Prezentarea generală a epocii paşoptiste

Caracterizată prinr-o puternică manifestare a constiinţei naţionale în toate provinciile romaneşti, perioadă fixată cu aproximaţie între 1830-1860 delimitează o epocă distinctă în evoluţia istorică a literaturii romane, numită în mod curent epoca paşoptistă. Perioada paşoptistă este o epocă de afirmare a literaturii naţionale. Perioada se caracterizează printr-o orientare culturală şi literară cu trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar, de emancipare socială şi naţională, de militare pentru realizarea Unirii. Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care nu fuseseră parcurse de literatura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în decursul a mai bine de un secol şi jumătate.

Dezvoltarea Social-Politică A Munteniei,Moldovei şi Transilvaniei în Epoca Paşoptistă
Datorita apartenentei la formatiuni statale deosebite, reprezintand particularitati proprii de dezvoltare, situtatia tarilor roamne e diferita in aceasta perioada. In Muntenia si in Moldova, dupa miscarea lu Tudor Vladimirescu si pacea de la Adrianopol, care consfiteste libertatea comertului in Marea Neagra si limitarea monopolului turcesc, care are loc o accelerare de ritm a evolutiei istorice.In Transilvania, din cauza conditiilor de aspurire nationala si a inferioritatii de pozitie economica, romanii n-au posibilitatea sa profite decat in parte de propasirea materiala si intelectuala rezultand din miscarea impetuoasa a secolului. Dar ambele parti ale carpatilor, pe cai care raman specifice sensul desfasurarii istorice e aceeasi: “Poporul se elibereaza trepatat, desi incomplete si cu pretul unor eforturi grele de catusile servirii feudale, capata o constiinta tot mai clara a revendicarilor, fortei si unitaile Europei burgheze isi elaboreaza o cultura moderna care tinde spre originalitate” Dupa 1829 in Muntenia si Moldova se accentuaza atragerea gospodariei mosieresti in relatii de piata. Drept consecinta se intensifica schimbul i-au avant orasele se contureaza o clasa burgheza foramta din boiernasi, negustori, mici patroni, mestesugari, slujbasi ai administratiei.

În al doilea pătrar al veacului al XIX-lea, civilizaţia şi cultura din ţările romane încep să se orienteze spre Occident. Redirecţionarea are

1

două cauze importante: pe de o parte criza Imperiului Otoman, iar pe de altă parte, într-un context mai larg european, trezirea conştiinţei naţionale. Independenţa politică şi libertatea naţională devin coordonatele fundamentale ale acestei perioade. Epoca paşoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne, iar prin opera scriitorilor se instaurează un nou climat literar si o nouă stare de spirit.

Zorii secolului al XIX-lea găseau lumea româneasca într-o dilemă ce va deveni cu timpul obsesivă, în oscilaţia ei perpetuă între Orient şi Occident, în tendinţele manifeste de modernizare şi de înlăturare a decalajelor faţă de societăţile moderne ale Europei. Câteva secole de dominaţie otomană, acutizată de peste o sută de ani de fanariotism, situau spiritul public românesc într-o inerţie balcanică şi feudală, de care cu greu se putea elibera. Titu Maiorescu considera că, pana la 1820, lumea românească era cufundată în “barbaria orientală”, fiind trezită ”din letargia ei” de ideile ‘’Revoluţiunii franceze ‘’ care iradiau în toată Europa şi orientată treptat către cultura şi civilizaţia occidentală. În literatura română se constată un efort de recuperare a unei întarzieri din ce în ce mai vizibile faţă de sensibilitatea europeană, ceea ce a adus la receptarea aproape simultană a influenţelor clasice, iluministe şi romantice, într-un sincretism constatat de multe ori în opera aceluiaşi scriitor. O direcţie clasică în literatura română cuprinde ultimile decenii ale secolului al XVIII-lea , pană către 1830, incluzând creaţia literară cea mai însemnată a Şcolii Ardelene, “Ţiganiada” lui Ion Budai Deleanu şi poeţi din Principate: Văcăreştii, Costache Conachi, Barbu Paris Mumuleanu, Dimachi, a căror creaţie se încadrează în ceea ce se mai numeşte şi “micul clasicism”expresie a recuperării influenţelor clasicismului în literatura română. Intelectualii vremii, îndeosebi cei din Transilvania, crescuţi în cultul pentru latinism, se orientează către literatura clasică latină, către poezia idilică, prin traduceri din Vergiliu –“Bucolicele”, „Georgicele”, „Eneida”, sau din „Metamorfozele” lui Ovidiu:

* Samuil Micu, V.Aron şi Ion Alexi traduc sau adaptează texte din anticii Esop si Xenofon sau din clasicii Marmontel, Klopstok, Mademoiselle de Scudery. * Poeţii din Molova şi din Ţara Romanească, Văcăreştii, Gheorghe Asachi, se orientează către literatura anacreontică, a fericirii rurale, citand şi din Ovidiu şi Vergiliu, dar şi din italienii Torquatto Tasso, Ariosto, Petrarca, Metastasio. * Văcăreştii, Mumuleanu, Conachi, scrie, astfel, poezie erotică inspirată din Anacreon şi neoanacreontici, ode şi imnuri patriotice cu motive din mitologie. * Primele spectacole teatrale în limba română abordează piese clasice cu temă pastorală, cum este “Mirtil şi Hloe”, de Gessner şi Florian, prezentată de Gheorghe Asachi şa Iaşi în anul 1816.
2

Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor literare, nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Funcţia literaturii nu mai rămane doar aceea de a răspandi cultura, de a “lumina”. Conceptul de literatură include acum noi valenţe: transmiterea emoţiilor estetice, trezirea sentimentului national, educaţia morală, mesianismul social. Paşoptismul cuprinde perioada literară care pentru literatura română înseamnă epoca de modernizare, de afirmare a romantismului şi de fundamentare a majorităţii speciilor.

3

ca o stare de spirit ce nu dispare niciodată. în ultimă instanţă. ce se va pierde la apariţia spiritului romantic. Prometeu dezlănţuit. nuvela şi romanul istoric. purtător al revoltei sociale (vizează starea de lucruri din societate). ierarhia divină.B. Romantismul. Romantismul pătrunde în literatura română după 1830. presupunând o eliberare a minţii de “închisoarea vieţii”.G. promovând meditaţia. Lermontov. dar mai ales religioase (are ca obiect ordinea instituită de Dumnezeu şi. este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. Vasile Cârlova. trecerea ireversibilă a timpului. prin demonism. Este o reacţie la imobilismul si schematismul clasicist. nopţile. P. • Interesul pentru ipostazele excepţionale ale umanului: titanul: John Keats. M. Romantismul se traduce prin ironie. poeţi ce oscilează între romantism şi clasicism. Cain. evocarea trecutului istoric. care ridică literatura noastră de la încercările minore ale Văcăreştilor. ea este o literatură angajată. Literatura romantica din perioada paşoptistă nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a căutărilor intime. cu oarecare întârziere. geniul. epopeea sociogonică. natura. prelungindu-şi însă influenţa până la Mihai Eminescu şi chiar mai târziu. cu un program bine definit. pusă în slujba idealului naţional. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. Ion Heliade-Rădulescu. Multe din motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate şi de scriitorii români: mitul strigoiului. demonul.I. Romanticii timpurii sunt Andrei Mureşanu. Byron. omul nemuritor. în secolul douăzeci. Hyperion. contestă divinitatea): G.A fost o mişcare contra raţionalismului care marcase perioada neoclasică. şi cuprinde destul de repede intreaga Europă. prin satiră. Grigore Alexandrescu. titanismul. la geniul universal al lui Eminescu. • 4 . în ţara noastră. Demonul. Shelley.Romantismul Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII în Europa care a durat mare parte din secolul XIX.

Peisajul romantic stă sub semnul sublimului (sunt considerate sublime acele privelişti sau opere de artă care provoacă o admiraţie amestecată cu teamă). Ulciorul de aur) sau planuri cosmice diferite (Alfred de Vigny.T. militantă. Nikolaus Lenau. maternă (Lamartine. Mihai Eminescu. marea. Mihai Eminescu. ilustrat de scriitori ca E. Lermontov. dar şi locul de refugiu predilect al inadaptatului măcinat de “răul secolului". care definea ironia romantică drept o « alternanţă necontenită între autocreaţie şi autodestrucţie ». Hoffmann. Eloa. reprezentant al Şcolii de la lena. Poe. Sentimentul naturii . pădurea.A Hoffmann sau E. În această ordine de idei. Moise. Mihai Eminescu.A. Literatura romantică înfăţişează două ipostaze ale naturii: natura protectoare.• geniul: Alfred de Vigny. patriotică şi vizionară. pe care îl va supune deriziunii şi bagatelizării. În aproape toate situaţiile însă iubirea romantică este nefericită. Din cauza faptului că intre bărbat şi femeie există o incompatibilitate de destin. artistul romantic are tendinţa de a se refugia într-o lume imaginară. Ironia romantică: dezgustat de real. Eichendorf. Ironia romantică se face prezentă în opera unor reprezentanţi de marcă ai romantismului: Jean-Paul. lacul. Interesul pentru specificul naţional:din punct de vedere cronologic.A. atitudine cunoscută sub numele de ironie romantică. valea.T. el este prea lucid pentru a nu deveni conştient de inconsistenţa acestui univers. dar şi natura ostilă. care vor servi drept sursă de inspiraţie pentru Alexandru Macedonski. specifică sufletului romantic.A. produs al propriei lui fantezii. Demonul. moartea). Exact în acest spirit sunt şi ideile expuse de Mihail Kogălniceanu în articolul-program al revistei Dacia literara. Luceafărul. E. Momentul paşoptist propriu-zis. filosoful german Johann Gottfried Herder respingea imitarea modelelor antice preconizată de clasicism. Aşa se face că autorii romantici au cultivat cu insistenţă basmul filosofic sau nuvela şi romanul fantastic. Faust. Printre elementele de peisaj cele mai frecvente în poezia de natură a romanticilor se numără muntele.natura constituie în romantism cadrul marilor experienţe umane (dragostea. Această iubire se poate naşte între parteneri care aparţin unor regnuri (E. Luceafărul). arătând că originalitatea unui autor sau a unei literaturi nu poate rezulta decât din valorificarea elementului naţional. aduce o poezie lirică. în acelaşi timp însă. cu rădăcini adânci în bogatul filon 5 . fenomenul romantic a coincis cu cristalizarea conceptului modern de naţiune şi cu apariţia conştiinţei naţionale la popoarele europene.I. Unul dintre cei mai mari cântăreţi ai iubirii romantice a fost Alfred de Musset. neobişnuit. cu Nopţile sale. Principalul său teoretician a fost Friedrich Schlegel. care satisface aspiraţia romantismului pentru tot ce este straniu. M. Eminescu). Ludwig Tieck. de evocare istorică.întruchipează aspiraţia spre absolut. Casa pdstorului).T. Gustul pentru fantastic. aspiră la grandios şi tinde să se deschidă la infinit. excepţional. Motivul iubirii imposibile . ocupând o poziţie intermediară între scepticism şi entuziasm. ea se manifestă cu o intensitate ieşită din comun şi poate duce la distrugerea unuia sau a ambilor parteneri. indiferentă la suferinţele omeneşti (Alfred de Vigny. Hoffmann.

Grigore Alexandrescu. solitudinea şi peisajul nocturn. în limitele acesteia se remarcă şi existenţa altor metode de creaţie. erau trăsături esenţiale. cu un program bine definit. care ridică literatura noastra de la încercările minore ale Văcăreştilor. menit a imprima o anumită culoare locală cadrului acţiunii şi personajelor zugrăvite. Principalele caracteristici ale romantismului românesc paşoptist rămân patriotismul şi lupta pentru realizarea idealului naţional. dar se vor altoi pe dimensiuni clasice indiscutabile. care va promova o literatură inspirată din realităţile naţionale. considerat ultimul mare romantic european. în pofida orientărilor moderniste ale epocii. Totodată. o conştiinţă militară cetăţenească. pentru limba şi îmbogăţirea ei. anunşată de Dacia literară. va fi preluată de revista Sămănătorul. însă. de exemplu. Orientarea spre înnoiri radicale. pusă în slujba idealului naţional. Corbu. satira. elementele romantice se vor prelungi şi în epoca post-eminesciană. Dealtfel. Kogălniceanu. Russo. Romantismul. V. Bolintineanu. este un scriitor clasic prin cultivarea unor specii literare aparţinând acestui curent. adică în opera celor care au cultivat motivul ruinelor şi al mormintelor. Hrisoverghi. pentru educarea poporului sunt de atitudine romantică. Literatura romantică din perioada paşoptistă nu se pierde în zugrăvirea zbuciumului şi a căutărilor intime. ideea specificului naţional în cultura şi arta. tema trecerii timpului. Faptul că literatura română a paşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutarilor ei ideatico-artistice. întrucât reflectarea problemelor sociale şi satirizarea viciilor orânduirii feudale. cum susţine academicianul H. aşa cum apare la scriitori ca Balcescu. Dar elemente romantice sunt detectabile încă în poezia lui Al. este stimulatorul luptei pentru eliberare şi al deşteptării conştiinţei naţionale. tinând de rigoare. „romantismul şi realismul aveau un punct de plecare comun: destrămarea orânduirii feudale…” Deosebirea dintre aceste două metode de creaţie constă în faptul că romanticii „vedeau în mediu mai mult un ornament. limpezime. ea este o literatură angajată. în sânul epocii se depistează şi elementele realiste. Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. Aşadar. Astfel. În acest context. în ţara noastră. realiştii consideră mediul ca unul din momentele determinante ale operei literare”. în cuprinsul literaturii paşoptiste predomină romantismul care va atinge apogeul abia cu M. dar şi un scriitor romantic. prin cultul trecutului. normă.folcloric. tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. fabula. la geniul universal al lui Eminescu. romantismul nu constituie singura caracteristică fundamentala a perioadei paşoptiste. 6 . Ca orientare literară. coexistând cu elementele samanatoriste şi simboliste. Alexandrescu. deşi curentul realist se va constitui în literatura română abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Mureşanu. I. la începutul secolului al XX-lea. Heliade-Rădulescu. Eminescu. Cârlova. Preocupările scriitorilor paşoptişti pentru istoria naţională. o inimoasă dăruire şi slujire a poporului. prin meditaţia istorică. epistola. promovate de scriitorii perioadei. În această ipostază romantismul se va îmbina cu iluminismul şi clasicismul. prin elegie.

al creatoruluibard.Bolliac. cu motivul conştiinţei sociale.Heliade-Rădulescu. alături de evenimentele social-politice ale momentului. Ea răspunde. al revoluţiei etc. teme predilecte ale poeţilor. destinul.Literatura paşoptistă Perioada premergătoare revoluţiei de la 1848 a însemnat inceputul poeziei noastre romantice. I. Ceea ce îi uneşte pe scriitorii paşoptişti este militantismul regăsit în creaţiile literare. Ideea naţională poate fi considerată nucleul tematic al poeziei paşoptiste. C. natura şi folclorul românesc. cu exprimare directă a ideilor şi sentimentelor. alături de revenirea spre valorile morale şi artistice ale spiritualităţii româneşti. operele scriitorilor paşoptişti împletesc romantismul cu clasicismul. de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare. adaptată la momentul istoric si chiar politic. Poezia paşoptista pune bazele liricii moderne româneşti. al ruinelor. Se dezvoltă astfel o poezie retorică. se completează cu mediţatia asupra locului omului în istorie. fericirea. a surselor tematice si de exprimare pe care le oferă folclorul şi istoria naţională. conformă cu idealurile de libertate şi unire ce animau sufletele românilor de pretutindeni. scriitorii ironizând cu severitate moravurile societăţii. Se manifestă. declamativă. nuanţată sub forma ataşamentului la valorile poporului. grandilocventă.Bolliac. într-un stil avântat. moartea etc.al mormintelor. în care teme vechi precum iubirea. iluminismul cu preromantismul. al luptei. două tendinţe de ordin cultural şi literar: deschiderea spre cultură şi literatura lumii. încrederea în valorile tradiţionale. Zburătorul). cu un limbaj adecvat înţelegerii de către marea masă de cititori. La cea întâi 7 . care se constituie în adevarate manifeste pentru împlinirea unităţii şi independenţii naţionale. Scriitorii devin conştienţi că literatura şi cultura română pot intra în universalitate doar prin valorificarea specificului nostru naţional. în istoria. care devin acum. Asachi. populare. C. Acum se afirma cu putere spiritul naţional. O dimineaţă de Caraiman. La introducerea limbii naţionale în publică învăţătură. Asachi.ale pământului şi ale tradiţiilor româneşti (Gh. a elogiului realizărilor poporului (Gh. în general.condamnând cu fermitate abuzurile si nedreptăţile manifestate în epocă. direcţiilor şi principiilor formulate de Mihail Kogălniceanu în articolul “Introducţie” din primul număr al revistei Dacia literară. La patrie. Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor sociale constituie o altă caracteristică a literaturii paşoptiste. pentru dreptate socială. în sensul că este o poezie socială. în ansamblu. Din punct de vedere compoziţional.

G. Alexandrescu. Înserare. Alexandrescu. Candela) şi cea erotică ( Gh. Păstorul întristat.Dochia şi Traian). V. lirice şi dramatice.corabie românească). exprimau în mod vădit sentimentul naţional şi. poeţii devin cântăreţi ai trecutului glorios ( D. încercările „dramatice” ale epocii (multe dintre ele rămase nepublicate. In general. cea religioasă ( I. Visul. I. Alexandrescu. în care micul provincial este satirizat într-o manieră ce-l precede pe Caragiale. scriitorul ironizând tendinţa de a imita Occidentul în ciclul “Chiritelor”. Gh. C.Heliade Rădulescu. o împletire de elemente epice. Maniu. Cântarea dimineţii. sub forma satirei ( Gh. O noapte pe ruinele Târgoviştei). Se afirmă artistul-cetăţean. chiar şi cele ale lui D. 8 . D. Pasteluri). La Cozia. D. Asachi.Bolintineanu. prin “Iorgu de la Sadagura”.Legendele lui V. Asachi. I.Bolintineanu. Alexandrescu. Bolintineanu etc. Neculce (publicate în “O samă de cuvinte”). Alexandrescu. C. Cumătria cioarei. Halepliu. O fată tânără pe patul morţii). Soţie de modă) şi a fabulei (Gr. Gr.Asachi. I. Al. zbucium si măreţie. la baza căreia stau studierea şi valorificarea istoriei. Dumitrescu.Heliade-Rădulescu. elegia (Vasile Cârlova. pe de o parte. Observăm astfel că poezia paşoptistă cultivă specii lirice şi epice. Al. poate cea mai complexă specie a a momentului. pe de altă parte. Asachi. În unele opere se îmbină trăsături ale mai multor specii. patetismul cu patriotismul şi cu valorile morale. Deparateanu.Gh.) sunt putţin valoroase din punct de vedere artistic. Pelimon. în care. Gh. Pentru a comunica dinamismul istoriei. Alecsandri. o dramă istorică. sintetizând. Acesta se adreseaza generaţiei sale.Aşteptarea. Alexandrescu. Satira. Musca şi carul. poeţii şi-au ales drept modalitate de expresie artistică legenda – specie literară plină de patos şi de evocare. dar şi cele ale lui N. Al. Dramaturgia este reprezentată de Vasile Alecsandri. Scopul omului). când s-a numit privighetoare). Ruinurile Tărgoviştii.si a folclorului. Muma lui Ştefan cel Mare.Bolintineanu. concomitent. Russo inaugurează în literatura română poemul în proză. Dorul. asociând frumuseţile naturii mărturiilor unei istorii străvechi.Duhului meu. Gr. Umbra lui Mircea. Baronzi.Heliade-Rădulescu. Bolintineanu. purtau pecetea unei creaţii artistice. şi pentru a prezenta aspectele fundamentale ale unei epoci pline de nelinişte. Poezia lirică: pastelul (Vasile Cârlova. dar ele prezintă interes pentru istoria constituirii acestui gen în literatura română şi au meritul de a fi veritabile documente şi mărturii ale vremurilor trecute. Rodica). exponent al conştiinţei colective. idila (Vasile Alecsandri. Aricescu. Un alt pilon tematic îl reprezintă critica societăţii contemporane. Istrati. D. Dimitrie Bolintineanu. pentru a atrage atenţia asupra meleagurilor patriei. Vasile Alecsandri. Un loc aparte în valorificarea tematicii istorice îl ocupă balada. ca şi cele ale lui D. O fată tânără pe patul morţii. Legendele lui I. Câinele şi căţelul. reprezintă punctul de pornire a numeroaselor lucrări ce aparţin epocii şi tematicii paşoptiste. aşa cum se observă în poezia “Un răsunet” a lui Andrei Mureşanu sau “Anul 1840” a lui Gr. Iau avânt lirica filozofică ( I. sau prin “Despot-Vodă”.Heliade-Rădulescu. a prezentării trecutului ca model pentru prezent (Gr.

ce începuse deja a se afirma ca un curent literar modern. naţională.creşte numărul revistelor şi al altor periodice. Mircea şi solii). literatura. Mihaida. Traianida). Dimitrie Bolintineanu. Un răsunet). Umbra lui Mircea. specii. Anul 1848. satira şi epistola (Grigore Alexandrescu. toate in formele romantismului. Marşul oştirii romane. de a-l modela conform idealurilor social-politice ale momentului.conform personalităţii 9 . Anatolida. În numele aceleiaşi specificităţi naţionale. genuri. realism. oda şi imnul (Vasile Cârlova. directii estetice si stiluri. Doctrina literară.Scriitorii de seamă au apărat principiul fonetic în ortografie şi. Legenda ciocârliei. Duhului meu. legenda (Vasile Alecsandri. poate de aceea. mai multe tipuri de scriitură. Deşteptarea României.Vasile Alecsandri. ştiinţele cunosc o dezvoltare fără precedent. Satiră. cu conştiinţă clară că existenţa acesteia e o condiţie pentru păstrarea identităţii naţionale. au adoptat principiul împrumutului moderat.pronunţându-se în problema neologismelor. Andrei Mureşanu. coexistând laolaltă elemente iluminişte cu cele de neoclasicism. La Cozia. fabula (Alexandru Donici. Steluţa). Fabule. literatura paşoptistă s-a dovedit a fi democratică.dar asta nu i-a impiedicat pe scriitori să aspire. educativă. se organizează biblioteci de literatură beletristică. epopeea (Ion Heliade-Rădulescu. Odă ostaşilor romani. Meditaţie. balada istorică (Dimitrie Bolintineanu. Ion Heliade-Rădulescu.Iau fiinţă societăţi culturale şi ştiinţifice. căpitan de plai). Dumbrava Roşie. Visul. meditaţia (Grigore Alexandrescu. ia amploare mişcarea de culturalizare a maselor.se infiinţează o viaţă artistică specific românească. Grigore Alexandrescu. Muma lui Ştefan cel Mare. .în limitele necesităţilor impuse de dinamica socială şi culturală. Legenda rândunicăi). tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. umanism. Poezia epică: balada de inspiraţie folclorică (Ion Heliade-Rădulescu. Faptul că literatura româna a păşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutărilor ei ideatico-artistice. presa. în descendenţa celui francez. Povestea vorbei). s-a dus bătălia pentru o limbă unitară. Hora Unirii. Orientarea spre înnoiri radicale. Scriitorii paşoptişti au avut vocaţia începuturilor şi. mesianism utopic şi naţional. snoava în versuri (Anton Pann. teatrul. O noapte pe ruinele TărgoiHşteî). bazată pe tradiţia populară. Dan. Per ansamblu. Fabule).al cărţilor tipărite în tiraje mari. Invăţământul. ecletic. Zburătorul). a avut un caracter hibrid. disponibilitatea de a aborda mai multe domenii. Vasile Alecsandri. Vasile Alecsandri. ea având şi dificila sarcină de a forma un public. Paşoptismul literar s-a manifestat într-o juxtapunere de curente literare. Epistolă generalului Florescu). poemul (Vasile Alecsandri. se formează un public cititor. câta a fost.

se infiinteaza scoli in sate si in provincii. se numarau numai 298 de scoli romanesti. al istoriei si geografiei patriei. Reformele lui Cuza grabesc procesul de institutionalizare a invatamantului. graditia ciclurilor extinderea. se infiinteaza la Brasov in 1834 o scoala comerciala. In genere. In Tara Romaneasca "Colegiul Sfantul Sava". le-a caracterizat just activitatea: “Era putina stiinta cata se invata in acele scoli. erau marginite si modeste programele lor is nimeni n-a putut iesi un erudite. apar primele scoli specializate (Conservatorul). condusa din 1836 de George Baritiu.fiecăruia. 353 nemtesti.la un frumos etern. Învăţământul Pe taramul invatamantului. la totalitate şi determinare. si inimile tuturor elevilor vechilor scoli romanesti erau pe atunci toate inflacarate de dorul tarii. in care si Simion Varnutiu si o scoala de medicina la Bucuresti din initiative lui Carol Davil. centru al romanismului. invatamantul romanesc cunoscuse o dezvoltare mai accentuata. Dupa 1848. regulamentul organic enuntase o simpla declaratie de intenti. In aceasta parte a tarii. care se cere descoperit prin cuvânt. Tot la Brasov in 1850 incepe sa functioneze un gimnaziu. 10 . In Transilvania pe langa scoliile de la Blaj. care culmineaza cu infiintarea Universitatilor din Iasi (1860) si Bucuresti (1864). Odobescu. fost elev la Sava. Un articol don “gazeta de Transilvania” din 20 mai 1841 fata de 962 de scoli maghiare. cu 3 profesori. "Colegiul Trei Ierarhi" si in Transilvania "Scoala Comerciala". prin straduinta carturarilor iluministi. dezvoltarea invatamantului se continua in toate directiile. Se pun bazele invatamantului gratuit. scolile romanesti dinainte de 184 n-au putut fu pepiniere de savanti dale le au crescut oamen icu dragoste de patrie si simtul valorilor autentice. un doct dupa bancile inteligente zareau orce lucire a stintei printr-un prism de nationalitate. In 1856 se infinteaza Facultatea si o scoala de medicina la Iasi. Trebuie mentionat ca in aceasta perioada numerosi tineri si-au facut studiile in strainatate centrul de atractie fiind Parisul. cu convingerea că realitatea are un sens unic. amenintate sa ramana insa multa vreme o simpla declaratie de intentie: etatizarea scolii.

25 februarie 1881) a fost unul dintre fruntaşii revoluţiei din 1848. a fost elev la Colegiul Sfântul Sava. Alexandrescu. Publicaţia este însă interzisă după numărul patru. 23 martie 1813. Editează. Paris..G.H. căci e căzută pe jumătate. I. Filipescu. de unde nu avea să fie eliberat decât în toamna acelui an. (. 1859).Bucureşti. Aristia. cum făcuse şi cu Gr. de origine (greco-)italiană. scriitorul se va auto-caracteriza: "Am lăsat şcoala pentru armată. Rădulescu şi C. domnilor poeţi! Veacu cere înaintare. scriţi.. la bătrâneţe. În 1844 publică în Foaie pentru minte. am lăsat literele pentru publicistică". Mai târziu. propaganda ideii cei mari. împreună cu Constantin G. şi îşi încetează definitiv apariţia în ianuarie 1837. declaraţi.) Formaţi societăţi. satiraţi. 1836). lăudaţi.H. Din 1833 face parte din Societatea Filarmonică. Bucureşti . în care Bolliac publică "câteva satiri politice care îl aruncară de mai multe ori în închisoare" (I. îl fac să fie anchetat şi închis cu ocazia conspiraţiei din 1840. revista Curiosul ("gazetă de literatură. paralelă cu cea literară. ezar Bolliac s-a născut la 23 martie 1813 la Bucureşti în căsătoria dintre doctorul Anton Bogliako (Bogliaco). recăsătorită ulterior cu stolnicul Petrache Peretz. având colegi pe Constantin Telegescu şi pe Marin Serghiescu Naţionalu.d. înfiinţată de Ioan Câmpineanu. având ca profesor pe I. inimă şi literatură articolul Către scriitorii noştri în care îi îndeamnă pe literaţii română la angajare civică: "A trecut vremea Petrarcilor. După ce a învăţat carte în casă cu învăţatul dascăl grec Neofit Duca. intră şi el în societatea secretă Frăţia (înfiinţată la 1843). ai frăţiei şi ai libertăţii". propaganda şarităţei cei adevărate şi care ne lipseşte cu totul. şi Zinca Kalamogdartis. viitori fruntaşi ai revoluţiei de la 1848.Cezar Bolliac Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n. care a avut grijă de creşterea şi educarea viitorului poet. Nu va rămâne mult în armată. şi domneavoastră veţi fi binecuvântaţi de generaţiile viitoare ca nişte adevăraţi apostoli ai misiei cereşti. industrie. În anul 1830 se înrolează cu gradul de iuncher în miliţia pământeană. "Biografia oamenilor mari scrisă de un om mic". promotor al studiilor arheologice şi gazetar român. şi robia cade. Mai târziu. În 1841 este surghiunit la schitul Poiana Mărului. Valentineanu. agricultură şi noutăţi" . Rădulescu. 11 . Activitatea politică. poet liric protestatar. acesta îl va ajuta să publice în ziarele sale. puneţi în lucrare toate restorturile intelectuale şi morale. de altfel. am lăsat armata pentru litere. pentru că îşi descoperă veleităţile literare.

mai întâi în Ardeal. ia drumul exilului. să meargă gloată la Palat şi să ceară sancţionarea Constituţiunii" (Ion Ghica. Mă voi luptat totdeauna pentru întărirea proprietăţii. 12 . Sila. director fiind Cezar Bolliac. Apare volumul de lirice sociale şi protestatare Poezii umanitare (1866). ca să astup cu desăvârşire gura calomniei. şi pentru întărirea religiei. Hugo. mărturisesc că am respectat şi voi respecta proprietatea în temeiul căreia mă propune candidat de deputat şi viu să cer voturile proprietarilor. poetul fiind şi un pasionat în domeniu. participând la toate acţiunile ei importante: este prezent la citirea proclamaţiei revoluţionare. Apare volumul Poezii nouă (1847).Cezar Bolliac moare la Bucureşti în anul 1881. fiind unul din premergătorii acestei ştiinţe în România. este însărcinat "să ridice tabacii şi mărginaţii şi tinerimea din Bucureşti. precum mă voi lupta şi pentru întărirea familiei. continuare a Buciumului. În 1858 întreprinde o nouă călătorie arheologică. vornic al capitalei. Se stabileşte la Paris împreună cu majoritatea revoluţionarilor exilaţi. Trece prin Constantinopol şi ajunge la Paris spre sfârşitul anului 1850. acesta schimbându-şi radical tonalitatea şi tematica poeziilor. interdicţia de a veni în ţară îi este ridicată. În primăvara anului 1849 editează la Braşov ziarul politic Espatriatul. Ocna. ce s-a slăbit. se întoarce pe la mijlocul verii lui 1857 şi este propus candidat de Ilfov al Divanului ad-hoc muntean. ce se clatină". Apare Trompeta Carpaţilor (1865). Frăţie". Cu acestă ocazie publică în ziarul "Secolul" un fel de program politic rezumat: "De trebuie să mai spui şi aici ceea ce crez despre proprietate. În 1869.Tot în revista Foaie pentru minte. inimă şi literatură apare articolul Poezie (1846) în care accentul se pune pe misiunea poeziei sociale. poetul fiind influenţat de ideile programatice ale lui V. În 1851 era unul din cei trei membrii ai comitetului Societăţii studenţilor români din Paris. O dimineaţă pe malul lacului). apare la Paris poemul Domnul Tudor. face o excursie arheologică. În 1857. membru în comisia pentru dezrobirea ţiganilor. care are mai mult un caracter politic. În toamna lui 1849 trebuie însă să părăsească Transilvania (deoarece împreună cu Bălcescu i-a susţinut pe revoluţionarii unguri). Este unul dintre fruntaşii revoluţiei de la 1848. Episode de la revolution roumaine de 1821 şi revista Buciumul. Clăcaşul) şi de natură (O dimineaţă pe Caraiman. Volumul este scris în urma ideilor pe care le-a impus poetul în anii din urmă. După înfrângerea revoluţionarilor. care are ca subtitlu "Dreptate. cu problematică socială (Muncitorul. este secretar al guvernului provizoriu. fără a lipsi literatura. După 1857. "Scrisori"). Carnavalul.

după mamă.După moartea timpurie a părinţilor. A scris ’’Păstorul întristat’’. nucleu al oştirii române moderne. 1830. Scrie poezia „Înserarea”. care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduieşte mult pentru limba românească. 1827. la 29 iunie. 1816. 1827. cea atât de frumoasă subt pana lui. descendent al unei familii de boiernaşi (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintaşi pe Luca.S-a născut la Buzău Vasile Cârlova. la 8 mai 1850. Are ca tovarăş de învăţătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu. Buzău . de Anton Pann). 1828. căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu.” 1828. 4 februarie 1809. Craiova) a fost un poet şi ofiţer român. 6 iulie 1830. episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul). a învăţat limba greacă şi limba franceză.A scris ’’Păstorul întristat’’. este crescut de o soră a mamei. cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu. 30 mai 1830. se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni – Dolj. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I.Revista ieşeană „Albina românească” reproduce poezia „Ruinurile Târgoviştei”. la Craiova.d.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică. poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I.Ia fiinţă miliţia naţională. în aceeaşi gazetă. care deşi a scris doar cinci poezii a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu şi a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european. de Anton Pann).Vasile Cârlova Vasile Cârlova (n. unde va servi cu gradul de sublocotenent. tipărită la 20 martie 1830.Scrie „Ruinurile Târgoviştei”. 13 .E al treizecişitreilea dintre voluntarii angajaţi în miliţia naţională. fiu al medelnicerului Ioniţă Cârlova. la 8 mai 1850. 4 februarie 1809.Scrie poezia „Rugăciune”.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică. la stăruinţa lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română. fost ispravnic de Buzău. mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei.A debutat cu o traducere după Hero şi Leandru a lui Musaios şi a poemului Zaire a lui Voltaire. 18 septembrie 1831. După încercări de versificare în greceşte. publicată postum (1839) de Heliade. publicată în „Curierul Românesc”.

"N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume". A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu. Publicaţia a apărut în 1841.Scrie „Marşul românilor” sau „Odă oştirei române cu ocazia înălţării steagului naţional”. văduva colonelului Iorgu Scorţescu. În mai 1840 a anunţat apariţia a 6 tomuri din Letopiseţele Valahiei şi Moldaviei şi. Paris) a fost un om politic.I.Vasile Cârlova a murit la Craiova. Era urmaş al răzeşilor de pe Kogălnic. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iaşi. În 1839. intitulată „Arhiva românească”. Mihail Kogalniceanu Mihail Kogălniceanu (n. versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum. Ca ministru de externe al ţării în 1867 şi în perioada 1877–1878. spirit pasionat şi comprehensiv. 18 septembrie 1831. cel care se considera. Kogălniceanu a avut un rol hotărâtor în adoptarea unor reforme cruciale. scriitor. redactează "Foaea sătească a prinţipatului Moldovei".Mihail Kogălniceanu a fost căsătorit cu Ecaterina Jora (1827-1907). ziarist. mai tarziu. Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste. pe bună dreptate. gazetar şi scriitor român. om politic. prim-ministru şi. în 1839. în Franţa. în acelaşi an a pregătit apariţia unei publicaţii de documentaţie istorică. Mihai Kogălniceanu şi-a legat numele de actul proclamării independenţei de stat a României.1831. La nouă ani de la Revoluţia din 1848. apoi prim-ministru al României. 14 . Asta nu l-a împiedicat în niciun fel să facă studii strălucite în Franţa şi Germania. A jucat un rol important în Revoluţia de la 1848 şi în lupta pentru Unirea Principatelor Române. în „Curierul Românesc”). Kogălniceanu participă ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iaşi unde este chemat să se pronunţe în privinţa Unirii. Personalitate fascinantă a epocii moderne. în urma unei boli infecţioase. 20 iunie 1891. afirma la Luneville. ministru. în perioada 1863 – 1865. Iaşi – d.Cuza. 6 septembrie 1817. A fost istoric. dar sigure. ministru de externe. „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”. publicaţie nevinovată cu efecte modeste. Sfetnic al domnitorului Al. Mihail Kogălniceanu.

ambele preluate după piese străine. 15 . Bacău — d. Împreună cu Costache Negruzzi a făcut o călătorie în Italia. în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare. Mirceşti. academician român. rămânând cel mai rezistent compartiment al activităţii sale literare şi va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcţii tehnice: comedia străină şi drama istorică. printre care viitorul domn Al. În 1837 s-a pregătit pentru un bacalaureat în ştiinţe. membru fondator al Academiei Române. Marie. În 1840. În anul următor s-a întors în ţară şi a ocupat un post în administraţie până în 1846. Din 1842 datează importanta sa călătorie în munţii Moldovei. iar în februarie 1841. dramaturg. om politic. ministru. diplomat. judeţul Iaşi) a fost un poet. În anul 1834. În noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hârlău. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini. unde şia dat bacalaureatul în anul 1835. care a devenit motiv de inspiraţie pentru nuvela romantică Buchetiera de la Florenţa. creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România. Cuza şi pictorul Ion Negulici. urmând cursurile Facultăţii de Inginerie. Cinovnicul şi modista. 21 iulie 1821. a fost trimis la studii la Paris. 22 august 1890. Le petit rameau. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iaşi şi şi-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese.Vasile Alecsandri Date generale Vasile Alecsandri (n. împreună cu alţi tineri boieri moldoveni. Serata. I. personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. folclorist. pe care nu a terminat-o. În 1838 apar primele încercări literare în limba franceză: Zunarilla. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai târziu în ciclul Doine şi care sunt foarte strâns legate de modelul popular din care au luat naştere. Les brigands.

Negri Dorinţele partidei naţionale din Moldova. Tatarul. Al. Negruzzi. În 1859 . Anglia şi Piemont pentru a pleda în scopul recunoaşterii Unirii. Kogălniceanu. Primeşte Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. Russo. intitulată mai târziu Deşteptarea României. principalul manifest al revoluţionarilor moldoveni. în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul Doine şi lăcrimioare. Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890.Apare sub conducerea sa România literară. revistă la care au colaborat moldovenii C. sora prietenului Costache Negri. Cuza ministru al afacerilor externe. după moartea timpurie 1847. dar şi muntenii Gr. Cu ocazia serbărilor de la Putna din 1871. îi dedică poezia Steluţa şi apoi întreg ciclul de poezii Lăcrămioare. Al. prima poezie care va face parte din ciclul Doine şi lăcrămioare. după o lungă suferinţă. fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti. Strunga. devenită Academia Română.Este numit de domnitorul Al.În 1844. Doina. M. În anul 1867 este ales membru al Societăţii literare române. Activitate culturală A fost unul dintre fruntaşii mişcării revoluţionare din Moldova. I. 16 . Evoluţie şi tendinţe În 1843 apare. al cărui membru onorific a fost până la sfârşitul vieţii. iar în 11 ianuarie se reprezintă piesa Iorgu de la Sadagura. Hora. În 1848 scrie poezia Către români. poetul trimite două cântece care au însufleţit marea masă de oameni: Imn lui Ştefan cel Mare şi Imn religios cântat la serbarea junimei academice române. D. Bolintineanu. În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mânjina o cunoaşte pe Elena. de care se îndrăgosteşte şi căreia. Odobescu. împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica scoate săptămânalul Propăşirea. Crai nou. Opera. Alecsandri şi Junimea În 1863 ia naştere la Iaşi societatea Junimea. Alexandrescu. redactând împreună cu Kogălniceanu şi C. în Albina Românească. Tot acum scrie poeziile Baba Cloanţa. În 1854 . va fi trimis în Franţa. comedie de rezistenţă în dramaturgia scriitorului.

poezia Hora Unirii. Heliade. O a doua etapă. în diverse numere ale Convorbirilor literare. sentimente ale individualului raportat la lume. Mioara. Victor Hugo etc).Alecsandri începe să publice pasteluri în 1868. Haosul îi provoacă viziuni negre. V. poetul începe să sufere de ceea ce s-a numit <<sentimentul incomplenitudinii. Doine şi lăcrimioare) dar şi al unei necruţătoare critici a ridicolului social în piesa Iorgu de la Sadagura sau în ciclul "Chiriţelor". de obiectivare a viziunii şi a mijloacelor artistice. Şerb sărac. viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor. La Teatrul Naţional se joacă Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă. caracteristic literaturii române din perioada paşoptistă.Cea de-a treia etapă îl face să revină spre teatru. dar. mai ales) de a împăca elementele în <<sfadă>>. care nu putea fi găsită decât în marile modele ale literaturii clasice. tipic romantice. Lângă senzaţia de axfisie şi dorinţa de expansiune stă. Acest romantism tipic. Mihu Copilul. mereu. construite pe marile modele ale literaturii occidentale (Lamartine. stă voinţă (la Grigore Alexandrescu. un treaz sentiment al ordinei. în gustul contrastelor tragice născute de interacţiunea dintre epoci. liric (Buchetiera de la Florenţa. revista lui Kogălniceanu. aşa-zisă de limpezire. cu o viziune în general romantică. Debutul său stă sub semnul unui romantism tipic. de ruptura dintre ele. Aceasta va fi urmată de Chiriţa în provincie (1852). Chiriţa în voiagiu (1864) şi Chiriţa în balon (1874). transfigurate în aşa zisele universuri compensative: revoltă. publică în revista Bucovina poeziile populare Toma Alimoş. iniţial. are în literatura lui Alecsandri cea mai înaltă măsură în Balta albă şi în Deşteptarea României şi. suferă de teama de dezordine în lumea fizică şi morală. iar pe de altă parte tentaţia de a imprima acestei mişcări de emancipare o ordine. Balade (Cântice bătrâneşti). Blestemul. Marile convulsii istorice modelate de marile modele culturale imprimă începuturilor poeziei româneşti o configuraţie dialogică. după o absenţă de aproape doi ani.. Alecsandri. o coerenţă. În 1856 apare în Steaua Dunării. când psihologia romantică pătrunde mai adânc.În 1852 apare volumul Poezii poporale. Adunate şi îndreptate de d. adică în încercarea de a obiectiva viziunea şi mijloacele artistice.În 1850. După 1840. entuziast. iar mai apoi în luciditatea interogării lumii. Pe de-o parte revolta şi idealurile. Începe sa lucreze la ciclul Chiriţelor cu Chiriţa în Iaşi. 17 . Vasile Alecsandri se întoarce în ţară. în aceeaşi măsură. de cele mai multe ori se prelungeşte prin unele texte până după Unire. printr-o seninătate a înţelegerii care îl apropie de clasicism. erotică. se poate observa începând cu prozele călătoriei în Africa şi terminând cu expresia artistică matură din pasteluri şi din unele legende.

cu prietenul Ion Ghica). Uimeşte pe toţi prin talentul său poetic. cu o memorie extraordinară. care-i va publica prima poezie Miezul nopţii în Curierul Românesc. în anul 1810. În ultimii 25 de ani de viaţă a fost marcat de alienare mintală. Dreptatea leului. Tonul este extraordinar de fantastic si umoristic. 22 februarie 1810 Târgovişte. A debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus de Ion Heliade Rădulescu.Grigore Alexandrescu Date generale Grigore Alexandrescu (n. E ultimul fabulist autentic din literatura română. Va sta şi acasă la Heliade. meditaţii romantice. mai întâi. în care adevărul e mascat. el va fi intunecat numai de stralucirea succesului lui Alecsandri si de energia si noutatea lui Eminescu. Poetul liric scrie.a. urmată de elegia Adio la Târgovişte. S-a născut la Târgovişte. Boul şi viţelul. dar a demisionat (1837). Lixandrescu.). este elev la pensionul Sfântul Sava. superior si lui Heliade si tuturor celorlalti poeti. în mahalaua Lemnului. sub influenţa lui Lamartine. fiind al patrulea copil al vistiernicului M. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. Ajuns la Bucuresti. fiind coleg cu Ion Ghica.d. 18 . A murit sărac la Bucureşti în anul 1885. a fost ofiţer.25 noiembrie 1885 Bucureşti) a fost un poet şi fabulist român. A ocupat funcţii mărunte. Rămâne orfan şi sărac. dar de mic e deştept. Învaţă greaca şi franceza. Activitate literara Profunditatea cugetarilor si expunerea lor prin imagini noi si impresionante fac ca Alexandrescu sa fie in adevaratul sens al cuvantului cel mai mare poet din epoca dintre 1830-1848. Face cunoştinţă cu Heliade. Poezia sa a fost influenţată de ideile care au pregătit revoluţia din 1848. din cauza cenzurii autorităţilor (Câinele şi căţelul. Din pricina unor scrieri (Anul 1840 şi Lebăda şi puii corbului) este întemniţat. Vulpea liberală s. lăsându-ne vreo 40 de fabule. Cea mai reuşită este Umbra lui Mircea la Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia. O vreme.

meditaţia şi satira. Alexandrescu este incontenstabil cel mai de seamă fabulist al nostru.Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola. C.. La Cozia Rasaritul lunii. La manastirea Dealului Umbra lui Mircea. A tradus din Lamartine şi Byron. Satira Duhului meu Razbunarea soarecilor sau moartea lui Sion -Fabule:Ciinele si catelul Ciinele si magarul Corbii si barza Cucul -Epigrame:Un osandit la moarte pentru o vina mare Celui ce scria ca poezia este o boala nelecuita Dlui *** Poezii populareCantec vechi Cantece de peste Olt Cantecul Jianului -Proza:Memorial de calatorie Cozia Bistrita 19 . La Tismana Anul 1840 Ucigasul fara voie -Epistole si satire: Epistola Dlui I.. Popovici) -Poezii:Trecutul. Apreciere critică: .." ( D.

Cooptat în Frăţia şi în Asociaţia literară. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat. om politic. L. tânărul a fost crescut de rude mai avute. Caragiale. o avere care să-l scutească de griji. a adoptat rapid mentalitatea de carbonar. un rol decisiv. cu reşedinţa la Bolintin. Bucureşti) a fost un poet român. prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (şi invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii). participant la Revoluţia de la 1848. Se susţine de timpuriu. Ienache. părintele lui. în 1843 . prin slujbe funcţionăreşti. La fel ca alţi paşoptişti. În acel timp se formase în Bucureşti Asociaţia literară. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". a venit în ţară din Ohrida. e ridicat. Bolintin-Vale — d. a jucat. Mihai Eminescu. sprijinită de fraţii Alexandru şi Ştefan Golescu care îl trimiseră pe la sfârşitul anului 1845 pe 20 . Dimitrie. la rangul de pitar. probabil. Printr-un misterios concurs de împrejurări. 1819 [sau 1825 după alte surse]. Poemul "O fată tânără pe patul morţii" era o imitaţie după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră"). Orfan de ambii părinţi încă din 1831. Arendaş. de André Chénier. mic proprietar. Ienache Cosmad. apoi subprefect. Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine. şi a fost publicat în "Curierul de ambe sexe". I. precum Grigore Alexandrescu. el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut. 20 august 1872. în 1844. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morţii". În puţini ani ai tatălui său.Dimitrie Bolintineanu Dimitrie Bolintineanu (n. acesta îşi făcu în Valahia o situaţie acceptabilă. tânărul nu se trudi prea mult să intre în graţiile principelui.secretar la departamentul „pricinilor suditeşti". diplomat. sat aproape de Bucureşti.

Colaborează. Oficialitatea refuză să-i acorde ajutor. la Românul. refuzându-i paşaportul pentru Moldova. I se reeditează câteva dintre biografiile istorice. audiază şi el cursurile lui Jules Michelet. "Poporul suveran". lui C. pe potriva modelului francez .a fost exilat şi se duse în Transilvania.Le Peuple souverain. Dacă C. Grav bolnav. Este înmormântat la Bolintinul din Vale. parte de el. apoi la Constantinopol şi. Întorcându-se în ţară la 1859. Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iaşi. Urechia. poate. intră în politică şi deveni ministru de externe. Prin stăruinţele lui. din iniţiativa lui George Sion. iar atunci a făcut călătorii prin Palestina..A. Izbucnind revoluţia din 1848. e silit să-şi întrerupă munca. îl ameninţase cu un arest la „mănăstire". A. Rosetti. Plecat la Paris în 1845. Egipt. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice şi al progresului social". reveni în ţară şi redactă împreună cu Nicolae Bălcescu. cu doar două coloane pe fiecare faţă. Macedonia.căzând revoluţia . de patru pagini. culte şi instrucţiune publică. Şi la 1848 revoluţia a adus o explozie gazetărească. tinerii studioşi hotărâră să se întoarcă în ţară. Rosetti scosese. ceea ce poetul nu putu să facă.. 21 . Conjuraţii îi dădură un rol de prim-ordin. a. la Paris ca să-şi continue studiile întrerupte. dar Poarta nu i-a permis intrarea în ţară. dacă nu izbucnea revoluţia.Bolintineanu la Paris. Cezar Bolliac ş. În 1871. In prima jumătate a anului 1870. Pensia pe care o primea intra în buzunarele creditorilor. descriindu-le toate în publicaţiuni diverse. dar redactorul şef avea proiecte mari. o loterie cu obiecte personale ale lui Bolintineanu. Dimitrie Bolintineanu călătoreşte la Paris. Siria. cu o bursă din partea Asociaţiei literare. Poetul este sărac. Nu trăieşte decât pentru Revoluţia pe care o presimte. Când aceasta izbucni la Paris. ale lui Costache Negri şi ale lui V. dar . care cuprind adesea pagini pline de interes şi scrise cu multă căldură. În aprilie este organizată. în sfârşit. sunt înfiinţate primele şcoli la românii macedoneni. boala lui Bolintineanu se agravează. Edgar Quinet şi Adam Mickiewicz. Aga poliţiei. "Pruncul român". Tipăreşte culegerea de satire Menadele şi volumul de poezii Plângerile României. până în aprile. în februarie 1848. Ion Manu. imediat după izbândă. Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". A. Ar fi avut. Era o foaie mică. îl „mirosise" şi. acela de a stabili contacte cu revoluţionarii din Bucovina.

fiul lui Iancu Rusu. Pe băncile institutului scrie primele sale încercări literare.Se stabileşte la Iaşi. cu un deosebit simţ al dreptăţii şi al egalităţii. călătorii şi impresii. printre care şi Nicolae Bălcescu. Copilǎria şi-a petrecut-o la ţară. După studiile din Elveţia.Se întoarce în Moldova. eseist. • 22 . Louis Alibaud fusese un tânăr care a întreprins un atentat împotriva regelui Ludovic Filip. • 1841 . • 1836 . a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române. dar cu o situaţie socială relativ modestă. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză şi au apărut postum în traducerea lui Alecsandri. • 1840 . • 1839 . prozator. mai apoi. Este autorul volumului Cântarea României. a fost condamnat la moarte. • 1829 . Russo se dovedeşte un revoltat.Este trimis de către tatăl său (mama îi murise în acest an în urma epidemiei de holeră) în Elveţia. proprietar de pământuri într-un sat pe valea Bâcului.Se naşte Alecu Russo (numele vechi este Rusul sau Rusu). în Basarabia. Pe la 1829 o cumplită epidemie de holeră i-a secerat familia. în urma unor dezacorduri cu familia. îşi continuă studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lânga Geneva.Tânărul Russo scrie poemele La mort d'Alibaud şi Epitaphe d'Alibaud în limba franceză. Prodăneştii Vechi. în mijlocul ţăranilor. vor deveni material etnopsihologic pentru celebra Piatra Teiului.Alecu Russo Alecu Russo (*17 martie 1819. în ţinutul Bistriţei. moşia lui C. Alecu Russo e trimis de parintele său la studii în Elveţia. ideologul mişcării revoluţionare de la 1848 din Moldova.Domnitorul Mihail Sturdza îi încredinţează un post de funcţionar la Tribunalul districtual de la Piatra Neamţ. nereuşind. dar. face cunoştinţă cu mai mulţi intelectuali progresişti munteni. fiind. ideolog al generaţiei de la 1848.†5 februarie 1859) a fost poet. o La Mânjina. intrând în contact cu frumuseţea folclorului. memorialist şi critic literar român (originar din Basarabia). tipărit anonim. Alecu Russo scrie Iaşii şi locuitorii lui la 1848 (în franceză). Impresionat de locuri şi de locuitori.Rămas orfan de mamă. De pe acum. Împreună cu Alecsandri întreprind o călătorie în ţinuturile Neamţului. Negri. la Institutul lui François Naville de la Vernier. unde învaţă limbile franceză şi germană. Fără a revendica vreodată explicit această operă. Acestea toate. S-a născut în familia unui boier de viţă veche. lucrare apărută postum sub îngrijirea lui V.Alecu Russo scrie piesele Băcălia ambiţioasă şi Jicnicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Naţional. Odobescu. unde tatăl său arendase nişte pământuri. o Scrie Studie naţionale. Alecsandri. un liberal în gândire. probabil la moşia de la Negrişoasa. • 1845 . Chişinău . cu peisajul românesc. 17 martie 1819 .

aş străbate prin toate bordeiele să descopăr o amintire sau o rugină de armă.Scrie articolele Poezia populară şi Decebal şi Ştefan cel Mare.1846 . pentru ca apoi să se stabilească la Paris. care-i frumoasă ca şi cea latină şi greacă. Adept al unui conservatorism literar şi lingvistic. Alecsandri. un studiu programatic în spiritul Introducţiunii de la Dacia literară. în toată vitejia şi durerea ce cuprinde. unde sunt ascunse încă şi formele şi stilul. şi de aş fi poet. • 1848 . Alecu Russo este surghiunit la Mănăstirea Soveja. • 1850 . aş culege mitologia română. fără a fi potrivnic influenţelor apusene. scrie jurnalul Soveja. şi nimeni. publicate postum în Foaia societăţii pentru literatură şi cultură română din Bucovina. o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranţe dau acestei scurte bucăţi o valoare pe care unii n-au atins-o şi n-o ating. Alecu Russo vede evoluţia limbii şi a literaturii române cu o cumpănită gândire. în curgerea vremurilor. + • 1855 . «ţara cea dragă». O simţire tot atât de aleasă pe cât de puternică.Apare în România Viitoare. ţinând seama de tradiţie: „Dacă este ca neamul român să aibă şi el o limbă şi o literatură. pentru întâia oară se caută în desfăşurarea venimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ (Nicolae Iorga).Se reprezintă la Iaşi Băcălia ambiţioasă şi. publică în Zimbrul scrierea Studie moldoveană sub pseudonimul Terenţie Hora. de aş fi gramatic. • o Apare în România literară a lui Alecsandri Cântarea României (versiunea românească). 23 .. al latiniştilor şi al „ardelenismului“. publicat postum de Al. o În urma reprezentării comediei Jicnicerul Vadră. în urma eşecului acesteia.. de aş fi istoric. aş călători pe toate malurile româneşti şi aş culege limba“.După o absenţă mai lungă în publicistică.Participă la mişcarea revoluţionară din Moldova alături de V. şi în acelaşi timp. • 1847 . spiritul public va părăsi căile pedanţilor şi se va îndrepta la izvorul adevărat: la tradiţiile şi la obiceiurile pământului. n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia şi îmbărbăta maica în suferinţă. o După încercarea lui Negruzzi din 1840. Odobescu. E o scurtă ochire asupra trecutului ţării. Ziarul unui exilat politic la 1846. înverşunat critic al „restauratorilor“ limbii. Russo pribegeşte mai întâi în Ardeal. Alecu Russo publică în România literară a lui Vasile Alecsandri Cugetări.Se întoarce în ţară. Apare în Albina Românească articolul Critica criticii. + • 1851 . cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloşilor timpului de faţă şi cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. Poezia populară devine o operă fundamentală de cercetare a folclorului. Jicnicerul Vadră. apoi. Cântarea României (versiune franceză): „Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea intitulată «Cântarea României» . revistă politică a românilor exilaţi la Paris.

întreprindere uriaşă. căruia îi va urma la conducerea şcolii de la "Sf. 1815/1818 – Frecventează Şcoala grecească de la Schitu Măgureanu. pe care o şi traduce. poet la mare modă. membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte. iar greceşte cu dascălul Alexe. Este membru activ al asociaţilor culturale din epocă: "Societatea Literară" (din 1827). poet. 1822/1829 – Devine succesorul lui Gh. prozator. Heliade propune planul unei "biblioteci universale". În 1818. cunoaşte poezia lui Hristopulos. înainte de a învăţa să citească româneşte din lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C.I. el devine elevul lui Gh. filozofice ale tuturor timpurilor. menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare. ce depăşea cu mult chiar puterile unei generaţii. 6 ianuarie 1802. Lazăr la Colegiul Sfântul Sava. Târgovişte — d. tipograf. Lazăr. 24 . "Societatea Filarmonică" (din 1833). Ajuns la Bucureşti. editor. oricât de ambiţioase. considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă. învaţă româneşte după cărţile populare. Ion Heliade Rădulescu învaţă limba greacă.H. După obiceiul şi în spiritul vremii. filolog şi om politic român. În 1846. prin 1814 însuşi Naum Râmniceanu ia fost dascăl. Bucureşti) a fost un scriitor.Sava". după retragerea acestuia. Negruzzi.Radulescu Date generale Ion Heliade-Rădulescu (n. 27 aprilie 1872. întemeietor al presei din Ţara Românească: Curierul Românesc (1829) şi Curierul de ambe sexe (1837). în Moldova). critic. 6 ianuarie 1802 – Se naşte la Târgovişte. fiul lui Ilie Rădulescu şi al Eufrosinei Danielopol. istorice.

prima gazetă în limba română din Principate. împrumutarea neologismelor din latină şi din limbile romanice. 8 aprilie – Apare Curierul românesc.m. înfiinţarea unui teatru naţional. dar şi Gazeta Teatrului Naţional. Heliade citeşte din traducerile sale din Lamartine. publicarea de gazete. elegia Dragele mele umbre. capodopera sa literară.)Teoretician şi îndrumător literar în Regulile sau gramatica poeziei. de traduceri şi de opere originale. de Lamartine. Muzeul Naţional. susţine simplificarea alfabetului chirilic.H. Proză cu conţinut satiric şi pamfletar. care promova ideile iluministe: răspândirea şcolii româneşti. 1834 – Este director al Şcolii de muzică vocală. Aristia. în care autorul se dovedeşte un reformator la domeniul limbii. Dante Aligheri. Domnul Sărsăilă autorul. I. 1830 – Apare volumul Meditaţii poetice dintr-ale lui A.d. realizat fragmentar. supliment săptămânal al Curierului românesc Activitate Fondator al unor reviste. Ion Câmpineanu şi C. satira şi fabula politică. primul ziar apărut în Ţara Românească. Eliad. în subredacţia lui Heliade şi a lui Florian Aaron.Implicat în evenimentele de la 1848 (a participat la redactarea Proclamaţiei de la Islaz. 1829. lamartiniene O noapte pe ruinele Târgoviştei. Conu Drăgan şi cuconiţa Drăgana. de declamaţie şi de literatură care avea rostul de a pregăti actori profesionişti. Eliad de proze şi de poezie. imitaţii şi prelucrări din clasici ai literaturii universale (Boileau. din iniţiativa sa şi a lui Dinicu Golescu. Rădulescu.a. Este autor a numeroase traduceri. fonetismul ortografic. 1836 – Îşi adună toate producţia literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. La Fontaine. membru în guvernul provizoriu. printre care cea mai importantă este considerată a fi Curierul românesc de ambe sexe publicată începând cu 1829. etc. Traduse şi alăturate cu alte bucăţi originale din D.Apare.. Byron ş. 1835 –Publică traducerea comediei Amfitrion de Molière. a cultivat meditaţia cu motive preromantice. Aici.1827 – Apare Societatea literară. Goethe. poeziile originale sunt: 1833 – Apare Societatea Filarmonică la iniţiativa lui I. în maniera fiziologilor.Apare Gazeta Teatrului Naţional. difuzate prin librăria românească a lui Iosif Romanov. 1828 – Apare la Sibiu Gramatica Românească. mitul popular Sburătorul. Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul eroic Anatolida sau Omul şi forţele.Fondator al Societăţii Filarmonice (1833). 25 . Muzeul naţional.

dar un teatru romanesc pe baze profesionale n-a putut fi insa intemeiat in aceasta epoca(epoca sau perioada pasoptista). Atmosfera era neprielnica.1870). Se dezvolta teatrul datorita activitatii lui Ghe. 1828). de educatie estetica si perfectionarea limbii. Costache Negruzzi scria in 1838 ca: “Sarmanul teatru. Teatrul Pasoptismul a acordat teatrului o imensa pretuire scotand-ul un mijloc dintre cele mai eficiente depromovare a valorilor positive de conduita si moralitate. Echilibru între antiteze). nevinovat si bolnav de strans… Si unde avea trebuinta de buna cautare de. 1858. in 1816. frumusel. Iancu Vacarescu a scris un Prolog in care sintetiza conceptia pasoptistilor despre teatru: "V-am dat teatrul/ Vi-l paziti ca pe-un lacas de muze/ Cu el curand veti fi vestiti/ Prin vesti departe duse/ In el naravuri indreptati/ Dati ascutimi la minte/ Podoabe limbii voastre dati/ Cu romanesti cuvinte. iar greutatile economice.A militat pentru unificarea limbii române literare (Gramatica românească). care se bucurau de success. strajnici si puternici. era un obstacol greu de trecut. Primul spectacol are loc in inlimba romana la Iasi. In plus concurenta trupelor straine. Heliade-Radulescu in Tara Romaneasca. Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu. care au pus bazele repertoriului dramatic original romanesc. iar la Bucuresti in 1819.” In ciuda imprejurarilor teatrul i-a totusi avant in perioada 1840-1860. la conducerea Teatrului National din Iasi au venit Vasile Alecsandri. pareau de neinvins. Cu prilejul spectacolului de la Bucuresti. Preocupări de natură filosofică şi religioasă de inspiraţie gnostică (Biblicele. Asachi in Moldova si lui I.abia ivindu-se si-a starnit in cap o droaie de dusmani." In anul 1840. el seamana cu pruncul mic. 26 . Membru fondator al Societăţii Academice Române (Academia Română) şi primul preşedinte al acesteia (1867 .

încet. îşi face o datorie să reproducă din confratele moldovean "Albina românească" a lui Asachi. Cel dintai care a schitat un program teoretic avand ca scop modernizarea literaturii romane a fost Ion Heliade Radulescu. revista in limba romana. ştiri politice. Încet. începuse să pătrundă diferite ziare străine. El este fondatorul Curierului romanesc .Curierul românesc Articolele programatice ale unui curent sau ale unei mişcări literare au avut întotdeauna o importanţă majoră. literare şi mai târziu să 27 . culturale.Este prima gazetă românească cu periodicitate constantă şi cu apariţie îndelungată. Nevoia unui mijloc de a se răspândi mai repede ştirile despre întâmplările din ţară şi din străinătate se simţise de mult. mai ales franceze. comandantul armatelor ruseşti. care a obţinut aprobarea apariţiei gazetei. gazetă care pune bazele presei româneşti. pe la finele secolului XVIII şi în primii ani ai secolului XIX. În Principatele Române. Curierul românesc devine ecoul întregii mişcări literare din ţară. pentru că au cristalizat şi au dat coerenţă tendinţelor fundamentale ale epocii. Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu. aparuta pe 8 aprilie 1829.germane şi greceşti.

Ne face cunoscute foile literare ce apar în vremea aceasta.inceputurile presei romanesti se datoreaza unei personalitati curioase. precursor cu pusee de talent adevarat: Ion Heliade Radulescu. G. Curierul românesc ne ţine la curent cu tot ce se publică în limba română. În el se găsesc coloane deschise. prin 28 . K.a. pe lângă foile proprii ale lui Heliade: "Gazeta Teatrului" (1835) şi "Curierul de ambe sexe" (1836). după bătrânul Iancu Văcărescu. iar alţii ilustrându-se mai târziu prin lucrări de valoare. cum este "Foaia ştiinţifică şi literară de la Iaşi" şi "Magazin istoric" din Bucureşti. I. mai ales în Valahia. Spiritul lui se îmbogăţeşte prin citiri variate şi o sumă de idei culturale şi literare se răspândesc în public. Baronzi. el o vede acum cu un rol mare. El devine o personalitate şi în locul rolului modest ce socotea la început că are foaia sa. limba ei a crescut dimpreună cu cunoştinţele naţiei şi colecţia perioadelor sale poate fi cel mai îndestulător ajutor la istoria literaturii noastre". 93 din anul 1842: "Această foaie a fost înainte mergătoare şi ferice vestitoare a aşezămintelor celor noi şi progresive ce am dobândit. Caragiale. În Curier se naşte critica literară în literatura română. Ion Catina. Prin Curierul romanesc. încet. Costache Bălăcescu. În Curier “urmărim progresul şcolilor prin dări de seamă la finele anului şi prin discursurile ţinute la diferite ocazii”. Heliade se formează încet. Asadar. în care se apreciază valoarea scriitorilor şi a celor ce publică scrierile lor în diferite broşuri. unii din ei rămaşi necunoscuţi. Ea se înfăţişează prin mici notiţe.facă acelaşi lucru faţă de ziarele din Braşov ale lui Bariţiu: "Gazeta de Transilvania" şi "Foaia literară". Genilie ş. Grigore Alexandrescu. Marea influenta pe care el a avut-o asupra scriitorilor epocii s-a exercitat mai ales prin articolele sale teoretice publicate in ziarul Curierul romanesc. Viişoreanu. Aceasta o spune în no. Ion Voinescu. Cezar Bolliac. În el vedem naşterea şi primii paşi ai teatrului românesc. Costache Aristia.

Datorita insa atmosferei create de indemnurile sale a fost posibil debutul.care autorul a indemnat in primul rand la scris si mai putin la spirit critic. din care s-au remarcat Vasile Carlova. Cezar Bolliac. Dimitrie Bolintineanu. intre 1830 si 1840 a unei intregi generatii. Dacia Literară 29 . Grigore Alexandrescu.

P. La data apariţiei periodicului.Apariţa în 1840 a revistei “Dacia literara” a înscris în istoria literaturii şi a întregii culturii româneşti un nou moment. Albina românească. Alăuta românească. numai să fie bune". mai modern în concepţii decât Asachi. Declarându-se hotărâtă a depaşi regionalismul publicaţiilor de cultură existente. cu tipul său”. Curentul acesta exista de fapt. Prin orientarea dată de el. îşi propunea a se “îndeletnici cu producţiile româneşti fie din orice parte a Daciei. încercand s-o învioreze. MIHAIL KOGĂLNICEANU (6. Negruzzi. însă nu în detrimentul creativităţii autohtone. şi Introducţia din primul număr. În concepţia lui era legitim a traduce şi adapta oricât.1891) avea 23 de ani şi publicase trei lucrări istorice. în afară de revistele sale. Dacia literara i-a imprimat un caracter naţional explicit. M. unul dintre principalele momente de referinţă. va conduce (împreună cu Alecsandri. bucovineni. C. fieştecare cu ideile sale. ca într-o oglindă. în orice caz. almanahuri. Câmpeanu) Teatrul Naţional din laşi. Din paginile ei porneşte aşa numitul de Ibrailea un “curent poporan şi istoric". nu trebuia tălmăcit orice. Esquisse sur I'histoire. de la studii (Luneville. adunând pâraiele din jur. însă nedeclarat. el preia în iulie. era normal ca ea să cultive “duhul naţional". alături de “compunerile originale a redacţiei şi conlucrătorilor săi". revista avea să devină “un repertoriu general al literaturii româneşti. tacit. semnată de “redactorul raspunzător". ardeleni. în care va edita. cu limba sa. Însuşindu-si romantismul cu implicaţii luministe inerent creaţiei promovate de publicaţiile anterior apărute. Berlin). nu numai culturale. de la Moldavie et des Valaques transdanubiens (apărute toate în 1837). În 1843 va începe să funcţioneze ca profesor de istorie la Academia Mihăileană. îndeosebi piese de teatru. în acel moment. va întemeia tipografie. Din 1840 va dirija o seamă de alte publicaţii.M. pe care începe să-l eclipseze. în carele. deschizându-şi cursul cu celebra lecţie în care înălţa un elogiu vibrant trecutului naţional eroic. tocmai creativitatea autohtonă era. Ideea conducătoare a programului Daciei literare e rezumată chiar în titlul revistei. acest periodic a dat mişcării literare impulsionate de Curierul românesc. Romanische oder Wallachische Sprahe und Literatur. dar considera că acestea nu trebuiau să covârşească literatura originală. Kogălniceanu devine noul emul moldovean al lui Heliade Rădulescu. les moeurs et la langue des Cigains. generează un fluviu.7. Până la Kogălniceanu s-a scris în spirit naţional aşa cum se vorbeşte în proză (nu numai de către Monsieur Jourdain): fără conştientizarea faptului.18172. prin semnalarea scrierilor de inspiraţie manifest patriotică editate înainte de 1840. Inserând în cuprinsul ei. indiferent de calitate. asupra căruia dobândeşte un tot mai vădit ascendent. Dacia literara ne apare astăzi asemenea unui izvor care. 30 . se vor vedea scriitori moldoveni. inimă şi literatură un accent menit a-i preciza pe deplin conţinutul şi a-i determina pentru câteva decenii întreaga evoluţie. Înapoiat. bănăţeni. Or. în limbile germană şi franceză: Moldau und Wallachei. şi. Cu toate că a apărut doar în trei numere. o explicitează. Kogălniceanu a formulat ceea ce toţi patrioţii gândeau şi simţeau. calendare. Dacia literară se voia o “foaie românească" şi. ca urmare.11. “Ţălul" noii publicaţii fiind “realizaţia dorinţii ca românii să aibă o limbă şi o literatură pentru toţi". Mai energic şi. în 1838. Foaie pentru minte. I-am şi menţionat unii dintre constituenţi. munteni. mai ales. stimulând creaţia originală şi stăvilind “mania traducţiilor". Histoire de la Walachie. Kogălniceanu nu respingea traducerile din principiu (a tradus el însuşi). “cele mai bune scrieri originale ce va găsi în deosebitele jurnaluri româneşti".

. în unire. Arhiva românească (3 vol.. Alecsandri. fost luata ca model de către N." Imediat dupa . Arhiva romdneasca a. însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi". Negruzzi. a unei noi publicaţii istorice. sub genericul Scene istorice din cronicele Moldaviei. trebuie să ne cunoaştem solia ce Dumnezeu nea dat... note la zi (Telegrafal Daciei).) mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi în limba românească. pentru că omoară în noi duhul naţional (. Tot atât de elocvent se declară spiritul călăuzitor al publicaţiei şi sub alte generice. Kogălniceanu. Să ne ţinem de obiceiurile strămoşeşti — atât cât nu sunt împotriva dreptei cugetări".1851).. lui Barium. prin ea. critică literară. sub care apar nuvele şi articole de Negruzzi. 1840. fără să avem pentru aceasta trebuinţa să ne împrumutăm la alte naţii. Apariţia Daciei literare a fost salutata cu entuziasm de Curierul românesc (specificându-se că. pe toţi scriitorii şi cărturarii de seamă. trebuie să fim vrednici de bunătăţile ce cerul ni-au dăruit în atâta îmbelşugare. pentru a le avea. tot atât de vibrant. prin înfiinţarea. semnificativ. Albina românească. ideea necesităţii de a ne cunoaşte pe noi înşine. De aceea: “Noi vom prigoni pe cât vom putea această manie ucigătoare a gustului original. Promovarea spiritului naţional fiind crezul întregii sale vieţi.. Dar ce folos! Că sunt numai traducţii din alte limbi. trebuie să ne ţinem.. Colaborează şi Alexandrescu (Anul 1840). Scene pitoreşti din obiceiurile Moldaviei. 1845). Foaie pentru minte.). în acelaşi an. Baritiu.. în amintitul « Cuvânt » pentru deschiderea cursului de istorie naţională — îndrumatorul de conştiinţe reformulează repetat. atât din primul număr cât şi din cele următoare: Scene pitoreşti din obiceiurile poporului. periodicele scoase de Kogălniceanu. Cu un sentiment de mândrie naţională direct exprimat. au grupat. din toate provinciile româneşti. în consonanţă cu cel dintr-un mai sus citat articol al lui Gh. “alegere din alte foi" (reproduceri din Curierul românesc. ameninţată: “Dorul imitaţiei s-a facut la noi o manie primejdioasă.Introducţie” e tipărită. În fiecare număr al revistei. şi încă şi acelea de-ar fi bune! Traducţiile însă nu fac o literatură". Kogălniceanu formulează memorabil necesitatea unei literaturi crescute din realităţile noastre. expresie a caracterului naţional specific: “Istoria noastră are destule fapte eroice.. în continuarea aserţiunilor din articolul introductiv al « Daciei literare ». M. 1845-1852. H: Cronicile României. în chip firesc. 1841. iar cinci ani mai târziu prin editarea unui corpus de cronici (Letopisiţile Ţării Moldovii.introducţiile" la aceste publicaţii — şi. Kogălnicenu şi l-a afirmat. frumoasele noastre ţări sunt destul de mari. ca şi de Albina românească şi de Foaia. Consecutiv. 1872-1874). trebuie să sporim în bine (. Bălcescu şi August Treboniu Laurian pentru al lor Magazin istoric pentru Dacia(1845-1848. “vedem acum curat că am avut şi avem toţi românii aceeaşi limbă").. Şi a ne menţine identitatea: “Vom avea încă zile frumoase pe pământ. după interzicerea Daciei literare. ca naţiune. obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris. etc).după opinia lui. Dar. În . ed. materia e distribuită în patru compartimente: literatura originală inedită. nuvela Alexandru Lăpuşneanu a lui C. 31 . Scene contimporane.

iar nu persoana. fie din orice parte a Daciei.O foaie dar." • Afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literarurii romane: . obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris.. Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura. fata de care Dacia Literara urmareste sa aduca un suflu nou. sugerat si de titlul revistei.] Traductiile insa nu fac o literatura. O asemenea foaie ne vom sili ca sa fie Dacia literara [.. prin indicarea unor surse de inspirafie in conformitate cu specificul national si cu estetica romantica: ." • Promovarea unei literaturi originale..Critica noastra va fi nepartinitoare.Istoria noastra are destule fapte eroice..Articolul . si prin urmare s-ar indeletnici cu productiile romanesti.Introducţie” Constituirea deplina a romantismului pasoptist a fost marcata de programul teoretic Introductie. vom critica cartea.talul nostru este realizarea dorintii ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti". care.. ar fi numai o foaie romaneasca.. [. redactat de Mihail Kogalniceanu. Publicat in primul numar al revistei. frumoasele noastre tari sunt destul de mari. foaie care. zic. parasind politica.. numai sa fie bune. s-ar indeletnici numai cu literatura nationala.Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa.]. revista adresandu-se scriitorilor romani de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: .. pentru ca omoara in noi duhul national. facand abnegatie de loc. fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii. aceasta foaie." 32 . Kogalniceanu prezinta activitatea gazetelor romanesti aparute anterior. ar implini o mare lipsa in literatura noastra. • Combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre: .. Se respinge coloratura locala si amestecul politicului. Asadar foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturei romanesti" Cele patru puncte ale articolului-program sunt: • Intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul estetic: .. La inceputul articolului axat pe evidentierea necesitatii unei literaturi originale si rationale.. articolul-program reprezinta manifestul literar al romantismului romanesc.

revoluţia de aici a avut un predominant caracter social. 33 . Astfel că. Bucovina). suzeranitatea Imperiului Otoman. iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate naţională. pe când în celelalte ţări a luat diferite forme. Revoluţia Română de la 1848 s-a desfăşurat în condiţiile în care părţi din teritoriul naţional se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (Transilvania. Un factor deosebit de important l-a constituit Revoluţia Franceză din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra întregii Europe. principiul libertăţilor cetăţeneşti cerute de revoluţionarii francezi a evoluat şi s-a transformat în libertăţi naţionale pentru popoarele supuse. iar Muntenia. după necesităţile locale. în timp ce Moldova era constrânsă să accepte protectoratul Rusiei ţariste. Deoarece Franţa era un stat naţional unitar.Revoluţia Română de la 1848 Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale.

Petiţia cuprindea 35 de puncte şi a fost redactată. de catre Vasile Alecsandri. Negri. Aceştia urmau să fie trimişi în Turcia. Vasile Alecsandri. ajungând la Brăila. deoarece tinerii revoluţionari munteni. Acest program se deosebea radical de petiţia din martie. Aceasta "petiţiune a boierilor şi notabililor moldoveni" avea un caracter moderat datorită atitudinii rezevate a principelui Sturza. 34 . de unde au trecut în Bucovina. D. Canta. spre deosebire de cei moldoveni. domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mişcării. ea mai fiind denumită în epocă şi revolta poeţilor şi s-a concretizat printr-o petiţie în martie 1848 şi printr-un program în august 1848. În vara lui 1848 se aflau în Bucovina . mai mult de ordin administrativ şi cultural. Russo. C. au încercat traducerea ideilor în fapte. În august 1848 este redactat un program în 36 de puncte. în ilegalitate. printre altele: egalitate politică şi civilă. Simţind pericolul unei mişcări şi în Moldova. De aici au reuşit să plece în Transilvania. cu ştirea domnitorului Mihail Sturdza. • 7 iunie 1848 Craiova: Gheorghe Magheru. care avusese un conflict cu fiul domnitorului. precum şi o parte a administraţiei şi armatei. instrucţiune gratuită.circa 50 de fruntaşi ai tineretului revoluţionar moldovean. în conformitate cu Regulamentul Organic. Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate. Nicolae Bălcescu şi Costache Romanescu alcătuiesc. care "mergea pe talvegul Dunării cu copilul în braţe şi cu pungile de galbeni" pentru a-i elibera pe cei căzuţi prizonieri).şi mai ales în Cernăuţi . la o întrunire a tinerilor revoluţionari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iaşi. printre care: Alexandru Ioan Cuza. revoluţia s-a bucurat de mai mult succes decât în Moldova. sub influenţa celor de afară. în data de 27 martie. Acestora li s-a adăugat şi Mihail Kogălniceanu. fiind împotriva Regulamentului organic şi a protectoratului ţarist. În acest scop i-au atras în tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme. împroprietărirea ţăranilor şi se încheia cu o dorinţă arzătoare: unirea Moldovei cu Muntenia. primul guvern provizoriu revoluţionar. care a fost publicat de Kogălniceanu sub titlul "Dorinţele partidei naţionale din Moldova".În Moldova În Moldova. Se cereau. În Ţara Românească În Ţara Românească. mişcarea revoluţionară a avut un caracter paşnic. însă au reuşit să-i cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea (una dintre persoanele care au jucat un rol definitoriu a fost Maria Rosetti. care era presat de prezenta trupelor ruse la graniţă. Al. domnitorul însuşi le-a cerut petiţia.

Guvernul provizoriu revoluţionar se deplasează întâi la Craiova pentru a înlătura grupul care îl sprijinea pe Bibescu. 15 iunie 1848: Guvernul provizoriu se afla încă la Craiova. Primul steag tricolor al paşoptiştilor. când străzile oraşului erau amorţite iar craiovenii visau la idealurile revoluţiei. A doua zi. o mare adunare populară la Islaz. ruşii au protestat prin consulul lor şi au ameninţat că vor invada ţara. Acestora li s-au alăturat Ion Heliade Rădulescu şi Christian Tell. Guvernul adoptă ca steag naţional. a fost cusut doar de mâinile domniţei Maria Alexandrina. guvernul provizoriu revoluţionar pleacă spre Bucureşti. cărora li se alătură numeroşi ţărani. împresoară sediul guvernului revoluţionar şi arestează o parte a membrilor guvernului. cunoscut reacţionar. pe preotul Radu Şapcă pe membrii clubului craiovean: Ştefan Golescu. tricolorul revoluţionarilor. Ion Heliade Rădulescu primeşte delegaţia contrarevoluţionarilor. Însoţit de o oaste alcătuită din dorobanţii aflaţi sub comanda lui Nicolae Pleşoianu. Nică Locusteanu şi Ioan Maiorescu adună în grabă dorobanţii. reacţiunea craioveană încearcă contralovitura. Ioan Maiorescu şi ca secretar al guvernului provizoriu. • 35 . imediat după debarcare. Gheorghe Bibescu abdică. soldaţii colonelui Ion Vlădoianu. Bibescu ordonase paza tuturor porturilor pentru a aresta. se strecoară. pe Costache Romanescu. înainte ca aceştia să ajungă la Bucureşti. în amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu şi pentru ca primul steag al revoluţiei să poarte simbolul neprihănirii. Iancu Obedeanu. un mic port la Dunăre din Romanaţi pentru că doi dintre cei mai importanţi membri ai clubului revoluţionar craiovean conduceau destinele în Romanaţi. Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu şi Nicolae Pleşoianu va fi organizată de către Popa Şapcă. mobilizează locuitorii Craiovei şi înconjoară. la Bucureşti proclamaţia de la Islaz care va deveni noua constituţie. Este vorba de Ioan Maiorescu (fusese numit prefectul judeţului) şi capitanul Nicolae Pleşoianu ai cărui dorobanţi primiseră ordin să se deplasase din Craiova la Islaz. partizanii contrarevoluţiei. Dar Gheorghe Magheru. alături de Grigore Bengescu. A doua zi. • 14 iunie 1848 Craiova. agitatori revoluţionari veniţi de la Paris. Bucureşti: Ştiind că a pierdut sprijinul armatei. cel purtat la Islaz de Popa Şapcă şi după care au fost întocmite toate celelalte steaguri paşoptiste. copila lui Gheorghe Magheru. deghizaţi pe străzile aproape pustii la acea oră. Bibescu semnează. • • 11 iunie 1848.• 9 iunie 1848: De teama unor conflicte armate se hotărăşte citirea proclamaţiei revoluţionare la Islaz. Ioan Maiorescu a citit declaraţia de la Islaz în faţa unei mulţimi în delir. la rândul lor. Guvernul provizoriu format la Islaz îi cuprindea pe ofiţerii: Gheorghe Magheru şi Nicolae Pleşoianu. În aceste condiţii. 13 iunie 1848: Craiova a fost ales ca loc de întrunire a guvernului provizoriu şi prima capitală a revoluţionarilor paşoptişti. despresurând sediul guvernului provizoriu. în zorii zilei.

Soliman Paşa asigurându-l de relaţiile cordiale ale guvernului revoluţionar faţă de turci. Noul guvern provizoriu va fi condus de mitropolitul Neofit şi va avea ca membri pe: Ion Heliade Rădulescu. noua formulă păstra membrii guvernului dar punea în faţă trei persoane considerate moderate pentru adormirea vigilenţei turcilor.A. • Prima variantă a steagului revoluţionar • Varianta finală a steagului 19 iulie 1848 Giurgiu. Christian Tell. Nicolae Golescu. se dau reprezentanţii în cinstea lui iar acesta recunoaşte locotenenţa domnească drept guvern legal. Rosetti. În fruntea apărătorilor guvernului se află Ana Ipătescu şi Nicolae Golescu. Bratianu. Soliman cere dizolvarea guvernului care îşi schimbă denumirea în locotenenţă domnească având în frunte pe Ion Heliade Rădulescu. • 16 iunie 1848 Bucureşti: Revoluţionarii ajung la Bucureşti în frunte cu membrii guvernului provizoriu. Ruşii reclamă mituirea lui Soliman şi incapacitatea acestuia de a pricepe ce se întâmplă în ţară şi cer sultanului înlocuirea lui Soliman cu Fuad paşa. are loc o întrunire la vârf ruso-turcă la Istambul. Ştefan Golescu. nu intră cu armata. ruşii vor invada Moldova iar turcii vor pătrunde în Ţara Românească. Urmare a înţelegerii ruso-turce. Sunt întâmpinaţi cu entuziasm de populaţia Bucureştiului. C. Nicolae Bălcescu şi Ion C. 19 iunie 1848 Bucureşti: Reacţionarii încearcă o contralovitura anihilată imediat de revoluţionari care cer sprijinul populaţiei. În timp ce turcii priveau cu neutralitate evenimentele din Ţara Românească. ruşii care urmăreau cucerirea strâmtorilor Bosfor şi Dardanele şi extinderea imperiului ţartist în Balcani. Urmarea acestei recunoaşteri va fi recunoaşterea legalităţiui guvernului de către toate guvernele europene cu excepţia ruşilor. găseşte revoluţiile române un bun prilej de reîncepere a ostilităţilor. omul măsurilor dure. Ruşii declară că nu vor tolera un focar revoluţionar la graniţa imperiului lor. Gheorghe Magheru.În aceeaşi zi. De teama represiunilor celor două imperii se retuşează guvernul provizoriu care va cuprinde nu numai aripa radicală a revoluţionarilor ci şi o aripă moderată. 36 . Gheorge Magheru primeşte conducerea armatei şi sarcina constituirii bazei armate a revoluţiei în Oltenia. Cristian Tell şi Nicolae Golescu. Guvernul revoluţionar trimite o delegaţie la cartierul general al comandantului trupelor turce. Soliman este bine primit în Bucureşti.

unde intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună stat naţional independent de Austria. 30 noiembrie 1848: În ajunul intrării în Craiova a primei divizii otomane. Revoluţia fusese învinsă. fapt care a nemulţumit deopotrivă părţi importante ale românilor ardeleni. O parte din români au aderat la revoluţia burgheză maghiară. În acest context au fost reprimate toate mişcările de împotrivire ale românilor. Ideea de libertate şi de unitate naţională era înţeleasă de burghezia maghiară în sensul formării unei naţiuni civice după modelul preconizat de Revoluţia franceză. Însuşi poetul Sandor Petöfi se ridicase împotriva hotarârii unirii Transilvaniei cu Ungaria. În martie 1848 izbucnise revoluţia la Viena. La 29 mai 1848 Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria. ba tocmai prin omogenizarea forţată a specificului diferitelor regiuni şi prin impunerea unei singure limbi oficiale. a căutat să-şi impună controlul asupra întregului Ardeal. Liderii românilor din Transilvania nu au împărtăşit ideea creării unui stat naţional maghiar şi au convocat o adunare proprie în care să discute 37 . • Revoluţia de la 1848 în Transilvania În Transilvania mişcarea românească a avut un caracter preponderent naţional. suliţe. inarmaţi cu puşti. Burgezia maghiară revoluţionară. mişcare care a pătruns mai apoi în Ungaria. Dieta de la Cluj a avut în componenţa ei şi câţiva români. un incident a dus la lupta din Dealul Spirii între turci şi Compania de Pompieri condusă de Pavel Zăgănescu. saşilor şi ungurilor rămaşi fideli Casei de Habsburg. ale saşilor şi maghiarilor. care a pus pe picioare o armată bine organizată. evaluată la 10 000 de ostaşi şi comandată de Hussein-Paşa.• 13 septembrie 1848 Bucureşti: În cursul intrării trupelor otomane. iar apoi cea de la Debreţin ceva mai mulţi. topoare şi coase. adică neţinând seama de componenţa etnică eterogenă a ţării. neţinând seama de superioritatea numerică covârşitoare a acestora. au întâmpinat trupele străine. care s-a terminat cu un rezultat defaforabil revoluţionarilor români. Rezultatul a fost din nou defavorabil românilor. sute de săteni din jurul Craiovei şi locuitori ai oraşului. argumentând că în Dieta care luase decizia se aflaseră din 300 reprezentanţi numai 3 români si 24 de saşi.

Gheorghe Sion. 38 . Lascăr Rosetti. Alecu Russo. Pe lângă români se ridicaseră şi croaţii dar nici ei nu doreau să facă parte din statul ungar. Ioan Axente Sever. Liderii mişcării din Transilvania: Avram Iancu. armatele ungureşti fură cu totul zdrobite de ruşi. Ioan Dragoş. Totuşi unii revoluţionari munteni au reuşit să ajungă la Blaj. Simion Bărnuţiu. cei mai mulţi fruntaşi şi-au exprimat dorinţa de a participa la reuniunea programata de revoluţionarii români transilvăneni. Al. Nicolae Ionescu. David Urs de Margina. Nicolae Bălcescu s-a dus chiar la Budapesta pentru a încerca aplanarea conflictului româno-maghiar dar Kossuth şi membrii nobilimii maghiare au refuzat să acorde drepturi egale românilor.problemele care îi preocupau. În lupta de la Şiria lângă Arad. autorităţile au răspuns prin ridicarea unui zid poliţienesc. Timotei Cipariu. fiind cunoscută ca Adunarea de la Blaj. Ioan Buteanu. Petru Dobra. Alexandru Papiu Ilarian. Petrache Cazimir. Costache Negri. iar Ungaria şi Ardealul vor fi predate de ruşi austriecilor potrivit prevederilor Sfintei Alianţe. Lui Nicolae Bălcescu şi celor care au solicitat eliberarea unui paşaport li s-a refuzat acest lucru. Se formează în Munţii Apuseni o armată de voluntari români condusă de avocatul Avram Iancu. Simion Balint. Aceştia reuşesc doua victorii importante împotriva armatelor maghiare la Abrud şi Mărişel. Mai favorizaţi de evenimente au fost românii moldoveni care au avut un număr mare de lideri la Blaj: Alexandru Ioan Cuza. Unii revoluţionari munteni ca Dumitru Brătianu au reuşit să ajungă la Blaj înainte ca autorităţile să impună măsuri restrictive. Vasile Alecsandri. La întrunirea organizată de revoluţionarii munteni pentru a discuta participarea lor la Adunarea de la Blaj. Ioan Sterca-Şuluţiu. Papiu-Ilarian spune că la interesul mare manifestat de munteni pentru Adunarea de la Blaj. Adunarea românilor transilvăneni a avut loc la Blaj pe 15 mai 1848.