Está en la página 1de 12

Dulcineea cea vrajiHP

Yo ne veo, Sancho, dijo D. Quijote, sino a tres labradoras sobre tres


'rricos.
Ahora me fibre Dios del diablo, respondi6 Sancho; i. y es possible
III' fres hacaneas, 0 como se llaman, blancas como el ampo de la nieve, le
,II/'zcan a vuesa merced borricos ? Vive el Senor, que me pele estas barbas
I fellfuese verdad. -
Pues yo te digo, Sancho amigo, dijo D. Quijote, que es tan verdad que
1/" borricos 0 borricas, como yo soy don Quijote, y tu Sancho Pansa: a lo
,,.,/os a mi tales me parecen. - Calle, senor, dijo Sancho, no diga la tal
,,'a'na, sino despabile esos ojos, y venga a hacer reverencia a la senora de
11\ pensamientos, que ya llega cerca: y diciendo esto se adelant6 a recebir
leis tres aldeanas, y apeandose del rucio tuvo del cabestro al jumento de
'"I de Las tres labradoras, y hincando ambas rodillas en el suelo, dijo:
Reina y princesa y duquesa de la hermosura, vuestra altivez y grandeza
" servida de recebir en su gracia y buen talante al cautivo caballero
IIr,I'fro,que alli estd hecho piedra marmol, todo turbado y sin pulsos de
r,\'fante vuesa magnifica presencia. Yo soy Sancho su escudero, y il es el
I'"dereado caballero D. Quijote de la Mancha, llamado per otro nombre
I Caballero de la Triste Figura.
A esta saz6n ya se habia puesto D. Quijote de hinojos junto a Sancho, y
Imba con ojos desencajados y vista turbada a la que Sancho llamaba
,,,(/ y senora: y como no descubria en ella sino una moza aldeana y no de
uv buen rostro, porque era cariredonda y chata, estaba suspenso y
Imirado, sin osar desplegar Los labios. Las labradoras estaban asimismo
"'/lUas viendo aquellos dos hombres tan diferentes hincados de rodillas,
ur /10 dejaban pasar adelante a su companera; pero rompiendo el silencio
"Iftenida, toda desgraciada y mohina, dijo:
Apartense nora en tal del camino y dejenmos pasar, que vamos de priesa. -
A lo que respondi6 Sancho:

Acest capitol a fost adaugat abia in 1949, la trei ani dupa aparitia primei editii
crmane, pentru traducerea spaniola.
DULCINEEA CEA vRAIIT A 303

_ 0 princesa y senora universal del Toboso, ;, como vuestro magnijil'(l Yasi era ~a verdad, porque en viendose a caballo Dulcinea todas picaron
.coraz6n no se enternece viendo arrodillado ante ..,uestra sublimatlll lras ella y d~spararon a correr, sin volver la cabeza atras por espacio de
presencia a la coluna y sustento de la andante caballeria ? - mas ~e medza .legua. Sigui6las D. Quijote con la vista, y cuando vi6 no
pareczan, volvlendose a Sancho Ie dijo :
Oyendo lo qual otra de las dos dijo :
_ Mas jo que te estrego burra de mi suegro: mirad con que se vienen 1/1/ - Sancho, ;, que te parece, cuan mai quisto soy de encantadores ? .,.2
senoritos ahora a hacer burlas de las aldeanas, como se aqui no supiesellw\
echar pullos come ellos: vayan su camino, y dejenmos hacer el nueso. I'
-
'. ~ ~u, .Sancho, raspunde don Quijote, nu vad decit trei taranci calare pe trei
rnagan.
serIes hasano. - - Doamne, fere§te-ma de duca-se-pe-pustii! raspunse Sancho C . "
_ Levtintate, Sancho, dijo a este punto don Quijote, que ya veo quc Itl ca trei bui t' _ . urn e cu putmta
I . _. .es ra§l : p~rca a!a I~zice - albi ca zapada neintinata, sa ti se nazareasca
fortuna, de mi mal no harta, tiene tomados los caminos todos por duml, ummatlel
pueda venir algun contento a esta anima mesquina que tengo en las caml'l nu-i a§a ! tale ca smt magan? Pe Dumnezeul meu ' sa-'ml smu I'gl b ar b a daca"
Y tu, 0 extremo valor que puede desearse, termino de la humana gentil,':" -, ~i b~ne, .Sancho_dr!~a, zise don Quijote, eu iti·spun ca-i atit de adevarat ca
l
unico remedio de esto afligido coraz6n que te adora, ya que el maliHl/t ~n magan sa~ magante, cum e adevarat ca eu sint don Quijote §i tu Sancho
encantador me persigue, y ha puesto nubes y cataratas en mis ojos, Y pll/,I anza! A§a ml se par mie, cel putin.
solo ellos y no para otros ha mudado y transformado tu sin igual hermO,I'/I/li - Tac~, st~pine,..sp~se.Sanc:.hoP~nza.' nu mai rosti asemenea vorbe, ci mai bine
y rostro en el de una labradora pobre, si ya tambien el mio no II' Ii" delschlde-tl OChll§~vmo s~ ne mchmam in fata stapinei gindurilor luminatiei
cambiado en el de algun vestiglo para hacerle aborrecible a tus ojos. 1/,' ta e, care se aprople de nm ! '
~u~a~ ceosp;se ~or~ele astea, ca se §i indeparta, ca sa Ie primeasca pe cele trei
dejes de mirarme blanda y amorosamente, echando de ver en esta 51,111/;,1 ,1/1
ran~l, §l, esc~lecm~ de p~ ma,gar, apuca de capastru asinul pe care calarea
y arrodillamiento que a tu contrahecha hermosura hago, la humildarl I till
~na ~~n~Ie~apOl, 'p~ec.mdu-§lammdoi genunchii la pamint, zise :
que mi alma te adora. - .cr~asa ~l ~?mmta §l.d~ce~a a frumusetii, inaltimea §i maria ta sa se milosti-
_ Toma que mi aguelo, respondi6 la aldeana, amiguita soy yo r11'/t/ vca~c,a p~lilli.m ?a~1 §lcl~stlrea ta pe acest cavaler ce I-ai prins in mreje §icare sta
resquebrajos. Apartense y dejenmos ir, y agradecerselo hemos. - ;,C~0 Imp~etnt.' mmarmunt, tulburat de sus pina jos §i rara suflare vazindu-se
Apart6se Sancho y dejola ir, contentisimo de haber salido bien dr' , .~:~~ea~aretel ~Ie rapturi. Eu sint Sancho Panza, scutierul sau iar el ;ste cavalerul
enredo. Apenas se vi6 libre la aldeana que habia hecho lafigura de Duli'/I/ , I cltor?~ ~UlJotede la ~ancha, caruia i se mai spune §iCav~lerul Tristei Figuri
I~a~:.a chpa mgenunche §l don Quijote, privind cu ochii holbati §i cu cautatur~
cuando picando a su cananea con un aguijon que en un palotraia. d,
co'rrer por el prado adelante ,. Y como la borrica sentia la punta del af.itl It'll ";mlta p,e ac~ea pe c~re Sancho 0 numea craiasa §i domnita; §i cum nu vedea
II,lcev~ mtr-msa dec!t ? fata de tara, §i nici macar dintre cele mai chi e e
que Ie fatigaba mas de lo ordinario, comenz6 a dar corcovos, de II/!IIII'
Iljndc~ avea fa.ta lata §l nasul turtit, ramasese trasnit §i naucit rara sa-n~ ~ ~ z
que di6 con la senora Dulcinea en tierra: 10 cual visto por D. Qul/"/ II:asca,a d~sc_hlde.gur~, Tarancile erau §i ele nedumerite vazind ingenUnch:aa i
acudi6 a levantarla, Y Sancho a componer Y cinchar el albarda, que fflll/hl I' aceI .dOlbarbatl, atIt de deosebiti unul de altul §i care n-o lasau pe t "t
vino a la barriga de la pollina. Acomodada pues el albarda, y qUeriellll I
rl 1msa-§l vad- d d . d ._ . ovara§a
'1 I' _ a ~ rum, ar cea opnta de el, rupind tacerea, spuse tifnoasa oi
11
Quijote levantar a su encantada seiiora en los brazos sobre la jumcuI , 1, Irzu ulta neVOle-mare: ~
senora levantandose del suelo Ie quit6 de aquel trabajo, porque hath'"d, I ati-va dracului la 0 parte din cale §i llisati-ne sa trecem ca avem zor I
algun tanto au'as tom6 una corridica, y puestas ambas manos sol/II , I II care Sancho raspunse : ,.
ancas de la pollina di6 con su cuerpo m,as ligero que un halc6n ,1'111'/1 / I)omnita §i stapina universal a din Toboso' Cum? Marinim s t' fl
1I111u'o ""' d ' .. 0 U-,l su et nu se
1 §~aza va~~~ mgenuncheat inaintea stralucitei fete a luminatiei tale e
albarda, y qued6 a horcajadas como si fuere hombre, y entonces dijo Stlill 110
IIIpul §l pe spnJmul cavaleriei ratacitoare? p
_ Vive Roque, que es la seiiora nuestra ama mas ligera que un alt (I"
m:ind aceste vorbe, una din celelalte dou~ spuse :
y que puede ensenar a subir de la gineta al mas diestro Cort/a/1f A urn pun tesala pe tine, sa mi te scarman urecheatule' Ia te uita-la d . ..
Mejicano,. el arz6n trasero de la silla pas6 de un salto, y sin espucla 1 '10 11'1cum . ". 'd- d' ' . Omru§Ofll
vm sa-§l r.l a" e nm cele de la tara, ca §i cum n-am §ti i noi sa va
correr la hacanea como una cebra, y no Ie van en zaga sus doncel/tll III III la v,ale!_V~detl-va 0 data de drum §i lasati-ne §i pe noi sa ne ~edem de-al
todas corren como el viento! - "'l/Ilru, aJunga-va!
E un fragment din capitolul 10 din cartea a 2-a a lui Don Quijole <II IIdeajunsca sa-l faca pe don Quijote sa creada ca ~i-a lndeplinit misiunea ;
Cervantes. Cavalerul a trimis pe Sancho Panza In satul El Toboso, ca S II vAzlndapoi trei taranci care veneau ealare pe magari, se lntoarce in graba la
caute pe Dulcineea ~i sa-i anunte vizita sa. Implicat In mi~ciu~ile ~inainll' 'JI dinsul ~i 11anunta ca Dulcineea sose~te impreuna eu doua din doamnele ei
ne~tiind cum sa se descurce ~i sa 0 gaseasca pe doamna Imagmara, San 'lill -I salute. Si Sancho trage dupa el, in calea tarancilor, pe cavalerul cople~it
se hotara~te sa-~i ln~ele staplnul. A~teapta deci dtva timp ln fala satultl tic surpriza ~i bucurie, descriind in culori vii frumusetea ~i splendoarea
lor; dar de data aceasta don Quijote nu vede dedt adevarul, ~i anume trei
_ Ridica-te, Sancho, spuse don Quijote, fiindca viid ca soarta, care nu sc 111111 l rAncicalare pe magari - ~i astfel evolueaza scena pe care am reprodus-o.
satura ingramadind restri~ti asupra-mi, mi-a taiat orice cale prin care ar pUI'il \ Printre numeroasele episoade care prezinta ciocnirea iluziei lui don
vina 0 dt de mica alinare in nefericitul suflet ce-I port in acest trup. Iar III, I' uijote cu 0 realitate cotidiana, opusa iluziei, aceasta are 0 valoare deo-
culme a oricarei desavir~iri ce poate fi dorita, neintrecuta intruchipare a 'ill" bita. In primul rind fiindca e yorba de insa~i Dulcineea, staplna ideala ~i
~iei omene~ti, singurulleac al acestei inimi indurerate, ce se tope~te dup; I III II asemuita a inimii sale: sintem la punctul culminant al iluziei ~ideziluziei
daca vrajitorul cel vrajma~ ma prigone~te ~ia pus neg~ri gro~se deasupra 0 'hiliII hli $i, de~i el gase~te ~i de data asta 0 solutie care sa salveze iluzia, totu~i
mei - ca numai de asta, ~i nu de altceva, a preracut ~l a schlmbat frumus(;\l' I I IIlutia (Dulcineea e vrajita) este atlt de greu de suportat, lncH de acum
chipul tiiu eel rara seaman pe lume in acela al unei biete taranci, daca nu I II II
IIlIintetoate glndurile sale se lndreapta spre salvarea $i scoaterea ei din
schimbat cumva ~i pe al meu intr-un chip de capcaun, pentru a-I face ncslIlllll
VI' IjA; lntelegerea sau presimtirea ca lucrul acesta nu va reu~i niciodata
ochilor tai - nu pregeta, totu~i, sa ma prive~ti cu blindete ~i cu dragO/II
incearca sa recuno~ti in aceasta supunere ~iingenunchere a mea in fata prCSl'1i11i1 prezinta, In ultimele capitole ale cartii, pregatirea bolii, a eliberarii de
batei tale frumuseti smerenia cu care sufletul meu se inchina tie. lIuzie~i a mortii lui. Apoi scena se mai evidentiaza prin faptul ca rolurile
_ Asta sa i-o spui lui tat-tu, raspunse taranca, ca mie nu-mi arde s-ascull 1\111 I'llI'aici pentru prima data schimbate: plna acum don Quijote fusese acela
imi tragi clopotele! Hai, dati-va la 0 parte ~i lasati-ne sa trecem; zau c, III II I • interpreta ~i transforma spontan manifestarile vietii cotidiene In scene

face un mare bine ! I roman cavaleresc, pe dnd Sancho de cele mai muIte ori se lndoia, lncer-
Sancho se dete la 0 parte ~i 0 lasa sa treaca, dt se poate de multumit c~ I I I lidadeseori sa-l contrazica ~i sa lmpiedice aetiunile absurde ale staplnului
bine ceea ce urzise. De indatiice se vlizu scapatii, fata care inchipuise pe Duklllil t u; acum situatia e inversa, Sancho improvizeaza 0 scena de roman, in
impungind buiestra~ul cu un cui infipt in virful b~tuI~i, 0 lua in g~a~a 11\1111 I IIlpce capacitatea lui don Quijote de a transforma evenimentele in sensul
paji~te; ~i cum simti magarita ca impunsatura cumlUl 0 doare ~al rau drl I .1
lu,;leisale e~ueaza In fata vulgaritatii brutale a inIati~arii tarancilor. Toate
obicei, incepu sa se salte in doua picioare pina dadu cu dommta J?ulClIll'l I
I slea slnt extrem de semnificative; a~a cum Ie-am expus (intentionat) aici
pamint; vazind una ca asta, don Quijote sari s-o rid~c~,~ar.Sanch~ sa pOlnvl 1
~i sa stringa ~aua, care alunecase pina sub burta magantel. Dupa ce fu poll II UII [rist, amar ~i aproape tragic.
~aua, vru don Quijote s-o ridice-n brate pe domnita sa vraj~a, ~a s-~ a~1 II I I ar daca citim pur ~i simplu textullui Cervantes, avem 0 farsa irezistibil
asina' dar domnita, ridicindu-se de jos, 11 scuti de acea treaba, fimdca, d 1Ii11\ IImica.Multi ilustratori au fixat tabloul: don Quijote In genunchi alaturi
putin 'indarat, i~i racu vint ~i, proptindu-se cu amindoua miinile d~ sp 1111 Sancho, holbindu-se cu ochii cascati ~i mutra confuza la spectacolul
magaritei, sari drept in ~a, mai u~oara dedt un ~oim, ~i ramase a~a, 111l'II1 Idllscare i se ofera , Dar abia contrastul stilistic dintre cele ce se rostesc ~i
blirbate~te; atunci Sancho spuse : . IIcarea grotesca de la sfir~it (cliderea ~i ridicarea Dulcineei) dau episodului
_ Halal de ea, domnita ~i stiipina noastra-i mai u~urica dedt u~ ~0111lIIII" lilrea deplina. Contrastul stilistic al celor rostite se dezvoIta treptat,
invata ce-i aia calaria chiar ~ipe cel mai dibaci cordobez sau me~lcan,' 11111 II
IIlreCe tarancile slnt la inceput mult prea uluite. Primele cuvinte ale
a trecut dintr-un salt peste oblincul ~eii ~i, rara sa mai dea pmtenl, pllill
goana buiestra~ul, de parc-ar fi 0 zebra, ~i n-o fac de ris nici celelaltc <1111111111 III·jneei, prin care cere sa Ii se elibereze drumul, sint lnca masurate. Abia
I uvintele rostite de taranci mai tirziu apar perlele elocventei lor. Ca
ca toate zboara ca vintul !
Si a~a ~i era, fiindca numai ce-o vazura pe Dulcineea calare, ca se ~i 111'\1I 1111 zentant al stilului cavaleresc se lnIati~eaza mai intii Sancho, ~i e sur-
dupa ea ~i-o zbughira ca din pu~ca, rara macar sa semaiintoarca.pn.\ ill I lu/, tor de comic sa urmare~ti dt de exceptionall~i joaca rolul. EI sare de
bine de jumatate de leghe. Cata lung don Quijote dupa ele ~i, dnd vlizlI 1 III III gar, se arunca la picioarele femeilor ~i vorbe~te in a~a fel, de parca
mai zareau, intordndu-se catre Sancho, ii spuse : I I viata n-ar fi auzlt altceva dedt jargonul romanelor cavalere~ti. Modul
_ Ce mai zici, Sancho, cum i~i fac de cap vrajitorii cu mine? II se adresa ~i sintaxa, metaforele ~i epitetele, descrierea atitudinii
stapinului sau ~i implorarea gratiei: toate acestea ii reu~esc de minune, d 'I reia i se rezerva propozitia principala optativa (no dejes de mirarme ... ) -
nu ~tie sa citeasca ~i i~i datoreaza cultura numai imitarii lui don Quijoll , Irese mai lasa insa mult timp a~teptata. Urmeaza deocamdata 0 constructie
Rezultatul e bun, cel putin in masura in care il antreneaza ~i pe stapillul IOllcesiva complexa, gradata, care contrasteaza dramatic cu invocatio ~i
sau: don Quijote ingenuncheaza alaturi de el. wflpLicatio: ya que ... , y ... , y ... , si ya tambien ... ; sensul este ,,~i chiar
, S-ar putea crede ca se ajunge cu aceasta la 0 criza teribila. Dulcim:I'1l ,I, 'a", iar punctul culminant ritmic se gase~te la mijlocul primei parti (ya
este intr-adevar La seiiora de sus pensamientos, prototipul frumusetii, sen. III I/'/P), in cuvintele puternic evidentiate y para soLo eLLos. Abia dupa ce
vietii lui. Sa impingi pina acolo a~teptarile ~i sa Ie deceptionezi apoi ill IIlreagamaretie dramatic-melodica a propozitiei concesive a apus, poate
asemenea grad nu e un experiment lipsit de primejdii; ar putea deternlilHI Si faca aparitia propozitia principala, atita timp retinuta, care contine
un ~oc care sa aiba drept rezultat 0 nebunie mult mai adinca; ~ocul ar pllllll /lflpLicatio, ~i chiar ~iea intirzie inca, ingramactind parafraze ~ipleonasme,
duce insa ~i la vindecare, la eliberarea brusca de ideea fixa. Dar Illi t IIIII~cind iese, in sfir~it, la iveala motivul principal vizat de intreaga peri-
intimpla nici una, nici alta. Don Quijote depa~e~te~ocul. EI gase~te in ins 1I1t1~,cuvintele care urmeaza sa simbolizeze atitudinea momentana a lui
ideea sa fixa solutia care il fere~te atit de deznadejde, cit ~i de vindecan' ,lUllQuijote ~i intreaga sa existenta: La humiLdad con que mi aLma te adora.
Dulcineea e vrajita. Aceasta solutie apare ori de cite ori situatia exterio II I' 'sta e stilul pe care Sancho il admira atit de mult, incit in cartea 1, in
se opune in mod ireductibil iluziei; ea ii permite lui don Quijote sa PCI HI Illpitolul25, atunci cind don Quijote ii cite~te scrisoarea sa catre Dulcineea :
vereze in atitudinea eroului nobil ~i invincibil pe care il persecuta un vdijillli como que Le dice vuestra merced ahi todo cuanto guiere, y que bien que
puternic ~i invidios din cauza gloriei lui. In cazul acesta exceptional, l'illid f/I'{/ja en Lafirma EL Caballero de La Triste Figura 3. Dar cuvintarea de aici
yorba de Dulcineea, ideea unei vraji atit de hidoase ~i ordinare este desilill Illcomparabil mai frumoasa ~i, in ciuda artei sale, mai putin meschin de
greu de suportat; oricum, situatia poate fi combiituta cu mijloacele proPI 1" lioasa ca scrisoarea. Lui Cervantes ii plac foarte mult asemenea piese de
domeniului iluziei, ~ianume cu virtutile cavalere~ti ale fidelitatii de nezdllill v Iluozitate ale retoricii cavalere~ti, pline de ritm ~i bogate in imagini,
cinat, sacrificiului total ~i curajului neprecupetit. In afara de aceasta t' " IItllJIOS inchegate ~i muzicale - care i~i au ~i ele originea in traditia antica -
sigur ca in cele din urma virtutea invinge; sfir~itul fericit e garantill, I 11,1e un maestru in aceasta privinta; el este ~i aici nu numai un critic ~i
astfel, dupa 0 scurta tulburare, don Quijote incepe sa vorbeasca. I~l I 1111 distrugator, ci ~i un continuator ce duce la desavir~ire marea traditie
adreseaza mai intii lui Sancho; cuvintele sale arata ca ~i-a regasit cump. 1111 1'1 'o-retorica, pentru care ~i proza reprezinta 0 arta reglementata. 0 data
ca a interpretat situatia in funqie de iluzia sa; aceasta interpretare s II I II sentimentele ~i pasiunile mari sau evenimentele marete i~i face aparitia
cristalizat in a~a masura in el, incit nici limbajul violent cu care-l intlmp II t l'l\tstil inalt, cu toate artificiile sale; din cauza conventiei indelungate a
una dintre taranci, oricit de strident contrasteaza cu stilul inalt al Wldlll II l'ut in oarecare masura din domeniul tragicului sublim in cel al gratiosului,
cavalere~ti, nu mai poate compromite atitudinea sa; viclenia lui San '1111 I tlllll'elui~i chiar al autoironiei, totu~i domina inca ~i in pasajele serioase ;
reu~it. A doua fraza a lui don Quijote se adreseaza Dulcineei. tllll' citim de pilda cuvintele adresate de Dorotea iubitului ei necredincios
Aceasta fraza e minunata. Am aratat mai sus cu cita iscusinta ~i 'if III '" I npitolul 36 al partii intii, cu numeroasele figuri, imagini ~i clauzule
nostim ~tie Sancho sa faca uz de stilul romanelor cavalere~ti, pe carl'l 1 1IIl11ice, ne dam seama ca acest stil persista inca ~i in domeniul seriosului ~i
invatat de la stapinul sau; de unde se vede ce maestru grozav a avut. I:, I -I I t Iagicului.
incepe, ca 0 rugaciune, cu 0 invocatio formata din trei trepte (extrel//o tI I Aici insa, in fata Dulcineei, el este doar un mijloc de contrast; abia
vaLor ... , termino ... , unico remedio ... ), ~i intr-un mod bine chibzuit, ',L I. I punsul dispretuitor ~ibrutal al tarancii ii releva sensul; ne gasim in stilul
inceput se subliniaza desavir~irea absoluta, apoi perfectiunea in raptlll I II ltltl I, §i retorica inalta a lui don Quijote are doar scopul de a face pe deplin
oamenii ~i in cele din urma devotamentul personal special al vorbitondll lll'acecomica ruptura stilistica. Dar Cervantes nu este nici acum multumit,
cele trei parti sint legate prin cuvintele introductive y tu ~i se termill II I ltlauga rupturii stilistice din vorbire ~i una mai tran~anta, extrema, in
partea a treia, foarte ampla, cu formula coraz6n que te adora, convenliollllil tIline, racind-o pe Dulcineea sa cada de pe magar ~isa sara cu sprinteneala
ce-i drept, ca ritm, dar care se incadreaza totu~i minunat; ea anticipl'lI \
prin continut, cuvinte ~i ritm tema principala, care apare la sfir~it, lilt II I I~icum] ii poti zice luminatia ta aicea tot ce-ai avut de zis? ! Si bine i-ai mai
creeaza 0 trecere catre suppLicatio, indispensabila dupa 0 asemenea inv{)('/III" pus drept iscalitura "Cavalerul Tristei Figuri" !
grotesca iar pe el, in timp ce don Quijote se straduie§te inca sa mentin, Si atit de exceptional executata, incit farsa pare cititorului, in ciuda
stilul cavaleresc. Punctul culminant al farsei consta in faptul ca el este atit tlr absurditatii complicate a tuturor premiselor §i raporturilor, ca fiind ceva
inradacinat in iluzia sa, incit nici replica Dulcineei §i nici scena cu magarul natural §i necesar. Caci e yorba de 0 farsa. Am incercat sa aratam mai sus
nu-l pot deruta. Nici veselia debordanta a lui Sancho (Vive Roque ... ), can' cum in cazullui don Quijote cotitura spre problematic ~itragic e de-a dreptul
de fapt este 0 obraznicie, nu-l clinte§te. £1 urmare§te cu privirile pe tarancilt· evitata, el fiind de fapt unicul personaj in care aceasta posibilitate exista.
care pornesc calare §i, dupa ce acestea dispar, adreseaza lui Sancho cuvinlt' Refugiul sau momentan, oarecum automat, in idee a vrajirii Dulcineei
care exprima mai putin tristete sau deznadejde, dt un fel de satisfaqit exclude tragicul. Don Quijote e dus de nas, §i de data aceasta chiar de
triumratoare, fiindca a devenit tinta manoperelor vrajitorilor haini; aceasl I Sancho; el ingenuncheaza §i peroreaza intr-un stil sentimental-ilustru in
ii da posibilitatea sa se simta un izolat, un privilegiat, intr-un fel carc , I rata unor taranci urite; §i apoi se lauda cu sublima lui nefericire.
integreaza minunat in conventiile cavalerilor ratacitori: yo naci paltl Dar sentimentul lui don Quijote e adevarat ~i profund, Dulcineea este
ejemplo de desdichados, y para ser blanco y terrero donde tomen la mira \' tntr-adevar stapina gindurilor sale, el este intr-adevar cople§it de 0 misiune
asesten las jlechas de la mala fortuna. 4 Si remarca pe care 0 face acum, c' pc care 0 considera drept suprema datorie a omului; el e intr-adevar devotat,
vrajitoria se extinde §i asupra parfumului emanat de Dulcineea - caci respt viteaz §i gata de orice sacrificiu. Un se~timent §i 0 hotarire atit de necon-
ratia ei a fost neplacuta -, poate tot atit de putin sa-i §tirbeasca iluzia, ca ditionate trezesc admiratia, chiar daca se bazeaza pe 0 iluzie neroada, §i don
descrierea grotesca ce Sancho 0 face unor detalii ale frumusetii ei. Incura.lIII Quijote a gasit intr-adevar aceasta admiratie la aproape toti cititorii. Putini
de succesul deplin al complotului sau, Sancho s-a incalzit acum §i se jO;Il' 'lntamatorii de literatura care sa nu lege de don Quijote imaginea maretiei
cu nerozia stapinului sau ca sa se amuze. deale; absurda, ce-i drept, aventuroasa, grotesca, dar totu§i ideala, necon-
In lucrarea noastra urmarim imaginile vietii cotidiene prezentate serio dilionata §Iieroica. Aceasta imagine a devenit aproape generala, incepind
cu problemele ei umane §i sociale sau chiar cu conflictele ei tragice. I: I lIlaiales cu epoca romantica, §Iiea se mentine §i in contra criticii filologice,
indoiala ea scena noastra este realista; toate personajele ce apar sint pi' n masura in care aceasta incearca sa demonstreze ca Cervantes n-a urmarit
zentate intr-o realitate actuala ~i in existenta lor cotidiana vie; nu IIII III I • creeze 0 asemenea impresie.
tarancile, ci §i Sancho, §i nu numai Sancho, ci chiar §i don Quijote apal I II DificuItatea rezida in imprejurarea ca in ideea fixa a lui don Quijote
personaje luate din viata spaniola contemporana. Faptul ca Sancho joa', III Icmentul nobil, pur §i salvator e legat de cel absolut absurd. a lupta tragica
1'01 obraznic §i ca don Quijote e inradacinat in iluzia lui nu scute~te P' II I p'ntru ceva ideal ~i vrednic de dorit nu se poate imagina, in primul rind,
unul din ei de existenta sa zilnica; Sancho e un taran din Mancha, i;u dlill It:eitca interventie rezonabila in reala stare de lucruri, menita sa 0 zdruncine
Quijote nu este Amadis sau Roland, ci un mic boierna~ de la tara car' III sa 0 pericliteze, in a§a fel ca idealului rational sa i se opuna 0 rezistenta
pierdut mintile. Putem spune cel muIt ca nebunia I-a transpus pe hid djlil 101atit de rationala, avind ca punct de plecare fie inertia, rautatea meschina
intr-aWi sfera de viata, imaginara; dar §i atunci caracterul cotidian al Sl't'lli I i illvidia, fie 0 intelegere mai muIt conservatoare. Vointa ideala trebuie sa
noastre §i al altora asemanatoare se pastreaza, deoarece personajele ~i eVl'1I t' armonizeze cu realitatea existenta, cel putin intr-atita ca sa 0 poata atinge
mentele vietii zilnice sint in contrast perpetuu cu nebunia §i deci cu al,1 11111 j ea ambele sa se angreneze §Iisa ia na§tere un conflict adevarat. Dar

muIt reliefate prin acest contrasL hl'alismullui don Quijote are aIta natura. £1 nu se bazeaza pe 0 intelegere
Mult mai greu este sa determinam locul ocupat de aceasta scen~ ~I II raporturilor reale din lume; nu-i lipse§te de fapt lui don Quijote 0
roman in genere in vasta gama de tonalitati cuprinsa intre tragic §i '0111 1 I menea intelegere, dar ea il parase§te de indata ce idealismul ideii fixe

A§a cum apare, istorioara cu cele trei taranci e exclusiv comica. Idee;1III IIl1l1e stapinire pe dinsul. Tot ce face atunci este complet absurd §i atit de
face pe don Quijote sa se intilneasca cu 0 Dulcinee concreta i-a venit d 'Nlj'lll hll'ompatibil cu lumea existenta, incit nu are aIt efect dedt 0 incurcatura
lui Cervantes inca pe dnd scria prima parte a romanului; ideea de a pUlli II '1lIlJica.Nu numai ca faptele lui nu au §ansa de relt§ita, dar nu gasesc nici
baza ei tertipurile lui Sancho, incH rolurile sa apara schimbate, este 'rJl Iii 1111 punct de repel' in realitate; lovesc in gol.
Putem dezvoIta aceea§i idee §i intr-aIt mod, pentru a pune in lumina §i
4. Am venit pe lume doar ca 0 pilda a oropsitilor ~i pentm a fi tinta ~i ,1'11111111 1111 concluzii. Tema nebunului nobil ~i viteaz care porne§te la drum ca sa-§i
asupra caruia sa ocheasca~isa se indrepte sageti1erestri~tii. II ,llizeze idealul §i sa indrepte lumea ar putea fi in a§a fel conceputa, indt
cu aceasta ocazie sa iasa la iveala ~isa fie dezbatute problemele ~iconflictele desavir~ire: conflictele tragice ~i urmarile serioase. Chiar ~i elementul
existente in lume. Ba puritatea ~i intransigenta eroului dement ar putea fi - satiric ~i cel de critica la adresa epocii este foarte slab ~i, daca facem
chiar tara intentia concreta de a obtine un efect - de a~a maniera, incH el sa abstractie de critica pur literara, lipsesc aproape complet; ele se limiteaza
nimereasca peste tot unde i~i face aparitia, in mod spontan ~i neintentionat, la scurte observatii sau caricaturi ocazionale ale unor tipuri curente (de
tocmai esenta lucrurilor, astfel incH conflictele vagi sau ascunse sa devina pilda preotul de la curtea ducelui), niciodata principiale ~i mereu tratate cu
actuale; sa ne amintim de Idiotul lui Dostoievski. Si s-ar putea intimpla Cll moderatie. Caci, inainte, de orice, eventualele probleme principiale ale
aceasta ocazie ca faptele sale sa comporte responsabilitate ~ivina, personajul societatii contemporane nu sint relevate prin intermediul aventurilor lui don
devenind astfel tragic. Nimic insa din toate acestea in romanullui Cervantes. Quijote. Actiunea sa nu dezvaluie nimic. Ea formeaza un pretext pentru
Intilnirea cu Dulcineea nu e un exemplu potrivit pentru raportul lui don prezentarea vietii spaniole in coloritul ei variat; din numeroasele ciocniri
Quijote cu realitatea concreta, in masura in care aici nu este yorba ca in alte IIlelui don Quijote cu realitatea nu rezulta niciodata vreo situatie care sa
parti de realizarea vointei lui ideale prin lupta impotriva realitatii, ci de puna sub semnul intrebarii dreptul la existenta al acestei realitati; ea are
contemplarea ~i adorarea idealului incarnat. Dar chiar ~i aceasta intilnire e lotdeauna dreptate impotriya lui ~i dupa dteva incurcaturi cornice se scurge
simbolica pentru raportul cavalerului nebun cu fenomenele acestei lumi. S: Iini~tita~i intacta mai departe. Exista 0 singura scena in care acest lucru ar
ne aducem aminte de imaginile traditionale care apar in motivul Dulcineei putea sa para indoielnic: eliberarea condamnatilor la galere din capitolul
~i de modul in care ele razbat in cuvintele grotesc de sublime ale lui Sancho 2 al cartii 1. Aici don Quijote intervine in orinduirea juridica ~i numero~i
~i don Quijote. La seiiora de sus pensamientos, extrema del valor che puedl' l'ritici sint de parere di face aceasta in numele unei morale mai inalte. 0
desearse, termino de la humana gentileza ~i a~a mai departe; gasim aid lIsemeneainterpretare este plauzibila, deoarece bineinteles ca fraza pe care
prototipul platonic al frumosului, iubirea superioara (die hohe Minne), o roste~te don Quijote: alia se 10 haya cada uno con su pecado, Dios hay
gasim pe donna gentile a dulcelui "Sti! nou", pe Beatrice, la gloriosa donI/II 1"1 el cielo que no se descuida de castigar al malo, ni de premiar al bueno,
delia mia mente. Si toata munitia asta e risipita pentru dteva taranci urite ~ y no es bien que los hombres honrados sean verdugos de los otros hombres,
comune. Ea love~te in gol. Don Quijote nu poate fi nici primit cu favorurl. I/O yendoles nada en ello 5, tine de 0 ordine mai inaIta dedt orice drept in
nici respins; nu exista dedt 0 vesela confuzie. Pentru a gasi in accasl vi'oare. Dar 0 asemenea "morala mai inalta" trebuie sa fie consecventa ~i
scena ceva serios sau un sens mai profund ar trebui sa 0 interpretam 7i1 nllltodica pentru a fi luata in serios. Stirn doar ca don Quijote nici nn se
mod tortat. nde~tesa atace din principiu orinduirea juridica; el nu este nici anarhist,
Cele trei femei sint uluite ~i 0 tulesc dt pot de repede; iata un el'l','! IIl'j profet al imparatiei lui Dumllezeu; dimpotriva, vedem tot mereu ca, de
provocat adeseori de aparitia lui don Quijote. Survin adesea ~i schimburi dl' ndatlice ideea sa fixa nu este angrenata, el se adapteaza bucuros situatiei
cuvinte ~i rafuieli; oamenii se infurie dnd elle atine calea cu neroziile III IIlle ~i ca numai in cadrul ideii fixe pretinde 0 situatie preferentiala pentm
Se intimpla insa de foarte multe ori ca ei sa accepte ideea lui fixa pentru <I It l"valerul ratacitor. Frumoasele cuyinte: alia se 10 haya etc. sint, ce-i drept,
amuza. Chiar hangiul ~i tirfele intilnite cu ocazia primei sale ie~iri in IUlIli dlnc inradacinate in intelepciunea binevoitoare a fiintei sale propriu-zise
reaetioneaza in acest fel; acela~i lucru se intimpIa mai tirziu cu sociel"'111 (vom mai reveni la aceasta), dar aici nu reprezinta totu~i dedt 0 impro-
din al doilea han, cu preotul ~i cu barbierul, cu Doroteea ~i don Fernando v 'I,lltie; ceea ce il determina sa elibereze pe prizonieri este ~i aici ideea
ba chiar cu Maritornes; se intimpla ~i atunci dnd unii vor sa profile dl n , ; ea il.indeamna sa considere tot ce i se intimpla ca subiect al unei
gluma pentru a-I duce pe cavaler in siguranta acasa ~iimping totu~i IUCflllIt vwluri cavalere~ti; ea ii ofera motivele: "ajutor pentru cei oprimali" sau
mult mai departe dedt ar fi fost necesar in scopul propus. In partea a d01i1i ,I Ilberarea celor intemnitati cu sila"; ~i el aetioneaza in conformitate cu
licentiatul Sanson Carrasco i~i bazeaza p~anulde vindecare pe jocul cu idl't I It Dupa parerea mea este cu totul gre~ita incercarea de a vedea aici ceva
0

fixa, ~i mai tirziu, la duce ~i in Barcelona, nebunia lui don Quijote -esll III IlIlncipial,ceva de natura unui conflict intre dreptul natural cre~tin ~idreptul
mod metodic folosita ca divertisment amuzant, indt aventurile adey, 11111
sint foarte rare, in locullor aparind cele ticluite, adica cele pregatite ill 1111111 i\~a ca sa-~i yada fiecare de pacatele lui! Este un Dumnezeu In cer ~i are el grija
special pentru nebunia cavalerului cu scopul de a-i amuza pe organizallll n pedepseasca raul ~i sa rasplateasca binele, a~a ea nu-i treaba de oameni einstiti
Din toata aceasta bogatie de reactii din prima ~i a doua parte, una lipse~1II II M fie calaii altar oameni dnd n-au a se amesteea In asta.
POZltlV.Daca ar exista un asemenea conflict, ar trebui sa apara, Plna II o pot ~tirbi cu nimic. El nu este inferior, a~a cum sint de obicei tipurile
urma, ~i un adversar care - Intocmai ca marele inchizitor la Dostoievski cornice amintite mai sus; ~i nici nu este un tip de acest fel, caci, luat in
sa fie Indreptatit ~i sa consimta a reprezenta principiul dreptului pozitlv ansamblu, nu este un automat pentru efecte cornice, ci evolueaza ~i devine
Impotriva lui don Quijote. Comisarul care conduce transportul de prizoni 'I mai bllnd §i mai intelept, in timp ce nebunia lui dureaza In continuare. Sa
nu este persoana potrivita pentru a~a ceva ~i nici nu este dispus la aceaS!:1• fie oare yorba de 0 nebunie Inteleapta, In sensul ironiei romantice? Oare
ca persoana particulara, n-ar fi exclus ca el sa fie accesibil judecatii ,,1111 nebunia ii dezvaluie Intelepciunea? Ii ofera oare nebunia 0 Intelegere la
condamnati, ca sa nu fiti condamnati". Dar nu el a dat condamnarea, el 1111 care n-ar fi putut ajunge niciodata daca ar fi ramas cu mintea intreaga ~i
reprezinta dtu~i de putin dreptul pozitiv. El a primit instruetiuni ~i se ref 'I I'll.zbateprin nebunia lui glasul Intelepciunii, ca la bufonii lui Shakespeare
pe bUM dreptate la ele. Nallla Charlie Chaplin? Nu, nu e nici a~a. De Indata ce nebunia, adica
Toate au un sfir~it vesel ~ipagubele pricinuite sau suferite de don Quijoll Ideea fixa a cavalerului ratacitor, a pus staplnire pe dlnsul, el actioneaza
sint In permanenta tratate cu stoic umor ca Incurcaturi cornice. ChiliI' ~ I ra minte ~i ca un automat, Intocmai ca tipurile cornice mentionate mai
bachiller Alonso Lopez care zace penibil, cu piciorul prins sub catirul s' II, us. Intelepciunea ~ibunatatea sint la el independente de nebunie. E adevarat
se consoleaza cu jocuri de cuvinte persiflante. Aceasta scena face parte dill '11 0 nebunie ca a lui nu poate lua na~tere dedt intr-un om pur ~i nobil ~i
capitolul 19 al cartii intli; ea ne arata de asemenea ca ideea fixa il scu! ~II 'ste de asemenea adevarat ca intelepciunea, bunatatea ~i buna-cuviinta
pe don Quijote sa se simta responsabil de ceea ce face; incit orice coul I I I lrabat nebunia sa, facind-o vrednica de a fi iubita. Totu~i, la dlnsul,
tragic ~i orice tulburare sint excluse pentru con~tiinta sa. El a actional /I ntelepciunea ~i nebunia sint precis delimitate una de alta - spre deosebire
conformitate cu regulile cavalerimii ratacitoare, ~i aceasta 11 justific. ; I de Shakespeare, de bufonii romantici ~i de ~harlie Chaplin. Preotul 0 spune
adevarat ca el se grabe~te sa-i vina Intr-ajutor lui bachillero, deoarecl: 1,/111 IIIcreuinca din prima carte (capitolul 30), iar mai tirziu se revine mereu la
un om bun ~i saritor, dar nu-i trece prin minte sa se simta vinovat; tot II I II 'casta: el e nebun numai atunci dnd intervine ideea sa fixa, altminteri e
de putin se simte vinovat ~i atunci dnd, la Inceputul capitolului 30, prl:ollil Ullom normal ~i foarte de~tept. Nebunia sa nu este de natura sa umple
ca sa-l puna la Incercare, ii poveste~te despre urmarile funeste ale elib 'I' I IItreagalui fiinta ~i sa se identifice cu ea; 0 idee fixa a pus stapinire pe el
condamnatilor; el raspunde mlnios ca e de datoria cavalerilor ratacitOl i I, un moment dat, Iasind insa neatinse parti ale fiintei sale, Indt in multe
vina Intr-ajutorul celor obiditi, nu Insa ~i sa cerceteze daca sufera de tllI'pl II 'azii vorbe~te ~i actioneaza ca un om sanatos, ~i Intr-o buna zi, cu putin
sau de nedrept; ~i cu aceasta problema este lichidata pentru el. In parll'lI II uuinte de moarte, 11 parase~te iar. Don Quijote avea virsta de aproximativ
doua, a carei voio~ie e ~i mai libera ~i mai eleganta, asemenea confli'll 1111 lillcizeci de ani dnd, influentat de lectura excesiva a romanelor cavalere~ti,
mai apar deloc. III conceput planul sau absurd. Acesta este ciudat. Exaltarea alimentata de
Gasim deci foarte putin problematic ~i tragic in cartea lui Cervallil I '(uri solitare ar fi mai plauzibila la un om tinar (Julien Sorel, Emma
de~i ea face parte din capodoperele unei epoci In care s-au format pro"l lIovary) ~i ne simtim tentati sa cautam 0 explicatie psihologica speciala:
matica ~i tragicul european. Nebunia lui don Quijote nu revela nirni ' II II 'um e posibil ca un om de cincizeci de ani, care duce 0 viata ordonata ~i are
aceasta; Intreaga carte e unjoc in care nebunia devine ridicola prin cio 'IIi" ! II ludecata zdravana, in multe privinte armonioasa ~i echilibrata, sa poata
cu 0 realitate solid intemeiata. utrcprinde ceva atit de absurd? In rindurile de la inceputul romanului,
Si totu~i, don Quijote nu e numai ridicol; el nu e ca biitrinul corni', 1\ , rvantes ne da unele indicatii referitoare la situatia sociala a eroului sau ~i
ca soldatul fanfaron, sau ca medicul pedant ~i ignorant. In scena nOli/III III lasa sa intelegem cel mult ca aceasta 11 apasa, deoarece nu-i oferea deloc
don Quijote e dus de nas de Sancho; dar poate ca Sancho il dispretui '~II, I IlIlNibilitateaunei activitati corespunzatoare capacitatilor sale; era oarecum
In~ala mereu? Cltu~i de putin, el 11 in~ala numai fiindca nu ~tie cum II 1""lIlizatde limitele impuse pe de 0 parte de catre apartenenta sa de clasa,
descurce altfel; el il iube~te ~i 11 respecta, de~i este pe jumatate, §i llilf1111 " de alta parte de catre saracia sa. Am putea presupune deci ca hotarirea
pe deplin, con~tient de nebunia lui; Sancho invata de la dlnsul §i 1111 Vii III ntita constituie 0 fuga dintr-o situatie care a devenit insuportabila, 0
sa-l paraseasca; in compania lui don Quijote el devine mai de§tept ~i 11111 ,llh'rare violenta din lanturile ei. 0 asemenea explicatie sociologica ~i
bun dedt fusese inainte. In ciuda nebuniei sale, don Quijote pasln'" I I' Ihologicaexista cu adevarat In critica cervantesca; eu insumi am expus-o
demnitate ~i superioritate fireasca pe care numeroasele insuccese jalnill IIII It, I 'casta carte intr-alt loc, mai sus, ~i 0 las acolo, deoarece i~i gase~te
indreptatirea in contextul respectiv. Dar ca interpretare a intentiei artistice a primi un salariu fix; nebunia intervine abia in momentul in care aduce
lui Cervantes e nesatistacatoare, deoarece este improbabil ca el sa fi vrut s 'a justificare a refuzului sau obiceiurile cavalerilor ratacitori. Astfel de
dea prin cele citeva propozitii in legatura cu pozitia sociala ~i obiceiurile lu pasaje se gasesc in numar foarte mare; de peste tot se vede cum coexista
don Quijote vreo motivare psihologica a ideii fixe; in acest caz ar fi trebuil ,.1, turi un don Quijote inte1ept ~i unul nebun ~i ca intelepciunea nu este
sa exprime lucrul mai clar ~i sa-l realizeze mai exact. Un psiholog modcrn 'itu~i de putin inspirata in mod dialectic de nebunie, ci e 0 inte1epciune
ar mai putea gasi ~ialte interpretari pentru ciudata nebunie a lui don QUijol' lIormala, oarecum medie.
Dar Cervantes nu s-a gindit la asemenea probleme. La intrebarea in legatur C?iar ~i numai acest fapt duce la 0 combinatie neobi~nuita; apar in
cu cauzele nebuniei lui don Quijote, el nu da alt raspuns decit acesta: erOll1 lonahtatea narativa straturi pe care nu sintem obi~nuiti sa Ie intilnim in
sau a citit prea multe romane cavalere~ti ~iele i-au ratacit mintile. Faptul . do~eniul comicului pur. Un nebun este un nebun; sintem obi~nuiti sa-l
asta i s-a intimplat unui om de cincizeci de ani nu are decit 0 explica( t sim reprezentat intr-o tonalitate unica, ~ianume tocmai in cea a comicului
estetica in opera lui Cervantes - viziunea comicului pe care a avut-o atUlW I nebuniei cu care, cel putin in literatura mai veche, erau legate josnicul ~i
cind ~i-a conceput romanul: un barbat lung, uscativ, mai batdior, Cll 1111 Illostescul, uneori ~i rautatea ~ireata. Ce sa spunem despre un nebun care e
echipament anacronic ~ijerpelit; iar acest tablou cuprinde, redate excel 'III, IIIacela~itimp ~iintelept, manifestind 0 intelepciune aparent cu totul incom-
in afara de elementul de nebunie, ~i pe cel ascetic ~i ideal. Trebuie s, III I'nlibi~acu nebuni~, cea a cumpatarii intelepte? Chiar faptul ca inteleapta
consolam cu ideea ca acest boierna~ intelept ~i cultivat nu innebun' It IImpatarese leaga de excesul absurd al ideii fixe duce la 0 complexiune ce
dintr-o data in urma unei zguduiri ingrozitoare, ca Ajax sau Hamlet, t nil poate fi pusa cu totul de acord cu comicul pur. Dar aceasta nu este inca
fiindca a citit prea multe romaIfe cavalere~ti. Aceasta idee s-ar potrivi, dill' nleipe departe totul. Caci intelepciunea se inalta pe aripile nebuniei, cutre-
cum imi scrie Leo Spitzer, cu patologia umoraIa, care subliniaza ex ',Iii I I, lumea ~i se imbogate~te intr-insa; daca don Quijote n-ar fi innebunit
cantitativ drept cauza a imbolnavirii: ... del mucho leer se Ie sec6 el celt'! III III ~i-ar fi parasit caminul. -5iatunci Sancho ar fi ramas de asemenea acas~
de manera que vino a perder el juicio 6. Dar in orice caz, nimic nu estc iii I I n-ar fi putut dezvolta in fiinta sa tot ceea ce, dupa cum observam cu
tragic. Atunci dnd analizam nebunia lui don Quijote trebuie sa eXclU(1l11l IIIlrareamuzata, exista ca predispozitie in el; jocul complicat dintre cei
atlt tragicul, dt ~i legatura specific shakespeariana ~i romantica dintrc 11(1 lilli, jocullor in lume n-al: fi avut loco

lepciune ~i nebunie, in care una nu poate fi imaginata tara cealalta. Dupa cum nactajduiesc a fi demonstrat, jocul nu e niciodata tragic ~i
Intelepciunea lui don Quijote nu este intelepciunea unui nebun; I II IllIhlemele umane, fie cele personale, fie cele sociale, nu tie sint niciodata
ratiunea, nobletea, buna-cuviinta ~i demnitatea unui om intelept ~i l'11i1 Il{,cntatein a~a fel inclt sa ne cutremuram ~i sa compatimim; raminem tot
librat: nici demoniac, nici paradoxal ~i nici piin de indoieli, de dezhillll. IIIpulin sfera voio§iei. Dar voio§ia este atit de complex gradata, ca nici-
launtrica ~i de sentimentul ca e tara patrie in lumea aceasta, ci unilOlll1 115 pina acum. Sa revenim inca 0 data la textul cu care am inceput. Don
cumpanit, receptiv, ba chiar ~i in ironie modest ~i amabil; de asemen(' I, , I Illjote vorbe§te tarancilor intr-un stil care este intr-adevar stilul inalt al
e mai degraba un spirit conservator sau cel putin in consens cu CilT1111I Ihlrii ~urten~§~i,nefiind deloc grotesc in sine; aceste propozitii nu sint
stantele date. Acest fapt reiese in mod evident peste tot din relatiilc iii III II II'atlt de ndlcole cum par poate multor cititori in ziua de astazi ci fac
oamenii ~i mai ales cu Sancho Panza, de indata ce ideea fixa ii d, I' III II' d~nAtraditia~de atunci, fiind 0 capodopera a modului de ex~rimare
pentru 0 perioada mai lunga sau mai scurta. De la inceput, dar bin 111\1 I II. VlU m epoca. Daca Cervantes a intentionat sa duca 0 polemica impo-
mai mult in partea a doua decit in prima parte, alaturi de aventurierul Sill 11111 Ivnro~anel?: cavalere§ti (ceea ce a ~itacut, tara indoiala), el n-a polemizat
apare cumintele ~i prietenosul Alonso Quijano el bueno, ce se elL t II IIllra stllulUi malt curtenesc; dimpotriva, el repro§eaza romanelor cavale-
printr-o demnitate naturala superioara; trebuie urmarit cu dta ironi(' II II II 'li nu stapinesc acest stil, ca sint scrise dur §i sec. -5ia~a se face ca in
voitoare ~ivesela trateaza pe Sancho, atunci dnd acesta, statu it de sol I hll 11111 'ul.u~ei parodii la adresa ideologiei iubirii cavalere§ti gasim unul dintre
Teresa, incepe sa-~i expuna, in capitolul 7 al cartii a 2-a, rugaminfl'lI III I lnal frumoase texte de proza pe care le-a produs acea forma tirzie a
hilli s~per-ioare. Tarancile raspund cu 0 rustica vulgaritate; un astfel de
6. [Din eauza ea a citit prea mult, el ~i-a seeat ereierul, in a~a masurll III I I 1IIII1S~I~ fusese inca de mult intrebuintat in literatura comica (chiar daca
pierdut mintile.] I II 111clOdata atlt de cumpatat ~iin acela~i timp atit de plill de verva) ; dar
ceea ce desigur nu s-a intimplat niciodata este faptul ca el urmeaza tll' II fl putut asista la ea); fiecare din aceste istorioare este scrisa intr-alt stil,
dreptul dupa 0 cuvintare ca cea a lui don Quijote; ~i daca citim acc:trll IIl'udrul fiecareia apar altern ante stilistice, toate sint provocate de nebunia
cuvintare izolat, nu se observa deloc ca sHiintr-un context grotesc. MOlivlI1 1111 don Quijote ~i toate ramin in sfera voio~iei. Si, de fapt, unele dintre ele
cavalerului care roaga pe 0 taranca sa-~i pIece urechea la dragostea iii 11111' trebui deloc sa faca parte din sfera voio~iei. Descrierea lui Maritornes

motiv care duce la 0 situatie asemanatoare, este stravechi, este mOlivlI1 I , baiatului care mina catirul este brutal realista, Doroteea este nefericilli,
pastoralei; a fost cultivat inca in poezia provensala veche ~i, dupa cum VIIIII I duefia Rodriguez napastuita ~i plina de griji, deoarece fiica ei a fost

vedea la Voltaire, a dainuit foarte multa vreme. Dar in pastorala, cei tillI lIusa. Intilnirea cu don Quijote nu schimba nimic, nici din traiul vulgar al
participanti s-au adaptat unul altuia, ei se inteleg, ~i rezultatul este 0 (0111 Maritornes ~i nici soarta trista a fiicei duefiei Rodriguez. Dar se intimpla
litate stilistica unitara, situata la granita dintre idilic ~i cotidian. DatOl I 1I0isa nu ne facem griji din pricina aceasta, ca situatia ~i viata acestor
nebuniei lui don Quijote, la Cervantes cele doua domenii stilistice ~i Iii Illcisa ne para senina ~i con~tiinta noastra sa nu se simta nelini~tita. A~a
viata se ciocnesc, rara nici 0 posibilitate de legatura - fiecare inchis in ~hll \1111 Dumnezeu lasa soarele sa straluceasca ~i ploaia sa se abaHi asupra
rara alta comunicare intre ele in afara de neutralitatea senina a jocullli. II lor drepti ~iasupra celor pacato~i, tot a~anebunia lui don Quijote lumineaza
carui conducator ~i maestru este in cazul acesta Sancho: taranul stin! \I I I ce-i iese in cale cu un calm senin ~i lasa in urma sa 0 confuzie senina.
care pina nu demult credea aproape tot ceea ce ii povestea stapinul sau, 'II Tcnsiunea cea mai variata ~i voio~ia cea mai inteleapta a cartii se arata in
nu se va dezobi~nui niciodata sa creada cite ceva, care actioneaza de fi '(' II portol in care don Quijote se gase~te permanent: in raportul sau fata de
data doar sub impulsul situatiei momentane. In cazul acesta, incurcatul' I tli uchoPanza. Acest raport nu poate fi citu~i de putin inrati~at atit de simplu
moment i-a sugerat sa-~i in~ele stapinul ~i el se adapteaza situatiei de cOlltlll I'aportul dintre Rocinante ~i magar, sau dintre magar ~i insu~i Sancho.
cator al jocului cu aceea~i verva ~i naturalete cu care se va adapta mai till" \IIlltotdeauna ~i nu rara intrerupere ii leaga fidelitatea ~i iubirea. Poarte
cind va fi guvernator al unei insule. EI recita la inceput in stilul sublim. 1/,,11 II Ilea, don Quijote se infurie atit de tare pe Sancho, incit il ocara~te ~i il
trece in cel umil, fire~te nu ca tarancile, ci in mod chibzuit, fiind staplll I" flllHlizeaza,uneari ii este ru~ine de el ~i odata, in capitolul 27 al cartii a
situatia pe care a creat-o el insu~i sub forta imprejurarilor ~i pe C:III II O\lll, il parase~te chiar intr-un moment de primejdie. Cit despre Sancho,
savureaza acum din plin. . sta il urmeaza la inceput din prostie ~i egoism material, deoarece spera
Ceea ce face aici Sancho, preluind un rol, transformindu-se ~ijucin<lll I va avea avantaje fanstastice din intreprinderea in care s-a angajat; dar ~i
cu nebunia stapinului sau, acest lucru il fac aite personaje inconl i111111 ludca, in ciuda tuturor hartuielilor, peregrinarile ii convin mai mult decit
Nebunia lui don Quijote este prilej de nesfir~ite travestiri ~i artificii d' 111 IImearegulata ~i viata monotona de acasa. In curind incepe sa cada la
Doroteea ca printesa Micomicona, barbieruJ ca scutierul ei, Sanson Can I II Illlialaca ceva nu poate fi in regula in mintea lui don Quijote; ~i apoi se
ca alt cavaler ratacitor, iar Gines de Pasamonte ca actor de marionet .: II lIli intimpla sa-l in~ele, sa-~i bata joc ~i sa vorbeasca rara respect de dinsul.
doar citeva exemple. Astfel de transformari fac ca realitatea sa deviu III. hll'ori, chiar ~i in partea a doua, e atit de suparat ~i de deceptionat, incit e
teatru neintrerupt - rara a inceta insa sa fie realitate. Daca personajeJ . 1111 I pe-aci sa-l paraseasca pe don Quijote. Cititorul este pus mereu in fata
transforma de bunavoie, ele sint transformate de nebunia lui don QII 11111 Igurantei ~i incongruentei relatiilor omene~ti, a caracterului capricios ~i
a~a cum se intimpla mereu, incepind cu hangiul ~i tirfele din primul IiIII I rminat de multe ori de moment al legaturilor noastre, chiar ~i al celar
Realitatea se ofera de bunavoie unui joc care 0 costumeaza in fiecare mOilI' III , I apropiate. In textul de Ia care am pornit, Sancho in~ala pe stapinul sau
altfel; ea nu distruge niciodata seninatatea jocului prin seriozitatea gl' I , IIliceunjoc aproape crud cu nebunia sa. Dar cita intelegere tandra fata de
nevoilor, grijilor ~i pasiunilor ei. Nebunia lui don Quijote este ce:1 I II hllnie, cita putere de transpunere in lumea lui don Quijote trebuie sa fi
declan~eaza toate acestea; ea transforma lumea reala, cotidiana, 11111 lilt I fatinainte, pentru ca el sa poata plasmui un asemenea plan ~ijuca atit de
spectacol vesel. Sa rememoram de pilda diferitele aventuri cu fC1I1l' l dent rolul sau! Cu citeva luni inainte nu hanuia inca nimic; acum
survin in cursul povestirii, in afara de intilnirea cu Dulcineea: Marillllil I'$te, in felul sau, in mijlocullumii aventurilor cavalere~ti, ~i aceasta I-a
care se zbate in bratele sale, Doroteea ca printesa Micomicona, sell'llllil ull'l"it; el este indragostit de nebunia stapinului sau ~i de asemenea de
Altisidorei celei indragostite, intilnirea nocturna cu duefia Rodriguez (<IIIII 11111 sau; a evoluat uimitor. In ciuda acestui fapt, el este ~i dimine Sancho,
care Cid Hamet Benengeli spune ca ~i-ar da cea mai buna haina de 1)(' I II 1111 familia Panza, un cre~tin de vita veche, bine cunoscut in satul sau;
ramine acela~i ~i ca preaintelept guvemator, ~i chiar ~i atunci, ba tOCIII.I "' am straduit deci sa interpretez cit mai putin posibil, simt totu~i ca ~i
atunci cind nu vrea sa 0 marite pe Sanchica decit cu un conte. El ramlll\ hie lie mele in legatura cu aceasta carte trec adeseori dincolo de intentia
Sancho ~i numai lui Sancho i se puteau intimpla toate acestea ; dar faptull Itistica a lui Cervantes. Indiferent care a fost ea (nu vrem sa ne ocupam
trupul ~i sufletul sau sint atit de putemic rascolite, probind autenticitatea III Il'i de problemele esteticii din vremea sa), n-a urmarit cu siguranta de la
neclintita ~ispecifica, acest fapt il datore~te lui don Quijote, su amo y naIl/III! IIl'cpUt~i in mod con~tient crearea unui raport ca cel dintre don Quijote ~i
seflOr7. Experienta personalitatii lui don Quijote nu este asimilata de ninWlI1 llllChoPanza, a~a cum il vedem in fata noastra dupa ce am citit romanul.
atit de complet ~i nici direct preluctata sub forma unui intreg pur, ca III Ie doua figuri au fost mai degraba la inceput 0 viziune ~i ceea ce s-a
catre Sancho - toti ceilalti se minuneaza sau se infurie, se inveselesc sau VIII I ,prins in cele din urma, din fiecare separat ~i din amindoua impreuna, a
sa-l vindece: Sancho se transpune in sufletul lui, nebunia ~i intelepciullI II I,ultattreptat, din sute ~i sute de idei izolate, din sute de situatii in care
lui don Quijote devin productive intr-insul; de~i nu are nici pe dep:1l1i lIh)rullor Ie face sa ajunga ~i fata de care reaetioneaza a~a cum dicteaza
suficienta ratiune critica pentru a-~i forma ~i a exprima in legatura cu , I IIIpiratia momentana, alimentata de continua ~i mereu reinnoita imaginatie
pinul sau 0 parere sintetica, reu~im totu~i sa-l intelegem cel mai bine p . tllIlI Iltlctului.Apar uneori chiar ciudatenii ~i contradietii, nu numai in privinta
Quijote tocmai prin intermediul comportamentului sau. Aceasta 11 lea' II plelor, ceea ce s-a observat de multe ori, dar ~i in privinta psihologiei :
rindul sau pe don Quijote de el; Sancho este consolarea ~i adversarul III ntorsaturice nu se incadreaza in imagine a de ansamblu despre cei doi eroi ;
creatia lui ~i totu~i altcineva, un semen care se afirma impotriva lui ~i 1111 II ce dovede~te cit de mult se lasa Cervantes condus de situatia momen-
lasa ca nebunia sa sa-l inchida intr-o colivie. Doua figuri ce apar impr 11111 II , de cerintele fiecarei aventuri; lucru ce se intimpla, chiar ~i mai des,
contrastante, cornice sau semicomice, iata un motiv foarte vechi, efic 1111 I partea a doua. Cele doua personaje, fiecare pentru sine precum ~ilegatura
inca ~i astazi peste tot, in farsa, in caricatura, la circ ~i in film: lunr,llIllIl IlIlreele, se formeaza treptat ~i fara intentie. Bineinteles ca tocmai din
slab ~i grasunul scurt, vicleanul ~iprostul, stapinul ~i sluga, nobilul cull 'II usta cauza specificul cervantesc, soma experientelor de viata ale lui
~i naivul taranos ~i toate celelalte combinatii ~i incruci~ari ce mai ap!1I II Ivantes ~i bogatia imaginatiei sale, se revarsa cu atit mai spontan ~i mai
diferite tari ~i culturi. Ceea ce a facut Cervantes din acest motiv este llIillll h\lndentin evenimente ~i in cele vorbite. "Specificul cervantesc" nu poate
nat ~i unic. lkscris cu cuvinte; voi incerca totu~i sa spun cite ceva despre el, pentru
Poate ca nu este chiar just sa spunem: ceea ce a facut Cervantes dill I I Illrificaforta ~i limitele sale. In primul rind e ceva spontan senzual; 0
Mai precis ar fi daca am spune: ceea ce a devenit motivul in mEnii ' II II 111\ itate energica de a-~i imagina oameni foarte diferiti in situatii foarte
De secole intregi, ~i mai ales incepind cu romantismul, s-au citit pi 11111 lillie; de a-~i inchipui ~i de a exprima cu vivacitate gindurile ce Ie trec
rindurile operei sale multe lucruri pe care el cu greu Ie-a banuil III In cap, simtamintele din inimile lor ~i cuvintele ce Ie vin pe buze. El
intentional. Asemenea rastalmaciri ~i interpretari fortate ale unui texl VII Ii I 1'lHi atH de direct ~i de putemic aceasta capacitate, in acela~i timp atit de
sint de multe ori rodnice: 0 carte ca Don Quijote se desprinde de illll'lllI I pendent de orice aIta intentie, incH aproape tot realismul epocilor ante-
autorului ei ~i duce 0 viata proprie; ea arata alta fata fiecarei perioad . I I lilliepare limitat, conventional ~i tendentios in comparatie cu ea. Tot atit
desfata citind-o. Dar istoricul care incearca sa determine locul ocupal ill IIzualaeste capacitatea de a-~i imagina mereu £lItecombinatii de oameni
opera in cadrul unei evolutii mai largi trebuie totu~i sa inteleaga, pc C II III v'nimente - exista in acest sens, ce-i drept, traditia veche a romanelor
este astazi posibil, ce a insemnat opera pentru autor ~ipentru contempOl III V 'nturi ~i innoirea lor prin Boiardo ~i Ariosto -, dar nimeni inaintea lui
sai. M-am straduit sa interpretez cit mai putin posibil; am accenlual III Iranspus in acest joc combinatoric stralucit ~i neintentionat realitatea
ales, in permanenta, cit de putin problematic ~i cit de putin tragic sc ",' I llilianaadevarata. Si apoi el poseda ceva, un "ceva" care ordoneaza totul,
in acest text care imi apare ca un joc senin in variate tonuri, mai all I Il'ntindu-I intr-o anumita lumina "cervantesca". Aici apar dificuItatile.
tonul realismului cotidian, ~i prin aceasta se deosebe~te de pilda de Sl'll II lUllputea evita, spunind ca acest "ceva" rezida pur ~i simplu in subiect,
tatea de asemenea neproblematica a lui Ariosto; dar e totu~i un jo' III 1\ ~i ideea boiema~ului de la tara care innebune~te ~i i~i baga in cap ca
IIl1lcsa reinvie traditia cavalerilor ratacitori; aceasta tema confera cartii
111,I[e ~i tinuta. Dar tema (pe care Cervantes a preluat-o de altminteri
IIlolaa nobilului umanist: otium cum dignitate 8. Dar cu siguranta nu
dintr-o opera contemporana insignifianta ~iin rest complet lipsita de illil I' I mai mult dedt atit; el nu e un model absolut. Pentru aceasta e prea
din Entremes de ios Romances) ar fi putut sa fie tratata ~i cu totul :tlllIl I aut ~i mediocru ~i poate se strecoara un fir de ironie in modul cum
eroul ar fi putut avea cu totul alta inIati~are dedt don Quijote, s-ar I 1'111111 ,Inta Cervantes felul sau de viata, cu pasiunea lui pentru vinatoare ~i
dispensa de Dulcineea ~i mai cu seama de Sancho Panza -, ~i apoill I II die despre incIinatiile literare ale fiului sau; aici Castro poate are
atras oare atit de mult pe Cervantes la aceasta idee? L-a atras posibillllli l
IIIHte.
complexitatii ~i perspectivei, amestecul de fantastic ~i cotidian, C;II \I Ii lid titudinea lui Cervantes este de a~a natura, incH lumea sa devine un joc
fasonabil, maleabil ~i extensibil al subiectului; se puteau introoll '(' III III'C fiecare figura este indreptatita prin simplul fapt ca exista intr-un
toate modalitatile artistice ~i stilistice. Lumea cea mai variata putea II 111111 UlilitlocoSingurul care nu are dreptate e don Quijote cu nebunia sa. Si el
~ata intr-o lumina care corespundea insa~i firii lui Cervantes. Si aici lIlllll)
I'
hlllt'lCnedrept fata de cumpatatul ~ipa~nicul don Diego, pe care Cervantes
din nou la intrebarea dificila pe care am pus-o: ce este acel "CCY I" I lilli' with inspired perversity, dupa cum se exprima Castro, sa fie martorul
sistematizeaza totuf, prezentindu-l intr-o anumita lumina "cervanlC'.'I IIluriicu leul. Ar fi exagerat sa vrem sa gasim aici un elogiu la adresa
Nu este 0 filozofie, nici 0 tendinta ~i nici macar tulburatorul sitlll 1111 'I lIluluiaventuros in opozitie cu precautia calculata, meschina ~i medi-
provocat de nesiguratlta existentei umane sau de puterea destinulll . I , I I Daca exista vreo urma de ironie in prezentarea lui don Diego, atunci
Montaigne ~iShakespeare. Este 0 atitudine - 0 atitudine fata de IUIIH I II ()uijote e conceput nu in mod ipotetic, ci cu necesitate, §i nu cu 0 urma,
~i fata de obiectele artei sale - in care curajul ~i singele rece d III 1111 I" de-a-ntregul ridicol. Capitolul incepe cu descrierea mindriei sale
Alaturi de pIacerea jocului variat exista intr-insul austeritate ~j III 11,1 ullicdin pricina victoriei asupra lui Carrasco travestit in cavaler, urmata
sudica. Asta-I impiedica sa ia jocul prea in serios. Cervantes vedc, II '1111 II dlscutie referitoare la aceasta cu Sancho. Recitind pasajul, ne yom da
ii face pIacere jocul, care trebuie sa bucure deci ~ipe cititor, intI' I) 1111111 /111ca in putine locuri din carte e don Quijote atit de ridiculizat §i din
cultivata. Dar el nu ia atitudine (eel mult impotriva cartilor prosi I II /" t de vedere moral ca aici. Nebunesc de bombastic a e descrierea pe care
ramine neutru. Nu se poate sublinia indeajuns faptul ca nu jl1llt I I II e dnd se prezinta lui don Diego; in aceasta dispozitie sufleteasca
trage concluzii; procesul nici nu e deschis, intrebarile nici nu III I 1111 ~te la aventura cu leul; dar leul nu se urne~te, ci intoarce spatele lui
Nimeni ~i nimic (cu exceptia cartilor ~i pieselor proaste) nu esll' IlIIld II ( uijote! lata 0 curata parodie, ~i tot de parodia curata tin §i amanun-
nat in aceasta carte: nici Gines de Pasamonte, nici Roque G 11111 II mgamintea ca paznicul sa-i elibereze 0 dovada scrisa asupra vitejiei
Maritornes, nici Zoraida; comportamentul Zoraidei fata de tat. I { I I Illodul in care intimpina pe Sancho, schimbarea numelui (de acum
pentru noi 0 problema moraUi ~i noi incercam sa 0 dezlegam, (', I IIlh vrea sa fie numit cavalerulleului) ~i multe altele.
insa poveste~te istorioara tara sa ne tradeze care sint gindurile lul, Ill' IIHurdon Quijote nu are dreptate, atita timp dt este nebun; el singur
bine zis, nu el 0 poveste~te, ci prizonierul care aproba, natllr:II, )11111 1\ dreptate intr-o lume bine orinduita, in care toti in afarii de el i~i au
Zoraidei; ~i atHa e de-ajuns. Exista, ce-i drept, citeva caricaturi I I I IIIIql'; ~i recunoa~te singur acest lucru, atunci dnd, inainte de moarte,
yezul, preotul din castelul ducelui, duena Rodriguez; dar elc JI\II It, 1111 la ordinea comuna. Este insa intr-adevar lumea bine orinduita?
problematica morala ~i nici 0 judecata de principiu. Dar nici 1111 II IIll'ca asta nu se pune. Cert e ca in lumina nebuniei lui don Quijote,
model. Am putea in aceasta ordine de idei sa ne gindim la acd II iI,1I hUlilata cu ea este bine orinduita ~i pare chiar un joc senin. Exista
mantia verde, don Diego de Miranda, care in capitolul16 al co1'\ IIlh I Illr-insa m~lte rele, nedreptate ~i dezordine. Intilnim tirfe, criminali
descrie felul sau cumpatat de viata, impresionind prin aceasta ;t1111h I" I lIIoatila galere, fete seduse, banditi spinzurati §i multe altele de soiul
pe Sancho. EI este cumpatat ~i judeca cu intelegere, gase~te (011111 I I11Irnu ne tulbura. Aparitia lui don Quijote, care nu indreapta nimic ~i
atit pentru don Quijote, cit ~i pentru Sancho, ~i anume 1011111 I" I lilt nicaieri, transforma fericirea ~i nefericirea intr-un joc.
binevoitolue, modesta, dar totu~i sigura de sine; incerc< l'i II • II I 1I111 boierna~ului de tara nebun care vrea sa reinvie traditia cavalerilor
contrazice sau atenua nebunia lui don Quijote sint prietenoa. 'I' pi lIori i-a dat lui Cervantes posibilitatea de a prezenta lumea ca un joe,
comprehensiune; nu-l putem pune alaturi de preotul margillit U 1111
de la curtea ducelui, a~a cum a facut Americo Castro, UII 1111111
spaniol. Don Diego e 0 figura exemplara pentru clasa sa, pI' IIII II
cu acea neutralitatea complexa, perspectivica, ce nu condamna, nici nu pUiU III ervantes, el a vazut ~i imaginea realitatii contemporane, a~a cum ar
macar intrebari, ~i care este 0 intelepciune curajoasa. Am putea-o exprilll'· 11111'a fi reprezentata ea in confruntarea cu 0 astfel de nebunie; ~i a~ea~t~
Itll' ine i-a placut, atlt din cauza complexitatii, dt ~i din cauza V01O~lel
foarte simplu prin cuvintele lui don Quijote citate 0 data mai sus: allti Sf /11
haya cada uno con su pecado, Dios hay en el cielo que no se descuida tI, " \lIre pe care 0 raspinde~te nebunia asupra tuturor lucrurilor ce-i ies in
lit \. Faptul ca e 0 nebunie eroica ~i ideala, ca ea lasa loc suficient intelep-
castigar al malo, ni de premiar al bueno; sau prin cuvintele adresatc III
Sancho in capitolul 8 din cartea a 2-a, la sfir~itul discutiei despre calugari I l\lnii ~i umanitatii, i-a placut, desigur, nu mai putin. Oar a considera
II hunia simbolic ~i tragic mi se pare fortat. Se pot face atare interpretari,
cavaleri: muchos son los caminos por donde lleva Dios a los suyos al de/II ij

Spunind cu aceasta ca, in ultima instanta, este yorba de 0 intelepcilill I I' lara baza suficienta in text. 0 voio~ie atit de universal a ~i complexa, in
cucernica. Ea e u~or inrudita cu atitudinea neutra spre care a tins atil d la~i timp lipsita de critica ~i neproblematica in reprezentarea realitatii
mult Gustave Flaubert ~i totu~i complet diferita de ea; Flaubert a vrul 1 1I1ldiene,n-a mai fost incercata in Europa; ~i nici nu-mi pot imagina unde
trans forme realitatea prin stil, pentru ca ea sa apara a~a cum 0 will 'ind ar fi putut fi incercata aiurea.
Oumnezeu, pentru ca orinduirea divina, in masura in care impieteaza asuplll
fragmentului de realitate tratat, sa se incarneze in stilul autorului. In '(111
ceptia lui Cervantes, un roman bun nu are alt scop dedt acela de a fi 1111
amuzament cult, honesto entretenimiento; nimeni n-a exprimat in ulliliHI
vreme atit de convingator aceasta idee ca W.J. Entwistle in lucrarea sa dcspil
Cervantes (1940), unde face 0 frumoasa legatura intre termenii recrealiol/ I
re-creation ("recreatie" ~i "noua creatie"). Lui Cervantes nu i-ar fi II'l"lIII
prin minte ca stilul unui roman, chiar al celui mai bun roman, ar plllill
dezvalui orinduirea universala. Oar, pe de alta parte, chiar ~i pen!I'll II
fenomenele realitatii devenisera greu de cuprins intr-o privire de ansamhlll
~i nu mai puteau fi sistematizate in mod clar~i traditional. In alte paqi d II
Europa, oamenii incepusera de mult sa-~i puna intrebari, sa se indoiasc, . IH
chiar incepusera sa construiasca ceva nou cu propriile lor forte spiritll tI
Oar lucrul acesta nu corespundea nici spiritului din tara sa, nici proprilllill
sau temperament ~i nici conceptiei sale despre misiunea unui scriilOl I I
gase~te ordinea realitatii in joc. Nu mai este drama lui Jedermann, ill ('III.
se poate judeca, pe baza unor norme fixe, ce e bine ~i ce e rau; a~a era 1111
in Celestina. Situatia nu mai e insa atlt de simpla; Cervantes judeca nllllil
despre probleme care vizeaza profesiunea sa de scriitor. In ceea ce privi I
restullumii paminte~ti, cu totii sintem pacato~i; Oumnezeu va avea grij I
cele rele sa fie pedepsite ~i cele bune raspIatite. Aici, pe pamint, onllill I
celor ce nu pot fi cuprinse sta in joc; oridt ar fi de greu sa cuprindelll
judecam fenomenele, pentru smintitul cavaler de la Mancha ele dCVl1i1111
virtej de confuzii vesele ~i distractive.
Aceasta este, dupa parerea mea, functia nebuniei lui don Quijol '
momentul in care tema - plecarea in lume a smintitului hidalgo ce VI'l,,,
realizeze idealullui caballero andante - a inceput sa infierbinte ima)',IIIII\1