Andrei Sakharov

Andrei Dmitrievici Saharov sa născut la Moscova pe 21 mai 1921. Tatăl său a fost un
profesor bine-cunoscut ale fizicii şi autor de manuale, caiete şi lucrări de popularizare a ştiinţei.
În 1938, el a intrat la Universitatea de Stat din Moscova, studiind la Facultatea de Fizica. După
ce a fost evacuat în 1941, în timpul "Marele Război Patriotic", a absolvit în Ashkhabad
(Turkmenistan de azi) în 1942 şi a fost repartizat lucrări de laborator în Ulianovsk. El sa întors la
Moscova în 1945 pentru a studia la Departamentul teoretic FIAN (Institutul Fizica al Academiei
de Ştiinţe a URSS), unde primeste titlul de doctor în 1947.

Un an mai târziu, Saharov a continuat cercetarea in domeniul fuziunii nucleare controlate

împreună cu colegul sau igor tamm,fizician sovietic,. Această lucrare, efectuata între anii 1948-
1956, în cele din urmă a condus la crearea primei bombe cu hidrogen sovietice. Primul dispozitiv
sovietic a fost testat pe 12 august 1953. Pregatirile s-au desfasurat intr-o atmosfera de inalta
tensiune, deoarece urgenta de a realize bomba cu hidrogen a crescut dupa testul Mike din 1
noiembrie 1952. Kurceatov a primit insarcinarea sa conduca desfasurarea
experimentului.Komelkov a descries explozia:”Intensitatea luminii era atat de puternica incat a
trebuit sa ne punem ochelari cu sticle intunecate.Pamantul ni se cutremura sub picioare, fetele
noastre erau incordate,parca biciuite de sunetul inabusit, puternic, al exploziei care se
rostogolea.Ne era greu sa ramanem in picioare, din pricina izbiturii undei de soc.Un nor de praf
sa inaltat la 8 km.Varful ciupercii atomice a atins o inaltime de 12 km. Pe aceia care urmareau
dinsore apus explozia, ziua a fost inlocuita de noapte. Mii de tone de praf au fost ridicate in
atmosfera.Uriasa masa a inceput sa pluteasca incet la orizont.”

Forta exploziei a fost estimate de oamenii de stiinta sovietici la 400 de kilotone, aproximativ de
20 de ori mai mare decat cea a primei bombe atomice si cam de 25 de ori mai mica decat testul
Mike.
In acelasi an, Saharov a primit gradul de doctor stiintific,si a fost ales membru cu drepturi
depline al Academiei de Ştiinţe a URSS .El a continuat să lucreze la Sarov, ajutând la prima
bomba sovietica cu hidrogen., testate în 1955.Un progress important in anii 1953-1955 l-a
constituit folosirea tot mai intense a calculatoarelor pt calculi extreme de complicate pe care le
necesitau armele nucleare. Testarea armei cu 2 trepte a fost planificata pt 20 noiembrie 1955,
arma urmand a fi lasnata dintr-un bombardier si detonate in atmosfera spre a reduce la minim
precipitatiile radioactive. Bombardierul a fost vopsit in alb pt a reflecta caldura cauzata de
explozie, insa pt multi culoarea alba simboliza moartea. Saharov isi aminteste despre aceasta
experienta :Stateam cu spatele la punctul 0 cand cladirea si orizontul au fost illuminate de
fulger.Am vazut o sfera galben-alba care s-a raspandit cu repeziciune, a devenit portocalie pt o
fractiune de sec., apoi sa transformat in rosu stralucitor si a atins orizontul, latinduse la
baza.Curand totul a fost intunecat de praful care inaltandu-se a format un vartej de nori cenusii-
albastri, cu suprafata vargata de fulgere purpurii.Acest spectacol magic s-a desfasurat intr-o
tacere complete.Au trecut mai multe minute s unda de soc s-a facut simtita, aprpopiindu-se cu
iuteala, aplatinzand ierburile. Experimentul din 1955 l-a facut pe Saharov sa se gandeasca la
raspunderea ce ii reveneea pentru armele pe care le faurea, El se temea ca aceasta forta recent
pusa in libertate ar putea scapa de sub control si conduce la un dezastru de neiertat.

Inainte de 1957, Sakharov parea sa fi avut putine sau nici o mustrare de constiinta cu privire la
rolul sau social in calitate de om de stiinta. A crezut ca munca sa la bomba cu hydrogen era
justificata, din moment ce a considerat ca lumea ar fi mai in siguranta daca ambele mari puteri
aveau in posesia lor o astfel de arma, in loc de una singura.Aceasta era familiar cu investigatiile
facute in domeniul armelor nucleare, fiind profund deranjat de problema emanaţii radioactive
provenite din continua testare a armelor deasupra solului.Un sentiment de vinovatie sau cel putin
de rsponsabilitate a jucat un rol important. Sakharov a scris mai taziu: Mam simtit responsabil
pentru problema contaminarii radioactive cauzate de exploziile nucleare..”

Acesta a declarat despre testele pe care le urmarise urmatoarele:Impresiile mele despre

experientele effectuate aveau o natura duala. Pe de o parte era sentimental provocat de
dimensiunile extraordinare de aplicabilitate a proiectului. Pe de alta parte, cand vedeai realitatea
cu ochii tai, ceva in tine se schimba.Cand vedeai pasarile arse zvarcolindu-se pe pamantul
parjolit al stepei, cand vedeai cum unda de soc a spulberat cladirile ca pe niste castele de carti de
joc, cand percepeai mirosul emanate de sfaramaturile caramizilor, cand simteai sticla topita sub
picioare, gandul te ducea indata la razboi…Toate acestea declanseaza o senzatie irationala si
totusi plina de o emotie puternica. Cum sa nu incepi sa te gandesti la propria responsabilitate in
acel moment..

In anii ce au urmat Saharov a devenit tot mai ingrijorat de consecintele biologice pe termen
lung ale exper. Nucleare si a initiat Campania de incetare a testelor in atmosfera.

Acesta a jucat un rol in 1963 la tratatul partial de interzicere a testarii, semnat la moscova. În
1965, sa întors la ştiinţa fundamentală şi a început să lucreze la cosmologie,

In 1968, Saharov a scris un eseu facand apel la reducerea drastică a armelor nucleare. În 1970, el
a fondat Comitetul pentru Drepturile Omului. În 1972, sa casatorit cu activista pentru drepturile
omului Yelena Bonner. El a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace în 1975, dar autorităţile
sovietice nu iau permis să călătorească în Norvegia pentru a accepta premiul. In 1980, pentru
criticile sale necruţătoare asupra politici sovietice, incluzând invazia din Afganistan, Saharov a
fost condamnat la exil intern în Gorki.

In decembrie 1986, Saharov a avut permisiunea să se întoarcă la Moscova, unde în cele din
urmă el a fost ales în noul Parlament sovietic, detinand unul din cele 12 noi posturi rezervate
pentru membrii Academiei de Ştiinţe. El a rămas Avocatul neobosit care milita pentru reforme
politice şi drepturile omului pentru tot restul vieţii sale. Saharov a murit in urma unui atac de
cord la 14 decembrie 1989, şi a fost înmormântat în Cimitirul Vostryakovskoye de la Moscova.

Timp de 40 de ani, cursa inarmarii nucleare dintre URSS si Sua a dominat lumea politica, totusi
mare parte a competitiei a ramas ascunsa ochiului public. Mai mult ca orice, armele nucleare au
conferit Uniunii Sovietice statutul de superputere, insa activitatea ei in acest domeniu ramane
invaluita in mister.

Odata cu proiectul atomic, Stalin a initiat proiece de dezvoltare a radarului, rachetelor si

motoarelor cu reactie. El a alocat cea mai mare parte a resurselor, sectorului military, aducand o
povara grea pe umerii economiei distruse de razboi.