Está en la página 1de 6

Actul juridic civil

Noţiunea actului juridic civil. Terminologie


În sens larg, prin fapte juridice se înţeleg atât acţiunile omeneşti săvârşite cu intenţia
sau fără intenţia de a produce efecte juridice, cât şi evenimentele, adică faptele
naturale.
În sens restrâns, prin fapte juridice se înţeleg numai acţiunile omeneşti săvârşite fără
intenţia de a produce efecte juridice, dar care efecte se produc în puterea legii,
precum şi evenimentele, care sunt împrejurări care se produc independent de voinţa
omului dar de care legea civilă leagă anumite consecinţe juridice.
Prin urmare, dacă la faptele juridice în sens restrâns se adaugă actele juridice, adică
acele acţiuni omeneşti săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice se ajunge la
noţiunea de fapte juridice în sens larg.
Trebuie precizat că în literatura juridică şi în practica judiciară s-au cristalizat
noţiunile astfel: actele juridice sunt acţiunile omeneşti săvârşite cu intenţia de a
produce efecte juridice, iar faptele sunt acţiunile omeneşti săvârşite fără intenţia de a
produce efecte juridice, care însă se produc în temeiul legii, la care se adaugă şi
evenimentele (deci faptele juridice în sens restrâns).
Considerat în sensul conceptului tradiţional, actul juridic civil a fost definit:
„...un act de voinţă săvârşit cu scopul de a produce efecte juridice, adică de a crea,
modifica sau stinge un raport juridic”
„...un act de voinţă săvârşit cu scopul de a produce efecte juridice, adică de a crea,
de a transmite, de a modifica sau de a stuinge un raport juridic”
„...actul de voinţă săvârşit de subiectele de dreptuir pentru a crea, modifica sau
stinge un raporturi juridice în temeiul dreptului obiectiv şi în limitele pe care acestea
le statorniceşte”

Pentru o definiţie corectă şi completă actului juridic civil, se impune luarea în


considerare a următoarelor elemente:
actului juridic civil este o manifestare de voinţă, este, deci, în primul rând rezultatul
unei hotărâri lăuntrice, rezultatul unui proces volutiv
scopul exprtimării manifestării de voinţă în constituie producerea de efecte juridice
civile; este elementul care diferenţiază actului juridic civil de faptul juridic civil săvâşit
fără intenţia de a produce asemenea efecte.
efectele juridice avute în vedere trebuie să privească naşterea, modificareasau
stingerea unor raporturi juridice civile concrete, element care deosebeşte actului
juridic civil de actele juridice din celelalte ramuri ale dreptului.

Clasificarea actelor juridice civile


În circuitul civil se întâlnesc nenumărate şi diverse acte juridice, de aceea este
necesar ca ele să fie clasificate după anumite criterii în categorii de acte juridice,
având în vedere manifestările de voinţă cu aspecte înrudite. Principalele criterii de
clasificare şi categorii de acte juridice, care se examinează în literatura de
specialitate sunt următoarele:
în raport de numărul părţilor actele juridice se împart în unilaterale, bilaterale şi
multilaterale
în raport de scopul urmărit de părţi la încheierea lor, actele juridice se divid în acte cu
titlu oneros şi acte cu titlu gratuit. La rândul lor cele de tip cu titlu oneros se subdivid

1
în acte comutative şi aleatorii, iar cele cu titlu gratuit se subdivid în libertăţi şi acte
dezinteresate;
în raport de efectele produse, se disting: acte constitutive, translative şi declarative
în raport de importanţa lor faţă de un bun sau un patrimoniu, actele juridice se împart
în acte de conservare, de administrare, de dispoziţie;
în raport de conţinutul lor actele juridice se divid în: patrimoniale şi nepartimoniale.
în raport de modul de încheiere se deosebesc acte consensulae, solemne, reale
în raport de momentul când îţi produc efectele, se disting acte între vii (inter vivos) şi
acte pentru cauze de moarte (mortis causa)
în raport de rolul voinţei părţilor în stabilirea conţinutului actelor juridice, se
deosebesc acte subiective şi acte condiţie
în raport de intensitatea şi siguranţa oferită titularilor de drepturi, se disting acte pure
şi simple şi acte afectate de modalităţi
în raport de legătura dintre ele, actele juridice se divid în principalele şi accesorii
în raport de legătura lor cu cauza, actele sunt cauzale şi abstracte
în raport de modul cum pot fi încheiate se deosebesc acte strict personale şi acte
încheiate prin reprezentare
în raport de reglementarea lor, actele juridice se împart în acte numite (tipice) şi
nenumite (atipice)
în raport de modul lor de executare se disting: acte cu executare dintr-o dată şi acte
cu executare succesivă

Consimţământul
Pentru actele juridicice civile, consimţământul este un element structural, fiind cel mai
important dintre elementele de structură ale acestei categorii juridice pentru că:
este nu numai un element de structură ci şi un element definitoriu al actelor juridice
civile, caracter ce rezultă din următoarele corelări:
prin definiţie, actul juridic civil este o manifestare de voinţă intevenită în scopul de a
produce efecte juridice;
privit lato sensu, consimţământul este acordul de voinţă al părţilor în actele juridice
bilaterale;
privid stricto sensu consimţământul este manifestarea voinţei de către una din părţi la
încheierea unui act juridic civil bilateral, ori, în actele juridice unilaterale, manifestarea
de voinţă de către autorul acestuia.
pe de altă parte, voinţa înseamnă, sub aspectul structurii actului juridic civil, mai mult
decât consimţământul ca element de structură; ea se prelungeşte peste limitele
acestuia, conturând un alt element de structură: cauza;
neândoielnic, consimţământul este cel mai important element de structură al actului
juridic civil şi prin aceea că, voinţa, inclusiv cea incorporată în actele juridice, în
general şi în actele juridice civile, în special, dă substanţă esenţei dreptului însuşi;
în sfârşit, ideea de consimţământ-consimţământul însuşi atrag atenţia asupra
legăturii juridice născute între părţile unui raport juridic civil concret.
În doctrină, (prof. A.Ionaşcu, Drep Civil, Ed. Didactică şi pedagogică, 1963) s-a
evidenţiat că în procesul de formare a voinţei juridice se disting mai multe etape:
reflectarea nevoilor sau dorinţelor în conştiinţă
apariţia motivelor care îndeamnă la acţiune
deliberarea
intervenţia motivului determinant, care nu este altceva decât reprezentarea
intelectuală a scopului urmărit

2
hotărârea de a încheia actul juridic necesar pentru realizarea scopului urmărit, cu alte
cuvinte, formarea consimţământului
Trebuie menţionat că aceste etape de formare a voinţei juridice se petrec pe plan
intern psihologic. Pentru ca faptul psihologic să se transforme în fapt juridic este
necesar ca hotărârea de a încheia actul juridic să fie exteriorizată.
„Prin actul juridic civil se înţelege o manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a
produce efecte juridice, respectiv, de a naşte, modifica ori stinge un rapot juridic civil
concret.”
Gh. Beleiu

In literatura de specialitate, actele juridice civile sunt clasificate dupa mai multe
criterii, dintre care amintim, ca fiind mai importante:
-numarul partilor participante
-forma in care sunt incheiate
-scopul urmarit de parti
-efectele produse
-modul de executare
-corelatia dintre ele
-momentul producerii efectelor,
-natura continutului
-gradul de complexitate:
-modul de incheiere
-legatura cu modalitatile
a) Dupa numarul partilor participante avem acte jridice civile unilaterale si bi sau
multilaterale
Actul juridic unilateral este acela care consta in manifestarea de vointa a unei
singure persoane (promisiunea publica de recompensa, oferta de a contracta,
acceptarea unei succesiuni, renuntarea la un drept, testamentul).
El genereaza efecte in sarcina unei singure persoane.
Actul juridic bi sau multilateral consta in manifestarea de vointa concordanta a doua
sau mai multor persoane care genereaza efecte reciproce si interdependente
(donatia, mandatul, contractul de stare civila).
Ele mai poarta denumirea de conventii, in cadrul lor locul principal ocupandu-l
contractul.
b) Dupa forma in care trebue incheiate, actele juridice civile sunt: consensuale,
solemne (formale) si reale
Consensuale sunt actele care devin valabile prin simpla manifestare de vointa a
partilor, fara a fi necesara indeplinirea unor anumite formalitati (vanzarea-
cumpararea, schimbul, depozitul).
Solemne sunt acele acte juridice care se pot incheia valabil numai prin indeplinirea
unei anumite formalitati, cum ar fi intocmirea unui inscris autentic notarial (cazul
donatiei) sau inscris sub semnatura privata (cum este cazul antecontractului de
vanzare-cumparare sau a testamentului).
Reale sunt cele pentru formarea carora este necesara remiterea lucrului (pe langa
acordul de vointa a partilor).

c) Dupa scopul urmarit de parti actele juridice pot fi cu titlu gratuit si cu titlu oneros

3
Actele juridice cu titlu gratuit sunt actele prin care o persoana procura alteia un folos
patrimonial, fara a se urmari obtinerea altui folos in schimb.
Aceste acte pot fi de doua feluri:
liberalitati- o persoana sporeste patrimoniul altei persoane prin micsorarea
patrimoniului propriu (donatia)
dezinteresate- o persoana face alteia un serviciu sau executa gratuit o lucrare, fara
ca prin aceasta sa-si diminueze patrimoniul propriu (imprumutul gratuit, depozitul
gratuit, mandatul gratuit).
Actele cu titlu oneros sunt cele in care fiecare parte procura celeilalte un folos
patrimonial in schimbul unei anumite contraprestatii (contractul de inchiriere, de
vanzare, de schimb, furnizare de energie electrica, termica).
Aceste acte se subdivid in acte comutative si aleatorii
Acte comutative- existenta si intinderea efectelor este cunoscuta chiar in momentul
incheierii lor
Acte aleatorii- existenta si intinderea prestatiilor partilor sau numai ale uneia dintre
ele , depinde de un eveniment incert (contractul de asigurare, loterie, intretinere pe
viata).
Unele acte juridice civile sunt oneroase sau gratuite prin natura lor, iar altele pot fi
gratuite sau oneroase prin vointa partilor. Donatia nu poate fi decat gratuita, iar
vanzarea-cumpararea nu poate fi decat oneroasa. Dar depozitul, imprumutul sau
mandatul pot fi oneroase sau gratuite, prin vointa partilor.

d) Dupa efectele produse actele juridice pot fi:


constitutive, translative si declarative de drepturi.
Actele constitutive – sunt cele prin care se creaza raporturi juridice in aal caror
continut intra drepturi noi, inexistente anterior incheierii actului (actul de creare a unei
ipoteci sau a unui uzufruct).
Actele translative- sunt cele prin care se stramuta un drept dintr-un patrimoniu in altul
(schimbul, donatia, vanzarea-cumpararea).
Actele declarative- sunt cele prin care se definitiveaza drepturi preexistente (partajul
bunurilor in cazul iesirii din indiviziune in timpul casatoriei sau in caz de divort).
e) Dupa modul de executare actele juridice se pot diviza in acte cu executare
imediata si acte cu executare succesiva.
Actele cu executare imediata-se executadintr-o data
Actele cu executare succesiva-leaga partile pe o anumita perioada de timp.
Ele se executa in timp, fie sub forma unei prestatii unice care continua (asigurarea
folosintei lucrului in contractul de inchiriere) sau sub forma mai multor prestatii
succesive (livrarea unor produse la diferite termene, plata lunara a unei pensii de
intretinere).
f) Dupa corelatia dintre ele , exista acte juridice civile principale si accesorii
Actele juridice principale-au o existenta de sine statatoare, putand fi incheiate fara o
legatura cu alte acte juridice (vanzarea).
Acte juridice accesorii-presupun in mod necesar un alt act juridic a carui executare o
asigura (contractul de gaj sau ipoteca)
g) Dupa momentul cand isi produc efectele, distingem acte juridice intre vii (inter
vivos) si acte juridice cu cauza de moarte (mortis causa).
Acte juridice intre vii- sunt cele care in intentia autorului sau a partilor, trebuie sa-si
produca efectele in timpul vietii lor
Actele juridice cu cauza de moarte- isi produc efecte dupa incetarea din viata a
autorilor (testamentul)

4
h) Dupa natura continutului lor distingem, acte juridice patrimoniale si acte juridice
nepatrimoniale
Actele juridice patrimoniale-au un continut economic evaluabil sau exprimabil in bani
Actele juridice nepatrimoniale- dau nastere la drepturi si obligatii fara caracter
patrimonial (cum sunt cele care contureaza personalitatea juridica a omului)
i) Dupa gradul de complexitate distingem acte juridice civile simple (vanzare, schimb,
testament) si acte juridice complexe care presupun doua sau mai multe operatiuni
economice sau juridice diferite (contractul de turism).
In afara acestor clasificari, in literatura de specialitate se utilizeaza si alte grupari si
distinctii intre: acte juridice numite (care au o reglementare si o denumire speciala) si
acte juridice nenumite (care nu sunt nominalizate in legislatie si practica). Exista,
deasemenea, acte oficiale (actul de legiferare al Parlamentului, o hotarare
judecatoreasca, un inscris autentic notarial) si neoficiale (un contract prin care se
creaza drepturi si obligatii specifice).

5
Bibliografie

1. Ion Dogaru, Drept Civil Tratat, Volumul I, Fundaţia Europeană Titulescu,


Craiova, 2000
2. Teofil Pop, Drept Civil RomânTeoria Generală, Editura Luminq Lex,
Bucureşti 1993
3. Elena Iftime, Introducere in studiul dreptului civil, Editura Universitatii
Suceava, 2003