Contesa de Segur PO EST.

CUZINE

..

Povestea Balaioarei, a Bunei Caprioare

si a lui Pisoi-Frumos

I Btiltiioara

A fost odata 0 fetita euminte §i frumoasa, eu p~rul ca spicul griului, care se numea Balaioara. Era ferrnecatoare ca si parintii ei, Regeleeel-Bun §i Regina Dulcineea. Regele era foarte iubit de supusii sai, Cei rai se temeau de el, pentru ca era tot atit de drept pe cit era de bun si pedepsea ell asprime orice fapta rea. La clteva luni dupa ce 0 nascu pe Balaioara, regina muri, iar regele 0 plinse rnulta vreme. Fetita, Hind foarte mica, nu-si dadea seama cl mama ei murise. Era vesela, zglobie

- - 5

si traia fericita linga tatal ei, care 0 iubea din toata inima si-i daruia cele mai frumoase j ucarii, cele mai bune dulciuri, cele mal delicioase fructe.

Intr-6 zi, Regele-cel-Bun afla cl

.'. '-.I. /'\. 'J V ...... ......

SUpU§l1 sai u cer sa se recasatoreasca,

pentru a avea un fiu care sa-i fie urrnas. El nici nu vru sa auda de asa ceva. La staruinta supusilor, a

6

fost totusi nevoit sa le fadi pe plac. Cherna atunci pe rninistrul sau lJ§urel si-i spuse:

- Dragul meu prieten, poporul meu vrea sa rna recasa toresc, Sint inca atit de indurerat de moartea scumpei mele Dulcineea, inch nu sint in stare sa-mi caut eu insumi 0 alta sotie. Cauta-rni tu 0 printesa, Nu cer decit sa fie buna si s-o fad fericita pe scumpa mea Balaioara. Cind 0 vei gasi, 6 vei cere de sotie pentru mine §i 0 vei aduce aici.

U surcl pleca imediat, urnbla pe la toti regii, vazu multe printese,

care de care mai urite si mai rele. La urma ajunse la curtea Regelui-celGalagios, care avea 0 fata frumoasa, desteapta si care parea a fi buna, Usurel 0 gasi incintatoare si 0 ceru imediat de sotie pentru Regele-celBun.

Regele-cel-GaBigios, bucuros sa scape cit mal repede de fiica sa care

\

icsi in Intimpinare. I se paru draguta printesa, dar niei pe departe nu avea infatisarea buna si blinda a bietei Dulcineea.

Cind 0 zari pe Balaioara, Printesacea- Vicleana ii arunca 0 privire atit de rautacioasa, tncit fetita, care avea doar trei anisori, se infricosa si Incepu sa plinga,

- Ce are? intreba regele. De ce pHnge ca un copil diu Balaioara mea eea duke §i cumin te ?

- Tata, draga tara. striga fetita ascunzindu-se in bratele regelui, nu rna da aeestei printese, mi-e frica

avea un suflet rau si-i facea tot felul de necazuri, i-o dadu pe loc lui Usurel ca s-o duca in tara Regeluieel-Bun.

U surel pled impreurra eu Printcsa-cea- Vicleana, insotiti de 0 mie de catiri incarcati cu zestrea §i giuvaerurile printesei.

Sosira la Regele-cel-Bun care le

-

de ea, e rea!

Mirat, regele se uita la printesa si zari pri virea ei rea care 0 infr icosase pe Balaioara, E1 hotari de indata s-o desparta pe fetita de noua regina. Balaioara ramase, ca §i inainte, in grija dadacei care 0 crescuse si a iubea cu duiosie. Regina 0 vedea rar, dar, cind din intimplare 0 intil-

7

nea, nu-si putea stapini ura.

Peste un an, Regina-cea- Vicleana nascu 0 fed t:i cu parul ne gru ca taciunele, pe care 0 numira Negruta. Era ddiguta, dar nu ca Balaioara. Fetita era rea ca si mama, ei si nu 0 pu tea suferi pe Balaioara, pe care o musca, 0 tragea de par, ii strica jucariile, Ii murdarea rochitele, Buna si micuta Balaioara nu se supara niciodata si-i lua apararea Negrutei.

«Nu 0 certa, tata, li spunea ea regelui, e adt de mica! Ea nu stie ca rna necajeste cind imi strica jucariile. Iar atunci cin€! rna musca sau cind rna trage de par, 0 face din joaca.»

Regele 0 imbratisa pe Balaioara §i nu spunea nimie; dar vedea el bine ea Negruta facea totul din rautate, iar Balaioara 0 ierta pentru di era buna. El 0 iubea din ce in ce mai mult pe Balaioara §i din ee in ce mai putin pe Negruta.Regina-cea- Vicleana vedea §i ea toate aeestea, dar o ura si mai mult pe nevinovata Balaioara, din care ar fi facut eel mai nenorocit copil din lume daca nu s-ar fi temut de minia regelui.

Regele porunci ca Balaioara sa nu fie Iasata niciodata singura eu regina, §i cum se stia cl pedepseste

. .

cu aspnme nesupunerea, ruci regIna

nu indraznea sa i se impotriveasca.

8

11

Bt11dioara pierduta

Balaioara implinise sapte aru, rar Negruta trei.Regele ii darui Balaioarei 0 trasurica frumoasa trasa de doi struti pe care 1i mina un paj, un baietas de vreo zece ani, nepotul dadacei care 0 crescuse pe Balaioara,

Baiatul se numea Pofticiosul. El 0 iubea mult pe Balaioara, cu care se j ucase de cind era mica, si ea era tare buna cu el. Pajul avea un cusur, de unde ii venea si numele: era foarte lacom de dulciuri. Ar fi fost

10

--

·in stare sa faca 0 fapta rea pentru 0 punga cu bomboane. Balaioara Ii spunea adesea: «Tare te iubesc, Potticiosule, dar nu-rni place sa te vad atit de lacom. Te tog, Iecuieste-te de acest cusur uricios, care dezgusta pe toata lumea.» Pofticiosul Ii saruta mina, 11 promitea di se va indrepta, dar continua sa fure prajituri de la bucatarie §i bomboane din camara. Mereu era batut pentru lacomia lui si pentru ca nu asculta.

Regina-cea- Vicleana afla de CllSUrul baiatului §i se gincli di l-ar putea folosi pentru a 0 pierde pe Balaioara. lata ce puse la cale:

Pareul palatului in care se plimba BaEh6ara eu trasurica trasa de struti, avind ca vizitiu pe Pofticiosul, se marginea intr-o parte eu 0 padure foarte frumoasa, care se numea Pad urea de Liliac. Un gard din za brele despartea parcul de padure, care tot anul era plina de liliac inflorit. Nimeni nu intra in ea pentru di se stia ca e vrajita si cine patrunde ac616 nu mai iese niciodata, Pofticiosul cunostea si el taina padurii. Regele i-a interzis eu severitate sa se apropie de aeea parte a parcului eu trasurica Balaioarei, de teama ca fetita sa nu treaca din greseala printre zabrele §i sa intre in padure,

De multe ori a incercat regele sa ridice un zid sau sa 1ndeseascl zabrelele, ca sa n u se mai p6a ta trece printre ele, dar, de indata ce se asezau pietre sau zabrele, 0 putere necunoscuta lc facea sa dispara.

Regina-cea-Vicleana cauta sa-l aderneneasca pe Pofticiosul, daruindu-i in fiecare zi dulciuri, Cind reusi sa-i stirneasca Iacomia, asa incit e1 nu se mai putea lipsi de prajiturile §i dulciurile pe care i lc dadea din belsug, 11 chema si-i spuse:

- Pofticiosule, depinde de tine sa capeti un cufar plin cu bomboane, sau sa nu mai maninci dulciuri toata viata tao

,

- Sa nu mai maninc dulciuri nici-

odata.P Vai, doamna 1 A§ muri de suparare 1 Spuneti ce trebuie sa fac, sa nu rna loveasca 0 asemenea nenorocire.

- Trebuie, spuse regina uitindu-se in ochii lui, s-o duci pe printesa Balaioara linga Padurea de Liliac, - Nu pot, doamna, regele mi-a poruncit sa nu tree pe acolo.

- Nu poti? Atunei, mergi sanatos. N-am sa-ti mai dau niciodata

,

dulciuri si voi porunei ca nimeni

din palat sa nu-ti mai dea.

- Ah, doamna, nu fiti atit de cruda l Dati-mi alta porundi pe care s-o pot indeplini.

- Iti repet cl vreau s-o duci pe BaHiioara Hnga Padurea de Liliac, s-o indemni sa coboare din trasurica, sa treaca gardul si sa intre in padure.

- Doamna, spuse plinglnd Pofticiosul, dadi printesa va intra in padure, nu va . mai iesi niciodata, Stiti doara di padurea e vrajita. S-o trimit pe printesa mea aeolo inseamna s-o trimit la moarte sigura.

- Te intreb a treia oars: vrei s-o duci, sau nu? Alege: sau un cufar plin eu bomboane pe eare II voi umple din nou in fiecare luna, sau nu vei mai capata niciodata 0 prajitura sau 0 bomboana,

- Dar eum voi scapa de pedeapsa regelui?

12

- Nu-ti face gnJl pentru asta.

De indata ee Balaioara 0 sa intre in padure, tu vei veni la mine si-ti vei lua bomboanele, iar eu rna voi Ingriji de viitorul tau.

- 0, doamna, fie-va mila de mine! Nu rna siliti s-o due la pieire pe scumpa mea printesa, care a fost totdeauna asa de buna eu mine!

- Mai stai la indoiala, nemernicule? Ce-ti pasa ce se va intimpla eu Balaioara? .Mai tirziu vei intra in slujba Negrutei §l voi avea eu grija sa nu dud lipsa de dulciuri.

Poftieiosul ramase in cumpana.

Va·i! Sa jertfeasdl el pe buna si micuta lui printesa pentru eiteva kilograme de bomboane? Tot restul zilei si toata noaptea statu la indoiala daca sa faptuiasca aceasta crirna ingrozitoare. Spaima ca nu-si va mai putea satisfaee Iacomia dad nu Indeplineste porunea reginei, dar si 0 tainicl nadejde di 0 va regasi dndva pe printesa ell ajutorul vreunei zinc bune 11 fieudi sa se hotarasca sa faca pe placul reginei.

A doua zi, la ora patru, Balaioara eeru sa i se aduca trasurica. Dupa ee 11 saruta pe rege, pe care II iubea mal mult dedt orice pe lume, si-i fagadui cl se va inapoia peste doua ore, se urea si plcca sa se plimbe. Pareul era mare. Poftieiosul mina strutii catre partea opusa Padurii

de Liliac. Cind erau destul de departe §i nu mai puteau fi zariti din palat, el schimba directia §i 0 lua spre gardul care despartea parcul de padure, Baiatul era trist §i tacut. Crima pe care 0 savirsea ii apasa Inlma.

- Ce-i eu tine, Poftieiosule? Intreba Balaioara, De ee taci tot timpul? Esti cumva bolnav?

- Nu, printesa, sint sanatos,

_ Esti atit de galben la fat a !

Spune-mi ce ai, sarrnanul meu Poftieios? iti ragaduiesc di voi face tot ce voi putea pentru a te ajuta.

Bunatatea Balaioarei era cit p-aci s-o salveze, intr-atit induiosa inima Pofticiosului, dar gindul la bornboanele ragaduite de Regina-cea-~ Vicleana invinse pornirea lui buna, Nici nu apnea S:1-i raspunda, di strutii si ajunsera la gardul de zabrele.

-~ . Ah, ce liliac frumos! striga fetita, Ce miros lmbatator! Cit as dori sa am un buchet mare sa-l daruiesc tatii l Coboara, Pofticiosule, §i rupe-mi citeva ramuri!

_ Nu pot, printesa. Strutii ar putea porni in lipsa mea.

_. Nu-i nimic, Ii pot mina §i singura plna la pala t.

- Dad te-as Iasa singura, regele m-ar pedepsi. Mal bine du-te tu §i culege florile care-ti plac.

- Adevarat, mi-ar parea rau sa

fii pedepsit din prrcina mea, bietul meu Pofticios I

Spunind acestea, fetita sari sprinrena din trasurica, treeu printre zabrele in padure si incepu sa culeaga Iiliac,

In acel moment Pofticiosul se cutrernura, se tulbura, rernuscarea Ii euprinse inima. Incerca sa repare raul, chemind-o pe Balaioara, dar, ell toate di ea se afla nurnai la citiva

,

pasi si el 6 vedea bine, ea nu-i mai

auzea vocea si se afunda tot mai mult in padurea vrajita. 0 mai vazu un timp euleglnd liliac, apoi disparu din ochii lui.

Multa vreme plinse Pofticiosul pentru fapta comisa; l§i blestema lacomia si 0 ura pe Regina-cea-Vicleana, In cele din urma se intoarse la palat, intra pe usa din dos a grajdului, apoi se duse la regina, care 11 astepta, Vazindu-l galben la fata, cu ochii inrositi de lacrimile remuscarii, ea intelese ca Balaioara era pierduta.

- S-a facut P inrreba regina. Pofticiosul tacu un semn cu capul ca da ; nu mai avea putere sa vorbeasca,

--- Vino! Ii spuse regina. Iata-ti rasplata,

Si-i adita un cufir plin eu dulciuri, Puse un valet sa ridice cut arul §i sa-l lege pe spinarea unuia dintre catirii care 1i carasera bijuteriile,

14

- Ia aeest cufar, Pofticiosule, §i du-te la tatal meu. Pleaca, si sa vii peste 0 luna, sa-ti mal dau unul!

In acelasi timp ii puse In mina 0 punga plina cu aur.

Poftieiosul nu stia sa stea calare nici pe cai, niei pe ca tiri, El incaleca si porni in galop, rara a mai seoate un cuvint. Catirul, incapatinat, dar si naravas, neputind suferi greutatea cufarului, se ridica pe picioarele dindarat si -1 azvirli pe Pofticios eu cufar cu tot. Baiatul se lovi eu capul de niste bolovani si muri pe loco Cu aceasta s-a ales el de pe urrna lacomiei. Niei n-a apucat sa guste din dulciurile daruite de regina.

Nefiind iubit de nimeni, in afara de biata Balaioara, nimeni nu I-a plins. Sa vedem ce s-a intimplat ell Balaioara in Padurea de Liliac,

III

P 'ddurea de Ii fiac

Balaioara culegea Iiliac, bucurindu-se de frurnusetea §i parfumul florilor, Vedea .mereu altele mai frurnoase, care 6 atrageau, Galea sortul §i paHiria si le umplea din nou,. ~recu astfel 0 ora; i se facu cald §l 0 cu-

prinse oboseala. Li1iac~ atir~ ~reu~ Se glndi ca e timpul sa se In,toarca

• A. I • V 1\

la palat; privi In Jur §l se vaz~ ,In-

conjurata numai de tufe de liliac. II striga pe Pofticios, dar el nu raspunse.

«M-arn Indepartat prea mult, se glndi ea. Sa rna inapoiez, desi sln~ cam obosita, Pofticiosul rna va auzi si-mi va iesi In intimpinare.» .

Merse ea un timp, dar nu mal zarea gardul. II mai striga de citeva ori pe baiat, dar nu raspundea nimeni. 0 cuprinse frica.

«Ce-am sa rna fae singura in paclure? Ce va spune bietul meu tata vazind ca nu rna inapoiez? Cum va indrazni Pofticiosul sa se intoarca la palat tara mine? Va fi certat, poate chiar batut, si numai din vina mea, pentru ca am vrut sa culeg flori. Nenorocita de mine, am sa mor de sete si de foame aici, in padure, daca nu rna vor minca lupii la noa pte! »

Balaioara se a§eza la radacina unui copac mare si plinse mult timp, a}?6i oboseala 0 dobori, puse capul pe buchetul de Iiliac si adormi.

IT/

Prima de/teptare. Pisoi- Frumos

Balaioara dormi toata noaptea.

Nu simti frigul §i nici 0 fiara salba~ tica nu-i tulbura somnul. Se trezi

a doua zi dimineata, tirzi u, l§i freca ochii nedumerita di e inconjurata numai de arbori, in loe sa fie in odaia ei, in patul ei, 0 striga pe dadaca, dar Ii raspunsc un mieunat blind si placut.Mirata, chiar infricosata, Balaioara se uita in jur si zari la pieioarele ei un pisoi alb, frumos, care 0 privea eu blindete si

- mleuna.

- Ah, pisoiule, ce frumos esti l

striga Balaioara trecindu-si mina prin blana lui alba ea zapada, Ce bucuroasa sint ca te vad, Pisoi-Frumos! Tu rna vel duce la casa ta .. Vai, da' ce foame imi e! N -0 sa pot merge dad nu maninc ceva ..

Pisoi-Frumos mieuna din nou si-i adicl eu labuta un pachetel invelit intr-o pinza alba, fina. BaHlioara desfacu pachetul §i gasi felii de piine ell unto Minca ell pofta si-i dadu si pisoiului c1teva bucatele, pe care aeesta le rontai eu placere. Dupa ce mincara, Balaioara multurni pisoiului pentru dejunul gustos si-i spuse:

- Pisoi-Frumos, ai putea sa rna duel la tatal meu, care e eli siguranta foarte ingrijorat de lipsa mea?

Pisoi-Frumos dadu din cap, mieunind eu jale.

- Ah, vad di rna intelegi! Atunei, te rog, fie-ti mila de mine si du-ma intr-o casa, sa nu mor de foame,

de frig §i de frica, arci, in aceasta padure ingrozitoare.

Pisoi-Frumos 0 privi si, in semn c-a inteles, se ridica, facu citiva pasi si intoarse capul sa vada dad BaIaioara 11 urmeaza.

- lata-rna, Pisoi- Frumos, te urmez, dar cum vom trece prin aceste tufisuri atit de dese? Nu zaresc nici

o carare.

Drept raspuns, Pisoi-Frumos se avinta in tufisurile care se dadeau la 0 parte pentru a Ie face loc sa treaca §i apoi se Inchideau din nou. Mersera astfe1 timp de 0 ora. Pe masura ce inaintau, pad urea devenea mai luminoasa, iarba mai fina; erau flori din belsug, pasari frumoase, cintatoare, si multe veverite ce se ditarau de-a lungul ramurilor. Ba-

laioara, incredintata ca va iesi din padure §i 11 va vedea pe tatal sau,

. era incintata de tot ce vedea. Ea s-ar fi oprit bucuros sa mai culeaga flori, dar Pisoi-Frumos mergea mereu inaintc si mieuna trist cind Balaioara incerca sa se opreasca,

Dupa inca 0 ora de mers, BaJaioara zari un palat nespus de frumos. Pisoi-Frumos 0 intovarasi pina 1a gardul din zabrele aurite. Balaioara nu stia cum sa intre, nu vedea nici o poarta, Pisoi-Frumos disparuse si Balaioara ramase singura,

v Caprioara-cea-Buna

Pisoi- Frumos intrase in curtea palatului printr-o midi trecere, facuta pardi anume pentru el, §i de burn

17

searna dadu de stire cuiva din palat. Gardul se deschise rara ea Balaioara sa fi strigat pe cineva. Intra in curte si nu vazu pe nimeni. Usile palatului se deschisera de la sine. Balaioara intra intr-un vestibul din marrnura alba, apoi strabatu citeva incaperi si ajunse la urrna intr-un salon foarte frumos, albastru si auriu. Pe un pat din ierburi fine, binernirositoare, era culcata 0 caprioara alba. Pisoi- Frumos sedea Hnga ea. Cind 0 vazu pe Balaioara, caprioara se ridica, 0 intimpina §i-i spuse:

_ Bine ai venit, Balaioaro l Fiul meu si eu mine te asteptam de multa vreme.

Auzind 0 caprioara vorbind, fetita se infricosa,

--_ Linisteste-te, Balaioaro, te afli

18

intre prieteni. II cunose pe regele, tatal tau, §i va iubese pe amindoi. _ 0, doarnna l Daca 11 cunoasteti pe tatal meu, duceti-ma Ia el. E desigur foarte trist de lipsa mea.

_ Draga mea, spuse Caprioaracea-Buna, suspinind, nu-rni este eu putinta sa te redau tatalui tau. Te afli in puterea vtajitorului Padurii de Liliac. Eu ins ami sint supusa puterii lui, care e mai mare decit a mea. V oi trimite tnSa tatalui tau visuri care II vor linisti si-i vor da de veste ca esti la mine.

- Cum, doamna l strig:l Balaioara, lngrijorata. Nu-l voi mai vedea niciodata pe tad] meu pe care 11 iubesc atit de mult?

- Draga Balaioaro, ai rabdare.

Intclepciunea este totdeauna dispE'i-

titi. II vei revedea pe tatal tau, dar nu acuma. Fii ascultatoare §i buna. Pisoi-Frumos si cumine vom face totul ca sa fii fericita.

Balaioara suspina, plinse, apoi se gindi ca ar da dovada de nerecunostinta fata de bunatatea Caprioarei, aratindu-se nenorocita de a fi cu ea, si se sili sa fie vesela. Caprioaracea-Buna si Pisoi-Frumos 6 condusera in camera ei, care era tapetata cu matase trandafirie brodata cu fir de aur .. Mobila era tapisata cu catifea alba, pe care erau brodat~ ~ot felul de animale, pasa'!i, fluturl, In~ secte, flori. Alaturi era 0 came~ de lucru tapetata cu matase a1 bas~ra ca cerul, brodata cu perle .. 1\/f~bl~a era imbracata cu matase arginne presarata cu peruzele. Pe pereti era_u portretele unei femei tinere, nemai-

pomenit de frurnoasa, si ale unui tinar fermeca tor.

- Pe cine reprezinta aceste por-

trete?

- N-am voie sa-ti raspund la

aceasta intrebare, fetita mea, dispunse Caprioara .. Mai tirziu, vei afla. Dar iata ca e ora prinzului. Vino sa maninci, Balaioaro, cred di ti-e tare foame.

Intr-adevar, fetita murea de foame .. Intrara intr-o sala de mincare, in care masa era servita intr-un fel foarte ciudat. () perna mare, invclita in matase alba, eta asezata pe jos pentru Caprioara. In fat a ei, . pe masa, se afla un manunchi de ierburi fine, . proaspete si zemoase, iar alaturi un jgheab de aur ell apa de izvor. Linga Caprioara era ·un scaunas mai inalt pentru Pisoi-Frumos,

19

iar in dreptul lui, pe masa, un blid de aur cu pestisori fripti §i cu pulpe de sitari. Alaturi, 0 strachina de cristal cu lapte proaspat. Intre Caprioara-cea-Buna si Pisoi-Frumos era un mic fotoliu din sidcf sculptat, imbracat in catifea rosie prinsa in cuie de diarnant, pentru Balaioara, In fata ei, intr-o farfurie de aur, aburea 0 ciorba pregatita din gainuse si sitari, iar alaturi, 0 chifla proaspata, Lingura si furculita erau de aUI, iar servetul dintr-o plnza foarte fina. Paharul si carafa cu apa erau din cristal. La masa serveau cu multa pricepere niste gazele, care ghiceau tot ce dorea fiecare. Cina era delicioasa, cu eele mai fine si mai rare mincaruri si dulciuri. BaIaioara minca eu pofta §igasi totul nemaipomenit de bun. Dupa-masa se plirnbara prin aleile incinratoare din gradina, eu flori frumoase §i fructe rare. Dupa plimbare, vazind ca Balaioara . e 0 bosi ta, Caprioara 0 d use la culeare. In camera ei 0 a§teptau doua gazele, care 6 dezbracara ell mare delicatete §i 0 culcara, apoi se asezara l1nga patul ei sa 0 vegheze. Balaioara, care nu incetase a se gindi la tatal ei, plinse amarnic de dorul lui si, doborita de 0 boseala, cazu In tr - un s omn adinc.

20

1/7

A doua desteptare a Bdldioarei

Balaioara dormi adinc. Cind se destepta, i se paru ea nu mai e aceeasi: glndea ca un am mare. Recunoscu camera in care se eulease in ajun. Agitata, ingrijorata, alerga la oglinda si rarnase uimita cind vazu 0 fa ta tinara, cu parul balai, stralucitor, ce-i ajungea pina la caldie, cu fata alba, trandafirie, ochii albastri minunati, un nasuc rotunj or si 0 talie fina, gratioasa. Nu mai vazuse 0 fata atit de frumoasa, Gindirea i se dezvoltase §1 i§i dadea seama ca stie 0 multime de lucruri. Tulburata, aproape infricosata, se imbraca repede §i alerga la Caprioara-cea-Buna.

- Caprioara, spune-mi, te rog, ce s-a intimplat cu mine? 1VI-am culcat aseara copil §i m-am trezit mare. :lYE se pare mie, sau .am crescut atit de mult intr-o noapteP

- E adevarat, copila mea, ca astazi implinesti paisprezece ani, iar somnul tau a durat saptc ani. Cind ai venit la noi, nu stiai inci sa serii si sa citesti. Fiul meu Pisoi-Frumos si eu mine te-am adormit pentru sapte ani si, in timp ee dormeai, te-am invatat si ti-am dat 0 educatie aleasa. Vad ca te indoiesti de eu-

L

nostintele tale. Vino in camera ill de studiu si incredinteaza-te de tot ce stii!

Balaioara merse in camera de studiu si se incredinta ca stie sa scrie, sa citeasca, sa deseneze, sa picteze, sa cinte la pian si la harpa, sa danseze - si toate le facea cu mare inderninare. Se ui ta la cartile din rafturi si isi aminti ca le citise aproape pe toate. Surprinsa, emotionata, se arunca de ghul Caprioarei, 11 imbrati§a pe Pisoi-Frumos.

- Ah! Bunii mei prieteni, dragii mei, elm recunostinta va datorez pentru grija ce ati purtat copilariei mele!

Caprioara-cea-Buna 0 mingiie, iar Pisoi-Frumos ii linse cu delicatete

miinile. Dupa primele momente de fericire, Balaioara plcca ochii si spuse

,,-. ...",

oarecum stinjeruta :

- Sa nu rna credeti nerecunoscatoare, bunii mei prieteni, daca va rog sa mai faceti ceva pentru mine. Spuneti-mi ee face tatal meu? Mai plinge de dorul meu? E nefericit?

- Dorinta ta e fireascl si ti-o vom satisface, spuse Caprioara, Priveste in aceasta oglinda §i vei vedea tot ce s-a intimplat de cind ai plecat si ce face tatal tau acum.

Balaioara vazu in oglinda fermecata pe tatal sau plimbindu-se agitat prin camera, si parca a§tepta pe cineva. Regina-cea- Vicleana intra §i-i spuse ca, eu toata irnpotrivirea Pofticiosului, BaHiioara a vrut sa mine

21

A ,_,. ... """ •

ea msasi strutu, ca acestia au par·

nit-oin goana spre Padurea de Liliac, unde au rasturnat trasurica. Ii mal spuse di Balaioara a fost azvirlita printre zabrele in padure. De frica si de suparare, Pofticiosul si-a pierdut mintilc §i ea I-a trim is la parintii lui.

,

Se vedea in oglinda cum regele,

cuprins de mare [ale, alerga 1a Padurea de Liliac, unde nurnai en forta a fast impiedicat sa intre ca s-o caute pe Balaioara, Adus acasa, Indurerat, 0 srriga tot timpul pe scumpa lui feti'~a. In cele din urma adorrni §i in vis 0 vazu in palatul bunei Caprioare si al lui Pisoi - Frumos. Caprioara-cea-Buna 11 asigura ca Balaioara va ave a 0 copilarie linistita §i fericita §i cl intr-o zi a va

revedea. Aici oglinda se intuneca, apoi se lumina din nou §i BaEiiaara il vazu iarasi pe tatal ei. De data aceasta el era imbatrinit, parul '1i albise si era trist, Tinea in mina un mic pattret al Balai6arei, pe care 11 saruta tot timpul. Era singur.

Balaioara izbucni intr-un plins amarnic §1 spuse:

-. ~.. De ce e singur tatal meu?

Unde slot regina §i Negruta?

-_ . Regina a fast atit de putin mihni til de moartea ta, caci toti te eredeau moarta, 6 Iamuri "Caprioara, inch regele n-a mai putut s-o vada in ochi si a trimis-o inapoi la tatal ei, Regele-cel-Galagios, "care a Inchis-a intr-un turn unde a murit de ciuda si de urit, Sora ta Negruta s-a tacut ant de rea §i de nesuferita, inch tatal tau, ca sa scape de ea, a maritat-o cu Printul-cel-Minios.xare a Iuat asupra sa grija 5-0 fad mai buna. Dupa bataile §i chinurile indurate de la sotul ei, Negruta si-a dat seama cl rautatea nu-i aduce fericire si incearca aeum sa se sehimbe. Intr-a zi veti fi impreuna §i tu 6 vei ajuta sa se indrepte.

Balaioara at fi vrut sa mai intrebe cind 11 va revedea pe tatal §i pe sora ei, dar, de teama sa nu para nerecunoscatoare si prea grabita de a-i parasi pe bunii ei prieteni, multumi eu dragoste Caprioarei si nu

mai puse nici 6 intrebare.

Timpul trecea. Balaioara era ocupata si nu se plictisea. De la 0 vreme insa 0 cuprinse 0 mare tristete. Cu Caprioara vorbea numai in timpul lectiilor si la masa. Pisoi- Frumos intelegea, dar nu putea vorbi. Ii raspundea prin mieunat sau prin semne. Gazelele, care 6 serveau cu multa dragoste, nu aveau grai. Balaioara se plimba prin gradina Intov~ra§ita totdeauna de Pisoi-Frumos, care 11 arata cele mai frurnoase alei eu eele mai minunate flori, Ea Ii ragaduise Caprioarei ca nu va iesi niciodata din parcul palatului. Cind 6 intreba de ce nu are voic sa se plimbe III padure, Caprioara 7i spunea:

- Ah, Balaioaro, nu diuta sa patrunzi in padure i E 0 padure a nenorocirii! Daca vei putea, sa nu intri niciodata acolo l

Uneori Balaioara urea pina la un pavilion care se afla pe un dimb, Hnga padure. Vedea arbori minunati, flori fermecatoare si mii de pasari cintatoare, care zburau de colo-colo, pardi imbiind-o sa vina §i ea.

«De ce oare nu-mi cIa voie sa rna plimb in aceasta padure atit de frumoasa P se intreba ea. Ce primejdie rna poate plndi, de vreme ce rna aflu sub obladuirea Caprioarei?»

Pisoi-Frumos parea ca-i ghice§te

glndurile; mieuna trist, 6 tragea eu labuta de rochie ca sa paraseasca pavilionu1.BaIaioara suridea §1 se plimba din nou prin parcul singuratic.

v71 Papagalul

Trecusera aproape sase luni de cind Balaioara se trezise din somnul ei de sapte ani. Timpul i se parea lung. Dorul de tatal ei 0 ehinuia. Vazind-o trista, Caprioara-cea-Buna suspina adinc; Pisoi-Frumos mieuna indurerat. BaEH6ara vorbea rar de ceea ce ii apasa sufletul, ea sa n-o supere pe Caprioara, care u spusesc de citeva ori: «Dad vei fi cuminte si ascultatoare, elnd vei implini cincisprezece ani, 11 vei revedea pe tatal

23

tau. Pina atunei nu incerca sa ne parasesti. »

1ntr-o dimineata, statea singura, amarita §i se gindea 1a viata ei plictisitoare si ciudats .. Deodata, trei cio canituri In fereastra 0 facuta sa intoarca privirea, Zari un papagaI eu penele verzi, cu g1.tuI §i eapul portocalii. Surprinsa de ivirea unei fiinte noi, neeuooseute, deschise fereastra §i papagaluI intra In camera. Care nu-i fu rnirarea clod 11 auzi vorbind eu 0 voce slaba 1 ragu§ita :

- .. Buna ziua, Balaioar6. Stiu cl te plictisesti uneori si am venit sa starn de yorba, dar, te rog, sa nu-i

24

spui Caprioarei, pentru di mi-ar suei gltul.

~. De ee, frumosule PapagaI? Caprioara nu face rau nimanui, Ea II uraste numai pe dusmani.

_ .. _. Dadi nu-mi fagaduie§ti di vei tainui fata de Caprioara §i de PisoiFrumos venirea mea aici, z b or §i nu rna vei mai vedea niciodata,

- Daca til neaparat, frumosule PapagaI, iti ragaduiesc. De atita timp n-am mai vorbit eu nimenil Pari vesel si destept. Sint sigura cl imi vei tine de urit,

,

Balaioara asculta vorbele lingu-

sitoare ale Papagalului, care Iauda

intruna frumusetea, Indcminarea si desteptaciunea ei. Dupa 0 ora el pleca, fagaduindu-i ea va reveni a doua zi, Vern astfel citeva zile in sir si-i tinu de urit, nernaicontenind eu laudele.

Intr-o dimineata, li batu in geam spunind:

- Desehide repede, Balaioaro, iti aduc stiri de la tatal tau, dar nu face zgomot dadi nu vrei sa rna, vezi eu gitul sueit.

Balaioara deschise geamul §l-l spuse:

- V orbeste repede, frumosul

meu Papa gal! Ce face tatal meu? Cum se simte?

- Tatal tau e sanatos, dar plinge intruna de dorul tau. I-am ragaduit ci voi folosi putetea mea, asa sla ba eum e, pentru a te seoate din lnchisoarea asta, dar tu trebuie sa rna ajuti, "

- Inchisoare? Tu habar n-ai ce buni sint prietenii mei, cita dragoste au pentru mine. Ei ar fi fericiti sa cunoasca 0 cale. p.entru a ma reda tatalui meu. Hai cu mine, te rog, sa te arat Caprioarei l

- Ah, Balaioaro l Nu-i cunosti pe prietenii til, spuse Papagalul cu vocea lui tagu§it~L .Ei rna urasc de moarte pentru. cl uneori am reusit si le smulg victimele. Nu-l vei revedea niciodata pe tatal tau, nu vei

iesi niciodata din aceasta padure daca nu vei gasi tu insati talismanul care te tine legata aici,

- Ce talisman? Nu stiu nimic.

Ce in teres ar avea Caprioara-ceaBum si Pisoi-Frumos sa rna tina inchisa aiel?

- Interesul de a nu se plictisi singuri. lata, talismanul e un simplu trandafir care, de indata ce il vei ru pe, te va eli bera si te va d uce la tatal tau.

- De uncle sa culeg trandafirul?

In gradina nu e niei unul.

- Itl voi spune alta data; aeum plec, pentru ca va veni indata Caprioara. Daca vrei sa te incredintezi de puterea trandafirului, n-ai decit sa-i eeri ei unul si vei vedea ce-ti va raspunde, Pe miine, Balaioaro l Pe miine !

Papagalul zbura, bucuros ca reusise sa sadeasca in inima Balaioarei primii germeni ai neincrcderii, ai ncrecunostintei si ai nesupunerii. Abia pledi Papagalul, ca buna Caprioara si intra agitata, privind banuitoare la fereastra deschisa.

- Cu eine vorbeai? intreba ea.

- Cu nimeni, doamna.

-.- Sint sigura ca te-am auzit vor-

bind.

- Poate vorbeam singura. Caprioara nu mal spuse nimie, dar era trista si-i curgeau lacrimi din

25

ochi. Cu gindul la cele spuse de Papagal, inclinata sa-l creada, Balaioara nu se mai glndea ca inainte la indatoririle ei fata de bunii sai prieteni. In loc sa judece ca 0 caprioara care vorbeste, care poate face animalele sa gindeasca §i - care a adorrnit-o §i s-a daruit timp de sapte ani educatiei ei, punind sa fie servita ca 0 regina, nu poate fi 0 caprioara oarecare, ea ce-a facut? S-a increzut orbeste spuselor Papagalului, un necunoscut lingusitor, care nu avea de ce 83.-i poarte ei interes, ba inca cu riscul de a-si pierde viata, Dar BaHiioara nu mai privea ell aceeasi recuriostinta viata pEicuta ~i fericita petrecuta la huna Caprioara $1 la Pisoi-Frumos. Hotari deci

26

sa urrneze sfaturile Papagalului.

Balaioara 0 intreba, asa, ea din intirnplare, pe Caprioara-cea-Buna, de ce nu vede, printre florile din gradina, pe eea mai frurnoasa - trandafirul.

Caprioara se cutrernura, se tul bura $1-1 spuse:

- Balaioaro, draguta ll1ea_ nu- mi cere aceasta floare rea, care inteapa pe tori eei ee 0 ating. Nu-mi vorbi niciodata de trandafir. Tu nu stii ce pr imejdii te plndesc in aceasta Hoare.

Infatisarea Capr ioarei era atit de severa. incit Bala ioara nu iridrazni sa 11Ul spuna nirnic. Restul zilei tori trei au fost nelinistiti si tristi. ;\ doua zi de dirnineata, Balaioara alerga la fereastra si, de indata ce

o deschise, Papagalul intra in odaic.

- Ai vazut cum s-a tulburat Caprioara cind i-ai vorbit de tranda fir? Ti-am fagaduit ca-ti voi arar.i calea spre aceasta tloare. lata, vci iesi din parc, vei intra in padure, iar eu te voi astepta si te voi duce la gdi.dina unde se afla eel mai frumos trandafir din lume.

- Cum sa ies din pare? PisoiFrumos rna intovarasestc totdeauna cind rna plimb.

-Cauta sa scapi de el si, daca n« vrea sa pIece, iesi impotriva voint ci lui.

- Daca trandafirul e departe §i se va observa Ii psa mea?

- E 0 ora de mers. A avut grija Caprioara sa fii departe de tranda-

fir, ca sa nu pori scapa de asuprirea el.

- Dar de ce oare rna tine inchisa?

E atit de puternica, inclt at putea avea alte placeri decit sa se ocupe de educatia mea.

- \,1 ei atla rnai tirzi u, Balaioaro, cind vei f din nou linga tatal tau. Hotaraste-te, gone§te-l pe Pisoi-Frumos, intra in padure si eu te voi astepta.

Balaioara ii fagadui, inchise fereastra si se duse la masa. Dupa-masa iesi, ca de obicei, sa se plimbe. PisoiFrurnos mergea d upa ea, cu toata purtarea neprieterioasa a Balaioarei care 11 facea sa miaune cu tristete. Pe aleea care ducea la iesirea din pare, ea ii spuse:

27

- Vreau sa rna plimb singura, Pleaca, Pisoi!

Pisoi- Frumos se prefacu cl nu prieepe. Balaioara i~i iesi din fire si-l lovi eli piciorul. Pisoi-Frumos seoase un mieunat infiorator de trist si fugi. Balaioara se cutrernura de mieunatullui, ii paru diu, voi sa-l cherne inapoi, sa renunte 1a trandafir si sa marturiseasca totul Caprioarei. Din Iipsa de curaj si de rusine renunta insa, apoi se duse la poarta, o deschise trernurind si intra in padure, Papagalulo a§tepta.

- .. Curaj, B:llaioaro! () ora numai si vei avea trandafirul care te va duce 1a tatal tau.

Aceste cuvinte Ii redara fetei increderea si hotarirea care incepeau 5-0 paraseasca. Merse pe cararea aratata de Papagal, care zbura de pe o ramura pe alta inaintea ei. Padurea care i se paruse asa de frumoasa devenea din ce in ce rnai greu de strabatut. TVladicinii si pietrele se ingramadeau pe carare, Pasarile nu se rnai auzeau, florile disparusera. Balaioara fu cuprinsa de 0 mare slabiciune, dar Papagalul 0 silea sa inainteze.

- Repede, repcdc, Balaioaro!

Timpul trece, Caprioara lsi va da seama de lipsa ta, te va urrnari, imi va suei gitul si nu-l vei mai revedea pe ta tal ta u.

28

Obosita, rasuflind greu, eu bratele si picioarele ranite, eu ghetele rupte, Balaioara era gata sa spurn ca nu merge mai departe, clnd Papagal ul s triga :

- Am ajuns, Balaioaro! lata uncle se afla trandafirul!

BaHiioara vazu la cotitura cararii

.' OJ" _.,. -...;" _ ........

o mica rmprejrnuire, a carer portrta

i-o deschise Papagalul. Terenul era

aspru, plin cu pierre, dar In mijloc se inalta mindru un trandafir minunat, mai frumos decit tori trandafirii din lume.

- Culege-l, BaHiioaro, 11 merm pe deplin! spuse PapagaluI.

Balaioara apuca creanga si, eli toate ca spinii li sfisiau degetele, ru pse trandafirul.

In aceeasi clipa auzi un hohot de rts §i trandafirul Ii scapa din mina strigindu-i:

- Multumesc, BaEiioaro, cl rn-ai eliberat din inchisoarea in care rna tinea puterea Caprioarei. Sint duhul tau rau, acum imi apartiil

-l-Ia, ha, ha, rise la rindul sau Papagalul, acum lmi pot relua infatisarea de vrajitor. Mvam ostenit

mai putin decit credeam pentm a te convinge, Am stiut sa te lingusese si am reusit repede sa te fac nerecunoscatoare §i rea. Ai pricinuit pieirea prietenilor tai, al carer dusman de moarte sint, Adio, Balaioaro!

Papagalul si trandafirul disparura, lasind-o pe Balaioara singura in mijlocul padurii.

vtn

Balaioara ramase impietrita, Fusese nerecunoscatoare fa~ de prietenii ei devotati, care au ingrijit-o §i au educat-e timp de §apte ani. () vor rnai primi ei, 0 vor ierta oare? Ce va deveni dad nu vor mai voi s-o vada? Ce insernnau cuvintele Papagalului eel rau: «Tu ai pricinuit pieirea prietenilor tai»? Vru sa porneasci inapoi, labuna Caprioara, dar rnaracinii si spinii ii raneau tot corpul, Continua totusi sa-si cro-

- iasca drum prin tufaris, Dupa trei ore de mers greu, ajunse in fata pa-

. latului Caprioarei. Dar ce-i fu dat sa vada? In .locul minunatului palat nu erau decit ruine. In locul t1orilor si al frumosilor arbori erau maracini, ciulini si urzici. Ce sa fadi? Ingrozita, d eznadajdu ita, incerca sa patrunda printre ruine pentru a afla ce au devenit prietenii ei. De sub 0 gramada de pietre iesi 0 Broasca-Riioasa care se a§eza ill fata Balaioarei ~i-i spuse:

- Ce mai ca u ti aid? Prin nere-

,

cunostinta ta, ai pricinuit moartea prietenilor tai. Pleaca! Nu insulta memoria lor eu prezenta tao

~ Vai, striga Balaioara, bietii mei prieteni, Caprioara-cea-Buna ~i

29

Pisoi-Frumos I De-as putea sa ispasese prin rnoartea mea nenorocirea ce v-arn pricinuit!

Fataclzu pl1nglnd peste ciulini si pietre, cuprinsa de 0 mare durere. Nici nu simtea colturile ascutite ale

., .

pietrelor si inrepaturile ciulinilor. Plinse timp Indelungat, apoi se rididi si privi in [ur spre a descoperi LU1 adapost, Nu gasi. «Ei bine, lsi spuse, n-au decit sa rna sfisie fiarele salbatice sau sa mar de foame ~i de durere! Astfe! imi voi da sufletul pe mormintul bunilor mei prieteni.»

Deodata se auzi 0 voce spunind: - Cainta poate sa rascurnpere multe greseli.

Privi spre cer, dar nu vazu decit

30

un Corb mare care zbura deasupra capului ei.

- Cainta mea, oricit de amara ar fi, ar putea ea sa redea viata Caprioarei si a lui Pisoi- Frurnos?

._ Cura], Balaioaro l spuse din nou vocea, rascumpara-ti gre§eala prin cainta, Nu te Iasa coplesita de durere!

Biata Balaioara se rididi eli greu §i se indeparta de acele locuri triste. Mergind pe o carare, ajunse intr-o parte a padurii unde nu mai erau maracini. Parnintul era acoperit cu muschi .. Viaguita de oboseala §1 de suparare, fata dizu la radacina unuia dintre arborii frumosi ce se aflau acolo si incepu din nou sa plinga.

- Curaj, Balaioaro ! Nu-ti pierde nadejdeal 'ii striga 0 alta voce. Se uita in jur si vazu alaturi de ea 0 Broscuta, care 0 privea cu mila.

- Broscuta draga, vad ca-ti pare tau de suferinta mea. Ce se va intimpia cu mine acum ca sint singura pe lume?

- Curaj si nadejde 1 auzi ea din nou vocea.

Balaioara suspina, Incercl sa gaseasca ceva fructe spre a-si astimpara setea si foamea. Nu gasi insa nimic. Deodata un clinchet de clopotel 6 trezi din glnd urile ei tris te, si

v ~

ce vazu.

o vaca alba, frumoasa se apropia incetisor ; se opri linga ea si se apleca spre "a-i arata ca de gitul ei era prinsa 0 s trachina.

Recunoscatoare pentru un ajutor attt de neasteptat, Balaioara desprinse strachina, mulse vaca si ban ell pofta laptele. Vaca ii facu semn sa puna vasul la loco Fata 0 imbra~i§a si-i spuse cu tristete :

- Multumesc, Albisoaro. Para Indoiala di acest ajutor marinimos i1

" datorez bietilor mei prieteni. Poate di ei au stiut ca rna voi cai amar si au vrut sa-rni Indulceasci traiul nenorocit,

- Cainta face sa fie iertate multe gre§eli, se auzi vocca.

- Vail De-as pl1nge ani intregi,

tot nu mi-as ierta grcseala. Niciodata nu mi-o voi ierta!

Se apropia noaptea. A§a necajita cum era, Balaioara se gindi totusi cum sa se fereasca de fiarele salbatice al car or raget i se parea ca-l si aude. Zari la citiva pasi unmic ada post format din mai multi arbusti, ale caror ramuri se impleteau, si unde-si putea rindui un coltisor placut. Cit mai era lumina," aduna muschi si-si facu 0 perna §i 0 saltea. Infipse citeva ramuri in pamint, ca sa astupe intrarea. Inchise adapostul, se culci zdrobita de oboseala §i adorrni, Cind se trezi era ziua mare. In primul moment nu-si dadu seama unde se afla, Curind insa trista realitate Ii aparu iar si incepu iar sa pHnga. Ii era foame. Ce va minca oare? se gindea ea, cind a uzi clopotelul vacii. Ca si in ajun, Albisoara era llnga ea. Bau lapte proaspat cit putu. Puse blidulla loc, 0 saruta pe Albisoara si 0 privi cum se duce, cu speranta ca 0 va vedea revenind in cursul zilei. ~i astfel, in fiecare zi, dimineata, la prinz si seara, Albisoara ii servea Balaioarei rnodesta ei hrana. Pata l§i petrecea timpul jelind pe bietii ei prieteni si caindu-sc amarruc.

«Nsam fost ascultatoare, l§i spunea ea, si prin aceasta am pricinuit

. . .

man nenorocin, pe care nu VOl mal

31

putea sa lc repar. Nu numai cl i-am pierdut pe bunii mei prieteni, dar am pierdut §i singura speranta de a-I revedea pe tatal meu. El o asteapta pe Balaioara lui nefericita, osindita sa traiasca singura in aceasta padure ingrozitoare, stapinita de duhul eel rau.»

Balaioara incerca sa -si tread timpul aranjindu-si adapostul. I§i facu un pat din muschi §i frunze. Din ramud l§i implcti un scaun. Din spini lungi l§i IaCU ace, din fire de cinepa l§i facu ata, si astfel i§i cirpi hainele si Incaltamintea sfisiate de maraC1n1.

T recura as tfel sase sa ptamini, S upararea 1i era la fel de mare si, spre lauda ei, putem spune di nu atit din pricina vietii triste si singuratice, cit din regretul sincer pentru gre§elile savirsite. Ar fi primit bucuros sa traiasca toata viata in padure dad prin aceasta ar fi rascumparat viata bunilor ei prieteni.

IX

Broasca-- Testoasa

Intr-ozi, Balaioara sedea in fata micului sau adapost, gindinclu-se ca de obicei la prietenii si la tatal ei.

Deodata aparu 0 Broasca-Testoa-

32

sa uriasa si-i spuse cu 0 voce groasa, ragu§idi:

- Daci vrei sa fii sub obladuirea mea, te pot seoate din aceasta padure.

- De ce, doamna Broasca- Tes-

,

toasa, as cauta sa ies din padurc?

Aiei am pricinuit moartea prietenilor mei, aici vrea u sa mor si eu.

- Esti sigura di prietenii tai au murit?

- -Cum? S-ar putea sa fie in viata?

Nu, nu credo Am vazut palatul lor in ruine. Papagalul si Broasca-Riioasa mi-au spus cl au pierit. Vreti sa-rni alinati durerea, din bunatate, dar vail nu mai nadajduiesc sa-i vad. Daca traiau, nu m-ar fi lasat singura cu gindul chinuitor de a le fi provocat moartea.

- De uncle stii, fetito, di nu sint subjugati si ei de 0 putere mai

• ""'" v "': .. _ •

mare §1 te parasesc impotrrva v orn-

tei lor? Dupa cum ri s-a mai spus, cainta rascumpara multe gre§eli.

- Ah, draga doamna BroascaTestoasa, dadi ei mai exista, dadi stiti ceva, spuneti-mi, ca sa nu am pe suflet moartea lor si sa pot nadajdui ca-i voi revedea intr-o zi! Nu exista pedeapsa pe care n-as primi-o pentru a merita aceasta ferrctre.

- Nu mi-e ingaduit sa-ti spun mai mult, dar dad ai curajul sa te

sui in spinarea mea si sa nu rna intrebi nimic pina 1a capatul calatoriei, te voi duce intr-un loc unde vei afla totul.

- Va ragaduiesc tot ce doriti, numai sa aflu ce au devenit scumpii mei prieteni.

- Ia aminte, Balaioaro, repet: sase luni nu vei cobori de pe spi-

. ..

narea mea §l nu-mi vel pune rnci

o intrebare. Daca nu vei avea taria sa mergi pina la capat, vei ramine vesnic In puterea Papagalului-vra[itor §i a Trandafirului. N u-ti voi mai putea da micile ajutoare dato-

rita dirora ai supravietuit sase saptarnini.

- Sa plecam, doamna BroascaTestoasa, sa pIe dim imediat! Mai bine sa mor de oboseala si de urit dec1t de suparare si de griji. Cele ce mi-ati spus mi-au redat curajul si nadejdea, si simt ci sint in stare sa fac 0 dilatorie §i mai grea dedt aceea despre care mi-ati vorbit.

- Precum doresti, Balaioaro, U rca-te in spinarea mea. Nu vel suferi de foame, de sete, nici de sornn. Cit timp va dura calatoria, nu ti se va Intimpla nici un rau.

33

Balaioara se urea in splnarea Broastei -Testoase.

- Acum, tacere, ii spuse aceasta, nici un cuvint pina cind vom ajunge, si atunci vei astepta sa vorbesc eu pnma.

x

G'it/iitoria [Z soszrea

Calatoria dura sase luni, asa cum spusese Broasca- Testoasa. Dupa trei luni ie~ira din padure. Strabatura 0

". ..." 1'\ V '-""'" A •

Clmple uscata, Inca sase saptamlnl.

La capatul cimpiei se zarea un palat care 1i amintea BaHiioarei de palatul

34

Caprioarei. Dura mai bine de 0 luna ajunsera de-abia la aleea ce ducea la palat. Sa fie oare acesta locul unde va afla de soarta prietenilor ei? se gindea BaEiioara. Nu indraznea insa sa intrebe, desi ardea de nerabdare. Daca ar fi putut alerga, ar fi ajuns in citeva minute la palat, dar Broasca-Testoasa mergea mereu si Balaloara respecta t"a.gaduiala data, in ciuda dorintei sale fierbinti de a

. .

ajunge mal repede. Broasca-Testoasa mergea din ce in ce mal incet. Trecura inca cincisprezece zile, care j se parura B aBiioa rei cincisprezece ani. Ea nu pierdea din ochi palatul,

care parea pustlU: niei un zgomot, mer 0 miscare.

In sfirsit, dupa 0 sura optzeei de zile, Broasca se opri si-i spuse Balaioarei:

- - Aeum da-te ios. Deoarece m-ai

J

ascultat si ai fost curajoasa, ai cisti-

gat rasplata pe care ti-am promis-e. Intra prin poarta midi din fata tao Intreaba pe prima persoana pe care o vei intilni de Zina-cea-Binevoitoare, §i ea iti va spune ce s-a intimplat eu prietenii tai.

Balaioara sari jos sprintena. Dura atita nerniscare, se temuse ca nu va putea merge, dar se simtea tot atit de zglo bie ca pe timpul cind traia fericita la Caprioara-cea-Buna si la Pisoi-Frumos, uncle alerga ore intregi culegind flori sau urrnarind fluturi,

Dupa ce multurni din suflet Broastei-Testoase, deschise cu mare graba poarta si se gasi in fata unei tinere fete, imbracata in alb, eare 0 Intreba. cu 0 voce placuta, pe cine cauta.

- A§ dori sa a vad pe Zina -ceaBinevoitoare. Spuneti-i, va rog, ea printesa Balaioara 0 roaga foarte mult sa 0 primeasca.

- Urrnati-rna, printesa, ii raspunse fata.

Balaioara 0 urrna tremurind. Strabatura rnai multe saloane frumoase si intilnira alte fete tinere, imbracate

de asemenea in alb. Acestea 0 pnveau surizind, ea si cum at fi cunoscut-o, .Ajunsera intr-un salon foarte frumos, care era la fel cu cel al Caprioarci, din Padurea de Liliae. Amintirea ii fu atit de dure-: roasa, inch niei nu baga de seama disparitia fetei in alb. Se uita eu tristetc la mob ilele din salon. Ea vazu una singura in plus, pe care Caprioara nu 0 avea inainte. Era un dulap mare din aur si sidef, foarte frumos -lucrat. Balaioara nu-si putea lua ochii de la aceasta mobila catre care se simtea atrasa iritr-un mod ciudat.

. Deodata se deschise usa si 0 doamna frumoasa, inca tinara si foarte bogat Imbracata, se apropie de BaIaioara si 0 intreba cu 0 voce pIa-

..._, A·,I\· '

eu ta, ffilnglletoare:

- Ce doresti de la mine, eopila mea?

- Ah, doamna l striga Balaioara aruncindu-se la pieioarele ei. )VIi s-a spus ca ati putea sa-mi dati vesti despre dragii, iubitii mei prieteni, Caprioara-cea-Buna si Pisoi-Frumos. Cunoasteti desigur cum i-am pierdut. din vina mea, pentr~ ca nu i-am ascultat. Mult timp i-am plins, crezindu-i morti. Broasca-Testoasa

. ,

care m-·a adus aici rn-a facut sa nadajduiese ca-i VOl regasi. Spunen-rru, doamna, daca ei sint in viata

35

si ce trebuie sa fac pentru a menta fericirea de a-i revedea.

~ Balaioaro, raspunse ell tristete Zlna-cea-Binevoitoare, vei cunoaste soarta prietenilor tai, dar s·a nu-ti pierzi curajul §i nadejdea.

Spunind acestea 0 lua de mina pe Balaioara, care tremura, si 0 duse in fata duiapului.

- lata, Balaioaro, chela acestui dulap. Deschide tu insati si fii tare!

Si-i dadu 0 cheie de aur. Cu mina trernurinda, Balaioara deschise dulapul si ce vazu? Erau agatate acolo, in cuie de diamant, pielea Caprioarei si a lui Pisoi-Frumos. Balaioara

36

scoase un tipat sfisietor si cazu lesinata in bratele zinei. U sa se desehise din nou si un tinar frumos ca lumina zilei se repezi spre BaIaioara spunind:

- Ah, mama! E prea grea incercarea la care ai supus-o pe scumpa noastra Balaioara.

- Vai, fiul meu, inima imi singereaza de mila ei, dar stii bine ca aceasta ultima pedeapsa era necesara spre a 0 elibera pentru totdeauna din jugul crud al duhului rau din Padurea de Liliac.

Spun1nd acestea, zina 0 atinse pe Balaioara cu bagheta ei. Fata l§i reveni imediat io simtiri, dar, induterata, hohotind de plins, striga:

- Lasati-rna sa mor! Viata irni

, .

e nesuferi tao N u rnai am nici 0 nadejde, nu mai exists fericire pentru mine. Scumpii mei prieteni, in curind voi fi l:inga voi!

- Balaioara, draga Balaioara, prietenii tai traiesc §i te iu besc. Eu sint Caprioara-cea-Buna si iata-l pe fiul meu, Pisoi-Frumos, Vrajitorul eel rau din Padurea de Liliac, profitind de neatentia fiului meu, a reusit

,

sa puna stapinire pe noi si sa ne dea

infatisarea sub care ne-ai cunoscut. Nu ~e puteam relua chipul adcvarat decit atunci dnd tu vei fi cules trandafirul. Stiind insa di este duhul tau diu, il tineam inchis. L-am

dus cit rnai departe de paIat, ca sa nu-l poti vedea. Stiam ce nenorociri te pindcsc daca :il vei elibera din inchisoare. Fiul rneu si eu mine am fi ramas bucurosi toata viata sub infatisarea sub care ne-ai eunoseut, numai pentru a te scuti de suferintele prin care ai treeut. In ciuda grijii noastre, Papagalul a ajuns la tine. Ce a urmat, cunosti, scumpa mea copila. Nu cunosti Insa suferinta noastra pentru tot ce ai Indurat.

Balaioara nu mai inceta sa-i imbratiseze si sa le multumeasca zlnei si fiului ei. Ea punea mil de intrebari, - Ce au devenit gazelele care ne serveau?

- Le-ai vazut, draga mea, sint acele tinere fete care te-au condus pina aici. Ele, ea §i noi, au suferit acea trista transformare.

- Dar vaca eea bum care-mi aducea lapte?

-. Noi am convins-o pe Regina Zindar sa-ti trimita aceasta usoara indulcire, iar cuvintele de incura[are ale Corbului tot de la noi

-vcneau,

- Dar pe Broasea- Testoasa cine

a trimis-o?

- Regina Zinelor, Induiosata de suferintele tale, a retras duhului diu puterea ce 0 avea asupra ta, ell eonclitia ca ea sa obtina de la tine 0 ulti-

! •

rna dovada de supunere. De aceea te-a pus sa fad aceasta calatorie Iunga si istovitoare, Mai trebuia sa-ti dea o ultima pedeapsa, facindu-tc sa erezi cl noi am murit. Am rugat-o pe Regina Zinelor sa te scuteasca macar de aceasta ultima suferinta, dar ea a ramas neinduplecata,

Balaioara nu se mai satura ascultind si privindu-i pe scumpii sai prieteni pe care nu crezuse ca-i va mai revedea vreodata. I§i aminti de tatal ei. Pisoi-Frumos, acurn Printulcel-Desavirsit, ii ghici ca de obicei glndurile Balai6arei si-i atrase atentia mamei sale, care spuse:

- Pregatestc-te, copila mea, sa-l vezi pe tatal tau. L-am instiintat §i te asteapta,

In aceeasi clipa fata se pomeni intr-o trasura facuta din aur §i perle. La dreapta ei sedea zina, iar la pi-

cioare se asezase printul, care 0 privea cu dragoste, fericit. Trasura era trasa de patru lebede albe, care zburau atit de repede inch ajunsera in citeva minute la curtea Regeluieel-Bun. Tot! curtenii erau in jurul lui si 0 asteptau pe Balaioara. Cind aparu trasura, izbucnira in strigate de bucurie atit de puternice, inch lebedele erau mai-rnai sa-si piarda capul §i sa gre§eascl drumul. Printul reusi sa le stapineasci §i trasura opri in fata scarii de onoare a palatului.

Regele alerga spre Balaioara, care sari repede din trasura §i se arunca In bratele lui. Ramasera mult timp imbratisati. Toata lumea pl1.ngea de bucurie. Cind rege1e l§i reveni, saru ta mina zinei care i -0 ad ucea pe Balaioara, dupa ce 0 crescuse §i ()

ocrotise. Illmbrati§a pe Printul-celDesavirsit, pe care 11 g~si Incintator.

Au sarbatorit opt zile intoarcerea Balaioarei, apoi zina voi sa se reintoarca 1a ea acasa, Printul si Balaioara erau atit de tristi ca trebuie sa se desparta, incit .regcle se intelesc cu zina sa-i casatoreasca. Pentru Ba Iaioara, printul era tot Pisoi- Frumos din Padurea de Liliac.

Iar regele se casatori cu zina. Negruta se sehimbase mult ill bine §i venea adesea pe la Balaioara.

Printul-cei-Minios devenise si el

~ '"

rnai blajin §i traiau fericiti.

Balaioara n-a mai avut niciodata necazuri. Ea a nascut fetite care ii

,

semanau ei si baieri care semanau eu Printul-cel-Desavirsit.

Toad. lumea In jurul lor li iubea sr erau eu totii ferieiti. '

~ .,.