu Judecãtorul, Îngeri cu paloºe prea într-armaþi ºi înfiorãtori vor despãrþi inimile pãcãtoºilor. Atunci se va tângui toatã suflarea, cã nu vor avea margini, vai, muncile cele cumplite. Apucã mai înainte pe toate acestea, suflete, urmând tânguirea curvei. Izbãveºte-mã atunci, Mântuitorule, de înfricoºata groazã a muncilor celor înfiorãtoare. Pe Tine Te laudã neîncetat Heruvimii ºi Serafimii cei ce în patru chipuri se poartã. Cetele cele cereºti slujindu-Þi, Te laudã pe Tine, Treime întru o unime. Luminã nenãscutã eºti, Pãrinte, ºi împreunã fãrã de început ai pe Fiul Tãu; de-a pururi împreunã vecuitor ai pe Duhul Tãu, Care dãruieºte tuturor suflare de viaþã, ca un milostiv ºi milosârd ºi bun. Cu rugãciunile Mucenicilor, ºi ale Proorocilor, ale Apostolilor, ale Cuvioºilor, ale Ierarhilor, primeºte ºi glasurile noastre. Pãrinte mai presus de Ceruri, Doamne, slavã Þie; Cãruia Þi se cuvine slava ºi stãpânirea, împreunã cu Prea Sfântul, ºi Bunul, ºi De viaþã fãcãtorul Tãu Duh, acum ºi pururi, ºi în vecii vecilor. Amin.

Sãrbãtoarea Buneivestiri a reprezentat ºi Ziua Copilului Nenãscut, sãrbãtoritã în plan internaþional de organizaþiile pro-life. Marþi, 25 martie, a avut loc la Timiºoara Marºul Vieþii, organizat de Asociaþia Darul Vieþii, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Nicolae, Mitropolit al Banatului, Prea Sfinþitului Paisie, Episcop vicar de Timiºoara, ºi a Prea Sfinþitului Alexandru, Episcop greco-catolic de Lugoj. La ora 13.00 s-au întâlnit grupurile pe treptele Catedralei Ortodoxe din Timiºoara. Au urmat scurte cuvântãri ale liderilor diferitelor confesiuni creºtine, precum ºi ale unor parlamentari. Participanþii au pornit apoi într-o procesiune tãcutã pe traseul: Primãrie – Prefecturã – înapoi în faþa Catedralei. Redacþia

Aspecte uitate din istoria Bisericii ºi a neamului românesc
În primul deceniu al secolului al XX-lea în rândul clerului ºi al credincioºilor români din Basarabia s-a înregistrat o viguroasã miºcare de redeºteptare naþionalã. În 1905 s-a cerut introducerea limbii române în Bisericã ºi ªcoalã, în Seminarul din Chiºinãu, publicaþii proprii, reînfiinþarea tipografiei eparhiale ºi altele. Reprezentantul absolutismului ierarhic rusesc, arhiepiscopul Serafim Ciciagov a împiedicat însã satisfacerea celor mai multe revendicãri româneºti. În 1906 s-a reînfiinþat doar tipografia, care a imprimat mai multe cãrþi de slujbã ºi „Vieþile Sfinþilor” în limba românã în tiraje foarte importante. La 25 ianuarie 1908, cu sprijinul binevoitorului episcop rusofon Vladimir, a apãrut primul numãr din revista româneascã „Luminãtorul”, care va continua sã fie editatã pânã în timpul celui de-al doilea Rãzboi Mondial. Din poezia-program „Sã fie luminã”, cuprinsã în filele primei apariþii, meritã sã fie reþinute câteva strofe de un adânc înþeles: „Luminã fie”, fost-a glasul Cu care Domnul a-nceput Sã cheme, când sunat-a ceasul La viaþã, haosul cel mut. ªi-a poruncit: lumina sfântã Sã nu o stingem, fãrã rost, Ci, în nevoi care-nspãimântã, S-aflãm într-însa adãpost. Din Prut ºi Dnipru pân la mare Strãmoºii noºtri au purtat Aceastã sfântã luminarePrin ea, cu duºmani au luptat. ªi ce-i mai scump în omenire ªi mai bogat, mai de folos, Ei ne-au pãstrat ca moºtenire Pãmânt ºi legea lui Hristos. Deci, pãzeºte, o creºtine, ªi-n voia lenii nu te da, Te lumineazã ºi zi-n tine: „O, Doamne, fie-Þi voia Ta!” În acest duh de reînviere, o serie de clerici (preoþii profesori Constantin Popovici ºi Alexie Mateevici – autorul nemuritoarei poezii „Limba noastrã”, viitorii ierarhi ieromonahii Gurie Grosu – din 1920 arhiepiscop al Chiºinãului ºi Hotinului - ºi Dionisie Erhan, preoþii din familia Baltagã etc.), precum ºi câþiva cãrturari mireni (Ion Inculeþ, Pantelimon Halippa, I. Buzdugan), au sprijinit din plin miºcarea de renaºtere naþionalã a basarabenilor. Lupta le-a fost încununatã prin Unirea Basarabiei cu Patria Mamã, proclamatã de „Sfatul þãrii” din Chiºinãu la 27 martie/ 9 aprilie 1918. Dupã acest moment de mare rezonanþã istoricã, Biserica din Basarabia a întrerupt legãturile cu Biserica rusã, intrând sub jurisdicþia canonicã a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de la Bucureºti, unde a revenit dupã 1989, în ciuda divergenþelor care persistã pânã astãzi... Oare când Prutul

Basarabia – 90

In memoriam
Profesor (colonel în rezervã)

De la eternul zbucium la eterna odihnã
Joi, 20 martie, cu puþine zile înainte de aniversarea a 90 de ani de la Unirea cu Basarabia (27 martie 1918), a trecut cu discreþie de la „eternul zbucium” la veºnica odihnã ilustrul profesor originar din România de dincolo de Prut, Atanasie Brichiuº, colaborator al publicaþiei noastre ºi tatãl colegului de redacþie Alexandru Brichiuº. La prohodirea care a avut loc la Capela Militarã a Cimitirului „Sfântul Gheorghe” din Piteºti sâmbãtã, 22 martie, s-a alãturat întru nãdejdea Învierii îndoliatului grup de rude, prieteni ºi colegi un sobor de slujitori: pãrinþii Marin Drãguºin, Nicolae Roºescu (care au rostit emoþionante cuvântãri), Ioan Costache, Cãtãlin Stanciu. La catafalcul octogenarului rãposat s-au recules în rugãciune ºi pãrintele decan Ion Popescu împreunã cu pãrintele Florin Iordache, apropiaþi ai familiei. Pãrtaºi cu durerea prietenului din redacþia „Argeºul Ortodox”, profesorul Alexandru Brichiuº, ºi a venerabilei sale mame, nãdãjduim ca autorul articolelor memorialistice din romanul „Dezrãdãcinaþii” (parþial publicat) sã se înrãdãcineze în glia nepieritoare a Împãrãþiei lui Hristos. C.D.

Atanasie Brichiuº

descãtuºat îºi va mâna iarãºi vesel undele sale prin Moldova reîntregitã, ca în 1918, murmurând tainic povestea desrobirii sale, ca sã o înþeleagã Siretul roºit de sânge, Argeºul spumos, Mureºul duios ºi Tisa îndepãrtatã? Diacon prof. Cornel DRAGOª

You're Reading a Free Preview

Descarga
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->