Documentos de Académico
Documentos de Profesional
Documentos de Cultura
În această lucrare este abordată o temă care prezintă caracterisitici ale elevilor
din clasele a-III-a şi a-IV-a, diagnosticaţi cu sindrom dislexo–disgrafic, punându-se
accent pe rolul şi evaluarea componentelor conştiinţei fonologice.
Elevii cu sindrom dislexo–disgrafic sunt destul de des întâlniţi în şcolile de azi
şi de aceea lucrarea de faţă se doreşte a fi un studiu calitativ în care sunt prezentate
informaţii despre particularităţile acestora , în ceea ce priveşte dificultăţile lor în
însuşirea citit-scrisului.
În învăţarea abilităţilor de citit-scris, conştiinţa fonologică şi conştiinţa
fonematică (inclusă în cea fonologică) au un rol important, de condiţii necesare.
Conştiinţa fonologică, în variatele ei forme, este atât un precursor, cât şi un produs al
citirii. Conştiinţa fonematică se referă la înţelegerea şi accesarea structurii sunetului.
Pe parcursul desfăşurării studiului au fost evaluate toate componentele
conştiinţei fonologice (conştiinţa fonematică, conştiinţa ritmului, conştiinţa enunţului,
conştiinţa cuvântului, conştiinţa silabei şi conştiinţa fonemului) la elevii diagnosticaţi
cu sindrom dislexo–disgrafic şi, în funcţie de deficitele avute, s-a iniţiat un
antrenament individualizat în vederea îmbunătăţirii aspectelor deficitare ale
conştiinţei fonologice, pentru fiecare participant în parte. După aplicarea
antrenamentului, s-au constatat rezultatele obţinute, de fiecare participant în parte,
specificându-se domeniile îmbunătăţite şi domeniile rămase deficitare, ale conştiinţei
fonologice.
Formarea la elevi a deprinderilor de înţelegere a enunţurilor, a cuvântului ca
parte a unui enunţ, a silabei ca parte componentă a cuvântului şi a fonemelor ca părţi
componente ale cuvântului constituie un aspect important în prevenirea tulburărilor
dislexo-disgrafice.
Deficitul fonologic şi cel fonematic la elevi ar putea fi cauzele posibile atât ale
sindromului dislexo-disgrafic, cât şi ale eşecului în învăţarea citit–scrisului.
CAPITOLUL 1
ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII LIMBAJULUI ORAL ŞI SCRIS LA
ŞCOLARII MICI
Modelul stadiilor genetice ale lui Frith este adoptat şi de către alţi specialişti,
care lansează teorii asemănătoare (Morton, 1994).
Copilul cu evoluţie normală trece de la un stadiu la următorul, sprijinindu-se pe
strategiile pe care le-a folosit anterior, în timp ce pentru copilul cu risc dislexo-
disgrafic, momentul schimbării strategiilor va marca o scădere a performanţelor
acestuia.
În acest caz, modelul permite depistarea dislexiei, pe parcursul trecerii de la
stadiul logografic la cel alfabetic; copilul va avea dificultăţi în realizarea conversiei
grafem-fonem, în lectura cu voce tare şi în oralizarea logatomilor. Tulburările
limbajului oral, deficitul fonologic şi fonematic ar putea fi cauzele posibile ale
eşecului.
Limbajul este procesul cominicării între oameni prin intermediul limbii, proces
prin care oamenii fac schimb de informaţii.
Funcţia limbajului se realizează prin activitatea cea mai complexă a scoarţei
cerebrale; această activitate constă în analiza şi sinteza semnalelor verbale abstracte şi
generalizate. Sistemul de semnalizare prin limbaj, prin cuvânt, a influenţelor care
provocă impresii nemijlocite a adus un aspect în plus specific uman, la mecanismele
activităţii nervoase.
Copilul începe să folosească cuvintele pentru a comunica cu cei din jur. De
regulă, în perioada preşcolară, copiii stăpânesc practic în întregime, limba lor
maternă. Când ajung în mediul şcolar, problemele dezvoltării vorbirii capătă o
însemnătate mai mare şi prezintă un interes deosebit.
Dezvoltarea laturii fonetice a limbajului se continuă pe toată perioada
şcolarităţii. Copilul îşi însuşeşte de obicei latura fonetică a limbajului în jurul vârstei
de 3 ani şi jumătate-4 ani. Copiii de 7-8 ani, cu condiţia să nu aibă tulburări de limbaj,
îşi însuşesc toate fonemele în limbajul oral.
Fonemul reprezintă o unitate lingvistică ce uneşte un concept şi o imagine
acustică. „Imaginea acustică nu constă în sunetul material, ci în amprenta acustică a
acestui sunet” (Saussure, 1998). Fonemele nu se mai pot segmenta în unităţi care
constituie entităţi. Articulatoriu, fonemele sunt realizate prin activitatea coordonată
simultan a unui număr mai mic sau mai mare de organe fonoarticulatorii, sub
conducerea sistemului nervos central. La realizarea unui fonem, fiecare organ
fonoarticulator execută o mişcare, dar executarea separată a unei mişcări din
ansamblul celor executate la realizarea unui fonem nu constituie în sine o entitate
lingvistică. Totalitatea mişcărilor fonoarticulatorii devine sunet articulat numai în
anumite condiţii.
Fiecărei limbi îi sunt caracteristice anumite foneme. Fonemele unei limbi se
constituie în anumite frecvenţe, dând naştere sistemului limbii respective.
Datorită particularităţilor organelor fonoarticulatorii individuale, mediului
fonetic şi stării afective a individului, fonemele sunt realizate diferit sub formă de
sunete. Aspectul sonor al sunetelor diferă la vorbitori şi chiar la acelaşi vorbitor în
momente diferite, dar ele sunt identificate corect ca fiind un anumit fonem.
Fonetica se ocupă de descrierea sunetelor articulate, iar fonologia de funcţia
fonemelor în limbă. Fonetica analizează sunetele a diverşi vorbitori. De aceea, pentru
acelaşi fonem se găsesc mai multe caracteristici acustice şi articulatorii, modelele
fonemelor fiind de fapt, modele ale sunetelor.
Auzul fonematic contribuie la diferenţierea sunetelor, chiar înainte de a învăţa să
fie pronunţate. Însă, mai există şi copii la care percepţia corectă a sunetelor nu asigură
întotdeauna şi pronunţarea lor corectă. Acest fapt se întâmplă în cazurile când
diferenţierea sunetelor există deja, dar nu există încă dirijarea mişcărilor complexe ale
limbajului, mişcări necesare pentru pronunţarea sunetelor respective.
Pe de altă parte, se pot observa cazuri când copiii pot pronunţa corect sunetele,
însă din cauza percepţiei lor insuficient de corecte, confundă sunetul cu un altul
(înlocuiesc „r” prin „l”, „l” prin „r”, „z” prin „j”, „j” prin „z”, „s” prin „ş”, „ş” prin
„s” etc.).
Faptul că aceşti copii au totuşi posibilităţile de pronunţare a acestor sunete este
dovedit că unul şi acelaşi sunet este uneori pronunţat şi alteori nu. El se pronunţa în
combinaţiile mai uşoare, în care predomină vocalele, însă nu se pronunţă deloc în
grupurile consonantice. Astfel, de exemplu, acelaşi copil confundă sunetele,
pronunţând când „j”, când „z”, când „r”, când „l”. Nu se poate spune că acest copil nu
are deprinderea de a pronunţa sunetele „r”, „l”, „ş”, „j”, dar el nu ştie să le folosească
corect, numai din cauză că pentru pronunţarea lor este necesară o diferenţiere precisă
a sunetelor şi a nuanţelor lor în diferite combinaţii.
În achiziţia fonemelor copiii trebuie să stăpânească simultan fonetica şi
fonologia, înainte de a produce sunetele (fonemele) limbii materne şi înainte să
utilizeze diferitele foneme pentru a produce cuvintele adulte.
O tulburare fonetică survine când un copil este incapabil să producă corect, din
punct de vedere motor, unul sau mai multe foneme din limba sa, la o vârstă la care în
mod normal ar trebui ca pronunţia să fie corectă. Un copil prezintă o tulburare
fonetică atunci când, de exemplu la vârsta de 6 ani, îşi proiectează limba între dinţi
pentru a produce fonemul "s"(pronunţă “s” interdentalic) (Anca, 2002). Această
manifestare poate fi acceptată la un copil cu o vârstă mai mică. În tulburările
fonologice problema nu este legată de producerea în sine a sunetelor, ci de utilizarea
lingvistică a fonemelor pentru a forma cuvinte cu diferite semnificaţii. Copiii care
prezintă o tulburare fonologică simplifică cuvintele prin procese fonologice în funcţie
de vârsta pe care o au, utilizând pattern-uri de simplificare neobişnuite şi atipice.
Aceste tulburări pot apărea atât separat, cât şi împreună.
CAPITOLUL 3
CONŞTIINŢA FONOLOGICĂ
Conştiinţa fonologică este o abilitate care stă la baza vorbirii, citirii şi scrierii
(Stanovich, 1993). De asemenea, conştiinţa fonologică apare ca şi condiţie necesară a
învăţării citirii (copiii care nu au conştiinţa fonologică dezvoltată nu pot învăţa să
citească), dar nu ca şi condiţie suficientă. În urma cercetărilor, Adams (1990)
concluzionează că este fundamental pentru copii să fie capabili să facă legături între
conştientizarea fonemelor şi conştiinţa literelor.
Conştiinţa fonologică este un element esenţial al progreselor în citire (Griffith şi
Olson, 1992). Într-un alt studiu, Griffith şi colab. (1992) a observat că, copiii cu nivel
înalt al conştientizării fonematice au performanţe ridicate la sarcinile de citire şi
scriere, indiferent de tipul sarcinii.
Copii îşi pot „educa” conştiinţa fonologică, iar conştiinţa fonemelor poate
facilita achiziţia citirii (Lundberg şi colab., 1988). Copiii trebuie să conştientizeze
existenţa fiecărui fonem înainte de a achiziţiona citirea şi trebuie să realizeze că
această abilitate „sofisticată” de a citit trebuie să includă conştientizarea fiecărui
fonem.
Spector (1995) recomandă folosirea următoarelor instrucţiuni în conştientizarea
fonemelor:
1. • angajarea copiilor în activităţi în care atenţia să le fie
îndreptată asupra sunetelor componente ale unui cuvânt;
2. • segmentarea şi amestecarea sunetelor într-un cuvânt;
3. • instruirea în ceea ce priveşte corespondenţa literă-sunet;
A. Date personale
disgrafiei;
- concentrarea atenţiei este ridicată, în activităţile desfăşurate;
c). Vocabularul
- activ – este dezvoltat normal;
- pasiv – este dezvoltat normal;
Citirea:
- raportul fonem-grafem – prezintă înlocuiri de sunete;
- citirea pe silabe – este făcută cu unele poticniri;
- citirea pe text cunoscut – prezintă erori;
- citirea pe text nou – se face cu unele greutăţi;
- ritmul citirii – lent;
- dislexie – prezentă;
Scrierea:
- analiza literelor separate – este aproximativ corectă;
- sinteza în silabe şi în cuvinte – prezintă dificultăţi;
- acordul cuvintelor – îl face, dar cu unele erori;
- disortografii – sunt întâlnite frecvent;
- discaligrafii – sunt întâlnite;
D. Diagnostic logopedic
Sindrom dislexo-disgrafic
A. Date personale
Nume şi prenume: G.I.
Locul şi data naşterii:
Sex: M
Domiciliul:
D. Diagnostic logopedic
Sindrom dislexo-disgrafic
A. Date personale
Nume şi prenume: M.M.
Locul şi data naşterii: Sex: M
Domiciliul:
tematici agresive;
Interesele şi aspiraţiile subiectului – preferă sportul (în special fotbal), căruia îi
acordă mai multă atenţie şi mai mult timp decât activităţilor şcolare;
D. Diagnostic logopedic
Sindrom dislexo-disgrafic
A. Date personale
Nume şi prenume: N.I.
Locul şi data naşterii:
Sex: F
Domiciliul:
B. Date psihologice semnificative:
Procese şi fenomene psihice:
- predomină operaţia de concretizare a gândirii;
- motivaţia este de tip extrinsec, în corectarea tulburării de citire şi scriere;
- depune efort volutar în sarcinile pe care le are de realizat ;
- face eforturi în a-şi menţine atenţia concentrată;
Prezintă inteligenţă globală peste nivel mediu (Matricile Progresive Raven
Color);
Aptitudini – practică atletismul;
Comportament – normal, se adaptează uşor la sarcinile noi, dar şi la situaţiile
nou- întâlnite;
Stimă de sine – se supraapreciază în sarcinile şi problemele pe care le are de
rezolvat;
Comunicare şi relaţionare cu cei din jur – se relaţionează repede la un mediu
nou, fără a întâmpina probleme;
Interesele şi aspiraţiile subiectului – prezintă interes pentru lectură şi activităţi
sociale;
D. Diagnostic logopedic
Sindrom dislexo-disgrafic
A. Date personale
Nume şi prenume: R.S.
Locul şi data naşterii:
Sex: M
Domiciliul:
citit;
- prezintă o memorie deficitară;
- predomină concretizarea, ca operaţie a gândirii;
- motivaţia extrinsecă este prezentă la subiect, în relizarea sarcinilor;
de sine-stătător;
- citirea pe text cunoscut – este făcută cu dificultăţi;
- citirea pe text nou – întâmpină mari dificultăţi;
- ritmul citirii – lent, cu poticniri frecvente;
- dislexie – prezentă;
Scrierea:
- analiza literelor separate – nu este făcută corect;
- sinteza în silabe şi în cuvinte – nu delimitează corect silabele, dar nici
cuvintele date;
- acordul cuvintelor – nu îl respectă;
- disortografii – sunt des întâlnite;
- discaligrafii – sunt întâlnite;
D. Diagnostic logopedic
Sindrom dislexo-disgrafic
A. Date personale
Nume şi prenume: D.A.
Locul şi data naşterii:
Sex: M
Domiciliul:
B. Date psihologice semnificative:
Procese şi fenomene psihice:
- motivaţie intrinsecă crescută şi efort voluntar ridicat în realizarea sarcinilor
propoziţiilor;
- cu conţinut nou – are unele dificulăţi;
c). Vocabularul
- activ – este aproximativ normal dezvoltat;
- pasiv – este normal dezvoltat;
Citirea:
- raportul fonem-grafem – stabilit normal, fără probleme;
- citirea pe silabe – corectă, fără dificultăţi;
- citirea pe text cunoscut – aproximativ corectă;
- citirea pe text nou – cu unele dificultăţi, poticniri;
- ritmul citirii – încetinit;
- dislexie – prezentă;
Scrierea:
- analiza literelor separate – este realizată corect;
- sinteza în silabe şi în cuvinte – întâmpină dificultăţi;
- acordul cuvintelor – mai face unele greşeli;
- disortografii – sunt prezente;
- discaligrafii – sunt prezente;
D. Diagnostic logopedic
Sindrom dislexo-disgrafic
A. Date personale
Nume şi prenume: I.M
Locul şi data naşterii:
Sex: M
Domiciliul:
concretizarea;
- atât memoria de scurtă durată, cât şi cea de lungă durată sunt deficitare;
- concentrarea şi stabilitatea atenţiei sunt deficitare;
- efortul voluntar depus în realizarea sarcinilor este prea mare, comparativ cu
c). Vocabularul
- activ – este subdezvoltat în raport cu vârsta cronologică;
- pasiv – este mai dezvoltat decât cel activ, dar nu corespunzător vârstei
cronologice;
d). Elemente prozodice ale vorbirii spontane
Expresivitatea vorbirii:
- ritmul vorbirii – lent, cu fluctuaţii;
- vocea şi tonalitatea – scăzute;
Citirea:
- raportul fonem-grafem – nu este respectat, manifestă înlocuiri şi substituiri;
- citirea pe silabe – este făcută cu dificultăţi uşoare şi în ritm lent;
- citirea pe text cunoscut – se face cu dificultăţi destul de mari (în ritm fluenţă
şi
coerenţă);
- citirea pe text nou – prezintă mari dificultăţi; este incoerentă, fără respectarea
punctuaţiei;
- ritmul citirii – lent şi cu multe poticniri;
- dislexie – prezentă;
Scrierea:
- analiza literelor separate – este făcută cu dificultăţi;
- sinteza în silabe şi în cuvinte – sunt prezente omisiuni, înlocuiri, inversiuni
(în
scriere omite, în special sunetele „î” şi „â”; înlocuieşte sunetul „â” din interorul
cuvintelor prin „î”);
- acordul cuvintelor – nu este niciodată realizat corect (îndeosebi acordul
predicatului cu subiectul);
- disortografii – sunt întâlnite foarte frecvent;
- discaligrafii – sunt întâlnite foarte frecvent;
D. Diagnostic logopedic
Sindrom dislexo-disgrafic
A. Date personale
Nume şi prenume: N.F.
Locul şi data naşterii:
Sex: F
Domiciliul:
D. Diagnostic logopedic
Sindrom dislexo-disgrafic
A. Date personale
Nume şi prenume: N.M.
Locul şi data naşterii:
Sex: M
Domiciliul:
D. Diagnostic logopedic
Sindrom dislexo-disgrafic
D. Diagnostic logopedic
Sindrom dislexo-disgrafic
În urma aplicării probelor de citire a textului (vezi anexa 1)de către elevi şi
rezolvarea sarcinilor de identificare a sunetelor iniţial, median şi final (din unele
cuvinte alese aleator de către logoped), numărarea fonemelor (cu şi fără ajutor vizual)
unui cuvânt, precum şi substituirea fonemului deficitar şi citirea cuvântului rămas au
fost obţinute următoarele rezultate:
• conştiinţa fonematică :
– doar 2 dintre participanţi citesc testul fără erori, ceilalţi întâmpinând
dificultăţi, precum: poticniri, sacade, nerespectarea semnelor de punctuaţie, adăugiri
şi omisiuni de foneme şi/sau silabe în cuvintele citite;
– în identificarea poziţiei sunetelor (iniţială, mediană şi finală din unele
cuvinte), toţi participanţii au obţinut rezultate bune, fiind singura componentă a
conştiinţei fonematice însuşită corect de ei;
– în ceea ce priveşte numărarea fonemelor dintr-un cuvânt, 7 dintre
participanţi nu au întâmpinat dificultăţi, în timp ce, ceilalţi 3 au realizat cu erori
această sarcină (chiar dacă le-a fost oferit şi ajutor vizual);
– în substituirea unui fonem şi citirea cuvântului rămas, jumătate dintre
participanţi au realizat corect sarcina, în timp ce, cealaltă jumătate au avut dificultăţi;
– se mai menţionează că unul dintre participanţi nu a avut însuşit corect
termenul de „fonem”, înlocuindu-l prin termenul de „silabă”;
Pentru evaluarea conştiinţei ritmului a fost folosită o poezie (vezi anexa 2), pe
care elevii au memorat-o anterior, urmând să o recite în momentul aplicării probelor.
Au fost făcute următoarele observaţii:
• conştiinţa ritmului:
– toţi participanţii au prezentat deficite în conştientizarea însuşirilor
caracteristice ale ritmului (accent, pauză, intonaţie);
– 2 dintre participanţi au prezentat un ritm alert, rapid, alţii 2 au folosit un ritm
lent, greoi, sacadat;
În evaluarea conştiinţei enunţului, cuvântului, silabei şi a fonemului,
participanţilor li s-a cerut să delimiteze numărul de enunţuri, cuvinte, silabe, respectiv
foneme, din textul citit. Au fost obţinute următoarele rezultate:
• conştiinţa enunţului:
– jumătate dintre participanţi au delimitat corect, fără erori, numărul de
enunţuri din textul dat, în timp ce ceilalţi au întâmpinat dificultăţi în acest sens: au
omis enunţuri în numărare, din cauza nerespectării şi neînţelegerii rolului semnelor de
punctuaţie;
• conştiinţa cuvântului:
– în conştientizarea fiecărui cuvânt dintr-un enunţ, numai 2 dintre participanţi
au întâmpinat dificultăţi (unul, din cauză că nu cunoştea semnificaţia noţiunii de
„cuvânt”, înlocuindu-l prin „literă/sunet”, iar celălalt nu delimita efectiv cuvintele
unui enunţ); ceilalţi 8 nu au avut probleme în acest sens;
• conştiinţa silabei:
– 5 dintre participanţi nu au avut dificultăţi la despărţirea în silabe, au realizat
corect această sarcină, iar ceilalţi 5 au avut probleme în conştientizarea silabelor ca
unităţi componente ale cuvintelor; iar unul dintre participanţi (acelaşi, menţionat şi la
subpunctul anterior), a făcut confuzie între termenii de „silabă” şi „sunet”, neavându-i
însuşiţi corect;
• conştiinţa fonemului:
– numai unul din toţi participanţii nu a întâmpinat dificultăţi în conştientizarea
fonemelor componente ale cuvintelor, respectiv, silabelor date în text; ceilalţi nouă nu
au stăpânit corect noţinea de „fonem”, înlocuindu-l prin „silabă” (3 dintre
participanţi), iar alţii au omis fonemele în numărare;
M.M.
• prezintă 12 erori;
• generează pseudocuvinte folosind sunete parazitare: “ţ”, în “ţaţ”, respectiv
“u”, în “breun”;
• oscilează între formele de plural “-i” şi “-uri”, însă alegerile făcute sunt
aleatoare;
N.I.
• se fixează pe formă de plural a pseudocuvântului precedent (“-i” sau “-e”);
• apar sunete parazitare în generarea formelor de plural (“ţ” din “trevasenţi”);
• are 9 erori;
R.S.
• prezintă 12 erori;
• utilizează toate formele de plural (“-i”, “-e”, “-uri”), însă la întâmplare şi
astfel, pseudocuvintele generate nu respectă nici o regulă;
D.A.
• se fixează pe ultima formă de plural generată (cu terminaţia “-i”);
• prezintă 9 erori;
• generează două forme de plural cu sunete parazite (“p”, şi “u”, respectiv:
“ropci”, “ţaus”);
I.M.
• se fixează pe ultima terminaţie de plural întâlnită (“-e”, respectiv “-i”);
• păstrează forma de singular şi la plural (la două din cazuri: “brasein”,
“lustacer”, înlocuind pe “i”, prin “e”, în ultimul cuvânt);
• are 8 erori;
N.F.
• se fixează pe terminaţia de plural de la pseudocuvântul precedent (“-i”);
• majoritatea pseudocuvintelor generate prezintă terminaţia de plural “-i”;
• are 9 erori;
N.M.
• adaugă la forma de plural “-ii” (la cinci din cuvintele date);
• are doar 3 pseudocuvinte generate corect;
• introduce sunete parazitare în formele de plural redate (“n” din “laurcenţi”),
dar prezintă şi omiteri de sunete din cuvântul de bază (“u”, din “şteleud”)
V.S.
• repetă întotdeauna, înainte de a spune forma de plural, cuvântul “doi”;
• are 13 erori;
• se fixează pe terminaţia de plural de la pseudocuvântul precedent (“-i” sau “-
e”);
• pune sunete parazitare în generarea formelor de plural (“g”, “n”, “r”, din
cuvintele: “stelige”, “şteleudi”, “braserini”);
În concluzie, se poate spune că următoarele erori au fost cele mai des întâlnite:
– fixaţia pe terminaţia de plural de la cuvântul/pseudocuvântul precedent
(având terminaţia “- i” sau “-e”) a fost întâlnită la 6 dintre participanţi;
– utilizarea în majoritatea pseudocuvintelor generate numai a unei singure
terminaţii de plural (de exemplu, la unul dintre participanţi, terminaţia „-uri”, la altul,
numai terminaţia „-i”);
– 2 dintre participanţi, înainte de generarea fiecărui pseudocuvânt, au repetat
întotdeauna cuvântul „doi”;
– 4 dintre participanţi au utilizat sunete parazitare în generarea formelor de
plural a pseudocuvintelor date;
– numai 2 dintre ei au avut mai multe pseudocuvinte generate corect, decât
erori, la ceilalţi au predominat erorile (la mai mult de jumătate din pseudocuvintele
generate);
Limba şi limbajul apar pentru prima oară numai la oameni şi au un rol important.
Limba înregistrează şi fixează în cuvinte, în combinaţii de cuvinte şi în propoziţii
rezulatele gândirii. Însuşindu-şi limba, copilul îşi însuşeşte cunoştinţele.
Formarea la elevi a deprinderilor de înţelegere a propoziţiilor, a cuvântului ca parte
a propoziţiei şi a sunetelor ca părţi componente ale cuvântului, constituie un aspect
important în prevenirea tulburărilor dislexo-disgrafice.
Conştiinţa fonologică are un rol deosebit de important, ea reprezentând expresia
care se referă la un anumit tip de cunoaştere a limbajului.
Conştiinţa fonematică reprezintă un punct al regulilor de codificare a alfabetului
şi un domeniu deficitar, la copiii cu dificultăţi de învăţare. Acest tip de conştiinţă este
considerată a fi preachiziţie a învăţării cititului (Yopp, 1992).
În această lucrare s-a avut în vedere, în primul rând, evaluarea componentelor
conştiinţei fonologice (conştiinţa fonematică, conştiinţa ritmului, conştiinţa enunţului,
conştiinţa cuvântului, conştiinţa silabei şi conştiinţa fonemului), după care, în funcţie
de domeniul deficitar al fiecărui participant, a fost aplicat un antrenament
individualizat (vizând aspecte deficitare ale conştiinţei fonologice, pentru fiecare, în
parte). Rezultatele (cu îmbunătăţirile respective) au fost consemnate în lucrare, după
aplicare antrenamentului individualizat.
S-a observat că toţi participanţii au prezentat cel puţin trei şi cel mult cinci
domenii deficitare ale conştiinţei fonologice (în diferite combinaţii).
Cel mai afectat domeniu al conştiinţei fonologice întâlnit la toţi participanţii la
cercetare a fost conştiinţa ritmului, domeniu care, chiar şi după aplicarea
antrenamentului individualizat, a rămas tot deficitar la jumătate dintre ei.
În partea opusă, se află domeniul conştiinţei cuvântului, unde au fost înregistrate
cele mai bune rezultate, în urma evalurii acestei componente. Un aspect negativ aici,
ar putea fi acela că, chiar dacă au fost făcute exersări multiple şi s-a insistat foarte
mult aici, unul din cei doi participanţi care au avut dificultăţi, nu a obţinut rezultate
satisfăcătoare.
Au existat trei participanţi care, se poate spune ca au avut rezultate
satisfăcătoare în urma evaluării domeniilor conştiinţei fonologice, fiecare dintre ei
având câte trei aspecte deficitare, în diverse combinaţii (fie conştiinţa ritmului, a
enunţului şi a fonemului, fie conştiinţa fonematică, a ritmului şi a cuvântului, fie
conştiinţa fonematică, a ritmului şi a fonemului). După aplicare antrenamentului
individualizat, rezultatele au fost bune (numai unul dintre participanţi a mai
întâmpinat dificultăţi referitoare la conştiinţa ritmului).
Participantul care a întâmpinat dificultăţi în cele mai multe domenii ale
conştiinţei fonologice (conştiinţa fonematică, conştiinţa ritmului, conştiinţa
cuvântului, conştiinţa silabei şi conştiinţa fonemului), în urma aplicării
antrenamentului individualizat, a obţinut rezultate bune numai în ceea ce priveşte
aspectul conştiinţei silabei (deşi s-a lucrat foarte mult pe toate aspectele deficitare ale
conştiinţei fonematice).
În concluzie, se poate spune că la elevii care prezintă sindrom dislexo-disgrafic
sunt deficitare toate aspectele componente ale conştiinţei fonologice (conştiinţa
fonematică, conştiinţa ritmului, conştiinţa enunţului, conştiinţa cuvântului, conştiinţa
silabei şi conştiinţa fonemului); deficitele caracteristice componentelor conştiinţei
fonologice sunt prezente la aceşti elevi, în diverse combinaţii, şi influenţează
învăţarea citit-scrisului.
BIBLIOGRAFIE
C.Petrescu
El era ursul alb desprins pentru totdeauna de gheţurile polare, crescut printre oameni,
deprins să joace, să facă acrobaţii şi să se bucure de aplauze.
Acum se dezmorţeau amintirile vechi, toate, până şi amintirea făpturii mari şi blânde,
unde se ascundea la căldură, în peştera neagră, puiul de urs. Vedea marea verzuie şi
nesfârşită.
Vedea deasupra cerul. Vedea sloiurile plutitoare.
Un urs alb, ridicat în două labe îi făcea semn:
- Haide! Nu vii cu noi, Fram?...
Greierele şi furnica
J. de la Fontaine
Petrecuse cu chitara
toată vara.
Însă iată că-ntr-o zi
Când viforniţa porni
Greierele se trezi
fără muscă, fără râmă,
fără umbră de fărâmă.
Ce să facă?
Hai să ceară
La furnică până-n vară
niscai boabe de secară.
- „Pe cuvânt de lighioană,
voi plăti cinstit, cucoană,
cu dobânzi, cu tot ce vrei!...”
Dar Furnica, harnică,
are un ponos al ei:
nu-i din fire darnică.
şi răspunse cam răstit
- „Astă-vară ce-ai păzit?”
- „Dacă nu e cu bănat,
zi şi noapte am cântat
pentru mine,
pentru toţi!...
- „Joacă astăzi
dacă poţi!”
ACVARIU ACVARII
STRAVUDIT ....................
ARAGAZ ARAGAZURI
LUSTACIR ......................................
IEPURE IEPURI
MORELEC ....................
ŞOARECE ŞOARECI
BRASEIN ..................
TELEFON TELEFOANE
ŞTELEUD ..................
FLUTURE FLUTURI
LAURCET ...............
COJOC COJOACE
STELID ..................
ELEFANT ELEFANŢI
TREVASEN ..................
JOBEN JOBENURI
CENRIT ..............
HARTĂ HĂRŢI
INETĂ ..............
BARCĂ BĂRCI
BRENĂ ..................
ROBOT ROBOŢI
MIET ............
DELFIN DELFINI
MAUC .................
SCAUN SCAUNE
TURIC ................
MĂR MERE
SEN ...........
BEC BECURI
PLIT ............
ZMEU ZMEIE
ŢAU .............
URS URŞI
ZIM ............
Anexa 3
SAC SACI
REF .....................
MELC MELCI
ROP ..................
Anexa 4
Răspunsuri participanţi
Forma I.M. V.S. N.I. N.F. N.M. D.A. C.A. G.I. M.M. R.S.
corectă
refi Refi refi refi refi refii refi refi refi refi refi
ropi Ropi ropi ropi ropi ropii ropci ropi ropi ropi ropi
ţaie Ţaie ţai ţăi ţăie ţai ţaus ţauri ţăi ţaţ ţauri
zimi Zimi zimi zimi zini zimii zimi zimi zimuri zimi zimi
sene Sene sene seni sene seni sene seni senuri seni seni
plituri Plituri plit plituri pliti pliti pliţi plituri plituri pliti plituri
mauci Mauci mauci maucuri mauci mauci mauci mauci maciuri mauci mauci
turice Turice turici turici turici turici turici turici turice turice turici
breni Brene brene breni breni brene breni brene brene breun brene
mieţi Mieţi mieti mieţi mieţi miete mieţi mieţi mieţi mieţi mieţi
cenrituri Cenriţi cenriţi cenrituri cenriti cenriti cenriti cenrituri cenrituri cenriţi cenriţi
ineţi Ineţi inete ineţi ineţi ineţi ineţi inete ineţi ineţi inete
stelide Stelizi stelige stelidi stelidi stelide stelidi stelide steliduri stelidi steliduri
trevaseni trevaseni trevaseni trevasenţi trevaseni trevasenii trevaseni trevaseni trevasenuri trevasini trevase
şteleude şteleuduri şteleundi şteleudi şteleudi ştelede şteleudi şteleuzi şteleuduri şteleudi şteleuduri
laurceti laurceţi laurceţi laurceţi laurceti laurcenti laurceti laurceţi laurceturi laurceţi laurceturi
moreleci moreleci moreleci moreleci moreleci morelecii moreleci moreleci morelecuri morelecuri moreleci
braseini brasein braserini braseini braseini braseine braseini braseini braseinuri braseini braseini
stravuditii stravudiţi stravuditi stravudiţi stravuditi stravudituri stravuditi stravudiţi stravudituri stravudiţi stravudiţi
lustaciruri lustacer lustaciri lustaciruri lustaciri lustacire lustaciri lustaciri lustaciruri lustaciri lustaciri
108