Prezentarea generală a epocii paşoptiste

Caracterizată prinr-o puternică manifestare a constiinţei naţionale în toate provinciile romaneşti, perioadă fixată cu aproximaţie între 1830-1860 delimitează o epocă distinctă în evoluţia istorică a literaturii romane, numită în mod curent epoca paşoptistă. Perioada paşoptistă este o epocă de afirmare a literaturii naţionale. Perioada se caracterizează printr-o orientare culturală şi literară cu trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar, de emancipare socială şi naţională, de militare pentru realizarea Unirii. Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care nu fuseseră parcurse de literatura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în decursul a mai bine de un secol şi jumătate.

Dezvoltarea Social-Politică A Munteniei,Moldovei şi Transilvaniei în Epoca Paşoptistă
Datorita apartenentei la formatiuni statale deosebite, reprezintand particularitati proprii de dezvoltare, situtatia tarilor roamne e diferita in aceasta perioada. In Muntenia si in Moldova, dupa miscarea lu Tudor Vladimirescu si pacea de la Adrianopol, care consfiteste libertatea comertului in Marea Neagra si limitarea monopolului turcesc, care are loc o accelerare de ritm a evolutiei istorice.In Transilvania, din cauza conditiilor de aspurire nationala si a inferioritatii de pozitie economica, romanii n-au posibilitatea sa profite decat in parte de propasirea materiala si intelectuala rezultand din miscarea impetuoasa a secolului. Dar ambele parti ale carpatilor, pe cai care raman specifice sensul desfasurarii istorice e aceeasi: “Poporul se elibereaza trepatat, desi incomplete si cu pretul unor eforturi grele de catusile servirii feudale, capata o constiinta tot mai clara a revendicarilor, fortei si unitaile Europei burgheze isi elaboreaza o cultura moderna care tinde spre originalitate” Dupa 1829 in Muntenia si Moldova se accentuaza atragerea gospodariei mosieresti in relatii de piata. Drept consecinta se intensifica schimbul i-au avant orasele se contureaza o clasa burgheza foramta din boiernasi, negustori, mici patroni, mestesugari, slujbasi ai administratiei.

În al doilea pătrar al veacului al XIX-lea, civilizaţia şi cultura din ţările romane încep să se orienteze spre Occident. Redirecţionarea are

1

două cauze importante: pe de o parte criza Imperiului Otoman, iar pe de altă parte, într-un context mai larg european, trezirea conştiinţei naţionale. Independenţa politică şi libertatea naţională devin coordonatele fundamentale ale acestei perioade. Epoca paşoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne, iar prin opera scriitorilor se instaurează un nou climat literar si o nouă stare de spirit.

Zorii secolului al XIX-lea găseau lumea româneasca într-o dilemă ce va deveni cu timpul obsesivă, în oscilaţia ei perpetuă între Orient şi Occident, în tendinţele manifeste de modernizare şi de înlăturare a decalajelor faţă de societăţile moderne ale Europei. Câteva secole de dominaţie otomană, acutizată de peste o sută de ani de fanariotism, situau spiritul public românesc într-o inerţie balcanică şi feudală, de care cu greu se putea elibera. Titu Maiorescu considera că, pana la 1820, lumea românească era cufundată în “barbaria orientală”, fiind trezită ”din letargia ei” de ideile ‘’Revoluţiunii franceze ‘’ care iradiau în toată Europa şi orientată treptat către cultura şi civilizaţia occidentală. În literatura română se constată un efort de recuperare a unei întarzieri din ce în ce mai vizibile faţă de sensibilitatea europeană, ceea ce a adus la receptarea aproape simultană a influenţelor clasice, iluministe şi romantice, într-un sincretism constatat de multe ori în opera aceluiaşi scriitor. O direcţie clasică în literatura română cuprinde ultimile decenii ale secolului al XVIII-lea , pană către 1830, incluzând creaţia literară cea mai însemnată a Şcolii Ardelene, “Ţiganiada” lui Ion Budai Deleanu şi poeţi din Principate: Văcăreştii, Costache Conachi, Barbu Paris Mumuleanu, Dimachi, a căror creaţie se încadrează în ceea ce se mai numeşte şi “micul clasicism”expresie a recuperării influenţelor clasicismului în literatura română. Intelectualii vremii, îndeosebi cei din Transilvania, crescuţi în cultul pentru latinism, se orientează către literatura clasică latină, către poezia idilică, prin traduceri din Vergiliu –“Bucolicele”, „Georgicele”, „Eneida”, sau din „Metamorfozele” lui Ovidiu:

* Samuil Micu, V.Aron şi Ion Alexi traduc sau adaptează texte din anticii Esop si Xenofon sau din clasicii Marmontel, Klopstok, Mademoiselle de Scudery. * Poeţii din Molova şi din Ţara Romanească, Văcăreştii, Gheorghe Asachi, se orientează către literatura anacreontică, a fericirii rurale, citand şi din Ovidiu şi Vergiliu, dar şi din italienii Torquatto Tasso, Ariosto, Petrarca, Metastasio. * Văcăreştii, Mumuleanu, Conachi, scrie, astfel, poezie erotică inspirată din Anacreon şi neoanacreontici, ode şi imnuri patriotice cu motive din mitologie. * Primele spectacole teatrale în limba română abordează piese clasice cu temă pastorală, cum este “Mirtil şi Hloe”, de Gessner şi Florian, prezentată de Gheorghe Asachi şa Iaşi în anul 1816.
2

Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor literare, nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Funcţia literaturii nu mai rămane doar aceea de a răspandi cultura, de a “lumina”. Conceptul de literatură include acum noi valenţe: transmiterea emoţiilor estetice, trezirea sentimentului national, educaţia morală, mesianismul social. Paşoptismul cuprinde perioada literară care pentru literatura română înseamnă epoca de modernizare, de afirmare a romantismului şi de fundamentare a majorităţii speciilor.

3

P. Este o reacţie la imobilismul si schematismul clasicist. Romantismul se traduce prin ironie. şi cuprinde destul de repede intreaga Europă. contestă divinitatea): G. purtător al revoltei sociale (vizează starea de lucruri din societate). ca o stare de spirit ce nu dispare niciodată. • Interesul pentru ipostazele excepţionale ale umanului: titanul: John Keats. ea este o literatură angajată. promovând meditaţia. cu oarecare întârziere. în ţara noastră. Lermontov. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. Grigore Alexandrescu. poeţi ce oscilează între romantism şi clasicism. presupunând o eliberare a minţii de “închisoarea vieţii”.A fost o mişcare contra raţionalismului care marcase perioada neoclasică. omul nemuritor. dar mai ales religioase (are ca obiect ordinea instituită de Dumnezeu şi. Ion Heliade-Rădulescu. la geniul universal al lui Eminescu. prin satiră. este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. Cain. M. titanismul. nuvela şi romanul istoric.I. natura. cu un program bine definit. ierarhia divină. Demonul. demonul. ce se va pierde la apariţia spiritului romantic. Multe din motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate şi de scriitorii români: mitul strigoiului.G. evocarea trecutului istoric. care ridică literatura noastră de la încercările minore ale Văcăreştilor. epopeea sociogonică. Literatura romantica din perioada paşoptistă nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a căutărilor intime. nopţile. • 4 . Prometeu dezlănţuit. pusă în slujba idealului naţional. Shelley. prelungindu-şi însă influenţa până la Mihai Eminescu şi chiar mai târziu.B. Hyperion. Byron. Romantismul pătrunde în literatura română după 1830. în secolul douăzeci.Romantismul Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII în Europa care a durat mare parte din secolul XIX. Romanticii timpurii sunt Andrei Mureşanu. prin demonism. în ultimă instanţă. trecerea ireversibilă a timpului. Vasile Cârlova. geniul. Romantismul.

Unul dintre cei mai mari cântăreţi ai iubirii romantice a fost Alfred de Musset. filosoful german Johann Gottfried Herder respingea imitarea modelelor antice preconizată de clasicism.I. Mihai Eminescu. Peisajul romantic stă sub semnul sublimului (sunt considerate sublime acele privelişti sau opere de artă care provoacă o admiraţie amestecată cu teamă).• geniul: Alfred de Vigny. patriotică şi vizionară. Luceafărul). el este prea lucid pentru a nu deveni conştient de inconsistenţa acestui univers. specifică sufletului romantic. Poe. Lermontov. arătând că originalitatea unui autor sau a unei literaturi nu poate rezulta decât din valorificarea elementului naţional. aduce o poezie lirică. Ironia romantică se face prezentă în opera unor reprezentanţi de marcă ai romantismului: Jean-Paul. Din cauza faptului că intre bărbat şi femeie există o incompatibilitate de destin. moartea).T. Moise. marea. pe care îl va supune deriziunii şi bagatelizării. produs al propriei lui fantezii. Mihai Eminescu. Printre elementele de peisaj cele mai frecvente în poezia de natură a romanticilor se numără muntele. fenomenul romantic a coincis cu cristalizarea conceptului modern de naţiune şi cu apariţia conştiinţei naţionale la popoarele europene. care vor servi drept sursă de inspiraţie pentru Alexandru Macedonski. Nikolaus Lenau. ocupând o poziţie intermediară între scepticism şi entuziasm. cu rădăcini adânci în bogatul filon 5 . indiferentă la suferinţele omeneşti (Alfred de Vigny. În această ordine de idei. Momentul paşoptist propriu-zis. Casa pdstorului). în acelaşi timp însă. Luceafărul. Această iubire se poate naşte între parteneri care aparţin unor regnuri (E. excepţional. Interesul pentru specificul naţional:din punct de vedere cronologic. Gustul pentru fantastic. valea. M.A. ea se manifestă cu o intensitate ieşită din comun şi poate duce la distrugerea unuia sau a ambilor parteneri. Principalul său teoretician a fost Friedrich Schlegel. de evocare istorică. Eminescu). E. dar şi locul de refugiu predilect al inadaptatului măcinat de “răul secolului". Motivul iubirii imposibile . Demonul. ilustrat de scriitori ca E. neobişnuit. artistul romantic are tendinţa de a se refugia într-o lume imaginară.natura constituie în romantism cadrul marilor experienţe umane (dragostea. maternă (Lamartine. Ironia romantică: dezgustat de real. Ulciorul de aur) sau planuri cosmice diferite (Alfred de Vigny. Eichendorf. pădurea. care definea ironia romantică drept o « alternanţă necontenită între autocreaţie şi autodestrucţie ». Faust. cu Nopţile sale. reprezentant al Şcolii de la lena. Mihai Eminescu.A. Ludwig Tieck. Hoffmann. Exact în acest spirit sunt şi ideile expuse de Mihail Kogălniceanu în articolul-program al revistei Dacia literara. Literatura romantică înfăţişează două ipostaze ale naturii: natura protectoare. care satisface aspiraţia romantismului pentru tot ce este straniu.T. Sentimentul naturii .întruchipează aspiraţia spre absolut. Aşa se face că autorii romantici au cultivat cu insistenţă basmul filosofic sau nuvela şi romanul fantastic. militantă. Eloa.T. Hoffmann. atitudine cunoscută sub numele de ironie romantică. În aproape toate situaţiile însă iubirea romantică este nefericită.A. lacul.A Hoffmann sau E. dar şi natura ostilă. aspiră la grandios şi tinde să se deschidă la infinit.

în sânul epocii se depistează şi elementele realiste. Romantismul. Heliade-Rădulescu. coexistând cu elementele samanatoriste şi simboliste. pusă în slujba idealului naţional. Corbu. V. Principalele caracteristici ale romantismului românesc paşoptist rămân patriotismul şi lupta pentru realizarea idealului naţional. dar se vor altoi pe dimensiuni clasice indiscutabile. o conştiinţă militară cetăţenească. prin meditaţia istorică. Grigore Alexandrescu. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. I. anunşată de Dacia literară. în cuprinsul literaturii paşoptiste predomină romantismul care va atinge apogeul abia cu M. pentru educarea poporului sunt de atitudine romantică. erau trăsături esenţiale. aşa cum apare la scriitori ca Balcescu. tinând de rigoare. ea este o literatură angajată. prin elegie. Literatura romantică din perioada paşoptistă nu se pierde în zugrăvirea zbuciumului şi a căutărilor intime. Bolintineanu. în ţara noastră. tema trecerii timpului. Orientarea spre înnoiri radicale. o inimoasă dăruire şi slujire a poporului. În această ipostază romantismul se va îmbina cu iluminismul şi clasicismul. pentru limba şi îmbogăţirea ei. în pofida orientărilor moderniste ale epocii. dar şi un scriitor romantic. promovate de scriitorii perioadei. la începutul secolului al XX-lea. Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Mureşanu. elementele romantice se vor prelungi şi în epoca post-eminesciană. Astfel. prin cultul trecutului. adică în opera celor care au cultivat motivul ruinelor şi al mormintelor.folcloric. Alexandrescu. „romantismul şi realismul aveau un punct de plecare comun: destrămarea orânduirii feudale…” Deosebirea dintre aceste două metode de creaţie constă în faptul că romanticii „vedeau în mediu mai mult un ornament. normă. Russo. care va promova o literatură inspirată din realităţile naţionale. cu un program bine definit. fabula. la geniul universal al lui Eminescu. va fi preluată de revista Sămănătorul. Hrisoverghi. realiştii consideră mediul ca unul din momentele determinante ale operei literare”. Preocupările scriitorilor paşoptişti pentru istoria naţională. menit a imprima o anumită culoare locală cadrului acţiunii şi personajelor zugrăvite. care ridică literatura noastra de la încercările minore ale Văcăreştilor. Cârlova. întrucât reflectarea problemelor sociale şi satirizarea viciilor orânduirii feudale. în limitele acesteia se remarcă şi existenţa altor metode de creaţie. deşi curentul realist se va constitui în literatura română abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. cum susţine academicianul H. Kogălniceanu. Eminescu. 6 . romantismul nu constituie singura caracteristică fundamentala a perioadei paşoptiste. Aşadar. considerat ultimul mare romantic european. Ca orientare literară. tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. este un scriitor clasic prin cultivarea unor specii literare aparţinând acestui curent. este stimulatorul luptei pentru eliberare şi al deşteptării conştiinţei naţionale. Dealtfel. însă. de exemplu. limpezime. În acest context. Faptul că literatura română a paşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutarilor ei ideatico-artistice. epistola. Totodată. Dar elemente romantice sunt detectabile încă în poezia lui Al. solitudinea şi peisajul nocturn. ideea specificului naţional în cultura şi arta. satira.

Literatura paşoptistă Perioada premergătoare revoluţiei de la 1848 a însemnat inceputul poeziei noastre romantice. într-un stil avântat. La cea întâi 7 . se completează cu mediţatia asupra locului omului în istorie. nuanţată sub forma ataşamentului la valorile poporului. Zburătorul). cu un limbaj adecvat înţelegerii de către marea masă de cititori. în ansamblu. încrederea în valorile tradiţionale. Acum se afirma cu putere spiritul naţional. care se constituie în adevarate manifeste pentru împlinirea unităţii şi independenţii naţionale. cu motivul conştiinţei sociale. natura şi folclorul românesc. în sensul că este o poezie socială. fericirea. teme predilecte ale poeţilor. grandilocventă. al creatoruluibard. al luptei.Bolliac. în general. două tendinţe de ordin cultural şi literar: deschiderea spre cultură şi literatura lumii.Heliade-Rădulescu. Ceea ce îi uneşte pe scriitorii paşoptişti este militantismul regăsit în creaţiile literare. Poezia paşoptista pune bazele liricii moderne româneşti. O dimineaţă de Caraiman. al revoluţiei etc. adaptată la momentul istoric si chiar politic.condamnând cu fermitate abuzurile si nedreptăţile manifestate în epocă. Asachi. Din punct de vedere compoziţional. iluminismul cu preromantismul. La patrie. La introducerea limbii naţionale în publică învăţătură. operele scriitorilor paşoptişti împletesc romantismul cu clasicismul. populare. a elogiului realizărilor poporului (Gh. Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor sociale constituie o altă caracteristică a literaturii paşoptiste. Se manifestă. scriitorii ironizând cu severitate moravurile societăţii. C. în istoria. a surselor tematice si de exprimare pe care le oferă folclorul şi istoria naţională. I. cu exprimare directă a ideilor şi sentimentelor. în care teme vechi precum iubirea. C. alături de revenirea spre valorile morale şi artistice ale spiritualităţii româneşti. moartea etc. al ruinelor. Ideea naţională poate fi considerată nucleul tematic al poeziei paşoptiste. pentru dreptate socială. destinul.ale pământului şi ale tradiţiilor româneşti (Gh. de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare. Scriitorii devin conştienţi că literatura şi cultura română pot intra în universalitate doar prin valorificarea specificului nostru naţional. declamativă. care devin acum. Asachi. alături de evenimentele social-politice ale momentului.Bolliac.al mormintelor. direcţiilor şi principiilor formulate de Mihail Kogălniceanu în articolul “Introducţie” din primul număr al revistei Dacia literară. Se dezvoltă astfel o poezie retorică. Ea răspunde. conformă cu idealurile de libertate şi unire ce animau sufletele românilor de pretutindeni.

asociând frumuseţile naturii mărturiilor unei istorii străvechi. ca şi cele ale lui D. purtau pecetea unei creaţii artistice. Gr. zbucium si măreţie. concomitent. Cumătria cioarei.Legendele lui V. Câinele şi căţelul. C. exprimau în mod vădit sentimentul naţional şi. D. Russo inaugurează în literatura română poemul în proză. Al.Bolintineanu. Alexandrescu. Al. Pentru a comunica dinamismul istoriei. Alecsandri. Neculce (publicate în “O samă de cuvinte”).Heliade-Rădulescu. Bolintineanu. prin “Iorgu de la Sadagura”. Cântarea dimineţii. sau prin “Despot-Vodă”. Al. C. Pelimon. Gh. Asachi. Aricescu. Alexandrescu. chiar şi cele ale lui D. Alexandrescu. Satira. I. când s-a numit privighetoare). Asachi. cea religioasă ( I. Acesta se adreseaza generaţiei sale. La Cozia. I. Păstorul întristat. Gr. Dramaturgia este reprezentată de Vasile Alecsandri. V. În unele opere se îmbină trăsături ale mai multor specii. Visul. I. Deparateanu. O noapte pe ruinele Târgoviştei). a prezentării trecutului ca model pentru prezent (Gr. Un alt pilon tematic îl reprezintă critica societăţii contemporane. sintetizând. Gh.Gh. Dimitrie Bolintineanu.Aşteptarea. sub forma satirei ( Gh. în care. Observăm astfel că poezia paşoptistă cultivă specii lirice şi epice.Dochia şi Traian).Heliade Rădulescu. In general. în care micul provincial este satirizat într-o manieră ce-l precede pe Caragiale. Dumitrescu. aşa cum se observă în poezia “Un răsunet” a lui Andrei Mureşanu sau “Anul 1840” a lui Gr. pentru a atrage atenţia asupra meleagurilor patriei. Candela) şi cea erotică ( Gh. Legendele lui I. pe de altă parte. o dramă istorică. Maniu. dar şi cele ale lui N. Scopul omului).Duhului meu. O fată tânără pe patul morţii). D.corabie românească). patetismul cu patriotismul şi cu valorile morale. Iau avânt lirica filozofică ( I. Asachi. Halepliu.Heliade-Rădulescu. Poezia lirică: pastelul (Vasile Cârlova. şi pentru a prezenta aspectele fundamentale ale unei epoci pline de nelinişte. Se afirmă artistul-cetăţean.) sunt putţin valoroase din punct de vedere artistic. G. O fată tânără pe patul morţii.Heliade-Rădulescu. o împletire de elemente epice.Asachi. Musca şi carul.Bolintineanu. Dorul. Muma lui Ştefan cel Mare. Un loc aparte în valorificarea tematicii istorice îl ocupă balada. Pasteluri). Ruinurile Tărgoviştii. lirice şi dramatice. Soţie de modă) şi a fabulei (Gr. poate cea mai complexă specie a a momentului. încercările „dramatice” ale epocii (multe dintre ele rămase nepublicate. 8 . Baronzi. la baza căreia stau studierea şi valorificarea istoriei. Vasile Alecsandri. Alexandrescu. Bolintineanu etc. Rodica). Istrati. pe de o parte. reprezintă punctul de pornire a numeroaselor lucrări ce aparţin epocii şi tematicii paşoptiste. Alexandrescu.si a folclorului. Alexandrescu.Bolintineanu. dar ele prezintă interes pentru istoria constituirii acestui gen în literatura română şi au meritul de a fi veritabile documente şi mărturii ale vremurilor trecute. idila (Vasile Alecsandri. poeţii devin cântăreţi ai trecutului glorios ( D. D. scriitorul ironizând tendinţa de a imita Occidentul în ciclul “Chiritelor”. Umbra lui Mircea. exponent al conştiinţei colective. Înserare. elegia (Vasile Cârlova. poeţii şi-au ales drept modalitate de expresie artistică legenda – specie literară plină de patos şi de evocare.

Epistolă generalului Florescu). mesianism utopic şi naţional. Traianida). Muma lui Ştefan cel Mare. ia amploare mişcarea de culturalizare a maselor. Umbra lui Mircea. Visul. se organizează biblioteci de literatură beletristică.Vasile Alecsandri.al cărţilor tipărite în tiraje mari. ce începuse deja a se afirma ca un curent literar modern. directii estetice si stiluri. realism. Fabule. Doctrina literară. Orientarea spre înnoiri radicale. Zburătorul).Scriitorii de seamă au apărat principiul fonetic în ortografie şi. teatrul. tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. Deşteptarea României. Vasile Alecsandri. poate de aceea. Mircea şi solii). oda şi imnul (Vasile Cârlova.conform personalităţii 9 . Poezia epică: balada de inspiraţie folclorică (Ion Heliade-Rădulescu.se infiinţează o viaţă artistică specific românească. se formează un public cititor. În numele aceleiaşi specificităţi naţionale. legenda (Vasile Alecsandri. în descendenţa celui francez. .creşte numărul revistelor şi al altor periodice. Marşul oştirii romane. Paşoptismul literar s-a manifestat într-o juxtapunere de curente literare. Faptul că literatura româna a păşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutărilor ei ideatico-artistice.Iau fiinţă societăţi culturale şi ştiinţifice. Dan. Ion Heliade-Rădulescu. Legenda rândunicăi). Duhului meu. disponibilitatea de a aborda mai multe domenii. ea având şi dificila sarcină de a forma un public. Fabule). meditaţia (Grigore Alexandrescu. ecletic. fabula (Alexandru Donici. Anatolida. genuri. specii. literatura. Legenda ciocârliei. s-a dus bătălia pentru o limbă unitară. Hora Unirii. Un răsunet). cu conştiinţă clară că existenţa acesteia e o condiţie pentru păstrarea identităţii naţionale. Mihaida. toate in formele romantismului. Povestea vorbei). Per ansamblu. au adoptat principiul împrumutului moderat.în limitele necesităţilor impuse de dinamica socială şi culturală. a avut un caracter hibrid. Odă ostaşilor romani. coexistând laolaltă elemente iluminişte cu cele de neoclasicism. umanism. epopeea (Ion Heliade-Rădulescu. de a-l modela conform idealurilor social-politice ale momentului. Andrei Mureşanu. mai multe tipuri de scriitură. snoava în versuri (Anton Pann. O noapte pe ruinele TărgoiHşteî). bazată pe tradiţia populară. educativă. Anul 1848. Invăţământul. balada istorică (Dimitrie Bolintineanu. Satiră. Grigore Alexandrescu. naţională. ştiinţele cunosc o dezvoltare fără precedent. literatura paşoptistă s-a dovedit a fi democratică. Vasile Alecsandri. poemul (Vasile Alecsandri.dar asta nu i-a impiedicat pe scriitori să aspire. Scriitorii paşoptişti au avut vocaţia începuturilor şi. căpitan de plai). satira şi epistola (Grigore Alexandrescu.pronunţându-se în problema neologismelor. Steluţa). presa. La Cozia. Dimitrie Bolintineanu. câta a fost. Meditaţie. Dumbrava Roşie.

Odobescu. Învăţământul Pe taramul invatamantului. regulamentul organic enuntase o simpla declaratie de intenti. al istoriei si geografiei patriei. se numarau numai 298 de scoli romanesti. Se pun bazele invatamantului gratuit. scolile romanesti dinainte de 184 n-au putut fu pepiniere de savanti dale le au crescut oamen icu dragoste de patrie si simtul valorilor autentice. invatamantul romanesc cunoscuse o dezvoltare mai accentuata. 353 nemtesti. In 1856 se infinteaza Facultatea si o scoala de medicina la Iasi. 10 .la un frumos etern. "Colegiul Trei Ierarhi" si in Transilvania "Scoala Comerciala". se infiinteaza la Brasov in 1834 o scoala comerciala. care se cere descoperit prin cuvânt. in care si Simion Varnutiu si o scoala de medicina la Bucuresti din initiative lui Carol Davil. si inimile tuturor elevilor vechilor scoli romanesti erau pe atunci toate inflacarate de dorul tarii. cu 3 profesori. Un articol don “gazeta de Transilvania” din 20 mai 1841 fata de 962 de scoli maghiare. Dupa 1848. Reformele lui Cuza grabesc procesul de institutionalizare a invatamantului. fost elev la Sava. se infiinteaza scoli in sate si in provincii. le-a caracterizat just activitatea: “Era putina stiinta cata se invata in acele scoli. apar primele scoli specializate (Conservatorul).fiecăruia. un doct dupa bancile inteligente zareau orce lucire a stintei printr-un prism de nationalitate. In Transilvania pe langa scoliile de la Blaj. In genere. dezvoltarea invatamantului se continua in toate directiile. Trebuie mentionat ca in aceasta perioada numerosi tineri si-au facut studiile in strainatate centrul de atractie fiind Parisul. cu convingerea că realitatea are un sens unic. condusa din 1836 de George Baritiu. Tot la Brasov in 1850 incepe sa functioneze un gimnaziu. graditia ciclurilor extinderea. erau marginite si modeste programele lor is nimeni n-a putut iesi un erudite. centru al romanismului. care culmineaza cu infiintarea Universitatilor din Iasi (1860) si Bucuresti (1864). la totalitate şi determinare. In aceasta parte a tarii. prin straduinta carturarilor iluministi. amenintate sa ramana insa multa vreme o simpla declaratie de intentie: etatizarea scolii. In Tara Romaneasca "Colegiul Sfantul Sava".

împreună cu Constantin G. 1859). acesta îl va ajuta să publice în ziarele sale. industrie. În 1844 publică în Foaie pentru minte. Rădulescu. Din 1833 face parte din Societatea Filarmonică. şi domneavoastră veţi fi binecuvântaţi de generaţiile viitoare ca nişte adevăraţi apostoli ai misiei cereşti. puneţi în lucrare toate restorturile intelectuale şi morale. inimă şi literatură articolul Către scriitorii noştri în care îi îndeamnă pe literaţii română la angajare civică: "A trecut vremea Petrarcilor.Cezar Bolliac Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n. paralelă cu cea literară. 25 februarie 1881) a fost unul dintre fruntaşii revoluţiei din 1848. declaraţi. cum făcuse şi cu Gr. şi Zinca Kalamogdartis.H. în care Bolliac publică "câteva satiri politice care îl aruncară de mai multe ori în închisoare" (I. de unde nu avea să fie eliberat decât în toamna acelui an. a fost elev la Colegiul Sfântul Sava. 11 . Paris. intră şi el în societatea secretă Frăţia (înfiinţată la 1843). promotor al studiilor arheologice şi gazetar român. domnilor poeţi! Veacu cere înaintare. Alexandrescu. Aristia.) Formaţi societăţi. lăudaţi. În anul 1830 se înrolează cu gradul de iuncher în miliţia pământeană. la bătrâneţe. Activitatea politică. Mai târziu. de altfel. căci e căzută pe jumătate. ezar Bolliac s-a născut la 23 martie 1813 la Bucureşti în căsătoria dintre doctorul Anton Bogliako (Bogliaco). I. (. am lăsat armata pentru litere.. înfiinţată de Ioan Câmpineanu. propaganda ideii cei mari. 1836). 23 martie 1813. scriitorul se va auto-caracteriza: "Am lăsat şcoala pentru armată. După ce a învăţat carte în casă cu învăţatul dascăl grec Neofit Duca.H. viitori fruntaşi ai revoluţiei de la 1848. Publicaţia este însă interzisă după numărul patru. Nu va rămâne mult în armată. "Biografia oamenilor mari scrisă de un om mic". pentru că îşi descoperă veleităţile literare. Bucureşti . propaganda şarităţei cei adevărate şi care ne lipseşte cu totul. având ca profesor pe I. şi îşi încetează definitiv apariţia în ianuarie 1837. satiraţi. şi robia cade. de origine (greco-)italiană. Editează. ai frăţiei şi ai libertăţii". scriţi. având colegi pe Constantin Telegescu şi pe Marin Serghiescu Naţionalu.. care a avut grijă de creşterea şi educarea viitorului poet. Mai târziu. Filipescu.d. În 1841 este surghiunit la schitul Poiana Mărului. Valentineanu.G. îl fac să fie anchetat şi închis cu ocazia conspiraţiei din 1840. poet liric protestatar. am lăsat literele pentru publicistică". recăsătorită ulterior cu stolnicul Petrache Peretz.Bucureşti. Rădulescu şi C. agricultură şi noutăţi" . revista Curiosul ("gazetă de literatură.

După înfrângerea revoluţionarilor. continuare a Buciumului. În toamna lui 1849 trebuie însă să părăsească Transilvania (deoarece împreună cu Bălcescu i-a susţinut pe revoluţionarii unguri). Apare Trompeta Carpaţilor (1865). O dimineaţă pe malul lacului). ce se clatină". Volumul este scris în urma ideilor pe care le-a impus poetul în anii din urmă. fără a lipsi literatura. În primăvara anului 1849 editează la Braşov ziarul politic Espatriatul. Ocna. cu problematică socială (Muncitorul. Trece prin Constantinopol şi ajunge la Paris spre sfârşitul anului 1850. membru în comisia pentru dezrobirea ţiganilor. Este unul dintre fruntaşii revoluţiei de la 1848. "Scrisori"). vornic al capitalei. este însărcinat "să ridice tabacii şi mărginaţii şi tinerimea din Bucureşti. face o excursie arheologică. mai întâi în Ardeal. acesta schimbându-şi radical tonalitatea şi tematica poeziilor. director fiind Cezar Bolliac. În 1869. precum mă voi lupta şi pentru întărirea familiei. În 1851 era unul din cei trei membrii ai comitetului Societăţii studenţilor români din Paris. care are mai mult un caracter politic.Cezar Bolliac moare la Bucureşti în anul 1881. interdicţia de a veni în ţară îi este ridicată. Se stabileşte la Paris împreună cu majoritatea revoluţionarilor exilaţi. mărturisesc că am respectat şi voi respecta proprietatea în temeiul căreia mă propune candidat de deputat şi viu să cer voturile proprietarilor. şi pentru întărirea religiei. În 1857. Cu acestă ocazie publică în ziarul "Secolul" un fel de program politic rezumat: "De trebuie să mai spui şi aici ceea ce crez despre proprietate. După 1857. Sila. este secretar al guvernului provizoriu. care are ca subtitlu "Dreptate. fiind unul din premergătorii acestei ştiinţe în România. Carnavalul. Apare volumul de lirice sociale şi protestatare Poezii umanitare (1866). poetul fiind influenţat de ideile programatice ale lui V. În 1858 întreprinde o nouă călătorie arheologică. să meargă gloată la Palat şi să ceară sancţionarea Constituţiunii" (Ion Ghica.Tot în revista Foaie pentru minte. Apare volumul Poezii nouă (1847). ca să astup cu desăvârşire gura calomniei. poetul fiind şi un pasionat în domeniu. Frăţie". apare la Paris poemul Domnul Tudor. se întoarce pe la mijlocul verii lui 1857 şi este propus candidat de Ilfov al Divanului ad-hoc muntean. Episode de la revolution roumaine de 1821 şi revista Buciumul. Clăcaşul) şi de natură (O dimineaţă pe Caraiman. participând la toate acţiunile ei importante: este prezent la citirea proclamaţiei revoluţionare. 12 . ce s-a slăbit. Mă voi luptat totdeauna pentru întărirea proprietăţii. Hugo. inimă şi literatură apare articolul Poezie (1846) în care accentul se pune pe misiunea poeziei sociale. ia drumul exilului.

Revista ieşeană „Albina românească” reproduce poezia „Ruinurile Târgoviştei”.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică. 6 iulie 1830. în aceeaşi gazetă. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I. Scrie poezia „Înserarea”. cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu. Buzău . 18 septembrie 1831.Vasile Cârlova Vasile Cârlova (n. publicată în „Curierul Românesc”.Scrie poezia „Rugăciune”.E al treizecişitreilea dintre voluntarii angajaţi în miliţia naţională.După moartea timpurie a părinţilor.d. 4 februarie 1809.Ia fiinţă miliţia naţională. se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni – Dolj. 1816. nucleu al oştirii române moderne. de Anton Pann). poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I. 1827.A scris ’’Păstorul întristat’’. Craiova) a fost un poet şi ofiţer român. Are ca tovarăş de învăţătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu. 1828. A scris ’’Păstorul întristat’’.” 1828. la 8 mai 1850. publicată postum (1839) de Heliade. 1830. fost ispravnic de Buzău.Scrie „Ruinurile Târgoviştei”.A debutat cu o traducere după Hero şi Leandru a lui Musaios şi a poemului Zaire a lui Voltaire. tipărită la 20 martie 1830. 30 mai 1830. 1827. care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduieşte mult pentru limba românească.S-a născut la Buzău Vasile Cârlova. la Craiova. 13 . la 8 mai 1850. mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei. a învăţat limba greacă şi limba franceză. unde va servi cu gradul de sublocotenent. căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică. care deşi a scris doar cinci poezii a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu şi a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european. după mamă. la 29 iunie. fiu al medelnicerului Ioniţă Cârlova. este crescut de o soră a mamei. descendent al unei familii de boiernaşi (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintaşi pe Luca. După încercări de versificare în greceşte. de Anton Pann). episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul). 4 februarie 1809. la stăruinţa lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română. cea atât de frumoasă subt pana lui.

ziarist. „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”. Sfetnic al domnitorului Al. în perioada 1863 – 1865. Iaşi – d. Ca ministru de externe al ţării în 1867 şi în perioada 1877–1878. pe bună dreptate. cel care se considera. în „Curierul Românesc”). redactează "Foaea sătească a prinţipatului Moldovei". La nouă ani de la Revoluţia din 1848. 14 . afirma la Luneville. în urma unei boli infecţioase.Scrie „Marşul românilor” sau „Odă oştirei române cu ocazia înălţării steagului naţional”. A fost istoric. publicaţie nevinovată cu efecte modeste. apoi prim-ministru al României. ministru. în 1839.1831. prim-ministru şi. Mihail Kogalniceanu Mihail Kogălniceanu (n. gazetar şi scriitor român. ministru de externe. În mai 1840 a anunţat apariţia a 6 tomuri din Letopiseţele Valahiei şi Moldaviei şi.Vasile Cârlova a murit la Craiova. Publicaţia a apărut în 1841. 6 septembrie 1817. în acelaşi an a pregătit apariţia unei publicaţii de documentaţie istorică. scriitor. Era urmaş al răzeşilor de pe Kogălnic. Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste.Cuza.I. Paris) a fost un om politic. Mihai Kogălniceanu şi-a legat numele de actul proclamării independenţei de stat a României. În 1839. Kogălniceanu a avut un rol hotărâtor în adoptarea unor reforme cruciale. mai tarziu. spirit pasionat şi comprehensiv. 20 iunie 1891. versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum. dar sigure. om politic. 18 septembrie 1831. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu. în Franţa. intitulată „Arhiva românească”. Mihail Kogălniceanu. A jucat un rol important în Revoluţia de la 1848 şi în lupta pentru Unirea Principatelor Române. văduva colonelului Iorgu Scorţescu.Mihail Kogălniceanu a fost căsătorit cu Ecaterina Jora (1827-1907). Kogălniceanu participă ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iaşi unde este chemat să se pronunţe în privinţa Unirii. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iaşi. Personalitate fascinantă a epocii moderne. "N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume". Asta nu l-a împiedicat în niciun fel să facă studii strălucite în Franţa şi Germania.

22 august 1890. printre care viitorul domn Al. judeţul Iaşi) a fost un poet. 21 iulie 1821.Vasile Alecsandri Date generale Vasile Alecsandri (n. personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. rămânând cel mai rezistent compartiment al activităţii sale literare şi va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcţii tehnice: comedia străină şi drama istorică. În 1837 s-a pregătit pentru un bacalaureat în ştiinţe. În noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hârlău. folclorist. diplomat. iar în februarie 1841. academician român. Cuza şi pictorul Ion Negulici. Cinovnicul şi modista. om politic. Les brigands. în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai târziu în ciclul Doine şi care sunt foarte strâns legate de modelul popular din care au luat naştere. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iaşi şi şi-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. membru fondator al Academiei Române. Marie. împreună cu alţi tineri boieri moldoveni. dramaturg. Mirceşti. creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România. ministru. a fost trimis la studii la Paris. Împreună cu Costache Negruzzi a făcut o călătorie în Italia. care a devenit motiv de inspiraţie pentru nuvela romantică Buchetiera de la Florenţa. În 1840. Le petit rameau. 15 . Bacău — d. I. În anul următor s-a întors în ţară şi a ocupat un post în administraţie până în 1846. În 1838 apar primele încercări literare în limba franceză: Zunarilla. urmând cursurile Facultăţii de Inginerie. ambele preluate după piese străine. În anul 1834. Din 1842 datează importanta sa călătorie în munţii Moldovei. unde şia dat bacalaureatul în anul 1835. pe care nu a terminat-o. Serata.

în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul Doine şi lăcrimioare. În 1854 . În 1859 . Alexandrescu. fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti. îi dedică poezia Steluţa şi apoi întreg ciclul de poezii Lăcrămioare. Activitate culturală A fost unul dintre fruntaşii mişcării revoluţionare din Moldova. după moartea timpurie 1847. 16 .Este numit de domnitorul Al. Cuza ministru al afacerilor externe. Anglia şi Piemont pentru a pleda în scopul recunoaşterii Unirii.Apare sub conducerea sa România literară. Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890. I. redactând împreună cu Kogălniceanu şi C. dar şi muntenii Gr. Tot acum scrie poeziile Baba Cloanţa. al cărui membru onorific a fost până la sfârşitul vieţii. Negri Dorinţele partidei naţionale din Moldova. Primeşte Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. iar în 11 ianuarie se reprezintă piesa Iorgu de la Sadagura. prima poezie care va face parte din ciclul Doine şi lăcrămioare.În 1844. Crai nou. în Albina Românească. intitulată mai târziu Deşteptarea României. poetul trimite două cântece care au însufleţit marea masă de oameni: Imn lui Ştefan cel Mare şi Imn religios cântat la serbarea junimei academice române. revistă la care au colaborat moldovenii C. M. Al. În 1848 scrie poezia Către români. Cu ocazia serbărilor de la Putna din 1871. Bolintineanu. comedie de rezistenţă în dramaturgia scriitorului. Doina. D. va fi trimis în Franţa. Al. Hora. Opera. Alecsandri şi Junimea În 1863 ia naştere la Iaşi societatea Junimea. În anul 1867 este ales membru al Societăţii literare române. În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mânjina o cunoaşte pe Elena. Strunga. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica scoate săptămânalul Propăşirea. de care se îndrăgosteşte şi căreia. sora prietenului Costache Negri. Tatarul. după o lungă suferinţă. Kogălniceanu. principalul manifest al revoluţionarilor moldoveni. devenită Academia Română. Negruzzi. Odobescu. Russo. Evoluţie şi tendinţe În 1843 apare.

tipic romantice. La Teatrul Naţional se joacă Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă. Mihu Copilul. printr-o seninătate a înţelegerii care îl apropie de clasicism. care nu putea fi găsită decât în marile modele ale literaturii clasice. de ruptura dintre ele. dar. transfigurate în aşa zisele universuri compensative: revoltă. Doine şi lăcrimioare) dar şi al unei necruţătoare critici a ridicolului social în piesa Iorgu de la Sadagura sau în ciclul "Chiriţelor". Pe de-o parte revolta şi idealurile. Debutul său stă sub semnul unui romantism tipic. În 1856 apare în Steaua Dunării. în aceeaşi măsură. erotică. construite pe marile modele ale literaturii occidentale (Lamartine. 17 . iar pe de altă parte tentaţia de a imprima acestei mişcări de emancipare o ordine. de cele mai multe ori se prelungeşte prin unele texte până după Unire.În 1852 apare volumul Poezii poporale. Şerb sărac. are în literatura lui Alecsandri cea mai înaltă măsură în Balta albă şi în Deşteptarea României şi. în gustul contrastelor tragice născute de interacţiunea dintre epoci. iar mai apoi în luciditatea interogării lumii. Lângă senzaţia de axfisie şi dorinţa de expansiune stă. Alecsandri.Cea de-a treia etapă îl face să revină spre teatru. Începe sa lucreze la ciclul Chiriţelor cu Chiriţa în Iaşi. Vasile Alecsandri se întoarce în ţară. entuziast. mereu. un treaz sentiment al ordinei. Haosul îi provoacă viziuni negre. după o absenţă de aproape doi ani. se poate observa începând cu prozele călătoriei în Africa şi terminând cu expresia artistică matură din pasteluri şi din unele legende. mai ales) de a împăca elementele în <<sfadă>>. Heliade. adică în încercarea de a obiectiva viziunea şi mijloacele artistice. Aceasta va fi urmată de Chiriţa în provincie (1852). în diverse numere ale Convorbirilor literare. poetul începe să sufere de ceea ce s-a numit <<sentimentul incomplenitudinii. iniţial. publică în revista Bucovina poeziile populare Toma Alimoş. sentimente ale individualului raportat la lume. viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor. revista lui Kogălniceanu. Adunate şi îndreptate de d. o coerenţă. stă voinţă (la Grigore Alexandrescu. Victor Hugo etc). V. Mioara. aşa-zisă de limpezire. Balade (Cântice bătrâneşti).În 1850. caracteristic literaturii române din perioada paşoptistă. O a doua etapă. cu o viziune în general romantică. suferă de teama de dezordine în lumea fizică şi morală. poezia Hora Unirii. Acest romantism tipic. liric (Buchetiera de la Florenţa. După 1840. Marile convulsii istorice modelate de marile modele culturale imprimă începuturilor poeziei româneşti o configuraţie dialogică. Blestemul. Chiriţa în voiagiu (1864) şi Chiriţa în balon (1874). când psihologia romantică pătrunde mai adânc..Alecsandri începe să publice pasteluri în 1868. de obiectivare a viziunii şi a mijloacelor artistice.

A debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus de Ion Heliade Rădulescu. Tonul este extraordinar de fantastic si umoristic. 22 februarie 1810 Târgovişte. A murit sărac la Bucureşti în anul 1885. el va fi intunecat numai de stralucirea succesului lui Alecsandri si de energia si noutatea lui Eminescu. care-i va publica prima poezie Miezul nopţii în Curierul Românesc. cu prietenul Ion Ghica). în care adevărul e mascat. superior si lui Heliade si tuturor celorlalti poeti. dar a demisionat (1837). Boul şi viţelul. Poetul liric scrie. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. din cauza cenzurii autorităţilor (Câinele şi căţelul. Din pricina unor scrieri (Anul 1840 şi Lebăda şi puii corbului) este întemniţat.Grigore Alexandrescu Date generale Grigore Alexandrescu (n. a fost ofiţer. Face cunoştinţă cu Heliade.d. Dreptatea leului. cu o memorie extraordinară. Rămâne orfan şi sărac. mai întâi. În ultimii 25 de ani de viaţă a fost marcat de alienare mintală.a. E ultimul fabulist autentic din literatura română. lăsându-ne vreo 40 de fabule. dar de mic e deştept. Învaţă greaca şi franceza. Lixandrescu. în anul 1810. A ocupat funcţii mărunte. Va sta şi acasă la Heliade. Cea mai reuşită este Umbra lui Mircea la Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia. urmată de elegia Adio la Târgovişte. Uimeşte pe toţi prin talentul său poetic. S-a născut la Târgovişte. Activitate literara Profunditatea cugetarilor si expunerea lor prin imagini noi si impresionante fac ca Alexandrescu sa fie in adevaratul sens al cuvantului cel mai mare poet din epoca dintre 1830-1848. Ajuns la Bucuresti. meditaţii romantice. 18 . Vulpea liberală s.). sub influenţa lui Lamartine. este elev la pensionul Sfântul Sava.25 noiembrie 1885 Bucureşti) a fost un poet şi fabulist român. fiind coleg cu Ion Ghica. fiind al patrulea copil al vistiernicului M. O vreme. Poezia sa a fost influenţată de ideile care au pregătit revoluţia din 1848. în mahalaua Lemnului.

. La Cozia Rasaritul lunii. meditaţia şi satira. La manastirea Dealului Umbra lui Mircea." ( D.Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola. C. Popovici) -Poezii:Trecutul. Apreciere critică: . Alexandrescu este incontenstabil cel mai de seamă fabulist al nostru. A tradus din Lamartine şi Byron.. La Tismana Anul 1840 Ucigasul fara voie -Epistole si satire: Epistola Dlui I.. Satira Duhului meu Razbunarea soarecilor sau moartea lui Sion -Fabule:Ciinele si catelul Ciinele si magarul Corbii si barza Cucul -Epigrame:Un osandit la moarte pentru o vina mare Celui ce scria ca poezia este o boala nelecuita Dlui *** Poezii populareCantec vechi Cantece de peste Olt Cantecul Jianului -Proza:Memorial de calatorie Cozia Bistrita 19 .

sat aproape de Bucureşti. precum Grigore Alexandrescu. sprijinită de fraţii Alexandru şi Ştefan Golescu care îl trimiseră pe la sfârşitul anului 1845 pe 20 . a jucat. tânărul a fost crescut de rude mai avute. Caragiale. cu reşedinţa la Bolintin. L.Dimitrie Bolintineanu Dimitrie Bolintineanu (n. a adoptat rapid mentalitatea de carbonar. 20 august 1872.secretar la departamentul „pricinilor suditeşti". I. Mihai Eminescu. diplomat. Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine. părintele lui. La fel ca alţi paşoptişti. mic proprietar. Dimitrie. participant la Revoluţia de la 1848. Bolintin-Vale — d. un rol decisiv. În puţini ani ai tatălui său. în 1844. Orfan de ambii părinţi încă din 1831. om politic. 1819 [sau 1825 după alte surse]. la rangul de pitar. În acel timp se formase în Bucureşti Asociaţia literară. o avere care să-l scutească de griji. tânărul nu se trudi prea mult să intre în graţiile principelui. Poemul "O fată tânără pe patul morţii" era o imitaţie după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră"). e ridicat. Ienache Cosmad. Printr-un misterios concurs de împrejurări. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". acesta îşi făcu în Valahia o situaţie acceptabilă. de André Chénier. în 1843 . el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut. Ienache. apoi subprefect. şi a fost publicat în "Curierul de ambe sexe". În 1841 era copist la Secretariatul de Stat. Cooptat în Frăţia şi în Asociaţia literară. Se susţine de timpuriu. probabil. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morţii". Bucureşti) a fost un poet român. a venit în ţară din Ohrida. prin slujbe funcţionăreşti. prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (şi invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii). Arendaş.

dar . Întorcându-se în ţară la 1859. la Românul. dacă nu izbucnea revoluţia. Nu trăieşte decât pentru Revoluţia pe care o presimte. parte de el. o loterie cu obiecte personale ale lui Bolintineanu. Poetul este sărac. I se reeditează câteva dintre biografiile istorice.căzând revoluţia . Ion Manu. Rosetti scosese. ale lui Costache Negri şi ale lui V. dar redactorul şef avea proiecte mari. lui C. Dacă C. În aprilie este organizată. Siria. culte şi instrucţiune publică. Conjuraţii îi dădură un rol de prim-ordin. cu doar două coloane pe fiecare faţă.Le Peuple souverain. în sfârşit. Prin stăruinţele lui. Edgar Quinet şi Adam Mickiewicz. cu o bursă din partea Asociaţiei literare. pe potriva modelului francez . Era o foaie mică. acela de a stabili contacte cu revoluţionarii din Bucovina. Macedonia. care cuprind adesea pagini pline de interes şi scrise cu multă căldură. 21 . Aga poliţiei. e silit să-şi întrerupă munca. Şi la 1848 revoluţia a adus o explozie gazetărească. Oficialitatea refuză să-i acorde ajutor. ceea ce poetul nu putu să facă. descriindu-le toate în publicaţiuni diverse. Cezar Bolliac ş. "Poporul suveran". Dimitrie Bolintineanu călătoreşte la Paris. "Pruncul român". A. reveni în ţară şi redactă împreună cu Nicolae Bălcescu. iar atunci a făcut călătorii prin Palestina. Plecat la Paris în 1845. refuzându-i paşaportul pentru Moldova. sunt înfiinţate primele şcoli la românii macedoneni. Colaborează. dar Poarta nu i-a permis intrarea în ţară. Pensia pe care o primea intra în buzunarele creditorilor. Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". a. Ar fi avut. Egipt. apoi la Constantinopol şi. Tipăreşte culegerea de satire Menadele şi volumul de poezii Plângerile României.. Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iaşi. Când aceasta izbucni la Paris.Bolintineanu la Paris. Rosetti. imediat după izbândă. la Paris ca să-şi continue studiile întrerupte. Grav bolnav. În 1871.A. In prima jumătate a anului 1870. intră în politică şi deveni ministru de externe. audiază şi el cursurile lui Jules Michelet.. de patru pagini. poate. boala lui Bolintineanu se agravează. îl ameninţase cu un arest la „mănăstire". din iniţiativa lui George Sion. Urechia. tinerii studioşi hotărâră să se întoarcă în ţară. Izbucnind revoluţia din 1848. până în aprile. A. în februarie 1848. Este înmormântat la Bolintinul din Vale.a fost exilat şi se duse în Transilvania. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice şi al progresului social". îl „mirosise" şi.

S-a născut în familia unui boier de viţă veche. în urma unor dezacorduri cu familia. vor deveni material etnopsihologic pentru celebra Piatra Teiului. un liberal în gândire. Russo se dovedeşte un revoltat. ideologul mişcării revoluţionare de la 1848 din Moldova. fiind.Tânărul Russo scrie poemele La mort d'Alibaud şi Epitaphe d'Alibaud în limba franceză. mai apoi. Chişinău . Odobescu.Domnitorul Mihail Sturdza îi încredinţează un post de funcţionar la Tribunalul districtual de la Piatra Neamţ. o La Mânjina. • 1836 . moşia lui C. la Institutul lui François Naville de la Vernier. lucrare apărută postum sub îngrijirea lui V.Este trimis de către tatăl său (mama îi murise în acest an în urma epidemiei de holeră) în Elveţia. • 22 . prozator. o Scrie Studie naţionale.Se stabileşte la Iaşi. Negri. Impresionat de locuri şi de locuitori. De pe acum. Fără a revendica vreodată explicit această operă. cu un deosebit simţ al dreptăţii şi al egalităţii. După studiile din Elveţia. • 1839 . memorialist şi critic literar român (originar din Basarabia). Louis Alibaud fusese un tânăr care a întreprins un atentat împotriva regelui Ludovic Filip.Alecu Russo scrie piesele Băcălia ambiţioasă şi Jicnicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Naţional. Alecsandri. face cunoştinţă cu mai mulţi intelectuali progresişti munteni. probabil la moşia de la Negrişoasa. proprietar de pământuri într-un sat pe valea Bâcului. Alecu Russo scrie Iaşii şi locuitorii lui la 1848 (în franceză). îşi continuă studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lânga Geneva. 17 martie 1819 . dar cu o situaţie socială relativ modestă. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză şi au apărut postum în traducerea lui Alecsandri. dar. cu peisajul românesc. călătorii şi impresii.Se naşte Alecu Russo (numele vechi este Rusul sau Rusu).Alecu Russo Alecu Russo (*17 martie 1819. Prodăneştii Vechi. printre care şi Nicolae Bălcescu. Alecu Russo e trimis de parintele său la studii în Elveţia. în mijlocul ţăranilor. tipărit anonim. Copilǎria şi-a petrecut-o la ţară. • 1840 . nereuşind. • 1829 . unde învaţă limbile franceză şi germană.Rămas orfan de mamă. Împreună cu Alecsandri întreprind o călătorie în ţinuturile Neamţului.†5 februarie 1859) a fost poet. fiul lui Iancu Rusu. eseist. Acestea toate. Pe băncile institutului scrie primele sale încercări literare. Este autorul volumului Cântarea României. Pe la 1829 o cumplită epidemie de holeră i-a secerat familia.Se întoarce în Moldova. unde tatăl său arendase nişte pământuri. a fost condamnat la moarte. ideolog al generaţiei de la 1848. în ţinutul Bistriţei. în Basarabia. intrând în contact cu frumuseţea folclorului. a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române. • 1841 . • 1845 .

al latiniştilor şi al „ardelenismului“. cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloşilor timpului de faţă şi cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. + • 1851 . E o scurtă ochire asupra trecutului ţării. Jicnicerul Vadră. o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranţe dau acestei scurte bucăţi o valoare pe care unii n-au atins-o şi n-o ating. ţinând seama de tradiţie: „Dacă este ca neamul român să aibă şi el o limbă şi o literatură.După o absenţă mai lungă în publicistică. n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia şi îmbărbăta maica în suferinţă.. Adept al unui conservatorism literar şi lingvistic. şi de aş fi poet. apoi. şi în acelaşi timp. fără a fi potrivnic influenţelor apusene. Apare în Albina Românească articolul Critica criticii. Odobescu.1846 . Alecu Russo publică în România literară a lui Vasile Alecsandri Cugetări. în toată vitejia şi durerea ce cuprinde..Participă la mişcarea revoluţionară din Moldova alături de V. Cântarea României (versiune franceză): „Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea intitulată «Cântarea României» . de aş fi gramatic. în curgerea vremurilor.Apare în România Viitoare. o După încercarea lui Negruzzi din 1840. • 1848 . • o Apare în România literară a lui Alecsandri Cântarea României (versiunea românească). şi nimeni. de aş fi istoric.Se întoarce în ţară. publicate postum în Foaia societăţii pentru literatură şi cultură română din Bucovina. aş culege mitologia română. înverşunat critic al „restauratorilor“ limbii.Scrie articolele Poezia populară şi Decebal şi Ştefan cel Mare. unde sunt ascunse încă şi formele şi stilul. spiritul public va părăsi căile pedanţilor şi se va îndrepta la izvorul adevărat: la tradiţiile şi la obiceiurile pământului. scrie jurnalul Soveja. revistă politică a românilor exilaţi la Paris. pentru întâia oară se caută în desfăşurarea venimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ (Nicolae Iorga). care-i frumoasă ca şi cea latină şi greacă. • 1850 . aş străbate prin toate bordeiele să descopăr o amintire sau o rugină de armă. Alecu Russo este surghiunit la Mănăstirea Soveja. pentru ca apoi să se stabilească la Paris. un studiu programatic în spiritul Introducţiunii de la Dacia literară. Alecsandri. + • 1855 . publicat postum de Al. în urma eşecului acesteia. publică în Zimbrul scrierea Studie moldoveană sub pseudonimul Terenţie Hora. «ţara cea dragă». o În urma reprezentării comediei Jicnicerul Vadră. 23 . O simţire tot atât de aleasă pe cât de puternică. Poezia populară devine o operă fundamentală de cercetare a folclorului. Russo pribegeşte mai întâi în Ardeal. aş călători pe toate malurile româneşti şi aş culege limba“. • 1847 . Alecu Russo vede evoluţia limbii şi a literaturii române cu o cumpănită gândire.Se reprezintă la Iaşi Băcălia ambiţioasă şi. Ziarul unui exilat politic la 1846.

învaţă româneşte după cărţile populare. membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte. 1815/1818 – Frecventează Şcoala grecească de la Schitu Măgureanu. ce depăşea cu mult chiar puterile unei generaţii. considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă. În 1818. Târgovişte — d. filozofice ale tuturor timpurilor. menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare. critic.Radulescu Date generale Ion Heliade-Rădulescu (n. În 1846. 24 . Negruzzi. fiul lui Ilie Rădulescu şi al Eufrosinei Danielopol. iar greceşte cu dascălul Alexe. pe care o şi traduce. 6 ianuarie 1802. poet la mare modă. poet. Ajuns la Bucureşti. tipograf. prozator. 6 ianuarie 1802 – Se naşte la Târgovişte. 27 aprilie 1872. în Moldova). întreprindere uriaşă. întemeietor al presei din Ţara Românească: Curierul Românesc (1829) şi Curierul de ambe sexe (1837). După obiceiul şi în spiritul vremii. 1822/1829 – Devine succesorul lui Gh. oricât de ambiţioase. Bucureşti) a fost un scriitor. Heliade propune planul unei "biblioteci universale". istorice.H. "Societatea Filarmonică" (din 1833). Ion Heliade Rădulescu învaţă limba greacă. căruia îi va urma la conducerea şcolii de la "Sf. el devine elevul lui Gh. Este membru activ al asociaţilor culturale din epocă: "Societatea Literară" (din 1827). prin 1814 însuşi Naum Râmniceanu ia fost dascăl. înainte de a învăţa să citească româneşte din lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C.Sava". după retragerea acestuia. Lazăr.I. filolog şi om politic român. cunoaşte poezia lui Hristopulos. Lazăr la Colegiul Sfântul Sava. editor.

1827 – Apare Societatea literară.H.d. în maniera fiziologilor. fonetismul ortografic. de Lamartine. prima gazetă în limba română din Principate.Apare. Proză cu conţinut satiric şi pamfletar.)Teoretician şi îndrumător literar în Regulile sau gramatica poeziei.Fondator al Societăţii Filarmonice (1833). Eliad. Goethe. de traduceri şi de opere originale.Apare Gazeta Teatrului Naţional. 1835 –Publică traducerea comediei Amfitrion de Molière. printre care cea mai importantă este considerată a fi Curierul românesc de ambe sexe publicată începând cu 1829. La Fontaine. Heliade citeşte din traducerile sale din Lamartine. satira şi fabula politică. Eliad de proze şi de poezie. publicarea de gazete. împrumutarea neologismelor din latină şi din limbile romanice.. Ion Câmpineanu şi C. dar şi Gazeta Teatrului Naţional. 1828 – Apare la Sibiu Gramatica Românească. care promova ideile iluministe: răspândirea şcolii româneşti. 1830 – Apare volumul Meditaţii poetice dintr-ale lui A. etc. supliment săptămânal al Curierului românesc Activitate Fondator al unor reviste. difuzate prin librăria românească a lui Iosif Romanov. 1834 – Este director al Şcolii de muzică vocală. Traduse şi alăturate cu alte bucăţi originale din D. înfiinţarea unui teatru naţional. imitaţii şi prelucrări din clasici ai literaturii universale (Boileau. de declamaţie şi de literatură care avea rostul de a pregăti actori profesionişti. Aristia. a cultivat meditaţia cu motive preromantice. Aici. susţine simplificarea alfabetului chirilic. Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul eroic Anatolida sau Omul şi forţele. Muzeul Naţional. 1836 – Îşi adună toate producţia literară în volumul Culegeri din scrierile lui I.a. I. în care autorul se dovedeşte un reformator la domeniul limbii. Conu Drăgan şi cuconiţa Drăgana. 25 . Rădulescu. poeziile originale sunt: 1833 – Apare Societatea Filarmonică la iniţiativa lui I. în subredacţia lui Heliade şi a lui Florian Aaron.Implicat în evenimentele de la 1848 (a participat la redactarea Proclamaţiei de la Islaz. Este autor a numeroase traduceri. elegia Dragele mele umbre. din iniţiativa sa şi a lui Dinicu Golescu. membru în guvernul provizoriu. mitul popular Sburătorul. capodopera sa literară. realizat fragmentar. 8 aprilie – Apare Curierul românesc. 1829. lamartiniene O noapte pe ruinele Târgoviştei. Dante Aligheri. Byron ş.m. Domnul Sărsăilă autorul. primul ziar apărut în Ţara Românească. Muzeul naţional.

in 1816.abia ivindu-se si-a starnit in cap o droaie de dusmani. iar la Bucuresti in 1819. Primul spectacol are loc in inlimba romana la Iasi. Se dezvolta teatrul datorita activitatii lui Ghe. 1858.1870). Preocupări de natură filosofică şi religioasă de inspiraţie gnostică (Biblicele.A militat pentru unificarea limbii române literare (Gramatica românească). la conducerea Teatrului National din Iasi au venit Vasile Alecsandri. Iancu Vacarescu a scris un Prolog in care sintetiza conceptia pasoptistilor despre teatru: "V-am dat teatrul/ Vi-l paziti ca pe-un lacas de muze/ Cu el curand veti fi vestiti/ Prin vesti departe duse/ In el naravuri indreptati/ Dati ascutimi la minte/ Podoabe limbii voastre dati/ Cu romanesti cuvinte. nevinovat si bolnav de strans… Si unde avea trebuinta de buna cautare de. In plus concurenta trupelor straine." In anul 1840. frumusel. iar greutatile economice. Echilibru între antiteze). Teatrul Pasoptismul a acordat teatrului o imensa pretuire scotand-ul un mijloc dintre cele mai eficiente depromovare a valorilor positive de conduita si moralitate. Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu. pareau de neinvins. era un obstacol greu de trecut. Costache Negruzzi scria in 1838 ca: “Sarmanul teatru. care se bucurau de success. 26 . el seamana cu pruncul mic. care au pus bazele repertoriului dramatic original romanesc. de educatie estetica si perfectionarea limbii. 1828). Asachi in Moldova si lui I. strajnici si puternici. Heliade-Radulescu in Tara Romaneasca. Cu prilejul spectacolului de la Bucuresti.” In ciuda imprejurarilor teatrul i-a totusi avant in perioada 1840-1860. dar un teatru romanesc pe baze profesionale n-a putut fi insa intemeiat in aceasta epoca(epoca sau perioada pasoptista). Atmosfera era neprielnica. Membru fondator al Societăţii Academice Române (Academia Română) şi primul preşedinte al acesteia (1867 .

Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu. Încet.Curierul românesc Articolele programatice ale unui curent sau ale unei mişcări literare au avut întotdeauna o importanţă majoră. aparuta pe 8 aprilie 1829. gazetă care pune bazele presei româneşti. începuse să pătrundă diferite ziare străine. Nevoia unui mijloc de a se răspândi mai repede ştirile despre întâmplările din ţară şi din străinătate se simţise de mult. care a obţinut aprobarea apariţiei gazetei. literare şi mai târziu să 27 . Curierul românesc devine ecoul întregii mişcări literare din ţară. îşi face o datorie să reproducă din confratele moldovean "Albina românească" a lui Asachi. pentru că au cristalizat şi au dat coerenţă tendinţelor fundamentale ale epocii. încet. comandantul armatelor ruseşti. Cel dintai care a schitat un program teoretic avand ca scop modernizarea literaturii romane a fost Ion Heliade Radulescu. mai ales franceze. pe la finele secolului XVIII şi în primii ani ai secolului XIX. El este fondatorul Curierului romanesc . În Principatele Române.Este prima gazetă românească cu periodicitate constantă şi cu apariţie îndelungată. revista in limba romana. ştiri politice.germane şi greceşti. culturale.

El devine o personalitate şi în locul rolului modest ce socotea la început că are foaia sa. Ne face cunoscute foile literare ce apar în vremea aceasta.inceputurile presei romanesti se datoreaza unei personalitati curioase. Baronzi. limba ei a crescut dimpreună cu cunoştinţele naţiei şi colecţia perioadelor sale poate fi cel mai îndestulător ajutor la istoria literaturii noastre". I. Ion Catina. Aceasta o spune în no. iar alţii ilustrându-se mai târziu prin lucrări de valoare. Prin Curierul romanesc. Costache Aristia. Viişoreanu. 93 din anul 1842: "Această foaie a fost înainte mergătoare şi ferice vestitoare a aşezămintelor celor noi şi progresive ce am dobândit. Cezar Bolliac. Ion Voinescu. Costache Bălăcescu. în care se apreciază valoarea scriitorilor şi a celor ce publică scrierile lor în diferite broşuri. În Curier “urmărim progresul şcolilor prin dări de seamă la finele anului şi prin discursurile ţinute la diferite ocazii”. pe lângă foile proprii ale lui Heliade: "Gazeta Teatrului" (1835) şi "Curierul de ambe sexe" (1836). În Curier se naşte critica literară în literatura română. cum este "Foaia ştiinţifică şi literară de la Iaşi" şi "Magazin istoric" din Bucureşti. G.a. Curierul românesc ne ţine la curent cu tot ce se publică în limba română. În el se găsesc coloane deschise. precursor cu pusee de talent adevarat: Ion Heliade Radulescu. Heliade se formează încet. Spiritul lui se îmbogăţeşte prin citiri variate şi o sumă de idei culturale şi literare se răspândesc în public. Caragiale. încet. după bătrânul Iancu Văcărescu. prin 28 .facă acelaşi lucru faţă de ziarele din Braşov ale lui Bariţiu: "Gazeta de Transilvania" şi "Foaia literară". mai ales în Valahia. unii din ei rămaşi necunoscuţi. Marea influenta pe care el a avut-o asupra scriitorilor epocii s-a exercitat mai ales prin articolele sale teoretice publicate in ziarul Curierul romanesc. K. el o vede acum cu un rol mare. Genilie ş. Asadar. În el vedem naşterea şi primii paşi ai teatrului românesc. Ea se înfăţişează prin mici notiţe. Grigore Alexandrescu.

intre 1830 si 1840 a unei intregi generatii.care autorul a indemnat in primul rand la scris si mai putin la spirit critic. Cezar Bolliac. Grigore Alexandrescu. Dimitrie Bolintineanu. Datorita insa atmosferei create de indemnurile sale a fost posibil debutul. din care s-au remarcat Vasile Carlova. Dacia Literară 29 .

ca într-o oglindă. însă nu în detrimentul creativităţii autohtone. Cu toate că a apărut doar în trei numere. Mai energic şi. Kogălniceanu a formulat ceea ce toţi patrioţii gândeau şi simţeau. Kogălniceanu devine noul emul moldovean al lui Heliade Rădulescu. MIHAIL KOGĂLNICEANU (6. stimulând creaţia originală şi stăvilind “mania traducţiilor". ardeleni. mai modern în concepţii decât Asachi. Albina românească. de la Moldavie et des Valaques transdanubiens (apărute toate în 1837). Alăuta românească. Histoire de la Walachie. Curentul acesta exista de fapt. 30 . îndeosebi piese de teatru. calendare. în carele. pe care începe să-l eclipseze. inimă şi literatură un accent menit a-i preciza pe deplin conţinutul şi a-i determina pentru câteva decenii întreaga evoluţie. ca urmare. mai ales. tacit. Dacia literară se voia o “foaie românească" şi. les moeurs et la langue des Cigains. în limbile germană şi franceză: Moldau und Wallachei. încercand s-o învioreze. va întemeia tipografie. se vor vedea scriitori moldoveni. însă nedeclarat. deschizându-şi cursul cu celebra lecţie în care înălţa un elogiu vibrant trecutului naţional eroic.1891) avea 23 de ani şi publicase trei lucrări istorice.11. Declarându-se hotărâtă a depaşi regionalismul publicaţiilor de cultură existente. munteni. cu tipul său”.Apariţa în 1840 a revistei “Dacia literara” a înscris în istoria literaturii şi a întregii culturii româneşti un nou moment. acest periodic a dat mişcării literare impulsionate de Curierul românesc. cu limba sa. şi. bucovineni. tocmai creativitatea autohtonă era. Din 1840 va dirija o seamă de alte publicaţii. nu trebuia tălmăcit orice. Negruzzi. Ideea conducătoare a programului Daciei literare e rezumată chiar în titlul revistei. I-am şi menţionat unii dintre constituenţi. adunând pâraiele din jur. În 1843 va începe să funcţioneze ca profesor de istorie la Academia Mihăileană. semnată de “redactorul raspunzător". îşi propunea a se “îndeletnici cu producţiile româneşti fie din orice parte a Daciei.7. Însuşindu-si romantismul cu implicaţii luministe inerent creaţiei promovate de publicaţiile anterior apărute.18172. Dacia literara ne apare astăzi asemenea unui izvor care. asupra căruia dobândeşte un tot mai vădit ascendent. în acel moment. M. de la studii (Luneville. o explicitează. el preia în iulie. indiferent de calitate. unul dintre principalele momente de referinţă. Inserând în cuprinsul ei. “cele mai bune scrieri originale ce va găsi în deosebitele jurnaluri româneşti". în afară de revistele sale. Esquisse sur I'histoire. dar considera că acestea nu trebuiau să covârşească literatura originală. Dacia literara i-a imprimat un caracter naţional explicit. generează un fluviu. era normal ca ea să cultive “duhul naţional". Berlin). În concepţia lui era legitim a traduce şi adapta oricât. va conduce (împreună cu Alecsandri. Or. nu numai culturale. revista avea să devină “un repertoriu general al literaturii româneşti. fieştecare cu ideile sale. în care va edita. în 1838. în orice caz. almanahuri. Din paginile ei porneşte aşa numitul de Ibrailea un “curent poporan şi istoric".M. Până la Kogălniceanu s-a scris în spirit naţional aşa cum se vorbeşte în proză (nu numai de către Monsieur Jourdain): fără conştientizarea faptului. “Ţălul" noii publicaţii fiind “realizaţia dorinţii ca românii să aibă o limbă şi o literatură pentru toţi". Câmpeanu) Teatrul Naţional din laşi. numai să fie bune". Prin orientarea dată de el. bănăţeni. Kogălniceanu nu respingea traducerile din principiu (a tradus el însuşi). şi Introducţia din primul număr. alături de “compunerile originale a redacţiei şi conlucrătorilor săi". Foaie pentru minte. Romanische oder Wallachische Sprahe und Literatur. P. La data apariţiei periodicului. Înapoiat. C. prin semnalarea scrierilor de inspiraţie manifest patriotică editate înainte de 1840.

. Kogălnicenu şi l-a afirmat. Dar. “vedem acum curat că am avut şi avem toţi românii aceeaşi limbă"). ed.. Scene contimporane. Promovarea spiritului naţional fiind crezul întregii sale vieţi. etc). au grupat. sub care apar nuvele şi articole de Negruzzi. pe toţi scriitorii şi cărturarii de seamă. note la zi (Telegrafal Daciei). nuvela Alexandru Lăpuşneanu a lui C. De aceea: “Noi vom prigoni pe cât vom putea această manie ucigătoare a gustului original. în continuarea aserţiunilor din articolul introductiv al « Daciei literare ». Alecsandri. trebuie să fim vrednici de bunătăţile ce cerul ni-au dăruit în atâta îmbelşugare. Să ne ţinem de obiceiurile strămoşeşti — atât cât nu sunt împotriva dreptei cugetări". Şi a ne menţine identitatea: “Vom avea încă zile frumoase pe pământ. în unire. fără să avem pentru aceasta trebuinţa să ne împrumutăm la alte naţii.introducţiile" la aceste publicaţii — şi. periodicele scoase de Kogălniceanu. Dar ce folos! Că sunt numai traducţii din alte limbi..). sub genericul Scene istorice din cronicele Moldaviei. în chip firesc. Foaie pentru minte. 31 . şi încă şi acelea de-ar fi bune! Traducţiile însă nu fac o literatură". tot atât de vibrant. Baritiu. ca naţiune. semnificativ.. din toate provinciile româneşti. trebuie să ne ţinem. după interzicerea Daciei literare. însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi".. ideea necesităţii de a ne cunoaşte pe noi înşine. 1845-1852. 1840. trebuie să sporim în bine (.. a unei noi publicaţii istorice. Consecutiv. pentru a le avea. Arhiva romdneasca a. în amintitul « Cuvânt » pentru deschiderea cursului de istorie naţională — îndrumatorul de conştiinţe reformulează repetat. ameninţată: “Dorul imitaţiei s-a facut la noi o manie primejdioasă. frumoasele noastre ţări sunt destul de mari. trebuie să ne cunoaştem solia ce Dumnezeu nea dat. materia e distribuită în patru compartimente: literatura originală inedită. fost luata ca model de către N.. ca şi de Albina românească şi de Foaia. 1845). Scene pitoreşti din obiceiurile Moldaviei. Cu un sentiment de mândrie naţională direct exprimat.. 1841. În fiecare număr al revistei. Tot atât de elocvent se declară spiritul călăuzitor al publicaţiei şi sub alte generice. în consonanţă cu cel dintr-un mai sus citat articol al lui Gh. Kogălniceanu formulează memorabil necesitatea unei literaturi crescute din realităţile noastre. lui Barium. Apariţia Daciei literare a fost salutata cu entuziasm de Curierul românesc (specificându-se că.) mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi în limba românească. Albina românească. Negruzzi. “alegere din alte foi" (reproduceri din Curierul românesc. Kogălniceanu. 1872-1874). H: Cronicile României. În ." Imediat dupa . Bălcescu şi August Treboniu Laurian pentru al lor Magazin istoric pentru Dacia(1845-1848. expresie a caracterului naţional specific: “Istoria noastră are destule fapte eroice. Arhiva românească (3 vol. prin înfiinţarea. atât din primul număr cât şi din cele următoare: Scene pitoreşti din obiceiurile poporului. în acelaşi an.după opinia lui. prin ea..Introducţie” e tipărită. critică literară. iar cinci ani mai târziu prin editarea unui corpus de cronici (Letopisiţile Ţării Moldovii.. Colaborează şi Alexandrescu (Anul 1840). pentru că omoară în noi duhul naţional (.1851). M. obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris.

parasind politica. ar fi numai o foaie romaneasca. foaie care. iar nu persoana. sugerat si de titlul revistei.. O asemenea foaie ne vom sili ca sa fie Dacia literara [. ar implini o mare lipsa in literatura noastra. obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris. La inceputul articolului axat pe evidentierea necesitatii unei literaturi originale si rationale. facand abnegatie de loc. redactat de Mihail Kogalniceanu.. si prin urmare s-ar indeletnici cu productiile romanesti." • Afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literarurii romane: . vom critica cartea.. pentru ca omoara in noi duhul national. care. Kogalniceanu prezinta activitatea gazetelor romanesti aparute anterior.talul nostru este realizarea dorintii ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti". frumoasele noastre tari sunt destul de mari..]..Introducţie” Constituirea deplina a romantismului pasoptist a fost marcata de programul teoretic Introductie. articolul-program reprezinta manifestul literar al romantismului romanesc.Istoria noastra are destule fapte eroice. fata de care Dacia Literara urmareste sa aduca un suflu nou. Asadar foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturei romanesti" Cele patru puncte ale articolului-program sunt: • Intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul estetic: . fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii. numai sa fie bune. s-ar indeletnici numai cu literatura nationala.Articolul ..Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa." • Promovarea unei literaturi originale. revista adresandu-se scriitorilor romani de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: . [.O foaie dar.Critica noastra va fi nepartinitoare. aceasta foaie. Publicat in primul numar al revistei...] Traductiile insa nu fac o literatura." 32 .. zic. Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura.. fie din orice parte a Daciei.. prin indicarea unor surse de inspirafie in conformitate cu specificul national si cu estetica romantica: . • Combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre: . Se respinge coloratura locala si amestecul politicului.

Revoluţia Română de la 1848 Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale. pe când în celelalte ţări a luat diferite forme. Un factor deosebit de important l-a constituit Revoluţia Franceză din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra întregii Europe. 33 . iar Muntenia. principiul libertăţilor cetăţeneşti cerute de revoluţionarii francezi a evoluat şi s-a transformat în libertăţi naţionale pentru popoarele supuse. Astfel că. iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate naţională. Deoarece Franţa era un stat naţional unitar. Revoluţia Română de la 1848 s-a desfăşurat în condiţiile în care părţi din teritoriul naţional se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (Transilvania. în timp ce Moldova era constrânsă să accepte protectoratul Rusiei ţariste. revoluţia de aici a avut un predominant caracter social. după necesităţile locale. Bucovina). suzeranitatea Imperiului Otoman.

domnitorul însuşi le-a cerut petiţia. împroprietărirea ţăranilor şi se încheia cu o dorinţă arzătoare: unirea Moldovei cu Muntenia. care avusese un conflict cu fiul domnitorului. C. D. revoluţia s-a bucurat de mai mult succes decât în Moldova. care a fost publicat de Kogălniceanu sub titlul "Dorinţele partidei naţionale din Moldova". printre care: Alexandru Ioan Cuza. Acestora li s-a adăugat şi Mihail Kogălniceanu. însă au reuşit să-i cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea (una dintre persoanele care au jucat un rol definitoriu a fost Maria Rosetti. De aici au reuşit să plece în Transilvania. deoarece tinerii revoluţionari munteni. În acest scop i-au atras în tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme. de catre Vasile Alecsandri. de unde au trecut în Bucovina. În vara lui 1848 se aflau în Bucovina . în ilegalitate. Simţind pericolul unei mişcări şi în Moldova. 34 . Negri. Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate. cu ştirea domnitorului Mihail Sturdza. sub influenţa celor de afară. în data de 27 martie. Se cereau. în conformitate cu Regulamentul Organic. Petiţia cuprindea 35 de puncte şi a fost redactată. Aceştia urmau să fie trimişi în Turcia. Vasile Alecsandri.În Moldova În Moldova. În august 1848 este redactat un program în 36 de puncte. • 7 iunie 1848 Craiova: Gheorghe Magheru. În Ţara Românească În Ţara Românească. Russo. ea mai fiind denumită în epocă şi revolta poeţilor şi s-a concretizat printr-o petiţie în martie 1848 şi printr-un program în august 1848. Canta. Aceasta "petiţiune a boierilor şi notabililor moldoveni" avea un caracter moderat datorită atitudinii rezevate a principelui Sturza. domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mişcării. fiind împotriva Regulamentului organic şi a protectoratului ţarist. mai mult de ordin administrativ şi cultural. au încercat traducerea ideilor în fapte. instrucţiune gratuită. mişcarea revoluţionară a avut un caracter paşnic. care "mergea pe talvegul Dunării cu copilul în braţe şi cu pungile de galbeni" pentru a-i elibera pe cei căzuţi prizonieri). Al. care era presat de prezenta trupelor ruse la graniţă. printre altele: egalitate politică şi civilă. precum şi o parte a administraţiei şi armatei. Acest program se deosebea radical de petiţia din martie.circa 50 de fruntaşi ai tineretului revoluţionar moldovean. la o întrunire a tinerilor revoluţionari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iaşi. primul guvern provizoriu revoluţionar. spre deosebire de cei moldoveni. ajungând la Brăila.şi mai ales în Cernăuţi . Nicolae Bălcescu şi Costache Romanescu alcătuiesc.

mobilizează locuitorii Craiovei şi înconjoară. Dar Gheorghe Magheru. pe preotul Radu Şapcă pe membrii clubului craiovean: Ştefan Golescu. Ion Heliade Rădulescu primeşte delegaţia contrarevoluţionarilor. guvernul provizoriu revoluţionar pleacă spre Bucureşti. • 35 . A doua zi. agitatori revoluţionari veniţi de la Paris. un mic port la Dunăre din Romanaţi pentru că doi dintre cei mai importanţi membri ai clubului revoluţionar craiovean conduceau destinele în Romanaţi. înainte ca aceştia să ajungă la Bucureşti. cunoscut reacţionar. copila lui Gheorghe Magheru. în zorii zilei. • • 11 iunie 1848. a fost cusut doar de mâinile domniţei Maria Alexandrina. Iancu Obedeanu. Nică Locusteanu şi Ioan Maiorescu adună în grabă dorobanţii. în amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu şi pentru ca primul steag al revoluţiei să poarte simbolul neprihănirii. împresoară sediul guvernului revoluţionar şi arestează o parte a membrilor guvernului. Bucureşti: Ştiind că a pierdut sprijinul armatei. cărora li se alătură numeroşi ţărani. deghizaţi pe străzile aproape pustii la acea oră. Guvernul provizoriu revoluţionar se deplasează întâi la Craiova pentru a înlătura grupul care îl sprijinea pe Bibescu. se strecoară. alături de Grigore Bengescu. când străzile oraşului erau amorţite iar craiovenii visau la idealurile revoluţiei. A doua zi. cel purtat la Islaz de Popa Şapcă şi după care au fost întocmite toate celelalte steaguri paşoptiste. la Bucureşti proclamaţia de la Islaz care va deveni noua constituţie. Este vorba de Ioan Maiorescu (fusese numit prefectul judeţului) şi capitanul Nicolae Pleşoianu ai cărui dorobanţi primiseră ordin să se deplasase din Craiova la Islaz. la rândul lor. Ioan Maiorescu a citit declaraţia de la Islaz în faţa unei mulţimi în delir. • 14 iunie 1848 Craiova. o mare adunare populară la Islaz. În aceste condiţii. partizanii contrarevoluţiei. Însoţit de o oaste alcătuită din dorobanţii aflaţi sub comanda lui Nicolae Pleşoianu. Ioan Maiorescu şi ca secretar al guvernului provizoriu. Primul steag tricolor al paşoptiştilor. Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu şi Nicolae Pleşoianu va fi organizată de către Popa Şapcă. Bibescu ordonase paza tuturor porturilor pentru a aresta. reacţiunea craioveană încearcă contralovitura. Guvernul adoptă ca steag naţional. despresurând sediul guvernului provizoriu. Acestora li s-au alăturat Ion Heliade Rădulescu şi Christian Tell. 13 iunie 1848: Craiova a fost ales ca loc de întrunire a guvernului provizoriu şi prima capitală a revoluţionarilor paşoptişti. Gheorghe Bibescu abdică.• 9 iunie 1848: De teama unor conflicte armate se hotărăşte citirea proclamaţiei revoluţionare la Islaz. imediat după debarcare. soldaţii colonelui Ion Vlădoianu. 15 iunie 1848: Guvernul provizoriu se afla încă la Craiova. Guvernul provizoriu format la Islaz îi cuprindea pe ofiţerii: Gheorghe Magheru şi Nicolae Pleşoianu. Bibescu semnează. ruşii au protestat prin consulul lor şi au ameninţat că vor invada ţara. tricolorul revoluţionarilor. pe Costache Romanescu.

C. Christian Tell. Gheorge Magheru primeşte conducerea armatei şi sarcina constituirii bazei armate a revoluţiei în Oltenia. Rosetti. Cristian Tell şi Nicolae Golescu. Bratianu. Ruşii declară că nu vor tolera un focar revoluţionar la graniţa imperiului lor. se dau reprezentanţii în cinstea lui iar acesta recunoaşte locotenenţa domnească drept guvern legal. Noul guvern provizoriu va fi condus de mitropolitul Neofit şi va avea ca membri pe: Ion Heliade Rădulescu. Gheorghe Magheru. • Prima variantă a steagului revoluţionar • Varianta finală a steagului 19 iulie 1848 Giurgiu. De teama represiunilor celor două imperii se retuşează guvernul provizoriu care va cuprinde nu numai aripa radicală a revoluţionarilor ci şi o aripă moderată. Nicolae Golescu. Nicolae Bălcescu şi Ion C. În timp ce turcii priveau cu neutralitate evenimentele din Ţara Românească. 36 . • 16 iunie 1848 Bucureşti: Revoluţionarii ajung la Bucureşti în frunte cu membrii guvernului provizoriu. Soliman cere dizolvarea guvernului care îşi schimbă denumirea în locotenenţă domnească având în frunte pe Ion Heliade Rădulescu. Urmarea acestei recunoaşteri va fi recunoaşterea legalităţiui guvernului de către toate guvernele europene cu excepţia ruşilor. Sunt întâmpinaţi cu entuziasm de populaţia Bucureştiului. are loc o întrunire la vârf ruso-turcă la Istambul. nu intră cu armata. ruşii care urmăreau cucerirea strâmtorilor Bosfor şi Dardanele şi extinderea imperiului ţartist în Balcani. găseşte revoluţiile române un bun prilej de reîncepere a ostilităţilor.În aceeaşi zi. Urmare a înţelegerii ruso-turce. noua formulă păstra membrii guvernului dar punea în faţă trei persoane considerate moderate pentru adormirea vigilenţei turcilor. Guvernul revoluţionar trimite o delegaţie la cartierul general al comandantului trupelor turce. Soliman este bine primit în Bucureşti. omul măsurilor dure. ruşii vor invada Moldova iar turcii vor pătrunde în Ţara Românească. Ştefan Golescu. 19 iunie 1848 Bucureşti: Reacţionarii încearcă o contralovitura anihilată imediat de revoluţionari care cer sprijinul populaţiei. În fruntea apărătorilor guvernului se află Ana Ipătescu şi Nicolae Golescu. Ruşii reclamă mituirea lui Soliman şi incapacitatea acestuia de a pricepe ce se întâmplă în ţară şi cer sultanului înlocuirea lui Soliman cu Fuad paşa. Soliman Paşa asigurându-l de relaţiile cordiale ale guvernului revoluţionar faţă de turci.A.

inarmaţi cu puşti. • Revoluţia de la 1848 în Transilvania În Transilvania mişcarea românească a avut un caracter preponderent naţional. a căutat să-şi impună controlul asupra întregului Ardeal. O parte din români au aderat la revoluţia burgheză maghiară. au întâmpinat trupele străine. mişcare care a pătruns mai apoi în Ungaria. Însuşi poetul Sandor Petöfi se ridicase împotriva hotarârii unirii Transilvaniei cu Ungaria. topoare şi coase. adică neţinând seama de componenţa etnică eterogenă a ţării. Burgezia maghiară revoluţionară. ba tocmai prin omogenizarea forţată a specificului diferitelor regiuni şi prin impunerea unei singure limbi oficiale. Liderii românilor din Transilvania nu au împărtăşit ideea creării unui stat naţional maghiar şi au convocat o adunare proprie în care să discute 37 . ale saşilor şi maghiarilor. unde intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună stat naţional independent de Austria. 30 noiembrie 1848: În ajunul intrării în Craiova a primei divizii otomane. evaluată la 10 000 de ostaşi şi comandată de Hussein-Paşa. sute de săteni din jurul Craiovei şi locuitori ai oraşului. care a pus pe picioare o armată bine organizată. Rezultatul a fost din nou defavorabil românilor. Dieta de la Cluj a avut în componenţa ei şi câţiva români. care s-a terminat cu un rezultat defaforabil revoluţionarilor români. argumentând că în Dieta care luase decizia se aflaseră din 300 reprezentanţi numai 3 români si 24 de saşi. saşilor şi ungurilor rămaşi fideli Casei de Habsburg. un incident a dus la lupta din Dealul Spirii între turci şi Compania de Pompieri condusă de Pavel Zăgănescu. iar apoi cea de la Debreţin ceva mai mulţi. Revoluţia fusese învinsă. fapt care a nemulţumit deopotrivă părţi importante ale românilor ardeleni. neţinând seama de superioritatea numerică covârşitoare a acestora. În martie 1848 izbucnise revoluţia la Viena.• 13 septembrie 1848 Bucureşti: În cursul intrării trupelor otomane. Ideea de libertate şi de unitate naţională era înţeleasă de burghezia maghiară în sensul formării unei naţiuni civice după modelul preconizat de Revoluţia franceză. La 29 mai 1848 Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria. suliţe. În acest context au fost reprimate toate mişcările de împotrivire ale românilor.

armatele ungureşti fură cu totul zdrobite de ruşi. 38 . Petru Dobra. În lupta de la Şiria lângă Arad. Simion Balint. Lascăr Rosetti. Ioan Axente Sever. Papiu-Ilarian spune că la interesul mare manifestat de munteni pentru Adunarea de la Blaj. Mai favorizaţi de evenimente au fost românii moldoveni care au avut un număr mare de lideri la Blaj: Alexandru Ioan Cuza. Aceştia reuşesc doua victorii importante împotriva armatelor maghiare la Abrud şi Mărişel. autorităţile au răspuns prin ridicarea unui zid poliţienesc. Gheorghe Sion.problemele care îi preocupau. Timotei Cipariu. David Urs de Margina. Totuşi unii revoluţionari munteni au reuşit să ajungă la Blaj. Vasile Alecsandri. fiind cunoscută ca Adunarea de la Blaj. Pe lângă români se ridicaseră şi croaţii dar nici ei nu doreau să facă parte din statul ungar. Petrache Cazimir. Liderii mişcării din Transilvania: Avram Iancu. Ioan Buteanu. Alexandru Papiu Ilarian. Se formează în Munţii Apuseni o armată de voluntari români condusă de avocatul Avram Iancu. Al. Unii revoluţionari munteni ca Dumitru Brătianu au reuşit să ajungă la Blaj înainte ca autorităţile să impună măsuri restrictive. Adunarea românilor transilvăneni a avut loc la Blaj pe 15 mai 1848. iar Ungaria şi Ardealul vor fi predate de ruşi austriecilor potrivit prevederilor Sfintei Alianţe. Simion Bărnuţiu. Alecu Russo. Costache Negri. cei mai mulţi fruntaşi şi-au exprimat dorinţa de a participa la reuniunea programata de revoluţionarii români transilvăneni. La întrunirea organizată de revoluţionarii munteni pentru a discuta participarea lor la Adunarea de la Blaj. Ioan Dragoş. Nicolae Ionescu. Ioan Sterca-Şuluţiu. Lui Nicolae Bălcescu şi celor care au solicitat eliberarea unui paşaport li s-a refuzat acest lucru. Nicolae Bălcescu s-a dus chiar la Budapesta pentru a încerca aplanarea conflictului româno-maghiar dar Kossuth şi membrii nobilimii maghiare au refuzat să acorde drepturi egale românilor.