Prezentarea generală a epocii paşoptiste

Caracterizată prinr-o puternică manifestare a constiinţei naţionale în toate provinciile romaneşti, perioadă fixată cu aproximaţie între 1830-1860 delimitează o epocă distinctă în evoluţia istorică a literaturii romane, numită în mod curent epoca paşoptistă. Perioada paşoptistă este o epocă de afirmare a literaturii naţionale. Perioada se caracterizează printr-o orientare culturală şi literară cu trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar, de emancipare socială şi naţională, de militare pentru realizarea Unirii. Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care nu fuseseră parcurse de literatura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în decursul a mai bine de un secol şi jumătate.

Dezvoltarea Social-Politică A Munteniei,Moldovei şi Transilvaniei în Epoca Paşoptistă
Datorita apartenentei la formatiuni statale deosebite, reprezintand particularitati proprii de dezvoltare, situtatia tarilor roamne e diferita in aceasta perioada. In Muntenia si in Moldova, dupa miscarea lu Tudor Vladimirescu si pacea de la Adrianopol, care consfiteste libertatea comertului in Marea Neagra si limitarea monopolului turcesc, care are loc o accelerare de ritm a evolutiei istorice.In Transilvania, din cauza conditiilor de aspurire nationala si a inferioritatii de pozitie economica, romanii n-au posibilitatea sa profite decat in parte de propasirea materiala si intelectuala rezultand din miscarea impetuoasa a secolului. Dar ambele parti ale carpatilor, pe cai care raman specifice sensul desfasurarii istorice e aceeasi: “Poporul se elibereaza trepatat, desi incomplete si cu pretul unor eforturi grele de catusile servirii feudale, capata o constiinta tot mai clara a revendicarilor, fortei si unitaile Europei burgheze isi elaboreaza o cultura moderna care tinde spre originalitate” Dupa 1829 in Muntenia si Moldova se accentuaza atragerea gospodariei mosieresti in relatii de piata. Drept consecinta se intensifica schimbul i-au avant orasele se contureaza o clasa burgheza foramta din boiernasi, negustori, mici patroni, mestesugari, slujbasi ai administratiei.

În al doilea pătrar al veacului al XIX-lea, civilizaţia şi cultura din ţările romane încep să se orienteze spre Occident. Redirecţionarea are

1

două cauze importante: pe de o parte criza Imperiului Otoman, iar pe de altă parte, într-un context mai larg european, trezirea conştiinţei naţionale. Independenţa politică şi libertatea naţională devin coordonatele fundamentale ale acestei perioade. Epoca paşoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne, iar prin opera scriitorilor se instaurează un nou climat literar si o nouă stare de spirit.

Zorii secolului al XIX-lea găseau lumea româneasca într-o dilemă ce va deveni cu timpul obsesivă, în oscilaţia ei perpetuă între Orient şi Occident, în tendinţele manifeste de modernizare şi de înlăturare a decalajelor faţă de societăţile moderne ale Europei. Câteva secole de dominaţie otomană, acutizată de peste o sută de ani de fanariotism, situau spiritul public românesc într-o inerţie balcanică şi feudală, de care cu greu se putea elibera. Titu Maiorescu considera că, pana la 1820, lumea românească era cufundată în “barbaria orientală”, fiind trezită ”din letargia ei” de ideile ‘’Revoluţiunii franceze ‘’ care iradiau în toată Europa şi orientată treptat către cultura şi civilizaţia occidentală. În literatura română se constată un efort de recuperare a unei întarzieri din ce în ce mai vizibile faţă de sensibilitatea europeană, ceea ce a adus la receptarea aproape simultană a influenţelor clasice, iluministe şi romantice, într-un sincretism constatat de multe ori în opera aceluiaşi scriitor. O direcţie clasică în literatura română cuprinde ultimile decenii ale secolului al XVIII-lea , pană către 1830, incluzând creaţia literară cea mai însemnată a Şcolii Ardelene, “Ţiganiada” lui Ion Budai Deleanu şi poeţi din Principate: Văcăreştii, Costache Conachi, Barbu Paris Mumuleanu, Dimachi, a căror creaţie se încadrează în ceea ce se mai numeşte şi “micul clasicism”expresie a recuperării influenţelor clasicismului în literatura română. Intelectualii vremii, îndeosebi cei din Transilvania, crescuţi în cultul pentru latinism, se orientează către literatura clasică latină, către poezia idilică, prin traduceri din Vergiliu –“Bucolicele”, „Georgicele”, „Eneida”, sau din „Metamorfozele” lui Ovidiu:

* Samuil Micu, V.Aron şi Ion Alexi traduc sau adaptează texte din anticii Esop si Xenofon sau din clasicii Marmontel, Klopstok, Mademoiselle de Scudery. * Poeţii din Molova şi din Ţara Romanească, Văcăreştii, Gheorghe Asachi, se orientează către literatura anacreontică, a fericirii rurale, citand şi din Ovidiu şi Vergiliu, dar şi din italienii Torquatto Tasso, Ariosto, Petrarca, Metastasio. * Văcăreştii, Mumuleanu, Conachi, scrie, astfel, poezie erotică inspirată din Anacreon şi neoanacreontici, ode şi imnuri patriotice cu motive din mitologie. * Primele spectacole teatrale în limba română abordează piese clasice cu temă pastorală, cum este “Mirtil şi Hloe”, de Gessner şi Florian, prezentată de Gheorghe Asachi şa Iaşi în anul 1816.
2

Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor literare, nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Funcţia literaturii nu mai rămane doar aceea de a răspandi cultura, de a “lumina”. Conceptul de literatură include acum noi valenţe: transmiterea emoţiilor estetice, trezirea sentimentului national, educaţia morală, mesianismul social. Paşoptismul cuprinde perioada literară care pentru literatura română înseamnă epoca de modernizare, de afirmare a romantismului şi de fundamentare a majorităţii speciilor.

3

Romantismul Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII în Europa care a durat mare parte din secolul XIX. ea este o literatură angajată. prelungindu-şi însă influenţa până la Mihai Eminescu şi chiar mai târziu. contestă divinitatea): G. nopţile. Romanticii timpurii sunt Andrei Mureşanu. Byron. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. dar mai ales religioase (are ca obiect ordinea instituită de Dumnezeu şi. Multe din motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate şi de scriitorii români: mitul strigoiului.A fost o mişcare contra raţionalismului care marcase perioada neoclasică. natura. Este o reacţie la imobilismul si schematismul clasicist. poeţi ce oscilează între romantism şi clasicism. Ion Heliade-Rădulescu. Hyperion.B. • Interesul pentru ipostazele excepţionale ale umanului: titanul: John Keats. în ultimă instanţă. este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. cu oarecare întârziere. • 4 . care ridică literatura noastră de la încercările minore ale Văcăreştilor. promovând meditaţia. epopeea sociogonică. în ţara noastră. demonul. Prometeu dezlănţuit. pusă în slujba idealului naţional. Cain. purtător al revoltei sociale (vizează starea de lucruri din societate). Literatura romantica din perioada paşoptistă nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a căutărilor intime. presupunând o eliberare a minţii de “închisoarea vieţii”. Romantismul pătrunde în literatura română după 1830. ierarhia divină. la geniul universal al lui Eminescu.I. Shelley. nuvela şi romanul istoric. omul nemuritor. titanismul. în secolul douăzeci. cu un program bine definit. Lermontov. M. geniul. Grigore Alexandrescu. P. ca o stare de spirit ce nu dispare niciodată. Romantismul. ce se va pierde la apariţia spiritului romantic. evocarea trecutului istoric. şi cuprinde destul de repede intreaga Europă. Romantismul se traduce prin ironie. trecerea ireversibilă a timpului.G. prin satiră. prin demonism. Demonul. Vasile Cârlova.

indiferentă la suferinţele omeneşti (Alfred de Vigny. aduce o poezie lirică. Peisajul romantic stă sub semnul sublimului (sunt considerate sublime acele privelişti sau opere de artă care provoacă o admiraţie amestecată cu teamă). Momentul paşoptist propriu-zis.• geniul: Alfred de Vigny. care satisface aspiraţia romantismului pentru tot ce este straniu. Din cauza faptului că intre bărbat şi femeie există o incompatibilitate de destin. ea se manifestă cu o intensitate ieşită din comun şi poate duce la distrugerea unuia sau a ambilor parteneri. militantă. Ludwig Tieck. Lermontov. Sentimentul naturii . Eichendorf. excepţional. Mihai Eminescu. ilustrat de scriitori ca E. Gustul pentru fantastic. moartea). Această iubire se poate naşte între parteneri care aparţin unor regnuri (E. dar şi locul de refugiu predilect al inadaptatului măcinat de “răul secolului".A. Ulciorul de aur) sau planuri cosmice diferite (Alfred de Vigny. lacul. Principalul său teoretician a fost Friedrich Schlegel. specifică sufletului romantic.A Hoffmann sau E. produs al propriei lui fantezii. Unul dintre cei mai mari cântăreţi ai iubirii romantice a fost Alfred de Musset. atitudine cunoscută sub numele de ironie romantică. de evocare istorică. Exact în acest spirit sunt şi ideile expuse de Mihail Kogălniceanu în articolul-program al revistei Dacia literara. cu Nopţile sale. care vor servi drept sursă de inspiraţie pentru Alexandru Macedonski. filosoful german Johann Gottfried Herder respingea imitarea modelelor antice preconizată de clasicism. aspiră la grandios şi tinde să se deschidă la infinit. cu rădăcini adânci în bogatul filon 5 . pădurea. Hoffmann. Ironia romantică se face prezentă în opera unor reprezentanţi de marcă ai romantismului: Jean-Paul. Moise. Interesul pentru specificul naţional:din punct de vedere cronologic. Nikolaus Lenau. M.natura constituie în romantism cadrul marilor experienţe umane (dragostea.întruchipează aspiraţia spre absolut. Mihai Eminescu.A. Luceafărul). neobişnuit. Mihai Eminescu. arătând că originalitatea unui autor sau a unei literaturi nu poate rezulta decât din valorificarea elementului naţional. care definea ironia romantică drept o « alternanţă necontenită între autocreaţie şi autodestrucţie ». Literatura romantică înfăţişează două ipostaze ale naturii: natura protectoare. Eminescu). Poe. În aproape toate situaţiile însă iubirea romantică este nefericită. Printre elementele de peisaj cele mai frecvente în poezia de natură a romanticilor se numără muntele.T. Demonul. Hoffmann.A.T. Aşa se face că autorii romantici au cultivat cu insistenţă basmul filosofic sau nuvela şi romanul fantastic. artistul romantic are tendinţa de a se refugia într-o lume imaginară. Faust. marea.T. patriotică şi vizionară. în acelaşi timp însă. E. reprezentant al Şcolii de la lena. Ironia romantică: dezgustat de real. fenomenul romantic a coincis cu cristalizarea conceptului modern de naţiune şi cu apariţia conştiinţei naţionale la popoarele europene.I. maternă (Lamartine. pe care îl va supune deriziunii şi bagatelizării. dar şi natura ostilă. Eloa. Luceafărul. În această ordine de idei. valea. ocupând o poziţie intermediară între scepticism şi entuziasm. Casa pdstorului). el este prea lucid pentru a nu deveni conştient de inconsistenţa acestui univers. Motivul iubirii imposibile .

Literatura romantică din perioada paşoptistă nu se pierde în zugrăvirea zbuciumului şi a căutărilor intime. Totodată. ea este o literatură angajată. cu un program bine definit. pentru limba şi îmbogăţirea ei. Dealtfel. este stimulatorul luptei pentru eliberare şi al deşteptării conştiinţei naţionale. I. pentru educarea poporului sunt de atitudine romantică. Hrisoverghi. considerat ultimul mare romantic european. Alexandrescu. Principalele caracteristici ale romantismului românesc paşoptist rămân patriotismul şi lupta pentru realizarea idealului naţional. Ca orientare literară. dar şi un scriitor romantic. coexistând cu elementele samanatoriste şi simboliste. Russo. 6 . prin meditaţia istorică. o inimoasă dăruire şi slujire a poporului. la geniul universal al lui Eminescu. Corbu. pusă în slujba idealului naţional. epistola. Astfel. de exemplu. în sânul epocii se depistează şi elementele realiste. Romantismul. Cârlova. în limitele acesteia se remarcă şi existenţa altor metode de creaţie. satira. dar se vor altoi pe dimensiuni clasice indiscutabile. Dar elemente romantice sunt detectabile încă în poezia lui Al. Bolintineanu. tinând de rigoare. la începutul secolului al XX-lea. În acest context. aşa cum apare la scriitori ca Balcescu. În această ipostază romantismul se va îmbina cu iluminismul şi clasicismul. promovate de scriitorii perioadei. fabula. Heliade-Rădulescu. prin elegie. ideea specificului naţional în cultura şi arta. Faptul că literatura română a paşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutarilor ei ideatico-artistice. Eminescu. Aşadar. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară.folcloric. va fi preluată de revista Sămănătorul. în ţara noastră. Orientarea spre înnoiri radicale. normă. „romantismul şi realismul aveau un punct de plecare comun: destrămarea orânduirii feudale…” Deosebirea dintre aceste două metode de creaţie constă în faptul că romanticii „vedeau în mediu mai mult un ornament. Grigore Alexandrescu. în cuprinsul literaturii paşoptiste predomină romantismul care va atinge apogeul abia cu M. V. însă. deşi curentul realist se va constitui în literatura română abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. întrucât reflectarea problemelor sociale şi satirizarea viciilor orânduirii feudale. prin cultul trecutului. limpezime. erau trăsături esenţiale. tema trecerii timpului. anunşată de Dacia literară. o conştiinţă militară cetăţenească. realiştii consideră mediul ca unul din momentele determinante ale operei literare”. care va promova o literatură inspirată din realităţile naţionale. Kogălniceanu. cum susţine academicianul H. menit a imprima o anumită culoare locală cadrului acţiunii şi personajelor zugrăvite. care ridică literatura noastra de la încercările minore ale Văcăreştilor. adică în opera celor care au cultivat motivul ruinelor şi al mormintelor. Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Mureşanu. este un scriitor clasic prin cultivarea unor specii literare aparţinând acestui curent. în pofida orientărilor moderniste ale epocii. Preocupările scriitorilor paşoptişti pentru istoria naţională. elementele romantice se vor prelungi şi în epoca post-eminesciană. romantismul nu constituie singura caracteristică fundamentala a perioadei paşoptiste. solitudinea şi peisajul nocturn. tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului.

Zburătorul). Din punct de vedere compoziţional. alături de evenimentele social-politice ale momentului. nuanţată sub forma ataşamentului la valorile poporului. încrederea în valorile tradiţionale. Ideea naţională poate fi considerată nucleul tematic al poeziei paşoptiste. de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare. Se dezvoltă astfel o poezie retorică. direcţiilor şi principiilor formulate de Mihail Kogălniceanu în articolul “Introducţie” din primul număr al revistei Dacia literară. două tendinţe de ordin cultural şi literar: deschiderea spre cultură şi literatura lumii. operele scriitorilor paşoptişti împletesc romantismul cu clasicismul. pentru dreptate socială. care devin acum. La cea întâi 7 . se completează cu mediţatia asupra locului omului în istorie. Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor sociale constituie o altă caracteristică a literaturii paşoptiste. scriitorii ironizând cu severitate moravurile societăţii. Ea răspunde. în ansamblu. declamativă. Scriitorii devin conştienţi că literatura şi cultura română pot intra în universalitate doar prin valorificarea specificului nostru naţional.Literatura paşoptistă Perioada premergătoare revoluţiei de la 1848 a însemnat inceputul poeziei noastre romantice. C. teme predilecte ale poeţilor. Se manifestă. al revoluţiei etc. Acum se afirma cu putere spiritul naţional. în sensul că este o poezie socială.Bolliac. cu exprimare directă a ideilor şi sentimentelor. în care teme vechi precum iubirea. natura şi folclorul românesc. cu motivul conştiinţei sociale. al luptei. în istoria. fericirea. iluminismul cu preromantismul. al ruinelor. Ceea ce îi uneşte pe scriitorii paşoptişti este militantismul regăsit în creaţiile literare.Bolliac. I. Asachi. alături de revenirea spre valorile morale şi artistice ale spiritualităţii româneşti. Poezia paşoptista pune bazele liricii moderne româneşti. destinul.condamnând cu fermitate abuzurile si nedreptăţile manifestate în epocă. conformă cu idealurile de libertate şi unire ce animau sufletele românilor de pretutindeni. într-un stil avântat. Asachi.Heliade-Rădulescu. care se constituie în adevarate manifeste pentru împlinirea unităţii şi independenţii naţionale. O dimineaţă de Caraiman. populare. C.ale pământului şi ale tradiţiilor româneşti (Gh. adaptată la momentul istoric si chiar politic. grandilocventă. a surselor tematice si de exprimare pe care le oferă folclorul şi istoria naţională. cu un limbaj adecvat înţelegerii de către marea masă de cititori. al creatoruluibard. La patrie. a elogiului realizărilor poporului (Gh. moartea etc.al mormintelor. La introducerea limbii naţionale în publică învăţătură. în general.

Dimitrie Bolintineanu. în care micul provincial este satirizat într-o manieră ce-l precede pe Caragiale.si a folclorului. o dramă istorică. poeţii devin cântăreţi ai trecutului glorios ( D. sintetizând. Acesta se adreseaza generaţiei sale. Bolintineanu. reprezintă punctul de pornire a numeroaselor lucrări ce aparţin epocii şi tematicii paşoptiste. poeţii şi-au ales drept modalitate de expresie artistică legenda – specie literară plină de patos şi de evocare.Aşteptarea. Satira. scriitorul ironizând tendinţa de a imita Occidentul în ciclul “Chiritelor”. exprimau în mod vădit sentimentul naţional şi. O fată tânără pe patul morţii. pe de o parte.) sunt putţin valoroase din punct de vedere artistic.corabie românească). poate cea mai complexă specie a a momentului. zbucium si măreţie. Alexandrescu. Alexandrescu.Heliade-Rădulescu. în care. sau prin “Despot-Vodă”. lirice şi dramatice.Heliade Rădulescu. Cântarea dimineţii. idila (Vasile Alecsandri.Heliade-Rădulescu. C. I. Gr. Baronzi. Al. G. Gh. aşa cum se observă în poezia “Un răsunet” a lui Andrei Mureşanu sau “Anul 1840” a lui Gr. Se afirmă artistul-cetăţean. La Cozia. dar şi cele ale lui N. Vasile Alecsandri. Gh. şi pentru a prezenta aspectele fundamentale ale unei epoci pline de nelinişte. pentru a atrage atenţia asupra meleagurilor patriei. când s-a numit privighetoare). Deparateanu. D. Maniu. Halepliu. Dramaturgia este reprezentată de Vasile Alecsandri. la baza căreia stau studierea şi valorificarea istoriei. sub forma satirei ( Gh. Scopul omului). D.Duhului meu. prin “Iorgu de la Sadagura”.Bolintineanu. Păstorul întristat. Înserare. pe de altă parte. Alexandrescu.Dochia şi Traian). Rodica). Umbra lui Mircea. V. Russo inaugurează în literatura română poemul în proză. In general. chiar şi cele ale lui D. Asachi. elegia (Vasile Cârlova. Gr.Asachi. Pentru a comunica dinamismul istoriei.Heliade-Rădulescu. Soţie de modă) şi a fabulei (Gr. Alecsandri. a prezentării trecutului ca model pentru prezent (Gr. I. concomitent. Aricescu. Un alt pilon tematic îl reprezintă critica societăţii contemporane. dar ele prezintă interes pentru istoria constituirii acestui gen în literatura română şi au meritul de a fi veritabile documente şi mărturii ale vremurilor trecute. Alexandrescu. o împletire de elemente epice. Cumătria cioarei.Bolintineanu. asociând frumuseţile naturii mărturiilor unei istorii străvechi. Asachi. I. Legendele lui I. Asachi. Iau avânt lirica filozofică ( I. În unele opere se îmbină trăsături ale mai multor specii. Observăm astfel că poezia paşoptistă cultivă specii lirice şi epice. Poezia lirică: pastelul (Vasile Cârlova. Pelimon. Un loc aparte în valorificarea tematicii istorice îl ocupă balada.Bolintineanu. încercările „dramatice” ale epocii (multe dintre ele rămase nepublicate.Gh. Muma lui Ştefan cel Mare. Dumitrescu. O noapte pe ruinele Târgoviştei). D. O fată tânără pe patul morţii). Istrati. Pasteluri). Candela) şi cea erotică ( Gh.Legendele lui V. Câinele şi căţelul. Musca şi carul. ca şi cele ale lui D. purtau pecetea unei creaţii artistice. Alexandrescu. Neculce (publicate în “O samă de cuvinte”). Ruinurile Tărgoviştii. Visul. cea religioasă ( I. Bolintineanu etc. Alexandrescu. patetismul cu patriotismul şi cu valorile morale. exponent al conştiinţei colective. Al. C. Dorul. Al. 8 .

snoava în versuri (Anton Pann. genuri. coexistând laolaltă elemente iluminişte cu cele de neoclasicism. umanism. ştiinţele cunosc o dezvoltare fără precedent. Paşoptismul literar s-a manifestat într-o juxtapunere de curente literare. Visul. Dumbrava Roşie. Vasile Alecsandri. de a-l modela conform idealurilor social-politice ale momentului. directii estetice si stiluri. în descendenţa celui francez. câta a fost. Zburătorul). toate in formele romantismului.creşte numărul revistelor şi al altor periodice. cu conştiinţă clară că existenţa acesteia e o condiţie pentru păstrarea identităţii naţionale. naţională.conform personalităţii 9 . mesianism utopic şi naţional. O noapte pe ruinele TărgoiHşteî). epopeea (Ion Heliade-Rădulescu. Steluţa). Muma lui Ştefan cel Mare. ecletic. Invăţământul. balada istorică (Dimitrie Bolintineanu. literatura. meditaţia (Grigore Alexandrescu. Anatolida.dar asta nu i-a impiedicat pe scriitori să aspire. Odă ostaşilor romani. Orientarea spre înnoiri radicale. satira şi epistola (Grigore Alexandrescu. Legenda rândunicăi). . Scriitorii paşoptişti au avut vocaţia începuturilor şi. oda şi imnul (Vasile Cârlova. În numele aceleiaşi specificităţi naţionale. Vasile Alecsandri. Mihaida. poemul (Vasile Alecsandri.al cărţilor tipărite în tiraje mari. s-a dus bătălia pentru o limbă unitară. a avut un caracter hibrid. Satiră.Scriitorii de seamă au apărat principiul fonetic în ortografie şi. Anul 1848.se infiinţează o viaţă artistică specific românească.Iau fiinţă societăţi culturale şi ştiinţifice. Mircea şi solii). ea având şi dificila sarcină de a forma un public. legenda (Vasile Alecsandri. La Cozia. Marşul oştirii romane. căpitan de plai). Poezia epică: balada de inspiraţie folclorică (Ion Heliade-Rădulescu. Faptul că literatura româna a păşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutărilor ei ideatico-artistice. Hora Unirii. Dan.pronunţându-se în problema neologismelor. se organizează biblioteci de literatură beletristică. Meditaţie.Vasile Alecsandri. teatrul. ce începuse deja a se afirma ca un curent literar modern. Ion Heliade-Rădulescu. Umbra lui Mircea. Per ansamblu. literatura paşoptistă s-a dovedit a fi democratică. tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. Grigore Alexandrescu. educativă. mai multe tipuri de scriitură. Fabule. Dimitrie Bolintineanu. fabula (Alexandru Donici. Epistolă generalului Florescu). Doctrina literară. realism. Povestea vorbei). Andrei Mureşanu. poate de aceea. bazată pe tradiţia populară.în limitele necesităţilor impuse de dinamica socială şi culturală. Fabule). disponibilitatea de a aborda mai multe domenii. Duhului meu. Legenda ciocârliei. Traianida). Deşteptarea României. specii. ia amploare mişcarea de culturalizare a maselor. se formează un public cititor. presa. Un răsunet). au adoptat principiul împrumutului moderat.

Reformele lui Cuza grabesc procesul de institutionalizare a invatamantului. care se cere descoperit prin cuvânt. 353 nemtesti. invatamantul romanesc cunoscuse o dezvoltare mai accentuata. In aceasta parte a tarii. le-a caracterizat just activitatea: “Era putina stiinta cata se invata in acele scoli. un doct dupa bancile inteligente zareau orce lucire a stintei printr-un prism de nationalitate. In 1856 se infinteaza Facultatea si o scoala de medicina la Iasi. apar primele scoli specializate (Conservatorul). Dupa 1848.fiecăruia. fost elev la Sava. prin straduinta carturarilor iluministi. Se pun bazele invatamantului gratuit. Un articol don “gazeta de Transilvania” din 20 mai 1841 fata de 962 de scoli maghiare. la totalitate şi determinare. condusa din 1836 de George Baritiu. care culmineaza cu infiintarea Universitatilor din Iasi (1860) si Bucuresti (1864). graditia ciclurilor extinderea. scolile romanesti dinainte de 184 n-au putut fu pepiniere de savanti dale le au crescut oamen icu dragoste de patrie si simtul valorilor autentice. in care si Simion Varnutiu si o scoala de medicina la Bucuresti din initiative lui Carol Davil. Odobescu. Învăţământul Pe taramul invatamantului. centru al romanismului. Tot la Brasov in 1850 incepe sa functioneze un gimnaziu. In Transilvania pe langa scoliile de la Blaj. si inimile tuturor elevilor vechilor scoli romanesti erau pe atunci toate inflacarate de dorul tarii.la un frumos etern. Trebuie mentionat ca in aceasta perioada numerosi tineri si-au facut studiile in strainatate centrul de atractie fiind Parisul. cu 3 profesori. "Colegiul Trei Ierarhi" si in Transilvania "Scoala Comerciala". 10 . se numarau numai 298 de scoli romanesti. In genere. se infiinteaza scoli in sate si in provincii. erau marginite si modeste programele lor is nimeni n-a putut iesi un erudite. al istoriei si geografiei patriei. cu convingerea că realitatea are un sens unic. se infiinteaza la Brasov in 1834 o scoala comerciala. In Tara Romaneasca "Colegiul Sfantul Sava". dezvoltarea invatamantului se continua in toate directiile. regulamentul organic enuntase o simpla declaratie de intenti. amenintate sa ramana insa multa vreme o simpla declaratie de intentie: etatizarea scolii.

Nu va rămâne mult în armată. care a avut grijă de creşterea şi educarea viitorului poet. căci e căzută pe jumătate. Din 1833 face parte din Societatea Filarmonică. "Biografia oamenilor mari scrisă de un om mic". După ce a învăţat carte în casă cu învăţatul dascăl grec Neofit Duca. industrie.) Formaţi societăţi. revista Curiosul ("gazetă de literatură. Mai târziu. şi îşi încetează definitiv apariţia în ianuarie 1837.G. cum făcuse şi cu Gr. În 1841 este surghiunit la schitul Poiana Mărului. inimă şi literatură articolul Către scriitorii noştri în care îi îndeamnă pe literaţii română la angajare civică: "A trecut vremea Petrarcilor.H. şi robia cade. şi Zinca Kalamogdartis. ai frăţiei şi ai libertăţii". având colegi pe Constantin Telegescu şi pe Marin Serghiescu Naţionalu. promotor al studiilor arheologice şi gazetar român. Activitatea politică. 25 februarie 1881) a fost unul dintre fruntaşii revoluţiei din 1848. am lăsat armata pentru litere. puneţi în lucrare toate restorturile intelectuale şi morale. 1859). poet liric protestatar. viitori fruntaşi ai revoluţiei de la 1848. ezar Bolliac s-a născut la 23 martie 1813 la Bucureşti în căsătoria dintre doctorul Anton Bogliako (Bogliaco). Rădulescu. recăsătorită ulterior cu stolnicul Petrache Peretz. pentru că îşi descoperă veleităţile literare. de altfel. am lăsat literele pentru publicistică". (. domnilor poeţi! Veacu cere înaintare.d. scriţi. şi domneavoastră veţi fi binecuvântaţi de generaţiile viitoare ca nişte adevăraţi apostoli ai misiei cereşti. de unde nu avea să fie eliberat decât în toamna acelui an. În 1844 publică în Foaie pentru minte.. În anul 1830 se înrolează cu gradul de iuncher în miliţia pământeană. Valentineanu. a fost elev la Colegiul Sfântul Sava. 11 . Paris. 23 martie 1813. intră şi el în societatea secretă Frăţia (înfiinţată la 1843). de origine (greco-)italiană. împreună cu Constantin G. Filipescu. satiraţi. la bătrâneţe. paralelă cu cea literară. propaganda ideii cei mari. Rădulescu şi C. declaraţi. acesta îl va ajuta să publice în ziarele sale. agricultură şi noutăţi" . Bucureşti . înfiinţată de Ioan Câmpineanu. Editează. I. 1836). Alexandrescu.H.Cezar Bolliac Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n. Aristia. în care Bolliac publică "câteva satiri politice care îl aruncară de mai multe ori în închisoare" (I. Publicaţia este însă interzisă după numărul patru. propaganda şarităţei cei adevărate şi care ne lipseşte cu totul. având ca profesor pe I. scriitorul se va auto-caracteriza: "Am lăsat şcoala pentru armată.. Mai târziu. lăudaţi. îl fac să fie anchetat şi închis cu ocazia conspiraţiei din 1840.Bucureşti.

este secretar al guvernului provizoriu. În 1869. 12 . participând la toate acţiunile ei importante: este prezent la citirea proclamaţiei revoluţionare. Episode de la revolution roumaine de 1821 şi revista Buciumul. Hugo. poetul fiind influenţat de ideile programatice ale lui V. Cu acestă ocazie publică în ziarul "Secolul" un fel de program politic rezumat: "De trebuie să mai spui şi aici ceea ce crez despre proprietate. cu problematică socială (Muncitorul. În 1851 era unul din cei trei membrii ai comitetului Societăţii studenţilor români din Paris. mai întâi în Ardeal. Apare volumul Poezii nouă (1847). ce s-a slăbit. poetul fiind şi un pasionat în domeniu. "Scrisori"). să meargă gloată la Palat şi să ceară sancţionarea Constituţiunii" (Ion Ghica. fără a lipsi literatura. vornic al capitalei. care are mai mult un caracter politic. Se stabileşte la Paris împreună cu majoritatea revoluţionarilor exilaţi. acesta schimbându-şi radical tonalitatea şi tematica poeziilor. Este unul dintre fruntaşii revoluţiei de la 1848. Apare Trompeta Carpaţilor (1865). mărturisesc că am respectat şi voi respecta proprietatea în temeiul căreia mă propune candidat de deputat şi viu să cer voturile proprietarilor. Carnavalul. Trece prin Constantinopol şi ajunge la Paris spre sfârşitul anului 1850. continuare a Buciumului. fiind unul din premergătorii acestei ştiinţe în România.Cezar Bolliac moare la Bucureşti în anul 1881. După înfrângerea revoluţionarilor. Apare volumul de lirice sociale şi protestatare Poezii umanitare (1866). face o excursie arheologică. Frăţie". În 1858 întreprinde o nouă călătorie arheologică. precum mă voi lupta şi pentru întărirea familiei. Clăcaşul) şi de natură (O dimineaţă pe Caraiman. ia drumul exilului. Ocna. ce se clatină". ca să astup cu desăvârşire gura calomniei. Mă voi luptat totdeauna pentru întărirea proprietăţii. O dimineaţă pe malul lacului). Volumul este scris în urma ideilor pe care le-a impus poetul în anii din urmă. În toamna lui 1849 trebuie însă să părăsească Transilvania (deoarece împreună cu Bălcescu i-a susţinut pe revoluţionarii unguri). director fiind Cezar Bolliac.Tot în revista Foaie pentru minte. inimă şi literatură apare articolul Poezie (1846) în care accentul se pune pe misiunea poeziei sociale. este însărcinat "să ridice tabacii şi mărginaţii şi tinerimea din Bucureşti. În 1857. membru în comisia pentru dezrobirea ţiganilor. În primăvara anului 1849 editează la Braşov ziarul politic Espatriatul. care are ca subtitlu "Dreptate. După 1857. Sila. se întoarce pe la mijlocul verii lui 1857 şi este propus candidat de Ilfov al Divanului ad-hoc muntean. interdicţia de a veni în ţară îi este ridicată. şi pentru întărirea religiei. apare la Paris poemul Domnul Tudor.

1827. episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul).Revista ieşeană „Albina românească” reproduce poezia „Ruinurile Târgoviştei”. cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu. 1830. 18 septembrie 1831. a învăţat limba greacă şi limba franceză. Scrie poezia „Înserarea”. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I.Scrie poezia „Rugăciune”. 1828. cea atât de frumoasă subt pana lui.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică. descendent al unei familii de boiernaşi (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintaşi pe Luca. 4 februarie 1809. la 8 mai 1850. 1816.E al treizecişitreilea dintre voluntarii angajaţi în miliţia naţională. A scris ’’Păstorul întristat’’.d. nucleu al oştirii române moderne.A debutat cu o traducere după Hero şi Leandru a lui Musaios şi a poemului Zaire a lui Voltaire. unde va servi cu gradul de sublocotenent. După încercări de versificare în greceşte. publicată în „Curierul Românesc”. tipărită la 20 martie 1830. este crescut de o soră a mamei. care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduieşte mult pentru limba românească.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică. fost ispravnic de Buzău.Vasile Cârlova Vasile Cârlova (n. Are ca tovarăş de învăţătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu. la 8 mai 1850. 1827. 4 februarie 1809.S-a născut la Buzău Vasile Cârlova. mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei. Craiova) a fost un poet şi ofiţer român. de Anton Pann). poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I. care deşi a scris doar cinci poezii a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu şi a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european.Scrie „Ruinurile Târgoviştei”. la 29 iunie.După moartea timpurie a părinţilor. în aceeaşi gazetă. căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu.” 1828. 6 iulie 1830. după mamă.Ia fiinţă miliţia naţională. fiu al medelnicerului Ioniţă Cârlova. de Anton Pann). 13 . Buzău . publicată postum (1839) de Heliade.A scris ’’Păstorul întristat’’. 30 mai 1830. la Craiova. la stăruinţa lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română. se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni – Dolj.

Mihai Kogălniceanu şi-a legat numele de actul proclamării independenţei de stat a României. Kogălniceanu a avut un rol hotărâtor în adoptarea unor reforme cruciale. A fost istoric. prim-ministru şi. pe bună dreptate. apoi prim-ministru al României. mai tarziu. om politic. "N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume". În mai 1840 a anunţat apariţia a 6 tomuri din Letopiseţele Valahiei şi Moldaviei şi. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu. ministru de externe. Publicaţia a apărut în 1841. spirit pasionat şi comprehensiv.Vasile Cârlova a murit la Craiova. Personalitate fascinantă a epocii moderne. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iaşi. 14 . La nouă ani de la Revoluţia din 1848. publicaţie nevinovată cu efecte modeste. Kogălniceanu participă ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iaşi unde este chemat să se pronunţe în privinţa Unirii. Mihail Kogalniceanu Mihail Kogălniceanu (n. versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum. Paris) a fost un om politic. Era urmaş al răzeşilor de pe Kogălnic. Sfetnic al domnitorului Al. intitulată „Arhiva românească”. văduva colonelului Iorgu Scorţescu. A jucat un rol important în Revoluţia de la 1848 şi în lupta pentru Unirea Principatelor Române. Mihail Kogălniceanu. „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”. în urma unei boli infecţioase. În 1839. 20 iunie 1891. 18 septembrie 1831. Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste.1831. în 1839.Scrie „Marşul românilor” sau „Odă oştirei române cu ocazia înălţării steagului naţional”. afirma la Luneville.Mihail Kogălniceanu a fost căsătorit cu Ecaterina Jora (1827-1907). în „Curierul Românesc”). ministru.Cuza. scriitor. ziarist. în Franţa.I. în acelaşi an a pregătit apariţia unei publicaţii de documentaţie istorică. dar sigure. 6 septembrie 1817. Iaşi – d. în perioada 1863 – 1865. Ca ministru de externe al ţării în 1867 şi în perioada 1877–1878. gazetar şi scriitor român. cel care se considera. Asta nu l-a împiedicat în niciun fel să facă studii strălucite în Franţa şi Germania. redactează "Foaea sătească a prinţipatului Moldovei".

urmând cursurile Facultăţii de Inginerie. 15 . Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini. Serata. Marie. a fost trimis la studii la Paris. În 1838 apar primele încercări literare în limba franceză: Zunarilla. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai târziu în ciclul Doine şi care sunt foarte strâns legate de modelul popular din care au luat naştere. Împreună cu Costache Negruzzi a făcut o călătorie în Italia. 21 iulie 1821. În anul 1834. împreună cu alţi tineri boieri moldoveni. Bacău — d. În anul următor s-a întors în ţară şi a ocupat un post în administraţie până în 1846. În 1840. iar în februarie 1841. Le petit rameau. În 1837 s-a pregătit pentru un bacalaureat în ştiinţe. printre care viitorul domn Al. om politic. În noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hârlău. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iaşi şi şi-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. pe care nu a terminat-o. care a devenit motiv de inspiraţie pentru nuvela romantică Buchetiera de la Florenţa. Les brigands. creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România. academician român. folclorist. ambele preluate după piese străine. Cuza şi pictorul Ion Negulici. dramaturg. rămânând cel mai rezistent compartiment al activităţii sale literare şi va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcţii tehnice: comedia străină şi drama istorică. Din 1842 datează importanta sa călătorie în munţii Moldovei. în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare. I. unde şia dat bacalaureatul în anul 1835. membru fondator al Academiei Române. personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. diplomat. 22 august 1890. Cinovnicul şi modista.Vasile Alecsandri Date generale Vasile Alecsandri (n. Mirceşti. ministru. judeţul Iaşi) a fost un poet.

Odobescu. Activitate culturală A fost unul dintre fruntaşii mişcării revoluţionare din Moldova. principalul manifest al revoluţionarilor moldoveni. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica scoate săptămânalul Propăşirea. În 1848 scrie poezia Către români. Evoluţie şi tendinţe În 1843 apare. Tatarul. Negri Dorinţele partidei naţionale din Moldova. al cărui membru onorific a fost până la sfârşitul vieţii. prima poezie care va face parte din ciclul Doine şi lăcrămioare. fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti. În 1859 . În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mânjina o cunoaşte pe Elena. Alexandrescu. Al. va fi trimis în Franţa. poetul trimite două cântece care au însufleţit marea masă de oameni: Imn lui Ştefan cel Mare şi Imn religios cântat la serbarea junimei academice române. Negruzzi. M. dar şi muntenii Gr. Cu ocazia serbărilor de la Putna din 1871.În 1844.Este numit de domnitorul Al. Strunga. Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890. Hora. după moartea timpurie 1847. Doina. Opera. Primeşte Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. Kogălniceanu. în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul Doine şi lăcrimioare. În anul 1867 este ales membru al Societăţii literare române. D. Anglia şi Piemont pentru a pleda în scopul recunoaşterii Unirii. devenită Academia Română. Cuza ministru al afacerilor externe. Crai nou. după o lungă suferinţă. revistă la care au colaborat moldovenii C. I. Russo. îi dedică poezia Steluţa şi apoi întreg ciclul de poezii Lăcrămioare. 16 . iar în 11 ianuarie se reprezintă piesa Iorgu de la Sadagura. Tot acum scrie poeziile Baba Cloanţa. în Albina Românească. În 1854 . sora prietenului Costache Negri. comedie de rezistenţă în dramaturgia scriitorului. Al. Bolintineanu.Apare sub conducerea sa România literară. intitulată mai târziu Deşteptarea României. de care se îndrăgosteşte şi căreia. Alecsandri şi Junimea În 1863 ia naştere la Iaşi societatea Junimea. redactând împreună cu Kogălniceanu şi C.

de obiectivare a viziunii şi a mijloacelor artistice. Marile convulsii istorice modelate de marile modele culturale imprimă începuturilor poeziei româneşti o configuraţie dialogică. Victor Hugo etc). Doine şi lăcrimioare) dar şi al unei necruţătoare critici a ridicolului social în piesa Iorgu de la Sadagura sau în ciclul "Chiriţelor". construite pe marile modele ale literaturii occidentale (Lamartine. Alecsandri. entuziast. de ruptura dintre ele. un treaz sentiment al ordinei. printr-o seninătate a înţelegerii care îl apropie de clasicism. Vasile Alecsandri se întoarce în ţară. erotică. în gustul contrastelor tragice născute de interacţiunea dintre epoci. Blestemul. Adunate şi îndreptate de d. stă voinţă (la Grigore Alexandrescu. revista lui Kogălniceanu. Lângă senzaţia de axfisie şi dorinţa de expansiune stă. În 1856 apare în Steaua Dunării. dar. Debutul său stă sub semnul unui romantism tipic. sentimente ale individualului raportat la lume. poezia Hora Unirii. Heliade. Aceasta va fi urmată de Chiriţa în provincie (1852). iar pe de altă parte tentaţia de a imprima acestei mişcări de emancipare o ordine. care nu putea fi găsită decât în marile modele ale literaturii clasice. Mioara. după o absenţă de aproape doi ani. Începe sa lucreze la ciclul Chiriţelor cu Chiriţa în Iaşi. Haosul îi provoacă viziuni negre. o coerenţă.Cea de-a treia etapă îl face să revină spre teatru. publică în revista Bucovina poeziile populare Toma Alimoş. La Teatrul Naţional se joacă Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă. Chiriţa în voiagiu (1864) şi Chiriţa în balon (1874).Alecsandri începe să publice pasteluri în 1868. Mihu Copilul. caracteristic literaturii române din perioada paşoptistă. în diverse numere ale Convorbirilor literare. Balade (Cântice bătrâneşti). de cele mai multe ori se prelungeşte prin unele texte până după Unire. Acest romantism tipic. viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor. 17 . când psihologia romantică pătrunde mai adânc. V. tipic romantice. Pe de-o parte revolta şi idealurile. liric (Buchetiera de la Florenţa. suferă de teama de dezordine în lumea fizică şi morală. iar mai apoi în luciditatea interogării lumii. Şerb sărac.În 1850. are în literatura lui Alecsandri cea mai înaltă măsură în Balta albă şi în Deşteptarea României şi. iniţial. în aceeaşi măsură. transfigurate în aşa zisele universuri compensative: revoltă. mai ales) de a împăca elementele în <<sfadă>>. mereu. aşa-zisă de limpezire. cu o viziune în general romantică. poetul începe să sufere de ceea ce s-a numit <<sentimentul incomplenitudinii. se poate observa începând cu prozele călătoriei în Africa şi terminând cu expresia artistică matură din pasteluri şi din unele legende. O a doua etapă.. adică în încercarea de a obiectiva viziunea şi mijloacele artistice.În 1852 apare volumul Poezii poporale. După 1840.

Cea mai reuşită este Umbra lui Mircea la Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia. Învaţă greaca şi franceza.d. a fost ofiţer.a. urmată de elegia Adio la Târgovişte.).Grigore Alexandrescu Date generale Grigore Alexandrescu (n. este elev la pensionul Sfântul Sava. în anul 1810. Boul şi viţelul. Rămâne orfan şi sărac. Tonul este extraordinar de fantastic si umoristic. lăsându-ne vreo 40 de fabule. Uimeşte pe toţi prin talentul său poetic. Poetul liric scrie. Ajuns la Bucuresti. A murit sărac la Bucureşti în anul 1885. O vreme. sub influenţa lui Lamartine. Dreptatea leului. el va fi intunecat numai de stralucirea succesului lui Alecsandri si de energia si noutatea lui Eminescu. 18 . superior si lui Heliade si tuturor celorlalti poeti. Lixandrescu. din cauza cenzurii autorităţilor (Câinele şi căţelul. A ocupat funcţii mărunte. Va sta şi acasă la Heliade. Face cunoştinţă cu Heliade. care-i va publica prima poezie Miezul nopţii în Curierul Românesc.25 noiembrie 1885 Bucureşti) a fost un poet şi fabulist român. E ultimul fabulist autentic din literatura română. 22 februarie 1810 Târgovişte. în mahalaua Lemnului. fiind coleg cu Ion Ghica. cu o memorie extraordinară. fiind al patrulea copil al vistiernicului M. dar de mic e deştept. în care adevărul e mascat. În ultimii 25 de ani de viaţă a fost marcat de alienare mintală. cu prietenul Ion Ghica). A debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus de Ion Heliade Rădulescu. dar a demisionat (1837). Vulpea liberală s. mai întâi. Poezia sa a fost influenţată de ideile care au pregătit revoluţia din 1848. Din pricina unor scrieri (Anul 1840 şi Lebăda şi puii corbului) este întemniţat. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. Activitate literara Profunditatea cugetarilor si expunerea lor prin imagini noi si impresionante fac ca Alexandrescu sa fie in adevaratul sens al cuvantului cel mai mare poet din epoca dintre 1830-1848. meditaţii romantice. S-a născut la Târgovişte.

Satira Duhului meu Razbunarea soarecilor sau moartea lui Sion -Fabule:Ciinele si catelul Ciinele si magarul Corbii si barza Cucul -Epigrame:Un osandit la moarte pentru o vina mare Celui ce scria ca poezia este o boala nelecuita Dlui *** Poezii populareCantec vechi Cantece de peste Olt Cantecul Jianului -Proza:Memorial de calatorie Cozia Bistrita 19 ." ( D. Apreciere critică: . La Cozia Rasaritul lunii. meditaţia şi satira. La Tismana Anul 1840 Ucigasul fara voie -Epistole si satire: Epistola Dlui I. Popovici) -Poezii:Trecutul.. La manastirea Dealului Umbra lui Mircea.Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola. C.. A tradus din Lamartine şi Byron. Alexandrescu este incontenstabil cel mai de seamă fabulist al nostru..

În puţini ani ai tatălui său.secretar la departamentul „pricinilor suditeşti". probabil. în 1843 . L. părintele lui. acesta îşi făcu în Valahia o situaţie acceptabilă. tânărul a fost crescut de rude mai avute. Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine. precum Grigore Alexandrescu. Ienache Cosmad. sat aproape de Bucureşti. tânărul nu se trudi prea mult să intre în graţiile principelui.Dimitrie Bolintineanu Dimitrie Bolintineanu (n. În acel timp se formase în Bucureşti Asociaţia literară. Ienache. La fel ca alţi paşoptişti. în 1844. Dimitrie. Orfan de ambii părinţi încă din 1831. 20 august 1872. prin slujbe funcţionăreşti. om politic. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morţii". de André Chénier. a venit în ţară din Ohrida. Cooptat în Frăţia şi în Asociaţia literară. Mihai Eminescu. e ridicat. un rol decisiv. o avere care să-l scutească de griji. Caragiale. la rangul de pitar. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". mic proprietar. Poemul "O fată tânără pe patul morţii" era o imitaţie după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră"). Se susţine de timpuriu. Bucureşti) a fost un poet român. I. Arendaş. diplomat. el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut. sprijinită de fraţii Alexandru şi Ştefan Golescu care îl trimiseră pe la sfârşitul anului 1845 pe 20 . 1819 [sau 1825 după alte surse]. şi a fost publicat în "Curierul de ambe sexe". Printr-un misterios concurs de împrejurări. a adoptat rapid mentalitatea de carbonar. Bolintin-Vale — d. cu reşedinţa la Bolintin. a jucat. prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (şi invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii). participant la Revoluţia de la 1848. apoi subprefect.

Conjuraţii îi dădură un rol de prim-ordin. Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran".a fost exilat şi se duse în Transilvania. Grav bolnav. ale lui Costache Negri şi ale lui V. Ion Manu.căzând revoluţia . Plecat la Paris în 1845. Siria. Edgar Quinet şi Adam Mickiewicz. în sfârşit. In prima jumătate a anului 1870. cu o bursă din partea Asociaţiei literare. tinerii studioşi hotărâră să se întoarcă în ţară. boala lui Bolintineanu se agravează. imediat după izbândă. Când aceasta izbucni la Paris.A. Şi la 1848 revoluţia a adus o explozie gazetărească. poate. Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iaşi. Era o foaie mică. apoi la Constantinopol şi. în februarie 1848. Dacă C. Egipt. din iniţiativa lui George Sion. audiază şi el cursurile lui Jules Michelet. În 1871.. dar . e silit să-şi întrerupă munca. A. Colaborează. acela de a stabili contacte cu revoluţionarii din Bucovina.. lui C. dacă nu izbucnea revoluţia. În aprilie este organizată. sunt înfiinţate primele şcoli la românii macedoneni. Dimitrie Bolintineanu călătoreşte la Paris. Ar fi avut. "Poporul suveran". care cuprind adesea pagini pline de interes şi scrise cu multă căldură. dar Poarta nu i-a permis intrarea în ţară. îl „mirosise" şi. intră în politică şi deveni ministru de externe. Nu trăieşte decât pentru Revoluţia pe care o presimte. Întorcându-se în ţară la 1859. iar atunci a făcut călătorii prin Palestina. a. Rosetti scosese.Bolintineanu la Paris. Urechia. Este înmormântat la Bolintinul din Vale. A. Macedonia. parte de el. descriindu-le toate în publicaţiuni diverse. Oficialitatea refuză să-i acorde ajutor. Pensia pe care o primea intra în buzunarele creditorilor. Poetul este sărac. cu doar două coloane pe fiecare faţă. Tipăreşte culegerea de satire Menadele şi volumul de poezii Plângerile României. îl ameninţase cu un arest la „mănăstire". refuzându-i paşaportul pentru Moldova. culte şi instrucţiune publică. Rosetti. Prin stăruinţele lui. dar redactorul şef avea proiecte mari. I se reeditează câteva dintre biografiile istorice. pe potriva modelului francez . la Românul. "Pruncul român".Le Peuple souverain. Izbucnind revoluţia din 1848. ceea ce poetul nu putu să facă. reveni în ţară şi redactă împreună cu Nicolae Bălcescu. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice şi al progresului social". Cezar Bolliac ş. o loterie cu obiecte personale ale lui Bolintineanu. până în aprile. 21 . de patru pagini. la Paris ca să-şi continue studiile întrerupte. Aga poliţiei.

Împreună cu Alecsandri întreprind o călătorie în ţinuturile Neamţului.Alecu Russo Alecu Russo (*17 martie 1819. După studiile din Elveţia. Acestea toate. a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române. intrând în contact cu frumuseţea folclorului.†5 februarie 1859) a fost poet. dar.Rămas orfan de mamă. Pe la 1829 o cumplită epidemie de holeră i-a secerat familia. Alecsandri. fiul lui Iancu Rusu. printre care şi Nicolae Bălcescu. probabil la moşia de la Negrişoasa. nereuşind. Chişinău . Louis Alibaud fusese un tânăr care a întreprins un atentat împotriva regelui Ludovic Filip. • 1839 .Este trimis de către tatăl său (mama îi murise în acest an în urma epidemiei de holeră) în Elveţia.Se întoarce în Moldova. Prodăneştii Vechi. a fost condamnat la moarte. 17 martie 1819 . Este autorul volumului Cântarea României. prozator. ideolog al generaţiei de la 1848. în Basarabia. ideologul mişcării revoluţionare de la 1848 din Moldova.Tânărul Russo scrie poemele La mort d'Alibaud şi Epitaphe d'Alibaud în limba franceză. tipărit anonim. • 1829 .Se naşte Alecu Russo (numele vechi este Rusul sau Rusu). în urma unor dezacorduri cu familia.Domnitorul Mihail Sturdza îi încredinţează un post de funcţionar la Tribunalul districtual de la Piatra Neamţ. face cunoştinţă cu mai mulţi intelectuali progresişti munteni. moşia lui C.Se stabileşte la Iaşi. un liberal în gândire. Russo se dovedeşte un revoltat. îşi continuă studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lânga Geneva. în ţinutul Bistriţei. proprietar de pământuri într-un sat pe valea Bâcului. Alecu Russo e trimis de parintele său la studii în Elveţia. unde tatăl său arendase nişte pământuri. eseist. Odobescu. memorialist şi critic literar român (originar din Basarabia).Alecu Russo scrie piesele Băcălia ambiţioasă şi Jicnicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Naţional. Copilǎria şi-a petrecut-o la ţară. Fără a revendica vreodată explicit această operă. Pe băncile institutului scrie primele sale încercări literare. • 1836 . o Scrie Studie naţionale. în mijlocul ţăranilor. • 1840 . • 1845 . • 22 . De pe acum. mai apoi. la Institutul lui François Naville de la Vernier. vor deveni material etnopsihologic pentru celebra Piatra Teiului. • 1841 . S-a născut în familia unui boier de viţă veche. Alecu Russo scrie Iaşii şi locuitorii lui la 1848 (în franceză). dar cu o situaţie socială relativ modestă. Negri. unde învaţă limbile franceză şi germană. lucrare apărută postum sub îngrijirea lui V. Impresionat de locuri şi de locuitori. călătorii şi impresii. o La Mânjina. cu un deosebit simţ al dreptăţii şi al egalităţii. fiind. cu peisajul românesc. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză şi au apărut postum în traducerea lui Alecsandri.

fără a fi potrivnic influenţelor apusene. Alecsandri. Poezia populară devine o operă fundamentală de cercetare a folclorului. în urma eşecului acesteia. o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranţe dau acestei scurte bucăţi o valoare pe care unii n-au atins-o şi n-o ating. Russo pribegeşte mai întâi în Ardeal. ţinând seama de tradiţie: „Dacă este ca neamul român să aibă şi el o limbă şi o literatură. unde sunt ascunse încă şi formele şi stilul. publicat postum de Al. o După încercarea lui Negruzzi din 1840. Adept al unui conservatorism literar şi lingvistic. + • 1855 . 23 . aş călători pe toate malurile româneşti şi aş culege limba“. Jicnicerul Vadră. • 1848 . pentru ca apoi să se stabilească la Paris. înverşunat critic al „restauratorilor“ limbii..Participă la mişcarea revoluţionară din Moldova alături de V.Se reprezintă la Iaşi Băcălia ambiţioasă şi. aş străbate prin toate bordeiele să descopăr o amintire sau o rugină de armă. • o Apare în România literară a lui Alecsandri Cântarea României (versiunea românească). O simţire tot atât de aleasă pe cât de puternică. • 1847 . şi în acelaşi timp. «ţara cea dragă».Apare în România Viitoare. publicate postum în Foaia societăţii pentru literatură şi cultură română din Bucovina. publică în Zimbrul scrierea Studie moldoveană sub pseudonimul Terenţie Hora. + • 1851 . o În urma reprezentării comediei Jicnicerul Vadră. de aş fi gramatic. Alecu Russo vede evoluţia limbii şi a literaturii române cu o cumpănită gândire. spiritul public va părăsi căile pedanţilor şi se va îndrepta la izvorul adevărat: la tradiţiile şi la obiceiurile pământului. un studiu programatic în spiritul Introducţiunii de la Dacia literară. Cântarea României (versiune franceză): „Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea intitulată «Cântarea României» . pentru întâia oară se caută în desfăşurarea venimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ (Nicolae Iorga). Alecu Russo este surghiunit la Mănăstirea Soveja. aş culege mitologia română. Ziarul unui exilat politic la 1846. de aş fi istoric. n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia şi îmbărbăta maica în suferinţă. Alecu Russo publică în România literară a lui Vasile Alecsandri Cugetări. care-i frumoasă ca şi cea latină şi greacă. şi de aş fi poet. E o scurtă ochire asupra trecutului ţării. cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloşilor timpului de faţă şi cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. • 1850 . în toată vitejia şi durerea ce cuprinde. apoi. Odobescu. revistă politică a românilor exilaţi la Paris. Apare în Albina Românească articolul Critica criticii.1846 . şi nimeni.Scrie articolele Poezia populară şi Decebal şi Ştefan cel Mare.După o absenţă mai lungă în publicistică. în curgerea vremurilor.Se întoarce în ţară. scrie jurnalul Soveja.. al latiniştilor şi al „ardelenismului“.

Radulescu Date generale Ion Heliade-Rădulescu (n. Ajuns la Bucureşti. menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare. În 1846. Este membru activ al asociaţilor culturale din epocă: "Societatea Literară" (din 1827).H. căruia îi va urma la conducerea şcolii de la "Sf. considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă. pe care o şi traduce. Lazăr la Colegiul Sfântul Sava. poet la mare modă. cunoaşte poezia lui Hristopulos. tipograf. 6 ianuarie 1802 – Se naşte la Târgovişte. 24 . 27 aprilie 1872. 6 ianuarie 1802.I. el devine elevul lui Gh. după retragerea acestuia. iar greceşte cu dascălul Alexe. filozofice ale tuturor timpurilor. învaţă româneşte după cărţile populare. filolog şi om politic român. Heliade propune planul unei "biblioteci universale". prin 1814 însuşi Naum Râmniceanu ia fost dascăl. critic. întreprindere uriaşă. 1815/1818 – Frecventează Şcoala grecească de la Schitu Măgureanu. membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte. prozator. editor. Lazăr. ce depăşea cu mult chiar puterile unei generaţii. întemeietor al presei din Ţara Românească: Curierul Românesc (1829) şi Curierul de ambe sexe (1837). fiul lui Ilie Rădulescu şi al Eufrosinei Danielopol. poet. oricât de ambiţioase. în Moldova). În 1818. înainte de a învăţa să citească româneşte din lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C. istorice. "Societatea Filarmonică" (din 1833). Bucureşti) a fost un scriitor. Negruzzi. Ion Heliade Rădulescu învaţă limba greacă. 1822/1829 – Devine succesorul lui Gh.Sava". Târgovişte — d. După obiceiul şi în spiritul vremii.

m.Implicat în evenimentele de la 1848 (a participat la redactarea Proclamaţiei de la Islaz. dar şi Gazeta Teatrului Naţional. prima gazetă în limba română din Principate. Aici. a cultivat meditaţia cu motive preromantice. printre care cea mai importantă este considerată a fi Curierul românesc de ambe sexe publicată începând cu 1829. realizat fragmentar. Heliade citeşte din traducerile sale din Lamartine. 1828 – Apare la Sibiu Gramatica Românească. 1834 – Este director al Şcolii de muzică vocală.. mitul popular Sburătorul. Eliad.d. Ion Câmpineanu şi C. publicarea de gazete. susţine simplificarea alfabetului chirilic. primul ziar apărut în Ţara Românească. Eliad de proze şi de poezie. poeziile originale sunt: 1833 – Apare Societatea Filarmonică la iniţiativa lui I. în subredacţia lui Heliade şi a lui Florian Aaron. 1830 – Apare volumul Meditaţii poetice dintr-ale lui A. din iniţiativa sa şi a lui Dinicu Golescu. Este autor a numeroase traduceri. Aristia.)Teoretician şi îndrumător literar în Regulile sau gramatica poeziei.1827 – Apare Societatea literară. 25 . de declamaţie şi de literatură care avea rostul de a pregăti actori profesionişti. în care autorul se dovedeşte un reformator la domeniul limbii. I. lamartiniene O noapte pe ruinele Târgoviştei. de Lamartine. satira şi fabula politică. Rădulescu.Apare Gazeta Teatrului Naţional. Byron ş. împrumutarea neologismelor din latină şi din limbile romanice. Muzeul Naţional.H. membru în guvernul provizoriu. 1835 –Publică traducerea comediei Amfitrion de Molière. Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul eroic Anatolida sau Omul şi forţele. difuzate prin librăria românească a lui Iosif Romanov. Goethe. de traduceri şi de opere originale. în maniera fiziologilor.Apare. Dante Aligheri. supliment săptămânal al Curierului românesc Activitate Fondator al unor reviste. capodopera sa literară. care promova ideile iluministe: răspândirea şcolii româneşti. La Fontaine. 8 aprilie – Apare Curierul românesc. înfiinţarea unui teatru naţional. fonetismul ortografic. Proză cu conţinut satiric şi pamfletar. 1829. Conu Drăgan şi cuconiţa Drăgana. Traduse şi alăturate cu alte bucăţi originale din D.Fondator al Societăţii Filarmonice (1833). imitaţii şi prelucrări din clasici ai literaturii universale (Boileau. Domnul Sărsăilă autorul. Muzeul naţional.a. 1836 – Îşi adună toate producţia literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. etc. elegia Dragele mele umbre.

Iancu Vacarescu a scris un Prolog in care sintetiza conceptia pasoptistilor despre teatru: "V-am dat teatrul/ Vi-l paziti ca pe-un lacas de muze/ Cu el curand veti fi vestiti/ Prin vesti departe duse/ In el naravuri indreptati/ Dati ascutimi la minte/ Podoabe limbii voastre dati/ Cu romanesti cuvinte. frumusel. Primul spectacol are loc in inlimba romana la Iasi.” In ciuda imprejurarilor teatrul i-a totusi avant in perioada 1840-1860. 1828).A militat pentru unificarea limbii române literare (Gramatica românească)." In anul 1840.abia ivindu-se si-a starnit in cap o droaie de dusmani. la conducerea Teatrului National din Iasi au venit Vasile Alecsandri. Teatrul Pasoptismul a acordat teatrului o imensa pretuire scotand-ul un mijloc dintre cele mai eficiente depromovare a valorilor positive de conduita si moralitate. Asachi in Moldova si lui I. Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu. 1858. Costache Negruzzi scria in 1838 ca: “Sarmanul teatru. iar greutatile economice. 26 . in 1816. Membru fondator al Societăţii Academice Române (Academia Română) şi primul preşedinte al acesteia (1867 . Atmosfera era neprielnica. care se bucurau de success. pareau de neinvins. Heliade-Radulescu in Tara Romaneasca. Cu prilejul spectacolului de la Bucuresti. care au pus bazele repertoriului dramatic original romanesc. dar un teatru romanesc pe baze profesionale n-a putut fi insa intemeiat in aceasta epoca(epoca sau perioada pasoptista). era un obstacol greu de trecut. strajnici si puternici.1870). nevinovat si bolnav de strans… Si unde avea trebuinta de buna cautare de. de educatie estetica si perfectionarea limbii. el seamana cu pruncul mic. Echilibru între antiteze). Se dezvolta teatrul datorita activitatii lui Ghe. Preocupări de natură filosofică şi religioasă de inspiraţie gnostică (Biblicele. iar la Bucuresti in 1819. In plus concurenta trupelor straine.

care a obţinut aprobarea apariţiei gazetei. mai ales franceze. Cel dintai care a schitat un program teoretic avand ca scop modernizarea literaturii romane a fost Ion Heliade Radulescu. Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu. începuse să pătrundă diferite ziare străine.germane şi greceşti. Nevoia unui mijloc de a se răspândi mai repede ştirile despre întâmplările din ţară şi din străinătate se simţise de mult.Curierul românesc Articolele programatice ale unui curent sau ale unei mişcări literare au avut întotdeauna o importanţă majoră. pe la finele secolului XVIII şi în primii ani ai secolului XIX. El este fondatorul Curierului romanesc . aparuta pe 8 aprilie 1829.Este prima gazetă românească cu periodicitate constantă şi cu apariţie îndelungată. revista in limba romana. Curierul românesc devine ecoul întregii mişcări literare din ţară. culturale. În Principatele Române. pentru că au cristalizat şi au dat coerenţă tendinţelor fundamentale ale epocii. Încet. încet. gazetă care pune bazele presei româneşti. îşi face o datorie să reproducă din confratele moldovean "Albina românească" a lui Asachi. ştiri politice. literare şi mai târziu să 27 . comandantul armatelor ruseşti.

Heliade se formează încet.a. Prin Curierul romanesc. iar alţii ilustrându-se mai târziu prin lucrări de valoare. în care se apreciază valoarea scriitorilor şi a celor ce publică scrierile lor în diferite broşuri. Ion Catina. I. Grigore Alexandrescu. Genilie ş. În el se găsesc coloane deschise. Curierul românesc ne ţine la curent cu tot ce se publică în limba română. Ion Voinescu. încet. El devine o personalitate şi în locul rolului modest ce socotea la început că are foaia sa. pe lângă foile proprii ale lui Heliade: "Gazeta Teatrului" (1835) şi "Curierul de ambe sexe" (1836). Asadar. Ea se înfăţişează prin mici notiţe. Costache Bălăcescu. precursor cu pusee de talent adevarat: Ion Heliade Radulescu. 93 din anul 1842: "Această foaie a fost înainte mergătoare şi ferice vestitoare a aşezămintelor celor noi şi progresive ce am dobândit. Baronzi. mai ales în Valahia. limba ei a crescut dimpreună cu cunoştinţele naţiei şi colecţia perioadelor sale poate fi cel mai îndestulător ajutor la istoria literaturii noastre". Spiritul lui se îmbogăţeşte prin citiri variate şi o sumă de idei culturale şi literare se răspândesc în public. În el vedem naşterea şi primii paşi ai teatrului românesc. cum este "Foaia ştiinţifică şi literară de la Iaşi" şi "Magazin istoric" din Bucureşti. Viişoreanu. Aceasta o spune în no. G. Marea influenta pe care el a avut-o asupra scriitorilor epocii s-a exercitat mai ales prin articolele sale teoretice publicate in ziarul Curierul romanesc. unii din ei rămaşi necunoscuţi.inceputurile presei romanesti se datoreaza unei personalitati curioase. Ne face cunoscute foile literare ce apar în vremea aceasta. după bătrânul Iancu Văcărescu. el o vede acum cu un rol mare. Cezar Bolliac. K. Costache Aristia. prin 28 . În Curier se naşte critica literară în literatura română. În Curier “urmărim progresul şcolilor prin dări de seamă la finele anului şi prin discursurile ţinute la diferite ocazii”.facă acelaşi lucru faţă de ziarele din Braşov ale lui Bariţiu: "Gazeta de Transilvania" şi "Foaia literară". Caragiale.

Grigore Alexandrescu. intre 1830 si 1840 a unei intregi generatii. Datorita insa atmosferei create de indemnurile sale a fost posibil debutul. Dimitrie Bolintineanu. Dacia Literară 29 . Cezar Bolliac. din care s-au remarcat Vasile Carlova.care autorul a indemnat in primul rand la scris si mai putin la spirit critic.

M. Foaie pentru minte. pe care începe să-l eclipseze. Inserând în cuprinsul ei. C. bănăţeni. dar considera că acestea nu trebuiau să covârşească literatura originală. indiferent de calitate. Curentul acesta exista de fapt. numai să fie bune". de la studii (Luneville. Prin orientarea dată de el. Din paginile ei porneşte aşa numitul de Ibrailea un “curent poporan şi istoric". les moeurs et la langue des Cigains. P. Dacia literară se voia o “foaie românească" şi. ca urmare. Negruzzi. I-am şi menţionat unii dintre constituenţi. munteni. Dacia literara i-a imprimat un caracter naţional explicit. MIHAIL KOGĂLNICEANU (6. Berlin). acest periodic a dat mişcării literare impulsionate de Curierul românesc. ca într-o oglindă. Dacia literara ne apare astăzi asemenea unui izvor care. ardeleni. Declarându-se hotărâtă a depaşi regionalismul publicaţiilor de cultură existente. Kogălniceanu a formulat ceea ce toţi patrioţii gândeau şi simţeau. Din 1840 va dirija o seamă de alte publicaţii. se vor vedea scriitori moldoveni. însă nu în detrimentul creativităţii autohtone. în acel moment. o explicitează. Albina românească. Esquisse sur I'histoire. în 1838. calendare. în care va edita. unul dintre principalele momente de referinţă. deschizându-şi cursul cu celebra lecţie în care înălţa un elogiu vibrant trecutului naţional eroic. va conduce (împreună cu Alecsandri. fieştecare cu ideile sale. alături de “compunerile originale a redacţiei şi conlucrătorilor săi".1891) avea 23 de ani şi publicase trei lucrări istorice. nu numai culturale. în orice caz. Romanische oder Wallachische Sprahe und Literatur. Kogălniceanu nu respingea traducerile din principiu (a tradus el însuşi). bucovineni. Însuşindu-si romantismul cu implicaţii luministe inerent creaţiei promovate de publicaţiile anterior apărute. el preia în iulie. de la Moldavie et des Valaques transdanubiens (apărute toate în 1837). adunând pâraiele din jur. stimulând creaţia originală şi stăvilind “mania traducţiilor". în carele. încercand s-o învioreze. în limbile germană şi franceză: Moldau und Wallachei. “cele mai bune scrieri originale ce va găsi în deosebitele jurnaluri româneşti". revista avea să devină “un repertoriu general al literaturii româneşti. Câmpeanu) Teatrul Naţional din laşi.11. tacit. În concepţia lui era legitim a traduce şi adapta oricât. asupra căruia dobândeşte un tot mai vădit ascendent. cu limba sa. în afară de revistele sale. Or. însă nedeclarat. îşi propunea a se “îndeletnici cu producţiile româneşti fie din orice parte a Daciei. şi Introducţia din primul număr. Până la Kogălniceanu s-a scris în spirit naţional aşa cum se vorbeşte în proză (nu numai de către Monsieur Jourdain): fără conştientizarea faptului. Alăuta românească. prin semnalarea scrierilor de inspiraţie manifest patriotică editate înainte de 1840.M. tocmai creativitatea autohtonă era. îndeosebi piese de teatru. mai ales. nu trebuia tălmăcit orice. era normal ca ea să cultive “duhul naţional". Înapoiat. semnată de “redactorul raspunzător".18172. şi.7. Histoire de la Walachie. Mai energic şi. Cu toate că a apărut doar în trei numere. Ideea conducătoare a programului Daciei literare e rezumată chiar în titlul revistei. Kogălniceanu devine noul emul moldovean al lui Heliade Rădulescu. “Ţălul" noii publicaţii fiind “realizaţia dorinţii ca românii să aibă o limbă şi o literatură pentru toţi". almanahuri. 30 . În 1843 va începe să funcţioneze ca profesor de istorie la Academia Mihăileană. mai modern în concepţii decât Asachi. generează un fluviu. inimă şi literatură un accent menit a-i preciza pe deplin conţinutul şi a-i determina pentru câteva decenii întreaga evoluţie.Apariţa în 1840 a revistei “Dacia literara” a înscris în istoria literaturii şi a întregii culturii româneşti un nou moment. cu tipul său”. va întemeia tipografie. La data apariţiei periodicului.

Baritiu.." Imediat dupa . M. Scene contimporane.după opinia lui. expresie a caracterului naţional specific: “Istoria noastră are destule fapte eroice. sub genericul Scene istorice din cronicele Moldaviei. fără să avem pentru aceasta trebuinţa să ne împrumutăm la alte naţii.. Consecutiv. ameninţată: “Dorul imitaţiei s-a facut la noi o manie primejdioasă. pentru că omoară în noi duhul naţional (. trebuie să ne ţinem. trebuie să ne cunoaştem solia ce Dumnezeu nea dat. critică literară. pentru a le avea. ca naţiune. periodicele scoase de Kogălniceanu. Şi a ne menţine identitatea: “Vom avea încă zile frumoase pe pământ. tot atât de vibrant.. au grupat.. atât din primul număr cât şi din cele următoare: Scene pitoreşti din obiceiurile poporului. 1841.. În fiecare număr al revistei.. trebuie să sporim în bine (. Foaie pentru minte. în continuarea aserţiunilor din articolul introductiv al « Daciei literare ». Colaborează şi Alexandrescu (Anul 1840). a unei noi publicaţii istorice..) mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi în limba românească. după interzicerea Daciei literare. fost luata ca model de către N. Tot atât de elocvent se declară spiritul călăuzitor al publicaţiei şi sub alte generice. Bălcescu şi August Treboniu Laurian pentru al lor Magazin istoric pentru Dacia(1845-1848. în chip firesc. Promovarea spiritului naţional fiind crezul întregii sale vieţi. semnificativ. note la zi (Telegrafal Daciei). ca şi de Albina românească şi de Foaia. în amintitul « Cuvânt » pentru deschiderea cursului de istorie naţională — îndrumatorul de conştiinţe reformulează repetat. pe toţi scriitorii şi cărturarii de seamă. frumoasele noastre ţări sunt destul de mari. 1845). şi încă şi acelea de-ar fi bune! Traducţiile însă nu fac o literatură". obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris. Arhiva romdneasca a. materia e distribuită în patru compartimente: literatura originală inedită. Albina românească. lui Barium. Arhiva românească (3 vol. Să ne ţinem de obiceiurile strămoşeşti — atât cât nu sunt împotriva dreptei cugetări". din toate provinciile româneşti. prin ea.. 1840. nuvela Alexandru Lăpuşneanu a lui C. Dar ce folos! Că sunt numai traducţii din alte limbi.. iar cinci ani mai târziu prin editarea unui corpus de cronici (Letopisiţile Ţării Moldovii. 31 .Introducţie” e tipărită. Alecsandri. ideea necesităţii de a ne cunoaşte pe noi înşine. sub care apar nuvele şi articole de Negruzzi. Cu un sentiment de mândrie naţională direct exprimat. în consonanţă cu cel dintr-un mai sus citat articol al lui Gh.introducţiile" la aceste publicaţii — şi. “vedem acum curat că am avut şi avem toţi românii aceeaşi limbă"). În . 1845-1852.1851). în acelaşi an. în unire. De aceea: “Noi vom prigoni pe cât vom putea această manie ucigătoare a gustului original. Kogălnicenu şi l-a afirmat. prin înfiinţarea. însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi". Apariţia Daciei literare a fost salutata cu entuziasm de Curierul românesc (specificându-se că. H: Cronicile României. Scene pitoreşti din obiceiurile Moldaviei. trebuie să fim vrednici de bunătăţile ce cerul ni-au dăruit în atâta îmbelşugare. ed. 1872-1874).. etc).). Kogălniceanu formulează memorabil necesitatea unei literaturi crescute din realităţile noastre. Kogălniceanu. Dar. “alegere din alte foi" (reproduceri din Curierul românesc. Negruzzi.

fie din orice parte a Daciei.Articolul . Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura.Critica noastra va fi nepartinitoare. • Combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre: . O asemenea foaie ne vom sili ca sa fie Dacia literara [. pentru ca omoara in noi duhul national. vom critica cartea.. sugerat si de titlul revistei. facand abnegatie de loc.... Asadar foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturei romanesti" Cele patru puncte ale articolului-program sunt: • Intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul estetic: . obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris. foaie care." • Afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literarurii romane: . frumoasele noastre tari sunt destul de mari.. iar nu persoana.talul nostru este realizarea dorintii ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti". Publicat in primul numar al revistei." • Promovarea unei literaturi originale.]... Se respinge coloratura locala si amestecul politicului. parasind politica. prin indicarea unor surse de inspirafie in conformitate cu specificul national si cu estetica romantica: . s-ar indeletnici numai cu literatura nationala. articolul-program reprezinta manifestul literar al romantismului romanesc.. ar fi numai o foaie romaneasca. ar implini o mare lipsa in literatura noastra..Istoria noastra are destule fapte eroice.] Traductiile insa nu fac o literatura. Kogalniceanu prezinta activitatea gazetelor romanesti aparute anterior. zic.Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa.Introducţie” Constituirea deplina a romantismului pasoptist a fost marcata de programul teoretic Introductie. aceasta foaie. revista adresandu-se scriitorilor romani de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: .O foaie dar. care. fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii.. [. si prin urmare s-ar indeletnici cu productiile romanesti. redactat de Mihail Kogalniceanu." 32 . numai sa fie bune.. La inceputul articolului axat pe evidentierea necesitatii unei literaturi originale si rationale. fata de care Dacia Literara urmareste sa aduca un suflu nou.

pe când în celelalte ţări a luat diferite forme. Astfel că. Revoluţia Română de la 1848 s-a desfăşurat în condiţiile în care părţi din teritoriul naţional se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (Transilvania. Un factor deosebit de important l-a constituit Revoluţia Franceză din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra întregii Europe. revoluţia de aici a avut un predominant caracter social. 33 . Bucovina). după necesităţile locale. suzeranitatea Imperiului Otoman. iar Muntenia.Revoluţia Română de la 1848 Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale. iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate naţională. Deoarece Franţa era un stat naţional unitar. principiul libertăţilor cetăţeneşti cerute de revoluţionarii francezi a evoluat şi s-a transformat în libertăţi naţionale pentru popoarele supuse. în timp ce Moldova era constrânsă să accepte protectoratul Rusiei ţariste.

cu ştirea domnitorului Mihail Sturdza. revoluţia s-a bucurat de mai mult succes decât în Moldova. În acest scop i-au atras în tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme. În Ţara Românească În Ţara Românească. Aceştia urmau să fie trimişi în Turcia. în ilegalitate. instrucţiune gratuită. Aceasta "petiţiune a boierilor şi notabililor moldoveni" avea un caracter moderat datorită atitudinii rezevate a principelui Sturza. împroprietărirea ţăranilor şi se încheia cu o dorinţă arzătoare: unirea Moldovei cu Muntenia. de catre Vasile Alecsandri. printre altele: egalitate politică şi civilă.circa 50 de fruntaşi ai tineretului revoluţionar moldovean. Acest program se deosebea radical de petiţia din martie. în data de 27 martie. care avusese un conflict cu fiul domnitorului. mai mult de ordin administrativ şi cultural. Al.şi mai ales în Cernăuţi . Se cereau. În august 1848 este redactat un program în 36 de puncte. Acestora li s-a adăugat şi Mihail Kogălniceanu. deoarece tinerii revoluţionari munteni. Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate. ea mai fiind denumită în epocă şi revolta poeţilor şi s-a concretizat printr-o petiţie în martie 1848 şi printr-un program în august 1848.În Moldova În Moldova. printre care: Alexandru Ioan Cuza. care "mergea pe talvegul Dunării cu copilul în braţe şi cu pungile de galbeni" pentru a-i elibera pe cei căzuţi prizonieri). domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mişcării. D. Negri. în conformitate cu Regulamentul Organic. C. Vasile Alecsandri. au încercat traducerea ideilor în fapte. domnitorul însuşi le-a cerut petiţia. Nicolae Bălcescu şi Costache Romanescu alcătuiesc. De aici au reuşit să plece în Transilvania. de unde au trecut în Bucovina. În vara lui 1848 se aflau în Bucovina . mişcarea revoluţionară a avut un caracter paşnic. la o întrunire a tinerilor revoluţionari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iaşi. care a fost publicat de Kogălniceanu sub titlul "Dorinţele partidei naţionale din Moldova". Petiţia cuprindea 35 de puncte şi a fost redactată. precum şi o parte a administraţiei şi armatei. însă au reuşit să-i cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea (una dintre persoanele care au jucat un rol definitoriu a fost Maria Rosetti. care era presat de prezenta trupelor ruse la graniţă. Russo. spre deosebire de cei moldoveni. ajungând la Brăila. • 7 iunie 1848 Craiova: Gheorghe Magheru. Canta. 34 . Simţind pericolul unei mişcări şi în Moldova. sub influenţa celor de afară. fiind împotriva Regulamentului organic şi a protectoratului ţarist. primul guvern provizoriu revoluţionar.

un mic port la Dunăre din Romanaţi pentru că doi dintre cei mai importanţi membri ai clubului revoluţionar craiovean conduceau destinele în Romanaţi. la Bucureşti proclamaţia de la Islaz care va deveni noua constituţie. Acestora li s-au alăturat Ion Heliade Rădulescu şi Christian Tell. Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu şi Nicolae Pleşoianu va fi organizată de către Popa Şapcă. Nică Locusteanu şi Ioan Maiorescu adună în grabă dorobanţii. agitatori revoluţionari veniţi de la Paris. se strecoară.• 9 iunie 1848: De teama unor conflicte armate se hotărăşte citirea proclamaţiei revoluţionare la Islaz. Guvernul provizoriu revoluţionar se deplasează întâi la Craiova pentru a înlătura grupul care îl sprijinea pe Bibescu. cunoscut reacţionar. despresurând sediul guvernului provizoriu. Bibescu ordonase paza tuturor porturilor pentru a aresta. Este vorba de Ioan Maiorescu (fusese numit prefectul judeţului) şi capitanul Nicolae Pleşoianu ai cărui dorobanţi primiseră ordin să se deplasase din Craiova la Islaz. guvernul provizoriu revoluţionar pleacă spre Bucureşti. A doua zi. pe Costache Romanescu. în amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu şi pentru ca primul steag al revoluţiei să poarte simbolul neprihănirii. Bucureşti: Ştiind că a pierdut sprijinul armatei. Ion Heliade Rădulescu primeşte delegaţia contrarevoluţionarilor. când străzile oraşului erau amorţite iar craiovenii visau la idealurile revoluţiei. Guvernul provizoriu format la Islaz îi cuprindea pe ofiţerii: Gheorghe Magheru şi Nicolae Pleşoianu. • • 11 iunie 1848. Ioan Maiorescu a citit declaraţia de la Islaz în faţa unei mulţimi în delir. împresoară sediul guvernului revoluţionar şi arestează o parte a membrilor guvernului. a fost cusut doar de mâinile domniţei Maria Alexandrina. Gheorghe Bibescu abdică. partizanii contrarevoluţiei. alături de Grigore Bengescu. Primul steag tricolor al paşoptiştilor. Însoţit de o oaste alcătuită din dorobanţii aflaţi sub comanda lui Nicolae Pleşoianu. ruşii au protestat prin consulul lor şi au ameninţat că vor invada ţara. Dar Gheorghe Magheru. deghizaţi pe străzile aproape pustii la acea oră. reacţiunea craioveană încearcă contralovitura. imediat după debarcare. pe preotul Radu Şapcă pe membrii clubului craiovean: Ştefan Golescu. În aceste condiţii. Iancu Obedeanu. la rândul lor. cărora li se alătură numeroşi ţărani. A doua zi. Bibescu semnează. mobilizează locuitorii Craiovei şi înconjoară. înainte ca aceştia să ajungă la Bucureşti. Ioan Maiorescu şi ca secretar al guvernului provizoriu. o mare adunare populară la Islaz. tricolorul revoluţionarilor. soldaţii colonelui Ion Vlădoianu. 15 iunie 1848: Guvernul provizoriu se afla încă la Craiova. cel purtat la Islaz de Popa Şapcă şi după care au fost întocmite toate celelalte steaguri paşoptiste. copila lui Gheorghe Magheru. în zorii zilei. • 35 . Guvernul adoptă ca steag naţional. • 14 iunie 1848 Craiova. 13 iunie 1848: Craiova a fost ales ca loc de întrunire a guvernului provizoriu şi prima capitală a revoluţionarilor paşoptişti.

Ruşii declară că nu vor tolera un focar revoluţionar la graniţa imperiului lor. Rosetti. Ruşii reclamă mituirea lui Soliman şi incapacitatea acestuia de a pricepe ce se întâmplă în ţară şi cer sultanului înlocuirea lui Soliman cu Fuad paşa.A. omul măsurilor dure. C. Soliman Paşa asigurându-l de relaţiile cordiale ale guvernului revoluţionar faţă de turci. Gheorge Magheru primeşte conducerea armatei şi sarcina constituirii bazei armate a revoluţiei în Oltenia. Cristian Tell şi Nicolae Golescu. nu intră cu armata. În timp ce turcii priveau cu neutralitate evenimentele din Ţara Românească. Soliman cere dizolvarea guvernului care îşi schimbă denumirea în locotenenţă domnească având în frunte pe Ion Heliade Rădulescu. Urmarea acestei recunoaşteri va fi recunoaşterea legalităţiui guvernului de către toate guvernele europene cu excepţia ruşilor. Sunt întâmpinaţi cu entuziasm de populaţia Bucureştiului. Nicolae Golescu. • 16 iunie 1848 Bucureşti: Revoluţionarii ajung la Bucureşti în frunte cu membrii guvernului provizoriu. ruşii care urmăreau cucerirea strâmtorilor Bosfor şi Dardanele şi extinderea imperiului ţartist în Balcani. ruşii vor invada Moldova iar turcii vor pătrunde în Ţara Românească. De teama represiunilor celor două imperii se retuşează guvernul provizoriu care va cuprinde nu numai aripa radicală a revoluţionarilor ci şi o aripă moderată. găseşte revoluţiile române un bun prilej de reîncepere a ostilităţilor. Bratianu. 36 . noua formulă păstra membrii guvernului dar punea în faţă trei persoane considerate moderate pentru adormirea vigilenţei turcilor. se dau reprezentanţii în cinstea lui iar acesta recunoaşte locotenenţa domnească drept guvern legal. are loc o întrunire la vârf ruso-turcă la Istambul. Nicolae Bălcescu şi Ion C. Guvernul revoluţionar trimite o delegaţie la cartierul general al comandantului trupelor turce. 19 iunie 1848 Bucureşti: Reacţionarii încearcă o contralovitura anihilată imediat de revoluţionari care cer sprijinul populaţiei. În fruntea apărătorilor guvernului se află Ana Ipătescu şi Nicolae Golescu. Urmare a înţelegerii ruso-turce. Soliman este bine primit în Bucureşti. Christian Tell.În aceeaşi zi. Gheorghe Magheru. • Prima variantă a steagului revoluţionar • Varianta finală a steagului 19 iulie 1848 Giurgiu. Noul guvern provizoriu va fi condus de mitropolitul Neofit şi va avea ca membri pe: Ion Heliade Rădulescu. Ştefan Golescu.

un incident a dus la lupta din Dealul Spirii între turci şi Compania de Pompieri condusă de Pavel Zăgănescu. mişcare care a pătruns mai apoi în Ungaria. care s-a terminat cu un rezultat defaforabil revoluţionarilor români. evaluată la 10 000 de ostaşi şi comandată de Hussein-Paşa. Dieta de la Cluj a avut în componenţa ei şi câţiva români. sute de săteni din jurul Craiovei şi locuitori ai oraşului. • Revoluţia de la 1848 în Transilvania În Transilvania mişcarea românească a avut un caracter preponderent naţional. inarmaţi cu puşti. care a pus pe picioare o armată bine organizată. iar apoi cea de la Debreţin ceva mai mulţi. fapt care a nemulţumit deopotrivă părţi importante ale românilor ardeleni. neţinând seama de superioritatea numerică covârşitoare a acestora. saşilor şi ungurilor rămaşi fideli Casei de Habsburg. 30 noiembrie 1848: În ajunul intrării în Craiova a primei divizii otomane. Liderii românilor din Transilvania nu au împărtăşit ideea creării unui stat naţional maghiar şi au convocat o adunare proprie în care să discute 37 . Însuşi poetul Sandor Petöfi se ridicase împotriva hotarârii unirii Transilvaniei cu Ungaria. În martie 1848 izbucnise revoluţia la Viena. O parte din români au aderat la revoluţia burgheză maghiară. argumentând că în Dieta care luase decizia se aflaseră din 300 reprezentanţi numai 3 români si 24 de saşi. topoare şi coase. au întâmpinat trupele străine. ba tocmai prin omogenizarea forţată a specificului diferitelor regiuni şi prin impunerea unei singure limbi oficiale. Revoluţia fusese învinsă. ale saşilor şi maghiarilor. În acest context au fost reprimate toate mişcările de împotrivire ale românilor. Ideea de libertate şi de unitate naţională era înţeleasă de burghezia maghiară în sensul formării unei naţiuni civice după modelul preconizat de Revoluţia franceză. Burgezia maghiară revoluţionară.• 13 septembrie 1848 Bucureşti: În cursul intrării trupelor otomane. a căutat să-şi impună controlul asupra întregului Ardeal. unde intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună stat naţional independent de Austria. suliţe. adică neţinând seama de componenţa etnică eterogenă a ţării. Rezultatul a fost din nou defavorabil românilor. La 29 mai 1848 Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria.

Mai favorizaţi de evenimente au fost românii moldoveni care au avut un număr mare de lideri la Blaj: Alexandru Ioan Cuza. În lupta de la Şiria lângă Arad. Alecu Russo. iar Ungaria şi Ardealul vor fi predate de ruşi austriecilor potrivit prevederilor Sfintei Alianţe.problemele care îi preocupau. Pe lângă români se ridicaseră şi croaţii dar nici ei nu doreau să facă parte din statul ungar. autorităţile au răspuns prin ridicarea unui zid poliţienesc. Ioan Buteanu. fiind cunoscută ca Adunarea de la Blaj. Simion Balint. Totuşi unii revoluţionari munteni au reuşit să ajungă la Blaj. Costache Negri. armatele ungureşti fură cu totul zdrobite de ruşi. 38 . Ioan Axente Sever. Nicolae Ionescu. Lascăr Rosetti. Alexandru Papiu Ilarian. Ioan Sterca-Şuluţiu. Unii revoluţionari munteni ca Dumitru Brătianu au reuşit să ajungă la Blaj înainte ca autorităţile să impună măsuri restrictive. Ioan Dragoş. Lui Nicolae Bălcescu şi celor care au solicitat eliberarea unui paşaport li s-a refuzat acest lucru. Gheorghe Sion. Nicolae Bălcescu s-a dus chiar la Budapesta pentru a încerca aplanarea conflictului româno-maghiar dar Kossuth şi membrii nobilimii maghiare au refuzat să acorde drepturi egale românilor. cei mai mulţi fruntaşi şi-au exprimat dorinţa de a participa la reuniunea programata de revoluţionarii români transilvăneni. La întrunirea organizată de revoluţionarii munteni pentru a discuta participarea lor la Adunarea de la Blaj. Al. Petrache Cazimir. David Urs de Margina. Se formează în Munţii Apuseni o armată de voluntari români condusă de avocatul Avram Iancu. Timotei Cipariu. Aceştia reuşesc doua victorii importante împotriva armatelor maghiare la Abrud şi Mărişel. Liderii mişcării din Transilvania: Avram Iancu. Vasile Alecsandri. Simion Bărnuţiu. Papiu-Ilarian spune că la interesul mare manifestat de munteni pentru Adunarea de la Blaj. Adunarea românilor transilvăneni a avut loc la Blaj pe 15 mai 1848. Petru Dobra.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful