Documentos de Académico
Documentos de Profesional
Documentos de Cultura
a) Actul juridic cu titlu oneros este acel act prin care fiecare parte doreste procurarea unui
avantaj patrimonial in schimbul obligatiilor asumate. In cazul celor comutative, partile
recunosc de la inceput extinderea obligatiilor.
Exemplu: contract de munca, de vanzare-cumparare, de imprumut ( doar in cazul in care
exista o dobanda ).
In cazul contractelor aleatorii, partile au in vedere sansa unui castig sau riscul unei
pierderi. ( ex: contract de joc, pariuri private, contracte de renta, de intretinere etc.).
b) Actul juridic cu titlu gratuit este acela prin care o parte procura alteia un folos
patrimonial, fara a urmari obtinerea unui folos in schimb.
Cele dezinteresate nu se micsoreaza patrimoniul iar in cazul liberalitatilor, se observa o
micsorare a patrimoniului.
a) acte juridice consensuale – acele acte juridice pentru care simpla manifestare de
vointa este nu doar necesara dar si suficienta pentru formarea valabila a actului ( contract
de vanzare- cumparare, contract de inchiriere ).
In dreptul civil si in dreptul afacerilor exista principiul consensualismului ( actele juridice
sunt valabil incheiate prin simpla manifestare de vointa daca legea nu prevede incheierea
actului intr-o forma speciala ).
b) acte juridice solemne – acele acte juridice in care, pe langa manifestarea de vointa,
pentru a fi valabil incheiat actul, legiuitorul a cerut incheierea actului intr-o forma
speciala, de regula forma autentica ( in fata notarului public ).
Exemplu: contract de vanzare- cumparare de terenuri, donatia, contractul de ipoteca
( ipoteca pentru imobile si gaj pentru bani ), testamentul ( olograf scris, semnat si datat de
mana testastarului si autentic ).
c) acte juridice reale – cele care pot fi incheiate valabil; pe langa manifestarea de vointa
este necesara si remiterea materiala a bunului.
Exemplu: contractul de depozit
Nici o persoana fizica sau juridica nu poate fi lipsita total de capacitatea de folosinta.
In situatii speciale prevazute de lege se poate ca unele acte juridice sa nu poata fi
incheiate de anumite categorii de persoane- incapacitati speciale ( exemplu: strainii nu
pot dobandi terenuri in Romania, minorul intre 14-16 ani poate sa faca testament numai
pentru ½ din cat ar fi facut in mod normal ca major, medicii si preotii nu pot primi
donatii de la pacienti, nu pot incheia acte juridice, persoanele peste 18 ani care sunt puse
sub interdictie ).
d) sa nu fie viciat
Viciile de consimtamant
3. Violenta – inducerea unei temeri din cauza careia partea isi da consimtamantul.
Violenta este o cauza de nulitate relativa.
4. Leziunea ( situatia in care minorul intre 14-18 ani, intr-un act pe care il poate
incheia singur, e pacalit de contractant ).
Conditiile obiectului
Obiectul trebuie:
- sa existe
- sa fie in circuit civil ( in comert )
- sa fie determinat sau determinabil
- sa fie posibil ( vanzarea unui teren pe luna nu este un act juridic valabil )
- sa fie licit si moral
Actul care incalca legea la momentul incheierii sale este declarat nul de instanta si nu
poate produce nici un efect.
Nulitatea este cea mai grava sanctiune de drept privat. Nulitatea nu vine de la sine. Exista
o prezumtie ca partile au vrut sa faca un act licit si care nu incalca legea. Prezumtia este
de validitate. Nulitatea apare cand se incalca o lege, nu o nerespectare a intelegerii
partilor.
1. Notiune
Prin efecte intelegem nasterea drepturilor si a obligatiilor decurgand din actul juridic
respectiv.
Trebuie sa stabilim cuprinsul actului juridic. Daca clauzele actului juridic sunt foarte
clare, aceasta operatiune este foarte simpla. Daca clauzele sunt exprimate indoielnic,
greoi sau neclar, atunci va fi necesara o operatiune specifica de interpretare a efectelor
actului juridic.
Vointa juridica inseamna nevoia individului. Mijlocul juridic de satisfacere a nevoii este
incheierea actului juridic. Cand este manifestata in exterior, se transforma in
consimtamant, vointa juridica.
Vointa juridica este guvernata de principiul libertatii actelor juridice si de principiul
vointei reale.
Partile in general pot incheia orice fel de act juridic. Partile pot stabili continului actului
juridic in mod liber avand ca limite doar respectarea normelor imperative ale legii, a
ordinii publice si a bunelor moravuri ( a regulilor de morala acceptate unanim in acel tip
de societate in care este incheiat actul juridic ).
Interpretarea se face:
- in sensul in care reiese din natura contractului
- in sensul in care ar putea produce un efect nu in sensul in care nu s-ar putea
produce nici unul
- in folosul debitorului , adica a aceluia in care s-a obligat prin actul juridic
Totusi, efectele oricarui act juridic sunt guvernate de urmatoarele trei principii:
Este o consecinta a primului principiu . Actului juridic nu i se poate pune capat prin
vointa numai a uneia dintre parti in cazul actelor bilaterale, iar actelor unilaterale nu li se
poate pune capat prin manifestarea de vointa in sens contrar din partea autorilor actelor.
Exceptii de la acest principiu:
Exceptii de la irevocabilitate pentru actele bilaterale: acea situatie in care prin vointa
uneia dintre parti i se poate pune capat actului juridic.
Exemplu: contractul de locatiune incheiat fara termen poate fi denuntat unilateral oricand
cu respectarea unui preaviz.
In cazul contractului de mandat:
Mandatul poate revoca mandatarul, iar mandatarul poate renunta la mandat.
In cazul contractului de depozit, deponentul poate solicita oricand depozitarului
restituirea bunului dat in depozit chiar daca s-a stabilit un termen.
In cazul actelor unilaterale:
Exceptii: Testamentul este un act esentialmente revocabil. Poate fi oricand revocat de
testatar.
Oferta de a contracta poate fi revocata oricand pana la ajungerea acesteia la destinatar.
Conform acestui principiu actul juridic nu produce efecte decat intre partile acestuia,
neputand naste drepturi in principiu si in nici un caz obligatii fata de persoane care nu au
participat la incheierea acestuia.
Pentru determinarea principiului relativitatii avem nevoie de intelegerea urmatoarelor 3
notiuni:
Fata de un act juridic, pozitia unui subiect de drept se poate incadra in una din
urmatoarele trei categorii: parti, avanzi- cauza si terti.