Está en la página 1de 7

KINETOTERAPIE LA DOMICILIU

PROGRAM KINETIC IN GONARTROZA

Anamneză
Nume si prenume: T.N.;
Sex: B;
Varsta: 63;
Profesie: pensionar;
Diagnostic: gonartroza post-traumatica.

Obiective
- indoloritatea;
- stabilitatea;
- mobilitatea.

Planul general de tratament recuperator în gonartroza.


1. Combaterea durerii
2. Refacerea stabilităţii pasive si active
3. Refacerea mobilităţii articulare
4. Respectarea regulilor de profilaxie secundară

Mijloace, principii, tehnici şi metode

Tratament medicamentos - antalgic si antiinflamator


Hidrokinetoterapia - pentru sedarea durerii, creşterea mobilităţii articulare.
Electroterapia - curenţi de joasa frecventa, diapulse, unde scurte cu impulsuri în dozaj
atermic.

1
Masajul membrului inferior.
Gimnastica medicală.

1. Refacerea tonusului muscular al cvadricepsului ca extensor şi


"zăvorâtor" al genunchiului s-a realizat prin :
a) exerciţii izometrice :
- decubit dorsal: se contractă puternic cvadricepsul;
- decubit dorsal: kinetoterapeutul cu o mână menţine coapsa pe planul
patului, iar cealaltă mână sub călcâi. Pacientul încearcă să ridice, extins, membrul
inferior ;
- sezând, cu gamba în extensie, se execută contracţii ;
- sezând sau decubit dorsal, cu genunchii flectati, lipiţi puternic unul de
altul; se comanda contracţia pentru extinderea gambei, fără să se execute, continuând
să se ţină strâns lipiţi genunchii;
b) exerciţii cu rezistenţă progresivă:
- decubit dorsal, genunchii îndoiţi, se execută extensia gambei, în timp
ce kinetoterapeutul opune rezistenţă la nivelul treimei inferioare a gambei.
Contrarezistenta se va aplica la diverse grade de flexie a genunchiului;
- sezând, gamba sănătoasă peste cea a membrului afectat execută
contrarezistenţă ;
- sprijin pe genunchi si pe palme, se extind genunchii ca sa se ajungă in
sprijin pe mâini şi pe vârfurile picioarelor;
- pacientul în decubit ventral sau sezând, instalaţie cu scripete si
contragreutăţi care se prind de gleznă; genunchiul în flexie 90° se execută extensia
gambei ;
- pacientul în decubit dorsal, cu coapsa întinsă, gamba în afara patului,
membrul inferior opus flectat, se sprijină cu piciorul pe pat; priza se face pe faţa
dorsală a piciorului şi pe faţa anterioară distală pe gambă; se execută flexia dorsală
a piciorului şi în continuare extensia gambei în totalitate - se opune rezistentă ;
- pacientul sezând, se fixează la nivelul gleznei greutăţi cu valori
progresive şi se ridică (extensia genunchiului ) până apare oboseala musculară.
(exerciţii De Lorme).

2
2. Recuperarea cvadricepsului ca stabilizator în zona de stabilitate critică
între 60° - 90° flexie, prin creştere de forta şi rezistenţă.
Tipuri de exerciţii globale si selective:
- pacientul in decubit dorsal cu coapsa intinsă, gamba în afara patului,
membrul inferior opus flectat se sprijină cu piciorul pe pat; kinetoterapeutul, face
priză pe faţa anterioară a coapsei, distal, şi pe gambă tot distal; pacientul
încearcă flexia coxo-femurală, blocată de kinetoterapeut, executa în continuare
extensia gambei contra rezistenţei;
- pacientul în decubit dorsal, cu coapsa întinsă gamba în afara mesei;
membrul inferior opus flectat se sprijină cu piciorul pe pat; kinetoterapeutul face priză
pe faţa dorsala a piciorului şi pe faţa anterioară distal pe gambă; pacientul execută
flexia dorsală a piciorului, apoi în continuare extensia gambei; mişcările sunt
contrate în aşa fel încât flexia dorsală a piciorului să fie complet blocată, dar
extensia gambei sa-şi urmeze amplitudinea în totalitate;
- variantă - membrul inferior afectat pleacă de la poziţia de triplă flexie,
kinetoterapeutul se opune la extensia piciorului (flexie
plantară), apoi în continuare la extensia gambei care se execută concomitent
şi cu întinderea coapsei;
- decubit dorsal articulaţia coxofemurală flectată la 90°, din aceasta
poziţie se execută extensia genunchiului cotra unei rezistenţe ;
- decubit dorsal membru inferior în uşoară flexie a genunchiului
(10°), kinetoterapeutul apucă rotula tragând-o în jos şi în afară; se comandă extensia
completă, cu fracţionarea rotulei în sus şi înăuntru ;
- exerciţii la bicicleta ergometrică ;
- genuflexiuni (până la 50° din flexia totală).

3. Tonifierea ischiogambierilor se face la nivelul celor 15°-20° de final de


extensie la genunchiul instabil.
a.) exerciţii izometrice:
- decubit dorsal, kinetoterapeutul aşează o mână pe faţa anterioară a
gleznei, iar cu cealaltă sub genunchi încearcă sa-l flecteze, pacientul menţinându-l
însă extins;
- decubit ventral, sub glezna anterioară se pune un sac de nisip în aşa fel
încât genunchiul să flecteze cu 15° - 20°; kinetoterapeutul aplică o rezistenţă cu

3
mâna în spaţiul popliteu. Pacientul încearcă să extindă genunchiul contra
rezistenţei mâinii.
b.) exerciţii cu contrarezistenţă:
- pacientul în decubit dorsal, soldul în flexie, genunchiul extins, se face
extensia coapsei cu rezistenţă la nivelul talonului;
- pacientul în sezând, gambele încrucişate (cea a membrului afectat
deasupra), se execută contrarezistenţă cu gamba sănătoasă din decubit ventral,
instalaţie la scripeţi ;
- decubit dorsal, cu coapsa la marginea patului; kinetoterapeutul face
priza pe faţa dorsală a coapsei şi pe talpa; pacientul execută o flexie de coapsă, apoi
o extensie de picior, în continuare flectând genunchiul ;
- decubit dorsal cu coxofemural şi genunchiul uşor flectat, glezna în
poziţie indiferentă: prizele sunt aplicate pe faţa anterioara a coapsei şi dorsală a
piciorului, kinetoterapeutul opunându-se flexiei coapsei şi flexiei dorsale a piciorului ;
- pacientul in decubit dorsal, cu gamba atârnând la marginea mesei,
membrul inferior opus îndoit, cu piciorul pe masa, articulatia coxofemurală este în
uşoară adducţie genunchiul în rotaţie internă, iar piciorul în adductie ;
kinetoterapeutul face priză pe condilul intern şi pe marginea externă a antepiciorului;
pacientul execută o adducţie a coxofemuralei şi duce vârful piciorului lateral în
adducţie ;
- pacientul în decubit dorsal, membrul inferior afectat in flexia
genunchiului şi coxofemuralei, celalalt în sprijin pe pat; se porneşte de la flexia cu
abductia coxofemuralei, extensia genunchiului si adductia piciorului contra prizelor
kinetoterapeutului, pacientul executând extensia şi o uşoară adducţie a coxofemuralei,
cu flexia şi rotaţia externă a gleznei şi adducţia genunchiului ;
- din decubit heterolateral membrul inferior opus flectat, iar membrul
inferior afectat în uşoara flexie: pacientul ridică genunchiul prin abducţia şi rotaţia
externă a coxofemuralei, apoi ridică antepiciorul prin rotaţia externă a genunchiului
şi adducţia piciorului; contrarezistenţa se aplică pe faţa lateroexternă a piciorului.

4. Antrenarea tensorului fasciei lata şi a tricepsului sural.


- pacientul in decubit dorsal, membrul inferior opus in sprijin cu talpa pe
pat, gamba celuilalt membru inferior în afara patului, coapsa în uşoară adductie;
pacientul execută o flexie cu rotaţie internă a CF, concomitent cu abductia CF,

4
continuând cu flexia - rotaţia externă a genunchiului si cu abductia
piciorului; priza se aplică distal pe coapsa deasupra
genunchiului si pe faţa externă a genunchiului;
- în sprijinul unipodal, membrul inferior afectat poartă o sanda de
reeducare, pe care este fixată o greutate la partea anterointernă; pacientul va duce
piciorul în sus si lateral;
- decubit ventral pe un plan înclinat; se ridica corpul în sus prin
împingerea piciorului în flexie plantară; la început cu ambele picioare, apoi numai
cu piciorul afectat;
- din stând, ridicări pe vârfuri.
Refacerea mobilităţii articulare a genunchiului până la limite funcţionale este
un alt obiectiv important pe lângă stabilitate şi forţă, şi se realizează întotdeauna în
paralel. Se utilizează:
- mobilizări ale rotulei în plan transversal şi longitudinal;
- posturări pentru reducerea flexum-ului de genunchi: pacientul în
decubit ventral, cu gamba în afara mesei, cu un săculeţ de nisip sub genunchi; stând
pe un scaun cu piciorul întins pe un alt scaun, se aplică greutăţi pe genunchi;
- exerciţii autopasive şi active cu propria greutate a corpului şi cu
îngreunări;
- tehnici de facilitare.
Tipuri de exerciţii:
- pacientul în decubit ventral, membrul inferior întins, piciorul in flexie
dorsală, vârful sprijinit pe pat; pacientul execută extensia totală a genunchiului;
- pacientul în decubit ventral, membrul inferior întins, gamba în afara
suprafeţei de sprijin, pacientul execută extensia genunchiului la maxim, prin atârnarea
liberă a gambei la marginea patului, obligând astfel genunchiul la maxim de extensie;
- pacientul în decubit dorsal, gamba atârnând în afara patului; se execută
flexii şi extensii ale gambei cu propria greutate;
- decubit dorsal, coapsa la 90°, se lasă gamba sa cada liber apoi se
execută extensia completă;
- decubit dorsal, membrul inferior afectat întins la verticală, pacientul
execută flexia din genunchi, mâinile apucă de sub genunchi şi ajută la menţinerea
membrului inferior pe verticală, flexia executându-se în virtutea gravitaţiei prin
greutatea gambei;

5
- patrupedie, sprijin pe vârful picioarelor şi mâini, ridicarea genunchilor
de pe suprafaţa patului pana la extensia completă;
- decubit ventral, genunchii îndoiţi, gamba membrului inferior sănătos
va ajuta la efectuarea flexiei genunchiului afectat impingându-l şi obligându-l la o
flexie accentuată, peste 90°;
- decubit ventral, de glezna membrului inferior afectat este prins un
cordon elastic, capetele cordonului sunt în măinile pacientului care-l trage, obligând
genunchiul bolnav la o flexie accentuată;
- stând cu faţa la scara fixă, ridicarea pe vârful picioarelor cu extensia
maximă a genunchiului, coborâre pe călcâie, vârfurile în sus, mentinând extensia
genunchilor;
- stând cu faţa la scara fixă, îndoirea genunchilor (semiflexie), revenire
cu ridicare pe vârfuri. Pentru a facilita o poziţie antalgica se folosesc tehnici de
relaxare bazate pe izometrie, tehnica de " relaxare - opunere" si tehnica de stabilizare
ritmică. Aceste tehnici cu efect de relaxare, decontracturare au ca rezultat şi creşterea
mobilităţii articulare.
- pacientul în decubit dorsal, în decubit ventral (cu coapsa la 90°)sau din
sezând; pacientul lasă relaxat membrul inferior, kinetoterapeutul prinde gamba cu o
mână, cu cealaltă fixând coapsa şi execută lent dar ferm o flexie a gambei; în
momentul în care pacientul simte durerea de întindere a genunchiului va declanşa o
extensie cu toata forţa de care este capabil cvadricepsul. Kinetoterapeutul opune
rezistenta. Această fază durează 5-6 secunde după care pacientul relaxează brusc
cvadricepsul, moment în care kinetoterapeutul mai forţează câteva grade pe flexie;
pauză 2 minute. Pe şedinţa se fac 3-5 încercări.

Exerciţii gestice: - urcatul si coborâtul scărilor;


- pasitul peste un obstacol;
- aplecatul.
Terapia ocupatională: înot, pedalaj la bicicletă sau activităţi manuale la
diverse utilaje activate de pedală.
Respectarea regulilor de profilaxie secundară care alcătuiesc "igiena
ortopedică" a genunchiului:
- greutatea corporala normala;
- evitarea ortostatismului si mersului prelungit;

6
- evitarea mersului pe teren accidentat;
- mersul cu sprijinul in baston;
- evitarea poziţiilor de flexie maxima;
- evitarea menţinerii prelungite a unei anumite poziţii a genunchiului;
- mişcări libere de flexie-extensie după un repaus mai prelungit si inainte
de trecerea in ortostatism;
- corectarea cu susţinătoare plantare a piciorului plat;
- evitarea tocurilor înalte;
- evitarea traumatismelor directe (lovituri, stat in genunchi).
Exercitiile vor fi dozate de la simplu la complex, incepând cu 3-4 serii a câte 5
repetări in primele două săptămâni, cu trei sedinte de aproximativ o ora pe săptămână.
După aceste două săptămâni se efectuează o evaluare intermediară, dacă
pacientul prezintă o ameliorare atunci se vor mări dozările si complexitatea
exercitiilor, de exemplu se vor efectua 4-5 serii a câte 5 repetări. In caz contrar
programul va ramane la fel până ce pacientul va prezenta achizitii.