Prezentarea generală a epocii paşoptiste

Caracterizată prinr-o puternică manifestare a constiinţei naţionale în toate provinciile romaneşti, perioadă fixată cu aproximaţie între 1830-1860 delimitează o epocă distinctă în evoluţia istorică a literaturii romane, numită în mod curent epoca paşoptistă. Perioada paşoptistă este o epocă de afirmare a literaturii naţionale. Perioada se caracterizează printr-o orientare culturală şi literară cu trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar, de emancipare socială şi naţională, de militare pentru realizarea Unirii. Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care nu fuseseră parcurse de literatura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în decursul a mai bine de un secol şi jumătate.

Dezvoltarea Social-Politică A Munteniei,Moldovei şi Transilvaniei în Epoca Paşoptistă
Datorita apartenentei la formatiuni statale deosebite, reprezintand particularitati proprii de dezvoltare, situtatia tarilor roamne e diferita in aceasta perioada. In Muntenia si in Moldova, dupa miscarea lu Tudor Vladimirescu si pacea de la Adrianopol, care consfiteste libertatea comertului in Marea Neagra si limitarea monopolului turcesc, care are loc o accelerare de ritm a evolutiei istorice.In Transilvania, din cauza conditiilor de aspurire nationala si a inferioritatii de pozitie economica, romanii n-au posibilitatea sa profite decat in parte de propasirea materiala si intelectuala rezultand din miscarea impetuoasa a secolului. Dar ambele parti ale carpatilor, pe cai care raman specifice sensul desfasurarii istorice e aceeasi: “Poporul se elibereaza trepatat, desi incomplete si cu pretul unor eforturi grele de catusile servirii feudale, capata o constiinta tot mai clara a revendicarilor, fortei si unitaile Europei burgheze isi elaboreaza o cultura moderna care tinde spre originalitate” Dupa 1829 in Muntenia si Moldova se accentuaza atragerea gospodariei mosieresti in relatii de piata. Drept consecinta se intensifica schimbul i-au avant orasele se contureaza o clasa burgheza foramta din boiernasi, negustori, mici patroni, mestesugari, slujbasi ai administratiei.

În al doilea pătrar al veacului al XIX-lea, civilizaţia şi cultura din ţările romane încep să se orienteze spre Occident. Redirecţionarea are

1

două cauze importante: pe de o parte criza Imperiului Otoman, iar pe de altă parte, într-un context mai larg european, trezirea conştiinţei naţionale. Independenţa politică şi libertatea naţională devin coordonatele fundamentale ale acestei perioade. Epoca paşoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne, iar prin opera scriitorilor se instaurează un nou climat literar si o nouă stare de spirit.

Zorii secolului al XIX-lea găseau lumea româneasca într-o dilemă ce va deveni cu timpul obsesivă, în oscilaţia ei perpetuă între Orient şi Occident, în tendinţele manifeste de modernizare şi de înlăturare a decalajelor faţă de societăţile moderne ale Europei. Câteva secole de dominaţie otomană, acutizată de peste o sută de ani de fanariotism, situau spiritul public românesc într-o inerţie balcanică şi feudală, de care cu greu se putea elibera. Titu Maiorescu considera că, pana la 1820, lumea românească era cufundată în “barbaria orientală”, fiind trezită ”din letargia ei” de ideile ‘’Revoluţiunii franceze ‘’ care iradiau în toată Europa şi orientată treptat către cultura şi civilizaţia occidentală. În literatura română se constată un efort de recuperare a unei întarzieri din ce în ce mai vizibile faţă de sensibilitatea europeană, ceea ce a adus la receptarea aproape simultană a influenţelor clasice, iluministe şi romantice, într-un sincretism constatat de multe ori în opera aceluiaşi scriitor. O direcţie clasică în literatura română cuprinde ultimile decenii ale secolului al XVIII-lea , pană către 1830, incluzând creaţia literară cea mai însemnată a Şcolii Ardelene, “Ţiganiada” lui Ion Budai Deleanu şi poeţi din Principate: Văcăreştii, Costache Conachi, Barbu Paris Mumuleanu, Dimachi, a căror creaţie se încadrează în ceea ce se mai numeşte şi “micul clasicism”expresie a recuperării influenţelor clasicismului în literatura română. Intelectualii vremii, îndeosebi cei din Transilvania, crescuţi în cultul pentru latinism, se orientează către literatura clasică latină, către poezia idilică, prin traduceri din Vergiliu –“Bucolicele”, „Georgicele”, „Eneida”, sau din „Metamorfozele” lui Ovidiu:

* Samuil Micu, V.Aron şi Ion Alexi traduc sau adaptează texte din anticii Esop si Xenofon sau din clasicii Marmontel, Klopstok, Mademoiselle de Scudery. * Poeţii din Molova şi din Ţara Romanească, Văcăreştii, Gheorghe Asachi, se orientează către literatura anacreontică, a fericirii rurale, citand şi din Ovidiu şi Vergiliu, dar şi din italienii Torquatto Tasso, Ariosto, Petrarca, Metastasio. * Văcăreştii, Mumuleanu, Conachi, scrie, astfel, poezie erotică inspirată din Anacreon şi neoanacreontici, ode şi imnuri patriotice cu motive din mitologie. * Primele spectacole teatrale în limba română abordează piese clasice cu temă pastorală, cum este “Mirtil şi Hloe”, de Gessner şi Florian, prezentată de Gheorghe Asachi şa Iaşi în anul 1816.
2

Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor literare, nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Funcţia literaturii nu mai rămane doar aceea de a răspandi cultura, de a “lumina”. Conceptul de literatură include acum noi valenţe: transmiterea emoţiilor estetice, trezirea sentimentului national, educaţia morală, mesianismul social. Paşoptismul cuprinde perioada literară care pentru literatura română înseamnă epoca de modernizare, de afirmare a romantismului şi de fundamentare a majorităţii speciilor.

3

Romantismul pătrunde în literatura română după 1830. Vasile Cârlova. trecerea ireversibilă a timpului. Prometeu dezlănţuit. Demonul. ce se va pierde la apariţia spiritului romantic. nuvela şi romanul istoric. natura. prin satiră. la geniul universal al lui Eminescu. prelungindu-şi însă influenţa până la Mihai Eminescu şi chiar mai târziu. ca o stare de spirit ce nu dispare niciodată. promovând meditaţia. în ţara noastră. Shelley. Este o reacţie la imobilismul si schematismul clasicist. P. care ridică literatura noastră de la încercările minore ale Văcăreştilor. Romantismul. ierarhia divină. dar mai ales religioase (are ca obiect ordinea instituită de Dumnezeu şi. contestă divinitatea): G. Cain. Literatura romantica din perioada paşoptistă nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a căutărilor intime.Romantismul Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII în Europa care a durat mare parte din secolul XIX. titanismul. în ultimă instanţă. şi cuprinde destul de repede intreaga Europă. Byron. M. Romanticii timpurii sunt Andrei Mureşanu.I. Ion Heliade-Rădulescu. prin demonism. omul nemuritor. evocarea trecutului istoric. Grigore Alexandrescu. cu un program bine definit. Hyperion. în secolul douăzeci. • 4 . cu oarecare întârziere. pusă în slujba idealului naţional. nopţile.G. • Interesul pentru ipostazele excepţionale ale umanului: titanul: John Keats. Multe din motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate şi de scriitorii români: mitul strigoiului. poeţi ce oscilează între romantism şi clasicism. este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale.B. presupunând o eliberare a minţii de “închisoarea vieţii”. geniul.A fost o mişcare contra raţionalismului care marcase perioada neoclasică. Romantismul se traduce prin ironie. purtător al revoltei sociale (vizează starea de lucruri din societate). ea este o literatură angajată. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. Lermontov. demonul. epopeea sociogonică.

E. în acelaşi timp însă. reprezentant al Şcolii de la lena. valea. ea se manifestă cu o intensitate ieşită din comun şi poate duce la distrugerea unuia sau a ambilor parteneri. filosoful german Johann Gottfried Herder respingea imitarea modelelor antice preconizată de clasicism. Moise. lacul. În această ordine de idei. Faust. de evocare istorică. moartea). Luceafărul). Interesul pentru specificul naţional:din punct de vedere cronologic. cu rădăcini adânci în bogatul filon 5 . artistul romantic are tendinţa de a se refugia într-o lume imaginară. care satisface aspiraţia romantismului pentru tot ce este straniu. indiferentă la suferinţele omeneşti (Alfred de Vigny. Literatura romantică înfăţişează două ipostaze ale naturii: natura protectoare. Această iubire se poate naşte între parteneri care aparţin unor regnuri (E. Printre elementele de peisaj cele mai frecvente în poezia de natură a romanticilor se numără muntele. Eminescu). dar şi locul de refugiu predilect al inadaptatului măcinat de “răul secolului". aduce o poezie lirică. Ironia romantică se face prezentă în opera unor reprezentanţi de marcă ai romantismului: Jean-Paul. Eloa. Poe. atitudine cunoscută sub numele de ironie romantică. el este prea lucid pentru a nu deveni conştient de inconsistenţa acestui univers. În aproape toate situaţiile însă iubirea romantică este nefericită. Ulciorul de aur) sau planuri cosmice diferite (Alfred de Vigny. neobişnuit. Luceafărul. militantă. ocupând o poziţie intermediară între scepticism şi entuziasm. maternă (Lamartine. Eichendorf.A. specifică sufletului romantic.• geniul: Alfred de Vigny. Ironia romantică: dezgustat de real. Hoffmann.A. produs al propriei lui fantezii.T. aspiră la grandios şi tinde să se deschidă la infinit. M.T. Principalul său teoretician a fost Friedrich Schlegel. dar şi natura ostilă. pădurea. Nikolaus Lenau. Lermontov. cu Nopţile sale. patriotică şi vizionară. Ludwig Tieck.întruchipează aspiraţia spre absolut. fenomenul romantic a coincis cu cristalizarea conceptului modern de naţiune şi cu apariţia conştiinţei naţionale la popoarele europene. Unul dintre cei mai mari cântăreţi ai iubirii romantice a fost Alfred de Musset. care definea ironia romantică drept o « alternanţă necontenită între autocreaţie şi autodestrucţie ». Demonul. Casa pdstorului). Hoffmann. Peisajul romantic stă sub semnul sublimului (sunt considerate sublime acele privelişti sau opere de artă care provoacă o admiraţie amestecată cu teamă). Mihai Eminescu. Aşa se face că autorii romantici au cultivat cu insistenţă basmul filosofic sau nuvela şi romanul fantastic. ilustrat de scriitori ca E. care vor servi drept sursă de inspiraţie pentru Alexandru Macedonski.A. arătând că originalitatea unui autor sau a unei literaturi nu poate rezulta decât din valorificarea elementului naţional. Mihai Eminescu. excepţional. Gustul pentru fantastic.A Hoffmann sau E. pe care îl va supune deriziunii şi bagatelizării. Exact în acest spirit sunt şi ideile expuse de Mihail Kogălniceanu în articolul-program al revistei Dacia literara.T. marea.I.natura constituie în romantism cadrul marilor experienţe umane (dragostea. Mihai Eminescu. Din cauza faptului că intre bărbat şi femeie există o incompatibilitate de destin. Sentimentul naturii . Momentul paşoptist propriu-zis. Motivul iubirii imposibile .

anunşată de Dacia literară. este un scriitor clasic prin cultivarea unor specii literare aparţinând acestui curent. însă. la geniul universal al lui Eminescu. prin elegie. adică în opera celor care au cultivat motivul ruinelor şi al mormintelor. normă. Literatura romantică din perioada paşoptistă nu se pierde în zugrăvirea zbuciumului şi a căutărilor intime. considerat ultimul mare romantic european. în ţara noastră. erau trăsături esenţiale. „romantismul şi realismul aveau un punct de plecare comun: destrămarea orânduirii feudale…” Deosebirea dintre aceste două metode de creaţie constă în faptul că romanticii „vedeau în mediu mai mult un ornament. Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Mureşanu. limpezime. 6 . la începutul secolului al XX-lea. În această ipostază romantismul se va îmbina cu iluminismul şi clasicismul. cu un program bine definit. Hrisoverghi. Heliade-Rădulescu. prin meditaţia istorică. Kogălniceanu. Corbu. care va promova o literatură inspirată din realităţile naţionale. pentru educarea poporului sunt de atitudine romantică. tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. o inimoasă dăruire şi slujire a poporului. Orientarea spre înnoiri radicale. întrucât reflectarea problemelor sociale şi satirizarea viciilor orânduirii feudale. o conştiinţă militară cetăţenească. ea este o literatură angajată. pusă în slujba idealului naţional. care ridică literatura noastra de la încercările minore ale Văcăreştilor. menit a imprima o anumită culoare locală cadrului acţiunii şi personajelor zugrăvite. Eminescu. Grigore Alexandrescu. Totodată. dar şi un scriitor romantic. V. Dar elemente romantice sunt detectabile încă în poezia lui Al. Faptul că literatura română a paşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutarilor ei ideatico-artistice. Aşadar. în cuprinsul literaturii paşoptiste predomină romantismul care va atinge apogeul abia cu M. coexistând cu elementele samanatoriste şi simboliste. cum susţine academicianul H. ideea specificului naţional în cultura şi arta. Russo. deşi curentul realist se va constitui în literatura română abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. romantismul nu constituie singura caracteristică fundamentala a perioadei paşoptiste. fabula. Alexandrescu. În acest context. de exemplu. solitudinea şi peisajul nocturn. Preocupările scriitorilor paşoptişti pentru istoria naţională. în sânul epocii se depistează şi elementele realiste. va fi preluată de revista Sămănătorul.folcloric. tema trecerii timpului. epistola. dar se vor altoi pe dimensiuni clasice indiscutabile. realiştii consideră mediul ca unul din momentele determinante ale operei literare”. Cârlova. aşa cum apare la scriitori ca Balcescu. prin cultul trecutului. este stimulatorul luptei pentru eliberare şi al deşteptării conştiinţei naţionale. în limitele acesteia se remarcă şi existenţa altor metode de creaţie. promovate de scriitorii perioadei. tinând de rigoare. Astfel. Bolintineanu. Romantismul. pentru limba şi îmbogăţirea ei. satira. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. elementele romantice se vor prelungi şi în epoca post-eminesciană. Principalele caracteristici ale romantismului românesc paşoptist rămân patriotismul şi lupta pentru realizarea idealului naţional. Ca orientare literară. în pofida orientărilor moderniste ale epocii. Dealtfel. I.

operele scriitorilor paşoptişti împletesc romantismul cu clasicismul. în istoria. Asachi. C. care se constituie în adevarate manifeste pentru împlinirea unităţii şi independenţii naţionale. Poezia paşoptista pune bazele liricii moderne româneşti.al mormintelor. alături de revenirea spre valorile morale şi artistice ale spiritualităţii româneşti. cu exprimare directă a ideilor şi sentimentelor. grandilocventă. Ceea ce îi uneşte pe scriitorii paşoptişti este militantismul regăsit în creaţiile literare. în general. alături de evenimentele social-politice ale momentului. adaptată la momentul istoric si chiar politic. Se dezvoltă astfel o poezie retorică.Bolliac. teme predilecte ale poeţilor. a surselor tematice si de exprimare pe care le oferă folclorul şi istoria naţională. C. pentru dreptate socială. cu motivul conştiinţei sociale.Literatura paşoptistă Perioada premergătoare revoluţiei de la 1848 a însemnat inceputul poeziei noastre romantice. declamativă. al creatoruluibard.Heliade-Rădulescu. direcţiilor şi principiilor formulate de Mihail Kogălniceanu în articolul “Introducţie” din primul număr al revistei Dacia literară. a elogiului realizărilor poporului (Gh. nuanţată sub forma ataşamentului la valorile poporului. La patrie. Din punct de vedere compoziţional. scriitorii ironizând cu severitate moravurile societăţii. destinul. Asachi. conformă cu idealurile de libertate şi unire ce animau sufletele românilor de pretutindeni.condamnând cu fermitate abuzurile si nedreptăţile manifestate în epocă. încrederea în valorile tradiţionale. în sensul că este o poezie socială.ale pământului şi ale tradiţiilor româneşti (Gh. Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor sociale constituie o altă caracteristică a literaturii paşoptiste. Se manifestă. de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare.Bolliac. Ea răspunde. al ruinelor. al luptei. într-un stil avântat. se completează cu mediţatia asupra locului omului în istorie. Ideea naţională poate fi considerată nucleul tematic al poeziei paşoptiste. iluminismul cu preromantismul. al revoluţiei etc. Zburătorul). cu un limbaj adecvat înţelegerii de către marea masă de cititori. O dimineaţă de Caraiman. populare. Acum se afirma cu putere spiritul naţional. Scriitorii devin conştienţi că literatura şi cultura română pot intra în universalitate doar prin valorificarea specificului nostru naţional. fericirea. natura şi folclorul românesc. moartea etc. La introducerea limbii naţionale în publică învăţătură. care devin acum. La cea întâi 7 . două tendinţe de ordin cultural şi literar: deschiderea spre cultură şi literatura lumii. în care teme vechi precum iubirea. în ansamblu. I.

Păstorul întristat. chiar şi cele ale lui D. Vasile Alecsandri. concomitent. Un loc aparte în valorificarea tematicii istorice îl ocupă balada.) sunt putţin valoroase din punct de vedere artistic. sintetizând. Halepliu. Asachi. Pasteluri). Aricescu. Gr. Satira. Musca şi carul. reprezintă punctul de pornire a numeroaselor lucrări ce aparţin epocii şi tematicii paşoptiste. Baronzi. o împletire de elemente epice.corabie românească). La Cozia. Cântarea dimineţii.Legendele lui V. poeţii devin cântăreţi ai trecutului glorios ( D. Pelimon. pentru a atrage atenţia asupra meleagurilor patriei. Deparateanu. sau prin “Despot-Vodă”. Gh. Gr. dar şi cele ale lui N. C. Acesta se adreseaza generaţiei sale. Un alt pilon tematic îl reprezintă critica societăţii contemporane. Înserare. scriitorul ironizând tendinţa de a imita Occidentul în ciclul “Chiritelor”. Bolintineanu etc. când s-a numit privighetoare). pe de o parte. Istrati.Bolintineanu. Al. Bolintineanu. aşa cum se observă în poezia “Un răsunet” a lui Andrei Mureşanu sau “Anul 1840” a lui Gr.Bolintineanu. exprimau în mod vădit sentimentul naţional şi. dar ele prezintă interes pentru istoria constituirii acestui gen în literatura română şi au meritul de a fi veritabile documente şi mărturii ale vremurilor trecute. In general. D. şi pentru a prezenta aspectele fundamentale ale unei epoci pline de nelinişte. poeţii şi-au ales drept modalitate de expresie artistică legenda – specie literară plină de patos şi de evocare.Asachi. Asachi. 8 . Alexandrescu. ca şi cele ale lui D. purtau pecetea unei creaţii artistice. elegia (Vasile Cârlova.Heliade-Rădulescu.Heliade-Rădulescu. Iau avânt lirica filozofică ( I. D. Dimitrie Bolintineanu. Visul. Alexandrescu. D. Umbra lui Mircea. I. lirice şi dramatice. Scopul omului). Alexandrescu. Alexandrescu. Ruinurile Tărgoviştii. Candela) şi cea erotică ( Gh. Gh. a prezentării trecutului ca model pentru prezent (Gr. Muma lui Ştefan cel Mare. Dorul. o dramă istorică. O noapte pe ruinele Târgoviştei).Bolintineanu. în care. asociând frumuseţile naturii mărturiilor unei istorii străvechi.Duhului meu.Aşteptarea. Dumitrescu. Alecsandri.Heliade Rădulescu. Neculce (publicate în “O samă de cuvinte”). Asachi. Observăm astfel că poezia paşoptistă cultivă specii lirice şi epice.Dochia şi Traian). Cumătria cioarei. prin “Iorgu de la Sadagura”. Poezia lirică: pastelul (Vasile Cârlova. Soţie de modă) şi a fabulei (Gr. Russo inaugurează în literatura română poemul în proză. Legendele lui I. Se afirmă artistul-cetăţean. Alexandrescu. Al. în care micul provincial este satirizat într-o manieră ce-l precede pe Caragiale. Maniu. sub forma satirei ( Gh. C. O fată tânără pe patul morţii).Gh. Alexandrescu. I. În unele opere se îmbină trăsături ale mai multor specii. zbucium si măreţie.si a folclorului. Pentru a comunica dinamismul istoriei. Câinele şi căţelul. exponent al conştiinţei colective. Rodica). idila (Vasile Alecsandri.Heliade-Rădulescu. G. Al. la baza căreia stau studierea şi valorificarea istoriei. O fată tânără pe patul morţii. cea religioasă ( I. I. încercările „dramatice” ale epocii (multe dintre ele rămase nepublicate. patetismul cu patriotismul şi cu valorile morale. pe de altă parte. poate cea mai complexă specie a a momentului. Dramaturgia este reprezentată de Vasile Alecsandri. V.

Povestea vorbei). . educativă. Anul 1848. Duhului meu. Andrei Mureşanu. Umbra lui Mircea. Anatolida. poate de aceea. teatrul. Hora Unirii.Vasile Alecsandri. se organizează biblioteci de literatură beletristică. se formează un public cititor. Muma lui Ştefan cel Mare. Visul. coexistând laolaltă elemente iluminişte cu cele de neoclasicism. oda şi imnul (Vasile Cârlova. ia amploare mişcarea de culturalizare a maselor. tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. Poezia epică: balada de inspiraţie folclorică (Ion Heliade-Rădulescu. meditaţia (Grigore Alexandrescu. Legenda ciocârliei. cu conştiinţă clară că existenţa acesteia e o condiţie pentru păstrarea identităţii naţionale. Mircea şi solii). Deşteptarea României.Scriitorii de seamă au apărat principiul fonetic în ortografie şi. poemul (Vasile Alecsandri. literatura paşoptistă s-a dovedit a fi democratică. epopeea (Ion Heliade-Rădulescu. bazată pe tradiţia populară. Steluţa). Paşoptismul literar s-a manifestat într-o juxtapunere de curente literare. Dimitrie Bolintineanu. snoava în versuri (Anton Pann. Faptul că literatura româna a păşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutărilor ei ideatico-artistice. Doctrina literară. Invăţământul. directii estetice si stiluri. au adoptat principiul împrumutului moderat. Mihaida. genuri.pronunţându-se în problema neologismelor. Legenda rândunicăi). Un răsunet).Iau fiinţă societăţi culturale şi ştiinţifice. balada istorică (Dimitrie Bolintineanu. Epistolă generalului Florescu). Dan. O noapte pe ruinele TărgoiHşteî). Ion Heliade-Rădulescu. Marşul oştirii romane. Orientarea spre înnoiri radicale.se infiinţează o viaţă artistică specific românească. fabula (Alexandru Donici. toate in formele romantismului. Zburătorul). ea având şi dificila sarcină de a forma un public. Vasile Alecsandri. Odă ostaşilor romani. satira şi epistola (Grigore Alexandrescu.al cărţilor tipărite în tiraje mari. ce începuse deja a se afirma ca un curent literar modern. La Cozia. în descendenţa celui francez. literatura. căpitan de plai). umanism. ecletic. realism. Traianida). Grigore Alexandrescu. Meditaţie. naţională. În numele aceleiaşi specificităţi naţionale. Per ansamblu. specii.în limitele necesităţilor impuse de dinamica socială şi culturală. Fabule).dar asta nu i-a impiedicat pe scriitori să aspire. s-a dus bătălia pentru o limbă unitară. presa. Dumbrava Roşie. de a-l modela conform idealurilor social-politice ale momentului. Satiră. Vasile Alecsandri.creşte numărul revistelor şi al altor periodice. Scriitorii paşoptişti au avut vocaţia începuturilor şi. mai multe tipuri de scriitură. disponibilitatea de a aborda mai multe domenii. câta a fost. mesianism utopic şi naţional. a avut un caracter hibrid.conform personalităţii 9 . Fabule. legenda (Vasile Alecsandri. ştiinţele cunosc o dezvoltare fără precedent.

erau marginite si modeste programele lor is nimeni n-a putut iesi un erudite. prin straduinta carturarilor iluministi. apar primele scoli specializate (Conservatorul).la un frumos etern. le-a caracterizat just activitatea: “Era putina stiinta cata se invata in acele scoli. Reformele lui Cuza grabesc procesul de institutionalizare a invatamantului. 10 . la totalitate şi determinare. regulamentul organic enuntase o simpla declaratie de intenti. in care si Simion Varnutiu si o scoala de medicina la Bucuresti din initiative lui Carol Davil. care se cere descoperit prin cuvânt. Trebuie mentionat ca in aceasta perioada numerosi tineri si-au facut studiile in strainatate centrul de atractie fiind Parisul. si inimile tuturor elevilor vechilor scoli romanesti erau pe atunci toate inflacarate de dorul tarii. In 1856 se infinteaza Facultatea si o scoala de medicina la Iasi. amenintate sa ramana insa multa vreme o simpla declaratie de intentie: etatizarea scolii. Învăţământul Pe taramul invatamantului. se infiinteaza la Brasov in 1834 o scoala comerciala. Dupa 1848. scolile romanesti dinainte de 184 n-au putut fu pepiniere de savanti dale le au crescut oamen icu dragoste de patrie si simtul valorilor autentice. un doct dupa bancile inteligente zareau orce lucire a stintei printr-un prism de nationalitate. centru al romanismului. cu convingerea că realitatea are un sens unic. In Tara Romaneasca "Colegiul Sfantul Sava". graditia ciclurilor extinderea. condusa din 1836 de George Baritiu. In genere. In Transilvania pe langa scoliile de la Blaj. Tot la Brasov in 1850 incepe sa functioneze un gimnaziu. dezvoltarea invatamantului se continua in toate directiile. In aceasta parte a tarii. invatamantul romanesc cunoscuse o dezvoltare mai accentuata. cu 3 profesori. Un articol don “gazeta de Transilvania” din 20 mai 1841 fata de 962 de scoli maghiare. "Colegiul Trei Ierarhi" si in Transilvania "Scoala Comerciala". se infiinteaza scoli in sate si in provincii. se numarau numai 298 de scoli romanesti. 353 nemtesti. fost elev la Sava. al istoriei si geografiei patriei. Se pun bazele invatamantului gratuit.fiecăruia. Odobescu. care culmineaza cu infiintarea Universitatilor din Iasi (1860) si Bucuresti (1864).

paralelă cu cea literară. lăudaţi. Din 1833 face parte din Societatea Filarmonică.H. promotor al studiilor arheologice şi gazetar român. recăsătorită ulterior cu stolnicul Petrache Peretz. industrie.H. revista Curiosul ("gazetă de literatură. şi robia cade. Mai târziu. având ca profesor pe I. Rădulescu. pentru că îşi descoperă veleităţile literare. 1859). îl fac să fie anchetat şi închis cu ocazia conspiraţiei din 1840. cum făcuse şi cu Gr. Rădulescu şi C. în care Bolliac publică "câteva satiri politice care îl aruncară de mai multe ori în închisoare" (I.d. 1836). de origine (greco-)italiană. "Biografia oamenilor mari scrisă de un om mic". puneţi în lucrare toate restorturile intelectuale şi morale. satiraţi. Valentineanu. ai frăţiei şi ai libertăţii". Editează. În anul 1830 se înrolează cu gradul de iuncher în miliţia pământeană. I. la bătrâneţe. În 1841 este surghiunit la schitul Poiana Mărului. agricultură şi noutăţi" . Mai târziu. inimă şi literatură articolul Către scriitorii noştri în care îi îndeamnă pe literaţii română la angajare civică: "A trecut vremea Petrarcilor. căci e căzută pe jumătate. Activitatea politică. scriţi. am lăsat armata pentru litere. Paris. După ce a învăţat carte în casă cu învăţatul dascăl grec Neofit Duca. (. scriitorul se va auto-caracteriza: "Am lăsat şcoala pentru armată. Bucureşti . şi îşi încetează definitiv apariţia în ianuarie 1837. 23 martie 1813. intră şi el în societatea secretă Frăţia (înfiinţată la 1843). ezar Bolliac s-a născut la 23 martie 1813 la Bucureşti în căsătoria dintre doctorul Anton Bogliako (Bogliaco). Publicaţia este însă interzisă după numărul patru.G. domnilor poeţi! Veacu cere înaintare. În 1844 publică în Foaie pentru minte. Aristia. Alexandrescu. poet liric protestatar. am lăsat literele pentru publicistică". care a avut grijă de creşterea şi educarea viitorului poet. de unde nu avea să fie eliberat decât în toamna acelui an. acesta îl va ajuta să publice în ziarele sale. propaganda şarităţei cei adevărate şi care ne lipseşte cu totul. împreună cu Constantin G.. şi domneavoastră veţi fi binecuvântaţi de generaţiile viitoare ca nişte adevăraţi apostoli ai misiei cereşti. Filipescu. de altfel. viitori fruntaşi ai revoluţiei de la 1848. a fost elev la Colegiul Sfântul Sava. propaganda ideii cei mari. 25 februarie 1881) a fost unul dintre fruntaşii revoluţiei din 1848. declaraţi.) Formaţi societăţi. Nu va rămâne mult în armată. având colegi pe Constantin Telegescu şi pe Marin Serghiescu Naţionalu..Cezar Bolliac Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n.Bucureşti. 11 . şi Zinca Kalamogdartis. înfiinţată de Ioan Câmpineanu.

Apare Trompeta Carpaţilor (1865). precum mă voi lupta şi pentru întărirea familiei. Trece prin Constantinopol şi ajunge la Paris spre sfârşitul anului 1850. Apare volumul de lirice sociale şi protestatare Poezii umanitare (1866). vornic al capitalei. În primăvara anului 1849 editează la Braşov ziarul politic Espatriatul. "Scrisori").Tot în revista Foaie pentru minte. Se stabileşte la Paris împreună cu majoritatea revoluţionarilor exilaţi. poetul fiind şi un pasionat în domeniu. mai întâi în Ardeal. Apare volumul Poezii nouă (1847). Cu acestă ocazie publică în ziarul "Secolul" un fel de program politic rezumat: "De trebuie să mai spui şi aici ceea ce crez despre proprietate. În 1857. Sila. Clăcaşul) şi de natură (O dimineaţă pe Caraiman.Cezar Bolliac moare la Bucureşti în anul 1881. continuare a Buciumului. fiind unul din premergătorii acestei ştiinţe în România. Ocna. inimă şi literatură apare articolul Poezie (1846) în care accentul se pune pe misiunea poeziei sociale. ia drumul exilului. interdicţia de a veni în ţară îi este ridicată. 12 . care are ca subtitlu "Dreptate. În 1858 întreprinde o nouă călătorie arheologică. director fiind Cezar Bolliac. poetul fiind influenţat de ideile programatice ale lui V. O dimineaţă pe malul lacului). După 1857. acesta schimbându-şi radical tonalitatea şi tematica poeziilor. care are mai mult un caracter politic. În 1869. Carnavalul. participând la toate acţiunile ei importante: este prezent la citirea proclamaţiei revoluţionare. să meargă gloată la Palat şi să ceară sancţionarea Constituţiunii" (Ion Ghica. fără a lipsi literatura. După înfrângerea revoluţionarilor. Mă voi luptat totdeauna pentru întărirea proprietăţii. cu problematică socială (Muncitorul. şi pentru întărirea religiei. membru în comisia pentru dezrobirea ţiganilor. Volumul este scris în urma ideilor pe care le-a impus poetul în anii din urmă. Episode de la revolution roumaine de 1821 şi revista Buciumul. este însărcinat "să ridice tabacii şi mărginaţii şi tinerimea din Bucureşti. În toamna lui 1849 trebuie însă să părăsească Transilvania (deoarece împreună cu Bălcescu i-a susţinut pe revoluţionarii unguri). În 1851 era unul din cei trei membrii ai comitetului Societăţii studenţilor români din Paris. apare la Paris poemul Domnul Tudor. face o excursie arheologică. ce se clatină". mărturisesc că am respectat şi voi respecta proprietatea în temeiul căreia mă propune candidat de deputat şi viu să cer voturile proprietarilor. Frăţie". ce s-a slăbit. Este unul dintre fruntaşii revoluţiei de la 1848. se întoarce pe la mijlocul verii lui 1857 şi este propus candidat de Ilfov al Divanului ad-hoc muntean. este secretar al guvernului provizoriu. Hugo. ca să astup cu desăvârşire gura calomniei.

care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduieşte mult pentru limba românească. 1828. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I. Scrie poezia „Înserarea”. 6 iulie 1830. 1827.După moartea timpurie a părinţilor. 1830. tipărită la 20 martie 1830.Ia fiinţă miliţia naţională.Scrie poezia „Rugăciune”. cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu. este crescut de o soră a mamei. mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei. fost ispravnic de Buzău. episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul). 18 septembrie 1831. cea atât de frumoasă subt pana lui.Scrie „Ruinurile Târgoviştei”. publicată în „Curierul Românesc”.Vasile Cârlova Vasile Cârlova (n. de Anton Pann). 1827. care deşi a scris doar cinci poezii a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu şi a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european. descendent al unei familii de boiernaşi (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintaşi pe Luca.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică. căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu. Buzău . se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni – Dolj. la Craiova. de Anton Pann). unde va servi cu gradul de sublocotenent.” 1828. 4 februarie 1809. nucleu al oştirii române moderne. După încercări de versificare în greceşte. la 8 mai 1850. 13 . poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I. 1816. 4 februarie 1809.E al treizecişitreilea dintre voluntarii angajaţi în miliţia naţională.A debutat cu o traducere după Hero şi Leandru a lui Musaios şi a poemului Zaire a lui Voltaire. Craiova) a fost un poet şi ofiţer român.Revista ieşeană „Albina românească” reproduce poezia „Ruinurile Târgoviştei”. publicată postum (1839) de Heliade. la stăruinţa lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română.S-a născut la Buzău Vasile Cârlova.A scris ’’Păstorul întristat’’. după mamă.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică. Are ca tovarăş de învăţătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu. la 29 iunie. la 8 mai 1850. a învăţat limba greacă şi limba franceză. în aceeaşi gazetă. 30 mai 1830. A scris ’’Păstorul întristat’’.d. fiu al medelnicerului Ioniţă Cârlova.

Publicaţia a apărut în 1841. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iaşi. Mihail Kogalniceanu Mihail Kogălniceanu (n. La nouă ani de la Revoluţia din 1848. în Franţa. În mai 1840 a anunţat apariţia a 6 tomuri din Letopiseţele Valahiei şi Moldaviei şi. Paris) a fost un om politic. în „Curierul Românesc”). cel care se considera. spirit pasionat şi comprehensiv. ministru. Sfetnic al domnitorului Al.1831. „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”.Mihail Kogălniceanu a fost căsătorit cu Ecaterina Jora (1827-1907). 14 . prim-ministru şi. versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum.Vasile Cârlova a murit la Craiova. Asta nu l-a împiedicat în niciun fel să facă studii strălucite în Franţa şi Germania. în acelaşi an a pregătit apariţia unei publicaţii de documentaţie istorică. om politic. ministru de externe. văduva colonelului Iorgu Scorţescu. Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste. scriitor. apoi prim-ministru al României.Scrie „Marşul românilor” sau „Odă oştirei române cu ocazia înălţării steagului naţional”. A fost istoric. "N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume". A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu. Iaşi – d. în urma unei boli infecţioase. În 1839. 20 iunie 1891. Kogălniceanu participă ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iaşi unde este chemat să se pronunţe în privinţa Unirii. pe bună dreptate.Cuza.I. în 1839. mai tarziu. ziarist. intitulată „Arhiva românească”. Era urmaş al răzeşilor de pe Kogălnic. Personalitate fascinantă a epocii moderne. dar sigure. Mihai Kogălniceanu şi-a legat numele de actul proclamării independenţei de stat a României. Mihail Kogălniceanu. A jucat un rol important în Revoluţia de la 1848 şi în lupta pentru Unirea Principatelor Române. 6 septembrie 1817. publicaţie nevinovată cu efecte modeste. în perioada 1863 – 1865. redactează "Foaea sătească a prinţipatului Moldovei". Ca ministru de externe al ţării în 1867 şi în perioada 1877–1878. gazetar şi scriitor român. afirma la Luneville. Kogălniceanu a avut un rol hotărâtor în adoptarea unor reforme cruciale. 18 septembrie 1831.

În anul următor s-a întors în ţară şi a ocupat un post în administraţie până în 1846. În 1840. Les brigands. Cuza şi pictorul Ion Negulici. urmând cursurile Facultăţii de Inginerie. rămânând cel mai rezistent compartiment al activităţii sale literare şi va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcţii tehnice: comedia străină şi drama istorică. Cinovnicul şi modista. care a devenit motiv de inspiraţie pentru nuvela romantică Buchetiera de la Florenţa. judeţul Iaşi) a fost un poet.Vasile Alecsandri Date generale Vasile Alecsandri (n. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai târziu în ciclul Doine şi care sunt foarte strâns legate de modelul popular din care au luat naştere. unde şia dat bacalaureatul în anul 1835. 15 . ambele preluate după piese străine. diplomat. I. Bacău — d. membru fondator al Academiei Române. academician român. Mirceşti. În 1837 s-a pregătit pentru un bacalaureat în ştiinţe. În anul 1834. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iaşi şi şi-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. om politic. iar în februarie 1841. 22 august 1890. dramaturg. Din 1842 datează importanta sa călătorie în munţii Moldovei. Serata. folclorist. personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. a fost trimis la studii la Paris. Le petit rameau. împreună cu alţi tineri boieri moldoveni. În noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hârlău. 21 iulie 1821. printre care viitorul domn Al. ministru. Marie. pe care nu a terminat-o. În 1838 apar primele încercări literare în limba franceză: Zunarilla. creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România. Împreună cu Costache Negruzzi a făcut o călătorie în Italia. în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare.

dar şi muntenii Gr. Negruzzi. în Albina Românească. În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mânjina o cunoaşte pe Elena. Alexandrescu. după moartea timpurie 1847. În anul 1867 este ales membru al Societăţii literare române.Este numit de domnitorul Al. Kogălniceanu. în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul Doine şi lăcrimioare. devenită Academia Română. Al. iar în 11 ianuarie se reprezintă piesa Iorgu de la Sadagura. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica scoate săptămânalul Propăşirea. prima poezie care va face parte din ciclul Doine şi lăcrămioare. I. Tatarul. intitulată mai târziu Deşteptarea României. În 1854 . Al.Apare sub conducerea sa România literară. sora prietenului Costache Negri. M. Strunga. Doina. după o lungă suferinţă. Anglia şi Piemont pentru a pleda în scopul recunoaşterii Unirii. Primeşte Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. În 1848 scrie poezia Către români. Negri Dorinţele partidei naţionale din Moldova. poetul trimite două cântece care au însufleţit marea masă de oameni: Imn lui Ştefan cel Mare şi Imn religios cântat la serbarea junimei academice române. Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890. principalul manifest al revoluţionarilor moldoveni.În 1844. Alecsandri şi Junimea În 1863 ia naştere la Iaşi societatea Junimea. Opera. al cărui membru onorific a fost până la sfârşitul vieţii. Evoluţie şi tendinţe În 1843 apare. D. îi dedică poezia Steluţa şi apoi întreg ciclul de poezii Lăcrămioare. revistă la care au colaborat moldovenii C. Bolintineanu. Cuza ministru al afacerilor externe. Odobescu. Activitate culturală A fost unul dintre fruntaşii mişcării revoluţionare din Moldova. Hora. Crai nou. 16 . fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti. Tot acum scrie poeziile Baba Cloanţa. Russo. În 1859 . va fi trimis în Franţa. redactând împreună cu Kogălniceanu şi C. comedie de rezistenţă în dramaturgia scriitorului. de care se îndrăgosteşte şi căreia. Cu ocazia serbărilor de la Putna din 1871.

revista lui Kogălniceanu. când psihologia romantică pătrunde mai adânc. o coerenţă. aşa-zisă de limpezire. de cele mai multe ori se prelungeşte prin unele texte până după Unire. în diverse numere ale Convorbirilor literare. iar pe de altă parte tentaţia de a imprima acestei mişcări de emancipare o ordine. La Teatrul Naţional se joacă Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă. iniţial. un treaz sentiment al ordinei. sentimente ale individualului raportat la lume. După 1840. cu o viziune în general romantică. transfigurate în aşa zisele universuri compensative: revoltă. Vasile Alecsandri se întoarce în ţară. 17 . iar mai apoi în luciditatea interogării lumii. de obiectivare a viziunii şi a mijloacelor artistice. publică în revista Bucovina poeziile populare Toma Alimoş. printr-o seninătate a înţelegerii care îl apropie de clasicism. după o absenţă de aproape doi ani. Heliade. în gustul contrastelor tragice născute de interacţiunea dintre epoci. Haosul îi provoacă viziuni negre. suferă de teama de dezordine în lumea fizică şi morală. liric (Buchetiera de la Florenţa. mereu. dar. Balade (Cântice bătrâneşti). Alecsandri. Şerb sărac. Marile convulsii istorice modelate de marile modele culturale imprimă începuturilor poeziei româneşti o configuraţie dialogică. de ruptura dintre ele. se poate observa începând cu prozele călătoriei în Africa şi terminând cu expresia artistică matură din pasteluri şi din unele legende. Chiriţa în voiagiu (1864) şi Chiriţa în balon (1874). V. Începe sa lucreze la ciclul Chiriţelor cu Chiriţa în Iaşi. Blestemul. în aceeaşi măsură. adică în încercarea de a obiectiva viziunea şi mijloacele artistice. În 1856 apare în Steaua Dunării. erotică. Doine şi lăcrimioare) dar şi al unei necruţătoare critici a ridicolului social în piesa Iorgu de la Sadagura sau în ciclul "Chiriţelor". Debutul său stă sub semnul unui romantism tipic. O a doua etapă.În 1852 apare volumul Poezii poporale. caracteristic literaturii române din perioada paşoptistă. viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor. mai ales) de a împăca elementele în <<sfadă>>. Lângă senzaţia de axfisie şi dorinţa de expansiune stă. are în literatura lui Alecsandri cea mai înaltă măsură în Balta albă şi în Deşteptarea României şi. Aceasta va fi urmată de Chiriţa în provincie (1852). poetul începe să sufere de ceea ce s-a numit <<sentimentul incomplenitudinii. Victor Hugo etc). Mihu Copilul. poezia Hora Unirii. Pe de-o parte revolta şi idealurile.În 1850.. Acest romantism tipic. entuziast. Adunate şi îndreptate de d.Alecsandri începe să publice pasteluri în 1868. construite pe marile modele ale literaturii occidentale (Lamartine. stă voinţă (la Grigore Alexandrescu. tipic romantice. Mioara.Cea de-a treia etapă îl face să revină spre teatru. care nu putea fi găsită decât în marile modele ale literaturii clasice.

Uimeşte pe toţi prin talentul său poetic. mai întâi. a fost ofiţer. fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Ajuns la Bucuresti. în care adevărul e mascat. în mahalaua Lemnului. Rămâne orfan şi sărac. Lixandrescu.). meditaţii romantice. Poezia sa a fost influenţată de ideile care au pregătit revoluţia din 1848. Vulpea liberală s. cu prietenul Ion Ghica). din cauza cenzurii autorităţilor (Câinele şi căţelul. Activitate literara Profunditatea cugetarilor si expunerea lor prin imagini noi si impresionante fac ca Alexandrescu sa fie in adevaratul sens al cuvantului cel mai mare poet din epoca dintre 1830-1848. Va sta şi acasă la Heliade.d.25 noiembrie 1885 Bucureşti) a fost un poet şi fabulist român. S-a născut la Târgovişte. În ultimii 25 de ani de viaţă a fost marcat de alienare mintală. 22 februarie 1810 Târgovişte. superior si lui Heliade si tuturor celorlalti poeti. E ultimul fabulist autentic din literatura română. Tonul este extraordinar de fantastic si umoristic. care-i va publica prima poezie Miezul nopţii în Curierul Românesc. O vreme. Dreptatea leului. A ocupat funcţii mărunte. sub influenţa lui Lamartine. A debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus de Ion Heliade Rădulescu. Poetul liric scrie. lăsându-ne vreo 40 de fabule. dar a demisionat (1837). fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoştinţă cu Heliade. în anul 1810. este elev la pensionul Sfântul Sava. A murit sărac la Bucureşti în anul 1885. el va fi intunecat numai de stralucirea succesului lui Alecsandri si de energia si noutatea lui Eminescu. urmată de elegia Adio la Târgovişte. Învaţă greaca şi franceza. cu o memorie extraordinară. Boul şi viţelul. Din pricina unor scrieri (Anul 1840 şi Lebăda şi puii corbului) este întemniţat. 18 . Cea mai reuşită este Umbra lui Mircea la Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia.Grigore Alexandrescu Date generale Grigore Alexandrescu (n.a. dar de mic e deştept. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran.

La Tismana Anul 1840 Ucigasul fara voie -Epistole si satire: Epistola Dlui I." ( D. meditaţia şi satira. Alexandrescu este incontenstabil cel mai de seamă fabulist al nostru. Apreciere critică: ... A tradus din Lamartine şi Byron. Popovici) -Poezii:Trecutul. La Cozia Rasaritul lunii.. C. La manastirea Dealului Umbra lui Mircea. Satira Duhului meu Razbunarea soarecilor sau moartea lui Sion -Fabule:Ciinele si catelul Ciinele si magarul Corbii si barza Cucul -Epigrame:Un osandit la moarte pentru o vina mare Celui ce scria ca poezia este o boala nelecuita Dlui *** Poezii populareCantec vechi Cantece de peste Olt Cantecul Jianului -Proza:Memorial de calatorie Cozia Bistrita 19 .Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola.

mic proprietar. om politic. Bucureşti) a fost un poet român. şi a fost publicat în "Curierul de ambe sexe". Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine. probabil. Printr-un misterios concurs de împrejurări. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morţii". I. În acel timp se formase în Bucureşti Asociaţia literară. La fel ca alţi paşoptişti. părintele lui. a jucat. precum Grigore Alexandrescu. Orfan de ambii părinţi încă din 1831. Arendaş. de André Chénier.Dimitrie Bolintineanu Dimitrie Bolintineanu (n. diplomat. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". acesta îşi făcu în Valahia o situaţie acceptabilă. a adoptat rapid mentalitatea de carbonar. prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (şi invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii). în 1844. Mihai Eminescu. Caragiale. e ridicat. Ienache Cosmad. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat. tânărul nu se trudi prea mult să intre în graţiile principelui. tânărul a fost crescut de rude mai avute. sprijinită de fraţii Alexandru şi Ştefan Golescu care îl trimiseră pe la sfârşitul anului 1845 pe 20 . Poemul "O fată tânără pe patul morţii" era o imitaţie după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră"). Bolintin-Vale — d. 20 august 1872. Se susţine de timpuriu. În puţini ani ai tatălui său. la rangul de pitar. L. un rol decisiv. apoi subprefect.secretar la departamentul „pricinilor suditeşti". el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut. participant la Revoluţia de la 1848. prin slujbe funcţionăreşti. Ienache. în 1843 . a venit în ţară din Ohrida. o avere care să-l scutească de griji. Cooptat în Frăţia şi în Asociaţia literară. sat aproape de Bucureşti. cu reşedinţa la Bolintin. 1819 [sau 1825 după alte surse]. Dimitrie.

la Românul. Egipt. Colaborează. "Poporul suveran". Ion Manu. acela de a stabili contacte cu revoluţionarii din Bucovina. Urechia. Cezar Bolliac ş. Nu trăieşte decât pentru Revoluţia pe care o presimte. de patru pagini. Izbucnind revoluţia din 1848. Este înmormântat la Bolintinul din Vale. Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran".Bolintineanu la Paris. audiază şi el cursurile lui Jules Michelet. Ar fi avut. culte şi instrucţiune publică. ceea ce poetul nu putu să facă. dacă nu izbucnea revoluţia. boala lui Bolintineanu se agravează. Oficialitatea refuză să-i acorde ajutor. Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iaşi. I se reeditează câteva dintre biografiile istorice. pe potriva modelului francez . care cuprind adesea pagini pline de interes şi scrise cu multă căldură. Rosetti. dar .. Când aceasta izbucni la Paris. Aga poliţiei. In prima jumătate a anului 1870. refuzându-i paşaportul pentru Moldova. descriindu-le toate în publicaţiuni diverse. Siria. la Paris ca să-şi continue studiile întrerupte. cu o bursă din partea Asociaţiei literare. până în aprile. cu doar două coloane pe fiecare faţă. Era o foaie mică. în sfârşit. A.a fost exilat şi se duse în Transilvania. tinerii studioşi hotărâră să se întoarcă în ţară. Prin stăruinţele lui. a. Poetul este sărac. e silit să-şi întrerupă munca. Întorcându-se în ţară la 1859. parte de el. Şi la 1848 revoluţia a adus o explozie gazetărească. Rosetti scosese. în februarie 1848. o loterie cu obiecte personale ale lui Bolintineanu. ale lui Costache Negri şi ale lui V. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice şi al progresului social". Dimitrie Bolintineanu călătoreşte la Paris.. Tipăreşte culegerea de satire Menadele şi volumul de poezii Plângerile României. îl „mirosise" şi. Dacă C. "Pruncul român". iar atunci a făcut călătorii prin Palestina. intră în politică şi deveni ministru de externe. Pensia pe care o primea intra în buzunarele creditorilor. apoi la Constantinopol şi. 21 . Plecat la Paris în 1845.căzând revoluţia . poate. din iniţiativa lui George Sion. sunt înfiinţate primele şcoli la românii macedoneni. lui C. Grav bolnav. îl ameninţase cu un arest la „mănăstire". În aprilie este organizată. dar Poarta nu i-a permis intrarea în ţară. imediat după izbândă. dar redactorul şef avea proiecte mari. reveni în ţară şi redactă împreună cu Nicolae Bălcescu.Le Peuple souverain.A. Conjuraţii îi dădură un rol de prim-ordin. În 1871. A. Edgar Quinet şi Adam Mickiewicz. Macedonia.

Se naşte Alecu Russo (numele vechi este Rusul sau Rusu). fiind. ideologul mişcării revoluţionare de la 1848 din Moldova. a fost condamnat la moarte. proprietar de pământuri într-un sat pe valea Bâcului. Louis Alibaud fusese un tânăr care a întreprins un atentat împotriva regelui Ludovic Filip. în mijlocul ţăranilor. • 1840 . mai apoi. îşi continuă studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lânga Geneva.Domnitorul Mihail Sturdza îi încredinţează un post de funcţionar la Tribunalul districtual de la Piatra Neamţ. • 1845 .Rămas orfan de mamă. • 1839 . dar cu o situaţie socială relativ modestă. memorialist şi critic literar român (originar din Basarabia). • 22 .Se stabileşte la Iaşi. Russo se dovedeşte un revoltat. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză şi au apărut postum în traducerea lui Alecsandri. unde tatăl său arendase nişte pământuri. Copilǎria şi-a petrecut-o la ţară. Pe la 1829 o cumplită epidemie de holeră i-a secerat familia. S-a născut în familia unui boier de viţă veche. face cunoştinţă cu mai mulţi intelectuali progresişti munteni. Impresionat de locuri şi de locuitori. cu peisajul românesc. moşia lui C.Alecu Russo scrie piesele Băcălia ambiţioasă şi Jicnicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Naţional. unde învaţă limbile franceză şi germană. După studiile din Elveţia. Prodăneştii Vechi. Alecu Russo scrie Iaşii şi locuitorii lui la 1848 (în franceză). Acestea toate. călătorii şi impresii.†5 februarie 1859) a fost poet. lucrare apărută postum sub îngrijirea lui V. eseist. printre care şi Nicolae Bălcescu. Împreună cu Alecsandri întreprind o călătorie în ţinuturile Neamţului. probabil la moşia de la Negrişoasa. un liberal în gândire. Odobescu. fiul lui Iancu Rusu. • 1841 . prozator.Alecu Russo Alecu Russo (*17 martie 1819. o La Mânjina. Chişinău . o Scrie Studie naţionale.Se întoarce în Moldova.Tânărul Russo scrie poemele La mort d'Alibaud şi Epitaphe d'Alibaud în limba franceză. intrând în contact cu frumuseţea folclorului. în urma unor dezacorduri cu familia. nereuşind. • 1836 . Pe băncile institutului scrie primele sale încercări literare. Fără a revendica vreodată explicit această operă. a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române. în Basarabia. Este autorul volumului Cântarea României. • 1829 . la Institutul lui François Naville de la Vernier.Este trimis de către tatăl său (mama îi murise în acest an în urma epidemiei de holeră) în Elveţia. dar. ideolog al generaţiei de la 1848. în ţinutul Bistriţei. Alecsandri. Negri. tipărit anonim. Alecu Russo e trimis de parintele său la studii în Elveţia. vor deveni material etnopsihologic pentru celebra Piatra Teiului. 17 martie 1819 . cu un deosebit simţ al dreptăţii şi al egalităţii. De pe acum.

în urma eşecului acesteia. 23 . Alecu Russo publică în România literară a lui Vasile Alecsandri Cugetări. publică în Zimbrul scrierea Studie moldoveană sub pseudonimul Terenţie Hora. spiritul public va părăsi căile pedanţilor şi se va îndrepta la izvorul adevărat: la tradiţiile şi la obiceiurile pământului.Se reprezintă la Iaşi Băcălia ambiţioasă şi. ţinând seama de tradiţie: „Dacă este ca neamul român să aibă şi el o limbă şi o literatură. cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloşilor timpului de faţă şi cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. fără a fi potrivnic influenţelor apusene. O simţire tot atât de aleasă pe cât de puternică. revistă politică a românilor exilaţi la Paris. • 1850 . de aş fi istoric. Jicnicerul Vadră.. aş culege mitologia română. apoi. care-i frumoasă ca şi cea latină şi greacă.Scrie articolele Poezia populară şi Decebal şi Ştefan cel Mare. Adept al unui conservatorism literar şi lingvistic. Poezia populară devine o operă fundamentală de cercetare a folclorului. Russo pribegeşte mai întâi în Ardeal. aş călători pe toate malurile româneşti şi aş culege limba“. Alecu Russo vede evoluţia limbii şi a literaturii române cu o cumpănită gândire. Cântarea României (versiune franceză): „Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea intitulată «Cântarea României» . înverşunat critic al „restauratorilor“ limbii. un studiu programatic în spiritul Introducţiunii de la Dacia literară.Participă la mişcarea revoluţionară din Moldova alături de V.Se întoarce în ţară. scrie jurnalul Soveja. în curgerea vremurilor. «ţara cea dragă». pentru ca apoi să se stabilească la Paris. Alecu Russo este surghiunit la Mănăstirea Soveja. de aş fi gramatic. Ziarul unui exilat politic la 1846. • 1847 . publicate postum în Foaia societăţii pentru literatură şi cultură română din Bucovina. + • 1855 .După o absenţă mai lungă în publicistică. + • 1851 . • 1848 . o În urma reprezentării comediei Jicnicerul Vadră. Alecsandri. o După încercarea lui Negruzzi din 1840. • o Apare în România literară a lui Alecsandri Cântarea României (versiunea românească). o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranţe dau acestei scurte bucăţi o valoare pe care unii n-au atins-o şi n-o ating..Apare în România Viitoare. şi nimeni. n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia şi îmbărbăta maica în suferinţă. aş străbate prin toate bordeiele să descopăr o amintire sau o rugină de armă. unde sunt ascunse încă şi formele şi stilul. Odobescu.1846 . publicat postum de Al. pentru întâia oară se caută în desfăşurarea venimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ (Nicolae Iorga). al latiniştilor şi al „ardelenismului“. Apare în Albina Românească articolul Critica criticii. şi în acelaşi timp. în toată vitejia şi durerea ce cuprinde. E o scurtă ochire asupra trecutului ţării. şi de aş fi poet.

prin 1814 însuşi Naum Râmniceanu ia fost dascăl. în Moldova). editor.Radulescu Date generale Ion Heliade-Rădulescu (n. Negruzzi. prozator. filolog şi om politic român. 6 ianuarie 1802 – Se naşte la Târgovişte. 24 . el devine elevul lui Gh. În 1818. fiul lui Ilie Rădulescu şi al Eufrosinei Danielopol. Lazăr. 6 ianuarie 1802. filozofice ale tuturor timpurilor. După obiceiul şi în spiritul vremii. considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă. ce depăşea cu mult chiar puterile unei generaţii. învaţă româneşte după cărţile populare. 1815/1818 – Frecventează Şcoala grecească de la Schitu Măgureanu.Sava".I. membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte. 27 aprilie 1872. după retragerea acestuia. Târgovişte — d. tipograf. întreprindere uriaşă. întemeietor al presei din Ţara Românească: Curierul Românesc (1829) şi Curierul de ambe sexe (1837). Heliade propune planul unei "biblioteci universale". În 1846. poet. menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare. Lazăr la Colegiul Sfântul Sava.H. istorice. 1822/1829 – Devine succesorul lui Gh. căruia îi va urma la conducerea şcolii de la "Sf. înainte de a învăţa să citească româneşte din lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C. critic. cunoaşte poezia lui Hristopulos. Ajuns la Bucureşti. poet la mare modă. "Societatea Filarmonică" (din 1833). Bucureşti) a fost un scriitor. Ion Heliade Rădulescu învaţă limba greacă. oricât de ambiţioase. pe care o şi traduce. iar greceşte cu dascălul Alexe. Este membru activ al asociaţilor culturale din epocă: "Societatea Literară" (din 1827).

de Lamartine. 25 . primul ziar apărut în Ţara Românească. de declamaţie şi de literatură care avea rostul de a pregăti actori profesionişti. mitul popular Sburătorul. înfiinţarea unui teatru naţional. poeziile originale sunt: 1833 – Apare Societatea Filarmonică la iniţiativa lui I.)Teoretician şi îndrumător literar în Regulile sau gramatica poeziei. publicarea de gazete. Byron ş. difuzate prin librăria românească a lui Iosif Romanov. realizat fragmentar. dar şi Gazeta Teatrului Naţional. printre care cea mai importantă este considerată a fi Curierul românesc de ambe sexe publicată începând cu 1829. Ion Câmpineanu şi C. elegia Dragele mele umbre. Eliad de proze şi de poezie. La Fontaine. Aristia. a cultivat meditaţia cu motive preromantice. 1830 – Apare volumul Meditaţii poetice dintr-ale lui A.Apare. Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul eroic Anatolida sau Omul şi forţele. Heliade citeşte din traducerile sale din Lamartine. în maniera fiziologilor. în care autorul se dovedeşte un reformator la domeniul limbii. din iniţiativa sa şi a lui Dinicu Golescu. împrumutarea neologismelor din latină şi din limbile romanice. Rădulescu.a.1827 – Apare Societatea literară. Conu Drăgan şi cuconiţa Drăgana. Dante Aligheri. I. fonetismul ortografic. membru în guvernul provizoriu. Traduse şi alăturate cu alte bucăţi originale din D. Aici. 1829. 1834 – Este director al Şcolii de muzică vocală.H. etc. Este autor a numeroase traduceri. Proză cu conţinut satiric şi pamfletar. imitaţii şi prelucrări din clasici ai literaturii universale (Boileau.. 1835 –Publică traducerea comediei Amfitrion de Molière. Goethe. Muzeul naţional. susţine simplificarea alfabetului chirilic. în subredacţia lui Heliade şi a lui Florian Aaron.d.Implicat în evenimentele de la 1848 (a participat la redactarea Proclamaţiei de la Islaz. satira şi fabula politică.Fondator al Societăţii Filarmonice (1833). de traduceri şi de opere originale.m. 1836 – Îşi adună toate producţia literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. 1828 – Apare la Sibiu Gramatica Românească. care promova ideile iluministe: răspândirea şcolii româneşti. Domnul Sărsăilă autorul. Eliad. capodopera sa literară. supliment săptămânal al Curierului românesc Activitate Fondator al unor reviste. Muzeul Naţional. 8 aprilie – Apare Curierul românesc. prima gazetă în limba română din Principate.Apare Gazeta Teatrului Naţional. lamartiniene O noapte pe ruinele Târgoviştei.

care au pus bazele repertoriului dramatic original romanesc. Costache Negruzzi scria in 1838 ca: “Sarmanul teatru. in 1816. Cu prilejul spectacolului de la Bucuresti. nevinovat si bolnav de strans… Si unde avea trebuinta de buna cautare de. de educatie estetica si perfectionarea limbii. Se dezvolta teatrul datorita activitatii lui Ghe. Iancu Vacarescu a scris un Prolog in care sintetiza conceptia pasoptistilor despre teatru: "V-am dat teatrul/ Vi-l paziti ca pe-un lacas de muze/ Cu el curand veti fi vestiti/ Prin vesti departe duse/ In el naravuri indreptati/ Dati ascutimi la minte/ Podoabe limbii voastre dati/ Cu romanesti cuvinte." In anul 1840. el seamana cu pruncul mic. Membru fondator al Societăţii Academice Române (Academia Română) şi primul preşedinte al acesteia (1867 . 26 . Teatrul Pasoptismul a acordat teatrului o imensa pretuire scotand-ul un mijloc dintre cele mai eficiente depromovare a valorilor positive de conduita si moralitate. Heliade-Radulescu in Tara Romaneasca. pareau de neinvins.abia ivindu-se si-a starnit in cap o droaie de dusmani.A militat pentru unificarea limbii române literare (Gramatica românească). Preocupări de natură filosofică şi religioasă de inspiraţie gnostică (Biblicele. Atmosfera era neprielnica. iar la Bucuresti in 1819. Echilibru între antiteze). era un obstacol greu de trecut. Asachi in Moldova si lui I. Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu. dar un teatru romanesc pe baze profesionale n-a putut fi insa intemeiat in aceasta epoca(epoca sau perioada pasoptista). la conducerea Teatrului National din Iasi au venit Vasile Alecsandri.” In ciuda imprejurarilor teatrul i-a totusi avant in perioada 1840-1860. Primul spectacol are loc in inlimba romana la Iasi. iar greutatile economice. strajnici si puternici. 1858. care se bucurau de success.1870). In plus concurenta trupelor straine. frumusel. 1828).

Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu. începuse să pătrundă diferite ziare străine. El este fondatorul Curierului romanesc . încet. aparuta pe 8 aprilie 1829. comandantul armatelor ruseşti. literare şi mai târziu să 27 . gazetă care pune bazele presei româneşti. ştiri politice. pe la finele secolului XVIII şi în primii ani ai secolului XIX. Nevoia unui mijloc de a se răspândi mai repede ştirile despre întâmplările din ţară şi din străinătate se simţise de mult.Curierul românesc Articolele programatice ale unui curent sau ale unei mişcări literare au avut întotdeauna o importanţă majoră. care a obţinut aprobarea apariţiei gazetei. pentru că au cristalizat şi au dat coerenţă tendinţelor fundamentale ale epocii. Cel dintai care a schitat un program teoretic avand ca scop modernizarea literaturii romane a fost Ion Heliade Radulescu. îşi face o datorie să reproducă din confratele moldovean "Albina românească" a lui Asachi. revista in limba romana. În Principatele Române.Este prima gazetă românească cu periodicitate constantă şi cu apariţie îndelungată. culturale. Încet. Curierul românesc devine ecoul întregii mişcări literare din ţară.germane şi greceşti. mai ales franceze.

Costache Bălăcescu. În el vedem naşterea şi primii paşi ai teatrului românesc. precursor cu pusee de talent adevarat: Ion Heliade Radulescu. pe lângă foile proprii ale lui Heliade: "Gazeta Teatrului" (1835) şi "Curierul de ambe sexe" (1836). Asadar. Cezar Bolliac. Heliade se formează încet. I.facă acelaşi lucru faţă de ziarele din Braşov ale lui Bariţiu: "Gazeta de Transilvania" şi "Foaia literară". Spiritul lui se îmbogăţeşte prin citiri variate şi o sumă de idei culturale şi literare se răspândesc în public. Aceasta o spune în no. Viişoreanu. în care se apreciază valoarea scriitorilor şi a celor ce publică scrierile lor în diferite broşuri. prin 28 . Ion Catina. În Curier “urmărim progresul şcolilor prin dări de seamă la finele anului şi prin discursurile ţinute la diferite ocazii”. limba ei a crescut dimpreună cu cunoştinţele naţiei şi colecţia perioadelor sale poate fi cel mai îndestulător ajutor la istoria literaturii noastre". unii din ei rămaşi necunoscuţi. Marea influenta pe care el a avut-o asupra scriitorilor epocii s-a exercitat mai ales prin articolele sale teoretice publicate in ziarul Curierul romanesc.a. 93 din anul 1842: "Această foaie a fost înainte mergătoare şi ferice vestitoare a aşezămintelor celor noi şi progresive ce am dobândit. Costache Aristia. Grigore Alexandrescu. cum este "Foaia ştiinţifică şi literară de la Iaşi" şi "Magazin istoric" din Bucureşti. Caragiale.inceputurile presei romanesti se datoreaza unei personalitati curioase. Genilie ş. K. el o vede acum cu un rol mare. În el se găsesc coloane deschise. În Curier se naşte critica literară în literatura română. Baronzi. G. Ion Voinescu. Ne face cunoscute foile literare ce apar în vremea aceasta. Ea se înfăţişează prin mici notiţe. mai ales în Valahia. El devine o personalitate şi în locul rolului modest ce socotea la început că are foaia sa. Curierul românesc ne ţine la curent cu tot ce se publică în limba română. Prin Curierul romanesc. după bătrânul Iancu Văcărescu. încet. iar alţii ilustrându-se mai târziu prin lucrări de valoare.

din care s-au remarcat Vasile Carlova. Cezar Bolliac.care autorul a indemnat in primul rand la scris si mai putin la spirit critic. Datorita insa atmosferei create de indemnurile sale a fost posibil debutul. Grigore Alexandrescu. Dacia Literară 29 . intre 1830 si 1840 a unei intregi generatii. Dimitrie Bolintineanu.

stimulând creaţia originală şi stăvilind “mania traducţiilor". cu tipul său”. Declarându-se hotărâtă a depaşi regionalismul publicaţiilor de cultură existente. inimă şi literatură un accent menit a-i preciza pe deplin conţinutul şi a-i determina pentru câteva decenii întreaga evoluţie. Histoire de la Walachie. munteni. În 1843 va începe să funcţioneze ca profesor de istorie la Academia Mihăileană. şi. Berlin). bănăţeni. Romanische oder Wallachische Sprahe und Literatur. Dacia literara ne apare astăzi asemenea unui izvor care. asupra căruia dobândeşte un tot mai vădit ascendent. de la studii (Luneville. adunând pâraiele din jur. Foaie pentru minte. va întemeia tipografie.18172. în acel moment. şi Introducţia din primul număr.7. se vor vedea scriitori moldoveni. îndeosebi piese de teatru. în limbile germană şi franceză: Moldau und Wallachei. bucovineni. Ideea conducătoare a programului Daciei literare e rezumată chiar în titlul revistei. Alăuta românească. numai să fie bune". în 1838. în orice caz. de la Moldavie et des Valaques transdanubiens (apărute toate în 1837). Inserând în cuprinsul ei. generează un fluviu. 30 .Apariţa în 1840 a revistei “Dacia literara” a înscris în istoria literaturii şi a întregii culturii româneşti un nou moment. în carele. La data apariţiei periodicului. tocmai creativitatea autohtonă era. Însuşindu-si romantismul cu implicaţii luministe inerent creaţiei promovate de publicaţiile anterior apărute. indiferent de calitate. fieştecare cu ideile sale. prin semnalarea scrierilor de inspiraţie manifest patriotică editate înainte de 1840. în care va edita. Esquisse sur I'histoire. el preia în iulie. îşi propunea a se “îndeletnici cu producţiile româneşti fie din orice parte a Daciei. MIHAIL KOGĂLNICEANU (6. însă nu în detrimentul creativităţii autohtone. dar considera că acestea nu trebuiau să covârşească literatura originală. mai modern în concepţii decât Asachi. Cu toate că a apărut doar în trei numere. În concepţia lui era legitim a traduce şi adapta oricât. Câmpeanu) Teatrul Naţional din laşi. Mai energic şi. I-am şi menţionat unii dintre constituenţi. revista avea să devină “un repertoriu general al literaturii româneşti.1891) avea 23 de ani şi publicase trei lucrări istorice. Din paginile ei porneşte aşa numitul de Ibrailea un “curent poporan şi istoric". acest periodic a dat mişcării literare impulsionate de Curierul românesc. Curentul acesta exista de fapt. Înapoiat. alături de “compunerile originale a redacţiei şi conlucrătorilor săi".M. M. Albina românească. Din 1840 va dirija o seamă de alte publicaţii. almanahuri. Kogălniceanu nu respingea traducerile din principiu (a tradus el însuşi). pe care începe să-l eclipseze. Negruzzi. Kogălniceanu a formulat ceea ce toţi patrioţii gândeau şi simţeau. “Ţălul" noii publicaţii fiind “realizaţia dorinţii ca românii să aibă o limbă şi o literatură pentru toţi". deschizându-şi cursul cu celebra lecţie în care înălţa un elogiu vibrant trecutului naţional eroic. însă nedeclarat. unul dintre principalele momente de referinţă. nu numai culturale. era normal ca ea să cultive “duhul naţional". C. Prin orientarea dată de el. Până la Kogălniceanu s-a scris în spirit naţional aşa cum se vorbeşte în proză (nu numai de către Monsieur Jourdain): fără conştientizarea faptului. va conduce (împreună cu Alecsandri. semnată de “redactorul raspunzător". mai ales. calendare.11. “cele mai bune scrieri originale ce va găsi în deosebitele jurnaluri româneşti". o explicitează. încercand s-o învioreze. în afară de revistele sale. ardeleni. les moeurs et la langue des Cigains. cu limba sa. P. tacit. Dacia literara i-a imprimat un caracter naţional explicit. Kogălniceanu devine noul emul moldovean al lui Heliade Rădulescu. Dacia literară se voia o “foaie românească" şi. ca urmare. ca într-o oglindă. nu trebuia tălmăcit orice. Or.

. tot atât de vibrant. pe toţi scriitorii şi cărturarii de seamă. 1872-1874). trebuie să ne ţinem. 1845). iar cinci ani mai târziu prin editarea unui corpus de cronici (Letopisiţile Ţării Moldovii. ideea necesităţii de a ne cunoaşte pe noi înşine.1851). trebuie să fim vrednici de bunătăţile ce cerul ni-au dăruit în atâta îmbelşugare. în acelaşi an. pentru că omoară în noi duhul naţional (. 1840. sub care apar nuvele şi articole de Negruzzi. Şi a ne menţine identitatea: “Vom avea încă zile frumoase pe pământ. Să ne ţinem de obiceiurile strămoşeşti — atât cât nu sunt împotriva dreptei cugetări". Scene pitoreşti din obiceiurile Moldaviei. critică literară. Dar. Arhiva romdneasca a. după interzicerea Daciei literare. 31 .. Kogălniceanu formulează memorabil necesitatea unei literaturi crescute din realităţile noastre. fără să avem pentru aceasta trebuinţa să ne împrumutăm la alte naţii.) mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi în limba românească. Arhiva românească (3 vol.. Foaie pentru minte." Imediat dupa . De aceea: “Noi vom prigoni pe cât vom putea această manie ucigătoare a gustului original. Albina românească. ca şi de Albina românească şi de Foaia. În fiecare număr al revistei.. pentru a le avea. trebuie să sporim în bine (.după opinia lui. sub genericul Scene istorice din cronicele Moldaviei. Bălcescu şi August Treboniu Laurian pentru al lor Magazin istoric pentru Dacia(1845-1848. din toate provinciile româneşti. însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi". semnificativ. Scene contimporane. ameninţată: “Dorul imitaţiei s-a facut la noi o manie primejdioasă. prin ea. Kogălniceanu. Apariţia Daciei literare a fost salutata cu entuziasm de Curierul românesc (specificându-se că. “vedem acum curat că am avut şi avem toţi românii aceeaşi limbă").introducţiile" la aceste publicaţii — şi. au grupat. nuvela Alexandru Lăpuşneanu a lui C. în unire. expresie a caracterului naţional specific: “Istoria noastră are destule fapte eroice. fost luata ca model de către N. a unei noi publicaţii istorice. în amintitul « Cuvânt » pentru deschiderea cursului de istorie naţională — îndrumatorul de conştiinţe reformulează repetat. M. prin înfiinţarea.Introducţie” e tipărită. în consonanţă cu cel dintr-un mai sus citat articol al lui Gh.. atât din primul număr cât şi din cele următoare: Scene pitoreşti din obiceiurile poporului. “alegere din alte foi" (reproduceri din Curierul românesc. ed. materia e distribuită în patru compartimente: literatura originală inedită. ca naţiune..).. trebuie să ne cunoaştem solia ce Dumnezeu nea dat. H: Cronicile României... Tot atât de elocvent se declară spiritul călăuzitor al publicaţiei şi sub alte generice. obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris. În . 1845-1852. etc). Promovarea spiritului naţional fiind crezul întregii sale vieţi.. frumoasele noastre ţări sunt destul de mari. lui Barium. Negruzzi. Kogălnicenu şi l-a afirmat. Dar ce folos! Că sunt numai traducţii din alte limbi. Baritiu. Consecutiv. 1841. Alecsandri. Colaborează şi Alexandrescu (Anul 1840). note la zi (Telegrafal Daciei). în continuarea aserţiunilor din articolul introductiv al « Daciei literare ». Cu un sentiment de mândrie naţională direct exprimat. periodicele scoase de Kogălniceanu. în chip firesc. şi încă şi acelea de-ar fi bune! Traducţiile însă nu fac o literatură".

Istoria noastra are destule fapte eroice. frumoasele noastre tari sunt destul de mari..Introducţie” Constituirea deplina a romantismului pasoptist a fost marcata de programul teoretic Introductie.Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa. prin indicarea unor surse de inspirafie in conformitate cu specificul national si cu estetica romantica: . O asemenea foaie ne vom sili ca sa fie Dacia literara [.O foaie dar. care." • Afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literarurii romane: . parasind politica. articolul-program reprezinta manifestul literar al romantismului romanesc... Se respinge coloratura locala si amestecul politicului.] Traductiile insa nu fac o literatura. redactat de Mihail Kogalniceanu.. vom critica cartea. Kogalniceanu prezinta activitatea gazetelor romanesti aparute anterior. fata de care Dacia Literara urmareste sa aduca un suflu nou.. facand abnegatie de loc.]....Articolul . sugerat si de titlul revistei. foaie care.talul nostru este realizarea dorintii ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti".. zic. La inceputul articolului axat pe evidentierea necesitatii unei literaturi originale si rationale. pentru ca omoara in noi duhul national. Asadar foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturei romanesti" Cele patru puncte ale articolului-program sunt: • Intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul estetic: . Publicat in primul numar al revistei. Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura. s-ar indeletnici numai cu literatura nationala. numai sa fie bune. • Combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre: . revista adresandu-se scriitorilor romani de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: .Critica noastra va fi nepartinitoare.." • Promovarea unei literaturi originale. fie din orice parte a Daciei. obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris. fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii. ar implini o mare lipsa in literatura noastra." 32 . si prin urmare s-ar indeletnici cu productiile romanesti. aceasta foaie.. iar nu persoana. [. ar fi numai o foaie romaneasca.

Revoluţia Română de la 1848 Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale. Un factor deosebit de important l-a constituit Revoluţia Franceză din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra întregii Europe. 33 . Astfel că. iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate naţională. pe când în celelalte ţări a luat diferite forme. iar Muntenia. Revoluţia Română de la 1848 s-a desfăşurat în condiţiile în care părţi din teritoriul naţional se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (Transilvania. revoluţia de aici a avut un predominant caracter social. Bucovina). după necesităţile locale. în timp ce Moldova era constrânsă să accepte protectoratul Rusiei ţariste. Deoarece Franţa era un stat naţional unitar. principiul libertăţilor cetăţeneşti cerute de revoluţionarii francezi a evoluat şi s-a transformat în libertăţi naţionale pentru popoarele supuse. suzeranitatea Imperiului Otoman.

mai mult de ordin administrativ şi cultural. care avusese un conflict cu fiul domnitorului. În vara lui 1848 se aflau în Bucovina . Acestora li s-a adăugat şi Mihail Kogălniceanu. Acest program se deosebea radical de petiţia din martie. Aceasta "petiţiune a boierilor şi notabililor moldoveni" avea un caracter moderat datorită atitudinii rezevate a principelui Sturza. în conformitate cu Regulamentul Organic. domnitorul însuşi le-a cerut petiţia.circa 50 de fruntaşi ai tineretului revoluţionar moldovean. împroprietărirea ţăranilor şi se încheia cu o dorinţă arzătoare: unirea Moldovei cu Muntenia. în data de 27 martie. instrucţiune gratuită. primul guvern provizoriu revoluţionar. Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate. D. cu ştirea domnitorului Mihail Sturdza. În Ţara Românească În Ţara Românească. ajungând la Brăila. la o întrunire a tinerilor revoluţionari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iaşi. mişcarea revoluţionară a avut un caracter paşnic. revoluţia s-a bucurat de mai mult succes decât în Moldova. domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mişcării. sub influenţa celor de afară. Negri. însă au reuşit să-i cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea (una dintre persoanele care au jucat un rol definitoriu a fost Maria Rosetti. spre deosebire de cei moldoveni. care a fost publicat de Kogălniceanu sub titlul "Dorinţele partidei naţionale din Moldova". Aceştia urmau să fie trimişi în Turcia. printre care: Alexandru Ioan Cuza. de catre Vasile Alecsandri. printre altele: egalitate politică şi civilă. De aici au reuşit să plece în Transilvania. Simţind pericolul unei mişcări şi în Moldova. în ilegalitate. Petiţia cuprindea 35 de puncte şi a fost redactată.şi mai ales în Cernăuţi . În august 1848 este redactat un program în 36 de puncte. ea mai fiind denumită în epocă şi revolta poeţilor şi s-a concretizat printr-o petiţie în martie 1848 şi printr-un program în august 1848. au încercat traducerea ideilor în fapte.În Moldova În Moldova. precum şi o parte a administraţiei şi armatei. În acest scop i-au atras în tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme. • 7 iunie 1848 Craiova: Gheorghe Magheru. Vasile Alecsandri. fiind împotriva Regulamentului organic şi a protectoratului ţarist. de unde au trecut în Bucovina. Se cereau. deoarece tinerii revoluţionari munteni. Al. 34 . care "mergea pe talvegul Dunării cu copilul în braţe şi cu pungile de galbeni" pentru a-i elibera pe cei căzuţi prizonieri). Canta. Nicolae Bălcescu şi Costache Romanescu alcătuiesc. Russo. care era presat de prezenta trupelor ruse la graniţă. C.

Guvernul adoptă ca steag naţional. în amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu şi pentru ca primul steag al revoluţiei să poarte simbolul neprihănirii. un mic port la Dunăre din Romanaţi pentru că doi dintre cei mai importanţi membri ai clubului revoluţionar craiovean conduceau destinele în Romanaţi. cel purtat la Islaz de Popa Şapcă şi după care au fost întocmite toate celelalte steaguri paşoptiste. 13 iunie 1848: Craiova a fost ales ca loc de întrunire a guvernului provizoriu şi prima capitală a revoluţionarilor paşoptişti. Ioan Maiorescu şi ca secretar al guvernului provizoriu. Acestora li s-au alăturat Ion Heliade Rădulescu şi Christian Tell. Ion Heliade Rădulescu primeşte delegaţia contrarevoluţionarilor. Ioan Maiorescu a citit declaraţia de la Islaz în faţa unei mulţimi în delir. copila lui Gheorghe Magheru. Dar Gheorghe Magheru. Este vorba de Ioan Maiorescu (fusese numit prefectul judeţului) şi capitanul Nicolae Pleşoianu ai cărui dorobanţi primiseră ordin să se deplasase din Craiova la Islaz. înainte ca aceştia să ajungă la Bucureşti. • 14 iunie 1848 Craiova. cărora li se alătură numeroşi ţărani. Guvernul provizoriu format la Islaz îi cuprindea pe ofiţerii: Gheorghe Magheru şi Nicolae Pleşoianu. Bibescu ordonase paza tuturor porturilor pentru a aresta. cunoscut reacţionar. la Bucureşti proclamaţia de la Islaz care va deveni noua constituţie. se strecoară. Nică Locusteanu şi Ioan Maiorescu adună în grabă dorobanţii. a fost cusut doar de mâinile domniţei Maria Alexandrina. Însoţit de o oaste alcătuită din dorobanţii aflaţi sub comanda lui Nicolae Pleşoianu. despresurând sediul guvernului provizoriu. 15 iunie 1848: Guvernul provizoriu se afla încă la Craiova. Gheorghe Bibescu abdică. împresoară sediul guvernului revoluţionar şi arestează o parte a membrilor guvernului. mobilizează locuitorii Craiovei şi înconjoară. reacţiunea craioveană încearcă contralovitura. În aceste condiţii. Iancu Obedeanu. guvernul provizoriu revoluţionar pleacă spre Bucureşti. soldaţii colonelui Ion Vlădoianu. deghizaţi pe străzile aproape pustii la acea oră. partizanii contrarevoluţiei.• 9 iunie 1848: De teama unor conflicte armate se hotărăşte citirea proclamaţiei revoluţionare la Islaz. • • 11 iunie 1848. alături de Grigore Bengescu. Guvernul provizoriu revoluţionar se deplasează întâi la Craiova pentru a înlătura grupul care îl sprijinea pe Bibescu. la rândul lor. pe preotul Radu Şapcă pe membrii clubului craiovean: Ştefan Golescu. o mare adunare populară la Islaz. imediat după debarcare. Bibescu semnează. agitatori revoluţionari veniţi de la Paris. pe Costache Romanescu. • 35 . tricolorul revoluţionarilor. ruşii au protestat prin consulul lor şi au ameninţat că vor invada ţara. Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu şi Nicolae Pleşoianu va fi organizată de către Popa Şapcă. când străzile oraşului erau amorţite iar craiovenii visau la idealurile revoluţiei. Primul steag tricolor al paşoptiştilor. Bucureşti: Ştiind că a pierdut sprijinul armatei. A doua zi. A doua zi. în zorii zilei.

Sunt întâmpinaţi cu entuziasm de populaţia Bucureştiului. se dau reprezentanţii în cinstea lui iar acesta recunoaşte locotenenţa domnească drept guvern legal. Guvernul revoluţionar trimite o delegaţie la cartierul general al comandantului trupelor turce. Soliman este bine primit în Bucureşti. În timp ce turcii priveau cu neutralitate evenimentele din Ţara Românească.A. are loc o întrunire la vârf ruso-turcă la Istambul. Christian Tell. De teama represiunilor celor două imperii se retuşează guvernul provizoriu care va cuprinde nu numai aripa radicală a revoluţionarilor ci şi o aripă moderată. Cristian Tell şi Nicolae Golescu. 19 iunie 1848 Bucureşti: Reacţionarii încearcă o contralovitura anihilată imediat de revoluţionari care cer sprijinul populaţiei. 36 . nu intră cu armata. Gheorge Magheru primeşte conducerea armatei şi sarcina constituirii bazei armate a revoluţiei în Oltenia. Noul guvern provizoriu va fi condus de mitropolitul Neofit şi va avea ca membri pe: Ion Heliade Rădulescu. Bratianu. Gheorghe Magheru. noua formulă păstra membrii guvernului dar punea în faţă trei persoane considerate moderate pentru adormirea vigilenţei turcilor. ruşii care urmăreau cucerirea strâmtorilor Bosfor şi Dardanele şi extinderea imperiului ţartist în Balcani. găseşte revoluţiile române un bun prilej de reîncepere a ostilităţilor. omul măsurilor dure. Ruşii declară că nu vor tolera un focar revoluţionar la graniţa imperiului lor. • Prima variantă a steagului revoluţionar • Varianta finală a steagului 19 iulie 1848 Giurgiu. Ştefan Golescu. • 16 iunie 1848 Bucureşti: Revoluţionarii ajung la Bucureşti în frunte cu membrii guvernului provizoriu. Nicolae Bălcescu şi Ion C. Ruşii reclamă mituirea lui Soliman şi incapacitatea acestuia de a pricepe ce se întâmplă în ţară şi cer sultanului înlocuirea lui Soliman cu Fuad paşa. Rosetti. Urmare a înţelegerii ruso-turce.În aceeaşi zi. Soliman Paşa asigurându-l de relaţiile cordiale ale guvernului revoluţionar faţă de turci. În fruntea apărătorilor guvernului se află Ana Ipătescu şi Nicolae Golescu. ruşii vor invada Moldova iar turcii vor pătrunde în Ţara Românească. Soliman cere dizolvarea guvernului care îşi schimbă denumirea în locotenenţă domnească având în frunte pe Ion Heliade Rădulescu. Nicolae Golescu. Urmarea acestei recunoaşteri va fi recunoaşterea legalităţiui guvernului de către toate guvernele europene cu excepţia ruşilor. C.

au întâmpinat trupele străine. mişcare care a pătruns mai apoi în Ungaria. Rezultatul a fost din nou defavorabil românilor. topoare şi coase. evaluată la 10 000 de ostaşi şi comandată de Hussein-Paşa. Ideea de libertate şi de unitate naţională era înţeleasă de burghezia maghiară în sensul formării unei naţiuni civice după modelul preconizat de Revoluţia franceză.• 13 septembrie 1848 Bucureşti: În cursul intrării trupelor otomane. argumentând că în Dieta care luase decizia se aflaseră din 300 reprezentanţi numai 3 români si 24 de saşi. adică neţinând seama de componenţa etnică eterogenă a ţării. neţinând seama de superioritatea numerică covârşitoare a acestora. • Revoluţia de la 1848 în Transilvania În Transilvania mişcarea românească a avut un caracter preponderent naţional. fapt care a nemulţumit deopotrivă părţi importante ale românilor ardeleni. inarmaţi cu puşti. Burgezia maghiară revoluţionară. Dieta de la Cluj a avut în componenţa ei şi câţiva români. iar apoi cea de la Debreţin ceva mai mulţi. sute de săteni din jurul Craiovei şi locuitori ai oraşului. 30 noiembrie 1848: În ajunul intrării în Craiova a primei divizii otomane. ba tocmai prin omogenizarea forţată a specificului diferitelor regiuni şi prin impunerea unei singure limbi oficiale. În martie 1848 izbucnise revoluţia la Viena. ale saşilor şi maghiarilor. care s-a terminat cu un rezultat defaforabil revoluţionarilor români. Însuşi poetul Sandor Petöfi se ridicase împotriva hotarârii unirii Transilvaniei cu Ungaria. suliţe. a căutat să-şi impună controlul asupra întregului Ardeal. În acest context au fost reprimate toate mişcările de împotrivire ale românilor. Liderii românilor din Transilvania nu au împărtăşit ideea creării unui stat naţional maghiar şi au convocat o adunare proprie în care să discute 37 . unde intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună stat naţional independent de Austria. saşilor şi ungurilor rămaşi fideli Casei de Habsburg. O parte din români au aderat la revoluţia burgheză maghiară. care a pus pe picioare o armată bine organizată. La 29 mai 1848 Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria. Revoluţia fusese învinsă. un incident a dus la lupta din Dealul Spirii între turci şi Compania de Pompieri condusă de Pavel Zăgănescu.

Petrache Cazimir. Gheorghe Sion. Ioan Dragoş.problemele care îi preocupau. Simion Bărnuţiu. Ioan Buteanu. Adunarea românilor transilvăneni a avut loc la Blaj pe 15 mai 1848. Al. fiind cunoscută ca Adunarea de la Blaj. Totuşi unii revoluţionari munteni au reuşit să ajungă la Blaj. Mai favorizaţi de evenimente au fost românii moldoveni care au avut un număr mare de lideri la Blaj: Alexandru Ioan Cuza. Liderii mişcării din Transilvania: Avram Iancu. Unii revoluţionari munteni ca Dumitru Brătianu au reuşit să ajungă la Blaj înainte ca autorităţile să impună măsuri restrictive. Vasile Alecsandri. Timotei Cipariu. David Urs de Margina. Nicolae Ionescu. Alexandru Papiu Ilarian. Se formează în Munţii Apuseni o armată de voluntari români condusă de avocatul Avram Iancu. Ioan Axente Sever. Simion Balint. cei mai mulţi fruntaşi şi-au exprimat dorinţa de a participa la reuniunea programata de revoluţionarii români transilvăneni. La întrunirea organizată de revoluţionarii munteni pentru a discuta participarea lor la Adunarea de la Blaj. armatele ungureşti fură cu totul zdrobite de ruşi. Lui Nicolae Bălcescu şi celor care au solicitat eliberarea unui paşaport li s-a refuzat acest lucru. Lascăr Rosetti. Ioan Sterca-Şuluţiu. Aceştia reuşesc doua victorii importante împotriva armatelor maghiare la Abrud şi Mărişel. Papiu-Ilarian spune că la interesul mare manifestat de munteni pentru Adunarea de la Blaj. Alecu Russo. În lupta de la Şiria lângă Arad. Pe lângă români se ridicaseră şi croaţii dar nici ei nu doreau să facă parte din statul ungar. Petru Dobra. Nicolae Bălcescu s-a dus chiar la Budapesta pentru a încerca aplanarea conflictului româno-maghiar dar Kossuth şi membrii nobilimii maghiare au refuzat să acorde drepturi egale românilor. iar Ungaria şi Ardealul vor fi predate de ruşi austriecilor potrivit prevederilor Sfintei Alianţe. autorităţile au răspuns prin ridicarea unui zid poliţienesc. Costache Negri. 38 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful