Documentos de Académico
Documentos de Profesional
Documentos de Cultura
ADMINISTRATIVE
Note de curs
Nu este asumata nici o cunoastere preliminara a domeniului. Cursul este structurat in patru
parti. In prima parte vor fi prezentate principalele concepte “cheie” ale teoriei relatiilor
internationale: actorii sistemului international si tipologia lor; puterea si balanta de putere; interesul
national; securitatea si notiunea de sistem international. In a doua parte vor fi prezentate liniile-
forta ale structurarii si destructurarii sistemului international de la inceputuri pana in prezent. A treia
parte este focalizata asupra principalelor teorii ale relatiilor internationale. Vor fi puse in discutie
argumentele aduse de sustinatorii perspectivei traditionaliste-clasice, respectiv behavioriste. Unul
dintre obiectivele centrale ale cursului va fi analiza “nucleului dur” al curentelor T.R.I. dominante
contemporane. A patra parte a cursului va fi orientata spre probleme mai practice, in care veti avea
posibilitatea sa valorificati datele conceptuale oferite pana la momentul respectiv si sa va creati
instrumente de analiza pragmatica, eficienta si critica a evenimentelor internationale. Mentionam
principalele teme care vor fi prezentate: caracteristici ale restructurarii raporturilor de putere la nivel
global; analiza de politica externa. Procesul decizional in politica externa romaneasca si integrarea în
structurile europene şi euro-atlantice vor fi prezentate sistematic şi extensiv în cursul “Politica
externa si de securitate a Romaniei”.
2
Temele cursurilor
3
3.4. Neorealismul
3.5. Institutionalism versus neorealism
3.6. Transnationalism, economie politica, sistem mondial.
3.7. Geopolitica – primele abordari
4
Introducere
Relatia dintre domeniu si viata internationala
Termeni cheie: politica interna – politica externa, niveluri de analiza, teoriile relatiilor
internationale.
1. Nimeni nu se mai indoieste ca epoca pe care o traim este una de mari transformari.
Intr-adevar, sistemul european si mondial sunt in curs de prefacere profunda, dupa cum si
actorii lor sufera, in acelasi timp, profunde transformari interne. Astfel, pe parcursul ultimei
decade se pot inregistra doua transformari structurale ale sistemului international initiate de
sfarsitul Razboiului Rece si, respective, de atacurile teroriste din 11 septembrie 2001.
Restructurarea raporturilor de putere din perioada post-razboi rece a fost urmata abrupt, dupa
atacurile asupra unor obiective de pe teritoriul american, de inceputul unei noi ere in istoria
sistemului global, pe care o putem numi perioada post/post-razboi rece. Aceste transformari
politice au avut si au loc in cadrul unei accelerari a proceselor de globalizare economica,
financiara, culturala si militara, precum si al impactului tehnologiilor informationale, al mass-
mediei globale.
Drept urmare, distinctia clasica dintre politica interna si cea externa - erodata de mai multa
vreme - tinde sa se estompeze si mai accentuat.
Faptul ca legislatia si politica noastra interna se afla "sub lupa " analitică a marilor puteri (vezi
doar necesitatea îndeplinirii obiectivelor din planurile nationale anuale de aderare la NATO,
respectiv procesul de examinare analitica al Comisiei Europene si strategia de integrare
europeana, dar si deciziile luate pentru participarea in coalitia antiterorista) sau cel ca
probleme interne, cum sunt cele legate de minoritati, constituie preocupari internationale
5
curente reprezinta tot atatea dovezi ale tezei enuntate mai sus. In plus, de curand au aparut
lucrari care analizeaza intrepatrunderea dintre politicile interna si externa, mai precis spus,
proiectarea politicii interne in spatiul extern. Aceasta este determinata de adancirea continua a
interdependentelor pe plan mondial, de fenomenul globalizarii, precum si de proiectarea
intereselor unor grupuri interne pe plan extern.
2. Or, tocmai faptul ca aceasta legatura dintre intern si extern a devenit atat de stransa ne
impinge spre un nou tip de ordine mondiala, care, plecand de la dependenta sistemului de starea
componentelor sale, isi propune sa intervina in politica interna a actorilor sistemului ori de
cate ori situatia acestora ar putea pune in pericol securitatea sistemului in ansamblul sau.
Lumea democratica tinde astfel, paradoxal, sa devina tot mai exclusivista si interventionista.
Aceasta impune o regandire a unor valori fundamentale ca suveranitatea si independenta, care
vor trebui promovate intr-un mediu ce, aparent, va tinde sa le nege tot mai mult, in sensul lor
clasic.
6
intre incercarea de explicare si practica relatiilor internationale.
4. Cursul predat Dvs. este un curs de pregatire generala care, pornind de la legatura stransa
dintre politica interna si cea externa, doreste sa va inarmeze cu un minim de cunostinte si
instrumente, tocmai pentru a putea opera si in acest camp al actiunii sociale.
5. Expunerile vor beneficia de un suport scris – note de curs – dublate de materiale informative
(documente, studii, articole) care trebuie sa dea cursantului posibilitatea de a lua cunostinta de
situatia la zi in domeniul care formeaza tema expunerii, stimulandu-i propria gandire si
apreciere.
Intrebari:
1. Furnizati o serie de exemple ale erodarii treptate a distinctiei politica interna –
politica externa.
2. In acest context, analizati impactul transmiterii in direct, pe plan global, a tragediei
de la World Trade Center.
7
PARTEA I. CONCEPTE CHEIE ALE
TEORIEI RELATIILOR INTERNATIONALE
Termeni cheie: actori internationali; structura sistemului si raporturile dintre actori; stat
natiune; delegarea de suveranitate; organizatii internationale guvernamentale si non-
guvernamentale.
1. Abordarea vietii internationale prin intermediul teoriei sistemelor implica doua paliere: cel al
elementelor ei componente - "ACTORII" - si cel al "RAPORTURILOR" dintre ei.
Modificarea naturii, respectiv a tipului de "ACTOR", influenteaza "RAPORTURILE"
dintre acestia si intregul "SISTEM". Ca atare, observarea transformarilor la nivelul
"ACTORILOR" ne da masura transformarii "SISTEMULUI" insusi.
2. Istoric vorbind, "ACTORI" au fost pe rand: colectivitati umane (triburi, uniuni de triburi
etc.), orasele-state ale lumii grecesti, imperiile antichitatii (Roman, Persan etc.), formatiunile
atomizate ale feudalismului, care, impreuna cu orasele ce au scapat invaziei migratorilor, au
prosperat prin concentrarea activitatii clasei burgheze, au constituit germenii statelor de mai
tarziu. Acestea, dupa alcatuirea pe baza "principiului dinastic", au capatat treptat un caracter
national. Prefigurarea acestui caracter a insemnat, in realitate, evolutia "SISTEMULUI"
european, ca nucleu al "SISTEMULUI" international in ansamblul sau.
9
Ce este statul-naţiune?
“Statul naţiune, care există într-un sistem de alte state-naţiune este un set de forme
instituţionale de guvernare, care menţine un monopol administrativ asupra unui teritoriu cu
graniţe demarcate precis (frontiere), domnia sa fiind sancţionată de lege, şi care are
controlul direct asupra mijloacelor de violenţă internă şi externă.” Anthony Giddens – The
Nation-state and Violence – (1985:121)
“The nation-state is a bordered power container, the pre-eminent power container of the
modern era” Giddens (1985:120)
10
internationale sau regionale. Chiar si organizatiile supranationale (UE) sunt folosite de
catre statele membre pentru a-si sustine interesele nationale. Criza din Kosovo si
includerea operatiunilor de tip non-Articol 5 in noul Concept Strategic al NATO impun
o reevaluare a argumentelor traditionale ale sustinatorilor pozitiei centrale a statului.
Razboiul contra terorismului international necesita o intarire a rolului statului pentru a
asigura securitatea si siguranta propriilor cetateni. In acelasi timp, amenintarile
asimetrice au impus un raspuns unitar al coalitiei internationale, iar faptul ca, pentru
prima data de la crearea Organizatiei Atlanticului de Nord, s-a apelat la principiul
apararii colective, a demonstrat viabilitatea si importanta institutiilor internationale.
8. Se inregistreaza, de asemenea, o crestere a importantei atat prin numar, cat si prin
influenta reala pe scena politica mondiala a altor actori non-statali: corporatiile
transnationale, respectiv organizatiile non-guvernamentale internationale (INGO). Este
semnificativ faptul ca o organizatie non-guvernamentala – Medecins sans frontieres - a
obtinut Premiul Nobel pentru pace, iar actiunile unor INGO cum ar fi Greenpeace sau
Amnesty International se afla constant pe agenda politica a guvernelor. Tendinta actuala
a zecilor de mii de ONG locale este de a obtine un statut regional si apoi global, unele
obţinand recunoaşterea din partea Organizatiei Natiunilor Unite (statut consultative in
cadrul Consiliuuil Economic si Social - ECOSOC) şi devenind, astfel, actori legitimi în
diplomaţia internatională. Totodata, mass media internaţionale – prin influenta asupra
publicului si a decidentilor - sunt considerate de un numar din ce in ce mai mare de
analisti drept actori autonomi in sistemul international.
10. In ce priveste situatia ROMANIEI, prin revolutia din decembrie 1989, si-a multiplicat
exponential tipologia contactelor sale internationale, anterior reduse exclusiv la nivelul
11
(controlat in totalitate) STATAL. Nu numai ca si in cadrul acestuia s-a inregistrat o
multiplicare a contactelor (vezi activitatea internationala depusa de diferite componente ale
sistemului politic si administrativ), dar acum si organizatii interne (economice - firme,
politice, culturale, sociale, stiintifice etc.), precum si persoane fizice, intretin propriile lor
contacte internationale. Presiunea pe infrastructura rutiera, aeriana, fluviala, maritima,
precum si informationala, este o dovada concreta a integrarii Romaniei in "SISTEMUL"
international.
Intrebari:
1. Argumentati pozitia personala fata de cresterea, respectiv diminuarea, rolului
statului ca actor central al sistemului international.
2. Analizati actiuni ale unor INGO cum ar fi Amnesty International, Greenpeace sau
Medicines sans frontieres, raportate la masurile guvernelor in domeniile respective.
3. Furnizati exemple de mass-media internationale care pot fi considerate drept actori
ai sistemului mondial (a caror influenta asupra raporturilor internationale poate
este masurabila pentru o perioada determinata).
Termeni cheie: putere; politica externa; influenta; forta; elementele puterii; putere hard;
putere soft; echilibrul puterii; balansoar al puterii.
12
practica a propriilor programe politice, precum si satisfacerea propriilor interese. Celelate
categorii ale stiintei/stiintelor politice (actori, interese etc.) sunt determinate de raporturile cu
si fata de conceptul de PUTERE.
2. Pe plan international, PUTEREA reprezinta, in acelasi timp atat un SCOP IN SINE, cat si
un MIJLOC DE ATINGERE A ALTOR OBIECTIVE. Ea este, intr-un cuvant,
MONEDA DE SCHIMB in POLITICA INTERNATIONALA (definita ea insasi ca
LUPTA PENTRU PUTERE).
13
FIZICA) inseamna ca abdici de la PUTERE - inteleasa ca RELATIE
PSIHOLOGICA - in favoarea FORTEI - inteleasa ca RELATIE FIZICA;
oricum, PUTEREA MILITARA este cel mai important atribut al PUTERII in
general. Fara sanctiunea FORTEI, PUTEREA este lipsita de substanta (a se vedea
eficacitatea unei legi, fara prevederea sanctiunilor pentru incalcarea ei);
c. PUTERE care poate fi UTILIZATA (armele conventionale, de pilda) si
PUTERE care NU POATE FI UTILIZATA (armele nucleare, de exemplu, care
sunt utilizate prin intermediul AMENINTARII CU UTILIZAREA); in realitate,
avem de-a face cu prezenta sau absenta FORTEI ca ultima sanctiune a PUTERII;
d. LEGITIMITATEA / NELEGITIMITATEA PUTERII; in primul primul caz
exista o justificare morala si/sau legala, in timp ce in al doilea avem de-a face cu
PUTERE / FORTA bruta; exemplificarea situatiei POLITISTULUI, care dispune de
un mandat, si a JEFUITORULUI, care actioneaza absolut in afara legii.
14
* Pregatirea militara (cu indicatori/sub-elemente ca: tehnologia militara - vezi
capacitatea aeronautica romana fata de cea a altor fosti aliati din Tratatul de la
Varsovia -, calitatea conducerii, precum si cantitatea si calitatea fortelor armate; vezi
necesitatea asigurarii capacitatii operative a Armatei in paralel cu derularea
procesului de restructurare a acesteia);
* Populatia (marime, distributie si tendinte; acesta este principalul rezervor de
alimentare a fortelor armate; ca atare, tendintele de evolutie a populatiei sunt
urmarite cu mare atentie intre adversarii potentiali, vecini etc. In zilele noastre, sunt
de urmarit o serie de tari care au sanse reale de a intra in "liga" marilor puteri in
secolul viitor - China, India, Argentina, Brazilia, Mexic, eventual Indonezia. Toate
sunt tari dens populate);
* Caracterul national (impulsivitatea, flexibilitatea, rabdarea, sangele rece,
diplomatia, finetea - calitati care pot amplifica performanta externa; vezi cazurile
Romaniei si, sa spunem, Ungariei in acest secol);
* Moralul national (textura sociala/social fabric - element fundamental; in prezent se
actioneaza in special asupra acesteia; efectele sunt pe termen lung si determinante; de
urmarit evolutia solidaritatii sociale in Romania inainte de decembrie 1989, imediat
dupa si in perioada de tranzitie; element ce tine de calitatea societatii si guvernarii);
• Calitatea diplomatiei (element fundamental al supravietuirii nationale; amplifica
sau diminueaza PUTEREA unui stat; vezi cazurile Romaniei, in care forta
armata a fost compensate / suplimentata de calitatea diplomatiei, precum si
Marea Britanie in timpul lui M.Thatcher, in special in relatiile cu Statele
Unite);Calitatea guvernarii (sunt de urmarit raporturile dintre: resurse-politica
[eficienta utilizarii lor in raport cu obiectivele propuse]; politica-sprijin popular
[in ce masura politica exprima vointa poporului sau in ce masura este
restrictionata de aceasta]; guvern-politica externa [locul si rolul politicii externe
in ansamblul politicii promovate de guvern - atentie, profesionalism, mecanisme
etc.]
15
Putere hard si putere soft
Robert Keohane and Joseph Nye Jr., exponenti ai curentului institutionalist, au nuantat
abordarile contemporane ale puterii in era informationala. ( Power and Interdependence in
the Information Age. Foreign Affairs. September-October 1998, Power and Interdependence
/ New Edition - 2001). Ei au introdus o noua categorie, de putere soft, in completarea
notiunii traditionale a puterii, definite ca putere hard.
Puterea hard este abililitatea de a-i determina pe altii sa actioneze chiar si impotriva
vointei proprii, prin amenintari sau recompense.
Puterea soft este abilitatea de a obtine rezultatele dorite, pentru ca si ceilalti doresc ceea
ce doresti tu. Este abilitatea de a obtine rezultate mai degraba prin atractie decat prin
coercitie. In era informationala, aceasta abilitate de a convinge actorii scenei internationale
se realizeaza in principal prin informatia libera si “gratuita”. In secolul XXI, tehnologia
informatiei, definita in sens larg, va fi, probabil, cea mai importanta resursa a puterii.
16
1.3. ECHILIBRUL PUTERII
1. Echilibrul Puterii este o modalitate de mentinere a stabilitatii intr-un sistem compus din mai
multe unitati autonome. (Daca era vorba de un sistem compus din unitati subordonate una
fata de alta, aceasta misiune trebuia sa cada in sarcina autoritatii centrale, care regleaza
sistemul). Desigur, ramane problema "autoritatii" care asigura repartizarea echilibrata a
puterii in cadrul sistemului compus din unitati/entitati autonome. De regula, aceasta
autoritate a fost fie o mare putere, fie un grup de mari puteri care, la momentul respectiv,
asigurau conducerea sistemului ori prin deciziile pe care le impuneau altora, ori prin propria
lor actiune.
17
numai tacit);
* competitia, care presupune existenta unui obiect al acesteia, de regula o terta parte
(statele A si B sunt in competitie unul cu altul pentru statul C)
18
* impotriva dominatiei mondiale (vezi alianta creata impotriva Germaniei,
Japoniei si Italiei);
* impotriva altei aliante (vezi cazul Antantei si al Puterilor Centrale in
primul Razboi Mondial, precum si cel al Tratatului de la Varsovia impotriva
NATO).
In acest din urma caz, al existentei unei aliante indreptate impotriva altei aliante,
practica politica a inregistrat si existenta unui BALANSOR AL PUTERII, respectiv
al unei puteri care veghea asupra mentinerii echilibrului dintre ele, urmand sa se
alature aceleia dintre aliante care parea sa piarda teren. Istoric, in Europa, acest rol l-a
jucat Marea Britanie, care, pentru a se proteja, a vegheat cca. doua secole ca Europa
sa nu ajunga sa fie dominata de o singura putere, pentru a preveni astfel aparitia unui
pericol direct la adresa securitatii sale fizice. Iata pentru ce Marea Britanie s-a aliat
cu Prusia - si alte puteri - impotriva Frantei lui Napoleon, dar si cu Franta impotriva
Germaniei in cele doua razboaie mondiale; de aici si celebra fraza: "Anglia nu are
dusmani sau prieteni permanenti, ci doar interese permanente !"
19
relatia dintre SUA si URSS in perioada postbelica).
2. Mai degraba lupta, decat sa scape ocazia de a-si spori capacitatile; (vezi decizia
Germaniei de a intra in primul si in cel de-al doilea Razboi Mondial).
3. Mai degraba opresc lupta, decat sa elimine un actor esential (vezi incheierea
razboiului din Golf, data fiind importanta Irakului pentru echilibrul local de putere).
4. Refuza preponderenta unui actor sau a unei aliante de actori; (vezi cazul Marii
Britanii la inceputul celui de-al doilea Razboi Mondial, cand, pentru aproape un an -
din iunie 1940 pana in iunie 1941 - a tinut piept singura Germaniei).
5. Cauta sa-i constranga pe cei ce cauta sa subscrie la principii supranationale
(expresia efortului de mentinere a unei individualitati distincte in cadrul sistemului;
vezi opozitia actuala a Marii Britanii fata de planurile de transformare a Uniunii
Europene intr-o entitate suprastatala).
6. Permit invinsului reintrarea/revenirea in sistem (vezi cazurile Frantei lui Napoleon
si ale puterilor invinse in primul si cel de-al doilea Razboi Mondial, care decurg din
prima premisa a echilibrului puterii - respectiv ca toate unitatile/ entitatile sunt
indispensabile sistemului).
6. Transformarile recente din cadrul sistemului international pun in lumina impletirea unor
tendinte ce indica spre lumea de maine (de integrare) si tendintele ce indica recursul la
practicile clasice ale "politicii puterii" (power politics). In acest sens, si conceptul de
"echilibru al puterii" cunoaste atat o diminuare de utilitate determinata de intarirea
consensului si cooperarii, cat si o revigorare, tinand seama de competitia multipolara
derivata din aparitia unor noi centre de putere.
20
Intrebari:
1. Explicati sintagma “Politica internationala este lupta pentru putere”.
2. Analizati, prin exemple proprii, cele patru distinctii: putere-influenta, putere-forta
etc. prezentate in curs.
3. Realizati o comparatie intre doua state pornind de la elementele traditionale ale
puterii, pozitiile ocupate in sistem si abilitatea de influentare prin mijloacele
puterii soft.
4. Analizati valabilitatea contemporana a regulilor traditionale de mentinere a
echilibrului puterii.
5. Argumentati tendintele de diminuare a utilitatii, respectiv de revigorare – prin
persistenta power politics - a conceptului de echilibru al puterii.
21
nu este vorba de interese conjuncturale, ci de cele cu adevarat durabile, care nu sunt alterate
de trecerea timpului; in sfarsit, avem in vedere capacitatea unor asemenea interese de a fi
traduse in practica politica, caci, fara aceasta, ele raman doar in stadiul aspiratiilor
imposibil de atins.
3. Cand vorbim de interes national, nu avem in vedere un interes anume, bine definit, ci o
suma de interese, care converg spre asigurarea, pe de o parte, a securitatii, iar pe de alta a
bunastarii actorului dat. (De analizat, prin prisma securitatii, situatia Romaniei din anul
1940, dupa amputarile teritoriale, precum si, prin prisma bunastarii, situatia actuala)
"Un interes national - spune Samuel Huntington - este un bun public care preocupa pe toti, sau pe
cei mai multi cetateni; un interes national vital este acel interes pentru care ei sunt gata sa-si verse
sangele si sa-si cheltuiasca bogatia pentru a-l apara. Interesele nationale combina, de regula,
securitatea cu preocuparile materiale, pe de o parte, si preocuparile morale si etice, pe de alta
parte."
4. Concret, interesele care intra in categoria interesului national se exprima prin valori, care
se traduc apoi in obiective palpabile, pe care actorul trebuie sa le indeplineasca. Odata
stabilit obiectivul, trebuie alese mijloacele de atingere a acestuia, iar, in cadrul lor,
modalitatile concrete prin care se procedeaza. Acest lucru este valabil atunci cand actorul
este cel ce lanseaza o initiativa de politica externa; cand insa trebuie sa raspunda la o
initiativa lansata de alt actor, deci la un stimul extern, el trebuie sa identifice raspunsul
(urmarind aceeasi secventa: obiectiv - modalitate - mijloc) care ii asigura satisfacerea in cel
mai inalt grad a propriului sau interes national.
22
armamentelor si/sau dezarmare), atata timp cat, prin negociere, se mentine echilibrul
initial;
* cele care fac obiectul curent al negocierilor - de pilda, drepturi de navigatie pe
Dunare etc.
Intrebari:
23
1.5.SECURITATEA
Termeni cheie:
Securitate; securitate nationala; securitate internationala; dilema securitatii; securitate
comuna; securitate colectiva; securitate cooperativa; interese de securitate; riscuri;
amenintari; vulnerabilitati; echilibrul terorii, riscuri asimetrice.
1. Desi este un concept des uzitat, specialistii il apreciaza ca fiind inca in curs de
definire; este considerat, daca se poate spune asa, drept un concept "in curs de
dezvoltare"! Acest lucru se datoreaza si utilizarii lui intr-o multitudine de contexte,
determinate de mare varietate de interese, care, fie justificat, fie nu, sunt prezentate ca
interese de securitate, sau legate de conceptul in discutie. De aici si o anumita stare
de confuzie.
Termeni cheie:
2. Cum spuneam, este vorba de un anumit tip de abordare care este valabil si in
domeniul relatiilor internationale, pe care ne ajuta sa-l intelegem mai bine asa. In
28
context, se remarca rezultate diferite ale aplicabilitatii sale in stiintele exacte -
unde legaturile dintre elementele componente ale sistemului, precum si regulile
sale de functionare sunt mai precise - si cele sociale, unde atat legaturile, cat si
regulile de functionare sunt mai putin conturate, rezultatul constituindu-l o
predictibilitate mai redusa (insa nu absenta) comparativ cu stiintele exacte.
5. Odata atinse limitele geografice ale sistemului (provenind din caracterul finit al
planetei), evolutia sistemului se realizeaza prin intermediul adancirii
interdependentelor din cadrul sau, precum si prin aparitia unor noi actori (chiar si
de alt tip). Are, deci, loc un proces concomitent de multiplicare si adancire a
legaturilor dintre elementele componente ale sistemului.
29
acesta este:
* un sistem (geografic) inchis, care se autoregleaza (prin procesul de
redistribuire continua a puterii in cadrul sau);
* un sistem lipsit de autoritate centrala (al doilea motiv pentru care se
autoregleaza); termenul folosit in teoria relatiilor internationale este de
“sistem anarhic”;
* un sistem competitiv (fiind inchis, de la un punct incolo, adancirea si
multiplicarea interdependentelor impune cu necesitate colaborarea chiar si
intre adversari chiar si in timpul conflictului);
* care evolueaza prin structurare, urmata de de-structurare, urmata, la
randul ei de un nou proces de structurare; in felul acesta, sistemul se
"regenereaza" (vezi perioada de dupa 1989 in Europa).
Intrebari:
30
PARTEA II. EVOLUTIA SISTEMULUI INTERNATIONAL
Termeni cheie:
2. Acest lucru s-a petrecut abia odata cu castigarea suprematiei de Roma, care, prin
diplomatie si razboi - asa cum arata si Machiavelli intr-una din lucrarile sale
pregatitoare pentru sfaturile din "Principele" - a reusit sa-si creeze imperiul. Abia
acesta a fost un sistem relativ integrat, care a cuprins in interiorul sau organizarile
social-statale din spatiul mediteranean. Este de remarcat ca, inca dinaintea
cuceririi romane, in alte zone ale globului - vezi Asia de Est, sau de Sud, ori
America - aveau loc, in mod independent, procese relativ asemenatoare. Problema
care se punea era aceea a stabilirii legaturilor intre aceste focare de organizare pe
care le reprezentau lumile respective.
4. Treptat isi face loc organizarea feudala, in care populatia locala lucreaza pentru si
ii furnizeaza soldati stapanului local, care reprezinta sursa autoritatii politice si
juridice a locului. In schimb, el furnizeaza populatiei locale protectie. Cu timpul,
din luptele angajate intre diferitii stapani locali, incep sa apara unii mai puternici,
care, prin supunerea celorlalti, precum si a oraselor din zonele adiacente, isi
largesc posesiunile - care insemnau prin ele insele putere - tinzand spre incoronare
ca suverani ai statelor feudale.
5. Nu trece mult timp si, odata terminata, in linii generale, expansiunea interna, este
initiata expansiunea externa, sub forma cruciadelor. Desi s-a spus ca lumea Evului
de Mijloc a fost o lume imobila, cruciadele au demonstrat, din contra, dinamismul
ei. [Atrag atentia asupra principalelor directii de expansiune ale stapanilor feudali:
cei din sud (francezi, indeosebi) s-au indreptat spre Orientul Mijlociu (locurile
sfinte), iar cei din nord (germanii) spre Est si Nord, de-a lungul tarmurilor Marii
Baltice. A se vedea si actuala confruntare din interiul Uniunii Europene intre
tentinta de a deplasa centrul de greutate spre Nord - sustinuta de Germania - si cea
de a-l deplasa spre Sud - sustinuta de Franta].
9. Pe acest fundal a inceput expansiunea europeana, care s-a derulat de-a lungul
mai multor secole si a avut loc succesiv, in valuri. Astfel, primul val l-a constituit
expansiunea iberica (spaniolii spre vest, impregnati ideologic, unde au gasit forme
de organizare - deci si de rezistenta - mai putin evoluate, iar portughezii spre est,
mai pragmatici, intalnind forme de organizare statala - inclusiv rezistenta mai
mare - bine definite). A urmat apoi expansiunea olandeza, care a fost directionata
atat spre Vest (New York-ul a fost intemeiat de ei), cat si spre Est(mai ales
Indonezia), la inceputul anilor 1600. Asa a aparut si Africa de Sud, ca principal
33
punct de sprijin pe acest drum. Cel de-al treilea val l-au constituit englezii - care,
timp de cateva secole, au strabatut lumea in toate directiile -, urmati de francezi.
Sub raportul continutului, expansiunea europeana a fost insotita de promovarea
valorilor europene in teritoriile cucerite. Lucrul acesta a fost valabil pana la cel de-
al doilea Razboi Mondial, cand stafeta este preluata de cele doua superputeri. Ca
schema, s-a pornit de la expansiunea individuala, care a fost ulterior regularizata
si, intr-o faza urmatoare, institutionalizata (prin intermediul organizatiilor
internationale).
Intrebari:
Termeni cheie:
1. Asa cum am putut vedea, sistemul international modern a fost creat prin
expansiunea Europei, care a ajuns centrul sau. Pe continent, insa, odata cu
infrangerea Frantei napoleoniene (care, in termenii procesului producerii de
putere, a marcat trecerea de la extensiv la intensiv), conducerea treburilor a fost
preluata de un grup de puteri cunoscut sub numele de "Concertul Europei"
(Austria, Marea Britanie, Franta - desi invinsa, mentinuta in "concert" - Prusia si
34
Rusia, carora, in spatiul est si sud-est european li se asocia si Turcia), sau, popular,
"Sfanta Alianta". Pastratoare a valorilor europene ce au generat infrangerea
spiritului revolutionar francez - in realitate, pastratoare a unui melanj de valori,
caci cele ale revolutiei franceze nu au putut fi "extirpate" in intregime - ele
vegheau la respectarea lor, intervenind ori de cate ori acestea erau incalcate, asa
cum s-a intamplat, de pilda, in timpul revolutiilor de la 1848.
2. Concret, desi se socoteste ca ne aflam in prezenta celei mai lungi perioade de pace
din istoria continentului - cei 100 de ani de pace -, datorate in principal absentei
conflictelor majore intre marile puteri (a caror unitate de vederi si actiune - bazata
pe absenta nevoii de conflict, dar si pe riscurile pe care acesta le implica - a si
facut posibila existenta "concertului"), in realitate avem de-a face cu o "pace cu
intreruperi", mai dese in cea de-a doua parte a perioadei analizate. Aceste
"intreruperi" au constat tocmai in aparitia conflictelor directe intre marile puteri:
1866 - razboiul prusaco-austriac, 1853-1855 - razboiul Crimeii, 1870-1871 -
razboiul franco-prusac, 1877-1878 - razboiul ruso-romano-turc.
4. Care au fost insa factorii care au contribuit la existenta unei perioade de pace atat
de lungi? Acestia au fost:
* dezvoltarea tehnologica si industriala (care a facut ca miza pacii sa fie
mai mare decat cea a razboiului);
* solidaritatea puterilor europene (care erau crestine, "civilizate",
mesianice - sau "imperialiste" - si albe, aceasta fiind una din bazele
expansionismului european in afara granitelor continentului);
35
* echilibrul de putere existent intre principalii actori europeni;
* canalizarea conflictelor, a competitiei, in afara Europei, in colonii
(vezi aplicarea tehnicii "sferelor de influenta" ca modalitate de evitare a
conflictelor).
Intrebari:
Prezentati factorii care au determinat mentinerea pacii in perioada “Concertului
Europei”
ISTEMUL EUROPEAN SI MONDIAL IN PERIOADA INTERBELICA
Care au fost elementele care au dus la polarizarea sistemului si la incheierea
sistemului “concertului”?
36
2.3. RELATIILE INTERNATIONALE IN PERIOADA DE DINAINTEA
PRIMULUI RAZBOI MONDIAL. SISTEMUL INTERNATIONAL
INTERBELIC.
Termeni cheie:
Razboi mondial; razboi industrial; razboi total; principii wilsoniene; autodeterminare;
institutionalizarea sistemului international.
1. Primul Razboi Mondial a avut o importanta aparte, care este mai putin pusa in lumina.
Astfel el a fost, din punct de vedere militar:
* primul razboi european care devine mondial (ceea ce ilustreaza caracterul
global al sistemului international, precum si faptul ca Europa ocupa locul central
in cadrul acestuia);
* primul razboi mondial industrial (socul celor 10 milioane de morti si aparitia
relatiilor internationale ca domeniu distinct de investigatie stiintifica); de aici
decurge faptul ca, pentru prima oara, nu mai este un razboi intre armate, ci intre
societati, ca distinctia dintre civili si militari tinde sa dispara atat pentru ca toti
sunt inhamati la carul razboiului si constituie tinta atacurilor inamicului, cat si
pentru ca dimensiunile campului de batalie se extind extrem de mult.
* un razboi cu dublu caracter: static in Vest si dinamic inEst(primul aspect
ilustreaza gripajul inclestarii unor mari puteri intr-un spatiu ingust, iar cel de-al
doilea a pus bazele manevrei din cel de-al doilea Razboi Mondial);
* primul razboi in care cuceririle stiintei aplicate la domeniul militar devin
mijloace de lupta utilizate efectiv (tancurile, aviatia, pistolul mitraliera, gazele
de lupta, metodele matematice de lovire a submarinelor in imersiune, etc.)
37
2. In ce priveste consecintele politice, acestea au fost:
* afirmarea principiului national (vezi cele 14 puncte ale lui Wilson), care -
odata acceptat - a schimbat bazele organizarii teritoriale a Europei;
* disparitia imperiilor in Europa (inceputul procesului de lichidare a imperiilor
in general);
* reglementarile de pace devin astfel baza noului statu quo teritorial pe continent,
valabil, in linii generale pana astazi (vezi aparitia Poloniei, a Cehoslovaciei, a
Iugoslaviei, precum si desavarsirea unitatii noastre nationale); este de remarcat ca,
in prezent, s-ar parea ca asistam la incercarile de recuperare "moderna" a
teritoriilor pierdute in primul Razboi Mondial (in care principalul "pierzator" a
fost Austro-Ungaria, si nu Germania, care a pierdut mai mult in urma celui de-al
doilea Razboi Mondial ?!)
5. In acest context, apropierea germano-rusa din 1939 a avut efecte catastrofale pentru
Europa. Pe de o parte, blocand Vestul prin mana libera acordata Germaniei (disparitia
temerii luptei pe doua fronturi), permitea inghitirea spatiului din Est dintre cele doua
puteri, spatiu in care ne aflam si noi (pactul Hitler-Stalin); pe acest temei, Ungaria, de
pilda, care si atunci reprezenta, in valoare absoluta, doar 1/2 din potentialul romanesc, si-a
putut atinge telurile revizioniste (dupa cum la fel a profitat si Bulgaria).
6. Cel de-al doilea Razboi Mondial - izbucnit inevitabil in conditiile practicarii unei
politici a puterii nelimitate - a determinat:
* integrarea si mai mare a sistemului international, prin amploarea spatiului de
39
desfasurare a operatiunilor militare si atragerea celorlalte centre de putere (SUA,
Japonia), precum si a intregului sistem colonial, ceea ce a si dus apoi la prabusirea
acestuia in ansamblu;
* aparitia unei noi ierarhii politico-militare, mult mai restranse, la baza careia
s-a aflat in mod primordial posesia armei nucleare;
* la randul ei, aceasta (respectiv cuplarea armei nucleare cu progresele in
domeniul vectorilor) a dus la militarizarea pacii la un nivel nemaiantalnit pana
atunci, caci, din cauza sporirii vitezei si razei de actiune a vectorilor, accentul s-a
deplasat hotarator de pe fortele mobilizabile pe cele gata mobilizate, capabile sa
actioneze in orice moment.
Intrebari:
1. Analizati consecintele primului Razboi Mondial asupra sistemului international in
ansamblul sau.
2. Prezentati optiunile de politica externa ale Romaniei din perioada interbelica.
40
2.4. IN PRAGUL SECOLULUI XXI: UN SISTEM INTERNATIONAL IN
SCHIMBARE. TRASATURILE ORDINII INTERNATIONALE
POSTBELICE.
Termeni cheie:
41
aportul carora infrangerea Germaniei nu ar fi fost posibila - a marcat
aparitia BIPOLARISMULUI. Confruntarea lor a fost, in acelasi timp,
- o lupta clasica, desi gigantica, pentru putere;
- o lupta ideologica (ideologia ca instrument al puterii: pentru ce
URSS a dorit ca tarile est-europene sa devina comuniste ?)
* In plan tehnico-militar, aparitia armei nucleare si a rachetelor a
schimbat destinul omenirii; razboiul este substituit de cursa inarmarilor (al
carei scop era mentinerea "echilibrului terorii"), deoarece izbucnirea lui ar
fi insemnat distrugerea civilizatiei umane. La fel a fost si cu "razboiul prin
terti".
* In plan economic, lumea a ajuns sa fie dominata de Statele Unite,
care, pe baza uriaselor resurse de care a ajuns sa dispuna in urma
mobilizarii lor pentru razboi, au ocupat pozitiile cheie in economia
mondiala, ale carei institutii cu caracter global le-au creat dupa cum au
vrut (acordurile de la Bretton Woods);
43
competitiei economice in planul politico-militar.
1. Atunci cand vorbim despre armele nucleare trebuie sa avem in vedere faptul ca
ele se compun, pe de o parte, din incarcatura exploziva propriu-zisa si, pe de alta
parte, din vectorul care o transporta la tinta. Acesti doi factori, impreuna cu
evolutia situatiei internationale sunt raspunzatori de dezvoltarea acestui tip de
armament si a gandirii militare in privinta utilizarii sale.
2. Asa stand lucrurile, primul element cu care incepe istoria acestui tip special de
arma este legat de vector (avion), si teoria bombardamentului strategic ca una
din cele doua modalitati de evitare a impasului creat in primul Razboi Mondial
(cealalta fiind reprezentata de teoria blitzkrieg-ului). Astfel, in perioada
interbelica, italianul Duhet si englezul Fuller au pus la punct teoria
bombardamentului strategic, ca mijlocul major de a scoate din joc un inamic
lovindu-i centrele industriale si aglomerarile urbane (de fapt, o recunoastere a
faptului ca, datorita industrializarii sale, razboiul ajunsese deja o confruntare nu
numai intre armatele a doi sau mai multi beligeranti, ci intre societatile lor in
ansamblul lor).
5. Raspunsul american nu s-a lasat asteptat. In loc sa inghete propriul lor program
atomic, americanii au ridicat miza, pe de o parte, prin punerea la punct a bombei
cu hidrogen (arma nucleara), iar, pe de alta, prin diversificarea arsenalului ca
urmare a punerii la punct a armelor nucleare tactice (respectiv capabile a fi
utilizate pe campul de batalie). Documentul fundamental, insa, in aceasta privinta
l-a reprezentat NSC 68/1950. El reprezinta un efort de corelare a obiectivelor
politice ale SUA cu realitatile militare (existenta armei atomice) si cele politice
internationale (confruntarea cu URSS). Rezultatul l-a constituit punerea bazelor
cursei postbelice a inarmarilor nucleare dintre cele doua superputeri. Ele au
fost confirmate - in opinia autorilor - de razboiul din Corea. (In acelasi timp, in
Europa se constituie NATO). In ambele cazuri, respectiv atat in cel al Statelor
Unite, cat si al Europei Occidentale, armele nucleare au avut de indeplinit un
dublu rol, pe de o parte, de descurajare, pe de alta, de substitut mai economicos
45
al unui efort conventional altfel deosebit de costisitor.
10. Curand, insa, peisajul nuclear s-a complicat foarte mult, facand necesara distinctia
intre descurajarea prin negare si cea prin pedeapsa (Glenn Snyder). Mai mult,
arsenalul nuclear tactic s-a diversificat, fara ca acest lucru sa se fi concretizat si in
punerea la punct a unei doctrine privind utilizarea acestei categorii de armament.
Efectele acestor schimbari au constat in deplasarea accentului de pe strategia
contra orase pe strategia contra forte (pe considerentul ca daca ambii adversari
au sageti otravite, principala misiune nu este de a elimina adversarul - deoarece in
cursul acestui proces te poate atinge si el - ci de a-i face inutilizabile sagetile).
12. Intre timp, pe de o parte, clubul nuclear s-a largit (Marea Britanie si Franta devin
puteri nucleare in anii '50, iar China in anii '60), ceea ce a impus adoptarea
Tratatului de Neproliferare Nucleara, iar, pe de alta, cele doua superputeri
initiaza un proces de control al armamentelor si dezarmare nucleara, aflat si
in prezent in curs de desfasurare.
13. La inceputul anilor '80 (23 martie 1983), Statele Unite isi fac cunoscuta optiunea
de a-si asigura un sistem defensiv antiracheta in spatiu ("razboiul stelelor"),
care promitea desprinderea din distrugerea reciproc asigurata, pas care a jucat
un rol hotarator in intensificarea la maximum a cursei inarmarilor concretizate
in final prin infrangerea URSS in razboiul rece. Paralel, are loc, pe de o parte,
un proces de inlocuire a armelor nucleare cu arme conventionale (ca urmare a
revolutiei petrecute in domeniul performantelor acestui tip de armament), iar, pe
de alta, atat un proces de eliminare treptata a armelor nucleare cu raza scurta
de actiune, cat si cresterea razei de actiune a celor tactice.
49
PARTEA III. TEORIILE RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE
3.1. E.H.CARR: "THE TWENTY YEARS' CRISIS 1919-1939"
Termeni cheie:
Aceasta lucrare trebuie privita in contextul socului produs de carnajul primului Razboi
Mondial, care, pe de o parte, a dat un impuls democratizarii vietii internationale (vezi
revolta populara impotriva "diplomatiei secrete"), facand astfel necesara si posibila prima
investigare moderna a resorturilor si mecanismelor intime ale functionarii politicii
internationale, iar, pe de alta parte, a impus ca prima tentativa de evitare a reizbucnirii,
reglementarea juridica a raporturilor dintre state (criticata de Carr).
1. Motivatia si conditiile aparitiei acestei lucrari
1.1. "’Criza celor douazeci de ani’ a fost scrisa cu scopul deliberat de a contracara
defectul stralucitor si periculos al intregii gandiri - atat academice, cat si populare
- din tarile vorbitoare de limba engleza referitoare la politica internationala intre
anii 1919-1939 - ignorarea aproape totala a factorului putere."
1.2. "Aceasta carte, care initial fusese planificata pentru 1937, a fost trimisa in
tipografie la mijlocul lui iulie 1939 si a ajuns la corectura finala cand a izbucnit
razboiul, pe 3 septembrie 1939. A introduce in text cateva modificari verbale
grabite in lumina acelui eveniment nu ar fi ajutat prea mult; de aceea, am preferat
sa o las exact asa cum era la momentul in care razboiul isi intindea deja umbra
asupra lumii, dar cand inca nu se pierduse orice speranta de a fi evitat."
1.3. "Nici o perioada din istorie nu va recompensa mai bine pe fauritorii pacii in
studiul lor decat criza celor douazeci de ani care au umplut intervalul dintre cele
doua mari razboaie. Urmatoarea Conferinta de Pace, daca va dori sa nu se
dovedeasca un fiasco la fel ca prima, va trebui sa se preocupe de chestiuni mult
50
mai importante decat trasarea frontierelor. Cu aceasta credinta, ma aventurez sa
dedic aceasta carte fauritorilor pacii viitoare.”
51
aspiratiei pure ca baza a stiintei politicii internationale si a facut posibila pentru
prima oara angajarea unei gandiri serioase si analitice asupra problemelor
internationale."
2.6. "Impactul gandirii asupra dorintei, care, in evolutia unei stiinte, survine dupa
naruirea primelor proiecte vizionare si marcheaza oficial sfarsitul perioadei
utopice, este denumit in mod obisnuit realism. Reprezentand o reactie impotriva
viselor bazate pe simpla dorinta ale perioadei initiale, realismul este pe cale sa-si
asume un rol critic si oarecum cinic. In domeniul gandirii, el pune accentul pe
acceptarea faptelor si pe analiza cauzelor si consecintelor lor ... In domeniul
actiunii, realismul tinde sa accentueze puterea irezistibila a fortelor existente si
caracterul inevitabil al tendintelor prezente si sa insiste asupra faptului ca cea mai
inalta forma a intelepciunii consta in acceptarea si adaptarea la aceste forte si
tendinte ... Utopia si realitatea sunt astfel doua fatete ale stiintei politice."
52
4. Sunt apoi criticate bazele utopismului - armonia interselor -, pentru a se trece in
continuare la analiza critica efectuata de pe pozitiile realismului (cap. 5), la
prezentarea limitelor realismului (cap. 6), pentru ca, in partea a III - intitulata
"Politica, Putere si Morala" - sa se faca o analiza detaliata a acestor concepte,
punandu-se bazele intelegerii lor moderne si, pornind de aici, ale apelului la ele in
analiza vietii internationale. In sfarsit, in ultima parte (IV), sunt analizate legaturile
dintre "Lege si Schimbare", pentru ca, in final, autorul sa ajunga la concluzia ca:
"Actuala forma a politicii internationale se datoreaza faptului ca cele mai eficiente
unitati generatoare ale acesteia sunt statele nationale ... Natiunea a devenit, mai
mult ca oricand, unitatea suprema in jurul careia se grupeaza solicitarile umane
pentru egalitate, precum si ambitiile umane pentru suprematie ... Puterea este
ingredientul necesar al fiecarei ordini politice. Istoric, fiecare abordare din trecut a
temei crearii unei societati mondiale a fost produsul ascensiunii unei puteri
singulare ... Ipoteza de lucru a unei ordini internationale este data de o putere
superioara".
Intrebari:
1. Prezentati argumentele de critica a bazei utopismului, formulate de E.H. Carr.
2. Care este relevanta contemporana a volumului “Criza celor 20 de ani. 1919-
1939” ?
53
3.2. REALISMUL POLITIC
Termeni cheie:
Anarhie, lupta pentru putere, rol explicativ – rol constitutiv/orientativ, personificarea
statului, principii fondatoare, interesul national definit in termeni de putere
54
4. Sub aspect metodologic, pot fi distinse urmatoarele sale trasaturi:
a. recursul la istorie, atat ca sursa pentru ipotezele de lucru, cat si ca
modalitate de verificare a acuratetii afirmatiilor (izvorand din perenitatea
puterii si a comportamentului bazat pe putere);
b. studiul multiplelor fatete ale comportamentului uman (omul politic,
economic, moral, religios), cu apropierile si deosebirile dintre ele; a se
remarca aici o radacina cantonata de realismul politic in stiintele
comportamentale, care stau la baza behaviorismului;
c. personificarea statului, respectiv tratarea unui actor colectiv ca un
actor individual, pentru mai buna intelegere a comportamentului sau;
d. accentul pus pe triada: interes national - securitate - putere, pornind
de la teza ca primul element, interesul national, nu este un concept vag, ci
este o entitate ce poate fi definita.
In orice caz, insa, credinta ferma a realistului politic este ca omul este o fiinta
periculoasa si lipsita de credibilitate !
5. Realismul politic are la baza un numar de sase principii, asa cum au fost ele definite de
cel mai cunoscut reprezentant al sau, Hans Morgenthau:
1. Politica - la fel ca societatea - este guvernata de legi obiective, care isi au
radacina in natura umana;
2. Calauza realistului politic este interesul national definit ca putere (vezi
dublul caracter al puterii: de mijloc si obiectiv);
3. Interesul national, desi este o categorie universala, nu este dat o data pentru
totdeauna;
4. Realistul politic, desi constient de importanta morala a actului politic, este
treaz la tensiunea dintre ele (vezi celebra fraza a lui Machiavelli: "scopul scuza
mijloacele");
5. Drept urmare, el refuza sa identifice aspiratiile morale ale unei natiuni cu
legile morale care guverneaza universul (sau, cu alte cuvinte, respecta
moralitatea pana la punctul de la care aceasta devine o piedica in calea actului
55
politic);
6. Diferenta dintre realismul politic si alte scoli este, deci, reala si profunda.
Intrebari:
1. Principiile realismului descriu realitati recurente in istoria sistemului
international?
2. Analizati argumentul recursului la istorie.
56
3.3. BEHAVIORISMUL
Termeni cheie:
4. De aici se poate vedea foarte clar ca, atunci cand vorbim de comportament politic,
avem in vedere identificarea uniformitatilor repetabile ale actiunii politice si
dezvoltarea generalizarilor despre actiunea politica. Metodologic, aceasta scoala
are la baza tehnica esantionului de populatie, care a inceput a fi folosit curent
pentru studierea comportamentului uman in activitatile economice in anii '20, iar
in activitatile electorale, in anii '30. Asa se face, ca, de la inceput pana in prezent,
studiul comportamentului politic s-a dovedit mai revolutionar in domeniul
tehnicilor decat in cel al teoretizarii propriu-zise, lucru dovedit si de principalele
lui cerinte fundamentale ( a. cunostintele sa fie formulate in termeni sistematici, b.
pentru a putea fi cercetate cu ajutorul metodelor empirice).
6. In esenta, in timp ce Hedley Bull sustine existenta a doua scoli complet distincte:
cea clasica si cea "stiintifica", David Singer - e drept, trei ani mai tarziu - este de
parere ca intre ele ar exista un razboi ciudat si, pana la urma, chiar fals. Astfel:
1. in timp ce Bull refuza instrumentele empirice capabile sa inteleaga domeniul,
acuzand scoala "stiintifica" de "puritanism intelectual", Singer sustine ca adeptul
scolii "clasice" striga "EVRIKA !" sub impulsul unei "inspiratii divine", in timp ce
adeptul scolii stiintifice o face dupa un proces cu mult mai riguros;
2. in timp ce Bull este de parere ca orice progres inregistrat de scoala "stiintifica"
se datoreaza tot aplicarii medodelor clasice, Singer, mai conciliant, se pronunta
58
pentru combinarea celor doua abordari, fiind de parere ca scoala stiintifica nu face
altceva decat sa operationalizeze metodele "clasice";
3. in timp ce Bull este convins de incapacitatea scolii "stiintifice" de a obtine
vreun progres semnificativ, Singer este convins ca stiinta permite depasirea
oricaror obstacole metodologice;
4. in timp ce Bull pune in lumina deserviciul pe care si-l face scoala "stiintifica"
insasi, prin apelul la "modele", Singer, desi recunoaste imperfectiunea lor, este
totusi de parere ca ele pot fi perfectionate;
5. in timp ce Bull critica "fetisul" masuratorilor, Singer sustine valoarea lor ca
baza a oricaror generalizari (de aceea, istoria, de pilda, nu poate fi socotita drept o
stiinta cumulativa);
6. in timp ce Bull este de parere ca rigoarea si precizia - pe care le invoca in mod
exclusivist adeptii scolii "stiintifice" - sunt proprii si abordarii clasice, Singer, la
randul sau, sustine ca si scoala stiintifica pleaca tot de la intuitie;
7. in timp ce Bull sustine ruptura clara existenta intre scoala "stiintifica" si istorie
si filosofie, Singer sustine ca amandoua aceste discipline sunt utilizate de adeptii
scolii stiintifice drept baza de culegere a datelor si teren de verificare a ipotezelor.
Intrebari:
Modernism – traditionalism, realism – perspectiva stiintifica – o disputa bazata
pe neintelegere?
59
3.4. NEOREALISMUL
Termeni cheie:
Realism-neorealism; structuri politice; structura sistemului international; echilibrul
puterii, multiplicarea optiunilor.
1. De la bun inceput trebuie precizat ca bazele N sunt similare cu cele ale RP. Astfel,
la fel ca si in cazul RP,
a. unitatile cheie sunt statele (statele oras);
b. ele urmaresc sa obtina putere (atat ca scop in sine, ca si mijloc pentru
atingerea altor scopuri);
c. actorii actioneaza (se comporta) rational.
Ideea ar fi, insa, ca, desi RP furnizeaza un cadru explicativ valabil de la Tucidide
pana in zilele noastre, neorealistilor li se pare ca mai trebuie depus un efort pana la
transformarea sa, respectiv a acestui cadru explicativ, intr-o teorie in adevaratul
inteles al cuvantului. Prin urmare, rezulta ca N are atat radacini comune, cat si
deosebiri marcate comparativ cu RP.
2. Cel care si-a asumat sarcina punerii la punct a unei asemenea teorii a fost
KENNETH WALTZ, care, in 1979, a publicat lucrarea "Theory of International
Politics". Scopurile urmarite de Kenneth Waltz, asa cum le-a definit el insusi in
lucrarea respectiva sunt:
* examinarea bagajului de cunostinte acumulat;
* elaborarea unei teorii care sa remedieze neajunsurile astfel identificate; s
* examinarea catorva din aplicatiile noii teorii (cu alte cuvinte, testarea ei)
4. In ce priveste CARACTERUL unitatilor sistemului, acestea sunt fie statele, fie alti
actori, cu precizarea - realista - ca sistemul nu depinde practic de toti actorii, ci
numai de cei mai importanti ! Waltz face precizarea ca, sub raport economic,
statul-national inceteaza sa mai constituie entitatea fundamentala, respectiv actorul
principal, pregatind astfel terenul pentru abordarea transnationala a sistemului
international. Ca urmare, el defineste politica nationala ca fiind interactiunea
unor unitati diferite cu functii specifice, iar politica internationala ca fiind
interactiunea unor unitati similare ce isi dubleaza reciproc functiile. In
concluzie, el demonstreaza ca, in sistemul international, diferentierea nu este
data atat de mult de tipul de functie - acesta tinzand sa fie similar - ci de
pondere, respectiv de distributia puterii in cadrul sau. Rezulta, deci,
valabilitatea ambelor premise teoretice de la care a plecat, respectiv atat
privitoare la teoriile reductioniste, care subliniaza influenta unitatilor asupra
intregului, cat si a celor sistemice, care o subliniaza pe cea a intregului asupra
unitatilor.
7. Faptul ca aveam de-a face tot cu REALISMUL POLITIC, insa sub o forma
NOUA, mult mai elaborata, care incorporeaza avansurile stiintifice realizate intre
timp in domeniul analizei relatiilor internationale, deci de NEO-REALISM, il
demonstreaza cel mai bine principalele concluzii la care ajunge Kenneth Waltz.
Acestea sunt:
* valoarea PUTERII ca mijloc de mentinere a autonomiei in fata fortei
altora;
* proportionalitatea intre amploarea puterii si multiplicarea optiunilor;
* libertatea de actiune mai mare a celor mai puternici in raport cu cei mai
putin puternici decat ei; si
• miza mare pe care o acorda marile puteri mentinerii sistemului (vezi
62
ajutorul acordat de SUA Rusiei in actualele conditii).
Intrebari:
Termeni cheie:
63
actori ai politicii mondiale, si nu de actiunea institutiilor internationale .
6. La randul lor, adeptii acestor trei teorii raspund criticilor aduse lor de Mearsheimer,
intr-un numar ulterior al aceleiasi reviste (vol. 20, no.1, summer 1995). Raspunsurile
vizeaza criticile aduse la toate cele trei tipuri de teorii institutionaliste. Robert O.
67
Keohane si Lisa L. Martin ii raspund lui John Mearsheimer intr-un articol "in oglinda"
intitulat "Promisiunea Teoriei Institutionaliste". In esenta, ei se intreaba: daca
institutiile sunt atat de irelevante pentru mentinerea pacii, cum sustine Mearsheimer,
atunci pentru ce statele investesc in ele resurse care, in anumite cazuri, sunt chiar
considerabile ? Cei doi autori sustin ca, in anumite conditii, institutiile pot facilita
cooperarea, care este singura solutie, prin punerea la dispozitia statelor a informatiei
necesare, precum si prin distribuirea resurselor pe care le pot masa in cadrul lor
membrii acestora. Concluzia la care ajung cei doi autori este de bun simt: ei sustin ca,
pe de o parte, fara a fi un panaceu, institutiile pot fi utile mentinerii pacii, iar, pe de
alta, critica lui Mearsheimer a fost utila, indicand domeniile in care adeptii teoriei
institutionaliste mai trebuie sa insiste, pentru a obtine rezultate promitatoare in
acreditarea acestei teorii. Este un compromis, care pleaca de la realitatea, recunoscuta
de ambele parti, ca institutiile, ca o creatie a statelor, cum sustin realistii, exista - lucru
pe care Mearsheimer nu il poate constesta, refuzand, insa, exagerarea - si pot fi adesea
instrumente valoroase in comportamentul lor international.
"Institutionalistii ar trebui sa raspunda criticii lui Mearsheimer prin a integra mai bine
consideratiile de distributie in modelele lor, specificand in continuare mecanismele
cauzale prin care institutiile exercita influenta si, pe baza evidentei empirice, sa puna mai
bine in lumina si mai convingator efectele institutionale." (Keohane si Martin)
Intrebari:
Prezentati critica lui Mearsheimer asupra viabilitatii cooperarii institutionale,
in general, dezvoltand, critica adusa teoriei securitatii colective.
68
3.6. TRANSNATIONALISM, ECONOMIE POLITICA,
SISTEM MONDIAL
Termeni cheie:
TRANSNATIONALISM
1. Abordarea clasica de pana acum a fost aceea care punea statul in centrul
sistemului international, facand din soldat si diplomat principalii sai agenti. In
felul acesta, politica internationala era echivalata cu relatiile inter-statale, respectiv
cu mediul in care trebuie sa se desfasoare.
69
Tinand seama de aceasta substanta, interactiunile transnationale sunt definite
ca:
"miscarea de articole tangibile sau intangibile peste granitele de stat,
cand cel putin un actor nu este un agent guvernamental sau o agentie
guvernamentala".
* (IGO)
* (G1) * (G2)
* (S1) * (S2)
7. Cauzele pentru care atunci - si nu altcandva - a avut loc contopirea celor doua
domenii constau, pe de o parte, in evaporarea "prosperitatii" economice
postbelice (vezi si aparitia cartii de rasunet "Limitele Cresterii"), iar, pe de alta, in
insatisfactia crescanda privind decalajul tot mai mare dintre modele si
realitate, iar, in interiorul fiecaruia, intre politic si economic.
1
. Sa tinem seama ca, daca proprietatea inseamna resurse, atat timp cat aceasta era de
stat, era firesc sa existe numai statul ca actor; acum, cand indivizi ca Berlusconi, Volski
sau Paunescu, de pilda, dispun de resurse proprii prin intermediul proprietatii private, este
tot atat de normal ca si ei sa devina actori prin utilizarea resurselor respective in urmarirea
intereselor lor internationale.
71
8. Principalele "scoli" ale acestei abordari sunt:
* liberalismul, care pune accentul pe INDIVID (acestia sunt actorii
principali, actioneaza rational in vederea maximizarii profitului, in
principal prin intermediul schimbului de bunuri);
* marxismul, care pune accentul pe CLASA (acestea sunt actorii
principali - aici am avea o trasatura ce precede transnationalismul -, ele
actionand exclusiv prin intermediul interesului material, baza constituind-
o exploatarea muncii de catre capital);
* realismul, care pune in centru STATUL NATIONAL (actor principal,
care isi maximizeaza puterea, actionand rational);
SISTEM MONDIAL
72
12. In raport cu primul nivel, se sustine ca, in realitate, exista o singura diviziune mondiala
a muncii, un singur sistem economic mondial, care "topeste" in el sistemele culturale
independente. Predecesorii sai sunt CAPITALISMUL, care a creat si utilizat sistemul
mondial pentru a organiza activitatea economica, precum si SISTEMUL INTER-
STATAL, in care nici o entitate politica nu a reusit sa obtina controlul asupra intregii
economii mondiale.
13. Delimitam astfel in cadrul primului nivel organizatiile politice (state nationale) aflate
in competitie pentru controlul unei parti cat mai mari din economia mondiala.
14. Cel de-al doilea nivel - componentele economice - este prezentat ca fiind compus din:
* zone economice (centru = dezvoltare maxima, semi-periferie si periferie; vezi statutul
fostelor tari socialiste, incluse in semi-periferie, Lumea a II-a, precum si daca o
asemenea diferentiere se mai justifica dupa infrangerea comunismului);
* statele nationale
* clasele sociale (capitalistii, clasa mijlocie, proletarii - a se vedea "imprumutul" din teoria
marxista);
* grupuri de statut (liantul care furnizeaza solidaritatea derivata din identitatea culturala)
15. In ce priveste cel de-al treilea nivel - al proceselor economice - sunt identificate cele
de natura economica (intre zonele mentionate), care sunt de exploatare a periferiei,
precum si cele politice, care vizeaza raporturile inter-state si inter-clase.
Intrebari:
1. Care sunt domeniile in care relatiile transnationale au un impact major asupra
sistemului international?
2. Prezentati diferentele de abordare a economiei politice internationale formulate
de reprezentantii realismului, liberalismului, marxismului.
73
3.7. GEOPOLITICA - PRIMELE ABORDARI
Termeni cheie:
2. Asa se face ca, spre sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, apar o serie
de conceptii, care situeaza in centrul politicii mondiale, nu atat puterile navale,
cum era pana atunci, ci marea masa continentala a Eurasiei. Astfel, intr-o
comunicare prezentata la Londra in fata prestigioasei Royal Geographic Society in
1904, reluata ulterior in lucrarea "Idealurile Democratice si Realitatea", publicata
imediat dupa incetarea Primului Razboi Mondial, specialistul britanic Mackinder
articuleaza teza ca pivotul politicii mondiale il reprezinta marea masa
teritoriala situata intre campiile est-europene si Siberia, pe care o numeste
Heartland. Drept urmare:
"Cine stapaneste Europa rasariteana, stapaneste Heartland-ul. Cine
stapaneste Heartland-ul stapaneste Insula Mondiala (Eurasia). Si cine
stapaneste Insula Mondiala, stapaneste Lumea."2
El vede Heartland-ul incojurat de doua semicercuri concentrice, primul format din
74
tari ca Germania, Turcia, India si China, al doilea din Marea Britanie, Africa de
Sud si Japonia. Pe acest fundal, trebuie precizat ca Mackinder nu diminueaza rolul
puterii maritime, in dauna celei continentale, insa sustine ca baza puterii maritime
devine necesarmente mai larga. De aceea, pe baza experientei puterilor terestre,
care, cand a fost nevoie, au devenit si mari puteri maritime (vezi cazul Romei
antice), el sustine ca, prin dimensiunile si resursele sale, Eurasia, respectiv Insula
Mondiala, poate deveni cea mai mare putere navala a lumii. In felul acesta, el
prefigura lupta, intr-o prima faza, dintre Marea Britanie, ca mare putere navala, si
Germania, ca mare putere continentala, care s-a angajat si in cursa inarmarilor
navale inaintea primului Razboi Mondial, iar intr-o a doua faza, dintre Statele
Unite si Uniunea Sovietica.
3. Ulterior, respectiv in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, Mackinder isi
revizuieste teoria, aratand ca Uniunea Sovietica nu va putea fi contrabalansata
decat prin crearea unei comunitati Atlantice. Daca luam in calcul faptul ca, in
prima sa varianta, conceptia lui Mackinder i-a determinat pe conducatorii
Americii sa isi fixeze ca obiectiv impiedicarea dominatiei ostile asupra Eurasiei,
iar, in a doua, sa procedeze la crearea Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord,
NATO, aceasta demonstreaza aplicabilitatea practica a opiniilor lui Mackinder.
4. Cam in acelasi timp, in Germania ia nastere o noua disciplina intitulata
"Antropogeografie", exponentul ei principal fiind Friedrich Ratzel (1844-1904), ca
o sinteza intre antropologie, geografie si politica. Ideea centrala a preocuparilor lui
Ratzel era ca omenirea se afla angajata intr-o nesfarsita lupta pentru spatiu, ceea ce
face ca statele sa se afle intr-o continua expansiune, frontierele lor devenind
glisante.
5. Aceste idei au fost intarite de geograful suedez Rudolf Kjellen (1864-1922),
considerat parrintele GEOPOLITICII, care afirma ca aparitia marilor puteri este
rezultatul efortului statelor mari de a se extinde.
6. Aceste preocupari sunt continuate si amplificate de teoreticianul Karl Haushofer
(1869-1946), care pune la dispozitia celui de-al treilea Reich studiul sistematic al
geografiei, oferind, totodata, justificarea dorintei sale de spatiu vital (Lebensraum)
75
si contribuind astfel la izbucnirea celui de-al doilea Razboi Mondial. Punand
semnul de egalitate intre geografie si politica puterii, teoreticianul german si
colegii sai sustin ca statele principale se afla intr-o lupta continua unul cu altul,
grupului de state continentale condus de Germania opunandu-i-se gruparea
puterilor maritime in frunte cu Statele Unite si Marea Britanie. Ei sustin
necesitatea ca statele mari sa dispuna intre ele si vecinii lor de zone speciale,
numite pan-regiuni, situate dincolo de spatiul vital - Lebensraum, precum si
necesitatea ca militarii sa dispuna de o noua disciplina numita GEOSTRATEGIE.
7. In general, scoala germana de geopolitica a pus la baza un numar de cinci
concepte:
1. autarhia;
2. spatiul vital;
3. pan-regiunile, ca substitut al frontierelor inguste;
4. importanta capitala a Eurasiei si Africii;
5. dreptul statelor la frontiere naturale.
8. Atacata puternic prin rolul nefast jucat in izbucnirea celui de-al doilea Razboi
Mondial si data fiind globalizarea militara petrecuta ca urmare a aparitiei armelor
nucleare si a rachetelor intercontinentale, GEOPOLITICA a intrat intr-un con de
umbra pentru cea mai mare parte a perioadei postbelice. Treptat, incepand cu anii
'70, cand problemele economice incep sa focalizeze din ce in ce mai mult atentia
politicii mondiale, studiile geopolitice se revigoreaza, el "explodand" din nou dupa
prabusirea comunismului si terminarea razboiului rece, respectiv o data cu
tranzitia de la bipolarism la multipolarism. O dovada in acest sens o constituie si
aparitia GEOECONOMIEI, ca disciplina separata de studiu.
Intrebari:
Prezentati argumentele teoriei Heartland-ului formulate de Harold Mackinder.
76
PARTEA IV. RESTRUCTURAREA RAPORTURILOR DE PUTERE
IN PERIOADA POST RAZBOI RECE
Termeni cheie:
2. Aceasta competitie dintre SUA si URSS a intrat in faza ei finala incepand cu anii
'70 (momentul este arbitrar, deoarece competitia s-a dus de la bun inceput pentru
eliminarea adversarului, fiind, prin urmare, in asteptarile fiecaruia dintre acestia,
tot timpul intr-o asemenea faza). Principalele ei momente in aceste ultime doua
77
decenii au fost:
* Inceputul anilor '70: cand ambele superputeri ajung, pe de o parte, la
concluzia necesitatii regularizarii cursei inamarilor dintre ele (direct, prin
intermediul Acordurilor SALT si indirect, prin initierea negocierilor
CSCE si MBFR); in plan geostrategic, confruntarea continua inregistrand,
spre mijlocul anilor '70, o acutizare prin avansurile sovietice spre sudul
Africii.
* 1973: razboiul de Yom Kippur (care aduce cele doua superputeri in
preajma confruntarii nucleare) si criza petroliera (care, desi, pe termen
scurt, reprezinta un soc pentru Vest, pe termen mediu si lung ii permite ca,
prin trecerea de la societatea industriala spre cea informationala, sa se rupa
in planul dezvoltarii de URSS si tarile aliate acesteia, care raman vestigii
ale epocii industriale intr-o lume din ce in ce mai schimbata).
* Afganistan: in lipsa unor reguli clare de impartire a sferelor de
influenta, interventia sovietica in Afganistan din 1979 - justificata de
acestia prin interesul lor fata de dezvoltarile din sudul islamic - este
interpretata de SUA si aliatii lor ca parte a unor planuri de ocupare a
Orientului Mijlociu atat de important pentru functionarea economiei
capitaliste datorita uriaselor sale rezerve de petrol. Reactia Vestului nu se
lasa asteptata si se inregistreaza in Polonia, marcand astfel o mutatie
calitativa, deoarece deplaseaza competitia dintre cele doua superputeri in
interiorul sferei de influenta nemijlocita a adversarului. URSS
reactioneaza, la randul ei, atat in planul cursei inarmarilor (vezi criza
"euro-rachetelor"), cat si al interventiei in Nicaragua, considerata a fi in
sfera de influenta nemijlocita SUA. Acestea din urma reactioneaza in
ambele planuri: in cursa inarmarilor, amplificand la maximum competitia
(vezi "razboiul stelelor"), precum si pe "teren", sprijinind opozitia locala
fata de URSS in toate zonele "fierbinti" (Afganistan, America Centrala,
Polonia).
* Momentul Gorbaciov: Dupa o succesiune la conducere care a intarziat
reactia sovietica (Brejnev, Andropov, Cernenko), conducerea este preluata
78
de Gorbaciov (in 1985), care initiaza, pe de o parte, un proces curajos de
dezarmare (urmarind astfel atat iesirea din capcana intinsa de americani,
cat si recastigarea initiativei politice), iar, pe de alta, un amplu proces de
restructurare interna a sistemului (perestroika si glasnost), in paralel cu
inceperea discutiilor prevind stingerea focarelor conflictuale pe glob.
Raspunsul SUA a fost in acceptarea negocierilor de control al
armamentelor, dezarmare si reglementare a conflictelor (ceea ce a
insemnat deblocarea ONU), in paralel cu mentinerea presiunii asupra
URSS pentru extinderea reformarii sistemului si in tarile Europei
rasaritene.
* 1989: URSS trece la reformarea Estului, inlocuind rand pe rand vechii
lideri. SUA (si Vestul) isi mentin presiunea, producand inlocuirea noilor
lideri reformisti ai comunismului cu lideri de orientare pro-occidentala,
precum si transformarea restructurarii sistemului comunist in inlocuirea sa
cu sistemul capitalist.
* 1991: Evaluarea gresita din partea Vestului a fortei URSS de a rezista
valului de schimbari si constientizarea posibilitatii de recuperare definitiva
a Europei rasaritene. In realitate, odata cu venirea lui Reagan la putere,
SUA si lumea occidentala in general au trecut la o politica dura,
caracterizata, pe de o parte, prin marirea tuturor costurilor competitionale
ale URSS (Polonia, Afganistan, America Centrala), iar, pe de alta parte,
prin diminuarea drastica a resurselor acesteia (accesul la tehnologie,
diminuarea artificiala a pretului mondial al energiei, metalelor pretioase si
diamantelor, care constituiau principalele articole de export ale URSS).
3. Pe acest fundal incep sa apara trasaturile noii ordini mondiale. Astfel, in plan
politico-militar, prin disparitia echilibrului central dintre cele doua superputeri,
asistam , pe de o parte, la redobandirea suprematiei armelor conventionale asupra
celor nucleare (cu consecinte directe pentru sporirea statutului militar si politic al
unor tari ca Germania si Japonia), iar, pe de alta, la independenta conflictelor si
echilibrelor locale/regionale, dominate din ce in ce mai mult de actorii
79
locali/puteri regionale (cu o interventie a celor externi vizibil mai redusa).
Intrebari:
Care sunt elementele noii ordini mondiale in perioada post Razboi Rece?
80
4.2. REVOLUTIA TEHNOLOGICA POSTNUCLEARA
1. Pentru a prezenta aceasta tema, se cuvine sa aratam ca, la debutul evolutiei lor,
respectiv la aparitie, armele nu erau instrumentele distincte de mai tarziu, utilizate
in scopuri preponderent militare; ele erau, pur si simplu, instrumentele activitatii
zilnice a omului, instrumentele supravietuirii sale intr-un mediu ostil - cu ele isi
procura hrana prin vanat si tot cu ele se apara de dusmani. Abia ulterior, pe
masura ce domeniul militar se individualizeaza in ansamblul activitatilor sociale,
in stransa legatura cu political, ele se desprind de celelalte unelte si devin ceva
special, angajandu-se pe un fagas propriu de dezvoltare, aflat intr-o anumita
legatura cu productia in general (vezi, de pilda, utilizarea tehnologiei turnarii
clopotelor la producerea primelor tunuri dintr-o singura bucata), dar, totusi,
separat, in linii generale de nivelul acesteia.
2. Acest paralelism dispare spre mijlocul secolului trecut, cand are loc ingemanarea
productiei industriale cu cea militara. Drept urmare, asistam la plasarea industriei
de armament in fruntea industriei grele, care devenise intre timp motorul
dezvoltarii industriale a principalelor puteri. In plan militar, principala consecinta
a constituit-o, asa cum aratam cu alt prilej, fenomenul de industrializare a
razboiului, cu tot cortegiul sau de consecinte asupra evolutiei ulterioare a
sistemului international. Prizonier al propriei logici interne de dezvoltare - dorinta
omului de a intra in posesia "supra-armei" - acest fenomen culmineaza cu aparitia
armei atomice, ulterior nucleare.
3. Odata atins acest varf, constatam epuizarea pistei respective, chiar daca au mai
fost inregistrate progrese in interiorul domeniului nuclear. In fapt, acum are loc o
mutatie de substanta in evolutia generala a armelor: accentul se deplaseaza de pe
capacitatea distructiva pe precizie, ceea ce reflecta o alta mutatie, si mai profunda,
81
petrecuta la nivelul activitatii economice in ansamblul ei. Este vorba de
abandonarea productiei bazate preponderent pe un consum mare de resurse
naturale si energie, in favoarea productiei bazate pe inteligenta umana. Drept
rezultat, asistam la recuplarea armelor cu celelalte "unelte" ale activitatii umane,
numai ca, de asta data, nu mai este vorba de o identificare completa, asa cum era
la inceputuri, ci de crearea unor radacini comune ale productiei celor doua tipuri
de instrumente: de pilda, microcipurile sunt astazi egal utilizate atat in domeniul
productiei militare, cat si civile, ca sa nu mai vorbim de computere, care sunt
folosite pentru ambele scopuri. Aceasta a dat un nou impuls cursei inarmarilor, cu
consecinta strangerii in continuare a legaturilor dintre productia cu caracter civil si
cea cu caracter militar, ceea ce, in aparenta, a produs o situatie mai complicata,
insa, in realitate, a avut si un efect pozitiv, indeosebi in raport cu reintegrarea
produselor militare in circuitul civil.
4. Asa cum se cunoaste, cel de-al doilea Razboi Mondial a introdus in "peisaj" arme
cu totul noi, care au prefigurat conturul domeniului militar in cea de-a doua
jumatate a secolului nostru; avem in vedere, desigur, atat bomba atomica, cat si
racheta, sau, radarul, care este precursorul razboiului electronic de astazi. Drept
urmare, asa cum aratam in expunerea anterioara, am asistat la o deplasare de
accent de pe domeniul clasic, respectiv al armelor conventionale, pe cel al armelor
nucleare (cu aberatiile mentionate rezultate din tendinta de "nuclearizare" a
domeniului conventional insusi - vezi armele nucleare cu raza scurta de actiune).
Treptat insa, pe masura cumularii actiunii unor factori importanti - si aici avem in
vedere in primul rand realizarea paritatii strategice intre cele doua superputeri -
domeniul conventional revine in atentie, fiind considerat locul in care se mai
puteau obtine totusi diferente semnificative in favoarea uneia sau alteia dintre cele
doua parti. Drept urmare, aici se constata - in special in partea a doua a deceniului
opt, respectiv anii '70 - un impuls tehnologic considerabil. El ajunge la apogeu
odata cu varful confruntarii din cadrul razboiului rece - inceputul anilor '80, varf
marcat de o accentuare marcata si periculoasa a componentei nucleare (vezi criza
rachetelor in Europa). In consecinta, "pragul nuclear" (respectiv limita de la care
82
se trece la utilizarea armelor nucleare) este coborat ingijorator de mult, producand,
in fapt, o "hemoragie de credibilitate" a strategiei nucleare in ansamblul ei. Or,
exact in acest moment, tehnologiile conventionale ajung la maturitate, iar
confruntarea Est-Vest se intensifica si mai mult. Drept rezultat, are loc o adevarata
"ruptura", care consta in revenirea accentului de pe armamentul nuclear pe cel
conventional, situatie reflectata si in planul doctrinelor militare, care cunosc
modificari corespunzatoare. De aici incolo, datorita preciziei armamentelor
conventionale, rolul armelor nucleare se reduce, ele trecand in planul doi, al
salvgardarii existentei fizice a statelor care le poseda. Razboiul - purtat de acum
fara teama degenerarii sale intr-un conflict nuclear pustiitor - este recuperat ca
instrument curent al politicii.
83
Intrebari:
Prezentati impactul diminuarii riscului unui holocaust nuclear asupra recuperarii
razboiului ca instrument curent al politicii.
Termeni cheie:
1. Devine tot mai evident pentru tot mai multa lume ca traim intr-o epoca in care
rapiditatea acumularilor din toate domeniile de activitate determina ca schimbarile
sa capete un caracter exponential. Acest lucru este evident, desigur, si in
domeniul militar, unde, pentru ca societatea este deja una informationala,
inregistram un impact deosebit al informatiei. Specialistii considera ca, in acest
moment, isi fac simtita prezenta trei revolutii:
* in domeniul politicii mondiale, odata cu implozia Uniunii Sovietice si
terminarea razboiului rece;
* in domeniul bugetului pentru aparare, care cunoaste reduceri
corespunzatoare semnificative;
* in domeniul militar propriu-zis.
Din punct de vedere militar, aceste trei revolutii creaza, la randul lor, un numar de
cerinte care vizeaza urmatoarele trei domenii:
* informatii, supraveghere si recunoastere; respectiv, a sti ce se intampla
in orice moment pe campul de lupta;
* comanda, control, comunicatii, computere si procesarea informatiei
(C4I); respectiv, a intelege ce se petrece;
* precizia utilizarii fortei; respectiv transformarea cunostintelor generate
de primele doua domenii in actiune.
84
"Se intampla ca ... asistam la crearea 'sistemului sistemelor'. Impletirea capacitatii
noastre crescande de a obtine informatii in mod instantaneu si continuu, indiferent de
conditiile climaterice, cu capacitatea de a le prelucra si intelege defineste 'dominatia
cunoasterii spatiului de lupta'... Rezultatul il va constitui o prapastie crescanda dintre
fortele americane si cele ale oricarui oponent, in ceea ce priveste constientizarea si
intelegerea a tot ce poate avea o semnificatie militara in orice domeniu in care am putea
fi angajati".
RAZBOIUL INFORMATIONAL
2. Societatea informationala are la baza, desigur, informatia si tehnologia
informatiilor. Este, deci, firesc ca si razboiul sa penetreze acest domeniu. Drept
urmare, conflictul modern va fi caracterizat de lupta vizand sistemele
informationale. Toate formele de lupta pentru control si dominatie in domeniul
informatiilor sunt considerate, esentialmente, o singura lupta, iar tehnicile de lupta
in domeniul informatiilor, ca aspecte ale unei singure discipline.
"Razboiul informational, ca o tehnica separata de purtare a razboiului, nu exista. Exista,
in schimb, cateva forme distincte de razboi informational, fiecare pretinzand ca sta la
baza conceptului mai larg. Pot fi distinse sapte forme de razboi informational - respectiv,
conflicte care implica protejarea, manipularea, degradarea si interzicerea accesului la
informatie:
(i) razboiul privind comanda si controlul (care loveste capul si gatul inamicului), (ii)
razboiul bazat pe informatii (care consta in proiectarea, protectia sau interdictia
accesului la sisteme ce cauta sa obtina un grad suficient de cunostinte pentru a domina
85
spatiul de lupta), (iii) razboiul electronic (tehnici radio-electronice sau criptografice), (iv)
razboiul psihologic (in care informatia este utilizata pentru a modifica hotararile
prietenilor, neutrilor si inamicului), (v) razboiul pirateriei in domeiul calculatoarelor (in
care sunt atacate sistemele de computere), (vi) razboiul informational economic
(blocarea informatiei sau canalizarea ei pentru obtinerea dominatiei economice, si (vii)
razboiul spatiului cibernetic ... Toate aceste forme sunt slab legate intre ele." (Martin C.
Libicki, Institute for National Strategic Studies, National Defense University,
Washington, DC, US)
"VC 2010 recunoaste faptul ca toate capacitatile utilizate in cadrul operatiunilor comune
sunt puse la punct de servicii. In indeplinirea raspunderilor ce le revin, fiecare serviciu
urmareste sa obtina un nivel de excelenta in sase domenii: oameni, conducere, doctrina,
materiale, structuri organizatorice si antrenament si educatie. Serviciile pregatesc forte
componente pentru performante superioare in indeplinirea misiunilor in cadrul unor
operatiuni combinate" (General maior Charles D. Link, Fortele Aeriene ale SUA)
87
Documentul precizeaza patru misiuni operationale, avand la baza
superioritatea informationala:
* superioritatea informationala, respectiv "capacitatea de a colecta,
prelucra si disemina un flux informational neintrerupt, negand, in acelasi
timp, adversarului acest lucru";
* manevra dominanta, respectiv "tentativa de a obtine controlul asupra
adancimii, largimii si inaltimii spatiului de lupta, precum si a ritmului
operatiilor, prin pozitionarea capacitatilor in vederea obtinerii unui avantaj
decisiv";
* angajarea de precizie, respectiv "maximizarea fortei proprii, reducerea
vulnerabilitatilor si indeplinirea misiunilor";
* protectie in toate domeniile si din toate directiile, respectiv "controlul
spatiului de lupta, astfel incat fortele proprii (informatiile, manevra, fortele
propriu-zise si logistica) sa fie nu numai protejate, dar sa se obtina si
controlul mediului si initiativa in toate operatiile ... in asa fel incat sa se
obtina nu numai apararea, ci si libertatea de a ataca inamicul";
* focalizarea logisticii, respectiv "crearea mediului in care logistica sa nu
se termine niciodata."
6. Dupa cum vedem, domeniul politico-militar sufera transformari de mare
anvergura, care pun conceperea securitatii noastre nationale intr-o lumina cu totul
noua, in care elementele de concepere traditionala sunt tot mai estompate. De
asemenea, o analiza aparte va fi dedicata, in urmatoarea editie a cursului,
modificarilor strategice fundamentale impuse de perioada post/post razboi rece.
Intrebari:
88
4.4. ANALIZA DE POLITICA EXTERNA
Termeni cheie:
Analiza de politica externa; interdependente; state nationale; subsisteme si sistem
international; caracterul stiintific al analizei.
1. Prima mare diviziune a subiectului este cea intre caracterul stiintific al analizei si
substanta problemelor care sunt supuse analizei. In ce priveste cel de-al doilea
aspect, trebuie subliniat caracterul extrem de vast al problemelor care fac
obiectul analizei de politica externa (practica, intreaga gama de activitati si
experiente umane): calculele factorilor decizionali, solicitarile publicului, limitele
geografice si culturale, conflictele, agentiile guvernamentale, comportamentul
altora, mobilizarea resurselor, utilizarea fortei, comportamentul grupurilor mici si
a colectivitatilor mai mari etc.)
"Cu trecerea timpului, pe scurt, politica externa a ajuns sa cuprinda nici mai mult nici
mai putin decat intreaga gama de procese individuale si colective prin care un popor
cauta sa dea sens si speranta vietii sale" (James Rosenau)
90
"evenimentului" cu acestea, dispunand de viziunea asupra intregului. Iata pentru
ce, in analiza propriu-zisa este nevoie de colaborarea celor doi. In analiza, este
indispensabila crearea unei memorii, care permite acumularea datelor, care pot
ilustra o tendinta, in functie de care se poate judeca apoi un "eveniment" (caci
intrebarea principala o reprezinta: interpretarea in raport cu ce?)
Intrebari:
91
Bibliografie selectiva
93