Prezentarea generală a epocii paşoptiste

Caracterizată prinr-o puternică manifestare a constiinţei naţionale în toate provinciile romaneşti, perioadă fixată cu aproximaţie între 1830-1860 delimitează o epocă distinctă în evoluţia istorică a literaturii romane, numită în mod curent epoca paşoptistă. Perioada paşoptistă este o epocă de afirmare a literaturii naţionale. Perioada se caracterizează printr-o orientare culturală şi literară cu trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar, de emancipare socială şi naţională, de militare pentru realizarea Unirii. Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care nu fuseseră parcurse de literatura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în decursul a mai bine de un secol şi jumătate.

Dezvoltarea Social-Politică A Munteniei,Moldovei şi Transilvaniei în Epoca Paşoptistă
Datorita apartenentei la formatiuni statale deosebite, reprezintand particularitati proprii de dezvoltare, situtatia tarilor roamne e diferita in aceasta perioada. In Muntenia si in Moldova, dupa miscarea lu Tudor Vladimirescu si pacea de la Adrianopol, care consfiteste libertatea comertului in Marea Neagra si limitarea monopolului turcesc, care are loc o accelerare de ritm a evolutiei istorice.In Transilvania, din cauza conditiilor de aspurire nationala si a inferioritatii de pozitie economica, romanii n-au posibilitatea sa profite decat in parte de propasirea materiala si intelectuala rezultand din miscarea impetuoasa a secolului. Dar ambele parti ale carpatilor, pe cai care raman specifice sensul desfasurarii istorice e aceeasi: “Poporul se elibereaza trepatat, desi incomplete si cu pretul unor eforturi grele de catusile servirii feudale, capata o constiinta tot mai clara a revendicarilor, fortei si unitaile Europei burgheze isi elaboreaza o cultura moderna care tinde spre originalitate” Dupa 1829 in Muntenia si Moldova se accentuaza atragerea gospodariei mosieresti in relatii de piata. Drept consecinta se intensifica schimbul i-au avant orasele se contureaza o clasa burgheza foramta din boiernasi, negustori, mici patroni, mestesugari, slujbasi ai administratiei.

În al doilea pătrar al veacului al XIX-lea, civilizaţia şi cultura din ţările romane încep să se orienteze spre Occident. Redirecţionarea are

1

două cauze importante: pe de o parte criza Imperiului Otoman, iar pe de altă parte, într-un context mai larg european, trezirea conştiinţei naţionale. Independenţa politică şi libertatea naţională devin coordonatele fundamentale ale acestei perioade. Epoca paşoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne, iar prin opera scriitorilor se instaurează un nou climat literar si o nouă stare de spirit.

Zorii secolului al XIX-lea găseau lumea româneasca într-o dilemă ce va deveni cu timpul obsesivă, în oscilaţia ei perpetuă între Orient şi Occident, în tendinţele manifeste de modernizare şi de înlăturare a decalajelor faţă de societăţile moderne ale Europei. Câteva secole de dominaţie otomană, acutizată de peste o sută de ani de fanariotism, situau spiritul public românesc într-o inerţie balcanică şi feudală, de care cu greu se putea elibera. Titu Maiorescu considera că, pana la 1820, lumea românească era cufundată în “barbaria orientală”, fiind trezită ”din letargia ei” de ideile ‘’Revoluţiunii franceze ‘’ care iradiau în toată Europa şi orientată treptat către cultura şi civilizaţia occidentală. În literatura română se constată un efort de recuperare a unei întarzieri din ce în ce mai vizibile faţă de sensibilitatea europeană, ceea ce a adus la receptarea aproape simultană a influenţelor clasice, iluministe şi romantice, într-un sincretism constatat de multe ori în opera aceluiaşi scriitor. O direcţie clasică în literatura română cuprinde ultimile decenii ale secolului al XVIII-lea , pană către 1830, incluzând creaţia literară cea mai însemnată a Şcolii Ardelene, “Ţiganiada” lui Ion Budai Deleanu şi poeţi din Principate: Văcăreştii, Costache Conachi, Barbu Paris Mumuleanu, Dimachi, a căror creaţie se încadrează în ceea ce se mai numeşte şi “micul clasicism”expresie a recuperării influenţelor clasicismului în literatura română. Intelectualii vremii, îndeosebi cei din Transilvania, crescuţi în cultul pentru latinism, se orientează către literatura clasică latină, către poezia idilică, prin traduceri din Vergiliu –“Bucolicele”, „Georgicele”, „Eneida”, sau din „Metamorfozele” lui Ovidiu:

* Samuil Micu, V.Aron şi Ion Alexi traduc sau adaptează texte din anticii Esop si Xenofon sau din clasicii Marmontel, Klopstok, Mademoiselle de Scudery. * Poeţii din Molova şi din Ţara Romanească, Văcăreştii, Gheorghe Asachi, se orientează către literatura anacreontică, a fericirii rurale, citand şi din Ovidiu şi Vergiliu, dar şi din italienii Torquatto Tasso, Ariosto, Petrarca, Metastasio. * Văcăreştii, Mumuleanu, Conachi, scrie, astfel, poezie erotică inspirată din Anacreon şi neoanacreontici, ode şi imnuri patriotice cu motive din mitologie. * Primele spectacole teatrale în limba română abordează piese clasice cu temă pastorală, cum este “Mirtil şi Hloe”, de Gessner şi Florian, prezentată de Gheorghe Asachi şa Iaşi în anul 1816.
2

Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor literare, nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Funcţia literaturii nu mai rămane doar aceea de a răspandi cultura, de a “lumina”. Conceptul de literatură include acum noi valenţe: transmiterea emoţiilor estetice, trezirea sentimentului national, educaţia morală, mesianismul social. Paşoptismul cuprinde perioada literară care pentru literatura română înseamnă epoca de modernizare, de afirmare a romantismului şi de fundamentare a majorităţii speciilor.

3

prelungindu-şi însă influenţa până la Mihai Eminescu şi chiar mai târziu. M. Byron. Cain. ce se va pierde la apariţia spiritului romantic. Hyperion. Ion Heliade-Rădulescu. la geniul universal al lui Eminescu. P. Romanticii timpurii sunt Andrei Mureşanu. cu un program bine definit.G. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. geniul. pusă în slujba idealului naţional. este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. evocarea trecutului istoric. cu oarecare întârziere. ca o stare de spirit ce nu dispare niciodată. Este o reacţie la imobilismul si schematismul clasicist. şi cuprinde destul de repede intreaga Europă. titanismul. Romantismul pătrunde în literatura română după 1830. Lermontov. Romantismul. • Interesul pentru ipostazele excepţionale ale umanului: titanul: John Keats. Romantismul se traduce prin ironie. ea este o literatură angajată. Vasile Cârlova.Romantismul Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII în Europa care a durat mare parte din secolul XIX. poeţi ce oscilează între romantism şi clasicism. omul nemuritor. nopţile. demonul. ierarhia divină. nuvela şi romanul istoric.I. care ridică literatura noastră de la încercările minore ale Văcăreştilor. purtător al revoltei sociale (vizează starea de lucruri din societate). în secolul douăzeci.A fost o mişcare contra raţionalismului care marcase perioada neoclasică. în ţara noastră. presupunând o eliberare a minţii de “închisoarea vieţii”. în ultimă instanţă. Literatura romantica din perioada paşoptistă nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a căutărilor intime. trecerea ireversibilă a timpului. Grigore Alexandrescu. contestă divinitatea): G. Demonul. dar mai ales religioase (are ca obiect ordinea instituită de Dumnezeu şi. prin satiră. promovând meditaţia. Prometeu dezlănţuit.B. prin demonism. epopeea sociogonică. • 4 . Multe din motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate şi de scriitorii români: mitul strigoiului. natura. Shelley.

cu Nopţile sale. Lermontov. pădurea.A. aspiră la grandios şi tinde să se deschidă la infinit. M. moartea). pe care îl va supune deriziunii şi bagatelizării. care vor servi drept sursă de inspiraţie pentru Alexandru Macedonski. neobişnuit. fenomenul romantic a coincis cu cristalizarea conceptului modern de naţiune şi cu apariţia conştiinţei naţionale la popoarele europene. Mihai Eminescu. ocupând o poziţie intermediară între scepticism şi entuziasm. Eichendorf. Interesul pentru specificul naţional:din punct de vedere cronologic. Această iubire se poate naşte între parteneri care aparţin unor regnuri (E. Literatura romantică înfăţişează două ipostaze ale naturii: natura protectoare. patriotică şi vizionară. Mihai Eminescu. Ironia romantică: dezgustat de real. reprezentant al Şcolii de la lena. indiferentă la suferinţele omeneşti (Alfred de Vigny. E. produs al propriei lui fantezii. specifică sufletului romantic. cu rădăcini adânci în bogatul filon 5 . Ludwig Tieck. maternă (Lamartine. marea.• geniul: Alfred de Vigny. Demonul. Luceafărul). Ironia romantică se face prezentă în opera unor reprezentanţi de marcă ai romantismului: Jean-Paul. militantă. Eloa. Faust. arătând că originalitatea unui autor sau a unei literaturi nu poate rezulta decât din valorificarea elementului naţional.natura constituie în romantism cadrul marilor experienţe umane (dragostea.T.T. Casa pdstorului). Hoffmann. În aproape toate situaţiile însă iubirea romantică este nefericită.întruchipează aspiraţia spre absolut. ilustrat de scriitori ca E.A. Motivul iubirii imposibile . Nikolaus Lenau.A Hoffmann sau E. Sentimentul naturii . artistul romantic are tendinţa de a se refugia într-o lume imaginară. dar şi natura ostilă. care definea ironia romantică drept o « alternanţă necontenită între autocreaţie şi autodestrucţie ». Ulciorul de aur) sau planuri cosmice diferite (Alfred de Vigny. care satisface aspiraţia romantismului pentru tot ce este straniu. Eminescu). Exact în acest spirit sunt şi ideile expuse de Mihail Kogălniceanu în articolul-program al revistei Dacia literara. el este prea lucid pentru a nu deveni conştient de inconsistenţa acestui univers.I. filosoful german Johann Gottfried Herder respingea imitarea modelelor antice preconizată de clasicism. Luceafărul. valea. de evocare istorică. dar şi locul de refugiu predilect al inadaptatului măcinat de “răul secolului". lacul. ea se manifestă cu o intensitate ieşită din comun şi poate duce la distrugerea unuia sau a ambilor parteneri.T. Moise. aduce o poezie lirică. excepţional. atitudine cunoscută sub numele de ironie romantică. Momentul paşoptist propriu-zis. Gustul pentru fantastic. În această ordine de idei. Hoffmann. în acelaşi timp însă. Unul dintre cei mai mari cântăreţi ai iubirii romantice a fost Alfred de Musset. Mihai Eminescu. Poe. Din cauza faptului că intre bărbat şi femeie există o incompatibilitate de destin. Peisajul romantic stă sub semnul sublimului (sunt considerate sublime acele privelişti sau opere de artă care provoacă o admiraţie amestecată cu teamă). Printre elementele de peisaj cele mai frecvente în poezia de natură a romanticilor se numără muntele. Principalul său teoretician a fost Friedrich Schlegel. Aşa se face că autorii romantici au cultivat cu insistenţă basmul filosofic sau nuvela şi romanul fantastic.A.

Dar elemente romantice sunt detectabile încă în poezia lui Al. „romantismul şi realismul aveau un punct de plecare comun: destrămarea orânduirii feudale…” Deosebirea dintre aceste două metode de creaţie constă în faptul că romanticii „vedeau în mediu mai mult un ornament. epistola. ea este o literatură angajată. deşi curentul realist se va constitui în literatura română abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. prin meditaţia istorică. fabula. adică în opera celor care au cultivat motivul ruinelor şi al mormintelor. Principalele caracteristici ale romantismului românesc paşoptist rămân patriotismul şi lupta pentru realizarea idealului naţional. în pofida orientărilor moderniste ale epocii. realiştii consideră mediul ca unul din momentele determinante ale operei literare”. prin cultul trecutului. satira. considerat ultimul mare romantic european. Bolintineanu. prin elegie. cu un program bine definit. Heliade-Rădulescu. I. pentru limba şi îmbogăţirea ei. menit a imprima o anumită culoare locală cadrului acţiunii şi personajelor zugrăvite. erau trăsături esenţiale. la începutul secolului al XX-lea. Hrisoverghi. În această ipostază romantismul se va îmbina cu iluminismul şi clasicismul.folcloric. o conştiinţă militară cetăţenească. ideea specificului naţional în cultura şi arta. însă. Preocupările scriitorilor paşoptişti pentru istoria naţională. Cârlova. solitudinea şi peisajul nocturn. Aşadar. tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. Literatura romantică din perioada paşoptistă nu se pierde în zugrăvirea zbuciumului şi a căutărilor intime. Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Mureşanu. tinând de rigoare. Dealtfel. care va promova o literatură inspirată din realităţile naţionale. pusă în slujba idealului naţional. dar şi un scriitor romantic. Faptul că literatura română a paşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutarilor ei ideatico-artistice. elementele romantice se vor prelungi şi în epoca post-eminesciană. în limitele acesteia se remarcă şi existenţa altor metode de creaţie. de exemplu. promovate de scriitorii perioadei. Eminescu. Russo. Corbu. în ţara noastră. cum susţine academicianul H. Orientarea spre înnoiri radicale. în sânul epocii se depistează şi elementele realiste. pentru educarea poporului sunt de atitudine romantică. 6 . dar se vor altoi pe dimensiuni clasice indiscutabile. normă. limpezime. este un scriitor clasic prin cultivarea unor specii literare aparţinând acestui curent. în cuprinsul literaturii paşoptiste predomină romantismul care va atinge apogeul abia cu M. la geniul universal al lui Eminescu. întrucât reflectarea problemelor sociale şi satirizarea viciilor orânduirii feudale. va fi preluată de revista Sămănătorul. este stimulatorul luptei pentru eliberare şi al deşteptării conştiinţei naţionale. care ridică literatura noastra de la încercările minore ale Văcăreştilor. anunşată de Dacia literară. Romantismul. V. coexistând cu elementele samanatoriste şi simboliste. o inimoasă dăruire şi slujire a poporului. Totodată. Ca orientare literară. Astfel. Grigore Alexandrescu. romantismul nu constituie singura caracteristică fundamentala a perioadei paşoptiste. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. tema trecerii timpului. Alexandrescu. În acest context. Kogălniceanu. aşa cum apare la scriitori ca Balcescu.

în general. teme predilecte ale poeţilor.Bolliac. Din punct de vedere compoziţional. pentru dreptate socială. Acum se afirma cu putere spiritul naţional. conformă cu idealurile de libertate şi unire ce animau sufletele românilor de pretutindeni.Bolliac. de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare. La patrie. într-un stil avântat. Scriitorii devin conştienţi că literatura şi cultura română pot intra în universalitate doar prin valorificarea specificului nostru naţional. care se constituie în adevarate manifeste pentru împlinirea unităţii şi independenţii naţionale. adaptată la momentul istoric si chiar politic. al ruinelor. C. Zburătorul). La introducerea limbii naţionale în publică învăţătură. natura şi folclorul românesc. a surselor tematice si de exprimare pe care le oferă folclorul şi istoria naţională. Ideea naţională poate fi considerată nucleul tematic al poeziei paşoptiste. nuanţată sub forma ataşamentului la valorile poporului. iluminismul cu preromantismul. două tendinţe de ordin cultural şi literar: deschiderea spre cultură şi literatura lumii.ale pământului şi ale tradiţiilor româneşti (Gh.al mormintelor. se completează cu mediţatia asupra locului omului în istorie. al revoluţiei etc. în istoria. Ea răspunde. a elogiului realizărilor poporului (Gh. Se manifestă.Heliade-Rădulescu. La cea întâi 7 . cu motivul conştiinţei sociale. încrederea în valorile tradiţionale. Ceea ce îi uneşte pe scriitorii paşoptişti este militantismul regăsit în creaţiile literare. declamativă. al luptei. în care teme vechi precum iubirea. populare. Asachi. Asachi. al creatoruluibard.Literatura paşoptistă Perioada premergătoare revoluţiei de la 1848 a însemnat inceputul poeziei noastre romantice. I. în sensul că este o poezie socială. Poezia paşoptista pune bazele liricii moderne româneşti. grandilocventă. Se dezvoltă astfel o poezie retorică. direcţiilor şi principiilor formulate de Mihail Kogălniceanu în articolul “Introducţie” din primul număr al revistei Dacia literară. în ansamblu.condamnând cu fermitate abuzurile si nedreptăţile manifestate în epocă. scriitorii ironizând cu severitate moravurile societăţii. O dimineaţă de Caraiman. fericirea. operele scriitorilor paşoptişti împletesc romantismul cu clasicismul. alături de revenirea spre valorile morale şi artistice ale spiritualităţii româneşti. cu un limbaj adecvat înţelegerii de către marea masă de cititori. moartea etc. Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor sociale constituie o altă caracteristică a literaturii paşoptiste. cu exprimare directă a ideilor şi sentimentelor. C. destinul. care devin acum. alături de evenimentele social-politice ale momentului.

Al. elegia (Vasile Cârlova. Vasile Alecsandri. 8 . dar ele prezintă interes pentru istoria constituirii acestui gen în literatura română şi au meritul de a fi veritabile documente şi mărturii ale vremurilor trecute. Visul. scriitorul ironizând tendinţa de a imita Occidentul în ciclul “Chiritelor”. prin “Iorgu de la Sadagura”. chiar şi cele ale lui D. Cântarea dimineţii. Rodica).) sunt putţin valoroase din punct de vedere artistic. Alexandrescu. Un loc aparte în valorificarea tematicii istorice îl ocupă balada. concomitent. Păstorul întristat. zbucium si măreţie. La Cozia. Dumitrescu. O fată tânără pe patul morţii). în care.Duhului meu. Alecsandri. şi pentru a prezenta aspectele fundamentale ale unei epoci pline de nelinişte. Aricescu. o împletire de elemente epice. Bolintineanu etc. Neculce (publicate în “O samă de cuvinte”). poeţii devin cântăreţi ai trecutului glorios ( D. Poezia lirică: pastelul (Vasile Cârlova. ca şi cele ale lui D. idila (Vasile Alecsandri. Câinele şi căţelul. Observăm astfel că poezia paşoptistă cultivă specii lirice şi epice. I. Scopul omului). Dimitrie Bolintineanu.Aşteptarea.Heliade Rădulescu. în care micul provincial este satirizat într-o manieră ce-l precede pe Caragiale. In general. I. o dramă istorică. sau prin “Despot-Vodă”. Gr. dar şi cele ale lui N. încercările „dramatice” ale epocii (multe dintre ele rămase nepublicate.si a folclorului. Musca şi carul. Al. Legendele lui I.Heliade-Rădulescu. C. Halepliu. aşa cum se observă în poezia “Un răsunet” a lui Andrei Mureşanu sau “Anul 1840” a lui Gr. Candela) şi cea erotică ( Gh. pe de altă parte. Pelimon. Alexandrescu. Ruinurile Tărgoviştii.Bolintineanu. O fată tânără pe patul morţii. Baronzi. Soţie de modă) şi a fabulei (Gr. pentru a atrage atenţia asupra meleagurilor patriei.corabie românească). exprimau în mod vădit sentimentul naţional şi. Asachi. Dramaturgia este reprezentată de Vasile Alecsandri. Umbra lui Mircea. Înserare. Se afirmă artistul-cetăţean. poate cea mai complexă specie a a momentului. Dorul. la baza căreia stau studierea şi valorificarea istoriei. Alexandrescu.Dochia şi Traian). Muma lui Ştefan cel Mare. Pentru a comunica dinamismul istoriei. Al. V. Gh. D. În unele opere se îmbină trăsături ale mai multor specii. Istrati. C.Asachi. Pasteluri). Alexandrescu. Deparateanu. Iau avânt lirica filozofică ( I. cea religioasă ( I.Gh. Alexandrescu. Russo inaugurează în literatura română poemul în proză. poeţii şi-au ales drept modalitate de expresie artistică legenda – specie literară plină de patos şi de evocare. Bolintineanu. Satira.Heliade-Rădulescu. pe de o parte. O noapte pe ruinele Târgoviştei). G. sintetizând. lirice şi dramatice. exponent al conştiinţei colective. D.Heliade-Rădulescu. Alexandrescu. purtau pecetea unei creaţii artistice. asociând frumuseţile naturii mărturiilor unei istorii străvechi.Legendele lui V. când s-a numit privighetoare).Bolintineanu. patetismul cu patriotismul şi cu valorile morale. Gr. D. Cumătria cioarei. sub forma satirei ( Gh.Bolintineanu. Un alt pilon tematic îl reprezintă critica societăţii contemporane. Acesta se adreseaza generaţiei sale. Asachi. Asachi. Maniu. reprezintă punctul de pornire a numeroaselor lucrări ce aparţin epocii şi tematicii paşoptiste. I. Gh. a prezentării trecutului ca model pentru prezent (Gr.

au adoptat principiul împrumutului moderat. poemul (Vasile Alecsandri.Iau fiinţă societăţi culturale şi ştiinţifice. a avut un caracter hibrid. directii estetice si stiluri. legenda (Vasile Alecsandri. Mircea şi solii). specii. Faptul că literatura româna a păşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutărilor ei ideatico-artistice. căpitan de plai). Orientarea spre înnoiri radicale. Fabule). umanism. O noapte pe ruinele TărgoiHşteî). . Mihaida. s-a dus bătălia pentru o limbă unitară. Fabule.pronunţându-se în problema neologismelor. Anatolida. Vasile Alecsandri. satira şi epistola (Grigore Alexandrescu. Odă ostaşilor romani. În numele aceleiaşi specificităţi naţionale. Vasile Alecsandri.Vasile Alecsandri. se formează un public cititor. Visul. tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. La Cozia. de a-l modela conform idealurilor social-politice ale momentului. disponibilitatea de a aborda mai multe domenii.în limitele necesităţilor impuse de dinamica socială şi culturală.dar asta nu i-a impiedicat pe scriitori să aspire. câta a fost. ea având şi dificila sarcină de a forma un public. balada istorică (Dimitrie Bolintineanu. Scriitorii paşoptişti au avut vocaţia începuturilor şi. Poezia epică: balada de inspiraţie folclorică (Ion Heliade-Rădulescu.conform personalităţii 9 . Dan. literatura. snoava în versuri (Anton Pann. Grigore Alexandrescu.se infiinţează o viaţă artistică specific românească. toate in formele romantismului. teatrul. Satiră. cu conştiinţă clară că existenţa acesteia e o condiţie pentru păstrarea identităţii naţionale. educativă. Meditaţie. literatura paşoptistă s-a dovedit a fi democratică.creşte numărul revistelor şi al altor periodice. ce începuse deja a se afirma ca un curent literar modern. presa. Deşteptarea României. Legenda rândunicăi). Hora Unirii. în descendenţa celui francez. Paşoptismul literar s-a manifestat într-o juxtapunere de curente literare. Dimitrie Bolintineanu. naţională.Scriitorii de seamă au apărat principiul fonetic în ortografie şi. mai multe tipuri de scriitură. fabula (Alexandru Donici. Anul 1848. ia amploare mişcarea de culturalizare a maselor. bazată pe tradiţia populară. epopeea (Ion Heliade-Rădulescu. Marşul oştirii romane. Andrei Mureşanu. Povestea vorbei). Traianida). Zburătorul). Ion Heliade-Rădulescu. genuri. poate de aceea. Steluţa). ştiinţele cunosc o dezvoltare fără precedent. Doctrina literară. Un răsunet).al cărţilor tipărite în tiraje mari. Duhului meu. mesianism utopic şi naţional. se organizează biblioteci de literatură beletristică. realism. coexistând laolaltă elemente iluminişte cu cele de neoclasicism. oda şi imnul (Vasile Cârlova. Invăţământul. Per ansamblu. Umbra lui Mircea. Muma lui Ştefan cel Mare. Legenda ciocârliei. Epistolă generalului Florescu). meditaţia (Grigore Alexandrescu. Dumbrava Roşie. ecletic.

In 1856 se infinteaza Facultatea si o scoala de medicina la Iasi. amenintate sa ramana insa multa vreme o simpla declaratie de intentie: etatizarea scolii. regulamentul organic enuntase o simpla declaratie de intenti. Trebuie mentionat ca in aceasta perioada numerosi tineri si-au facut studiile in strainatate centrul de atractie fiind Parisul. dezvoltarea invatamantului se continua in toate directiile. se infiinteaza scoli in sate si in provincii. un doct dupa bancile inteligente zareau orce lucire a stintei printr-un prism de nationalitate. al istoriei si geografiei patriei. In Tara Romaneasca "Colegiul Sfantul Sava". la totalitate şi determinare. Tot la Brasov in 1850 incepe sa functioneze un gimnaziu. scolile romanesti dinainte de 184 n-au putut fu pepiniere de savanti dale le au crescut oamen icu dragoste de patrie si simtul valorilor autentice. care se cere descoperit prin cuvânt.la un frumos etern. In genere. fost elev la Sava. se numarau numai 298 de scoli romanesti. "Colegiul Trei Ierarhi" si in Transilvania "Scoala Comerciala". se infiinteaza la Brasov in 1834 o scoala comerciala. cu 3 profesori. 353 nemtesti. erau marginite si modeste programele lor is nimeni n-a putut iesi un erudite. Un articol don “gazeta de Transilvania” din 20 mai 1841 fata de 962 de scoli maghiare. apar primele scoli specializate (Conservatorul). Odobescu. condusa din 1836 de George Baritiu. 10 . in care si Simion Varnutiu si o scoala de medicina la Bucuresti din initiative lui Carol Davil. In aceasta parte a tarii.fiecăruia. Învăţământul Pe taramul invatamantului. Dupa 1848. si inimile tuturor elevilor vechilor scoli romanesti erau pe atunci toate inflacarate de dorul tarii. cu convingerea că realitatea are un sens unic. Reformele lui Cuza grabesc procesul de institutionalizare a invatamantului. graditia ciclurilor extinderea. centru al romanismului. invatamantul romanesc cunoscuse o dezvoltare mai accentuata. le-a caracterizat just activitatea: “Era putina stiinta cata se invata in acele scoli. Se pun bazele invatamantului gratuit. prin straduinta carturarilor iluministi. care culmineaza cu infiintarea Universitatilor din Iasi (1860) si Bucuresti (1864). In Transilvania pe langa scoliile de la Blaj.

la bătrâneţe. pentru că îşi descoperă veleităţile literare.H. puneţi în lucrare toate restorturile intelectuale şi morale. 23 martie 1813. scriitorul se va auto-caracteriza: "Am lăsat şcoala pentru armată. având colegi pe Constantin Telegescu şi pe Marin Serghiescu Naţionalu. industrie.Cezar Bolliac Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n. 1859). promotor al studiilor arheologice şi gazetar român. Publicaţia este însă interzisă după numărul patru. Valentineanu. Paris.. ai frăţiei şi ai libertăţii". propaganda şarităţei cei adevărate şi care ne lipseşte cu totul. 1836). am lăsat literele pentru publicistică". I. domnilor poeţi! Veacu cere înaintare. Din 1833 face parte din Societatea Filarmonică. Rădulescu. După ce a învăţat carte în casă cu învăţatul dascăl grec Neofit Duca. am lăsat armata pentru litere. În 1841 este surghiunit la schitul Poiana Mărului. care a avut grijă de creşterea şi educarea viitorului poet. 11 . împreună cu Constantin G. Editează. Aristia. Bucureşti . de origine (greco-)italiană. satiraţi. având ca profesor pe I. inimă şi literatură articolul Către scriitorii noştri în care îi îndeamnă pe literaţii română la angajare civică: "A trecut vremea Petrarcilor. "Biografia oamenilor mari scrisă de un om mic". înfiinţată de Ioan Câmpineanu. poet liric protestatar. propaganda ideii cei mari. şi îşi încetează definitiv apariţia în ianuarie 1837. acesta îl va ajuta să publice în ziarele sale. paralelă cu cea literară. agricultură şi noutăţi" .d. Alexandrescu. şi robia cade. Activitatea politică. (.H. ezar Bolliac s-a născut la 23 martie 1813 la Bucureşti în căsătoria dintre doctorul Anton Bogliako (Bogliaco).Bucureşti. cum făcuse şi cu Gr.G. lăudaţi. recăsătorită ulterior cu stolnicul Petrache Peretz. În 1844 publică în Foaie pentru minte. Filipescu. intră şi el în societatea secretă Frăţia (înfiinţată la 1843).. viitori fruntaşi ai revoluţiei de la 1848.) Formaţi societăţi. căci e căzută pe jumătate. a fost elev la Colegiul Sfântul Sava. În anul 1830 se înrolează cu gradul de iuncher în miliţia pământeană. şi domneavoastră veţi fi binecuvântaţi de generaţiile viitoare ca nişte adevăraţi apostoli ai misiei cereşti. îl fac să fie anchetat şi închis cu ocazia conspiraţiei din 1840. declaraţi. revista Curiosul ("gazetă de literatură. Mai târziu. în care Bolliac publică "câteva satiri politice care îl aruncară de mai multe ori în închisoare" (I. Nu va rămâne mult în armată. Mai târziu. Rădulescu şi C. 25 februarie 1881) a fost unul dintre fruntaşii revoluţiei din 1848. scriţi. şi Zinca Kalamogdartis. de unde nu avea să fie eliberat decât în toamna acelui an. de altfel.

În 1851 era unul din cei trei membrii ai comitetului Societăţii studenţilor români din Paris. O dimineaţă pe malul lacului). Hugo. Episode de la revolution roumaine de 1821 şi revista Buciumul. Frăţie". continuare a Buciumului. membru în comisia pentru dezrobirea ţiganilor. ca să astup cu desăvârşire gura calomniei. poetul fiind şi un pasionat în domeniu. Apare Trompeta Carpaţilor (1865). ce se clatină". Se stabileşte la Paris împreună cu majoritatea revoluţionarilor exilaţi. fără a lipsi literatura. să meargă gloată la Palat şi să ceară sancţionarea Constituţiunii" (Ion Ghica. participând la toate acţiunile ei importante: este prezent la citirea proclamaţiei revoluţionare. este însărcinat "să ridice tabacii şi mărginaţii şi tinerimea din Bucureşti. Sila. mărturisesc că am respectat şi voi respecta proprietatea în temeiul căreia mă propune candidat de deputat şi viu să cer voturile proprietarilor. În primăvara anului 1849 editează la Braşov ziarul politic Espatriatul. inimă şi literatură apare articolul Poezie (1846) în care accentul se pune pe misiunea poeziei sociale. Mă voi luptat totdeauna pentru întărirea proprietăţii. Ocna. apare la Paris poemul Domnul Tudor. Apare volumul Poezii nouă (1847). director fiind Cezar Bolliac. 12 . face o excursie arheologică. Apare volumul de lirice sociale şi protestatare Poezii umanitare (1866). acesta schimbându-şi radical tonalitatea şi tematica poeziilor. În 1869. În toamna lui 1849 trebuie însă să părăsească Transilvania (deoarece împreună cu Bălcescu i-a susţinut pe revoluţionarii unguri). Cu acestă ocazie publică în ziarul "Secolul" un fel de program politic rezumat: "De trebuie să mai spui şi aici ceea ce crez despre proprietate. precum mă voi lupta şi pentru întărirea familiei. care are ca subtitlu "Dreptate. este secretar al guvernului provizoriu. ce s-a slăbit. După înfrângerea revoluţionarilor. fiind unul din premergătorii acestei ştiinţe în România. mai întâi în Ardeal.Tot în revista Foaie pentru minte. În 1858 întreprinde o nouă călătorie arheologică. interdicţia de a veni în ţară îi este ridicată. care are mai mult un caracter politic. vornic al capitalei. "Scrisori"). Este unul dintre fruntaşii revoluţiei de la 1848. şi pentru întărirea religiei. Clăcaşul) şi de natură (O dimineaţă pe Caraiman. În 1857. se întoarce pe la mijlocul verii lui 1857 şi este propus candidat de Ilfov al Divanului ad-hoc muntean. Volumul este scris în urma ideilor pe care le-a impus poetul în anii din urmă.Cezar Bolliac moare la Bucureşti în anul 1881. Trece prin Constantinopol şi ajunge la Paris spre sfârşitul anului 1850. Carnavalul. ia drumul exilului. După 1857. cu problematică socială (Muncitorul. poetul fiind influenţat de ideile programatice ale lui V.

la 8 mai 1850.” 1828. 4 februarie 1809. a învăţat limba greacă şi limba franceză.E al treizecişitreilea dintre voluntarii angajaţi în miliţia naţională. publicată în „Curierul Românesc”.Scrie „Ruinurile Târgoviştei”. la 29 iunie. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I. 13 . 1828.Revista ieşeană „Albina românească” reproduce poezia „Ruinurile Târgoviştei”. A scris ’’Păstorul întristat’’. căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu. unde va servi cu gradul de sublocotenent. mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei. care deşi a scris doar cinci poezii a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu şi a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european.A debutat cu o traducere după Hero şi Leandru a lui Musaios şi a poemului Zaire a lui Voltaire. fiu al medelnicerului Ioniţă Cârlova. Are ca tovarăş de învăţătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu. de Anton Pann).Scrie poezia „Rugăciune”. după mamă. descendent al unei familii de boiernaşi (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintaşi pe Luca. 4 februarie 1809. la Craiova. 1830. 1827. 1816.d. 30 mai 1830. După încercări de versificare în greceşte. fost ispravnic de Buzău. publicată postum (1839) de Heliade. 1827.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică.Ia fiinţă miliţia naţională. episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul). cea atât de frumoasă subt pana lui. 6 iulie 1830. este crescut de o soră a mamei. în aceeaşi gazetă. care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduieşte mult pentru limba românească. Buzău . se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni – Dolj. nucleu al oştirii române moderne.A scris ’’Păstorul întristat’’. la stăruinţa lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română.S-a născut la Buzău Vasile Cârlova. cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu.După moartea timpurie a părinţilor. Craiova) a fost un poet şi ofiţer român.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică. de Anton Pann). Scrie poezia „Înserarea”. 18 septembrie 1831. la 8 mai 1850. tipărită la 20 martie 1830.Vasile Cârlova Vasile Cârlova (n.

La nouă ani de la Revoluţia din 1848. spirit pasionat şi comprehensiv. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iaşi. Paris) a fost un om politic. 18 septembrie 1831. intitulată „Arhiva românească”. A jucat un rol important în Revoluţia de la 1848 şi în lupta pentru Unirea Principatelor Române. afirma la Luneville. văduva colonelului Iorgu Scorţescu. "N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume". în acelaşi an a pregătit apariţia unei publicaţii de documentaţie istorică. apoi prim-ministru al României. În 1839. redactează "Foaea sătească a prinţipatului Moldovei". 14 . dar sigure. Iaşi – d. gazetar şi scriitor român. în „Curierul Românesc”). prim-ministru şi. Ca ministru de externe al ţării în 1867 şi în perioada 1877–1878. publicaţie nevinovată cu efecte modeste. ziarist. versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum. Kogălniceanu a avut un rol hotărâtor în adoptarea unor reforme cruciale. pe bună dreptate. Kogălniceanu participă ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iaşi unde este chemat să se pronunţe în privinţa Unirii. Mihail Kogălniceanu. Era urmaş al răzeşilor de pe Kogălnic. Publicaţia a apărut în 1841. Asta nu l-a împiedicat în niciun fel să facă studii strălucite în Franţa şi Germania. Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste.Mihail Kogălniceanu a fost căsătorit cu Ecaterina Jora (1827-1907). 20 iunie 1891. În mai 1840 a anunţat apariţia a 6 tomuri din Letopiseţele Valahiei şi Moldaviei şi. Mihai Kogălniceanu şi-a legat numele de actul proclamării independenţei de stat a României. în perioada 1863 – 1865. în urma unei boli infecţioase. în 1839. mai tarziu. Sfetnic al domnitorului Al. om politic.I. Personalitate fascinantă a epocii moderne. cel care se considera.Cuza. A fost istoric. „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”. Mihail Kogalniceanu Mihail Kogălniceanu (n. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu.1831. scriitor. 6 septembrie 1817.Scrie „Marşul românilor” sau „Odă oştirei române cu ocazia înălţării steagului naţional”. ministru. ministru de externe.Vasile Cârlova a murit la Craiova. în Franţa.

Le petit rameau. 15 . În 1840. judeţul Iaşi) a fost un poet. a fost trimis la studii la Paris. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iaşi şi şi-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. iar în februarie 1841. Mirceşti. I. Les brigands. În anul 1834. împreună cu alţi tineri boieri moldoveni. unde şia dat bacalaureatul în anul 1835. În anul următor s-a întors în ţară şi a ocupat un post în administraţie până în 1846. creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai târziu în ciclul Doine şi care sunt foarte strâns legate de modelul popular din care au luat naştere. ministru. personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.Vasile Alecsandri Date generale Vasile Alecsandri (n. Bacău — d. pe care nu a terminat-o. În 1838 apar primele încercări literare în limba franceză: Zunarilla. dramaturg. diplomat. printre care viitorul domn Al. membru fondator al Academiei Române. în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare. În noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hârlău. ambele preluate după piese străine. rămânând cel mai rezistent compartiment al activităţii sale literare şi va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcţii tehnice: comedia străină şi drama istorică. În 1837 s-a pregătit pentru un bacalaureat în ştiinţe. om politic. Cinovnicul şi modista. Împreună cu Costache Negruzzi a făcut o călătorie în Italia. academician român. folclorist. 21 iulie 1821. urmând cursurile Facultăţii de Inginerie. Marie. Din 1842 datează importanta sa călătorie în munţii Moldovei. 22 august 1890. care a devenit motiv de inspiraţie pentru nuvela romantică Buchetiera de la Florenţa. Serata. Cuza şi pictorul Ion Negulici.

Negruzzi. Russo. dar şi muntenii Gr. va fi trimis în Franţa. Al. principalul manifest al revoluţionarilor moldoveni. de care se îndrăgosteşte şi căreia. iar în 11 ianuarie se reprezintă piesa Iorgu de la Sadagura. Activitate culturală A fost unul dintre fruntaşii mişcării revoluţionare din Moldova. sora prietenului Costache Negri. În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mânjina o cunoaşte pe Elena. Doina. în Albina Românească. după moartea timpurie 1847. Cu ocazia serbărilor de la Putna din 1871. În 1859 . îi dedică poezia Steluţa şi apoi întreg ciclul de poezii Lăcrămioare. comedie de rezistenţă în dramaturgia scriitorului. În anul 1867 este ales membru al Societăţii literare române. al cărui membru onorific a fost până la sfârşitul vieţii. 16 . împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica scoate săptămânalul Propăşirea. Hora. devenită Academia Română. Cuza ministru al afacerilor externe. după o lungă suferinţă. redactând împreună cu Kogălniceanu şi C. poetul trimite două cântece care au însufleţit marea masă de oameni: Imn lui Ştefan cel Mare şi Imn religios cântat la serbarea junimei academice române. Negri Dorinţele partidei naţionale din Moldova. Opera. Tot acum scrie poeziile Baba Cloanţa. Evoluţie şi tendinţe În 1843 apare. în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul Doine şi lăcrimioare. M.Este numit de domnitorul Al. Alecsandri şi Junimea În 1863 ia naştere la Iaşi societatea Junimea. Bolintineanu. Anglia şi Piemont pentru a pleda în scopul recunoaşterii Unirii. Strunga. Crai nou. I. În 1854 . fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti. revistă la care au colaborat moldovenii C. intitulată mai târziu Deşteptarea României. D. Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890. În 1848 scrie poezia Către români. prima poezie care va face parte din ciclul Doine şi lăcrămioare.În 1844. Primeşte Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. Odobescu. Alexandrescu. Kogălniceanu.Apare sub conducerea sa România literară. Tatarul. Al.

În 1856 apare în Steaua Dunării. mereu. tipic romantice. Începe sa lucreze la ciclul Chiriţelor cu Chiriţa în Iaşi. când psihologia romantică pătrunde mai adânc. transfigurate în aşa zisele universuri compensative: revoltă. Pe de-o parte revolta şi idealurile.Alecsandri începe să publice pasteluri în 1868. Haosul îi provoacă viziuni negre. se poate observa începând cu prozele călătoriei în Africa şi terminând cu expresia artistică matură din pasteluri şi din unele legende. dar. Mioara. o coerenţă. 17 . de obiectivare a viziunii şi a mijloacelor artistice. Lângă senzaţia de axfisie şi dorinţa de expansiune stă. Alecsandri. revista lui Kogălniceanu. printr-o seninătate a înţelegerii care îl apropie de clasicism. poezia Hora Unirii. are în literatura lui Alecsandri cea mai înaltă măsură în Balta albă şi în Deşteptarea României şi. După 1840. O a doua etapă. La Teatrul Naţional se joacă Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă. în aceeaşi măsură. cu o viziune în general romantică. Heliade.. viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor. Marile convulsii istorice modelate de marile modele culturale imprimă începuturilor poeziei româneşti o configuraţie dialogică. poetul începe să sufere de ceea ce s-a numit <<sentimentul incomplenitudinii. care nu putea fi găsită decât în marile modele ale literaturii clasice. stă voinţă (la Grigore Alexandrescu. aşa-zisă de limpezire. Doine şi lăcrimioare) dar şi al unei necruţătoare critici a ridicolului social în piesa Iorgu de la Sadagura sau în ciclul "Chiriţelor". un treaz sentiment al ordinei. erotică. Adunate şi îndreptate de d. publică în revista Bucovina poeziile populare Toma Alimoş. Debutul său stă sub semnul unui romantism tipic. Balade (Cântice bătrâneşti). Şerb sărac.În 1850. iar mai apoi în luciditatea interogării lumii. adică în încercarea de a obiectiva viziunea şi mijloacele artistice. Chiriţa în voiagiu (1864) şi Chiriţa în balon (1874). după o absenţă de aproape doi ani. în diverse numere ale Convorbirilor literare. suferă de teama de dezordine în lumea fizică şi morală. V. liric (Buchetiera de la Florenţa. Mihu Copilul. Blestemul. entuziast. de cele mai multe ori se prelungeşte prin unele texte până după Unire. în gustul contrastelor tragice născute de interacţiunea dintre epoci. de ruptura dintre ele. iar pe de altă parte tentaţia de a imprima acestei mişcări de emancipare o ordine.Cea de-a treia etapă îl face să revină spre teatru. iniţial. Acest romantism tipic. Victor Hugo etc). construite pe marile modele ale literaturii occidentale (Lamartine.În 1852 apare volumul Poezii poporale. Vasile Alecsandri se întoarce în ţară. caracteristic literaturii române din perioada paşoptistă. Aceasta va fi urmată de Chiriţa în provincie (1852). sentimente ale individualului raportat la lume. mai ales) de a împăca elementele în <<sfadă>>.

lăsându-ne vreo 40 de fabule. Cea mai reuşită este Umbra lui Mircea la Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia. Vulpea liberală s. fiind coleg cu Ion Ghica.).25 noiembrie 1885 Bucureşti) a fost un poet şi fabulist român. 18 . urmată de elegia Adio la Târgovişte. cu o memorie extraordinară. Face cunoştinţă cu Heliade. Din pricina unor scrieri (Anul 1840 şi Lebăda şi puii corbului) este întemniţat. Activitate literara Profunditatea cugetarilor si expunerea lor prin imagini noi si impresionante fac ca Alexandrescu sa fie in adevaratul sens al cuvantului cel mai mare poet din epoca dintre 1830-1848. care-i va publica prima poezie Miezul nopţii în Curierul Românesc. 22 februarie 1810 Târgovişte. A ocupat funcţii mărunte. Poezia sa a fost influenţată de ideile care au pregătit revoluţia din 1848. În ultimii 25 de ani de viaţă a fost marcat de alienare mintală. a fost ofiţer. sub influenţa lui Lamartine. A debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus de Ion Heliade Rădulescu. Boul şi viţelul. meditaţii romantice. dar de mic e deştept. A murit sărac la Bucureşti în anul 1885. superior si lui Heliade si tuturor celorlalti poeti.a. Poetul liric scrie. Lixandrescu. Uimeşte pe toţi prin talentul său poetic. Rămâne orfan şi sărac. mai întâi. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. O vreme. în mahalaua Lemnului. fiind al patrulea copil al vistiernicului M. este elev la pensionul Sfântul Sava.d. dar a demisionat (1837). Învaţă greaca şi franceza. Ajuns la Bucuresti. în care adevărul e mascat. în anul 1810. Va sta şi acasă la Heliade. Tonul este extraordinar de fantastic si umoristic. cu prietenul Ion Ghica).Grigore Alexandrescu Date generale Grigore Alexandrescu (n. din cauza cenzurii autorităţilor (Câinele şi căţelul. E ultimul fabulist autentic din literatura română. Dreptatea leului. S-a născut la Târgovişte. el va fi intunecat numai de stralucirea succesului lui Alecsandri si de energia si noutatea lui Eminescu.

Alexandrescu este incontenstabil cel mai de seamă fabulist al nostru." ( D. La manastirea Dealului Umbra lui Mircea. La Cozia Rasaritul lunii.. Popovici) -Poezii:Trecutul. meditaţia şi satira. Satira Duhului meu Razbunarea soarecilor sau moartea lui Sion -Fabule:Ciinele si catelul Ciinele si magarul Corbii si barza Cucul -Epigrame:Un osandit la moarte pentru o vina mare Celui ce scria ca poezia este o boala nelecuita Dlui *** Poezii populareCantec vechi Cantece de peste Olt Cantecul Jianului -Proza:Memorial de calatorie Cozia Bistrita 19 ... Apreciere critică: . C. A tradus din Lamartine şi Byron.Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola. La Tismana Anul 1840 Ucigasul fara voie -Epistole si satire: Epistola Dlui I.

Caragiale. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". a jucat. Bucureşti) a fost un poet român. diplomat. în 1844. Arendaş. În acel timp se formase în Bucureşti Asociaţia literară. şi a fost publicat în "Curierul de ambe sexe". 1819 [sau 1825 după alte surse]. Bolintin-Vale — d. prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (şi invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii). părintele lui. Se susţine de timpuriu. La fel ca alţi paşoptişti. Ienache Cosmad. acesta îşi făcu în Valahia o situaţie acceptabilă. Mihai Eminescu. în 1843 . sprijinită de fraţii Alexandru şi Ştefan Golescu care îl trimiseră pe la sfârşitul anului 1845 pe 20 . Cooptat în Frăţia şi în Asociaţia literară. Orfan de ambii părinţi încă din 1831. L. prin slujbe funcţionăreşti. În puţini ani ai tatălui său. precum Grigore Alexandrescu. cu reşedinţa la Bolintin. a adoptat rapid mentalitatea de carbonar. probabil. mic proprietar. la rangul de pitar. Dimitrie. de André Chénier. participant la Revoluţia de la 1848. a venit în ţară din Ohrida. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat. el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut. e ridicat. apoi subprefect. un rol decisiv. Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine. tânărul a fost crescut de rude mai avute. Poemul "O fată tânără pe patul morţii" era o imitaţie după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră").secretar la departamentul „pricinilor suditeşti". o avere care să-l scutească de griji.Dimitrie Bolintineanu Dimitrie Bolintineanu (n. Printr-un misterios concurs de împrejurări. 20 august 1872. sat aproape de Bucureşti. I. Ienache. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morţii". tânărul nu se trudi prea mult să intre în graţiile principelui. om politic.

o loterie cu obiecte personale ale lui Bolintineanu. Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". A. intră în politică şi deveni ministru de externe.Le Peuple souverain. e silit să-şi întrerupă munca. Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iaşi. din iniţiativa lui George Sion. în februarie 1848. Poetul este sărac. Era o foaie mică. boala lui Bolintineanu se agravează. care cuprind adesea pagini pline de interes şi scrise cu multă căldură. tinerii studioşi hotărâră să se întoarcă în ţară. 21 . a. la Paris ca să-şi continue studiile întrerupte. pe potriva modelului francez . Întorcându-se în ţară la 1859. Edgar Quinet şi Adam Mickiewicz. până în aprile. poate. Ar fi avut. îl ameninţase cu un arest la „mănăstire". Dimitrie Bolintineanu călătoreşte la Paris. dar redactorul şef avea proiecte mari. "Pruncul român". Macedonia.căzând revoluţia . apoi la Constantinopol şi.A. parte de el. ale lui Costache Negri şi ale lui V. imediat după izbândă. la Românul. refuzându-i paşaportul pentru Moldova. Nu trăieşte decât pentru Revoluţia pe care o presimte. Aga poliţiei. de patru pagini. ceea ce poetul nu putu să facă. descriindu-le toate în publicaţiuni diverse. acela de a stabili contacte cu revoluţionarii din Bucovina. audiază şi el cursurile lui Jules Michelet. culte şi instrucţiune publică. În 1871. Egipt. dar Poarta nu i-a permis intrarea în ţară. Cezar Bolliac ş. cu o bursă din partea Asociaţiei literare. Dacă C. în sfârşit. Ion Manu. iar atunci a făcut călătorii prin Palestina. lui C. Grav bolnav. reveni în ţară şi redactă împreună cu Nicolae Bălcescu. Izbucnind revoluţia din 1848. Conjuraţii îi dădură un rol de prim-ordin. Siria. Plecat la Paris în 1845. Rosetti.. dacă nu izbucnea revoluţia. Prin stăruinţele lui. dar . cu doar două coloane pe fiecare faţă. Rosetti scosese. A. sunt înfiinţate primele şcoli la românii macedoneni. Şi la 1848 revoluţia a adus o explozie gazetărească. In prima jumătate a anului 1870. În aprilie este organizată.a fost exilat şi se duse în Transilvania. Oficialitatea refuză să-i acorde ajutor. Urechia. Când aceasta izbucni la Paris. Tipăreşte culegerea de satire Menadele şi volumul de poezii Plângerile României. Este înmormântat la Bolintinul din Vale.. Colaborează. Pensia pe care o primea intra în buzunarele creditorilor.Bolintineanu la Paris. îl „mirosise" şi. I se reeditează câteva dintre biografiile istorice. "Poporul suveran". Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice şi al progresului social".

dar cu o situaţie socială relativ modestă. nereuşind. în mijlocul ţăranilor. îşi continuă studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lânga Geneva. Împreună cu Alecsandri întreprind o călătorie în ţinuturile Neamţului. • 1845 . o Scrie Studie naţionale. ideologul mişcării revoluţionare de la 1848 din Moldova. Fără a revendica vreodată explicit această operă. Prodăneştii Vechi. Chişinău . S-a născut în familia unui boier de viţă veche. Alecsandri. a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române. memorialist şi critic literar român (originar din Basarabia). unde învaţă limbile franceză şi germană. lucrare apărută postum sub îngrijirea lui V. în urma unor dezacorduri cu familia. cu peisajul românesc.Domnitorul Mihail Sturdza îi încredinţează un post de funcţionar la Tribunalul districtual de la Piatra Neamţ. Negri. • 1829 . • 1841 .Este trimis de către tatăl său (mama îi murise în acest an în urma epidemiei de holeră) în Elveţia.Alecu Russo Alecu Russo (*17 martie 1819. proprietar de pământuri într-un sat pe valea Bâcului. ideolog al generaţiei de la 1848.Tânărul Russo scrie poemele La mort d'Alibaud şi Epitaphe d'Alibaud în limba franceză. Pe la 1829 o cumplită epidemie de holeră i-a secerat familia. • 1839 . a fost condamnat la moarte. tipărit anonim.Rămas orfan de mamă. intrând în contact cu frumuseţea folclorului. Este autorul volumului Cântarea României. • 1836 .Se naşte Alecu Russo (numele vechi este Rusul sau Rusu). eseist. prozator. dar. Russo se dovedeşte un revoltat.†5 februarie 1859) a fost poet. • 1840 . Odobescu. De pe acum. 17 martie 1819 . Impresionat de locuri şi de locuitori.Se întoarce în Moldova. printre care şi Nicolae Bălcescu. face cunoştinţă cu mai mulţi intelectuali progresişti munteni. • 22 . Acestea toate.Alecu Russo scrie piesele Băcălia ambiţioasă şi Jicnicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Naţional. Copilǎria şi-a petrecut-o la ţară. călătorii şi impresii. Alecu Russo scrie Iaşii şi locuitorii lui la 1848 (în franceză). o La Mânjina. în ţinutul Bistriţei.Se stabileşte la Iaşi. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză şi au apărut postum în traducerea lui Alecsandri. mai apoi. probabil la moşia de la Negrişoasa. După studiile din Elveţia. Louis Alibaud fusese un tânăr care a întreprins un atentat împotriva regelui Ludovic Filip. Alecu Russo e trimis de parintele său la studii în Elveţia. cu un deosebit simţ al dreptăţii şi al egalităţii. vor deveni material etnopsihologic pentru celebra Piatra Teiului. în Basarabia. unde tatăl său arendase nişte pământuri. fiul lui Iancu Rusu. Pe băncile institutului scrie primele sale încercări literare. un liberal în gândire. moşia lui C. la Institutul lui François Naville de la Vernier. fiind.

înverşunat critic al „restauratorilor“ limbii.Se întoarce în ţară. • 1847 . Apare în Albina Românească articolul Critica criticii. de aş fi gramatic.. Adept al unui conservatorism literar şi lingvistic. revistă politică a românilor exilaţi la Paris. în curgerea vremurilor. O simţire tot atât de aleasă pe cât de puternică. unde sunt ascunse încă şi formele şi stilul. 23 . şi în acelaşi timp. Jicnicerul Vadră. Poezia populară devine o operă fundamentală de cercetare a folclorului. apoi. E o scurtă ochire asupra trecutului ţării. + • 1851 .. spiritul public va părăsi căile pedanţilor şi se va îndrepta la izvorul adevărat: la tradiţiile şi la obiceiurile pământului. • 1848 . o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranţe dau acestei scurte bucăţi o valoare pe care unii n-au atins-o şi n-o ating. aş călători pe toate malurile româneşti şi aş culege limba“. publică în Zimbrul scrierea Studie moldoveană sub pseudonimul Terenţie Hora. fără a fi potrivnic influenţelor apusene. aş străbate prin toate bordeiele să descopăr o amintire sau o rugină de armă. pentru ca apoi să se stabilească la Paris. o După încercarea lui Negruzzi din 1840. Ziarul unui exilat politic la 1846. al latiniştilor şi al „ardelenismului“. şi de aş fi poet. în urma eşecului acesteia. în toată vitejia şi durerea ce cuprinde. Russo pribegeşte mai întâi în Ardeal. publicat postum de Al.Apare în România Viitoare.Se reprezintă la Iaşi Băcălia ambiţioasă şi. Alecu Russo vede evoluţia limbii şi a literaturii române cu o cumpănită gândire. care-i frumoasă ca şi cea latină şi greacă. un studiu programatic în spiritul Introducţiunii de la Dacia literară.După o absenţă mai lungă în publicistică. publicate postum în Foaia societăţii pentru literatură şi cultură română din Bucovina.Scrie articolele Poezia populară şi Decebal şi Ştefan cel Mare. o În urma reprezentării comediei Jicnicerul Vadră. pentru întâia oară se caută în desfăşurarea venimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ (Nicolae Iorga). şi nimeni. aş culege mitologia română. cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloşilor timpului de faţă şi cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. Alecsandri. n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia şi îmbărbăta maica în suferinţă. de aş fi istoric. + • 1855 . scrie jurnalul Soveja.Participă la mişcarea revoluţionară din Moldova alături de V. ţinând seama de tradiţie: „Dacă este ca neamul român să aibă şi el o limbă şi o literatură. Odobescu. Alecu Russo este surghiunit la Mănăstirea Soveja. «ţara cea dragă». Cântarea României (versiune franceză): „Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea intitulată «Cântarea României» . • 1850 . • o Apare în România literară a lui Alecsandri Cântarea României (versiunea românească).1846 . Alecu Russo publică în România literară a lui Vasile Alecsandri Cugetări.

oricât de ambiţioase. ce depăşea cu mult chiar puterile unei generaţii. 24 . el devine elevul lui Gh. Negruzzi. istorice. Heliade propune planul unei "biblioteci universale". După obiceiul şi în spiritul vremii. 6 ianuarie 1802. "Societatea Filarmonică" (din 1833). În 1818. Lazăr la Colegiul Sfântul Sava. 27 aprilie 1872. 6 ianuarie 1802 – Se naşte la Târgovişte. În 1846. poet la mare modă. Ion Heliade Rădulescu învaţă limba greacă. iar greceşte cu dascălul Alexe. 1822/1829 – Devine succesorul lui Gh. Târgovişte — d. considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă. Lazăr. căruia îi va urma la conducerea şcolii de la "Sf. înainte de a învăţa să citească româneşte din lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C. în Moldova). membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte. Este membru activ al asociaţilor culturale din epocă: "Societatea Literară" (din 1827). Bucureşti) a fost un scriitor.Radulescu Date generale Ion Heliade-Rădulescu (n. prin 1814 însuşi Naum Râmniceanu ia fost dascăl. Ajuns la Bucureşti. întreprindere uriaşă. învaţă româneşte după cărţile populare. menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare. prozator.I. 1815/1818 – Frecventează Şcoala grecească de la Schitu Măgureanu. editor. pe care o şi traduce. fiul lui Ilie Rădulescu şi al Eufrosinei Danielopol.H. întemeietor al presei din Ţara Românească: Curierul Românesc (1829) şi Curierul de ambe sexe (1837). poet. filolog şi om politic român. după retragerea acestuia.Sava". tipograf. critic. cunoaşte poezia lui Hristopulos. filozofice ale tuturor timpurilor.

împrumutarea neologismelor din latină şi din limbile romanice.. 1835 –Publică traducerea comediei Amfitrion de Molière. Goethe. Este autor a numeroase traduceri. Heliade citeşte din traducerile sale din Lamartine. dar şi Gazeta Teatrului Naţional. 1829. de declamaţie şi de literatură care avea rostul de a pregăti actori profesionişti. Traduse şi alăturate cu alte bucăţi originale din D.Implicat în evenimentele de la 1848 (a participat la redactarea Proclamaţiei de la Islaz.a. La Fontaine.1827 – Apare Societatea literară. 1834 – Este director al Şcolii de muzică vocală. în subredacţia lui Heliade şi a lui Florian Aaron. Conu Drăgan şi cuconiţa Drăgana. supliment săptămânal al Curierului românesc Activitate Fondator al unor reviste. de traduceri şi de opere originale. Ion Câmpineanu şi C. lamartiniene O noapte pe ruinele Târgoviştei. în care autorul se dovedeşte un reformator la domeniul limbii.H. Muzeul naţional. capodopera sa literară. membru în guvernul provizoriu. imitaţii şi prelucrări din clasici ai literaturii universale (Boileau. Aristia. în maniera fiziologilor. prima gazetă în limba română din Principate. difuzate prin librăria românească a lui Iosif Romanov. 1836 – Îşi adună toate producţia literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. Rădulescu. elegia Dragele mele umbre. realizat fragmentar. Eliad de proze şi de poezie. primul ziar apărut în Ţara Românească.d. mitul popular Sburătorul. a cultivat meditaţia cu motive preromantice. care promova ideile iluministe: răspândirea şcolii româneşti.m. fonetismul ortografic. printre care cea mai importantă este considerată a fi Curierul românesc de ambe sexe publicată începând cu 1829. 1828 – Apare la Sibiu Gramatica Românească. Aici. satira şi fabula politică. Byron ş.)Teoretician şi îndrumător literar în Regulile sau gramatica poeziei.Apare.Apare Gazeta Teatrului Naţional. 25 . de Lamartine. publicarea de gazete. susţine simplificarea alfabetului chirilic. înfiinţarea unui teatru naţional. I. Dante Aligheri. poeziile originale sunt: 1833 – Apare Societatea Filarmonică la iniţiativa lui I. etc. din iniţiativa sa şi a lui Dinicu Golescu. Domnul Sărsăilă autorul. 8 aprilie – Apare Curierul românesc.Fondator al Societăţii Filarmonice (1833). 1830 – Apare volumul Meditaţii poetice dintr-ale lui A. Eliad. Muzeul Naţional. Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul eroic Anatolida sau Omul şi forţele. Proză cu conţinut satiric şi pamfletar.

de educatie estetica si perfectionarea limbii. Costache Negruzzi scria in 1838 ca: “Sarmanul teatru.abia ivindu-se si-a starnit in cap o droaie de dusmani. Teatrul Pasoptismul a acordat teatrului o imensa pretuire scotand-ul un mijloc dintre cele mai eficiente depromovare a valorilor positive de conduita si moralitate. Preocupări de natură filosofică şi religioasă de inspiraţie gnostică (Biblicele. Iancu Vacarescu a scris un Prolog in care sintetiza conceptia pasoptistilor despre teatru: "V-am dat teatrul/ Vi-l paziti ca pe-un lacas de muze/ Cu el curand veti fi vestiti/ Prin vesti departe duse/ In el naravuri indreptati/ Dati ascutimi la minte/ Podoabe limbii voastre dati/ Cu romanesti cuvinte. strajnici si puternici. frumusel. Se dezvolta teatrul datorita activitatii lui Ghe. 1828). 26 .1870). Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu. 1858. In plus concurenta trupelor straine." In anul 1840. Membru fondator al Societăţii Academice Române (Academia Română) şi primul preşedinte al acesteia (1867 . care se bucurau de success. care au pus bazele repertoriului dramatic original romanesc. Echilibru între antiteze). Heliade-Radulescu in Tara Romaneasca. el seamana cu pruncul mic.A militat pentru unificarea limbii române literare (Gramatica românească). Atmosfera era neprielnica. era un obstacol greu de trecut. in 1816. pareau de neinvins. dar un teatru romanesc pe baze profesionale n-a putut fi insa intemeiat in aceasta epoca(epoca sau perioada pasoptista). nevinovat si bolnav de strans… Si unde avea trebuinta de buna cautare de. Primul spectacol are loc in inlimba romana la Iasi. Cu prilejul spectacolului de la Bucuresti. iar la Bucuresti in 1819.” In ciuda imprejurarilor teatrul i-a totusi avant in perioada 1840-1860. la conducerea Teatrului National din Iasi au venit Vasile Alecsandri. Asachi in Moldova si lui I. iar greutatile economice.

germane şi greceşti. ştiri politice. îşi face o datorie să reproducă din confratele moldovean "Albina românească" a lui Asachi. pe la finele secolului XVIII şi în primii ani ai secolului XIX. culturale. comandantul armatelor ruseşti. mai ales franceze. Nevoia unui mijloc de a se răspândi mai repede ştirile despre întâmplările din ţară şi din străinătate se simţise de mult. Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu.Curierul românesc Articolele programatice ale unui curent sau ale unei mişcări literare au avut întotdeauna o importanţă majoră. Încet.Este prima gazetă românească cu periodicitate constantă şi cu apariţie îndelungată. Curierul românesc devine ecoul întregii mişcări literare din ţară. În Principatele Române. care a obţinut aprobarea apariţiei gazetei. El este fondatorul Curierului romanesc . gazetă care pune bazele presei româneşti. pentru că au cristalizat şi au dat coerenţă tendinţelor fundamentale ale epocii. încet. Cel dintai care a schitat un program teoretic avand ca scop modernizarea literaturii romane a fost Ion Heliade Radulescu. revista in limba romana. literare şi mai târziu să 27 . aparuta pe 8 aprilie 1829. începuse să pătrundă diferite ziare străine.

inceputurile presei romanesti se datoreaza unei personalitati curioase. În el se găsesc coloane deschise. Viişoreanu. Ion Catina. Asadar. Costache Aristia. În Curier “urmărim progresul şcolilor prin dări de seamă la finele anului şi prin discursurile ţinute la diferite ocazii”. iar alţii ilustrându-se mai târziu prin lucrări de valoare. Heliade se formează încet. prin 28 . În el vedem naşterea şi primii paşi ai teatrului românesc. încet. În Curier se naşte critica literară în literatura română. G. I. Curierul românesc ne ţine la curent cu tot ce se publică în limba română. după bătrânul Iancu Văcărescu. Cezar Bolliac. Ne face cunoscute foile literare ce apar în vremea aceasta.facă acelaşi lucru faţă de ziarele din Braşov ale lui Bariţiu: "Gazeta de Transilvania" şi "Foaia literară". precursor cu pusee de talent adevarat: Ion Heliade Radulescu.a. Marea influenta pe care el a avut-o asupra scriitorilor epocii s-a exercitat mai ales prin articolele sale teoretice publicate in ziarul Curierul romanesc. Spiritul lui se îmbogăţeşte prin citiri variate şi o sumă de idei culturale şi literare se răspândesc în public. Grigore Alexandrescu. limba ei a crescut dimpreună cu cunoştinţele naţiei şi colecţia perioadelor sale poate fi cel mai îndestulător ajutor la istoria literaturii noastre". pe lângă foile proprii ale lui Heliade: "Gazeta Teatrului" (1835) şi "Curierul de ambe sexe" (1836). Genilie ş. Ion Voinescu. unii din ei rămaşi necunoscuţi. K. în care se apreciază valoarea scriitorilor şi a celor ce publică scrierile lor în diferite broşuri. el o vede acum cu un rol mare. Costache Bălăcescu. 93 din anul 1842: "Această foaie a fost înainte mergătoare şi ferice vestitoare a aşezămintelor celor noi şi progresive ce am dobândit. El devine o personalitate şi în locul rolului modest ce socotea la început că are foaia sa. Prin Curierul romanesc. cum este "Foaia ştiinţifică şi literară de la Iaşi" şi "Magazin istoric" din Bucureşti. Ea se înfăţişează prin mici notiţe. Baronzi. Caragiale. mai ales în Valahia. Aceasta o spune în no.

Dacia Literară 29 . Grigore Alexandrescu. Cezar Bolliac. intre 1830 si 1840 a unei intregi generatii.care autorul a indemnat in primul rand la scris si mai putin la spirit critic. Datorita insa atmosferei create de indemnurile sale a fost posibil debutul. Dimitrie Bolintineanu. din care s-au remarcat Vasile Carlova.

nu trebuia tălmăcit orice.7. semnată de “redactorul raspunzător". alături de “compunerile originale a redacţiei şi conlucrătorilor săi". în afară de revistele sale. În concepţia lui era legitim a traduce şi adapta oricât. P. Negruzzi. însă nedeclarat. îndeosebi piese de teatru. Kogălniceanu nu respingea traducerile din principiu (a tradus el însuşi). I-am şi menţionat unii dintre constituenţi. calendare. Ideea conducătoare a programului Daciei literare e rezumată chiar în titlul revistei. La data apariţiei periodicului. cu limba sa. cu tipul său”. Romanische oder Wallachische Sprahe und Literatur. pe care începe să-l eclipseze. va conduce (împreună cu Alecsandri. în 1838.M. Înapoiat. ardeleni. îşi propunea a se “îndeletnici cu producţiile româneşti fie din orice parte a Daciei. ca urmare. Alăuta românească. Inserând în cuprinsul ei. “cele mai bune scrieri originale ce va găsi în deosebitele jurnaluri româneşti". “Ţălul" noii publicaţii fiind “realizaţia dorinţii ca românii să aibă o limbă şi o literatură pentru toţi". Însuşindu-si romantismul cu implicaţii luministe inerent creaţiei promovate de publicaţiile anterior apărute. şi. în care va edita. les moeurs et la langue des Cigains. însă nu în detrimentul creativităţii autohtone. Prin orientarea dată de el. de la studii (Luneville. Dacia literara ne apare astăzi asemenea unui izvor care. Kogălniceanu devine noul emul moldovean al lui Heliade Rădulescu. mai modern în concepţii decât Asachi. unul dintre principalele momente de referinţă. C. stimulând creaţia originală şi stăvilind “mania traducţiilor". şi Introducţia din primul număr. indiferent de calitate. Dacia literară se voia o “foaie românească" şi. era normal ca ea să cultive “duhul naţional". revista avea să devină “un repertoriu general al literaturii româneşti. prin semnalarea scrierilor de inspiraţie manifest patriotică editate înainte de 1840. în carele. tocmai creativitatea autohtonă era. Câmpeanu) Teatrul Naţional din laşi.1891) avea 23 de ani şi publicase trei lucrări istorice. Dacia literara i-a imprimat un caracter naţional explicit. bucovineni. Mai energic şi. Albina românească. acest periodic a dat mişcării literare impulsionate de Curierul românesc. în limbile germană şi franceză: Moldau und Wallachei. 30 . munteni. nu numai culturale. Până la Kogălniceanu s-a scris în spirit naţional aşa cum se vorbeşte în proză (nu numai de către Monsieur Jourdain): fără conştientizarea faptului. fieştecare cu ideile sale. M. Din paginile ei porneşte aşa numitul de Ibrailea un “curent poporan şi istoric".11. MIHAIL KOGĂLNICEANU (6. în acel moment.Apariţa în 1840 a revistei “Dacia literara” a înscris în istoria literaturii şi a întregii culturii româneşti un nou moment. Declarându-se hotărâtă a depaşi regionalismul publicaţiilor de cultură existente. Foaie pentru minte.18172. Esquisse sur I'histoire. inimă şi literatură un accent menit a-i preciza pe deplin conţinutul şi a-i determina pentru câteva decenii întreaga evoluţie. mai ales. de la Moldavie et des Valaques transdanubiens (apărute toate în 1837). deschizându-şi cursul cu celebra lecţie în care înălţa un elogiu vibrant trecutului naţional eroic. Curentul acesta exista de fapt. în orice caz. Kogălniceanu a formulat ceea ce toţi patrioţii gândeau şi simţeau. ca într-o oglindă. numai să fie bune". o explicitează. adunând pâraiele din jur. Din 1840 va dirija o seamă de alte publicaţii. bănăţeni. almanahuri. va întemeia tipografie. Berlin). se vor vedea scriitori moldoveni. Histoire de la Walachie. În 1843 va începe să funcţioneze ca profesor de istorie la Academia Mihăileană. generează un fluviu. asupra căruia dobândeşte un tot mai vădit ascendent. Cu toate că a apărut doar în trei numere. încercand s-o învioreze. Or. tacit. el preia în iulie. dar considera că acestea nu trebuiau să covârşească literatura originală.

ca naţiune. Cu un sentiment de mândrie naţională direct exprimat.. “vedem acum curat că am avut şi avem toţi românii aceeaşi limbă"). Dar ce folos! Că sunt numai traducţii din alte limbi. în chip firesc. tot atât de vibrant. în continuarea aserţiunilor din articolul introductiv al « Daciei literare ».. 1840. lui Barium. critică literară. ca şi de Albina românească şi de Foaia. De aceea: “Noi vom prigoni pe cât vom putea această manie ucigătoare a gustului original. sub genericul Scene istorice din cronicele Moldaviei.. Foaie pentru minte. periodicele scoase de Kogălniceanu. a unei noi publicaţii istorice.introducţiile" la aceste publicaţii — şi. Scene contimporane. Albina românească. ameninţată: “Dorul imitaţiei s-a facut la noi o manie primejdioasă. atât din primul număr cât şi din cele următoare: Scene pitoreşti din obiceiurile poporului..).. frumoasele noastre ţări sunt destul de mari. etc). obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris. din toate provinciile româneşti. Apariţia Daciei literare a fost salutata cu entuziasm de Curierul românesc (specificându-se că.1851). semnificativ. Kogălniceanu formulează memorabil necesitatea unei literaturi crescute din realităţile noastre. 1845-1852. au grupat. note la zi (Telegrafal Daciei). Să ne ţinem de obiceiurile strămoşeşti — atât cât nu sunt împotriva dreptei cugetări". Scene pitoreşti din obiceiurile Moldaviei.. Bălcescu şi August Treboniu Laurian pentru al lor Magazin istoric pentru Dacia(1845-1848. ideea necesităţii de a ne cunoaşte pe noi înşine. în acelaşi an. şi încă şi acelea de-ar fi bune! Traducţiile însă nu fac o literatură". pentru a le avea. pe toţi scriitorii şi cărturarii de seamă. Alecsandri. nuvela Alexandru Lăpuşneanu a lui C. Baritiu. Kogălnicenu şi l-a afirmat. trebuie să sporim în bine (. 1841. Kogălniceanu. după interzicerea Daciei literare.. Colaborează şi Alexandrescu (Anul 1840). 31 . Consecutiv. ed. 1845). Tot atât de elocvent se declară spiritul călăuzitor al publicaţiei şi sub alte generice. prin ea.) mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi în limba românească. În fiecare număr al revistei. “alegere din alte foi" (reproduceri din Curierul românesc. Promovarea spiritului naţional fiind crezul întregii sale vieţi. trebuie să ne ţinem. expresie a caracterului naţional specific: “Istoria noastră are destule fapte eroice. în unire. trebuie să fim vrednici de bunătăţile ce cerul ni-au dăruit în atâta îmbelşugare. M. materia e distribuită în patru compartimente: literatura originală inedită.Introducţie” e tipărită. fără să avem pentru aceasta trebuinţa să ne împrumutăm la alte naţii. Arhiva românească (3 vol.. fost luata ca model de către N.după opinia lui. prin înfiinţarea. H: Cronicile României." Imediat dupa .. Arhiva romdneasca a. însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi". În . sub care apar nuvele şi articole de Negruzzi. 1872-1874). trebuie să ne cunoaştem solia ce Dumnezeu nea dat. pentru că omoară în noi duhul naţional (.. în consonanţă cu cel dintr-un mai sus citat articol al lui Gh. Şi a ne menţine identitatea: “Vom avea încă zile frumoase pe pământ. Dar. iar cinci ani mai târziu prin editarea unui corpus de cronici (Letopisiţile Ţării Moldovii. în amintitul « Cuvânt » pentru deschiderea cursului de istorie naţională — îndrumatorul de conştiinţe reformulează repetat. Negruzzi.

Publicat in primul numar al revistei.Introducţie” Constituirea deplina a romantismului pasoptist a fost marcata de programul teoretic Introductie. parasind politica.Istoria noastra are destule fapte eroice.] Traductiile insa nu fac o literatura." • Afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literarurii romane: .." 32 . ar fi numai o foaie romaneasca. O asemenea foaie ne vom sili ca sa fie Dacia literara [... iar nu persoana. fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii.Critica noastra va fi nepartinitoare. ar implini o mare lipsa in literatura noastra.Articolul . zic.. fata de care Dacia Literara urmareste sa aduca un suflu nou. Kogalniceanu prezinta activitatea gazetelor romanesti aparute anterior..O foaie dar. aceasta foaie." • Promovarea unei literaturi originale.]. s-ar indeletnici numai cu literatura nationala... Se respinge coloratura locala si amestecul politicului. numai sa fie bune. care. facand abnegatie de loc. frumoasele noastre tari sunt destul de mari. prin indicarea unor surse de inspirafie in conformitate cu specificul national si cu estetica romantica: .talul nostru este realizarea dorintii ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti". vom critica cartea. sugerat si de titlul revistei. La inceputul articolului axat pe evidentierea necesitatii unei literaturi originale si rationale. foaie care. obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris.. • Combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre: .. articolul-program reprezinta manifestul literar al romantismului romanesc. Asadar foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturei romanesti" Cele patru puncte ale articolului-program sunt: • Intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul estetic: . fie din orice parte a Daciei.. redactat de Mihail Kogalniceanu. Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura.. [. revista adresandu-se scriitorilor romani de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: . si prin urmare s-ar indeletnici cu productiile romanesti.Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa. pentru ca omoara in noi duhul national.

Revoluţia Română de la 1848 Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale. iar Muntenia. Bucovina). revoluţia de aici a avut un predominant caracter social. Un factor deosebit de important l-a constituit Revoluţia Franceză din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra întregii Europe. în timp ce Moldova era constrânsă să accepte protectoratul Rusiei ţariste. iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate naţională. 33 . Deoarece Franţa era un stat naţional unitar. Astfel că. principiul libertăţilor cetăţeneşti cerute de revoluţionarii francezi a evoluat şi s-a transformat în libertăţi naţionale pentru popoarele supuse. Revoluţia Română de la 1848 s-a desfăşurat în condiţiile în care părţi din teritoriul naţional se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (Transilvania. după necesităţile locale. pe când în celelalte ţări a luat diferite forme. suzeranitatea Imperiului Otoman.

Se cereau. C.circa 50 de fruntaşi ai tineretului revoluţionar moldovean. În vara lui 1848 se aflau în Bucovina . Acestora li s-a adăugat şi Mihail Kogălniceanu. Vasile Alecsandri. Acest program se deosebea radical de petiţia din martie. care avusese un conflict cu fiul domnitorului. spre deosebire de cei moldoveni.În Moldova În Moldova. printre care: Alexandru Ioan Cuza. De aici au reuşit să plece în Transilvania. însă au reuşit să-i cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea (una dintre persoanele care au jucat un rol definitoriu a fost Maria Rosetti. Simţind pericolul unei mişcări şi în Moldova. În Ţara Românească În Ţara Românească.şi mai ales în Cernăuţi . mişcarea revoluţionară a avut un caracter paşnic. Canta. precum şi o parte a administraţiei şi armatei. printre altele: egalitate politică şi civilă. ea mai fiind denumită în epocă şi revolta poeţilor şi s-a concretizat printr-o petiţie în martie 1848 şi printr-un program în august 1848. Russo. domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mişcării. de unde au trecut în Bucovina. în conformitate cu Regulamentul Organic. În august 1848 este redactat un program în 36 de puncte. Negri. Aceştia urmau să fie trimişi în Turcia. primul guvern provizoriu revoluţionar. Nicolae Bălcescu şi Costache Romanescu alcătuiesc. în data de 27 martie. revoluţia s-a bucurat de mai mult succes decât în Moldova. 34 . cu ştirea domnitorului Mihail Sturdza. domnitorul însuşi le-a cerut petiţia. fiind împotriva Regulamentului organic şi a protectoratului ţarist. care "mergea pe talvegul Dunării cu copilul în braţe şi cu pungile de galbeni" pentru a-i elibera pe cei căzuţi prizonieri). D. sub influenţa celor de afară. la o întrunire a tinerilor revoluţionari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iaşi. • 7 iunie 1848 Craiova: Gheorghe Magheru. care a fost publicat de Kogălniceanu sub titlul "Dorinţele partidei naţionale din Moldova". mai mult de ordin administrativ şi cultural. împroprietărirea ţăranilor şi se încheia cu o dorinţă arzătoare: unirea Moldovei cu Muntenia. deoarece tinerii revoluţionari munteni. au încercat traducerea ideilor în fapte. în ilegalitate. instrucţiune gratuită. În acest scop i-au atras în tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme. de catre Vasile Alecsandri. care era presat de prezenta trupelor ruse la graniţă. ajungând la Brăila. Petiţia cuprindea 35 de puncte şi a fost redactată. Aceasta "petiţiune a boierilor şi notabililor moldoveni" avea un caracter moderat datorită atitudinii rezevate a principelui Sturza. Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate. Al.

Dar Gheorghe Magheru. Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu şi Nicolae Pleşoianu va fi organizată de către Popa Şapcă. Guvernul adoptă ca steag naţional. Bucureşti: Ştiind că a pierdut sprijinul armatei. Guvernul provizoriu revoluţionar se deplasează întâi la Craiova pentru a înlătura grupul care îl sprijinea pe Bibescu. alături de Grigore Bengescu. pe Costache Romanescu. guvernul provizoriu revoluţionar pleacă spre Bucureşti. Este vorba de Ioan Maiorescu (fusese numit prefectul judeţului) şi capitanul Nicolae Pleşoianu ai cărui dorobanţi primiseră ordin să se deplasase din Craiova la Islaz. Acestora li s-au alăturat Ion Heliade Rădulescu şi Christian Tell. Bibescu ordonase paza tuturor porturilor pentru a aresta. agitatori revoluţionari veniţi de la Paris. Iancu Obedeanu. Ioan Maiorescu şi ca secretar al guvernului provizoriu. • 35 . înainte ca aceştia să ajungă la Bucureşti. Nică Locusteanu şi Ioan Maiorescu adună în grabă dorobanţii. la rândul lor. mobilizează locuitorii Craiovei şi înconjoară. o mare adunare populară la Islaz. A doua zi. la Bucureşti proclamaţia de la Islaz care va deveni noua constituţie. 13 iunie 1848: Craiova a fost ales ca loc de întrunire a guvernului provizoriu şi prima capitală a revoluţionarilor paşoptişti. partizanii contrarevoluţiei.• 9 iunie 1848: De teama unor conflicte armate se hotărăşte citirea proclamaţiei revoluţionare la Islaz. deghizaţi pe străzile aproape pustii la acea oră. imediat după debarcare. despresurând sediul guvernului provizoriu. pe preotul Radu Şapcă pe membrii clubului craiovean: Ştefan Golescu. cunoscut reacţionar. Guvernul provizoriu format la Islaz îi cuprindea pe ofiţerii: Gheorghe Magheru şi Nicolae Pleşoianu. când străzile oraşului erau amorţite iar craiovenii visau la idealurile revoluţiei. cărora li se alătură numeroşi ţărani. A doua zi. un mic port la Dunăre din Romanaţi pentru că doi dintre cei mai importanţi membri ai clubului revoluţionar craiovean conduceau destinele în Romanaţi. 15 iunie 1848: Guvernul provizoriu se afla încă la Craiova. Însoţit de o oaste alcătuită din dorobanţii aflaţi sub comanda lui Nicolae Pleşoianu. în zorii zilei. • 14 iunie 1848 Craiova. ruşii au protestat prin consulul lor şi au ameninţat că vor invada ţara. Ioan Maiorescu a citit declaraţia de la Islaz în faţa unei mulţimi în delir. Bibescu semnează. soldaţii colonelui Ion Vlădoianu. Primul steag tricolor al paşoptiştilor. Gheorghe Bibescu abdică. tricolorul revoluţionarilor. În aceste condiţii. reacţiunea craioveană încearcă contralovitura. cel purtat la Islaz de Popa Şapcă şi după care au fost întocmite toate celelalte steaguri paşoptiste. se strecoară. • • 11 iunie 1848. împresoară sediul guvernului revoluţionar şi arestează o parte a membrilor guvernului. în amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu şi pentru ca primul steag al revoluţiei să poarte simbolul neprihănirii. a fost cusut doar de mâinile domniţei Maria Alexandrina. copila lui Gheorghe Magheru. Ion Heliade Rădulescu primeşte delegaţia contrarevoluţionarilor.

Noul guvern provizoriu va fi condus de mitropolitul Neofit şi va avea ca membri pe: Ion Heliade Rădulescu. nu intră cu armata.A. Christian Tell. omul măsurilor dure. • Prima variantă a steagului revoluţionar • Varianta finală a steagului 19 iulie 1848 Giurgiu. 36 . Gheorghe Magheru. Ruşii reclamă mituirea lui Soliman şi incapacitatea acestuia de a pricepe ce se întâmplă în ţară şi cer sultanului înlocuirea lui Soliman cu Fuad paşa. Sunt întâmpinaţi cu entuziasm de populaţia Bucureştiului.În aceeaşi zi. În timp ce turcii priveau cu neutralitate evenimentele din Ţara Românească. De teama represiunilor celor două imperii se retuşează guvernul provizoriu care va cuprinde nu numai aripa radicală a revoluţionarilor ci şi o aripă moderată. ruşii vor invada Moldova iar turcii vor pătrunde în Ţara Românească. Ruşii declară că nu vor tolera un focar revoluţionar la graniţa imperiului lor. Urmarea acestei recunoaşteri va fi recunoaşterea legalităţiui guvernului de către toate guvernele europene cu excepţia ruşilor. Rosetti. are loc o întrunire la vârf ruso-turcă la Istambul. Nicolae Golescu. Ştefan Golescu. Soliman Paşa asigurându-l de relaţiile cordiale ale guvernului revoluţionar faţă de turci. Nicolae Bălcescu şi Ion C. ruşii care urmăreau cucerirea strâmtorilor Bosfor şi Dardanele şi extinderea imperiului ţartist în Balcani. C. Soliman cere dizolvarea guvernului care îşi schimbă denumirea în locotenenţă domnească având în frunte pe Ion Heliade Rădulescu. găseşte revoluţiile române un bun prilej de reîncepere a ostilităţilor. noua formulă păstra membrii guvernului dar punea în faţă trei persoane considerate moderate pentru adormirea vigilenţei turcilor. Gheorge Magheru primeşte conducerea armatei şi sarcina constituirii bazei armate a revoluţiei în Oltenia. • 16 iunie 1848 Bucureşti: Revoluţionarii ajung la Bucureşti în frunte cu membrii guvernului provizoriu. Soliman este bine primit în Bucureşti. Cristian Tell şi Nicolae Golescu. Guvernul revoluţionar trimite o delegaţie la cartierul general al comandantului trupelor turce. Urmare a înţelegerii ruso-turce. se dau reprezentanţii în cinstea lui iar acesta recunoaşte locotenenţa domnească drept guvern legal. 19 iunie 1848 Bucureşti: Reacţionarii încearcă o contralovitura anihilată imediat de revoluţionari care cer sprijinul populaţiei. Bratianu. În fruntea apărătorilor guvernului se află Ana Ipătescu şi Nicolae Golescu.

Rezultatul a fost din nou defavorabil românilor. evaluată la 10 000 de ostaşi şi comandată de Hussein-Paşa. un incident a dus la lupta din Dealul Spirii între turci şi Compania de Pompieri condusă de Pavel Zăgănescu. Dieta de la Cluj a avut în componenţa ei şi câţiva români. au întâmpinat trupele străine. mişcare care a pătruns mai apoi în Ungaria. 30 noiembrie 1848: În ajunul intrării în Craiova a primei divizii otomane. care s-a terminat cu un rezultat defaforabil revoluţionarilor români. inarmaţi cu puşti. argumentând că în Dieta care luase decizia se aflaseră din 300 reprezentanţi numai 3 români si 24 de saşi. fapt care a nemulţumit deopotrivă părţi importante ale românilor ardeleni. saşilor şi ungurilor rămaşi fideli Casei de Habsburg. În acest context au fost reprimate toate mişcările de împotrivire ale românilor. În martie 1848 izbucnise revoluţia la Viena. sute de săteni din jurul Craiovei şi locuitori ai oraşului. Ideea de libertate şi de unitate naţională era înţeleasă de burghezia maghiară în sensul formării unei naţiuni civice după modelul preconizat de Revoluţia franceză. adică neţinând seama de componenţa etnică eterogenă a ţării. a căutat să-şi impună controlul asupra întregului Ardeal. ale saşilor şi maghiarilor. ba tocmai prin omogenizarea forţată a specificului diferitelor regiuni şi prin impunerea unei singure limbi oficiale. Însuşi poetul Sandor Petöfi se ridicase împotriva hotarârii unirii Transilvaniei cu Ungaria. care a pus pe picioare o armată bine organizată. iar apoi cea de la Debreţin ceva mai mulţi. Revoluţia fusese învinsă. topoare şi coase. suliţe. • Revoluţia de la 1848 în Transilvania În Transilvania mişcarea românească a avut un caracter preponderent naţional. Burgezia maghiară revoluţionară. Liderii românilor din Transilvania nu au împărtăşit ideea creării unui stat naţional maghiar şi au convocat o adunare proprie în care să discute 37 . unde intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună stat naţional independent de Austria.• 13 septembrie 1848 Bucureşti: În cursul intrării trupelor otomane. O parte din români au aderat la revoluţia burgheză maghiară. neţinând seama de superioritatea numerică covârşitoare a acestora. La 29 mai 1848 Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria.

Mai favorizaţi de evenimente au fost românii moldoveni care au avut un număr mare de lideri la Blaj: Alexandru Ioan Cuza. Ioan Dragoş. Nicolae Bălcescu s-a dus chiar la Budapesta pentru a încerca aplanarea conflictului româno-maghiar dar Kossuth şi membrii nobilimii maghiare au refuzat să acorde drepturi egale românilor. Papiu-Ilarian spune că la interesul mare manifestat de munteni pentru Adunarea de la Blaj. Unii revoluţionari munteni ca Dumitru Brătianu au reuşit să ajungă la Blaj înainte ca autorităţile să impună măsuri restrictive. Lascăr Rosetti. Costache Negri. Nicolae Ionescu. În lupta de la Şiria lângă Arad. Al. Liderii mişcării din Transilvania: Avram Iancu. Aceştia reuşesc doua victorii importante împotriva armatelor maghiare la Abrud şi Mărişel. La întrunirea organizată de revoluţionarii munteni pentru a discuta participarea lor la Adunarea de la Blaj. Ioan Buteanu. 38 . iar Ungaria şi Ardealul vor fi predate de ruşi austriecilor potrivit prevederilor Sfintei Alianţe. Petru Dobra.problemele care îi preocupau. Se formează în Munţii Apuseni o armată de voluntari români condusă de avocatul Avram Iancu. Pe lângă români se ridicaseră şi croaţii dar nici ei nu doreau să facă parte din statul ungar. cei mai mulţi fruntaşi şi-au exprimat dorinţa de a participa la reuniunea programata de revoluţionarii români transilvăneni. fiind cunoscută ca Adunarea de la Blaj. Alexandru Papiu Ilarian. Adunarea românilor transilvăneni a avut loc la Blaj pe 15 mai 1848. Timotei Cipariu. autorităţile au răspuns prin ridicarea unui zid poliţienesc. Petrache Cazimir. armatele ungureşti fură cu totul zdrobite de ruşi. Totuşi unii revoluţionari munteni au reuşit să ajungă la Blaj. David Urs de Margina. Lui Nicolae Bălcescu şi celor care au solicitat eliberarea unui paşaport li s-a refuzat acest lucru. Alecu Russo. Simion Bărnuţiu. Simion Balint. Ioan Sterca-Şuluţiu. Vasile Alecsandri. Gheorghe Sion. Ioan Axente Sever.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful