P. 1
Pasoptismul - Studiu de Caz

Pasoptismul - Studiu de Caz

4.0

|Views: 4.704|Likes:
Publicado porCristina Moraru

More info:

Published by: Cristina Moraru on Nov 25, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/05/2015

pdf

text

original

Prezentarea generală a epocii paşoptiste

Caracterizată prinr-o puternică manifestare a constiinţei naţionale în toate provinciile romaneşti, perioadă fixată cu aproximaţie între 1830-1860 delimitează o epocă distinctă în evoluţia istorică a literaturii romane, numită în mod curent epoca paşoptistă. Perioada paşoptistă este o epocă de afirmare a literaturii naţionale. Perioada se caracterizează printr-o orientare culturală şi literară cu trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar, de emancipare socială şi naţională, de militare pentru realizarea Unirii. Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care nu fuseseră parcurse de literatura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în decursul a mai bine de un secol şi jumătate.

Dezvoltarea Social-Politică A Munteniei,Moldovei şi Transilvaniei în Epoca Paşoptistă
Datorita apartenentei la formatiuni statale deosebite, reprezintand particularitati proprii de dezvoltare, situtatia tarilor roamne e diferita in aceasta perioada. In Muntenia si in Moldova, dupa miscarea lu Tudor Vladimirescu si pacea de la Adrianopol, care consfiteste libertatea comertului in Marea Neagra si limitarea monopolului turcesc, care are loc o accelerare de ritm a evolutiei istorice.In Transilvania, din cauza conditiilor de aspurire nationala si a inferioritatii de pozitie economica, romanii n-au posibilitatea sa profite decat in parte de propasirea materiala si intelectuala rezultand din miscarea impetuoasa a secolului. Dar ambele parti ale carpatilor, pe cai care raman specifice sensul desfasurarii istorice e aceeasi: “Poporul se elibereaza trepatat, desi incomplete si cu pretul unor eforturi grele de catusile servirii feudale, capata o constiinta tot mai clara a revendicarilor, fortei si unitaile Europei burgheze isi elaboreaza o cultura moderna care tinde spre originalitate” Dupa 1829 in Muntenia si Moldova se accentuaza atragerea gospodariei mosieresti in relatii de piata. Drept consecinta se intensifica schimbul i-au avant orasele se contureaza o clasa burgheza foramta din boiernasi, negustori, mici patroni, mestesugari, slujbasi ai administratiei.

În al doilea pătrar al veacului al XIX-lea, civilizaţia şi cultura din ţările romane încep să se orienteze spre Occident. Redirecţionarea are

1

două cauze importante: pe de o parte criza Imperiului Otoman, iar pe de altă parte, într-un context mai larg european, trezirea conştiinţei naţionale. Independenţa politică şi libertatea naţională devin coordonatele fundamentale ale acestei perioade. Epoca paşoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne, iar prin opera scriitorilor se instaurează un nou climat literar si o nouă stare de spirit.

Zorii secolului al XIX-lea găseau lumea româneasca într-o dilemă ce va deveni cu timpul obsesivă, în oscilaţia ei perpetuă între Orient şi Occident, în tendinţele manifeste de modernizare şi de înlăturare a decalajelor faţă de societăţile moderne ale Europei. Câteva secole de dominaţie otomană, acutizată de peste o sută de ani de fanariotism, situau spiritul public românesc într-o inerţie balcanică şi feudală, de care cu greu se putea elibera. Titu Maiorescu considera că, pana la 1820, lumea românească era cufundată în “barbaria orientală”, fiind trezită ”din letargia ei” de ideile ‘’Revoluţiunii franceze ‘’ care iradiau în toată Europa şi orientată treptat către cultura şi civilizaţia occidentală. În literatura română se constată un efort de recuperare a unei întarzieri din ce în ce mai vizibile faţă de sensibilitatea europeană, ceea ce a adus la receptarea aproape simultană a influenţelor clasice, iluministe şi romantice, într-un sincretism constatat de multe ori în opera aceluiaşi scriitor. O direcţie clasică în literatura română cuprinde ultimile decenii ale secolului al XVIII-lea , pană către 1830, incluzând creaţia literară cea mai însemnată a Şcolii Ardelene, “Ţiganiada” lui Ion Budai Deleanu şi poeţi din Principate: Văcăreştii, Costache Conachi, Barbu Paris Mumuleanu, Dimachi, a căror creaţie se încadrează în ceea ce se mai numeşte şi “micul clasicism”expresie a recuperării influenţelor clasicismului în literatura română. Intelectualii vremii, îndeosebi cei din Transilvania, crescuţi în cultul pentru latinism, se orientează către literatura clasică latină, către poezia idilică, prin traduceri din Vergiliu –“Bucolicele”, „Georgicele”, „Eneida”, sau din „Metamorfozele” lui Ovidiu:

* Samuil Micu, V.Aron şi Ion Alexi traduc sau adaptează texte din anticii Esop si Xenofon sau din clasicii Marmontel, Klopstok, Mademoiselle de Scudery. * Poeţii din Molova şi din Ţara Romanească, Văcăreştii, Gheorghe Asachi, se orientează către literatura anacreontică, a fericirii rurale, citand şi din Ovidiu şi Vergiliu, dar şi din italienii Torquatto Tasso, Ariosto, Petrarca, Metastasio. * Văcăreştii, Mumuleanu, Conachi, scrie, astfel, poezie erotică inspirată din Anacreon şi neoanacreontici, ode şi imnuri patriotice cu motive din mitologie. * Primele spectacole teatrale în limba română abordează piese clasice cu temă pastorală, cum este “Mirtil şi Hloe”, de Gessner şi Florian, prezentată de Gheorghe Asachi şa Iaşi în anul 1816.
2

Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor literare, nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Funcţia literaturii nu mai rămane doar aceea de a răspandi cultura, de a “lumina”. Conceptul de literatură include acum noi valenţe: transmiterea emoţiilor estetice, trezirea sentimentului national, educaţia morală, mesianismul social. Paşoptismul cuprinde perioada literară care pentru literatura română înseamnă epoca de modernizare, de afirmare a romantismului şi de fundamentare a majorităţii speciilor.

3

Romantismul Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII în Europa care a durat mare parte din secolul XIX. Multe din motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate şi de scriitorii români: mitul strigoiului. M. • Interesul pentru ipostazele excepţionale ale umanului: titanul: John Keats. Lermontov. cu un program bine definit. P. în ultimă instanţă. ierarhia divină. dar mai ales religioase (are ca obiect ordinea instituită de Dumnezeu şi. Prometeu dezlănţuit. Romantismul se traduce prin ironie. contestă divinitatea): G. natura. • 4 . demonul. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. promovând meditaţia. Shelley. este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. Romantismul. poeţi ce oscilează între romantism şi clasicism.G. evocarea trecutului istoric. Hyperion. cu oarecare întârziere.B. care ridică literatura noastră de la încercările minore ale Văcăreştilor. trecerea ireversibilă a timpului. ce se va pierde la apariţia spiritului romantic. geniul. prin demonism. Demonul. ea este o literatură angajată. Ion Heliade-Rădulescu. Este o reacţie la imobilismul si schematismul clasicist. Literatura romantica din perioada paşoptistă nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a căutărilor intime. omul nemuritor. pusă în slujba idealului naţional. prelungindu-şi însă influenţa până la Mihai Eminescu şi chiar mai târziu. ca o stare de spirit ce nu dispare niciodată. şi cuprinde destul de repede intreaga Europă. prin satiră. Cain. titanismul. presupunând o eliberare a minţii de “închisoarea vieţii”. în secolul douăzeci. Byron. nuvela şi romanul istoric. nopţile. Romantismul pătrunde în literatura română după 1830. în ţara noastră. Romanticii timpurii sunt Andrei Mureşanu.A fost o mişcare contra raţionalismului care marcase perioada neoclasică.I. purtător al revoltei sociale (vizează starea de lucruri din societate). la geniul universal al lui Eminescu. Grigore Alexandrescu. Vasile Cârlova. epopeea sociogonică.

Lermontov.natura constituie în romantism cadrul marilor experienţe umane (dragostea. artistul romantic are tendinţa de a se refugia într-o lume imaginară. aspiră la grandios şi tinde să se deschidă la infinit.T. Hoffmann. Motivul iubirii imposibile . Mihai Eminescu. Eminescu). Mihai Eminescu. ea se manifestă cu o intensitate ieşită din comun şi poate duce la distrugerea unuia sau a ambilor parteneri. el este prea lucid pentru a nu deveni conştient de inconsistenţa acestui univers. cu Nopţile sale.A. militantă.A. Sentimentul naturii . aduce o poezie lirică. filosoful german Johann Gottfried Herder respingea imitarea modelelor antice preconizată de clasicism.I.• geniul: Alfred de Vigny. care vor servi drept sursă de inspiraţie pentru Alexandru Macedonski. maternă (Lamartine. care definea ironia romantică drept o « alternanţă necontenită între autocreaţie şi autodestrucţie ». excepţional. Casa pdstorului). Din cauza faptului că intre bărbat şi femeie există o incompatibilitate de destin. Ironia romantică: dezgustat de real. produs al propriei lui fantezii. Mihai Eminescu. Faust. de evocare istorică. Eloa. Peisajul romantic stă sub semnul sublimului (sunt considerate sublime acele privelişti sau opere de artă care provoacă o admiraţie amestecată cu teamă).T.A. Această iubire se poate naşte între parteneri care aparţin unor regnuri (E. E. Hoffmann. Ludwig Tieck. Moise. Printre elementele de peisaj cele mai frecvente în poezia de natură a romanticilor se numără muntele. atitudine cunoscută sub numele de ironie romantică. Luceafărul. dar şi natura ostilă. În aproape toate situaţiile însă iubirea romantică este nefericită. în acelaşi timp însă. care satisface aspiraţia romantismului pentru tot ce este straniu. patriotică şi vizionară. Momentul paşoptist propriu-zis. neobişnuit. lacul. Eichendorf.T. dar şi locul de refugiu predilect al inadaptatului măcinat de “răul secolului". indiferentă la suferinţele omeneşti (Alfred de Vigny. În această ordine de idei. marea. Interesul pentru specificul naţional:din punct de vedere cronologic. specifică sufletului romantic. Ironia romantică se face prezentă în opera unor reprezentanţi de marcă ai romantismului: Jean-Paul. Aşa se face că autorii romantici au cultivat cu insistenţă basmul filosofic sau nuvela şi romanul fantastic. Poe. moartea). reprezentant al Şcolii de la lena. ilustrat de scriitori ca E. M.întruchipează aspiraţia spre absolut. arătând că originalitatea unui autor sau a unei literaturi nu poate rezulta decât din valorificarea elementului naţional. Demonul. Literatura romantică înfăţişează două ipostaze ale naturii: natura protectoare. valea.A Hoffmann sau E. Ulciorul de aur) sau planuri cosmice diferite (Alfred de Vigny. pe care îl va supune deriziunii şi bagatelizării. Gustul pentru fantastic. pădurea. Luceafărul). Exact în acest spirit sunt şi ideile expuse de Mihail Kogălniceanu în articolul-program al revistei Dacia literara. Nikolaus Lenau. Principalul său teoretician a fost Friedrich Schlegel. Unul dintre cei mai mari cântăreţi ai iubirii romantice a fost Alfred de Musset. fenomenul romantic a coincis cu cristalizarea conceptului modern de naţiune şi cu apariţia conştiinţei naţionale la popoarele europene. ocupând o poziţie intermediară între scepticism şi entuziasm. cu rădăcini adânci în bogatul filon 5 .

Principalele caracteristici ale romantismului românesc paşoptist rămân patriotismul şi lupta pentru realizarea idealului naţional. Dar elemente romantice sunt detectabile încă în poezia lui Al. Faptul că literatura română a paşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutarilor ei ideatico-artistice. romantismul nu constituie singura caracteristică fundamentala a perioadei paşoptiste. menit a imprima o anumită culoare locală cadrului acţiunii şi personajelor zugrăvite. Grigore Alexandrescu. în ţara noastră. Astfel. coexistând cu elementele samanatoriste şi simboliste. I. dar se vor altoi pe dimensiuni clasice indiscutabile. este stimulatorul luptei pentru eliberare şi al deşteptării conştiinţei naţionale. însă. realiştii consideră mediul ca unul din momentele determinante ale operei literare”. epistola. cum susţine academicianul H. V. promovate de scriitorii perioadei. Aşadar. satira. deşi curentul realist se va constitui în literatura română abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. tinând de rigoare. limpezime. care ridică literatura noastra de la încercările minore ale Văcăreştilor. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. Preocupările scriitorilor paşoptişti pentru istoria naţională. Kogălniceanu.folcloric. anunşată de Dacia literară. Bolintineanu. prin elegie. „romantismul şi realismul aveau un punct de plecare comun: destrămarea orânduirii feudale…” Deosebirea dintre aceste două metode de creaţie constă în faptul că romanticii „vedeau în mediu mai mult un ornament. întrucât reflectarea problemelor sociale şi satirizarea viciilor orânduirii feudale. tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. adică în opera celor care au cultivat motivul ruinelor şi al mormintelor. la geniul universal al lui Eminescu. în pofida orientărilor moderniste ale epocii. o conştiinţă militară cetăţenească. pentru limba şi îmbogăţirea ei. Literatura romantică din perioada paşoptistă nu se pierde în zugrăvirea zbuciumului şi a căutărilor intime. fabula. ea este o literatură angajată. În acest context. Russo. Eminescu. ideea specificului naţional în cultura şi arta. în cuprinsul literaturii paşoptiste predomină romantismul care va atinge apogeul abia cu M. în limitele acesteia se remarcă şi existenţa altor metode de creaţie. Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Mureşanu. la începutul secolului al XX-lea. Alexandrescu. elementele romantice se vor prelungi şi în epoca post-eminesciană. solitudinea şi peisajul nocturn. care va promova o literatură inspirată din realităţile naţionale. o inimoasă dăruire şi slujire a poporului. Corbu. dar şi un scriitor romantic. în sânul epocii se depistează şi elementele realiste. Dealtfel. aşa cum apare la scriitori ca Balcescu. Ca orientare literară. Cârlova. Heliade-Rădulescu. normă. prin cultul trecutului. Hrisoverghi. pusă în slujba idealului naţional. Orientarea spre înnoiri radicale. este un scriitor clasic prin cultivarea unor specii literare aparţinând acestui curent. cu un program bine definit. pentru educarea poporului sunt de atitudine romantică. În această ipostază romantismul se va îmbina cu iluminismul şi clasicismul. Romantismul. Totodată. erau trăsături esenţiale. prin meditaţia istorică. de exemplu. considerat ultimul mare romantic european. 6 . tema trecerii timpului. va fi preluată de revista Sămănătorul.

Scriitorii devin conştienţi că literatura şi cultura română pot intra în universalitate doar prin valorificarea specificului nostru naţional.condamnând cu fermitate abuzurile si nedreptăţile manifestate în epocă.Literatura paşoptistă Perioada premergătoare revoluţiei de la 1848 a însemnat inceputul poeziei noastre romantice.Bolliac. scriitorii ironizând cu severitate moravurile societăţii. Ideea naţională poate fi considerată nucleul tematic al poeziei paşoptiste. al creatoruluibard. a surselor tematice si de exprimare pe care le oferă folclorul şi istoria naţională. cu exprimare directă a ideilor şi sentimentelor. în general. al luptei. două tendinţe de ordin cultural şi literar: deschiderea spre cultură şi literatura lumii. care se constituie în adevarate manifeste pentru împlinirea unităţii şi independenţii naţionale. în istoria. destinul. în ansamblu. teme predilecte ale poeţilor. operele scriitorilor paşoptişti împletesc romantismul cu clasicismul. Se manifestă. conformă cu idealurile de libertate şi unire ce animau sufletele românilor de pretutindeni. încrederea în valorile tradiţionale. Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor sociale constituie o altă caracteristică a literaturii paşoptiste. declamativă. La introducerea limbii naţionale în publică învăţătură. de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare. direcţiilor şi principiilor formulate de Mihail Kogălniceanu în articolul “Introducţie” din primul număr al revistei Dacia literară. adaptată la momentul istoric si chiar politic. La cea întâi 7 . O dimineaţă de Caraiman. C. Se dezvoltă astfel o poezie retorică. I. grandilocventă. al revoluţiei etc. Ea răspunde.Bolliac. C. care devin acum. alături de revenirea spre valorile morale şi artistice ale spiritualităţii româneşti. al ruinelor. în care teme vechi precum iubirea.ale pământului şi ale tradiţiilor româneşti (Gh.al mormintelor. într-un stil avântat. iluminismul cu preromantismul. Din punct de vedere compoziţional. La patrie. moartea etc. fericirea. se completează cu mediţatia asupra locului omului în istorie. în sensul că este o poezie socială. Zburătorul).Heliade-Rădulescu. pentru dreptate socială. Poezia paşoptista pune bazele liricii moderne româneşti. Asachi. populare. Acum se afirma cu putere spiritul naţional. alături de evenimentele social-politice ale momentului. a elogiului realizărilor poporului (Gh. nuanţată sub forma ataşamentului la valorile poporului. Ceea ce îi uneşte pe scriitorii paşoptişti este militantismul regăsit în creaţiile literare. cu un limbaj adecvat înţelegerii de către marea masă de cititori. Asachi. natura şi folclorul românesc. cu motivul conştiinţei sociale.

dar şi cele ale lui N. 8 . Al.Bolintineanu. In general.Bolintineanu. Rodica). Alexandrescu. Vasile Alecsandri. I. poeţii şi-au ales drept modalitate de expresie artistică legenda – specie literară plină de patos şi de evocare. dar ele prezintă interes pentru istoria constituirii acestui gen în literatura română şi au meritul de a fi veritabile documente şi mărturii ale vremurilor trecute.corabie românească). concomitent. purtau pecetea unei creaţii artistice. D. Baronzi. La Cozia. sintetizând. pe de altă parte. I. asociând frumuseţile naturii mărturiilor unei istorii străvechi. prin “Iorgu de la Sadagura”. D.Heliade-Rădulescu. Asachi. pentru a atrage atenţia asupra meleagurilor patriei. Asachi. Muma lui Ştefan cel Mare. Pentru a comunica dinamismul istoriei. Cântarea dimineţii. Alexandrescu. Alecsandri. O noapte pe ruinele Târgoviştei). în care micul provincial este satirizat într-o manieră ce-l precede pe Caragiale. Pelimon. pe de o parte. zbucium si măreţie.Heliade-Rădulescu. Alexandrescu.Gh. Observăm astfel că poezia paşoptistă cultivă specii lirice şi epice. O fată tânără pe patul morţii. În unele opere se îmbină trăsături ale mai multor specii. Înserare.Bolintineanu.si a folclorului. idila (Vasile Alecsandri. şi pentru a prezenta aspectele fundamentale ale unei epoci pline de nelinişte. exprimau în mod vădit sentimentul naţional şi. chiar şi cele ale lui D. Păstorul întristat. ca şi cele ale lui D. Gr. Acesta se adreseaza generaţiei sale. încercările „dramatice” ale epocii (multe dintre ele rămase nepublicate. Poezia lirică: pastelul (Vasile Cârlova. Gr. reprezintă punctul de pornire a numeroaselor lucrări ce aparţin epocii şi tematicii paşoptiste. Russo inaugurează în literatura română poemul în proză. în care. la baza căreia stau studierea şi valorificarea istoriei. Dumitrescu. exponent al conştiinţei colective. cea religioasă ( I. poate cea mai complexă specie a a momentului. Câinele şi căţelul. Ruinurile Tărgoviştii. Legendele lui I. Gh. C. lirice şi dramatice. Deparateanu.Dochia şi Traian). Satira. scriitorul ironizând tendinţa de a imita Occidentul în ciclul “Chiritelor”. aşa cum se observă în poezia “Un răsunet” a lui Andrei Mureşanu sau “Anul 1840” a lui Gr. D. Iau avânt lirica filozofică ( I. Umbra lui Mircea. patetismul cu patriotismul şi cu valorile morale. Se afirmă artistul-cetăţean. Un alt pilon tematic îl reprezintă critica societăţii contemporane. Cumătria cioarei. Musca şi carul. Halepliu. sau prin “Despot-Vodă”. Aricescu. C. Un loc aparte în valorificarea tematicii istorice îl ocupă balada. I. Visul.Duhului meu. Bolintineanu etc. Scopul omului). Alexandrescu. a prezentării trecutului ca model pentru prezent (Gr.Aşteptarea.Heliade-Rădulescu.Asachi. O fată tânără pe patul morţii). Dimitrie Bolintineanu. Dramaturgia este reprezentată de Vasile Alecsandri. o împletire de elemente epice. Al. Neculce (publicate în “O samă de cuvinte”). Alexandrescu. Bolintineanu. sub forma satirei ( Gh. Gh. Asachi. Al. V. elegia (Vasile Cârlova. Candela) şi cea erotică ( Gh.Legendele lui V. Istrati.) sunt putţin valoroase din punct de vedere artistic. G. poeţii devin cântăreţi ai trecutului glorios ( D. când s-a numit privighetoare). Dorul. Pasteluri). Soţie de modă) şi a fabulei (Gr. o dramă istorică. Alexandrescu.Heliade Rădulescu. Maniu.

mai multe tipuri de scriitură. Steluţa). Fabule. disponibilitatea de a aborda mai multe domenii. au adoptat principiul împrumutului moderat. Mircea şi solii). tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului.conform personalităţii 9 . Un răsunet). cu conştiinţă clară că existenţa acesteia e o condiţie pentru păstrarea identităţii naţionale. se formează un public cititor. satira şi epistola (Grigore Alexandrescu. educativă. Paşoptismul literar s-a manifestat într-o juxtapunere de curente literare. Poezia epică: balada de inspiraţie folclorică (Ion Heliade-Rădulescu. ce începuse deja a se afirma ca un curent literar modern. în descendenţa celui francez. Invăţământul. Povestea vorbei).în limitele necesităţilor impuse de dinamica socială şi culturală. Grigore Alexandrescu.dar asta nu i-a impiedicat pe scriitori să aspire. snoava în versuri (Anton Pann.Scriitorii de seamă au apărat principiul fonetic în ortografie şi. literatura. bazată pe tradiţia populară.Vasile Alecsandri. balada istorică (Dimitrie Bolintineanu. Odă ostaşilor romani. căpitan de plai). Legenda rândunicăi). câta a fost. mesianism utopic şi naţional. a avut un caracter hibrid. ea având şi dificila sarcină de a forma un public. Legenda ciocârliei. Vasile Alecsandri. Visul.Iau fiinţă societăţi culturale şi ştiinţifice. meditaţia (Grigore Alexandrescu. Scriitorii paşoptişti au avut vocaţia începuturilor şi. Marşul oştirii romane. teatrul. Traianida). Epistolă generalului Florescu). Ion Heliade-Rădulescu. se organizează biblioteci de literatură beletristică.al cărţilor tipărite în tiraje mari. Andrei Mureşanu. Anul 1848. realism. Muma lui Ştefan cel Mare. În numele aceleiaşi specificităţi naţionale. de a-l modela conform idealurilor social-politice ale momentului. Hora Unirii. Deşteptarea României. Fabule). oda şi imnul (Vasile Cârlova. presa. naţională. O noapte pe ruinele TărgoiHşteî). specii. literatura paşoptistă s-a dovedit a fi democratică. Anatolida. legenda (Vasile Alecsandri. ia amploare mişcarea de culturalizare a maselor. Orientarea spre înnoiri radicale. Duhului meu. Dimitrie Bolintineanu. La Cozia. genuri. Dan. ecletic. epopeea (Ion Heliade-Rădulescu. toate in formele romantismului. Meditaţie. Vasile Alecsandri. Per ansamblu.pronunţându-se în problema neologismelor.creşte numărul revistelor şi al altor periodice. ştiinţele cunosc o dezvoltare fără precedent. coexistând laolaltă elemente iluminişte cu cele de neoclasicism. Mihaida. Satiră. .se infiinţează o viaţă artistică specific românească. poate de aceea. Zburătorul). fabula (Alexandru Donici. s-a dus bătălia pentru o limbă unitară. Doctrina literară. umanism. Faptul că literatura româna a păşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutărilor ei ideatico-artistice. Umbra lui Mircea. directii estetice si stiluri. poemul (Vasile Alecsandri. Dumbrava Roşie.

Dupa 1848. 353 nemtesti. Odobescu. condusa din 1836 de George Baritiu. erau marginite si modeste programele lor is nimeni n-a putut iesi un erudite. cu 3 profesori. in care si Simion Varnutiu si o scoala de medicina la Bucuresti din initiative lui Carol Davil. graditia ciclurilor extinderea. invatamantul romanesc cunoscuse o dezvoltare mai accentuata.la un frumos etern. un doct dupa bancile inteligente zareau orce lucire a stintei printr-un prism de nationalitate. centru al romanismului. se infiinteaza la Brasov in 1834 o scoala comerciala. se infiinteaza scoli in sate si in provincii. In genere.fiecăruia. regulamentul organic enuntase o simpla declaratie de intenti. dezvoltarea invatamantului se continua in toate directiile. fost elev la Sava. si inimile tuturor elevilor vechilor scoli romanesti erau pe atunci toate inflacarate de dorul tarii. care culmineaza cu infiintarea Universitatilor din Iasi (1860) si Bucuresti (1864). la totalitate şi determinare. In 1856 se infinteaza Facultatea si o scoala de medicina la Iasi. se numarau numai 298 de scoli romanesti. le-a caracterizat just activitatea: “Era putina stiinta cata se invata in acele scoli. "Colegiul Trei Ierarhi" si in Transilvania "Scoala Comerciala". Trebuie mentionat ca in aceasta perioada numerosi tineri si-au facut studiile in strainatate centrul de atractie fiind Parisul. amenintate sa ramana insa multa vreme o simpla declaratie de intentie: etatizarea scolii. Un articol don “gazeta de Transilvania” din 20 mai 1841 fata de 962 de scoli maghiare. In Tara Romaneasca "Colegiul Sfantul Sava". apar primele scoli specializate (Conservatorul). Se pun bazele invatamantului gratuit. care se cere descoperit prin cuvânt. scolile romanesti dinainte de 184 n-au putut fu pepiniere de savanti dale le au crescut oamen icu dragoste de patrie si simtul valorilor autentice. al istoriei si geografiei patriei. cu convingerea că realitatea are un sens unic. prin straduinta carturarilor iluministi. 10 . Învăţământul Pe taramul invatamantului. In Transilvania pe langa scoliile de la Blaj. Reformele lui Cuza grabesc procesul de institutionalizare a invatamantului. In aceasta parte a tarii. Tot la Brasov in 1850 incepe sa functioneze un gimnaziu.

25 februarie 1881) a fost unul dintre fruntaşii revoluţiei din 1848. inimă şi literatură articolul Către scriitorii noştri în care îi îndeamnă pe literaţii română la angajare civică: "A trecut vremea Petrarcilor. care a avut grijă de creşterea şi educarea viitorului poet. Rădulescu şi C. După ce a învăţat carte în casă cu învăţatul dascăl grec Neofit Duca. recăsătorită ulterior cu stolnicul Petrache Peretz. 1859). şi robia cade. a fost elev la Colegiul Sfântul Sava. În 1841 este surghiunit la schitul Poiana Mărului. pentru că îşi descoperă veleităţile literare. şi Zinca Kalamogdartis. în care Bolliac publică "câteva satiri politice care îl aruncară de mai multe ori în închisoare" (I. Nu va rămâne mult în armată. Mai târziu. propaganda şarităţei cei adevărate şi care ne lipseşte cu totul.G. propaganda ideii cei mari. industrie. revista Curiosul ("gazetă de literatură. am lăsat literele pentru publicistică". împreună cu Constantin G. acesta îl va ajuta să publice în ziarele sale. (. satiraţi.) Formaţi societăţi. şi îşi încetează definitiv apariţia în ianuarie 1837. În anul 1830 se înrolează cu gradul de iuncher în miliţia pământeană. 11 . Bucureşti . Paris. ai frăţiei şi ai libertăţii". domnilor poeţi! Veacu cere înaintare. am lăsat armata pentru litere. şi domneavoastră veţi fi binecuvântaţi de generaţiile viitoare ca nişte adevăraţi apostoli ai misiei cereşti. poet liric protestatar.Bucureşti. Aristia. Din 1833 face parte din Societatea Filarmonică. Alexandrescu. declaraţi. căci e căzută pe jumătate.H. În 1844 publică în Foaie pentru minte. având ca profesor pe I. Mai târziu. înfiinţată de Ioan Câmpineanu.Cezar Bolliac Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n.H. cum făcuse şi cu Gr. Filipescu. Editează. viitori fruntaşi ai revoluţiei de la 1848. "Biografia oamenilor mari scrisă de un om mic". de altfel.. 23 martie 1813. Publicaţia este însă interzisă după numărul patru. Activitatea politică. scriitorul se va auto-caracteriza: "Am lăsat şcoala pentru armată. 1836). de origine (greco-)italiană. I. Rădulescu. de unde nu avea să fie eliberat decât în toamna acelui an..d. scriţi. îl fac să fie anchetat şi închis cu ocazia conspiraţiei din 1840. puneţi în lucrare toate restorturile intelectuale şi morale. promotor al studiilor arheologice şi gazetar român. Valentineanu. ezar Bolliac s-a născut la 23 martie 1813 la Bucureşti în căsătoria dintre doctorul Anton Bogliako (Bogliaco). agricultură şi noutăţi" . paralelă cu cea literară. lăudaţi. la bătrâneţe. având colegi pe Constantin Telegescu şi pe Marin Serghiescu Naţionalu. intră şi el în societatea secretă Frăţia (înfiinţată la 1843).

Carnavalul. Trece prin Constantinopol şi ajunge la Paris spre sfârşitul anului 1850. fără a lipsi literatura. În 1857. În 1851 era unul din cei trei membrii ai comitetului Societăţii studenţilor români din Paris. În 1869. inimă şi literatură apare articolul Poezie (1846) în care accentul se pune pe misiunea poeziei sociale. să meargă gloată la Palat şi să ceară sancţionarea Constituţiunii" (Ion Ghica. Apare volumul Poezii nouă (1847). "Scrisori"). Apare Trompeta Carpaţilor (1865). ca să astup cu desăvârşire gura calomniei. mărturisesc că am respectat şi voi respecta proprietatea în temeiul căreia mă propune candidat de deputat şi viu să cer voturile proprietarilor. ce s-a slăbit. În 1858 întreprinde o nouă călătorie arheologică. cu problematică socială (Muncitorul. care are mai mult un caracter politic. acesta schimbându-şi radical tonalitatea şi tematica poeziilor. este secretar al guvernului provizoriu. 12 . Apare volumul de lirice sociale şi protestatare Poezii umanitare (1866). Volumul este scris în urma ideilor pe care le-a impus poetul în anii din urmă. Sila. poetul fiind şi un pasionat în domeniu. După 1857. care are ca subtitlu "Dreptate. Este unul dintre fruntaşii revoluţiei de la 1848. face o excursie arheologică. se întoarce pe la mijlocul verii lui 1857 şi este propus candidat de Ilfov al Divanului ad-hoc muntean. participând la toate acţiunile ei importante: este prezent la citirea proclamaţiei revoluţionare. În primăvara anului 1849 editează la Braşov ziarul politic Espatriatul. Frăţie". Hugo.Tot în revista Foaie pentru minte. apare la Paris poemul Domnul Tudor. Cu acestă ocazie publică în ziarul "Secolul" un fel de program politic rezumat: "De trebuie să mai spui şi aici ceea ce crez despre proprietate. director fiind Cezar Bolliac. membru în comisia pentru dezrobirea ţiganilor. interdicţia de a veni în ţară îi este ridicată. Ocna. mai întâi în Ardeal. Clăcaşul) şi de natură (O dimineaţă pe Caraiman.Cezar Bolliac moare la Bucureşti în anul 1881. O dimineaţă pe malul lacului). poetul fiind influenţat de ideile programatice ale lui V. După înfrângerea revoluţionarilor. fiind unul din premergătorii acestei ştiinţe în România. vornic al capitalei. Se stabileşte la Paris împreună cu majoritatea revoluţionarilor exilaţi. şi pentru întărirea religiei. ce se clatină". este însărcinat "să ridice tabacii şi mărginaţii şi tinerimea din Bucureşti. În toamna lui 1849 trebuie însă să părăsească Transilvania (deoarece împreună cu Bălcescu i-a susţinut pe revoluţionarii unguri). Mă voi luptat totdeauna pentru întărirea proprietăţii. continuare a Buciumului. ia drumul exilului. Episode de la revolution roumaine de 1821 şi revista Buciumul. precum mă voi lupta şi pentru întărirea familiei.

episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul). 18 septembrie 1831. unde va servi cu gradul de sublocotenent. 1816. care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduieşte mult pentru limba românească. care deşi a scris doar cinci poezii a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu şi a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european.Scrie „Ruinurile Târgoviştei”. căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu. 1827. tipărită la 20 martie 1830. fost ispravnic de Buzău. cea atât de frumoasă subt pana lui. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I. la 8 mai 1850. 4 februarie 1809. 4 februarie 1809.După moartea timpurie a părinţilor. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I.A debutat cu o traducere după Hero şi Leandru a lui Musaios şi a poemului Zaire a lui Voltaire. Scrie poezia „Înserarea”. publicată postum (1839) de Heliade. la Craiova. 1830.Revista ieşeană „Albina românească” reproduce poezia „Ruinurile Târgoviştei”. de Anton Pann).E al treizecişitreilea dintre voluntarii angajaţi în miliţia naţională. în aceeaşi gazetă. după mamă. este crescut de o soră a mamei. Craiova) a fost un poet şi ofiţer român. descendent al unei familii de boiernaşi (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintaşi pe Luca. la 8 mai 1850. 1828. la stăruinţa lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română. de Anton Pann). 13 . nucleu al oştirii române moderne.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică. 1827. se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni – Dolj.S-a născut la Buzău Vasile Cârlova.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică. la 29 iunie. fiu al medelnicerului Ioniţă Cârlova. A scris ’’Păstorul întristat’’. publicată în „Curierul Românesc”. a învăţat limba greacă şi limba franceză.d.Vasile Cârlova Vasile Cârlova (n. Are ca tovarăş de învăţătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu.Scrie poezia „Rugăciune”.A scris ’’Păstorul întristat’’. mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei. Buzău . După încercări de versificare în greceşte. cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu. 30 mai 1830.” 1828. 6 iulie 1830.Ia fiinţă miliţia naţională.

redactează "Foaea sătească a prinţipatului Moldovei". În mai 1840 a anunţat apariţia a 6 tomuri din Letopiseţele Valahiei şi Moldaviei şi.Cuza. "N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume". Mihail Kogălniceanu. ministru.I. 14 .1831. A jucat un rol important în Revoluţia de la 1848 şi în lupta pentru Unirea Principatelor Române. 6 septembrie 1817. Sfetnic al domnitorului Al. „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”.Mihail Kogălniceanu a fost căsătorit cu Ecaterina Jora (1827-1907). în 1839. La nouă ani de la Revoluţia din 1848. Iaşi – d. în acelaşi an a pregătit apariţia unei publicaţii de documentaţie istorică. prim-ministru şi. văduva colonelului Iorgu Scorţescu. apoi prim-ministru al României. 18 septembrie 1831. în urma unei boli infecţioase. pe bună dreptate. Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste. Publicaţia a apărut în 1841. ministru de externe. dar sigure. Personalitate fascinantă a epocii moderne. în perioada 1863 – 1865. Era urmaş al răzeşilor de pe Kogălnic. Mihail Kogalniceanu Mihail Kogălniceanu (n. cel care se considera. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu. spirit pasionat şi comprehensiv. publicaţie nevinovată cu efecte modeste. gazetar şi scriitor român. Kogălniceanu participă ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iaşi unde este chemat să se pronunţe în privinţa Unirii. scriitor. om politic. Ca ministru de externe al ţării în 1867 şi în perioada 1877–1878. în „Curierul Românesc”). versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum. ziarist. mai tarziu. În 1839. intitulată „Arhiva românească”. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iaşi. în Franţa.Scrie „Marşul românilor” sau „Odă oştirei române cu ocazia înălţării steagului naţional”. Kogălniceanu a avut un rol hotărâtor în adoptarea unor reforme cruciale. A fost istoric. 20 iunie 1891. Mihai Kogălniceanu şi-a legat numele de actul proclamării independenţei de stat a României. afirma la Luneville. Paris) a fost un om politic. Asta nu l-a împiedicat în niciun fel să facă studii strălucite în Franţa şi Germania.Vasile Cârlova a murit la Craiova.

om politic. pe care nu a terminat-o. membru fondator al Academiei Române. dramaturg. urmând cursurile Facultăţii de Inginerie. academician român. Les brigands. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iaşi şi şi-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. printre care viitorul domn Al. În anul 1834. 15 . care a devenit motiv de inspiraţie pentru nuvela romantică Buchetiera de la Florenţa. Mirceşti. în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare. În anul următor s-a întors în ţară şi a ocupat un post în administraţie până în 1846. 22 august 1890. În 1840. personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. ministru. Bacău — d. folclorist. Le petit rameau. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai târziu în ciclul Doine şi care sunt foarte strâns legate de modelul popular din care au luat naştere. iar în februarie 1841. creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România. În noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hârlău. rămânând cel mai rezistent compartiment al activităţii sale literare şi va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcţii tehnice: comedia străină şi drama istorică. 21 iulie 1821. unde şia dat bacalaureatul în anul 1835.Vasile Alecsandri Date generale Vasile Alecsandri (n. Cinovnicul şi modista. În 1837 s-a pregătit pentru un bacalaureat în ştiinţe. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini. Marie. I. Din 1842 datează importanta sa călătorie în munţii Moldovei. a fost trimis la studii la Paris. Împreună cu Costache Negruzzi a făcut o călătorie în Italia. diplomat. Cuza şi pictorul Ion Negulici. În 1838 apar primele încercări literare în limba franceză: Zunarilla. împreună cu alţi tineri boieri moldoveni. ambele preluate după piese străine. Serata. judeţul Iaşi) a fost un poet.

după o lungă suferinţă. D. Tatarul. Hora. Opera. Alecsandri şi Junimea În 1863 ia naştere la Iaşi societatea Junimea. revistă la care au colaborat moldovenii C. În 1854 . În anul 1867 este ales membru al Societăţii literare române. Alexandrescu. Cuza ministru al afacerilor externe. al cărui membru onorific a fost până la sfârşitul vieţii. În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mânjina o cunoaşte pe Elena. sora prietenului Costache Negri. iar în 11 ianuarie se reprezintă piesa Iorgu de la Sadagura. poetul trimite două cântece care au însufleţit marea masă de oameni: Imn lui Ştefan cel Mare şi Imn religios cântat la serbarea junimei academice române. Activitate culturală A fost unul dintre fruntaşii mişcării revoluţionare din Moldova. Evoluţie şi tendinţe În 1843 apare. fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti. Cu ocazia serbărilor de la Putna din 1871. Kogălniceanu. în Albina Românească. îi dedică poezia Steluţa şi apoi întreg ciclul de poezii Lăcrămioare. în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul Doine şi lăcrimioare. Al. În 1859 . Crai nou. de care se îndrăgosteşte şi căreia. principalul manifest al revoluţionarilor moldoveni.În 1844. devenită Academia Română. dar şi muntenii Gr. Doina. Bolintineanu. Russo.Este numit de domnitorul Al. Negruzzi. prima poezie care va face parte din ciclul Doine şi lăcrămioare. În 1848 scrie poezia Către români. va fi trimis în Franţa. Al. redactând împreună cu Kogălniceanu şi C. 16 . împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica scoate săptămânalul Propăşirea. intitulată mai târziu Deşteptarea României. M. Strunga.Apare sub conducerea sa România literară. Tot acum scrie poeziile Baba Cloanţa. Primeşte Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. Anglia şi Piemont pentru a pleda în scopul recunoaşterii Unirii. Odobescu. I. Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890. Negri Dorinţele partidei naţionale din Moldova. comedie de rezistenţă în dramaturgia scriitorului. după moartea timpurie 1847.

când psihologia romantică pătrunde mai adânc. publică în revista Bucovina poeziile populare Toma Alimoş. de obiectivare a viziunii şi a mijloacelor artistice. stă voinţă (la Grigore Alexandrescu. sentimente ale individualului raportat la lume. Începe sa lucreze la ciclul Chiriţelor cu Chiriţa în Iaşi. Mihu Copilul. Heliade. erotică.În 1852 apare volumul Poezii poporale.În 1850. Lângă senzaţia de axfisie şi dorinţa de expansiune stă.Alecsandri începe să publice pasteluri în 1868. Haosul îi provoacă viziuni negre. mai ales) de a împăca elementele în <<sfadă>>. Debutul său stă sub semnul unui romantism tipic. caracteristic literaturii române din perioada paşoptistă. care nu putea fi găsită decât în marile modele ale literaturii clasice. iar pe de altă parte tentaţia de a imprima acestei mişcări de emancipare o ordine. Pe de-o parte revolta şi idealurile. La Teatrul Naţional se joacă Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă. dar. suferă de teama de dezordine în lumea fizică şi morală. liric (Buchetiera de la Florenţa. Blestemul. poezia Hora Unirii. aşa-zisă de limpezire. de ruptura dintre ele. cu o viziune în general romantică. are în literatura lui Alecsandri cea mai înaltă măsură în Balta albă şi în Deşteptarea României şi. V. în diverse numere ale Convorbirilor literare. după o absenţă de aproape doi ani. Vasile Alecsandri se întoarce în ţară. revista lui Kogălniceanu. Acest romantism tipic. Balade (Cântice bătrâneşti). Adunate şi îndreptate de d. Doine şi lăcrimioare) dar şi al unei necruţătoare critici a ridicolului social în piesa Iorgu de la Sadagura sau în ciclul "Chiriţelor". Aceasta va fi urmată de Chiriţa în provincie (1852). viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor. printr-o seninătate a înţelegerii care îl apropie de clasicism. în aceeaşi măsură. entuziast. mereu. Alecsandri..Cea de-a treia etapă îl face să revină spre teatru. În 1856 apare în Steaua Dunării. se poate observa începând cu prozele călătoriei în Africa şi terminând cu expresia artistică matură din pasteluri şi din unele legende. adică în încercarea de a obiectiva viziunea şi mijloacele artistice. După 1840. O a doua etapă. Chiriţa în voiagiu (1864) şi Chiriţa în balon (1874). Şerb sărac. în gustul contrastelor tragice născute de interacţiunea dintre epoci. tipic romantice. iar mai apoi în luciditatea interogării lumii. Victor Hugo etc). Marile convulsii istorice modelate de marile modele culturale imprimă începuturilor poeziei româneşti o configuraţie dialogică. Mioara. de cele mai multe ori se prelungeşte prin unele texte până după Unire. iniţial. un treaz sentiment al ordinei. construite pe marile modele ale literaturii occidentale (Lamartine. poetul începe să sufere de ceea ce s-a numit <<sentimentul incomplenitudinii. transfigurate în aşa zisele universuri compensative: revoltă. 17 . o coerenţă.

O vreme. Face cunoştinţă cu Heliade. fiind coleg cu Ion Ghica. S-a născut la Târgovişte. cu o memorie extraordinară. Tonul este extraordinar de fantastic si umoristic. Cea mai reuşită este Umbra lui Mircea la Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia. dar de mic e deştept. Învaţă greaca şi franceza. A ocupat funcţii mărunte. a fost ofiţer. în mahalaua Lemnului. el va fi intunecat numai de stralucirea succesului lui Alecsandri si de energia si noutatea lui Eminescu. meditaţii romantice. cu prietenul Ion Ghica). Activitate literara Profunditatea cugetarilor si expunerea lor prin imagini noi si impresionante fac ca Alexandrescu sa fie in adevaratul sens al cuvantului cel mai mare poet din epoca dintre 1830-1848. superior si lui Heliade si tuturor celorlalti poeti. 18 . E ultimul fabulist autentic din literatura română. 22 februarie 1810 Târgovişte.a. este elev la pensionul Sfântul Sava. Poetul liric scrie. urmată de elegia Adio la Târgovişte. Boul şi viţelul. A murit sărac la Bucureşti în anul 1885. Uimeşte pe toţi prin talentul său poetic. În ultimii 25 de ani de viaţă a fost marcat de alienare mintală.).Grigore Alexandrescu Date generale Grigore Alexandrescu (n. în anul 1810. mai întâi. A debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus de Ion Heliade Rădulescu. Poezia sa a fost influenţată de ideile care au pregătit revoluţia din 1848. Vulpea liberală s. fiind al patrulea copil al vistiernicului M. în care adevărul e mascat. Ajuns la Bucuresti. dar a demisionat (1837). Rămâne orfan şi sărac. lăsându-ne vreo 40 de fabule.d. Lixandrescu. Va sta şi acasă la Heliade. din cauza cenzurii autorităţilor (Câinele şi căţelul. Din pricina unor scrieri (Anul 1840 şi Lebăda şi puii corbului) este întemniţat. Dreptatea leului. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. care-i va publica prima poezie Miezul nopţii în Curierul Românesc. sub influenţa lui Lamartine.25 noiembrie 1885 Bucureşti) a fost un poet şi fabulist român.

C. Alexandrescu este incontenstabil cel mai de seamă fabulist al nostru. La Tismana Anul 1840 Ucigasul fara voie -Epistole si satire: Epistola Dlui I. Apreciere critică: . La Cozia Rasaritul lunii.Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola.. meditaţia şi satira. Popovici) -Poezii:Trecutul." ( D. La manastirea Dealului Umbra lui Mircea. Satira Duhului meu Razbunarea soarecilor sau moartea lui Sion -Fabule:Ciinele si catelul Ciinele si magarul Corbii si barza Cucul -Epigrame:Un osandit la moarte pentru o vina mare Celui ce scria ca poezia este o boala nelecuita Dlui *** Poezii populareCantec vechi Cantece de peste Olt Cantecul Jianului -Proza:Memorial de calatorie Cozia Bistrita 19 . A tradus din Lamartine şi Byron...

Bucureşti) a fost un poet român. 20 august 1872. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat. Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine. La fel ca alţi paşoptişti. în 1844. acesta îşi făcu în Valahia o situaţie acceptabilă. Cooptat în Frăţia şi în Asociaţia literară. un rol decisiv. tânărul a fost crescut de rude mai avute. diplomat. Caragiale. I. Arendaş. e ridicat. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". a venit în ţară din Ohrida. 1819 [sau 1825 după alte surse]. Ienache. şi a fost publicat în "Curierul de ambe sexe". sat aproape de Bucureşti. probabil. la rangul de pitar. În acel timp se formase în Bucureşti Asociaţia literară. în 1843 . mic proprietar. Bolintin-Vale — d. L.secretar la departamentul „pricinilor suditeşti". tânărul nu se trudi prea mult să intre în graţiile principelui. apoi subprefect. prin slujbe funcţionăreşti. om politic. Mihai Eminescu. participant la Revoluţia de la 1848. a jucat. precum Grigore Alexandrescu. el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut. Ienache Cosmad. Dimitrie. sprijinită de fraţii Alexandru şi Ştefan Golescu care îl trimiseră pe la sfârşitul anului 1845 pe 20 . Orfan de ambii părinţi încă din 1831. Se susţine de timpuriu. o avere care să-l scutească de griji. cu reşedinţa la Bolintin.Dimitrie Bolintineanu Dimitrie Bolintineanu (n. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morţii". Printr-un misterios concurs de împrejurări. părintele lui. În puţini ani ai tatălui său. a adoptat rapid mentalitatea de carbonar. prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (şi invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii). Poemul "O fată tânără pe patul morţii" era o imitaţie după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră"). de André Chénier.

Dimitrie Bolintineanu călătoreşte la Paris. Izbucnind revoluţia din 1848. imediat după izbândă. Tipăreşte culegerea de satire Menadele şi volumul de poezii Plângerile României. Macedonia. boala lui Bolintineanu se agravează. dar Poarta nu i-a permis intrarea în ţară. A. reveni în ţară şi redactă împreună cu Nicolae Bălcescu. Pensia pe care o primea intra în buzunarele creditorilor. îl „mirosise" şi. culte şi instrucţiune publică. la Românul. Plecat la Paris în 1845. apoi la Constantinopol şi.. la Paris ca să-şi continue studiile întrerupte. Când aceasta izbucni la Paris. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice şi al progresului social". de patru pagini. în sfârşit. care cuprind adesea pagini pline de interes şi scrise cu multă căldură. din iniţiativa lui George Sion. până în aprile. Prin stăruinţele lui. Nu trăieşte decât pentru Revoluţia pe care o presimte. audiază şi el cursurile lui Jules Michelet. 21 . I se reeditează câteva dintre biografiile istorice. cu o bursă din partea Asociaţiei literare. Ion Manu. ceea ce poetul nu putu să facă.Le Peuple souverain. Dacă C. dar . Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iaşi. iar atunci a făcut călătorii prin Palestina. lui C. Conjuraţii îi dădură un rol de prim-ordin. In prima jumătate a anului 1870. ale lui Costache Negri şi ale lui V. Este înmormântat la Bolintinul din Vale. dacă nu izbucnea revoluţia. "Poporul suveran". parte de el. Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". dar redactorul şef avea proiecte mari. Era o foaie mică.a fost exilat şi se duse în Transilvania. Rosetti. Grav bolnav. Aga poliţiei. A. Oficialitatea refuză să-i acorde ajutor.A. În aprilie este organizată. Şi la 1848 revoluţia a adus o explozie gazetărească. în februarie 1848. Urechia. Întorcându-se în ţară la 1859. Rosetti scosese.. "Pruncul român". poate. sunt înfiinţate primele şcoli la românii macedoneni. a. Edgar Quinet şi Adam Mickiewicz. tinerii studioşi hotărâră să se întoarcă în ţară. Egipt. îl ameninţase cu un arest la „mănăstire". În 1871. e silit să-şi întrerupă munca. cu doar două coloane pe fiecare faţă. Poetul este sărac.Bolintineanu la Paris. Ar fi avut. Cezar Bolliac ş. pe potriva modelului francez . intră în politică şi deveni ministru de externe. Colaborează. acela de a stabili contacte cu revoluţionarii din Bucovina. descriindu-le toate în publicaţiuni diverse. refuzându-i paşaportul pentru Moldova.căzând revoluţia . o loterie cu obiecte personale ale lui Bolintineanu. Siria.

vor deveni material etnopsihologic pentru celebra Piatra Teiului. Prodăneştii Vechi. eseist. cu peisajul românesc.Este trimis de către tatăl său (mama îi murise în acest an în urma epidemiei de holeră) în Elveţia. unde învaţă limbile franceză şi germană. Impresionat de locuri şi de locuitori. Alecsandri. fiind. Russo se dovedeşte un revoltat.Rămas orfan de mamă. fiul lui Iancu Rusu.Domnitorul Mihail Sturdza îi încredinţează un post de funcţionar la Tribunalul districtual de la Piatra Neamţ.Se întoarce în Moldova.Se naşte Alecu Russo (numele vechi este Rusul sau Rusu). • 1839 . face cunoştinţă cu mai mulţi intelectuali progresişti munteni. Copilǎria şi-a petrecut-o la ţară. moşia lui C. în mijlocul ţăranilor. nereuşind. intrând în contact cu frumuseţea folclorului. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză şi au apărut postum în traducerea lui Alecsandri. De pe acum. un liberal în gândire. a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române. • 22 .†5 februarie 1859) a fost poet. Chişinău . dar. a fost condamnat la moarte. Alecu Russo scrie Iaşii şi locuitorii lui la 1848 (în franceză). După studiile din Elveţia. Negri. unde tatăl său arendase nişte pământuri. • 1829 . o La Mânjina. proprietar de pământuri într-un sat pe valea Bâcului. Odobescu. Este autorul volumului Cântarea României. ideolog al generaţiei de la 1848. în urma unor dezacorduri cu familia. în Basarabia. Louis Alibaud fusese un tânăr care a întreprins un atentat împotriva regelui Ludovic Filip. probabil la moşia de la Negrişoasa. Împreună cu Alecsandri întreprind o călătorie în ţinuturile Neamţului.Alecu Russo Alecu Russo (*17 martie 1819. tipărit anonim.Tânărul Russo scrie poemele La mort d'Alibaud şi Epitaphe d'Alibaud în limba franceză. • 1840 . prozator. • 1841 . călătorii şi impresii. Pe la 1829 o cumplită epidemie de holeră i-a secerat familia. mai apoi. 17 martie 1819 . lucrare apărută postum sub îngrijirea lui V. dar cu o situaţie socială relativ modestă. Alecu Russo e trimis de parintele său la studii în Elveţia. o Scrie Studie naţionale. • 1845 . Acestea toate. memorialist şi critic literar român (originar din Basarabia). în ţinutul Bistriţei.Se stabileşte la Iaşi. ideologul mişcării revoluţionare de la 1848 din Moldova. îşi continuă studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lânga Geneva. • 1836 . la Institutul lui François Naville de la Vernier. S-a născut în familia unui boier de viţă veche. Pe băncile institutului scrie primele sale încercări literare. Fără a revendica vreodată explicit această operă. printre care şi Nicolae Bălcescu.Alecu Russo scrie piesele Băcălia ambiţioasă şi Jicnicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Naţional. cu un deosebit simţ al dreptăţii şi al egalităţii.

o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranţe dau acestei scurte bucăţi o valoare pe care unii n-au atins-o şi n-o ating. fără a fi potrivnic influenţelor apusene. înverşunat critic al „restauratorilor“ limbii. în toată vitejia şi durerea ce cuprinde. de aş fi gramatic. 23 . Apare în Albina Românească articolul Critica criticii. scrie jurnalul Soveja. şi nimeni. spiritul public va părăsi căile pedanţilor şi se va îndrepta la izvorul adevărat: la tradiţiile şi la obiceiurile pământului. cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloşilor timpului de faţă şi cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. • 1850 . Jicnicerul Vadră.. publicat postum de Al. Alecu Russo este surghiunit la Mănăstirea Soveja. • 1848 .Scrie articolele Poezia populară şi Decebal şi Ştefan cel Mare. o După încercarea lui Negruzzi din 1840.După o absenţă mai lungă în publicistică. al latiniştilor şi al „ardelenismului“. Poezia populară devine o operă fundamentală de cercetare a folclorului. care-i frumoasă ca şi cea latină şi greacă. ţinând seama de tradiţie: „Dacă este ca neamul român să aibă şi el o limbă şi o literatură. Adept al unui conservatorism literar şi lingvistic. şi în acelaşi timp. + • 1855 . un studiu programatic în spiritul Introducţiunii de la Dacia literară. Alecu Russo publică în România literară a lui Vasile Alecsandri Cugetări. în curgerea vremurilor. publică în Zimbrul scrierea Studie moldoveană sub pseudonimul Terenţie Hora. apoi. revistă politică a românilor exilaţi la Paris. aş culege mitologia română. şi de aş fi poet. «ţara cea dragă». unde sunt ascunse încă şi formele şi stilul. o În urma reprezentării comediei Jicnicerul Vadră. E o scurtă ochire asupra trecutului ţării.Se reprezintă la Iaşi Băcălia ambiţioasă şi.Participă la mişcarea revoluţionară din Moldova alături de V. Alecsandri. aş călători pe toate malurile româneşti şi aş culege limba“. n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia şi îmbărbăta maica în suferinţă. de aş fi istoric. Odobescu. pentru întâia oară se caută în desfăşurarea venimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ (Nicolae Iorga).Apare în România Viitoare. în urma eşecului acesteia.1846 . • o Apare în România literară a lui Alecsandri Cântarea României (versiunea românească). + • 1851 . publicate postum în Foaia societăţii pentru literatură şi cultură română din Bucovina. O simţire tot atât de aleasă pe cât de puternică. Russo pribegeşte mai întâi în Ardeal. • 1847 .. pentru ca apoi să se stabilească la Paris. Cântarea României (versiune franceză): „Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea intitulată «Cântarea României» . aş străbate prin toate bordeiele să descopăr o amintire sau o rugină de armă.Se întoarce în ţară. Ziarul unui exilat politic la 1846. Alecu Russo vede evoluţia limbii şi a literaturii române cu o cumpănită gândire.

Sava". poet la mare modă. poet. fiul lui Ilie Rădulescu şi al Eufrosinei Danielopol. în Moldova). filolog şi om politic român. istorice.H. critic. În 1818. învaţă româneşte după cărţile populare. pe care o şi traduce. prozator. întemeietor al presei din Ţara Românească: Curierul Românesc (1829) şi Curierul de ambe sexe (1837). Lazăr la Colegiul Sfântul Sava. membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte. editor.Radulescu Date generale Ion Heliade-Rădulescu (n. "Societatea Filarmonică" (din 1833). iar greceşte cu dascălul Alexe. 1822/1829 – Devine succesorul lui Gh. 6 ianuarie 1802. În 1846. Este membru activ al asociaţilor culturale din epocă: "Societatea Literară" (din 1827). Ajuns la Bucureşti. înainte de a învăţa să citească româneşte din lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C. prin 1814 însuşi Naum Râmniceanu ia fost dascăl. 27 aprilie 1872. 1815/1818 – Frecventează Şcoala grecească de la Schitu Măgureanu.I. după retragerea acestuia. cunoaşte poezia lui Hristopulos. filozofice ale tuturor timpurilor. ce depăşea cu mult chiar puterile unei generaţii. el devine elevul lui Gh. tipograf. menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare. Târgovişte — d. Ion Heliade Rădulescu învaţă limba greacă. considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă. întreprindere uriaşă. Heliade propune planul unei "biblioteci universale". 24 . După obiceiul şi în spiritul vremii. Bucureşti) a fost un scriitor. 6 ianuarie 1802 – Se naşte la Târgovişte. Negruzzi. căruia îi va urma la conducerea şcolii de la "Sf. Lazăr. oricât de ambiţioase.

realizat fragmentar. împrumutarea neologismelor din latină şi din limbile romanice.a. în maniera fiziologilor. de traduceri şi de opere originale. Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul eroic Anatolida sau Omul şi forţele. a cultivat meditaţia cu motive preromantice.. 1829.Apare Gazeta Teatrului Naţional.Fondator al Societăţii Filarmonice (1833). Heliade citeşte din traducerile sale din Lamartine. poeziile originale sunt: 1833 – Apare Societatea Filarmonică la iniţiativa lui I. primul ziar apărut în Ţara Românească. Dante Aligheri. prima gazetă în limba română din Principate. susţine simplificarea alfabetului chirilic.H.m. Proză cu conţinut satiric şi pamfletar. Traduse şi alăturate cu alte bucăţi originale din D. 8 aprilie – Apare Curierul românesc.)Teoretician şi îndrumător literar în Regulile sau gramatica poeziei. difuzate prin librăria românească a lui Iosif Romanov. Ion Câmpineanu şi C. etc. 1835 –Publică traducerea comediei Amfitrion de Molière.1827 – Apare Societatea literară. Muzeul naţional. Goethe. Rădulescu. La Fontaine. 1830 – Apare volumul Meditaţii poetice dintr-ale lui A. Muzeul Naţional. Este autor a numeroase traduceri. 1834 – Este director al Şcolii de muzică vocală. din iniţiativa sa şi a lui Dinicu Golescu. capodopera sa literară. Conu Drăgan şi cuconiţa Drăgana. fonetismul ortografic. membru în guvernul provizoriu. supliment săptămânal al Curierului românesc Activitate Fondator al unor reviste. 1828 – Apare la Sibiu Gramatica Românească. de declamaţie şi de literatură care avea rostul de a pregăti actori profesionişti. Domnul Sărsăilă autorul. de Lamartine. I. imitaţii şi prelucrări din clasici ai literaturii universale (Boileau. în subredacţia lui Heliade şi a lui Florian Aaron.Implicat în evenimentele de la 1848 (a participat la redactarea Proclamaţiei de la Islaz. înfiinţarea unui teatru naţional. Eliad. în care autorul se dovedeşte un reformator la domeniul limbii. Aristia. satira şi fabula politică. Byron ş.d. dar şi Gazeta Teatrului Naţional. 1836 – Îşi adună toate producţia literară în volumul Culegeri din scrierile lui I.Apare. lamartiniene O noapte pe ruinele Târgoviştei. Aici. care promova ideile iluministe: răspândirea şcolii româneşti. mitul popular Sburătorul. Eliad de proze şi de poezie. publicarea de gazete. elegia Dragele mele umbre. 25 . printre care cea mai importantă este considerată a fi Curierul românesc de ambe sexe publicată începând cu 1829.

A militat pentru unificarea limbii române literare (Gramatica românească). dar un teatru romanesc pe baze profesionale n-a putut fi insa intemeiat in aceasta epoca(epoca sau perioada pasoptista). Asachi in Moldova si lui I. Cu prilejul spectacolului de la Bucuresti. Iancu Vacarescu a scris un Prolog in care sintetiza conceptia pasoptistilor despre teatru: "V-am dat teatrul/ Vi-l paziti ca pe-un lacas de muze/ Cu el curand veti fi vestiti/ Prin vesti departe duse/ In el naravuri indreptati/ Dati ascutimi la minte/ Podoabe limbii voastre dati/ Cu romanesti cuvinte. Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu.” In ciuda imprejurarilor teatrul i-a totusi avant in perioada 1840-1860." In anul 1840. Atmosfera era neprielnica. pareau de neinvins. de educatie estetica si perfectionarea limbii.abia ivindu-se si-a starnit in cap o droaie de dusmani. 26 . iar greutatile economice. Echilibru între antiteze). care se bucurau de success. in 1816. In plus concurenta trupelor straine. 1858. el seamana cu pruncul mic. 1828). Costache Negruzzi scria in 1838 ca: “Sarmanul teatru. frumusel. Membru fondator al Societăţii Academice Române (Academia Română) şi primul preşedinte al acesteia (1867 . era un obstacol greu de trecut. Heliade-Radulescu in Tara Romaneasca. Primul spectacol are loc in inlimba romana la Iasi. la conducerea Teatrului National din Iasi au venit Vasile Alecsandri. Teatrul Pasoptismul a acordat teatrului o imensa pretuire scotand-ul un mijloc dintre cele mai eficiente depromovare a valorilor positive de conduita si moralitate.1870). nevinovat si bolnav de strans… Si unde avea trebuinta de buna cautare de. care au pus bazele repertoriului dramatic original romanesc. Se dezvolta teatrul datorita activitatii lui Ghe. Preocupări de natură filosofică şi religioasă de inspiraţie gnostică (Biblicele. strajnici si puternici. iar la Bucuresti in 1819.

culturale. revista in limba romana. literare şi mai târziu să 27 . Cel dintai care a schitat un program teoretic avand ca scop modernizarea literaturii romane a fost Ion Heliade Radulescu. Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu. comandantul armatelor ruseşti. mai ales franceze.germane şi greceşti.Este prima gazetă românească cu periodicitate constantă şi cu apariţie îndelungată. pe la finele secolului XVIII şi în primii ani ai secolului XIX. Încet. ştiri politice.Curierul românesc Articolele programatice ale unui curent sau ale unei mişcări literare au avut întotdeauna o importanţă majoră. începuse să pătrundă diferite ziare străine. îşi face o datorie să reproducă din confratele moldovean "Albina românească" a lui Asachi. Curierul românesc devine ecoul întregii mişcări literare din ţară. încet. El este fondatorul Curierului romanesc . În Principatele Române. aparuta pe 8 aprilie 1829. pentru că au cristalizat şi au dat coerenţă tendinţelor fundamentale ale epocii. Nevoia unui mijloc de a se răspândi mai repede ştirile despre întâmplările din ţară şi din străinătate se simţise de mult. care a obţinut aprobarea apariţiei gazetei. gazetă care pune bazele presei româneşti.

în care se apreciază valoarea scriitorilor şi a celor ce publică scrierile lor în diferite broşuri. Ne face cunoscute foile literare ce apar în vremea aceasta. Costache Aristia. încet. 93 din anul 1842: "Această foaie a fost înainte mergătoare şi ferice vestitoare a aşezămintelor celor noi şi progresive ce am dobândit. Viişoreanu. el o vede acum cu un rol mare. Caragiale. În el vedem naşterea şi primii paşi ai teatrului românesc. unii din ei rămaşi necunoscuţi. Aceasta o spune în no. Marea influenta pe care el a avut-o asupra scriitorilor epocii s-a exercitat mai ales prin articolele sale teoretice publicate in ziarul Curierul romanesc. Cezar Bolliac. Ion Catina. Ion Voinescu. mai ales în Valahia. În el se găsesc coloane deschise. În Curier “urmărim progresul şcolilor prin dări de seamă la finele anului şi prin discursurile ţinute la diferite ocazii”. Costache Bălăcescu. K. El devine o personalitate şi în locul rolului modest ce socotea la început că are foaia sa. Curierul românesc ne ţine la curent cu tot ce se publică în limba română. precursor cu pusee de talent adevarat: Ion Heliade Radulescu. Asadar. Spiritul lui se îmbogăţeşte prin citiri variate şi o sumă de idei culturale şi literare se răspândesc în public. Grigore Alexandrescu. Prin Curierul romanesc.a. prin 28 . G. Heliade se formează încet. Genilie ş. Ea se înfăţişează prin mici notiţe.facă acelaşi lucru faţă de ziarele din Braşov ale lui Bariţiu: "Gazeta de Transilvania" şi "Foaia literară". iar alţii ilustrându-se mai târziu prin lucrări de valoare. În Curier se naşte critica literară în literatura română. cum este "Foaia ştiinţifică şi literară de la Iaşi" şi "Magazin istoric" din Bucureşti. după bătrânul Iancu Văcărescu. pe lângă foile proprii ale lui Heliade: "Gazeta Teatrului" (1835) şi "Curierul de ambe sexe" (1836). Baronzi. I. limba ei a crescut dimpreună cu cunoştinţele naţiei şi colecţia perioadelor sale poate fi cel mai îndestulător ajutor la istoria literaturii noastre".inceputurile presei romanesti se datoreaza unei personalitati curioase.

Datorita insa atmosferei create de indemnurile sale a fost posibil debutul. Dacia Literară 29 . Grigore Alexandrescu.care autorul a indemnat in primul rand la scris si mai putin la spirit critic. din care s-au remarcat Vasile Carlova. intre 1830 si 1840 a unei intregi generatii. Cezar Bolliac. Dimitrie Bolintineanu.

Kogălniceanu a formulat ceea ce toţi patrioţii gândeau şi simţeau. mai ales. “cele mai bune scrieri originale ce va găsi în deosebitele jurnaluri româneşti". În concepţia lui era legitim a traduce şi adapta oricât. încercand s-o învioreze. În 1843 va începe să funcţioneze ca profesor de istorie la Academia Mihăileană. bucovineni. Cu toate că a apărut doar în trei numere. Curentul acesta exista de fapt. ca urmare. însă nedeclarat. de la Moldavie et des Valaques transdanubiens (apărute toate în 1837). fieştecare cu ideile sale. Inserând în cuprinsul ei. tacit. prin semnalarea scrierilor de inspiraţie manifest patriotică editate înainte de 1840. Alăuta românească. calendare. Din 1840 va dirija o seamă de alte publicaţii. Albina românească. pe care începe să-l eclipseze. Câmpeanu) Teatrul Naţional din laşi.Apariţa în 1840 a revistei “Dacia literara” a înscris în istoria literaturii şi a întregii culturii româneşti un nou moment. stimulând creaţia originală şi stăvilind “mania traducţiilor". deschizându-şi cursul cu celebra lecţie în care înălţa un elogiu vibrant trecutului naţional eroic. “Ţălul" noii publicaţii fiind “realizaţia dorinţii ca românii să aibă o limbă şi o literatură pentru toţi". Histoire de la Walachie.18172. almanahuri. era normal ca ea să cultive “duhul naţional". cu tipul său”. indiferent de calitate. semnată de “redactorul raspunzător". les moeurs et la langue des Cigains. va întemeia tipografie. inimă şi literatură un accent menit a-i preciza pe deplin conţinutul şi a-i determina pentru câteva decenii întreaga evoluţie. Negruzzi. bănăţeni. în orice caz. ca într-o oglindă. asupra căruia dobândeşte un tot mai vădit ascendent. nu trebuia tălmăcit orice. se vor vedea scriitori moldoveni. va conduce (împreună cu Alecsandri. Berlin). îşi propunea a se “îndeletnici cu producţiile româneşti fie din orice parte a Daciei. îndeosebi piese de teatru. Înapoiat. revista avea să devină “un repertoriu general al literaturii româneşti. P. o explicitează. nu numai culturale. Prin orientarea dată de el. Mai energic şi. Kogălniceanu nu respingea traducerile din principiu (a tradus el însuşi). dar considera că acestea nu trebuiau să covârşească literatura originală. Din paginile ei porneşte aşa numitul de Ibrailea un “curent poporan şi istoric". alături de “compunerile originale a redacţiei şi conlucrătorilor săi". în carele. Or. Dacia literara ne apare astăzi asemenea unui izvor care. 30 . Declarându-se hotărâtă a depaşi regionalismul publicaţiilor de cultură existente. şi. MIHAIL KOGĂLNICEANU (6. şi Introducţia din primul număr. Până la Kogălniceanu s-a scris în spirit naţional aşa cum se vorbeşte în proză (nu numai de către Monsieur Jourdain): fără conştientizarea faptului. munteni. acest periodic a dat mişcării literare impulsionate de Curierul românesc.7. tocmai creativitatea autohtonă era. ardeleni. mai modern în concepţii decât Asachi. C. Foaie pentru minte. I-am şi menţionat unii dintre constituenţi. Dacia literara i-a imprimat un caracter naţional explicit. în 1838. în afară de revistele sale. Romanische oder Wallachische Sprahe und Literatur. cu limba sa. Esquisse sur I'histoire. M. el preia în iulie. în acel moment. La data apariţiei periodicului. însă nu în detrimentul creativităţii autohtone. adunând pâraiele din jur.11.M. Însuşindu-si romantismul cu implicaţii luministe inerent creaţiei promovate de publicaţiile anterior apărute.1891) avea 23 de ani şi publicase trei lucrări istorice. în limbile germană şi franceză: Moldau und Wallachei. unul dintre principalele momente de referinţă. Kogălniceanu devine noul emul moldovean al lui Heliade Rădulescu. Ideea conducătoare a programului Daciei literare e rezumată chiar în titlul revistei. generează un fluviu. numai să fie bune". de la studii (Luneville. în care va edita. Dacia literară se voia o “foaie românească" şi.

au grupat.1851). Promovarea spiritului naţional fiind crezul întregii sale vieţi.. Scene contimporane. prin înfiinţarea. etc). Colaborează şi Alexandrescu (Anul 1840). Să ne ţinem de obiceiurile strămoşeşti — atât cât nu sunt împotriva dreptei cugetări". pentru că omoară în noi duhul naţional (. şi încă şi acelea de-ar fi bune! Traducţiile însă nu fac o literatură". Cu un sentiment de mândrie naţională direct exprimat.introducţiile" la aceste publicaţii — şi. Kogălnicenu şi l-a afirmat. Apariţia Daciei literare a fost salutata cu entuziasm de Curierul românesc (specificându-se că. expresie a caracterului naţional specific: “Istoria noastră are destule fapte eroice.după opinia lui. De aceea: “Noi vom prigoni pe cât vom putea această manie ucigătoare a gustului original. Dar.. critică literară. Arhiva românească (3 vol. periodicele scoase de Kogălniceanu. după interzicerea Daciei literare. obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris. fără să avem pentru aceasta trebuinţa să ne împrumutăm la alte naţii. în amintitul « Cuvânt » pentru deschiderea cursului de istorie naţională — îndrumatorul de conştiinţe reformulează repetat.) mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi în limba românească.. în chip firesc. Baritiu. ca şi de Albina românească şi de Foaia. trebuie să sporim în bine (. 1840.. materia e distribuită în patru compartimente: literatura originală inedită. M. trebuie să fim vrednici de bunătăţile ce cerul ni-au dăruit în atâta îmbelşugare. 1872-1874).). H: Cronicile României. în continuarea aserţiunilor din articolul introductiv al « Daciei literare ».. fost luata ca model de către N.. atât din primul număr cât şi din cele următoare: Scene pitoreşti din obiceiurile poporului. ameninţată: “Dorul imitaţiei s-a facut la noi o manie primejdioasă.. Tot atât de elocvent se declară spiritul călăuzitor al publicaţiei şi sub alte generice. “vedem acum curat că am avut şi avem toţi românii aceeaşi limbă"). Alecsandri. Scene pitoreşti din obiceiurile Moldaviei. iar cinci ani mai târziu prin editarea unui corpus de cronici (Letopisiţile Ţării Moldovii. prin ea. note la zi (Telegrafal Daciei). Foaie pentru minte. în acelaşi an. în unire. din toate provinciile româneşti. Bălcescu şi August Treboniu Laurian pentru al lor Magazin istoric pentru Dacia(1845-1848. tot atât de vibrant.. sub genericul Scene istorice din cronicele Moldaviei.Introducţie” e tipărită. a unei noi publicaţii istorice. însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi". Kogălniceanu. ideea necesităţii de a ne cunoaşte pe noi înşine. Dar ce folos! Că sunt numai traducţii din alte limbi." Imediat dupa . semnificativ. trebuie să ne ţinem. 1845). pentru a le avea. Albina românească. trebuie să ne cunoaştem solia ce Dumnezeu nea dat. “alegere din alte foi" (reproduceri din Curierul românesc.. În . frumoasele noastre ţări sunt destul de mari. Kogălniceanu formulează memorabil necesitatea unei literaturi crescute din realităţile noastre. 1845-1852. ca naţiune. 31 .. În fiecare număr al revistei. 1841. pe toţi scriitorii şi cărturarii de seamă. ed. lui Barium. nuvela Alexandru Lăpuşneanu a lui C. Negruzzi. sub care apar nuvele şi articole de Negruzzi. Consecutiv. în consonanţă cu cel dintr-un mai sus citat articol al lui Gh. Şi a ne menţine identitatea: “Vom avea încă zile frumoase pe pământ. Arhiva romdneasca a.

O asemenea foaie ne vom sili ca sa fie Dacia literara [. redactat de Mihail Kogalniceanu. numai sa fie bune..." 32 . Publicat in primul numar al revistei. fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii.Introducţie” Constituirea deplina a romantismului pasoptist a fost marcata de programul teoretic Introductie." • Promovarea unei literaturi originale. foaie care. si prin urmare s-ar indeletnici cu productiile romanesti. pentru ca omoara in noi duhul national.O foaie dar. Se respinge coloratura locala si amestecul politicului..Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa. prin indicarea unor surse de inspirafie in conformitate cu specificul national si cu estetica romantica: ...]. ar fi numai o foaie romaneasca.Articolul . • Combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre: . [. revista adresandu-se scriitorilor romani de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: . frumoasele noastre tari sunt destul de mari. fata de care Dacia Literara urmareste sa aduca un suflu nou. sugerat si de titlul revistei... care. parasind politica. s-ar indeletnici numai cu literatura nationala. Asadar foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturei romanesti" Cele patru puncte ale articolului-program sunt: • Intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul estetic: ....Istoria noastra are destule fapte eroice. vom critica cartea. aceasta foaie. facand abnegatie de loc..talul nostru este realizarea dorintii ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti".Critica noastra va fi nepartinitoare. Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura. iar nu persoana." • Afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literarurii romane: . articolul-program reprezinta manifestul literar al romantismului romanesc. zic. La inceputul articolului axat pe evidentierea necesitatii unei literaturi originale si rationale. obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris. fie din orice parte a Daciei. Kogalniceanu prezinta activitatea gazetelor romanesti aparute anterior. ar implini o mare lipsa in literatura noastra.] Traductiile insa nu fac o literatura.

principiul libertăţilor cetăţeneşti cerute de revoluţionarii francezi a evoluat şi s-a transformat în libertăţi naţionale pentru popoarele supuse. în timp ce Moldova era constrânsă să accepte protectoratul Rusiei ţariste. suzeranitatea Imperiului Otoman.Revoluţia Română de la 1848 Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale. 33 . iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate naţională. iar Muntenia. pe când în celelalte ţări a luat diferite forme. Bucovina). Astfel că. revoluţia de aici a avut un predominant caracter social. Revoluţia Română de la 1848 s-a desfăşurat în condiţiile în care părţi din teritoriul naţional se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (Transilvania. Deoarece Franţa era un stat naţional unitar. Un factor deosebit de important l-a constituit Revoluţia Franceză din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra întregii Europe. după necesităţile locale.

spre deosebire de cei moldoveni. împroprietărirea ţăranilor şi se încheia cu o dorinţă arzătoare: unirea Moldovei cu Muntenia. printre care: Alexandru Ioan Cuza. instrucţiune gratuită. Russo.circa 50 de fruntaşi ai tineretului revoluţionar moldovean. în ilegalitate. În acest scop i-au atras în tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme. În vara lui 1848 se aflau în Bucovina . care a fost publicat de Kogălniceanu sub titlul "Dorinţele partidei naţionale din Moldova". 34 . ajungând la Brăila. Nicolae Bălcescu şi Costache Romanescu alcătuiesc. Acestora li s-a adăugat şi Mihail Kogălniceanu.şi mai ales în Cernăuţi . revoluţia s-a bucurat de mai mult succes decât în Moldova. însă au reuşit să-i cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea (una dintre persoanele care au jucat un rol definitoriu a fost Maria Rosetti. au încercat traducerea ideilor în fapte.În Moldova În Moldova. primul guvern provizoriu revoluţionar. printre altele: egalitate politică şi civilă. mai mult de ordin administrativ şi cultural. deoarece tinerii revoluţionari munteni. Aceasta "petiţiune a boierilor şi notabililor moldoveni" avea un caracter moderat datorită atitudinii rezevate a principelui Sturza. Acest program se deosebea radical de petiţia din martie. Canta. În august 1848 este redactat un program în 36 de puncte. Petiţia cuprindea 35 de puncte şi a fost redactată. domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mişcării. precum şi o parte a administraţiei şi armatei. De aici au reuşit să plece în Transilvania. fiind împotriva Regulamentului organic şi a protectoratului ţarist. D. Al. Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate. Simţind pericolul unei mişcări şi în Moldova. • 7 iunie 1848 Craiova: Gheorghe Magheru. care era presat de prezenta trupelor ruse la graniţă. care avusese un conflict cu fiul domnitorului. la o întrunire a tinerilor revoluţionari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iaşi. În Ţara Românească În Ţara Românească. de catre Vasile Alecsandri. care "mergea pe talvegul Dunării cu copilul în braţe şi cu pungile de galbeni" pentru a-i elibera pe cei căzuţi prizonieri). C. sub influenţa celor de afară. cu ştirea domnitorului Mihail Sturdza. în data de 27 martie. în conformitate cu Regulamentul Organic. mişcarea revoluţionară a avut un caracter paşnic. domnitorul însuşi le-a cerut petiţia. Vasile Alecsandri. ea mai fiind denumită în epocă şi revolta poeţilor şi s-a concretizat printr-o petiţie în martie 1848 şi printr-un program în august 1848. Se cereau. de unde au trecut în Bucovina. Aceştia urmau să fie trimişi în Turcia. Negri.

la Bucureşti proclamaţia de la Islaz care va deveni noua constituţie. soldaţii colonelui Ion Vlădoianu. Iancu Obedeanu. imediat după debarcare. pe Costache Romanescu. când străzile oraşului erau amorţite iar craiovenii visau la idealurile revoluţiei. Bibescu ordonase paza tuturor porturilor pentru a aresta. la rândul lor. partizanii contrarevoluţiei.• 9 iunie 1848: De teama unor conflicte armate se hotărăşte citirea proclamaţiei revoluţionare la Islaz. 15 iunie 1848: Guvernul provizoriu se afla încă la Craiova. cel purtat la Islaz de Popa Şapcă şi după care au fost întocmite toate celelalte steaguri paşoptiste. Ioan Maiorescu şi ca secretar al guvernului provizoriu. Ion Heliade Rădulescu primeşte delegaţia contrarevoluţionarilor. Dar Gheorghe Magheru. • 35 . copila lui Gheorghe Magheru. în amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu şi pentru ca primul steag al revoluţiei să poarte simbolul neprihănirii. guvernul provizoriu revoluţionar pleacă spre Bucureşti. Bibescu semnează. A doua zi. 13 iunie 1848: Craiova a fost ales ca loc de întrunire a guvernului provizoriu şi prima capitală a revoluţionarilor paşoptişti. Acestora li s-au alăturat Ion Heliade Rădulescu şi Christian Tell. un mic port la Dunăre din Romanaţi pentru că doi dintre cei mai importanţi membri ai clubului revoluţionar craiovean conduceau destinele în Romanaţi. • • 11 iunie 1848. deghizaţi pe străzile aproape pustii la acea oră. tricolorul revoluţionarilor. Este vorba de Ioan Maiorescu (fusese numit prefectul judeţului) şi capitanul Nicolae Pleşoianu ai cărui dorobanţi primiseră ordin să se deplasase din Craiova la Islaz. • 14 iunie 1848 Craiova. agitatori revoluţionari veniţi de la Paris. împresoară sediul guvernului revoluţionar şi arestează o parte a membrilor guvernului. despresurând sediul guvernului provizoriu. Bucureşti: Ştiind că a pierdut sprijinul armatei. Gheorghe Bibescu abdică. Nică Locusteanu şi Ioan Maiorescu adună în grabă dorobanţii. Guvernul provizoriu revoluţionar se deplasează întâi la Craiova pentru a înlătura grupul care îl sprijinea pe Bibescu. Primul steag tricolor al paşoptiştilor. ruşii au protestat prin consulul lor şi au ameninţat că vor invada ţara. a fost cusut doar de mâinile domniţei Maria Alexandrina. mobilizează locuitorii Craiovei şi înconjoară. pe preotul Radu Şapcă pe membrii clubului craiovean: Ştefan Golescu. în zorii zilei. înainte ca aceştia să ajungă la Bucureşti. Ioan Maiorescu a citit declaraţia de la Islaz în faţa unei mulţimi în delir. Guvernul adoptă ca steag naţional. Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu şi Nicolae Pleşoianu va fi organizată de către Popa Şapcă. Guvernul provizoriu format la Islaz îi cuprindea pe ofiţerii: Gheorghe Magheru şi Nicolae Pleşoianu. În aceste condiţii. A doua zi. alături de Grigore Bengescu. Însoţit de o oaste alcătuită din dorobanţii aflaţi sub comanda lui Nicolae Pleşoianu. o mare adunare populară la Islaz. se strecoară. cunoscut reacţionar. cărora li se alătură numeroşi ţărani. reacţiunea craioveană încearcă contralovitura.

Cristian Tell şi Nicolae Golescu. Gheorge Magheru primeşte conducerea armatei şi sarcina constituirii bazei armate a revoluţiei în Oltenia. Ştefan Golescu. omul măsurilor dure. Nicolae Bălcescu şi Ion C. Sunt întâmpinaţi cu entuziasm de populaţia Bucureştiului. ruşii vor invada Moldova iar turcii vor pătrunde în Ţara Românească. Soliman Paşa asigurându-l de relaţiile cordiale ale guvernului revoluţionar faţă de turci. • Prima variantă a steagului revoluţionar • Varianta finală a steagului 19 iulie 1848 Giurgiu. nu intră cu armata. Ruşii declară că nu vor tolera un focar revoluţionar la graniţa imperiului lor. Noul guvern provizoriu va fi condus de mitropolitul Neofit şi va avea ca membri pe: Ion Heliade Rădulescu. Urmarea acestei recunoaşteri va fi recunoaşterea legalităţiui guvernului de către toate guvernele europene cu excepţia ruşilor. Soliman este bine primit în Bucureşti. În timp ce turcii priveau cu neutralitate evenimentele din Ţara Românească.În aceeaşi zi. • 16 iunie 1848 Bucureşti: Revoluţionarii ajung la Bucureşti în frunte cu membrii guvernului provizoriu. găseşte revoluţiile române un bun prilej de reîncepere a ostilităţilor. Bratianu. Ruşii reclamă mituirea lui Soliman şi incapacitatea acestuia de a pricepe ce se întâmplă în ţară şi cer sultanului înlocuirea lui Soliman cu Fuad paşa. Gheorghe Magheru. 36 . Guvernul revoluţionar trimite o delegaţie la cartierul general al comandantului trupelor turce. 19 iunie 1848 Bucureşti: Reacţionarii încearcă o contralovitura anihilată imediat de revoluţionari care cer sprijinul populaţiei. Soliman cere dizolvarea guvernului care îşi schimbă denumirea în locotenenţă domnească având în frunte pe Ion Heliade Rădulescu. noua formulă păstra membrii guvernului dar punea în faţă trei persoane considerate moderate pentru adormirea vigilenţei turcilor. De teama represiunilor celor două imperii se retuşează guvernul provizoriu care va cuprinde nu numai aripa radicală a revoluţionarilor ci şi o aripă moderată. În fruntea apărătorilor guvernului se află Ana Ipătescu şi Nicolae Golescu. Christian Tell. Urmare a înţelegerii ruso-turce. Nicolae Golescu. are loc o întrunire la vârf ruso-turcă la Istambul. Rosetti. C. ruşii care urmăreau cucerirea strâmtorilor Bosfor şi Dardanele şi extinderea imperiului ţartist în Balcani.A. se dau reprezentanţii în cinstea lui iar acesta recunoaşte locotenenţa domnească drept guvern legal.

sute de săteni din jurul Craiovei şi locuitori ai oraşului. • Revoluţia de la 1848 în Transilvania În Transilvania mişcarea românească a avut un caracter preponderent naţional. Liderii românilor din Transilvania nu au împărtăşit ideea creării unui stat naţional maghiar şi au convocat o adunare proprie în care să discute 37 . Revoluţia fusese învinsă. saşilor şi ungurilor rămaşi fideli Casei de Habsburg. un incident a dus la lupta din Dealul Spirii între turci şi Compania de Pompieri condusă de Pavel Zăgănescu. Dieta de la Cluj a avut în componenţa ei şi câţiva români. fapt care a nemulţumit deopotrivă părţi importante ale românilor ardeleni. ale saşilor şi maghiarilor. argumentând că în Dieta care luase decizia se aflaseră din 300 reprezentanţi numai 3 români si 24 de saşi.• 13 septembrie 1848 Bucureşti: În cursul intrării trupelor otomane. care s-a terminat cu un rezultat defaforabil revoluţionarilor români. inarmaţi cu puşti. neţinând seama de superioritatea numerică covârşitoare a acestora. adică neţinând seama de componenţa etnică eterogenă a ţării. Burgezia maghiară revoluţionară. unde intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună stat naţional independent de Austria. Însuşi poetul Sandor Petöfi se ridicase împotriva hotarârii unirii Transilvaniei cu Ungaria. suliţe. O parte din români au aderat la revoluţia burgheză maghiară. care a pus pe picioare o armată bine organizată. iar apoi cea de la Debreţin ceva mai mulţi. a căutat să-şi impună controlul asupra întregului Ardeal. ba tocmai prin omogenizarea forţată a specificului diferitelor regiuni şi prin impunerea unei singure limbi oficiale. 30 noiembrie 1848: În ajunul intrării în Craiova a primei divizii otomane. Ideea de libertate şi de unitate naţională era înţeleasă de burghezia maghiară în sensul formării unei naţiuni civice după modelul preconizat de Revoluţia franceză. În martie 1848 izbucnise revoluţia la Viena. La 29 mai 1848 Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria. evaluată la 10 000 de ostaşi şi comandată de Hussein-Paşa. au întâmpinat trupele străine. Rezultatul a fost din nou defavorabil românilor. mişcare care a pătruns mai apoi în Ungaria. topoare şi coase. În acest context au fost reprimate toate mişcările de împotrivire ale românilor.

Ioan Sterca-Şuluţiu. Se formează în Munţii Apuseni o armată de voluntari români condusă de avocatul Avram Iancu.problemele care îi preocupau. Papiu-Ilarian spune că la interesul mare manifestat de munteni pentru Adunarea de la Blaj. autorităţile au răspuns prin ridicarea unui zid poliţienesc. Adunarea românilor transilvăneni a avut loc la Blaj pe 15 mai 1848. Alexandru Papiu Ilarian. Ioan Axente Sever. Aceştia reuşesc doua victorii importante împotriva armatelor maghiare la Abrud şi Mărişel. La întrunirea organizată de revoluţionarii munteni pentru a discuta participarea lor la Adunarea de la Blaj. Petrache Cazimir. armatele ungureşti fură cu totul zdrobite de ruşi. Costache Negri. Alecu Russo. Petru Dobra. Pe lângă români se ridicaseră şi croaţii dar nici ei nu doreau să facă parte din statul ungar. Ioan Dragoş. Unii revoluţionari munteni ca Dumitru Brătianu au reuşit să ajungă la Blaj înainte ca autorităţile să impună măsuri restrictive. Vasile Alecsandri. Lascăr Rosetti. iar Ungaria şi Ardealul vor fi predate de ruşi austriecilor potrivit prevederilor Sfintei Alianţe. Ioan Buteanu. Totuşi unii revoluţionari munteni au reuşit să ajungă la Blaj. Liderii mişcării din Transilvania: Avram Iancu. 38 . cei mai mulţi fruntaşi şi-au exprimat dorinţa de a participa la reuniunea programata de revoluţionarii români transilvăneni. Al. Mai favorizaţi de evenimente au fost românii moldoveni care au avut un număr mare de lideri la Blaj: Alexandru Ioan Cuza. Simion Bărnuţiu. În lupta de la Şiria lângă Arad. Nicolae Ionescu. Simion Balint. Lui Nicolae Bălcescu şi celor care au solicitat eliberarea unui paşaport li s-a refuzat acest lucru. Timotei Cipariu. fiind cunoscută ca Adunarea de la Blaj. Gheorghe Sion. Nicolae Bălcescu s-a dus chiar la Budapesta pentru a încerca aplanarea conflictului româno-maghiar dar Kossuth şi membrii nobilimii maghiare au refuzat să acorde drepturi egale românilor. David Urs de Margina.

You're Reading a Free Preview

Descarga
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->