Prezentarea generală a epocii paşoptiste

Caracterizată prinr-o puternică manifestare a constiinţei naţionale în toate provinciile romaneşti, perioadă fixată cu aproximaţie între 1830-1860 delimitează o epocă distinctă în evoluţia istorică a literaturii romane, numită în mod curent epoca paşoptistă. Perioada paşoptistă este o epocă de afirmare a literaturii naţionale. Perioada se caracterizează printr-o orientare culturală şi literară cu trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar, de emancipare socială şi naţională, de militare pentru realizarea Unirii. Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care nu fuseseră parcurse de literatura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în decursul a mai bine de un secol şi jumătate.

Dezvoltarea Social-Politică A Munteniei,Moldovei şi Transilvaniei în Epoca Paşoptistă
Datorita apartenentei la formatiuni statale deosebite, reprezintand particularitati proprii de dezvoltare, situtatia tarilor roamne e diferita in aceasta perioada. In Muntenia si in Moldova, dupa miscarea lu Tudor Vladimirescu si pacea de la Adrianopol, care consfiteste libertatea comertului in Marea Neagra si limitarea monopolului turcesc, care are loc o accelerare de ritm a evolutiei istorice.In Transilvania, din cauza conditiilor de aspurire nationala si a inferioritatii de pozitie economica, romanii n-au posibilitatea sa profite decat in parte de propasirea materiala si intelectuala rezultand din miscarea impetuoasa a secolului. Dar ambele parti ale carpatilor, pe cai care raman specifice sensul desfasurarii istorice e aceeasi: “Poporul se elibereaza trepatat, desi incomplete si cu pretul unor eforturi grele de catusile servirii feudale, capata o constiinta tot mai clara a revendicarilor, fortei si unitaile Europei burgheze isi elaboreaza o cultura moderna care tinde spre originalitate” Dupa 1829 in Muntenia si Moldova se accentuaza atragerea gospodariei mosieresti in relatii de piata. Drept consecinta se intensifica schimbul i-au avant orasele se contureaza o clasa burgheza foramta din boiernasi, negustori, mici patroni, mestesugari, slujbasi ai administratiei.

În al doilea pătrar al veacului al XIX-lea, civilizaţia şi cultura din ţările romane încep să se orienteze spre Occident. Redirecţionarea are

1

două cauze importante: pe de o parte criza Imperiului Otoman, iar pe de altă parte, într-un context mai larg european, trezirea conştiinţei naţionale. Independenţa politică şi libertatea naţională devin coordonatele fundamentale ale acestei perioade. Epoca paşoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne, iar prin opera scriitorilor se instaurează un nou climat literar si o nouă stare de spirit.

Zorii secolului al XIX-lea găseau lumea româneasca într-o dilemă ce va deveni cu timpul obsesivă, în oscilaţia ei perpetuă între Orient şi Occident, în tendinţele manifeste de modernizare şi de înlăturare a decalajelor faţă de societăţile moderne ale Europei. Câteva secole de dominaţie otomană, acutizată de peste o sută de ani de fanariotism, situau spiritul public românesc într-o inerţie balcanică şi feudală, de care cu greu se putea elibera. Titu Maiorescu considera că, pana la 1820, lumea românească era cufundată în “barbaria orientală”, fiind trezită ”din letargia ei” de ideile ‘’Revoluţiunii franceze ‘’ care iradiau în toată Europa şi orientată treptat către cultura şi civilizaţia occidentală. În literatura română se constată un efort de recuperare a unei întarzieri din ce în ce mai vizibile faţă de sensibilitatea europeană, ceea ce a adus la receptarea aproape simultană a influenţelor clasice, iluministe şi romantice, într-un sincretism constatat de multe ori în opera aceluiaşi scriitor. O direcţie clasică în literatura română cuprinde ultimile decenii ale secolului al XVIII-lea , pană către 1830, incluzând creaţia literară cea mai însemnată a Şcolii Ardelene, “Ţiganiada” lui Ion Budai Deleanu şi poeţi din Principate: Văcăreştii, Costache Conachi, Barbu Paris Mumuleanu, Dimachi, a căror creaţie se încadrează în ceea ce se mai numeşte şi “micul clasicism”expresie a recuperării influenţelor clasicismului în literatura română. Intelectualii vremii, îndeosebi cei din Transilvania, crescuţi în cultul pentru latinism, se orientează către literatura clasică latină, către poezia idilică, prin traduceri din Vergiliu –“Bucolicele”, „Georgicele”, „Eneida”, sau din „Metamorfozele” lui Ovidiu:

* Samuil Micu, V.Aron şi Ion Alexi traduc sau adaptează texte din anticii Esop si Xenofon sau din clasicii Marmontel, Klopstok, Mademoiselle de Scudery. * Poeţii din Molova şi din Ţara Romanească, Văcăreştii, Gheorghe Asachi, se orientează către literatura anacreontică, a fericirii rurale, citand şi din Ovidiu şi Vergiliu, dar şi din italienii Torquatto Tasso, Ariosto, Petrarca, Metastasio. * Văcăreştii, Mumuleanu, Conachi, scrie, astfel, poezie erotică inspirată din Anacreon şi neoanacreontici, ode şi imnuri patriotice cu motive din mitologie. * Primele spectacole teatrale în limba română abordează piese clasice cu temă pastorală, cum este “Mirtil şi Hloe”, de Gessner şi Florian, prezentată de Gheorghe Asachi şa Iaşi în anul 1816.
2

Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor literare, nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Funcţia literaturii nu mai rămane doar aceea de a răspandi cultura, de a “lumina”. Conceptul de literatură include acum noi valenţe: transmiterea emoţiilor estetice, trezirea sentimentului national, educaţia morală, mesianismul social. Paşoptismul cuprinde perioada literară care pentru literatura română înseamnă epoca de modernizare, de afirmare a romantismului şi de fundamentare a majorităţii speciilor.

3

B. demonul. Multe din motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate şi de scriitorii români: mitul strigoiului. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. prin satiră. în ultimă instanţă. M. promovând meditaţia. • 4 . • Interesul pentru ipostazele excepţionale ale umanului: titanul: John Keats. trecerea ireversibilă a timpului. evocarea trecutului istoric.I. la geniul universal al lui Eminescu. ce se va pierde la apariţia spiritului romantic. Demonul. Romantismul pătrunde în literatura română după 1830. prin demonism. Este o reacţie la imobilismul si schematismul clasicist. titanismul. în ţara noastră. Vasile Cârlova. Hyperion. care ridică literatura noastră de la încercările minore ale Văcăreştilor. P. natura. omul nemuritor. este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. ea este o literatură angajată. poeţi ce oscilează între romantism şi clasicism. Byron. Literatura romantica din perioada paşoptistă nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a căutărilor intime. pusă în slujba idealului naţional. Romantismul. în secolul douăzeci. ca o stare de spirit ce nu dispare niciodată. Romantismul se traduce prin ironie. nopţile. epopeea sociogonică. presupunând o eliberare a minţii de “închisoarea vieţii”. Grigore Alexandrescu. cu un program bine definit.Romantismul Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII în Europa care a durat mare parte din secolul XIX. Romanticii timpurii sunt Andrei Mureşanu. Prometeu dezlănţuit. Shelley.A fost o mişcare contra raţionalismului care marcase perioada neoclasică. Ion Heliade-Rădulescu.G. ierarhia divină. geniul. dar mai ales religioase (are ca obiect ordinea instituită de Dumnezeu şi. nuvela şi romanul istoric. Cain. prelungindu-şi însă influenţa până la Mihai Eminescu şi chiar mai târziu. purtător al revoltei sociale (vizează starea de lucruri din societate). Lermontov. contestă divinitatea): G. şi cuprinde destul de repede intreaga Europă. cu oarecare întârziere.

fenomenul romantic a coincis cu cristalizarea conceptului modern de naţiune şi cu apariţia conştiinţei naţionale la popoarele europene. militantă. marea. ilustrat de scriitori ca E. Luceafărul).întruchipează aspiraţia spre absolut. Demonul. care satisface aspiraţia romantismului pentru tot ce este straniu. Casa pdstorului). excepţional.I. Eichendorf.T. Hoffmann. Gustul pentru fantastic. M.• geniul: Alfred de Vigny. cu Nopţile sale. Eloa. artistul romantic are tendinţa de a se refugia într-o lume imaginară. Moise. Literatura romantică înfăţişează două ipostaze ale naturii: natura protectoare. Hoffmann.T. lacul. valea. ea se manifestă cu o intensitate ieşită din comun şi poate duce la distrugerea unuia sau a ambilor parteneri. Mihai Eminescu. Ironia romantică se face prezentă în opera unor reprezentanţi de marcă ai romantismului: Jean-Paul. Lermontov.T. aduce o poezie lirică. Din cauza faptului că intre bărbat şi femeie există o incompatibilitate de destin. de evocare istorică. Unul dintre cei mai mari cântăreţi ai iubirii romantice a fost Alfred de Musset. Momentul paşoptist propriu-zis. care definea ironia romantică drept o « alternanţă necontenită între autocreaţie şi autodestrucţie ».A. Exact în acest spirit sunt şi ideile expuse de Mihail Kogălniceanu în articolul-program al revistei Dacia literara.natura constituie în romantism cadrul marilor experienţe umane (dragostea. pădurea. maternă (Lamartine. Această iubire se poate naşte între parteneri care aparţin unor regnuri (E. Nikolaus Lenau. patriotică şi vizionară. Principalul său teoretician a fost Friedrich Schlegel. atitudine cunoscută sub numele de ironie romantică. dar şi natura ostilă. dar şi locul de refugiu predilect al inadaptatului măcinat de “răul secolului". Ulciorul de aur) sau planuri cosmice diferite (Alfred de Vigny. pe care îl va supune deriziunii şi bagatelizării. Motivul iubirii imposibile . produs al propriei lui fantezii. reprezentant al Şcolii de la lena. În aproape toate situaţiile însă iubirea romantică este nefericită. Poe. Printre elementele de peisaj cele mai frecvente în poezia de natură a romanticilor se numără muntele. ocupând o poziţie intermediară între scepticism şi entuziasm. moartea). el este prea lucid pentru a nu deveni conştient de inconsistenţa acestui univers. Mihai Eminescu.A. Eminescu). arătând că originalitatea unui autor sau a unei literaturi nu poate rezulta decât din valorificarea elementului naţional. cu rădăcini adânci în bogatul filon 5 . Mihai Eminescu. E. În această ordine de idei.A Hoffmann sau E. neobişnuit. indiferentă la suferinţele omeneşti (Alfred de Vigny.A. Sentimentul naturii . Peisajul romantic stă sub semnul sublimului (sunt considerate sublime acele privelişti sau opere de artă care provoacă o admiraţie amestecată cu teamă). aspiră la grandios şi tinde să se deschidă la infinit. Aşa se face că autorii romantici au cultivat cu insistenţă basmul filosofic sau nuvela şi romanul fantastic. filosoful german Johann Gottfried Herder respingea imitarea modelelor antice preconizată de clasicism. Interesul pentru specificul naţional:din punct de vedere cronologic. specifică sufletului romantic. Ludwig Tieck. Luceafărul. în acelaşi timp însă. care vor servi drept sursă de inspiraţie pentru Alexandru Macedonski. Faust. Ironia romantică: dezgustat de real.

prin meditaţia istorică. normă. o inimoasă dăruire şi slujire a poporului. în sânul epocii se depistează şi elementele realiste. prin elegie. Dar elemente romantice sunt detectabile încă în poezia lui Al. I. coexistând cu elementele samanatoriste şi simboliste. Dealtfel. la geniul universal al lui Eminescu. Literatura romantică din perioada paşoptistă nu se pierde în zugrăvirea zbuciumului şi a căutărilor intime. de exemplu. Ca orientare literară. Eminescu. în cuprinsul literaturii paşoptiste predomină romantismul care va atinge apogeul abia cu M. este stimulatorul luptei pentru eliberare şi al deşteptării conştiinţei naţionale. care ridică literatura noastra de la încercările minore ale Văcăreştilor. elementele romantice se vor prelungi şi în epoca post-eminesciană. la începutul secolului al XX-lea. fabula. prin cultul trecutului. 6 . Corbu. menit a imprima o anumită culoare locală cadrului acţiunii şi personajelor zugrăvite. erau trăsături esenţiale. „romantismul şi realismul aveau un punct de plecare comun: destrămarea orânduirii feudale…” Deosebirea dintre aceste două metode de creaţie constă în faptul că romanticii „vedeau în mediu mai mult un ornament. dar se vor altoi pe dimensiuni clasice indiscutabile. solitudinea şi peisajul nocturn. în limitele acesteia se remarcă şi existenţa altor metode de creaţie. epistola. va fi preluată de revista Sămănătorul. ea este o literatură angajată. în ţara noastră. Heliade-Rădulescu. satira. Grigore Alexandrescu. pentru educarea poporului sunt de atitudine romantică. Aşadar. deşi curentul realist se va constitui în literatura română abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.folcloric. însă. tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. care va promova o literatură inspirată din realităţile naţionale. În această ipostază romantismul se va îmbina cu iluminismul şi clasicismul. Cârlova. realiştii consideră mediul ca unul din momentele determinante ale operei literare”. pentru limba şi îmbogăţirea ei. Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Mureşanu. cum susţine academicianul H. Preocupările scriitorilor paşoptişti pentru istoria naţională. promovate de scriitorii perioadei. dar şi un scriitor romantic. considerat ultimul mare romantic european. Hrisoverghi. Astfel. ideea specificului naţional în cultura şi arta. în pofida orientărilor moderniste ale epocii. romantismul nu constituie singura caracteristică fundamentala a perioadei paşoptiste. limpezime. Romantismul. pusă în slujba idealului naţional. Bolintineanu. Principalele caracteristici ale romantismului românesc paşoptist rămân patriotismul şi lupta pentru realizarea idealului naţional. Russo. Totodată. o conştiinţă militară cetăţenească. tinând de rigoare. Faptul că literatura română a paşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutarilor ei ideatico-artistice. este un scriitor clasic prin cultivarea unor specii literare aparţinând acestui curent. Alexandrescu. anunşată de Dacia literară. adică în opera celor care au cultivat motivul ruinelor şi al mormintelor. aşa cum apare la scriitori ca Balcescu. V. Kogălniceanu. Orientarea spre înnoiri radicale. În acest context. întrucât reflectarea problemelor sociale şi satirizarea viciilor orânduirii feudale. tema trecerii timpului. cu un program bine definit. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară.

în care teme vechi precum iubirea. în sensul că este o poezie socială. conformă cu idealurile de libertate şi unire ce animau sufletele românilor de pretutindeni.Bolliac. La introducerea limbii naţionale în publică învăţătură. Se manifestă. în ansamblu. în istoria. La cea întâi 7 . două tendinţe de ordin cultural şi literar: deschiderea spre cultură şi literatura lumii.ale pământului şi ale tradiţiilor româneşti (Gh. Asachi. operele scriitorilor paşoptişti împletesc romantismul cu clasicismul. a elogiului realizărilor poporului (Gh. Ideea naţională poate fi considerată nucleul tematic al poeziei paşoptiste. Din punct de vedere compoziţional. moartea etc. Asachi. alături de evenimentele social-politice ale momentului. scriitorii ironizând cu severitate moravurile societăţii. al luptei.Bolliac. încrederea în valorile tradiţionale. nuanţată sub forma ataşamentului la valorile poporului. cu motivul conştiinţei sociale. într-un stil avântat. cu un limbaj adecvat înţelegerii de către marea masă de cititori. Ceea ce îi uneşte pe scriitorii paşoptişti este militantismul regăsit în creaţiile literare. O dimineaţă de Caraiman. natura şi folclorul românesc. care devin acum. cu exprimare directă a ideilor şi sentimentelor. C. iluminismul cu preromantismul. al revoluţiei etc. Poezia paşoptista pune bazele liricii moderne româneşti. Ea răspunde. de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare. Zburătorul). pentru dreptate socială.condamnând cu fermitate abuzurile si nedreptăţile manifestate în epocă. Acum se afirma cu putere spiritul naţional.al mormintelor. C. grandilocventă. I. teme predilecte ale poeţilor. se completează cu mediţatia asupra locului omului în istorie.Heliade-Rădulescu. Scriitorii devin conştienţi că literatura şi cultura română pot intra în universalitate doar prin valorificarea specificului nostru naţional. populare.Literatura paşoptistă Perioada premergătoare revoluţiei de la 1848 a însemnat inceputul poeziei noastre romantice. a surselor tematice si de exprimare pe care le oferă folclorul şi istoria naţională. fericirea. destinul. al ruinelor. care se constituie în adevarate manifeste pentru împlinirea unităţii şi independenţii naţionale. Se dezvoltă astfel o poezie retorică. adaptată la momentul istoric si chiar politic. alături de revenirea spre valorile morale şi artistice ale spiritualităţii româneşti. La patrie. direcţiilor şi principiilor formulate de Mihail Kogălniceanu în articolul “Introducţie” din primul număr al revistei Dacia literară. al creatoruluibard. Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor sociale constituie o altă caracteristică a literaturii paşoptiste. în general. declamativă.

Poezia lirică: pastelul (Vasile Cârlova.Heliade Rădulescu. cea religioasă ( I. Alexandrescu. Asachi. în care. asociând frumuseţile naturii mărturiilor unei istorii străvechi. G. Pentru a comunica dinamismul istoriei. Alexandrescu.Aşteptarea. D. Bolintineanu.si a folclorului. sau prin “Despot-Vodă”. Gr. Alexandrescu. In general. Deparateanu. poate cea mai complexă specie a a momentului. încercările „dramatice” ale epocii (multe dintre ele rămase nepublicate. în care micul provincial este satirizat într-o manieră ce-l precede pe Caragiale. Pasteluri). o dramă istorică. Vasile Alecsandri. prin “Iorgu de la Sadagura”. elegia (Vasile Cârlova. Alecsandri. o împletire de elemente epice. pe de o parte.Heliade-Rădulescu.Gh. Gr. lirice şi dramatice. Maniu. Aricescu. Baronzi. Asachi. Gh. Observăm astfel că poezia paşoptistă cultivă specii lirice şi epice. Dimitrie Bolintineanu. Legendele lui I. dar ele prezintă interes pentru istoria constituirii acestui gen în literatura română şi au meritul de a fi veritabile documente şi mărturii ale vremurilor trecute. Păstorul întristat.Asachi. D.Bolintineanu. la baza căreia stau studierea şi valorificarea istoriei. I. 8 . La Cozia.Legendele lui V. Dramaturgia este reprezentată de Vasile Alecsandri. reprezintă punctul de pornire a numeroaselor lucrări ce aparţin epocii şi tematicii paşoptiste.Bolintineanu. Asachi. poeţii şi-au ales drept modalitate de expresie artistică legenda – specie literară plină de patos şi de evocare. Acesta se adreseaza generaţiei sale. Candela) şi cea erotică ( Gh. Pelimon. chiar şi cele ale lui D. Dumitrescu. Un loc aparte în valorificarea tematicii istorice îl ocupă balada.Heliade-Rădulescu. sub forma satirei ( Gh. Alexandrescu. şi pentru a prezenta aspectele fundamentale ale unei epoci pline de nelinişte. pe de altă parte. purtau pecetea unei creaţii artistice. Satira. Halepliu. Înserare.Heliade-Rădulescu. D. aşa cum se observă în poezia “Un răsunet” a lui Andrei Mureşanu sau “Anul 1840” a lui Gr. Istrati. patetismul cu patriotismul şi cu valorile morale. sintetizând. scriitorul ironizând tendinţa de a imita Occidentul în ciclul “Chiritelor”.corabie românească). Bolintineanu etc. În unele opere se îmbină trăsături ale mai multor specii. V. ca şi cele ale lui D. I. dar şi cele ale lui N. Al. Umbra lui Mircea. Russo inaugurează în literatura română poemul în proză. Alexandrescu. I. Musca şi carul. exponent al conştiinţei colective. Alexandrescu. exprimau în mod vădit sentimentul naţional şi.Dochia şi Traian). C. O fată tânără pe patul morţii.Bolintineanu. Rodica). Cumătria cioarei. Cântarea dimineţii. poeţii devin cântăreţi ai trecutului glorios ( D. Soţie de modă) şi a fabulei (Gr.) sunt putţin valoroase din punct de vedere artistic. idila (Vasile Alecsandri. Visul. Iau avânt lirica filozofică ( I. Al. Ruinurile Tărgoviştii. Gh. Scopul omului). concomitent. Un alt pilon tematic îl reprezintă critica societăţii contemporane. Al. O noapte pe ruinele Târgoviştei). când s-a numit privighetoare). Se afirmă artistul-cetăţean. Câinele şi căţelul. C. pentru a atrage atenţia asupra meleagurilor patriei. Muma lui Ştefan cel Mare. Neculce (publicate în “O samă de cuvinte”).Duhului meu. Dorul. zbucium si măreţie. a prezentării trecutului ca model pentru prezent (Gr. O fată tânără pe patul morţii).

legenda (Vasile Alecsandri. s-a dus bătălia pentru o limbă unitară. literatura paşoptistă s-a dovedit a fi democratică. Satiră. Invăţământul. presa. Legenda rândunicăi). Paşoptismul literar s-a manifestat într-o juxtapunere de curente literare. fabula (Alexandru Donici. poemul (Vasile Alecsandri. meditaţia (Grigore Alexandrescu. Vasile Alecsandri. oda şi imnul (Vasile Cârlova. teatrul. Mircea şi solii). tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. snoava în versuri (Anton Pann. Duhului meu.în limitele necesităţilor impuse de dinamica socială şi culturală. Poezia epică: balada de inspiraţie folclorică (Ion Heliade-Rădulescu. Mihaida.Scriitorii de seamă au apărat principiul fonetic în ortografie şi. umanism. căpitan de plai). La Cozia. Scriitorii paşoptişti au avut vocaţia începuturilor şi.se infiinţează o viaţă artistică specific românească. ecletic. Legenda ciocârliei. ştiinţele cunosc o dezvoltare fără precedent. O noapte pe ruinele TărgoiHşteî). cu conştiinţă clară că existenţa acesteia e o condiţie pentru păstrarea identităţii naţionale. în descendenţa celui francez. Meditaţie. bazată pe tradiţia populară. educativă.conform personalităţii 9 . Per ansamblu. Dimitrie Bolintineanu. Doctrina literară. mesianism utopic şi naţional. Un răsunet). coexistând laolaltă elemente iluminişte cu cele de neoclasicism. În numele aceleiaşi specificităţi naţionale. toate in formele romantismului. Anatolida. mai multe tipuri de scriitură.creşte numărul revistelor şi al altor periodice.dar asta nu i-a impiedicat pe scriitori să aspire. Zburătorul). realism. Dan. Povestea vorbei). câta a fost. . Fabule). Deşteptarea României. Odă ostaşilor romani. se formează un public cititor. Visul. specii. Marşul oştirii romane. Anul 1848. Ion Heliade-Rădulescu. satira şi epistola (Grigore Alexandrescu. Vasile Alecsandri. se organizează biblioteci de literatură beletristică. epopeea (Ion Heliade-Rădulescu. ea având şi dificila sarcină de a forma un public. a avut un caracter hibrid. Grigore Alexandrescu. Traianida).al cărţilor tipărite în tiraje mari. au adoptat principiul împrumutului moderat. Umbra lui Mircea. naţională. Andrei Mureşanu. Dumbrava Roşie. Steluţa). Faptul că literatura româna a păşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutărilor ei ideatico-artistice. directii estetice si stiluri. Orientarea spre înnoiri radicale.Vasile Alecsandri. balada istorică (Dimitrie Bolintineanu. genuri. Hora Unirii. poate de aceea.Iau fiinţă societăţi culturale şi ştiinţifice.pronunţându-se în problema neologismelor. ia amploare mişcarea de culturalizare a maselor. ce începuse deja a se afirma ca un curent literar modern. Muma lui Ştefan cel Mare. disponibilitatea de a aborda mai multe domenii. de a-l modela conform idealurilor social-politice ale momentului. Epistolă generalului Florescu). literatura. Fabule.

"Colegiul Trei Ierarhi" si in Transilvania "Scoala Comerciala". se infiinteaza la Brasov in 1834 o scoala comerciala. in care si Simion Varnutiu si o scoala de medicina la Bucuresti din initiative lui Carol Davil. In aceasta parte a tarii. si inimile tuturor elevilor vechilor scoli romanesti erau pe atunci toate inflacarate de dorul tarii. amenintate sa ramana insa multa vreme o simpla declaratie de intentie: etatizarea scolii.fiecăruia. Odobescu. condusa din 1836 de George Baritiu. Un articol don “gazeta de Transilvania” din 20 mai 1841 fata de 962 de scoli maghiare. In genere. In Transilvania pe langa scoliile de la Blaj. cu 3 profesori. Învăţământul Pe taramul invatamantului. In 1856 se infinteaza Facultatea si o scoala de medicina la Iasi. la totalitate şi determinare. le-a caracterizat just activitatea: “Era putina stiinta cata se invata in acele scoli. care culmineaza cu infiintarea Universitatilor din Iasi (1860) si Bucuresti (1864). 10 . centru al romanismului. apar primele scoli specializate (Conservatorul). 353 nemtesti. Se pun bazele invatamantului gratuit. invatamantul romanesc cunoscuse o dezvoltare mai accentuata. fost elev la Sava. Tot la Brasov in 1850 incepe sa functioneze un gimnaziu. un doct dupa bancile inteligente zareau orce lucire a stintei printr-un prism de nationalitate. care se cere descoperit prin cuvânt. dezvoltarea invatamantului se continua in toate directiile. regulamentul organic enuntase o simpla declaratie de intenti. se numarau numai 298 de scoli romanesti. se infiinteaza scoli in sate si in provincii. prin straduinta carturarilor iluministi. In Tara Romaneasca "Colegiul Sfantul Sava". Reformele lui Cuza grabesc procesul de institutionalizare a invatamantului.la un frumos etern. graditia ciclurilor extinderea. scolile romanesti dinainte de 184 n-au putut fu pepiniere de savanti dale le au crescut oamen icu dragoste de patrie si simtul valorilor autentice. Trebuie mentionat ca in aceasta perioada numerosi tineri si-au facut studiile in strainatate centrul de atractie fiind Parisul. al istoriei si geografiei patriei. erau marginite si modeste programele lor is nimeni n-a putut iesi un erudite. cu convingerea că realitatea are un sens unic. Dupa 1848.

propaganda şarităţei cei adevărate şi care ne lipseşte cu totul. Editează. În 1844 publică în Foaie pentru minte. Nu va rămâne mult în armată. ai frăţiei şi ai libertăţii". şi domneavoastră veţi fi binecuvântaţi de generaţiile viitoare ca nişte adevăraţi apostoli ai misiei cereşti. 11 . Paris. "Biografia oamenilor mari scrisă de un om mic". am lăsat armata pentru litere. Mai târziu. recăsătorită ulterior cu stolnicul Petrache Peretz. Valentineanu. şi robia cade. la bătrâneţe. căci e căzută pe jumătate. poet liric protestatar. satiraţi. cum făcuse şi cu Gr. având colegi pe Constantin Telegescu şi pe Marin Serghiescu Naţionalu. ezar Bolliac s-a născut la 23 martie 1813 la Bucureşti în căsătoria dintre doctorul Anton Bogliako (Bogliaco). (. industrie. Alexandrescu. intră şi el în societatea secretă Frăţia (înfiinţată la 1843). Rădulescu şi C. viitori fruntaşi ai revoluţiei de la 1848. inimă şi literatură articolul Către scriitorii noştri în care îi îndeamnă pe literaţii română la angajare civică: "A trecut vremea Petrarcilor. Filipescu. acesta îl va ajuta să publice în ziarele sale.) Formaţi societăţi. puneţi în lucrare toate restorturile intelectuale şi morale. 23 martie 1813. de altfel.H. Din 1833 face parte din Societatea Filarmonică.H. Rădulescu. îl fac să fie anchetat şi închis cu ocazia conspiraţiei din 1840. declaraţi. care a avut grijă de creşterea şi educarea viitorului poet..Bucureşti. împreună cu Constantin G. Mai târziu. lăudaţi. şi îşi încetează definitiv apariţia în ianuarie 1837. Aristia. promotor al studiilor arheologice şi gazetar român. scriitorul se va auto-caracteriza: "Am lăsat şcoala pentru armată. pentru că îşi descoperă veleităţile literare. am lăsat literele pentru publicistică". 1836). scriţi.d. După ce a învăţat carte în casă cu învăţatul dascăl grec Neofit Duca. Bucureşti . revista Curiosul ("gazetă de literatură. în care Bolliac publică "câteva satiri politice care îl aruncară de mai multe ori în închisoare" (I. 25 februarie 1881) a fost unul dintre fruntaşii revoluţiei din 1848. domnilor poeţi! Veacu cere înaintare. În 1841 este surghiunit la schitul Poiana Mărului. Activitatea politică. paralelă cu cea literară. şi Zinca Kalamogdartis. agricultură şi noutăţi" .. În anul 1830 se înrolează cu gradul de iuncher în miliţia pământeană.G. având ca profesor pe I. înfiinţată de Ioan Câmpineanu. Publicaţia este însă interzisă după numărul patru. I. de unde nu avea să fie eliberat decât în toamna acelui an. a fost elev la Colegiul Sfântul Sava. 1859).Cezar Bolliac Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n. propaganda ideii cei mari. de origine (greco-)italiană.

mărturisesc că am respectat şi voi respecta proprietatea în temeiul căreia mă propune candidat de deputat şi viu să cer voturile proprietarilor. Apare volumul de lirice sociale şi protestatare Poezii umanitare (1866). continuare a Buciumului.Cezar Bolliac moare la Bucureşti în anul 1881. face o excursie arheologică. Episode de la revolution roumaine de 1821 şi revista Buciumul. fără a lipsi literatura. director fiind Cezar Bolliac. inimă şi literatură apare articolul Poezie (1846) în care accentul se pune pe misiunea poeziei sociale. este secretar al guvernului provizoriu. În 1857. În 1851 era unul din cei trei membrii ai comitetului Societăţii studenţilor români din Paris. Apare volumul Poezii nouă (1847). Trece prin Constantinopol şi ajunge la Paris spre sfârşitul anului 1850. Ocna. poetul fiind şi un pasionat în domeniu. poetul fiind influenţat de ideile programatice ale lui V. care are mai mult un caracter politic. Mă voi luptat totdeauna pentru întărirea proprietăţii. Carnavalul. În 1869. Frăţie". participând la toate acţiunile ei importante: este prezent la citirea proclamaţiei revoluţionare. care are ca subtitlu "Dreptate. membru în comisia pentru dezrobirea ţiganilor. "Scrisori"). ia drumul exilului. După 1857. 12 . Cu acestă ocazie publică în ziarul "Secolul" un fel de program politic rezumat: "De trebuie să mai spui şi aici ceea ce crez despre proprietate. ca să astup cu desăvârşire gura calomniei. ce s-a slăbit. Hugo. Apare Trompeta Carpaţilor (1865). să meargă gloată la Palat şi să ceară sancţionarea Constituţiunii" (Ion Ghica. Clăcaşul) şi de natură (O dimineaţă pe Caraiman. şi pentru întărirea religiei. fiind unul din premergătorii acestei ştiinţe în România. Sila. În 1858 întreprinde o nouă călătorie arheologică. cu problematică socială (Muncitorul. este însărcinat "să ridice tabacii şi mărginaţii şi tinerimea din Bucureşti. se întoarce pe la mijlocul verii lui 1857 şi este propus candidat de Ilfov al Divanului ad-hoc muntean. mai întâi în Ardeal. acesta schimbându-şi radical tonalitatea şi tematica poeziilor. În primăvara anului 1849 editează la Braşov ziarul politic Espatriatul. ce se clatină". După înfrângerea revoluţionarilor. Se stabileşte la Paris împreună cu majoritatea revoluţionarilor exilaţi. Volumul este scris în urma ideilor pe care le-a impus poetul în anii din urmă. apare la Paris poemul Domnul Tudor. vornic al capitalei. Este unul dintre fruntaşii revoluţiei de la 1848. În toamna lui 1849 trebuie însă să părăsească Transilvania (deoarece împreună cu Bălcescu i-a susţinut pe revoluţionarii unguri).Tot în revista Foaie pentru minte. O dimineaţă pe malul lacului). precum mă voi lupta şi pentru întărirea familiei. interdicţia de a veni în ţară îi este ridicată.

fiu al medelnicerului Ioniţă Cârlova. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I. cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu. nucleu al oştirii române moderne. este crescut de o soră a mamei. după mamă. După încercări de versificare în greceşte.Scrie poezia „Rugăciune”.d. 30 mai 1830. în aceeaşi gazetă. care deşi a scris doar cinci poezii a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu şi a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european.Scrie „Ruinurile Târgoviştei”. episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul). Craiova) a fost un poet şi ofiţer român.Revista ieşeană „Albina românească” reproduce poezia „Ruinurile Târgoviştei”. 1827. Buzău . la 8 mai 1850. de Anton Pann). unde va servi cu gradul de sublocotenent. 4 februarie 1809.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică. la 8 mai 1850. 1816. mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei. se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni – Dolj.A scris ’’Păstorul întristat’’. Scrie poezia „Înserarea”. A scris ’’Păstorul întristat’’. 13 . de Anton Pann). 1830. descendent al unei familii de boiernaşi (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintaşi pe Luca. 1828. a învăţat limba greacă şi limba franceză. care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduieşte mult pentru limba românească. publicată postum (1839) de Heliade. 18 septembrie 1831.Ia fiinţă miliţia naţională.” 1828. la stăruinţa lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română. tipărită la 20 martie 1830.A debutat cu o traducere după Hero şi Leandru a lui Musaios şi a poemului Zaire a lui Voltaire. căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu. 6 iulie 1830.S-a născut la Buzău Vasile Cârlova. la 29 iunie. 1827.E al treizecişitreilea dintre voluntarii angajaţi în miliţia naţională. 4 februarie 1809.După moartea timpurie a părinţilor.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică. la Craiova. cea atât de frumoasă subt pana lui. publicată în „Curierul Românesc”. fost ispravnic de Buzău. Are ca tovarăş de învăţătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu.Vasile Cârlova Vasile Cârlova (n.

Era urmaş al răzeşilor de pe Kogălnic. publicaţie nevinovată cu efecte modeste. în urma unei boli infecţioase. ministru de externe. om politic.Cuza. A jucat un rol important în Revoluţia de la 1848 şi în lupta pentru Unirea Principatelor Române.1831. gazetar şi scriitor român. Iaşi – d. Mihail Kogălniceanu. Personalitate fascinantă a epocii moderne. Mihail Kogalniceanu Mihail Kogălniceanu (n. scriitor. ministru. 18 septembrie 1831.Scrie „Marşul românilor” sau „Odă oştirei române cu ocazia înălţării steagului naţional”. prim-ministru şi. Kogălniceanu participă ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iaşi unde este chemat să se pronunţe în privinţa Unirii.Mihail Kogălniceanu a fost căsătorit cu Ecaterina Jora (1827-1907). Kogălniceanu a avut un rol hotărâtor în adoptarea unor reforme cruciale. A fost istoric. spirit pasionat şi comprehensiv. Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu. mai tarziu. în „Curierul Românesc”). A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iaşi.Vasile Cârlova a murit la Craiova. în acelaşi an a pregătit apariţia unei publicaţii de documentaţie istorică. versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum. redactează "Foaea sătească a prinţipatului Moldovei". Publicaţia a apărut în 1841. pe bună dreptate. În mai 1840 a anunţat apariţia a 6 tomuri din Letopiseţele Valahiei şi Moldaviei şi. Asta nu l-a împiedicat în niciun fel să facă studii strălucite în Franţa şi Germania. în Franţa. "N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume". intitulată „Arhiva românească”. în 1839. cel care se considera. 20 iunie 1891. apoi prim-ministru al României. în perioada 1863 – 1865. ziarist. „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”. Sfetnic al domnitorului Al. dar sigure. Mihai Kogălniceanu şi-a legat numele de actul proclamării independenţei de stat a României. La nouă ani de la Revoluţia din 1848. Paris) a fost un om politic. 6 septembrie 1817. afirma la Luneville.I. Ca ministru de externe al ţării în 1867 şi în perioada 1877–1878. 14 . În 1839. văduva colonelului Iorgu Scorţescu.

În 1840. 21 iulie 1821. dramaturg. În 1838 apar primele încercări literare în limba franceză: Zunarilla. În noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hârlău. membru fondator al Academiei Române. În anul următor s-a întors în ţară şi a ocupat un post în administraţie până în 1846. Împreună cu Costache Negruzzi a făcut o călătorie în Italia. urmând cursurile Facultăţii de Inginerie. I. printre care viitorul domn Al. personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.Vasile Alecsandri Date generale Vasile Alecsandri (n. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai târziu în ciclul Doine şi care sunt foarte strâns legate de modelul popular din care au luat naştere. rămânând cel mai rezistent compartiment al activităţii sale literare şi va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcţii tehnice: comedia străină şi drama istorică. ministru. om politic. În anul 1834. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iaşi şi şi-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. Les brigands. În 1837 s-a pregătit pentru un bacalaureat în ştiinţe. Marie. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini. 15 . a fost trimis la studii la Paris. Bacău — d. Serata. creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România. iar în februarie 1841. academician român. în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare. diplomat. folclorist. împreună cu alţi tineri boieri moldoveni. Le petit rameau. unde şia dat bacalaureatul în anul 1835. care a devenit motiv de inspiraţie pentru nuvela romantică Buchetiera de la Florenţa. ambele preluate după piese străine. Din 1842 datează importanta sa călătorie în munţii Moldovei. judeţul Iaşi) a fost un poet. Cinovnicul şi modista. Mirceşti. pe care nu a terminat-o. 22 august 1890. Cuza şi pictorul Ion Negulici.

devenită Academia Română. În anul 1867 este ales membru al Societăţii literare române. Russo. Strunga. Evoluţie şi tendinţe În 1843 apare. Opera. al cărui membru onorific a fost până la sfârşitul vieţii. Crai nou. Cu ocazia serbărilor de la Putna din 1871. Anglia şi Piemont pentru a pleda în scopul recunoaşterii Unirii. Kogălniceanu. Activitate culturală A fost unul dintre fruntaşii mişcării revoluţionare din Moldova. după moartea timpurie 1847.În 1844. În 1859 . Tatarul. Negri Dorinţele partidei naţionale din Moldova. îi dedică poezia Steluţa şi apoi întreg ciclul de poezii Lăcrămioare. Cuza ministru al afacerilor externe. D. principalul manifest al revoluţionarilor moldoveni. sora prietenului Costache Negri. Alexandrescu. va fi trimis în Franţa. Alecsandri şi Junimea În 1863 ia naştere la Iaşi societatea Junimea. Tot acum scrie poeziile Baba Cloanţa. Bolintineanu. în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul Doine şi lăcrimioare. Odobescu. intitulată mai târziu Deşteptarea României. comedie de rezistenţă în dramaturgia scriitorului. În 1854 . împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica scoate săptămânalul Propăşirea. în Albina Românească. M. Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890. Primeşte Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. prima poezie care va face parte din ciclul Doine şi lăcrămioare. de care se îndrăgosteşte şi căreia. Doina. după o lungă suferinţă. I. Al. fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti. poetul trimite două cântece care au însufleţit marea masă de oameni: Imn lui Ştefan cel Mare şi Imn religios cântat la serbarea junimei academice române. Negruzzi. dar şi muntenii Gr. redactând împreună cu Kogălniceanu şi C.Este numit de domnitorul Al. iar în 11 ianuarie se reprezintă piesa Iorgu de la Sadagura. 16 .Apare sub conducerea sa România literară. Al. Hora. revistă la care au colaborat moldovenii C. În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mânjina o cunoaşte pe Elena. În 1848 scrie poezia Către români.

Aceasta va fi urmată de Chiriţa în provincie (1852). când psihologia romantică pătrunde mai adânc. După 1840. Marile convulsii istorice modelate de marile modele culturale imprimă începuturilor poeziei româneşti o configuraţie dialogică. iniţial.. iar pe de altă parte tentaţia de a imprima acestei mişcări de emancipare o ordine. dar. viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor. poezia Hora Unirii. Mihu Copilul. Acest romantism tipic. poetul începe să sufere de ceea ce s-a numit <<sentimentul incomplenitudinii. transfigurate în aşa zisele universuri compensative: revoltă. Blestemul. Şerb sărac. în gustul contrastelor tragice născute de interacţiunea dintre epoci.În 1852 apare volumul Poezii poporale. tipic romantice.În 1850. Debutul său stă sub semnul unui romantism tipic. Heliade. mereu. se poate observa începând cu prozele călătoriei în Africa şi terminând cu expresia artistică matură din pasteluri şi din unele legende. iar mai apoi în luciditatea interogării lumii. Balade (Cântice bătrâneşti). caracteristic literaturii române din perioada paşoptistă. care nu putea fi găsită decât în marile modele ale literaturii clasice. în aceeaşi măsură. V. aşa-zisă de limpezire. Chiriţa în voiagiu (1864) şi Chiriţa în balon (1874). publică în revista Bucovina poeziile populare Toma Alimoş. Mioara. o coerenţă. mai ales) de a împăca elementele în <<sfadă>>. adică în încercarea de a obiectiva viziunea şi mijloacele artistice. Vasile Alecsandri se întoarce în ţară. Victor Hugo etc). are în literatura lui Alecsandri cea mai înaltă măsură în Balta albă şi în Deşteptarea României şi. stă voinţă (la Grigore Alexandrescu. Pe de-o parte revolta şi idealurile. La Teatrul Naţional se joacă Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă. În 1856 apare în Steaua Dunării. suferă de teama de dezordine în lumea fizică şi morală. Doine şi lăcrimioare) dar şi al unei necruţătoare critici a ridicolului social în piesa Iorgu de la Sadagura sau în ciclul "Chiriţelor". printr-o seninătate a înţelegerii care îl apropie de clasicism. 17 . cu o viziune în general romantică. sentimente ale individualului raportat la lume. erotică. Adunate şi îndreptate de d. după o absenţă de aproape doi ani. construite pe marile modele ale literaturii occidentale (Lamartine. O a doua etapă. revista lui Kogălniceanu. de cele mai multe ori se prelungeşte prin unele texte până după Unire. un treaz sentiment al ordinei. de ruptura dintre ele. liric (Buchetiera de la Florenţa. Haosul îi provoacă viziuni negre. de obiectivare a viziunii şi a mijloacelor artistice. Începe sa lucreze la ciclul Chiriţelor cu Chiriţa în Iaşi.Alecsandri începe să publice pasteluri în 1868. Alecsandri. entuziast.Cea de-a treia etapă îl face să revină spre teatru. Lângă senzaţia de axfisie şi dorinţa de expansiune stă. în diverse numere ale Convorbirilor literare.

meditaţii romantice. Rămâne orfan şi sărac.). cu prietenul Ion Ghica). Uimeşte pe toţi prin talentul său poetic. În ultimii 25 de ani de viaţă a fost marcat de alienare mintală. care-i va publica prima poezie Miezul nopţii în Curierul Românesc. 18 . Tonul este extraordinar de fantastic si umoristic. sub influenţa lui Lamartine. dar a demisionat (1837). el va fi intunecat numai de stralucirea succesului lui Alecsandri si de energia si noutatea lui Eminescu. este elev la pensionul Sfântul Sava. în mahalaua Lemnului. Lixandrescu. fiind coleg cu Ion Ghica.a. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. a fost ofiţer. Ajuns la Bucuresti.d. în care adevărul e mascat. Dreptatea leului. mai întâi. A ocupat funcţii mărunte. Poezia sa a fost influenţată de ideile care au pregătit revoluţia din 1848. Va sta şi acasă la Heliade. E ultimul fabulist autentic din literatura română. A murit sărac la Bucureşti în anul 1885. Activitate literara Profunditatea cugetarilor si expunerea lor prin imagini noi si impresionante fac ca Alexandrescu sa fie in adevaratul sens al cuvantului cel mai mare poet din epoca dintre 1830-1848. A debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus de Ion Heliade Rădulescu. urmată de elegia Adio la Târgovişte. Învaţă greaca şi franceza. lăsându-ne vreo 40 de fabule. din cauza cenzurii autorităţilor (Câinele şi căţelul. S-a născut la Târgovişte. în anul 1810. superior si lui Heliade si tuturor celorlalti poeti. dar de mic e deştept. O vreme. Vulpea liberală s.Grigore Alexandrescu Date generale Grigore Alexandrescu (n. Din pricina unor scrieri (Anul 1840 şi Lebăda şi puii corbului) este întemniţat. fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Face cunoştinţă cu Heliade. 22 februarie 1810 Târgovişte.25 noiembrie 1885 Bucureşti) a fost un poet şi fabulist român. Poetul liric scrie. Boul şi viţelul. cu o memorie extraordinară. Cea mai reuşită este Umbra lui Mircea la Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia.

Apreciere critică: . Popovici) -Poezii:Trecutul..Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola. La manastirea Dealului Umbra lui Mircea.. meditaţia şi satira. La Cozia Rasaritul lunii. C.." ( D. A tradus din Lamartine şi Byron. Alexandrescu este incontenstabil cel mai de seamă fabulist al nostru. Satira Duhului meu Razbunarea soarecilor sau moartea lui Sion -Fabule:Ciinele si catelul Ciinele si magarul Corbii si barza Cucul -Epigrame:Un osandit la moarte pentru o vina mare Celui ce scria ca poezia este o boala nelecuita Dlui *** Poezii populareCantec vechi Cantece de peste Olt Cantecul Jianului -Proza:Memorial de calatorie Cozia Bistrita 19 . La Tismana Anul 1840 Ucigasul fara voie -Epistole si satire: Epistola Dlui I.

tânărul nu se trudi prea mult să intre în graţiile principelui. apoi subprefect. precum Grigore Alexandrescu. la rangul de pitar. În acel timp se formase în Bucureşti Asociaţia literară. I. a adoptat rapid mentalitatea de carbonar. 1819 [sau 1825 după alte surse]. sprijinită de fraţii Alexandru şi Ştefan Golescu care îl trimiseră pe la sfârşitul anului 1845 pe 20 . sat aproape de Bucureşti. diplomat. a venit în ţară din Ohrida. Ienache. acesta îşi făcu în Valahia o situaţie acceptabilă. de André Chénier. Caragiale. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morţii". om politic. participant la Revoluţia de la 1848. în 1843 . a jucat. La fel ca alţi paşoptişti. şi a fost publicat în "Curierul de ambe sexe".Dimitrie Bolintineanu Dimitrie Bolintineanu (n. 20 august 1872. Cooptat în Frăţia şi în Asociaţia literară. în 1844. părintele lui. Se susţine de timpuriu. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". tânărul a fost crescut de rude mai avute. prin slujbe funcţionăreşti. o avere care să-l scutească de griji. Bucureşti) a fost un poet român. Dimitrie. Poemul "O fată tânără pe patul morţii" era o imitaţie după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră").secretar la departamentul „pricinilor suditeşti". Bolintin-Vale — d. Ienache Cosmad. L. Mihai Eminescu. Orfan de ambii părinţi încă din 1831. Arendaş. Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine. probabil. e ridicat. Printr-un misterios concurs de împrejurări. cu reşedinţa la Bolintin. el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut. mic proprietar. prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (şi invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii). În 1841 era copist la Secretariatul de Stat. un rol decisiv. În puţini ani ai tatălui său.

descriindu-le toate în publicaţiuni diverse.căzând revoluţia . 21 .A. până în aprile.. Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Era o foaie mică. Dacă C. sunt înfiinţate primele şcoli la românii macedoneni. Plecat la Paris în 1845. apoi la Constantinopol şi. în februarie 1848. pe potriva modelului francez . îl „mirosise" şi. refuzându-i paşaportul pentru Moldova. In prima jumătate a anului 1870. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice şi al progresului social". Ar fi avut. Când aceasta izbucni la Paris. În aprilie este organizată.Le Peuple souverain. acela de a stabili contacte cu revoluţionarii din Bucovina. În 1871. dar Poarta nu i-a permis intrarea în ţară. dar . Întorcându-se în ţară la 1859. Ion Manu. A. Conjuraţii îi dădură un rol de prim-ordin. Pensia pe care o primea intra în buzunarele creditorilor. poate.. Dimitrie Bolintineanu călătoreşte la Paris. Macedonia. a. Nu trăieşte decât pentru Revoluţia pe care o presimte. la Paris ca să-şi continue studiile întrerupte. care cuprind adesea pagini pline de interes şi scrise cu multă căldură. e silit să-şi întrerupă munca. Colaborează. la Românul. A. Grav bolnav. Şi la 1848 revoluţia a adus o explozie gazetărească. "Pruncul român". Siria. reveni în ţară şi redactă împreună cu Nicolae Bălcescu.a fost exilat şi se duse în Transilvania. I se reeditează câteva dintre biografiile istorice. culte şi instrucţiune publică. o loterie cu obiecte personale ale lui Bolintineanu. în sfârşit. iar atunci a făcut călătorii prin Palestina. îl ameninţase cu un arest la „mănăstire". boala lui Bolintineanu se agravează. Edgar Quinet şi Adam Mickiewicz. parte de el. de patru pagini. Izbucnind revoluţia din 1848. Aga poliţiei. Egipt.Bolintineanu la Paris. ale lui Costache Negri şi ale lui V. audiază şi el cursurile lui Jules Michelet. Rosetti. lui C. Tipăreşte culegerea de satire Menadele şi volumul de poezii Plângerile României. cu o bursă din partea Asociaţiei literare. intră în politică şi deveni ministru de externe. Prin stăruinţele lui. Poetul este sărac. Este înmormântat la Bolintinul din Vale. Oficialitatea refuză să-i acorde ajutor. tinerii studioşi hotărâră să se întoarcă în ţară. ceea ce poetul nu putu să facă. dacă nu izbucnea revoluţia. cu doar două coloane pe fiecare faţă. Cezar Bolliac ş. Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iaşi. "Poporul suveran". imediat după izbândă. dar redactorul şef avea proiecte mari. Rosetti scosese. Urechia. din iniţiativa lui George Sion.

Se stabileşte la Iaşi. Este autorul volumului Cântarea României. cu un deosebit simţ al dreptăţii şi al egalităţii. printre care şi Nicolae Bălcescu. • 1845 . vor deveni material etnopsihologic pentru celebra Piatra Teiului. tipărit anonim. fiul lui Iancu Rusu. ideologul mişcării revoluţionare de la 1848 din Moldova. nereuşind.Se întoarce în Moldova. probabil la moşia de la Negrişoasa. Odobescu. a fost condamnat la moarte.†5 februarie 1859) a fost poet. îşi continuă studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lânga Geneva. unde tatăl său arendase nişte pământuri. 17 martie 1819 .Tânărul Russo scrie poemele La mort d'Alibaud şi Epitaphe d'Alibaud în limba franceză. Impresionat de locuri şi de locuitori. Louis Alibaud fusese un tânăr care a întreprins un atentat împotriva regelui Ludovic Filip.Rămas orfan de mamă. Negri. intrând în contact cu frumuseţea folclorului. a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române. Fără a revendica vreodată explicit această operă. Copilǎria şi-a petrecut-o la ţară. Acestea toate. în urma unor dezacorduri cu familia. S-a născut în familia unui boier de viţă veche. Pe băncile institutului scrie primele sale încercări literare. călătorii şi impresii. în Basarabia. Prodăneştii Vechi. • 1840 . unde învaţă limbile franceză şi germană. face cunoştinţă cu mai mulţi intelectuali progresişti munteni. un liberal în gândire. la Institutul lui François Naville de la Vernier. De pe acum. După studiile din Elveţia. ideolog al generaţiei de la 1848. mai apoi. în ţinutul Bistriţei. o Scrie Studie naţionale. dar cu o situaţie socială relativ modestă. lucrare apărută postum sub îngrijirea lui V. Împreună cu Alecsandri întreprind o călătorie în ţinuturile Neamţului. • 1839 . dar. prozator.Se naşte Alecu Russo (numele vechi este Rusul sau Rusu). Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză şi au apărut postum în traducerea lui Alecsandri. • 1836 . eseist. proprietar de pământuri într-un sat pe valea Bâcului. Russo se dovedeşte un revoltat. Chişinău .Alecu Russo Alecu Russo (*17 martie 1819.Este trimis de către tatăl său (mama îi murise în acest an în urma epidemiei de holeră) în Elveţia. fiind. cu peisajul românesc.Domnitorul Mihail Sturdza îi încredinţează un post de funcţionar la Tribunalul districtual de la Piatra Neamţ. Alecu Russo scrie Iaşii şi locuitorii lui la 1848 (în franceză). o La Mânjina. Alecsandri. • 1829 . • 1841 .Alecu Russo scrie piesele Băcălia ambiţioasă şi Jicnicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Naţional. Pe la 1829 o cumplită epidemie de holeră i-a secerat familia. în mijlocul ţăranilor. Alecu Russo e trimis de parintele său la studii în Elveţia. moşia lui C. memorialist şi critic literar român (originar din Basarabia). • 22 .

o În urma reprezentării comediei Jicnicerul Vadră. publică în Zimbrul scrierea Studie moldoveană sub pseudonimul Terenţie Hora.. aş călători pe toate malurile româneşti şi aş culege limba“. ţinând seama de tradiţie: „Dacă este ca neamul român să aibă şi el o limbă şi o literatură. fără a fi potrivnic influenţelor apusene. în urma eşecului acesteia. Ziarul unui exilat politic la 1846. 23 . în curgerea vremurilor. înverşunat critic al „restauratorilor“ limbii. O simţire tot atât de aleasă pe cât de puternică. Cântarea României (versiune franceză): „Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea intitulată «Cântarea României» . Alecsandri. Adept al unui conservatorism literar şi lingvistic. scrie jurnalul Soveja. Alecu Russo publică în România literară a lui Vasile Alecsandri Cugetări. cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloşilor timpului de faţă şi cu perspective limpezi deschise asupra viitorului.Participă la mişcarea revoluţionară din Moldova alături de V. aş culege mitologia română. publicate postum în Foaia societăţii pentru literatură şi cultură română din Bucovina. spiritul public va părăsi căile pedanţilor şi se va îndrepta la izvorul adevărat: la tradiţiile şi la obiceiurile pământului. de aş fi gramatic. pentru ca apoi să se stabilească la Paris. Odobescu. în toată vitejia şi durerea ce cuprinde. • 1847 . «ţara cea dragă».Apare în România Viitoare. • 1850 . pentru întâia oară se caută în desfăşurarea venimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ (Nicolae Iorga).Se reprezintă la Iaşi Băcălia ambiţioasă şi. publicat postum de Al. şi nimeni. + • 1851 .Se întoarce în ţară. al latiniştilor şi al „ardelenismului“.1846 . Poezia populară devine o operă fundamentală de cercetare a folclorului. apoi.După o absenţă mai lungă în publicistică. şi de aş fi poet. o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranţe dau acestei scurte bucăţi o valoare pe care unii n-au atins-o şi n-o ating. o După încercarea lui Negruzzi din 1840. Alecu Russo vede evoluţia limbii şi a literaturii române cu o cumpănită gândire. şi în acelaşi timp. E o scurtă ochire asupra trecutului ţării.. revistă politică a românilor exilaţi la Paris. Alecu Russo este surghiunit la Mănăstirea Soveja. unde sunt ascunse încă şi formele şi stilul. • o Apare în România literară a lui Alecsandri Cântarea României (versiunea românească). aş străbate prin toate bordeiele să descopăr o amintire sau o rugină de armă.Scrie articolele Poezia populară şi Decebal şi Ştefan cel Mare. • 1848 . Jicnicerul Vadră. Apare în Albina Românească articolul Critica criticii. care-i frumoasă ca şi cea latină şi greacă. un studiu programatic în spiritul Introducţiunii de la Dacia literară. Russo pribegeşte mai întâi în Ardeal. n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia şi îmbărbăta maica în suferinţă. + • 1855 . de aş fi istoric.

Ion Heliade Rădulescu învaţă limba greacă. prozator. învaţă româneşte după cărţile populare. După obiceiul şi în spiritul vremii. filolog şi om politic român.H. În 1846. prin 1814 însuşi Naum Râmniceanu ia fost dascăl. el devine elevul lui Gh. pe care o şi traduce. editor. oricât de ambiţioase. fiul lui Ilie Rădulescu şi al Eufrosinei Danielopol. în Moldova). istorice. critic. înainte de a învăţa să citească româneşte din lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C. În 1818. întemeietor al presei din Ţara Românească: Curierul Românesc (1829) şi Curierul de ambe sexe (1837). menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare. căruia îi va urma la conducerea şcolii de la "Sf. 1815/1818 – Frecventează Şcoala grecească de la Schitu Măgureanu. considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă. Târgovişte — d. 6 ianuarie 1802. după retragerea acestuia. filozofice ale tuturor timpurilor.Radulescu Date generale Ion Heliade-Rădulescu (n.I. membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte. 27 aprilie 1872. iar greceşte cu dascălul Alexe. cunoaşte poezia lui Hristopulos. ce depăşea cu mult chiar puterile unei generaţii. Ajuns la Bucureşti. Lazăr. Heliade propune planul unei "biblioteci universale". "Societatea Filarmonică" (din 1833). Lazăr la Colegiul Sfântul Sava. Bucureşti) a fost un scriitor.Sava". întreprindere uriaşă. poet la mare modă. tipograf. 24 . 6 ianuarie 1802 – Se naşte la Târgovişte. 1822/1829 – Devine succesorul lui Gh. Negruzzi. poet. Este membru activ al asociaţilor culturale din epocă: "Societatea Literară" (din 1827).

etc. capodopera sa literară. Proză cu conţinut satiric şi pamfletar. de declamaţie şi de literatură care avea rostul de a pregăti actori profesionişti.m.Apare Gazeta Teatrului Naţional. prima gazetă în limba română din Principate. înfiinţarea unui teatru naţional. Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul eroic Anatolida sau Omul şi forţele. realizat fragmentar. a cultivat meditaţia cu motive preromantice. imitaţii şi prelucrări din clasici ai literaturii universale (Boileau. susţine simplificarea alfabetului chirilic. Dante Aligheri. Domnul Sărsăilă autorul. Traduse şi alăturate cu alte bucăţi originale din D. 1835 –Publică traducerea comediei Amfitrion de Molière. elegia Dragele mele umbre.Fondator al Societăţii Filarmonice (1833). 1830 – Apare volumul Meditaţii poetice dintr-ale lui A.H. în care autorul se dovedeşte un reformator la domeniul limbii. 1834 – Este director al Şcolii de muzică vocală. satira şi fabula politică. difuzate prin librăria românească a lui Iosif Romanov. din iniţiativa sa şi a lui Dinicu Golescu. I.. Goethe. Ion Câmpineanu şi C. Conu Drăgan şi cuconiţa Drăgana. Aristia. de traduceri şi de opere originale. Aici. lamartiniene O noapte pe ruinele Târgoviştei. supliment săptămânal al Curierului românesc Activitate Fondator al unor reviste.Apare.)Teoretician şi îndrumător literar în Regulile sau gramatica poeziei. în maniera fiziologilor. 1836 – Îşi adună toate producţia literară în volumul Culegeri din scrierile lui I.a. în subredacţia lui Heliade şi a lui Florian Aaron. Muzeul Naţional. 1828 – Apare la Sibiu Gramatica Românească.Implicat în evenimentele de la 1848 (a participat la redactarea Proclamaţiei de la Islaz. 25 . membru în guvernul provizoriu. de Lamartine. 8 aprilie – Apare Curierul românesc.1827 – Apare Societatea literară. Eliad. fonetismul ortografic. dar şi Gazeta Teatrului Naţional. care promova ideile iluministe: răspândirea şcolii româneşti. printre care cea mai importantă este considerată a fi Curierul românesc de ambe sexe publicată începând cu 1829. primul ziar apărut în Ţara Românească. La Fontaine. Rădulescu. Eliad de proze şi de poezie. Byron ş. poeziile originale sunt: 1833 – Apare Societatea Filarmonică la iniţiativa lui I. publicarea de gazete. 1829. mitul popular Sburătorul. Muzeul naţional. împrumutarea neologismelor din latină şi din limbile romanice. Este autor a numeroase traduceri. Heliade citeşte din traducerile sale din Lamartine.d.

Membru fondator al Societăţii Academice Române (Academia Română) şi primul preşedinte al acesteia (1867 .1870). care se bucurau de success. Heliade-Radulescu in Tara Romaneasca. iar greutatile economice. Primul spectacol are loc in inlimba romana la Iasi. Cu prilejul spectacolului de la Bucuresti. Atmosfera era neprielnica. Preocupări de natură filosofică şi religioasă de inspiraţie gnostică (Biblicele." In anul 1840. In plus concurenta trupelor straine. 26 . nevinovat si bolnav de strans… Si unde avea trebuinta de buna cautare de.abia ivindu-se si-a starnit in cap o droaie de dusmani.A militat pentru unificarea limbii române literare (Gramatica românească). Asachi in Moldova si lui I. frumusel. Costache Negruzzi scria in 1838 ca: “Sarmanul teatru. Echilibru între antiteze). el seamana cu pruncul mic. Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu. Teatrul Pasoptismul a acordat teatrului o imensa pretuire scotand-ul un mijloc dintre cele mai eficiente depromovare a valorilor positive de conduita si moralitate. Se dezvolta teatrul datorita activitatii lui Ghe. care au pus bazele repertoriului dramatic original romanesc. strajnici si puternici. pareau de neinvins. de educatie estetica si perfectionarea limbii. era un obstacol greu de trecut. dar un teatru romanesc pe baze profesionale n-a putut fi insa intemeiat in aceasta epoca(epoca sau perioada pasoptista). Iancu Vacarescu a scris un Prolog in care sintetiza conceptia pasoptistilor despre teatru: "V-am dat teatrul/ Vi-l paziti ca pe-un lacas de muze/ Cu el curand veti fi vestiti/ Prin vesti departe duse/ In el naravuri indreptati/ Dati ascutimi la minte/ Podoabe limbii voastre dati/ Cu romanesti cuvinte.” In ciuda imprejurarilor teatrul i-a totusi avant in perioada 1840-1860. 1828). 1858. in 1816. la conducerea Teatrului National din Iasi au venit Vasile Alecsandri. iar la Bucuresti in 1819.

Nevoia unui mijloc de a se răspândi mai repede ştirile despre întâmplările din ţară şi din străinătate se simţise de mult. Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu. ştiri politice. îşi face o datorie să reproducă din confratele moldovean "Albina românească" a lui Asachi. Curierul românesc devine ecoul întregii mişcări literare din ţară. Cel dintai care a schitat un program teoretic avand ca scop modernizarea literaturii romane a fost Ion Heliade Radulescu. încet. culturale. pentru că au cristalizat şi au dat coerenţă tendinţelor fundamentale ale epocii. revista in limba romana. mai ales franceze. gazetă care pune bazele presei româneşti. care a obţinut aprobarea apariţiei gazetei. pe la finele secolului XVIII şi în primii ani ai secolului XIX. literare şi mai târziu să 27 . El este fondatorul Curierului romanesc .Este prima gazetă românească cu periodicitate constantă şi cu apariţie îndelungată. comandantul armatelor ruseşti. Încet. În Principatele Române.germane şi greceşti.Curierul românesc Articolele programatice ale unui curent sau ale unei mişcări literare au avut întotdeauna o importanţă majoră. începuse să pătrundă diferite ziare străine. aparuta pe 8 aprilie 1829.

Prin Curierul romanesc. Genilie ş. Aceasta o spune în no. Ion Voinescu. În Curier “urmărim progresul şcolilor prin dări de seamă la finele anului şi prin discursurile ţinute la diferite ocazii”. Costache Aristia. Cezar Bolliac. prin 28 .inceputurile presei romanesti se datoreaza unei personalitati curioase. Asadar. după bătrânul Iancu Văcărescu. Grigore Alexandrescu.a. I. Spiritul lui se îmbogăţeşte prin citiri variate şi o sumă de idei culturale şi literare se răspândesc în public. Baronzi. Viişoreanu. mai ales în Valahia. încet. 93 din anul 1842: "Această foaie a fost înainte mergătoare şi ferice vestitoare a aşezămintelor celor noi şi progresive ce am dobândit. În el se găsesc coloane deschise. K. Heliade se formează încet. Marea influenta pe care el a avut-o asupra scriitorilor epocii s-a exercitat mai ales prin articolele sale teoretice publicate in ziarul Curierul romanesc. el o vede acum cu un rol mare. El devine o personalitate şi în locul rolului modest ce socotea la început că are foaia sa. Ne face cunoscute foile literare ce apar în vremea aceasta. iar alţii ilustrându-se mai târziu prin lucrări de valoare. Ion Catina. Caragiale. În Curier se naşte critica literară în literatura română. Costache Bălăcescu. în care se apreciază valoarea scriitorilor şi a celor ce publică scrierile lor în diferite broşuri. G. Curierul românesc ne ţine la curent cu tot ce se publică în limba română. precursor cu pusee de talent adevarat: Ion Heliade Radulescu. pe lângă foile proprii ale lui Heliade: "Gazeta Teatrului" (1835) şi "Curierul de ambe sexe" (1836). Ea se înfăţişează prin mici notiţe. cum este "Foaia ştiinţifică şi literară de la Iaşi" şi "Magazin istoric" din Bucureşti.facă acelaşi lucru faţă de ziarele din Braşov ale lui Bariţiu: "Gazeta de Transilvania" şi "Foaia literară". limba ei a crescut dimpreună cu cunoştinţele naţiei şi colecţia perioadelor sale poate fi cel mai îndestulător ajutor la istoria literaturii noastre". unii din ei rămaşi necunoscuţi. În el vedem naşterea şi primii paşi ai teatrului românesc.

Dacia Literară 29 .care autorul a indemnat in primul rand la scris si mai putin la spirit critic. Dimitrie Bolintineanu. Datorita insa atmosferei create de indemnurile sale a fost posibil debutul. Cezar Bolliac. intre 1830 si 1840 a unei intregi generatii. Grigore Alexandrescu. din care s-au remarcat Vasile Carlova.

La data apariţiei periodicului. o explicitează. Curentul acesta exista de fapt. Albina românească. inimă şi literatură un accent menit a-i preciza pe deplin conţinutul şi a-i determina pentru câteva decenii întreaga evoluţie. unul dintre principalele momente de referinţă. P. I-am şi menţionat unii dintre constituenţi. mai modern în concepţii decât Asachi. şi. les moeurs et la langue des Cigains. Romanische oder Wallachische Sprahe und Literatur. Alăuta românească. în limbile germană şi franceză: Moldau und Wallachei. Kogălniceanu devine noul emul moldovean al lui Heliade Rădulescu. mai ales. Înapoiat. de la studii (Luneville. În 1843 va începe să funcţioneze ca profesor de istorie la Academia Mihăileană. Foaie pentru minte. Negruzzi. tocmai creativitatea autohtonă era. Dacia literara ne apare astăzi asemenea unui izvor care. de la Moldavie et des Valaques transdanubiens (apărute toate în 1837). în carele. Kogălniceanu nu respingea traducerile din principiu (a tradus el însuşi). Câmpeanu) Teatrul Naţional din laşi. va întemeia tipografie. tacit. îşi propunea a se “îndeletnici cu producţiile româneşti fie din orice parte a Daciei. Mai energic şi. În concepţia lui era legitim a traduce şi adapta oricât. Însuşindu-si romantismul cu implicaţii luministe inerent creaţiei promovate de publicaţiile anterior apărute. Histoire de la Walachie. nu trebuia tălmăcit orice. Inserând în cuprinsul ei. deschizându-şi cursul cu celebra lecţie în care înălţa un elogiu vibrant trecutului naţional eroic. M. în afară de revistele sale. fieştecare cu ideile sale. semnată de “redactorul raspunzător". Declarându-se hotărâtă a depaşi regionalismul publicaţiilor de cultură existente. Berlin). generează un fluviu. nu numai culturale. “Ţălul" noii publicaţii fiind “realizaţia dorinţii ca românii să aibă o limbă şi o literatură pentru toţi". Dacia literara i-a imprimat un caracter naţional explicit. ca într-o oglindă.Apariţa în 1840 a revistei “Dacia literara” a înscris în istoria literaturii şi a întregii culturii româneşti un nou moment. Or. el preia în iulie. va conduce (împreună cu Alecsandri. dar considera că acestea nu trebuiau să covârşească literatura originală. stimulând creaţia originală şi stăvilind “mania traducţiilor". almanahuri. şi Introducţia din primul număr. Ideea conducătoare a programului Daciei literare e rezumată chiar în titlul revistei. Până la Kogălniceanu s-a scris în spirit naţional aşa cum se vorbeşte în proză (nu numai de către Monsieur Jourdain): fără conştientizarea faptului. Esquisse sur I'histoire. era normal ca ea să cultive “duhul naţional". în 1838. în orice caz. însă nu în detrimentul creativităţii autohtone. însă nedeclarat. cu limba sa. C. 30 . alături de “compunerile originale a redacţiei şi conlucrătorilor săi". încercand s-o învioreze.M. îndeosebi piese de teatru.1891) avea 23 de ani şi publicase trei lucrări istorice. MIHAIL KOGĂLNICEANU (6.18172. indiferent de calitate. Din 1840 va dirija o seamă de alte publicaţii. pe care începe să-l eclipseze. calendare. se vor vedea scriitori moldoveni. Kogălniceanu a formulat ceea ce toţi patrioţii gândeau şi simţeau. munteni. în acel moment. ardeleni. numai să fie bune". bucovineni. adunând pâraiele din jur. bănăţeni. ca urmare. Prin orientarea dată de el. Dacia literară se voia o “foaie românească" şi.11. prin semnalarea scrierilor de inspiraţie manifest patriotică editate înainte de 1840. în care va edita. Din paginile ei porneşte aşa numitul de Ibrailea un “curent poporan şi istoric". Cu toate că a apărut doar în trei numere. “cele mai bune scrieri originale ce va găsi în deosebitele jurnaluri româneşti".7. cu tipul său”. acest periodic a dat mişcării literare impulsionate de Curierul românesc. revista avea să devină “un repertoriu general al literaturii româneşti. asupra căruia dobândeşte un tot mai vădit ascendent.

ca şi de Albina românească şi de Foaia. Foaie pentru minte. lui Barium. Apariţia Daciei literare a fost salutata cu entuziasm de Curierul românesc (specificându-se că. fără să avem pentru aceasta trebuinţa să ne împrumutăm la alte naţii. pe toţi scriitorii şi cărturarii de seamă. frumoasele noastre ţări sunt destul de mari.) mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi în limba românească. Arhiva românească (3 vol. Promovarea spiritului naţional fiind crezul întregii sale vieţi. tot atât de vibrant. trebuie să sporim în bine (. obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris. Arhiva romdneasca a. semnificativ. după interzicerea Daciei literare. pentru că omoară în noi duhul naţional (. 1841. Tot atât de elocvent se declară spiritul călăuzitor al publicaţiei şi sub alte generice.. Colaborează şi Alexandrescu (Anul 1840). trebuie să ne cunoaştem solia ce Dumnezeu nea dat. Consecutiv. 1845-1852. Negruzzi. critică literară... Kogălnicenu şi l-a afirmat. În . Baritiu. din toate provinciile româneşti.1851).. şi încă şi acelea de-ar fi bune! Traducţiile însă nu fac o literatură". trebuie să ne ţinem. Dar. ameninţată: “Dorul imitaţiei s-a facut la noi o manie primejdioasă. H: Cronicile României. Alecsandri." Imediat dupa . în amintitul « Cuvânt » pentru deschiderea cursului de istorie naţională — îndrumatorul de conştiinţe reformulează repetat.. periodicele scoase de Kogălniceanu. Să ne ţinem de obiceiurile strămoşeşti — atât cât nu sunt împotriva dreptei cugetări".). ed. materia e distribuită în patru compartimente: literatura originală inedită. sub care apar nuvele şi articole de Negruzzi. 1872-1874).. Dar ce folos! Că sunt numai traducţii din alte limbi. trebuie să fim vrednici de bunătăţile ce cerul ni-au dăruit în atâta îmbelşugare.introducţiile" la aceste publicaţii — şi. 31 . în chip firesc. 1840. fost luata ca model de către N. Albina românească. Cu un sentiment de mândrie naţională direct exprimat. “alegere din alte foi" (reproduceri din Curierul românesc.după opinia lui. iar cinci ani mai târziu prin editarea unui corpus de cronici (Letopisiţile Ţării Moldovii. M. sub genericul Scene istorice din cronicele Moldaviei. ca naţiune. Kogălniceanu formulează memorabil necesitatea unei literaturi crescute din realităţile noastre. “vedem acum curat că am avut şi avem toţi românii aceeaşi limbă"). prin înfiinţarea. În fiecare număr al revistei. nuvela Alexandru Lăpuşneanu a lui C.. a unei noi publicaţii istorice. însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi". ideea necesităţii de a ne cunoaşte pe noi înşine... De aceea: “Noi vom prigoni pe cât vom putea această manie ucigătoare a gustului original. în consonanţă cu cel dintr-un mai sus citat articol al lui Gh. note la zi (Telegrafal Daciei).Introducţie” e tipărită. prin ea.. în continuarea aserţiunilor din articolul introductiv al « Daciei literare ». etc). au grupat. în unire. expresie a caracterului naţional specific: “Istoria noastră are destule fapte eroice. Şi a ne menţine identitatea: “Vom avea încă zile frumoase pe pământ. în acelaşi an. Scene contimporane. Kogălniceanu. Bălcescu şi August Treboniu Laurian pentru al lor Magazin istoric pentru Dacia(1845-1848. pentru a le avea. Scene pitoreşti din obiceiurile Moldaviei. atât din primul număr cât şi din cele următoare: Scene pitoreşti din obiceiurile poporului. 1845).

• Combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre: . parasind politica.. facand abnegatie de loc.. O asemenea foaie ne vom sili ca sa fie Dacia literara [.. numai sa fie bune.O foaie dar. care. fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii. obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris.. articolul-program reprezinta manifestul literar al romantismului romanesc. Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura. prin indicarea unor surse de inspirafie in conformitate cu specificul national si cu estetica romantica: . pentru ca omoara in noi duhul national. La inceputul articolului axat pe evidentierea necesitatii unei literaturi originale si rationale.Istoria noastra are destule fapte eroice.. Kogalniceanu prezinta activitatea gazetelor romanesti aparute anterior." • Promovarea unei literaturi originale. s-ar indeletnici numai cu literatura nationala.Introducţie” Constituirea deplina a romantismului pasoptist a fost marcata de programul teoretic Introductie. Se respinge coloratura locala si amestecul politicului. ar implini o mare lipsa in literatura noastra.Critica noastra va fi nepartinitoare. Asadar foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturei romanesti" Cele patru puncte ale articolului-program sunt: • Intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul estetic: . fata de care Dacia Literara urmareste sa aduca un suflu nou. foaie care. sugerat si de titlul revistei. fie din orice parte a Daciei. aceasta foaie. redactat de Mihail Kogalniceanu. [." • Afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literarurii romane: .] Traductiile insa nu fac o literatura.Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa. vom critica cartea.... si prin urmare s-ar indeletnici cu productiile romanesti.].. Publicat in primul numar al revistei. iar nu persoana. frumoasele noastre tari sunt destul de mari. revista adresandu-se scriitorilor romani de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: .Articolul . zic...talul nostru este realizarea dorintii ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti". ar fi numai o foaie romaneasca." 32 .

iar Muntenia. revoluţia de aici a avut un predominant caracter social. după necesităţile locale. Un factor deosebit de important l-a constituit Revoluţia Franceză din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra întregii Europe. suzeranitatea Imperiului Otoman. în timp ce Moldova era constrânsă să accepte protectoratul Rusiei ţariste. 33 . Astfel că. iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate naţională. Revoluţia Română de la 1848 s-a desfăşurat în condiţiile în care părţi din teritoriul naţional se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (Transilvania. Deoarece Franţa era un stat naţional unitar. pe când în celelalte ţări a luat diferite forme. principiul libertăţilor cetăţeneşti cerute de revoluţionarii francezi a evoluat şi s-a transformat în libertăţi naţionale pentru popoarele supuse. Bucovina).Revoluţia Română de la 1848 Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale.

Simţind pericolul unei mişcări şi în Moldova. domnitorul însuşi le-a cerut petiţia. printre care: Alexandru Ioan Cuza. instrucţiune gratuită. • 7 iunie 1848 Craiova: Gheorghe Magheru. ajungând la Brăila.şi mai ales în Cernăuţi . În august 1848 este redactat un program în 36 de puncte. Se cereau. care avusese un conflict cu fiul domnitorului. ea mai fiind denumită în epocă şi revolta poeţilor şi s-a concretizat printr-o petiţie în martie 1848 şi printr-un program în august 1848. Nicolae Bălcescu şi Costache Romanescu alcătuiesc. mişcarea revoluţionară a avut un caracter paşnic. în conformitate cu Regulamentul Organic. domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mişcării. În vara lui 1848 se aflau în Bucovina . sub influenţa celor de afară.circa 50 de fruntaşi ai tineretului revoluţionar moldovean. de unde au trecut în Bucovina. în ilegalitate. au încercat traducerea ideilor în fapte. mai mult de ordin administrativ şi cultural. printre altele: egalitate politică şi civilă. 34 . care era presat de prezenta trupelor ruse la graniţă. Petiţia cuprindea 35 de puncte şi a fost redactată. Vasile Alecsandri. Aceasta "petiţiune a boierilor şi notabililor moldoveni" avea un caracter moderat datorită atitudinii rezevate a principelui Sturza. În Ţara Românească În Ţara Românească. care "mergea pe talvegul Dunării cu copilul în braţe şi cu pungile de galbeni" pentru a-i elibera pe cei căzuţi prizonieri). revoluţia s-a bucurat de mai mult succes decât în Moldova. În acest scop i-au atras în tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme. precum şi o parte a administraţiei şi armatei. fiind împotriva Regulamentului organic şi a protectoratului ţarist. în data de 27 martie. deoarece tinerii revoluţionari munteni. însă au reuşit să-i cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea (una dintre persoanele care au jucat un rol definitoriu a fost Maria Rosetti. Acest program se deosebea radical de petiţia din martie.În Moldova În Moldova. de catre Vasile Alecsandri. Acestora li s-a adăugat şi Mihail Kogălniceanu. Negri. Russo. care a fost publicat de Kogălniceanu sub titlul "Dorinţele partidei naţionale din Moldova". la o întrunire a tinerilor revoluţionari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iaşi. împroprietărirea ţăranilor şi se încheia cu o dorinţă arzătoare: unirea Moldovei cu Muntenia. Aceştia urmau să fie trimişi în Turcia. D. spre deosebire de cei moldoveni. Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate. cu ştirea domnitorului Mihail Sturdza. Al. C. De aici au reuşit să plece în Transilvania. primul guvern provizoriu revoluţionar. Canta.

Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu şi Nicolae Pleşoianu va fi organizată de către Popa Şapcă. Ioan Maiorescu şi ca secretar al guvernului provizoriu. • 35 . un mic port la Dunăre din Romanaţi pentru că doi dintre cei mai importanţi membri ai clubului revoluţionar craiovean conduceau destinele în Romanaţi. tricolorul revoluţionarilor. la Bucureşti proclamaţia de la Islaz care va deveni noua constituţie. Ioan Maiorescu a citit declaraţia de la Islaz în faţa unei mulţimi în delir. Guvernul adoptă ca steag naţional. Însoţit de o oaste alcătuită din dorobanţii aflaţi sub comanda lui Nicolae Pleşoianu. alături de Grigore Bengescu. în zorii zilei. Bibescu semnează. soldaţii colonelui Ion Vlădoianu. Guvernul provizoriu revoluţionar se deplasează întâi la Craiova pentru a înlătura grupul care îl sprijinea pe Bibescu. imediat după debarcare. 13 iunie 1848: Craiova a fost ales ca loc de întrunire a guvernului provizoriu şi prima capitală a revoluţionarilor paşoptişti. A doua zi. mobilizează locuitorii Craiovei şi înconjoară. cel purtat la Islaz de Popa Şapcă şi după care au fost întocmite toate celelalte steaguri paşoptiste. când străzile oraşului erau amorţite iar craiovenii visau la idealurile revoluţiei. deghizaţi pe străzile aproape pustii la acea oră. cunoscut reacţionar. Gheorghe Bibescu abdică. A doua zi. Nică Locusteanu şi Ioan Maiorescu adună în grabă dorobanţii. • 14 iunie 1848 Craiova. înainte ca aceştia să ajungă la Bucureşti. • • 11 iunie 1848. împresoară sediul guvernului revoluţionar şi arestează o parte a membrilor guvernului. cărora li se alătură numeroşi ţărani. În aceste condiţii. Primul steag tricolor al paşoptiştilor. copila lui Gheorghe Magheru. Este vorba de Ioan Maiorescu (fusese numit prefectul judeţului) şi capitanul Nicolae Pleşoianu ai cărui dorobanţi primiseră ordin să se deplasase din Craiova la Islaz. la rândul lor. Iancu Obedeanu. ruşii au protestat prin consulul lor şi au ameninţat că vor invada ţara. despresurând sediul guvernului provizoriu. pe Costache Romanescu. Ion Heliade Rădulescu primeşte delegaţia contrarevoluţionarilor. partizanii contrarevoluţiei. Bibescu ordonase paza tuturor porturilor pentru a aresta. pe preotul Radu Şapcă pe membrii clubului craiovean: Ştefan Golescu. se strecoară. 15 iunie 1848: Guvernul provizoriu se afla încă la Craiova.• 9 iunie 1848: De teama unor conflicte armate se hotărăşte citirea proclamaţiei revoluţionare la Islaz. guvernul provizoriu revoluţionar pleacă spre Bucureşti. Bucureşti: Ştiind că a pierdut sprijinul armatei. o mare adunare populară la Islaz. Acestora li s-au alăturat Ion Heliade Rădulescu şi Christian Tell. agitatori revoluţionari veniţi de la Paris. reacţiunea craioveană încearcă contralovitura. Dar Gheorghe Magheru. în amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu şi pentru ca primul steag al revoluţiei să poarte simbolul neprihănirii. a fost cusut doar de mâinile domniţei Maria Alexandrina. Guvernul provizoriu format la Islaz îi cuprindea pe ofiţerii: Gheorghe Magheru şi Nicolae Pleşoianu.

Soliman cere dizolvarea guvernului care îşi schimbă denumirea în locotenenţă domnească având în frunte pe Ion Heliade Rădulescu. Guvernul revoluţionar trimite o delegaţie la cartierul general al comandantului trupelor turce. Gheorge Magheru primeşte conducerea armatei şi sarcina constituirii bazei armate a revoluţiei în Oltenia. are loc o întrunire la vârf ruso-turcă la Istambul. omul măsurilor dure. Urmarea acestei recunoaşteri va fi recunoaşterea legalităţiui guvernului de către toate guvernele europene cu excepţia ruşilor. C. • 16 iunie 1848 Bucureşti: Revoluţionarii ajung la Bucureşti în frunte cu membrii guvernului provizoriu. Cristian Tell şi Nicolae Golescu. găseşte revoluţiile române un bun prilej de reîncepere a ostilităţilor. 36 . Soliman Paşa asigurându-l de relaţiile cordiale ale guvernului revoluţionar faţă de turci. ruşii care urmăreau cucerirea strâmtorilor Bosfor şi Dardanele şi extinderea imperiului ţartist în Balcani. Ruşii reclamă mituirea lui Soliman şi incapacitatea acestuia de a pricepe ce se întâmplă în ţară şi cer sultanului înlocuirea lui Soliman cu Fuad paşa. Sunt întâmpinaţi cu entuziasm de populaţia Bucureştiului. noua formulă păstra membrii guvernului dar punea în faţă trei persoane considerate moderate pentru adormirea vigilenţei turcilor. 19 iunie 1848 Bucureşti: Reacţionarii încearcă o contralovitura anihilată imediat de revoluţionari care cer sprijinul populaţiei.A. nu intră cu armata. Urmare a înţelegerii ruso-turce. Nicolae Bălcescu şi Ion C. Ştefan Golescu. În fruntea apărătorilor guvernului se află Ana Ipătescu şi Nicolae Golescu. Nicolae Golescu. Ruşii declară că nu vor tolera un focar revoluţionar la graniţa imperiului lor.În aceeaşi zi. În timp ce turcii priveau cu neutralitate evenimentele din Ţara Românească. Bratianu. ruşii vor invada Moldova iar turcii vor pătrunde în Ţara Românească. • Prima variantă a steagului revoluţionar • Varianta finală a steagului 19 iulie 1848 Giurgiu. Gheorghe Magheru. Rosetti. Christian Tell. Soliman este bine primit în Bucureşti. De teama represiunilor celor două imperii se retuşează guvernul provizoriu care va cuprinde nu numai aripa radicală a revoluţionarilor ci şi o aripă moderată. se dau reprezentanţii în cinstea lui iar acesta recunoaşte locotenenţa domnească drept guvern legal. Noul guvern provizoriu va fi condus de mitropolitul Neofit şi va avea ca membri pe: Ion Heliade Rădulescu.

Revoluţia fusese învinsă. adică neţinând seama de componenţa etnică eterogenă a ţării. Burgezia maghiară revoluţionară. Liderii românilor din Transilvania nu au împărtăşit ideea creării unui stat naţional maghiar şi au convocat o adunare proprie în care să discute 37 . Ideea de libertate şi de unitate naţională era înţeleasă de burghezia maghiară în sensul formării unei naţiuni civice după modelul preconizat de Revoluţia franceză. topoare şi coase. Însuşi poetul Sandor Petöfi se ridicase împotriva hotarârii unirii Transilvaniei cu Ungaria. La 29 mai 1848 Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria. sute de săteni din jurul Craiovei şi locuitori ai oraşului. neţinând seama de superioritatea numerică covârşitoare a acestora. suliţe. Dieta de la Cluj a avut în componenţa ei şi câţiva români. inarmaţi cu puşti. În acest context au fost reprimate toate mişcările de împotrivire ale românilor. mişcare care a pătruns mai apoi în Ungaria. care s-a terminat cu un rezultat defaforabil revoluţionarilor români. ba tocmai prin omogenizarea forţată a specificului diferitelor regiuni şi prin impunerea unei singure limbi oficiale. fapt care a nemulţumit deopotrivă părţi importante ale românilor ardeleni. • Revoluţia de la 1848 în Transilvania În Transilvania mişcarea românească a avut un caracter preponderent naţional. 30 noiembrie 1848: În ajunul intrării în Craiova a primei divizii otomane. un incident a dus la lupta din Dealul Spirii între turci şi Compania de Pompieri condusă de Pavel Zăgănescu. care a pus pe picioare o armată bine organizată. a căutat să-şi impună controlul asupra întregului Ardeal. Rezultatul a fost din nou defavorabil românilor. au întâmpinat trupele străine. iar apoi cea de la Debreţin ceva mai mulţi. argumentând că în Dieta care luase decizia se aflaseră din 300 reprezentanţi numai 3 români si 24 de saşi. ale saşilor şi maghiarilor.• 13 septembrie 1848 Bucureşti: În cursul intrării trupelor otomane. saşilor şi ungurilor rămaşi fideli Casei de Habsburg. În martie 1848 izbucnise revoluţia la Viena. evaluată la 10 000 de ostaşi şi comandată de Hussein-Paşa. unde intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună stat naţional independent de Austria. O parte din români au aderat la revoluţia burgheză maghiară.

Ioan Axente Sever. Alexandru Papiu Ilarian. Vasile Alecsandri. autorităţile au răspuns prin ridicarea unui zid poliţienesc. 38 . Se formează în Munţii Apuseni o armată de voluntari români condusă de avocatul Avram Iancu. Petrache Cazimir. Papiu-Ilarian spune că la interesul mare manifestat de munteni pentru Adunarea de la Blaj. Costache Negri. Petru Dobra. Nicolae Ionescu.problemele care îi preocupau. Unii revoluţionari munteni ca Dumitru Brătianu au reuşit să ajungă la Blaj înainte ca autorităţile să impună măsuri restrictive. Lui Nicolae Bălcescu şi celor care au solicitat eliberarea unui paşaport li s-a refuzat acest lucru. La întrunirea organizată de revoluţionarii munteni pentru a discuta participarea lor la Adunarea de la Blaj. În lupta de la Şiria lângă Arad. Gheorghe Sion. Ioan Dragoş. Totuşi unii revoluţionari munteni au reuşit să ajungă la Blaj. Simion Bărnuţiu. Ioan Buteanu. Lascăr Rosetti. Pe lângă români se ridicaseră şi croaţii dar nici ei nu doreau să facă parte din statul ungar. Alecu Russo. Aceştia reuşesc doua victorii importante împotriva armatelor maghiare la Abrud şi Mărişel. armatele ungureşti fură cu totul zdrobite de ruşi. iar Ungaria şi Ardealul vor fi predate de ruşi austriecilor potrivit prevederilor Sfintei Alianţe. Nicolae Bălcescu s-a dus chiar la Budapesta pentru a încerca aplanarea conflictului româno-maghiar dar Kossuth şi membrii nobilimii maghiare au refuzat să acorde drepturi egale românilor. cei mai mulţi fruntaşi şi-au exprimat dorinţa de a participa la reuniunea programata de revoluţionarii români transilvăneni. Adunarea românilor transilvăneni a avut loc la Blaj pe 15 mai 1848. Al. David Urs de Margina. Ioan Sterca-Şuluţiu. Liderii mişcării din Transilvania: Avram Iancu. Mai favorizaţi de evenimente au fost românii moldoveni care au avut un număr mare de lideri la Blaj: Alexandru Ioan Cuza. Simion Balint. fiind cunoscută ca Adunarea de la Blaj. Timotei Cipariu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful