Nuvela apare în anul 1840, în primul număr al revistei „Dacia
Literară” cu titlul „Scene istorice din trecutul Moldovei. Alexandru Lăpuşneanu”. Este cea mai valoroasă nuvelă istorică din literatura română. Nuvela prezintă cei cinci ani ai celei de-a doua domnii al lui Alexandru Lăpuşneanu între 1564 şi 1569, având în centru figura domnitorului. Sursa istorică a constituit-o letopiseţul Ţării Moldovei al lui Grigore Ureche. De la cronicari, Negruzzi preia faptele semnificative precum şi replicile memorabile: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu”; „Dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pe voi” şi „Voi merge cu voia ori fără voia voastră”. De asemenea, Negruzzi găseşte şi se inspiră şi din letopiseţul de la Bistriţa, găsit la Veneţia. Scriitorul ştie să creeze din date puţine tablouri pline de mişcare şi personaje veridice. El nu respectă în amănunt datel cronicii, dar urmăreşte să creeze senzaţia de real: Moţoc, boierii Stroici şi Spancioc au fost ucişi înainte în Polonia. Tema nuvelei este una realistă şi, anume, lupta împotriva absolutismului feudal. Ca orice nuvelă, are un singur fir epic: scriitorul prezintă a doua domnie de când Lăpuşneanu vine la tron cu ajutopr turcesc, apoi prezintă crimele acstuia împotriva boierimii şi, în final, sfârşitul tragic al domnitorului. Conflicctul nuvelei este concentrat. Încă de la început, domnitorul nu este bine primit de boierii care-l anunţă că poporul nu-l vrea şi conflictul atinge punctul maxim atunci când din porunca domnitorului sunt ucişi 47 de boieri, din a căror capete domnitorul face o piramidă. Intriga este riguros construită. Din punct de vedere al construcţiei, nuvela este structurată pe 4 capitole, care corespund în mare măsură celor 4 momente ale subiectului. Partea I se deschide cu motto-ul „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu” şi corespunde expoziţiunii. Aici se prezintă sosirea lui Lăpuşneanu ăîn Moldova, respingerea soliei boierilor care spun că ei nu-l vor (vornicul Moţoc, postelnicul Veveriţă, spătarii Spancioc şi Stroici). Cu această ocazie, domnitorul afirmă că va limita puterea boierească. La întrebarea boierilor „Cu ce vei sătura lăcomia acestor păgâni, ce aduci cu Măria Ta?”, Lăpuşneanu răspunde „cu averile voastre, nu cu banii ţăranilor pe care-i jupuiţi voi, voi mulgeţi laptele ţării, dar a venit vremea să vă mulg şi eu pe voi”. Partea a II-a se deschide cu motto-ul „Ai să dai samă, doamnă!” şi corespunde intrigii. Cuvintele din motto aparţin unei văduve care vine la palat cu capetele soţului şi copiilor ei, ucişi din porunca domnitorului. Doamna nu mai poate suferi atâta vărsare de sânge şi jalea orfanilor şi văduvelor care cereau îndurare. Ea îi cere domnitorului să înceteze cu omorurile, iar acesta îi promite că îi pregăteşte un „leac pentru frică”. Partea a III-a se deshide cu motto-ul „Capul lui Moţoc vrem” şi corespunde punctului culminant al acţiunii. În această parte aflăm că leacul promis doamnei nu e decât ospăţul de la curtea domnească la care sunt omorâţi cei 47 de boieri, cu excepţia lui Spancioc şi Stroici. Tot aici apare şi celebra replică „proşti dar mulţi”, când Moţoc îi cere lui Vodă să nu asculte cererea norodului înfuriat: „Capul lui Moţoc vrem”. Partea a IV-a se deschide cu motto-ul „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu” şi corespunde deznodământului. Doamna Ruxanda îl otrăveşte pe Lăpuşneanu, în complot cu boierii şi la îndemnul călugărului Teofan. Nuvela pune accentul mai mult pe personaje, pe psihologia lor decât pe acţiune. Naratorul se concentrează pe schiţarea portretului lui Alexandru Lăpuşneanu, tiranul crud şi sângeros, fiind trădat de boieri în prima domnie, el se înconjoară de soldaţi străini, iar pentru a fi pe placul turcilor, arde toate cetăţile în afară de Cetatea Hotinului. Lăpuşneanu are un caracter machiavelic. El se căsătoreşte cu duioasa Ruxanda, nu din dragoste, ci pentru a atrage inima norodului. Se foloseşte de vicleanul Moţoc pentru a atrage asupra lui nemulţumirea poporului. Promite boierilor împăcare, însă îi invită la ospăţ pentru a-i ucide. Lăpuşneanu este un bun psiholog, bun cunoscător al psihologiei maselor. Naraţiunea se face în stil obiectiv, la persoana a III-a. Personajul e înfăţişat prin faptele, gesturile şi cuvintele sale. Intervenţiile autorului în text fiind minime. În nuvelă, apar şi elemente romantice. Personajul este specific romantic, un personaj excepţional în împrejurări excepţionale. Procedeul folosit de autor este şi el romantic, personajele fiind prezentate în antiteză: pe deoparte, caracterul angelic al domniţei şi în antiteză caracterul demonic al domnitorului. În nuvelă, apar şi descrierile romantice, cum ar fi descrierea cetăţii Hotinului, surprinsă în amurg.