P. 1
Mocan Marian - Logistica - Cap. 3

Mocan Marian - Logistica - Cap. 3

|Views: 156|Likes:
Publicado porAndreea
Eficienta Economica a Sistemelor Logistice
Eficienta Economica a Sistemelor Logistice

More info:

Published by: Andreea on Feb 01, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/01/2011

pdf

text

original

Mocan Marian – Logistica 62 _______________________________________________________________________________________

CAPITOLUL III

EFICIENŢA ECONOMICĂ A SISTEMELOR LOGISTICE
3.1.Conceptul de eficienţă economică

Eficienţa este un element de bază la care se raportează întreaga activitate umană şi în special cea economică. Prin eficienţă se înţelege calitatea unui sistem de a produce nişte efecte pozitive, care sunt prevăzute şi asteptate de către factorul uman. În limba latină "efficiens" înseamnă ceva care produce realmente un efect, iar "efficere" înseamna a produce efecte sigure. Sensul acestor cuvinte a fost preluat şi în limba franceză. În [25] se defineşte eficienţa ca fiind o categorie sintetică dar şi atotcuprinzatoare ce caracterizează raportul obiectiv (atât cantitativ cât şi calitativ) creat între cele două componente (efecte şi eforturi) ale procesului sau domeniului studiat şi care totodată reflectă însuşirea resurselor cheltuite de a produce efecte utile (la toate nivelurile de conducere economică). În [181] se defineşte eficienţa ca fiind producerea cantităţii necesare de elemente de ieşire, cu consumul unei cantităţi minime de elemente de intrare (resurse), conform specificaţiilor. În [123], se defineşte eficienţa economică ca fiind o comparaţie între efectul util (rezultatul) şi efortul (cheltuiala) făcut pentru obţinerea rezultatului de către un sistem sau proces. Comparaţia dintre efecte şi eforturi se poate realiza în două moduri: 1.
EFECTE → MAXIM EFORTURI

(3.1)

_______________________________________________________________________________________ Capitolul III

Mocan Marian – Logistica 63 _______________________________________________________________________________________

2.

EFORTURI → MINIM EFECTE

(3.2)

În practica concepţiei, realizării şi functionării sistemelor tehnice sau de producţie, eficienţa economică a asimilarii, producerii şi utilizării acestora se determină în mai multe etape: a - Eficienţa economică prognozată, se foloseşte la elaborarea prognozelor dezvoltării ramurilor ştiinţei şi tehnologiei, a planurilor de dezvoltare strategice, a studiilor tehnico - economice, temelor de cercetare şi de proiectare. b - Eficienţa economică antecalculată, se utilizează după elaborarea proiectelor de execuţie şi a antecalculaţiilor de preţ pentru calcularea efortului necesar şi a efectelor scontate. c - Eficienţa economică postcalculată (analizată), se utilizează după intrarea în funcţionare normală a sistemelor tehnice sau de producţie considerate. În acest moment se va calcula efortul şi efectul necesar real ce se utilizează pentru a realiza ieşirile dorite. Acum se pot vedea eventualele diferenţe care există între eficienţa prognozată şi cea antecalculată, comparativ cu eficienţa economică postcalculată (realizată). În cazul etapelor a şi b, se analizează întotdeauna mai multe posibilităţi şi variante. În urma definitivării acestor variante se va trece la utilizarea analizelor multicriteriale pentru a alege varianta optimă. Implicând efectele utile, eficienţa economică se fundamentează pe cuantificarea relaţiei rezultat - efort la un anumit produs sau grupă de produse sau servicii, de unde apare şi complexitatea şi capacitatea acestei categorii de a exprima laturile calitative ale oricărei activităţi. În acest scop se utilizează o serie de indicatori de obicei în forma valorică care au un grad mare de generalitate. Eficienţa se raportează în special la producţia întreprinderilor. Cu toate acestea, doar categoria de producţie, nu poate să dea o caracteristică suficient de cuprinzătoare a măsurii în care activitatea unei întreprinderi, care are un anumit grad de dotare tehnică se ridică la nivelul cerut privind eficienţa. Producţia trebuie să satisfacă o necesitate, de aceea trebuie să fie calitativă. De asemenea produsele obţinute trebuie să aibă un preţ acceptabil pentru a putea să fie cumpărate. Se impune astfel să se realizeze nişte produse calitative, cu nişte costuri reduse. Concurenţa care apare astăzi obligă întreprinderile să lucreze mai eficient şi mai calitativ pentru a rezista pe piaţă. La un anumit nivel de dotare tehnică, timpii operativi nu pot să fie reduşi, decât prin schimbarea utilajelor cu altele mai performante, cea ce implică însă nişte fonduri de
_______________________________________________________________________________________ Capitolul III

Mocan Marian – Logistica 64 _______________________________________________________________________________________

investiţii mari care nu întotdeauna se justifică. Singura cale de scădere a timpilor de execuţie este prin scăderea timpilor auxiliari şi cei de pregătireîncheiere şi mai ales prin refacerea fluxurilor şi redimensionarea timpilor afectaţi operaţiilor logistice. Din această necesitate au apărut şi noile metode de organizare şi conducere a producţiei "Just in Time", "Kanban", etc. Pentru a stabili dacă o întreprindere funcţionează bine trebuie analizată activitatea acesteia atât din punct de vedere al eficienţei cât şi al eficacităţii şi al economiei de resurse. Eficacitatea este calitatea unei acţiuni de a produce rezultatele scontate şi care se manifestă ca un criteriu de control al nivelului şi gradului de realizare a obiectivelor stabilite [143]. Eficacitatea descrie modul în care o întreprindere satisface cerinţele clienţilor, ceea ce înseamnă producerea bunurilor şi serviciilor pe care clienţii le doresc, în momentul în care aceştia le doresc. Deşi se poate afirma la o primă vedere că cele două obiective (eficienţa şi eficacitatea par a fi câteodată în conflict), succesul unei întreprinderi depinde de îndeplinirea simultană a amândurora. Dacă o întreprindere nu atinge simultan cele două obiective amintite anterior ea poate muri. Se va prezenta matricea eficienţă - eficacitate în Fig. 3.1. - adaptată după [181].

Înaltă

Supravieţuire (stare permanentă de risc)

Prosperitate

Eficacitate

Moarte sigură

Agonie (moarte lentă)

Scăzută

Scăzută Eficienţă

Înaltă

Fig. 3.1. Matricea eficienţă - eficacitate
_______________________________________________________________________________________ Capitolul III

Mocan Marian – Logistica 65 _______________________________________________________________________________________

Se observă că cele două noţiuni nu pot supravieţui una fară alta într-o economie normală de piaţă. În matricea de mai sus apar următoarele situaţii: Eficienţă înaltă şi eficacitate înaltă = prosperitate - este situaţia cea mai fericită, fiind singura soluţie viabilă pe termen lung. Prin aceasta se cheltuiesc resurse minime pentru a realiza produse de foarte bună calitate, care sunt dorite de clienţi, aceste produse ajungând la clienţi atunci când ei doresc (aici intervine decisiv logistica). Este cazul unor întreprinderi româneşti sau mixte private care s-au adaptat foarte repede cerinţelor pieţei, datorită flexibilităţii de care au dat dovadă. Eficienţă scăzută şi eficacitate înaltă = supravieţuire dar într-o stare permanentă de risc - este o situaţie care poate dura, dar pentru o perioada limitată de timp. Întreprinderea realizează produse de bună calitate dar cu un consum foarte mare de resurse. Produsele sunt dorite de clienţi dar ele sunt de obicei oferite cu preţuri mari (comparativ cu cele ale concurenţei), pentru a acoperi costurile mari cu care sunt produse şi evident pentru ca intreprinderea ce le oferă să aibă un profit. Cel mai elocvent exemplu este cel al produselor agricole româneşti, care sunt în general de bună calitate, dar au preţuri mari tocmai pentru a acoperi ineficienţa producătorilor. Pentru o perioadă scurtă de timp se pot coborâ preţurile produselor oferite, diminuarea făcându-se în dauna profitului, ceea ce are însă ca efect principal stoparea dezvoltării firmei. Eficienţă înaltă şi eficacitate scăzută = agonie sau moarte lentă - este situaţia în care, cu o eficienţă mare se produc lucruri inutile, care nu interesează pe nimeni. Acest caz poate apărea la o întreprindere care nu are un bun compartiment de marketing şi care nu poate să anticipeze cerinţele clienţilor, chiar dacă activitatea productivă efectivă este foarte bine organizată. Soluţia cea mai bună ar consta în reorganizarea compartimentului deficitar (în speţă cel de marketing). Este cazul unor întreprinderi private româneşti care nu şi-au deschis nişte compartimente de marketing în adevăratul sens al cuvântului (nu doar transformarea numelui). Eficienţă scăzută şi eficacitate scăzută = moarte sigură - este situaţia în care cu o eficienţa scăzută (cu costuri foarte mari) se produc lucruri care nu sunt dorite de piaţă. Este cazul multor întreprinderi din industria românească care produc pe stoc lucruri foarte greu vandabile. În activitatea productivă, pe lângă eficienţă şi eficacitate apare încă un element care influenţează direct buna funcţionare a întreprinderii şi anume economia de resurse.
_______________________________________________________________________________________ Capitolul III

Mocan Marian – Logistica 66 _______________________________________________________________________________________

Economia de resurse înseamnă achiziţionarea resurselor necesare pentru activitatea respectivă la preţul cel mai redus posibil, fără a încălca însă specificaţiile asupra acestor resurse. Este important să se ţină cont de întregul proces de aprovizionare şi nu numai de preţul efectiv al respectivelor resurse. A fundamenta o decizie de aprovizionare doar pe baza preţului poate crea mari probleme şi anume: - problema calităţii - interesul acordat doar preţului de achiziţie poate provoca riscul de a cumpăra bunuri şi/sau servicii care nu respectă întocmai specificaţiile impuse de scopul pentru care sunt necesare. Dacă furnizorul este constrâns să ofere un preţ estimativ foarte redus pentru a-şi asigura comanda, el poate fi tentat să reducă şi costurile de producţie (pentru aşi menţine marja de profit), dar periclitând nivelul de calitate. - problema stocurilor - pentru cantităţi mari de materii prime se pot obţine şi preţuri mai mici. În acest caz apare problema stocurilor şi a costurilor de depozitare aferente acestora. - programării în timp a livrărilor - dacă livrările se fac prea devreme apare problema cheltuielilor cu depozitarea amintite mai devreme; dacă livrările se fac prea târziu, apare posibilitatea întreruperii producţiei. - furnizorilor - alegerea furnizorului trebuie să ţină cont de toate aspectele dar în special de competenţa, eficienţa şi atitudinea acestora faţă de afaceri. Eficienţa, eficacitatea şi economia de resurse acţionează asupra unei întreprinderi în domeniul măsurării performanţei ca şi în Fig. 3.2.

Intrări Întreprinderea

Ieşiri

Economie de resurse

Eficienţă

Eficacitate

Fig. 3.2. Economia de resurse, eficienţa şi eficacitatea în domeniul măsurării performanţei

_______________________________________________________________________________________ Capitolul III

Mocan Marian – Logistica 67 _______________________________________________________________________________________

În Fig. 3.2 se observă că economia de resurse este poziţionată şi acţionează în principal în dreptul intrării în sistem (adică în momentul aprovizionării cu resurse), eficienţa este poziţionată şi acţionează în principal în dreptul procesului de producţie din interiorul întreprinderii, în timp ce eficacitatea este poziţionată şi acţionează în principal în dreptul ieşirii din sistem, adică în momentul distribuţiei produselor către potenţialii beneficiari.

3.2. Calculul eficienţei economice

Pentru calculul eficienţei economice în general este necesar să se stabilească un model, în care eficienţa E poate fi exprimată ca o funcţie de variabile care definesc sistemul. Validitatea acestui model este determinată de precizia cu care este capabil să prevadă desfăşurarea ulterioară. E = f (Xi, Yi) (3.3)

Xi = variabilele controlabile (cele ce pot fi schimbate după dorinţa conducerii) Yi = variabilele necontrolabile (cele ce nu pot fi controlate direct şi independent de către conducere) La nivel microeconomic determinarea eficienţei prezintă anumite dificultăţi la repartizarea activităţilor pe locurile de muncă, ateliere, secţii, precum şi la repartizarea optimă a unor resurse cum ar fi: capacităţile de producţie, materiile prime, forţa de muncă, tehnologiile, etc. În [126], se poate vorbi de : -eficienţa economică la producător -eficienţa economică la beneficiar -eficienţa economică de perspectivă Măsurarea efectelor trebuie să pornească de la utilizatorul produselor către producător, prin aceasta, eficienţa putându-şi exercita rolul de categorie economică sistemică. Efectele se pot împarţi în două categorii distincte: -cele care produc un spor de profit -cele care produc o economisire de resurse (umane, materiale şi financiare). Economisirea de resurse duce însă automat la scăderea costurilor, aceasta dând posibilitatea de a creşte beneficiul şi bineînţeles profitul, prin menţinerea constantă a preţului produsului, sau de a menţine beneficiul iniţial prin
_______________________________________________________________________________________ Capitolul III

Mocan Marian – Logistica 68 _______________________________________________________________________________________

reducerea preţului, aceasta ducând evident la creşterea vânzărilor şi a profitului întreprinderii. Modul în care se va acţiona este dat numai de conjunctura economică a pieţei în momentul respectiv, aceasta dând de fapt indicaţiile necesare privind luarea deciziei Categoria de eficienţă economică se abordează din trei puncte de vedere: 1-analitică, prin care se face raportul dintre un efect al procesului de producţie (volumul de producţie, economii în forma fizică, spor de calitate al produselor) la o cheltuiala parţială dintr-o resursă (forţa de muncă, mijloace de muncă sau obiecte ale muncii). De obicei eficienţa exprimată din punct de vedere analitic presupune exprimarea fizică atât a efectelor cât şi a cheltuielilor respective. Indicatorii care se înscriu în această sferă sunt: productivitatea fizică a muncii, randamentul fizic al utilajelor, consumurile specifice de materiale, timpul de lucru al utilajului pe unitatea de produs, norma de timp ce se repartizează muncitorului. Aceşti indicatori se analizează în toată dinamica lor. 2-analitico-sintetică, în care cheltuielile parţiale şi efectele menţionate sunt exprimate valoric, cea ce presupune însumarea unor cheltuieli şi efecte diferite ca structură şi natură. Indicatorii utilizaţi sunt: productivitatea valorică a muncii, indicatorii de valorificare superioară a resurselor, viteza de rotaţie a stocurilor, rotaţia mijloacelor circulante, etc. 3-sintetică sau integrală, exprimând raportul dintre unul din efectele menţionate, nu cu o singura resursă sau cheltuială parţială, ci cu o grupă de resurse sau de cheltuieli, ori cu mai multe grupe: resursele consumate exprimate în costuri totale, resurse - mijloace fixe şi circulante, investiţii. În acest caz eficienţa poate lua una dintre formele următoare: -productivitate, când efectul este exprimat prin producţie -economicitate, când efectul îl constituie economiile de resurse -rentabilitate, când efectul îl constituie beneficiile realizate Eficienţa sintetică se poate manifesta în două forme: -simplă, când ea se exprimă prin indicatori sintetici care se referă numai la o grupă de cheltuieli şi la unul din efectele de producţie (economii de resurse spre exemplu) -complexă, care redă o imagine mai completă asupra rezultatelor cu care sunt cheltuite două sau mai multe resurse Modul de analizare a eficienţei economice se face în următoarele etape [75]:

_______________________________________________________________________________________ Capitolul III

Mocan Marian – Logistica 69 _______________________________________________________________________________________

1-Fixarea riguroasă a conţinutului fiecărui factor fundamental. Aici se are în vedere şi conţinutul şi sfera indicatorilor care exprimă nivelul factorului de perfecţionare, precum şi aceştia din urmă şi nivelul indicatorilor economici de cheltuieli, de efecte şi de eficienţă corespunzători. 2-Măsurarea nivelului propriu de perfecţionare tehnică pentru fiecare factor fundamental. Scopul urmărit prin stabilirea nivelurilor de perfecţionare tehnică al factorilor fundamentali îl reprezintă constituirea unor ecuaţii de regresie care, pe baza unor date statistice reale şi a unor prognoze să reflecte legăturile cauzale dintre creşterea nivelului de perfecţionare tehnică a unui factor şi mărimea efectelor şi eficienţei corespunzătoare fiecărei trepte. Evoluţia indicatorilor de eficienţă are un punct de extrem (maxim sau minim), căruia îi corespunde varianta optimă de intensificare calitativă a factorului. 3-Determinarea cheltuielilor directe şi indirecte pentru crearea, perfecţionarea şi introducerea în producţie a fiecărui factor fundamental analizat. 4-Determinarea efectelor economice (directe şi indirecte). 5-Determinarea indicatorilor de eficienţă (sporul de productivitate, sporul de rentabilitate a cheltuielilor, economicitatea, etc.)

3.3. Eficienţa economică adaptată sistemelor logistice

În subcapitolul 3.1, s-a definit conceptul de eficienţă economică în general. Se observă ca în majoritatea cazurilor eficienţa economică se raportează într-un fel sau altul la producţie. Deoarece un sistem logistic este integrat într-un sistem de producţie complex, ceea ce este general valabil pentru sistemul de producţie, este valabil şi pentru sistemul logistic. Diferenţa constă în stabilirea indicatorilor de eficienţă, pentru sisteme logistice ei având caracteristici specifice. Eficienţa economică a unui sistem logistic se poate determina în mai multe etape: 1 - Eficienţa economică prognozată pentru un sistem logistic, se utilizează la elaborarea prognozelor privind introducerea unui nou sistem logistic sau modificarea de substanţă a celui existent. Acest tip de eficienţă este foarte utilizat în momentul de faţă în România, când se prevăd diferite scenarii de dezvoltare mai rapidă a ţării, ramurii industriale sau a unei întreprinderi. Bineînţeles că aceste prognoze sunt făcute de către specialiştii în domeniu. Pe baza acestei eficienţe prognozate, care poate să fie optimistă sau pesimistă se pot face nişte calcule preliminare, privind costurile introducerii unui nou sistem logistic sau modificarea celui existent.
_______________________________________________________________________________________ Capitolul III

Mocan Marian – Logistica 70 _______________________________________________________________________________________

2 - Eficienţa economică antecalculată pentru un sistem logistic, se utilizează pentru elaborarea proiectelor privitoare la noul sistem logistic şi pentru anumite antecalculaţii de preţ. Ea este mult mai apropiată de realitate decât cea prognozată, deoarece se beneficiază de mult mai multe date concrete. 3 - Eficienţa economică postcalculată pentru un sistem logistic, se utilizează după începerea funcţionării noului sistem logistic. În urma calculării acesteia se va putea evidenţia diferenţa dintre prognoze şi realitate. În cazul eficienţei economice prognozate şi a celei antecalculate se folosesc metodele multicriteriale pentru a stabili varianta optimă dintre toate soluţiile propuse în prealabil. Indicatorii de eficienţă economică care se pot aplica sistemelor logistice îi vom prezenta în continuare: 1 - Durata de recuperare a investiţiei necesare introducerii unui nou sistem logistic Drisl
Drisl = Ii [ani] Eani

(3.4),

în care

Ii - investiţia necesară pentru introducerea noului sistem logistic [lei]. În această invesţie intră următoarele: -costul noilor mijloace fixe componente ale sistemului logistic; -costul cursurilor de specializare urmate de utilizatorii noului sistem; -costul software-ului utilizat de noul sistem, etc.
Eani - economiile valorice anuale pe care le realizează utilizatorul noului sistem logistic [lei].

Aceste economii rezultă în special din: -reducerea timpilor de aşteptare între operaţii; -diminuarea pâna la eliminarea unor cheltuieli de depozitare (în cazul sistemului "Just in Time"); -reducerea cheltuielilor de transport; -reducerea cheltuielilor necesare pentru spaţii (prin utilizarea mai judicioasă a lor); -reducerea cheltuielilor cu distribuţia produselor. 2 - Eficienţa utilizării noilor mijloace fixe Ei:
_______________________________________________________________________________________ Capitolul III

Mocan Marian – Logistica 71 _______________________________________________________________________________________

Ei =

Qm [lei/leu] Ff

(3.5), în care

Qm - producţia obţinută prin utilizarea noului sistem logistic [lei/an]; Ff - valoarea mijloacelor fixe achiziţionate pentru buna funcţionare a sistemului logistic [lei]. 3 - Coeficientul de eficienţă a îmbunătăţirii calităţii produselor prin utilizarea noului sistem logistic:
eci = Et [lei/leu] C tc

(3.6), în care

Et - economiile totale obţinute prin îmbunătăţirea calităţii [lei]; Ctc - costul total al asigurarii calităţii [lei]. 4 - Coeficientul de eficienţă al progresului organizatoric eoi :
eoi = Eto [lei/leu] C to

(3.7), în care

Eto - efectele totale ale introducerii progresului organizatoric [lei]; Cto - cheltuielile totale cu introducerea progresului organizatoric [lei]; Indicatorii de mai sus, reflectă modul în care utilizarea unui nou sistem logistic duce la o eficienţă sporită. De altfel în momentul de faţă, principalul obiectiv pe care şi-l propun marile firme este acela de a-şi adapta sistemul logistic la noile cerinţe impuse de procesul tehnologic.

_______________________________________________________________________________________ Capitolul III

You're Reading a Free Preview

Descarga
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->