ALEXANDRU LAPUSNEANUL

Nuvela este o creatie epica in proza cu o actiune mult mai dezvoltata decat
cea a schitei dar mai mica ca a romanului, pusa pe seama a mai multor
personaje, ale caror caractere se desprind dintr-un puternic conflict si printr-o
intriga mai complexa.
Costache Negruzzi este un reprezentant de seama a literaturii romane in
perioada pasoptista.
“Alexandru Lapusneanul” este prima nuvela istorica din literatura
romana. Ea a aparut in primul numar al revistei ‘Dacia litera’ , revista al carei
program conceput de Mihail Kogalniceanu vizeaza inspirarea scriitorilor din
istoria patriei.
Aceasta opera respecta in mare parte un adevar istoric. Sursa de
inspiratie a lui Negruzzi a fost “Letopisetul Tarii Moldovei” de Grigore
Ureche.
Tema nuvelei ilustreaza evocarea unui moment zbuciumat din istoria
Moldovei in timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu.
Se foloseste tehnica punerii in adancime ( Mise En Abime) textul fiind
structurat in 4 capitole, fiecare avand cate un motou semnificativ care
concentreaza conflictul dominant : ‘Daca voi nu ma vreti , eu va vreau’ , ‘Ai
sa dai sama, Doamna’ , ‘Capul lui Motoc vrem’ , ‘De ma voi scula, pre multi
am sa popesc si eu’ .
Un alt element de paratextualitate este titlul. Acesta parca ne indica
faptul ca in jurul personajului eponim, Alexandru Lapusneanul, se
construieste intreaga actiune, actiune care e controlata in mod direct si voit
de acesta pana la finalul operei.
“Alexandru Lapusneanul” este o sinteza de tipuri de nuvele: nuvela
istorica, romantica, realista, clasica.
 Intalnim o structura simetrica si un echilibru solid, fiecare capitol e de
sine stator. Privind in asamblu, ca in orice text epic, putem identifica
momentele subiectului.
Expozitiunea il surpinde pe Alexandru Lapusneanul, personajul
principal al operei, care a revenit in Moldova cu scopul de a-si relua scaunul
domnesc, dupa ce a reusit sa-l alunge pe Stefan Tomsa care ii urmase la tron,
din cauza tradarii unor boieri. Aceiasi boieri : vornicul Motoc, postelnicu
Veverita, spataru Spancioc si Stroici, il intampina si acum , si incearca sa-l
convina pe Lapusneanul sa renunte la tron : ‘norodul nu te vrea, nici nu te
iubeste ‘.
Alexandru este foarte ambitios, are o vointa puternica si este hotarat sa
se instaleze pe tronul Moldovei raspunzand boierilor cu fermitate : ‘Daca voi
nu ma vreti, eu va vreau (…) si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi
(…) sa ma intorc ? Mai degraba-si intoarce Dunarea cursul indarapt ‘. Acest
moment constituie intriga operei.
In desfasurarea actiunii, Alexandru se aseaza pe tronul Moldovei si
trece la pedepsirea aspra a boierilor, le ia averile, iar ‘la cea mai mica
greseala dregatoreasca, la cea mai mica plangere (…), capul vinovatului se
spanzura in fata curtii(…) si el nu apuca sa putrezeasca, cand alt cap ii lua
locul ‘. Doamna Ruxanda, sotia lui Lapusneanul este inspaimantata de aceste
crime, dar si de spusele unei vaduve a unui boier ucis : ‘Ai sa dai sama
doamna’, si il roaga pe sotul sau sa inceteze cu omorurile. Alexandru-voda ii
promite acesteia ‘un leac de frica’.
Punctul culminant este foarte bine ilustrat, e momentul in care tirania si
cruzimea domnitorului ating valori inimaginabile. Alexandru Lapusneanul
invita toti boierii sa participe la slujba de la Mitropolia, dupa care erau cu
totii invitati ‘sa pranzeasca la curte‘ cu scopul de a se impaca cu boierii.
Portretul personajului principal este ilustrat in mod direct de catre
autor : ‘ impotriva obiceiului sau, Lapusneanul, in ziua aceea, era imbracat cu
toata pompa domneasca (…) Nici o arma nu avea alta decat un mic junghi cu
plasele de aur’’.
Alexandru detine si arta disimularii. Scena din biserica este foarte
semnificativa in aces sens. El se inchina pe la icoane, saruta moastele
sfantului, il ia martor pe Dumnezeu pentru cainta de a fi comis crime, citeaza
din Biblie, dar in acest timp el pregateste cel mai sadic omor din toate cate
comisese :
La ospat sosesc patruzecisisapte de boieri impreuna cu cate doua - trei
slugi. La sfarsitul ospatului, la semnul domnitorului ,slugile ii injunghie pe
boieri pe la spate .Lapusneanul pune apoi sa se reteze capul boierilor din care
face o piramida de patruzecisisapte de capete in functie de neam si rang, de la
mic la mare. Aceasta piramida ii o arata sotiei sale care lesina spre
dezamagirea domnitorului : ‘Femeia tot femeie (…) in loc sa se bucure, ea se
sperie’. In putin timp slujitorii dau stire la boierii de afara si astfel cu mic cu
mare se strange o multime in fata cetatii, multime care nu a venit cu un scop
anume.
Costache Negruzzi creeaza astfel primul personaj colectiv dintr-o opera
literara, dupa regula de miscare si de gandire unitara: ‘Prostimea ramase cu
gura cascata (…) Incepu a se strange cete-cete (…) toate glasurile se facura
un glas (…) in toate inimile fu ca o chinteie electrica”
La un moment dat toata multimea striga : ‘ Capul lui Motoc vrem’ .
Lapusneanul este un bun cunoscator al psihologiei umane, si profita de
aceasta ocazia pentru a scapa de unul din cei mai amenintatori dusmani ai
sai : ‘Prosti, dar multi (…) sa omor o multime de oameni pentru un om, nu ar
fi pacat ?’
Dupa linsarea lui Motoc lumea se duce multimita la casele lor.
Dezondamantul il arata pe Lapusneanu care si-a respectat promisiunea
fata de Doamna Ruxanda si nu a mai ucis nici un boier, dar nascoceste tot
felul de schinguiri : ‘ scotea ochi, taia maini, ciuntea si seca pe carea avea
prepus’ . Totusi el nu pedepsise pe Spancioc si pe Stroici si se simtea in
pericol sa nu fie tradat din nou de acestia. . Alexandru se muta la cetatea
Hotinului unde se imbolnaveste. Are mustrari de constiinta si cere sa fie
calugarit. Dupa ce se trezeste din starea de inconstienta si se vede imbracat in
haine de calugar, Lapusneanul se enerveaza foarte rau, isi pierde complet
controlul si ii ameninta pe toti cu moartea inclusiv pe sotia si fiul sau : ‘De
ma voi indrepta, prea multi am sa popesc si eu’.
Ingrozita de amenintarile lui Lapusneanu, Ruxanda urmeaza sfatul lui
Spancioc si il otraveste pe sotul ei.
O trasatura romantica a operei o observam in modul in care este realizat
exitus-ul personajului. Negruzzi decrie in detaliu chinurile groaznice ale
domnitorului care se zvarcolea, facea spuma la gura, avea ochii insangerati
pana cand in sfarsit a murit, moarte care vine ca o plata binemeriata pentru
cruzimea acestuia.
De-alungul textului intalnim o serie de opozitii cum ar fi cea dintre
tirania lui Lapusneanu si blandetea Doamnei Ruxanda ; cea dintre domnitorul
care vroia unitatea poporului si boierii care doreau farmitarea statului ; ce
dintre consecventa lui Spancioc si Stroici si oportunismul lui Motoc si cea
dintre personalitatea puternica a lui Alexandru si linguseala lui Motoc.
Naratorul nu este in acelasi timp si personaj, el e omniscient si
omniprezent relatand in pozitia extradiegetica in perspectiva heterodiegetica.
Personajul principal e un personaj exceptional, un pivot al diegezei.
Trasaturile acestuia se contureaza de-alungul sirului epic (personaj rotund) in
special prin faptele, vorbele, si atitudinile lui . Asadar principala modalitate
de caracterizare este cea indirecta : ‘Iesiti ! Ca pre toti va omo !’ , ‘Iar pe
cateaua asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu tancul ei… ‘. Pe langa
aceasta modalitate de descriere si cea directa prezentata mai sus, Alexandru-
voda mai este caracterizat si de alte personaje din text : ‘Crud si cumlit este
omuk acesta , fiica mea’ , ‘Eu sunt Spancioc, a carui avere ai jafuit-
o, lasandu-i femeia si copiii sa cerseasca pe la usile crestinilor’ , ‘Nu-mi voi
spurca vitejescul junghi in sangele cel pangarit a unui tiran ca tine ‘ .
Toate aceste trasaturi demonstreaza faptul ca ‘Alexandru Lapusneanul’
e o nuvela istorica.