Está en la página 1de 7

Universitatea Bucuresti

Facultatea de Administratie si Afaceri

Forma actului juridic


civil

Notiune si importanta

1
“Întreaga viaţă a omului, de la naştere ori în legătură cu acest moment, şi
până la moarte, dar şi în privinţa acestui eveniment legat de lăsământul
succesorului, este reglementată în aspectele sale esenţiale de normele dreptului
civil.
Instituţiile juridice aparţinătoare acestei ramuri a dreptului contribuie într-o
măsură importantă la reglementarea vieţii persoanei juridice, de la înfinţare, ori în
legătură cu acest proces şi până la încetarea ei prin reorganizare şi dizolvare, ba
chiar şi în privinţa consecinţelor ce decur din aceste măsuri.”

Mihail Eliescu, Traian Ionaşcu, Tutor R. Popescu, Ilie Stoenescu

2
Actul juridic civil
Noţiunea actului juridic civil. Terminologie.
În sens larg, prin fapte juridice se înţeleg atât acţiunile omeneşti săvârşite cu intenţia sau
fără intenţia de a produce efecte juridice, cât şi evenimentele, adică faptele naturale.
În sens restrâns, prin fapte juridice se înţeleg numai acţiunile omeneşti săvârşite fără
intenţia de a produce efecte juridice, dar care efecte se produc în puterea legii, precum şi
evenimentele, care sunt împrejurări care se produc independent de voinţa omului dar de care legea
civilă leagă anumite consecinţe juridice.
Prin urmare, dacă la faptele juridice în sens restrâns se adaugă actele juridice, adică acele
acţiuni omeneşti săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice se ajunge la noţiunea de fapte
juridice în sens larg.
Trebuie precizat că în literatura juridică şi în practica judiciară s-au cristalizat noţiunile
astfel: actele juridice sunt acţiunile omeneşti săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice, iar
faptele sunt acţiunile omeneşti săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice, care însă se
produc în temeiul legii, la care se adaugă şi evenimentele (deci faptele juridice în sens restrâns).
Considerat în sensul conceptului tradiţional, actul juridic civil a fost definit:
• „...un act de voinţă săvârşit cu scopul de a produce efecte juridice, adică de a crea,
modifica sau stinge un raport juridic”
• „...un act de voinţă săvârşit cu scopul de a produce efecte juridice, adică de a crea, de a
transmite, de a modifica sau de a stuinge un raport juridic”
• „...actul de voinţă săvârşit de subiectele de dreptuir pentru a crea, modifica sau stinge
un raporturi juridice în temeiul dreptului obiectiv şi în limitele pe care acestea le
statorniceşte”

Pentru o definiţie corectă şi completă actului juridic civil, se impune luarea în considerare a
următoarelor elemente:
• actului juridic civil este o manifestare de voinţă, este, deci, în primul rând rezultatul
unei hotărâri lăuntrice, rezultatul unui proces volutiv
• scopul exprtimării manifestării de voinţă în constituie producerea de efecte juridice
civile; este elementul care diferenţiază actului juridic civil de faptul juridic civil
săvâşit fără intenţia de a produce asemenea efecte.

3
• efectele juridice avute în vedere trebuie să privească naşterea, modificarea sau
stingerea unor raporturi juridice civile concrete, element care deosebeşte actului
juridic civil de actele juridice din celelalte ramuri ale dreptului.

Clasificarea actelor juridice civile


În circuitul civil se întâlnesc nenumărate şi diverse acte juridice, de aceea este necesar ca
ele să fie clasificate după anumite criterii în categorii de acte juridice, având în vedere
manifestările de voinţă cu aspecte înrudite. Principalele criterii de clasificare şi categorii de acte
juridice, care se examinează în literatura de specialitate sunt următoarele:
a) în raport de numărul părţilor actele juridice se împart în unilaterale, bilaterale şi
multilaterale
b) în raport de scopul urmărit de părţi la încheierea lor, actele juridice se divid în
acte cu titlu oneros şi acte cu titlu gratuit. La rândul lor cele de tip cu titlu oneros
se subdivid în acte comutative şi aleatorii, iar cele cu titlu gratuit se subdivid în
libertăţi şi acte dezinteresate;
c) în raport de efectele produse, se disting: acte constitutive, translative şi
declarative
d) în raport de importanţa lor faţă de un bun sau un patrimoniu, actele juridice se
împart în acte de conservare, de administrare, de dispoziţie;
e) în raport de conţinutul lor actele juridice se divid în: patrimoniale şi
nepartimoniale.
f) în raport de modul de încheiere se deosebesc acte consensulae, solemne, reale
g) în raport de momentul când îţi produc efectele, se disting acte între vii (inter
vivos) şi acte pentru cauze de moarte (mortis causa)
h) în raport de rolul voinţei părţilor în stabilirea conţinutului actelor juridice, se
deosebesc acte subiective şi acte condiţie
i) în raport de intensitatea şi siguranţa oferită titularilor de drepturi, se disting
acte pure şi simple şi acte afectate de modalităţi
j) în raport de legătura dintre ele, actele juridice se divid în principalele şi accesorii
k) în raport de legătura lor cu cauza, actele sunt cauzale şi abstracte
l) în raport de modul cum pot fi încheiate se deosebesc acte strict personale şi acte
încheiate prin reprezentare
m) în raport de reglementarea lor, actele juridice se împart în acte numite (tipice) şi
nenumite (atipice)

4
n) în raport de modul lor de executare se disting: acte cu executare dintr-o dată şi
acte cu executare succesivă

Forma actului juridic civil


Prin forma actului juridic civil se intelege acea conditie de validare a actelor juridice
care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a
produce efecte juridice.
In sens restrans, forma actului juridic civil reprezinta modalitatea de exteriorizare a
vointei reale si este guvernata de principiul consensualismului.
In sens larg, forma, sinonima cu “conditii de forma”, are trei acceptiuni: forma ceruta
ad validatem – necesara pentru valabilitatea actului juridic; forma ceruta ad probationem –
necesara pentru probarea actului juridic; forma ceruta pentru opozabilitatea actului juridic
fata de terti (in caz de nerespectare terta persoana poate face abstractie de actul juridic).

Notiunea si determinarea efectelor actului juridic civil


Scopul pentru care se incheie un act juridic este producere de efecte juridice, acestea
desemnand drepturile subiective si obligatiile civile la care da nastere, pe care le modifica
sau le stinge un asemenea act. Aceste efecte reprezinta continutul unui act juridic civil. De
aici rezulta ca a stabili efectele unui act juridic inseamna a cunoaste continutul acestuia, a
cauzelor care precizeaza drepturile si obligatiile civile nascute, modificate sau stinse.
Efectele actului juridic civil sunt reglementate de Codul Civil prin doua grupe de norme:
• norme care reglementeaza efectele conventiilor sau contractelor, in general
• norme care reglementeaza efectele diferitelor contracte civile (ex. contractele de vanzare-
cumparare, schimbul, societatea, mandatul, depozitul, amanetul, tranzactia, donatia) dar si
efectele actului unilateral

Pentru a stabili efectele unui act juridic trebuie mai intai sa se stabileasca existenta
acestuia. Atunci cand exista mijloace de proba suficiente si concludente, dovedirea
existentei actului juridic atrage dupa sine stabilirea efectelor sale, acestea fiind clar
exprimate. In practica, insa, desi se poate dovedi existenta actului juridic sunt intampinate
dificultati la stabilirea efectelor acestora pentru ca acestea nu apar cu claritate, existand
indoieli cu privire la continutul acelui act. In astfel de situatii se pune problema calificarii
actului, adica stabilirea daca acesta este civil, comercial sau apartine altui domeniu.
Pentru stabilirea efectelor actului juridic in situatia prezentata mai sus se apeleaza la
reguli de interpretare a actului juridic civil. Aceste reguli sunt:
1. “Conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres in ele, dar la toate urmarile, ce
echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa.”
2. “Clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sunt exprese intr-insul”
(art.981 C.civ)
3. “Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu
dupa sensul literar al termenilor” (art.977 C.civ)
4. “Cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga” (art.983
C.civ)
5. “Cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate
avea un efect, iar nu in acela in care nu ar putea produce nici unul” (art. 978 C.civ)

5
6. “Toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia
intelesul ce rezulta din actul intreg” (art.982 C.civ.)
7. “Termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste
mai mult cu natura contractului” (art.979 C.civ)
8. “Dispozitiile indoioase se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat
contractul” (art.980 C.civ)
9. “Conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a
contracta, oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat” (art.984 .civ)
10. “Cand intr-un contract s-a pus anume un caz pentru a se explica obligatia, nu se poate
sustine ca printr-acesta s-a restrans intinderea ce angajamentul ar avea de derept in
cazurile neexprese” (art. 985 C.civ)

Nulitatea actului juridic civil

Literatura juridica este cea care a formulat o definitie a nulitatii actului juridic civil,
spunand despre aceasta ca este sanctiunea de drept civil ce lipseste actul juridic civil de
acele efecte contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila.
Nulitatea indeplineste doua functii: una preventiva si una sanctionatorie. Functia
preventiva consta in efectul inhibitoriu pe care il are asupra subiectilor de drept tentati sa
incheie un act juridic fara a respecta conditiile de validitate ale acestuia. Functia
sanctionatorie intervine in momentul in care s-a incheiat un act juridic ce nu respecta
conditiile de validitate.
Nulitatea partiala este aceea care anuleaza numai anumite efecte ale actului juridic,
celelalte producandu-se doar daca nu contravin legii. Nulitatea totala anuleaza intregul act
juridic civil.
Nulitatea expresa este prevazuta intr-o dispozitie legala (Codul civil sau alt izvor de
drept civil), in timp ce nulitatea virtuala nu este prevazuta expres de lege, dar rezulta din
exprimarea normei legale sau din scopul ei.
Nulitatea de fond se aplica in cazul lipsei sau a nevalabilitatii unei conditii de fond a
actulu juridic. Nulitatea de forma intervine in cazul in care nu este respectata forma ceruta
ad validitatem.
Nulitatea absoluta este sactiunea aplicata in cazul in care este nerespectata o norma ce
apara un interes general. Cauzele ce conduc la aplicarea acestui tip de nulitate sunt lipsa
unei conditii esentiale a actului juridic; frauda legii; incheierea actului juridic cu incalcarea
normelor imperative ale legii, ordinii publice sau a bunelor moravuri.
Nulitatea relativa intervine in momentul in care nu este respectata o norma ce ocroteste
un drept privat. Cauzele acestui tip de nulitate pot fi: existenta unui viciu de consimtamant;
lipsa discernamantului uneia dintre parti; una dintre parti nu are capacitate de exercitiu.

„Prin actul juridic civil se întelege o manifestare de


vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice,
respectiv, de a naste, modifica ori stinge un rapot juridic
civil concret.”
6
G
h. Beleiu

Bibliografie :
1. Ion Dogaru, Drept Civil Tratat, Volumul I, Fundaţia Europeană Titulescu,
Craiova, 2000
2. Teofil Pop, Drept Civil RomânTeoria Generală, Editura Luminq Lex,
Bucureşti 1993
3. Drept civil, Raluca Dimitriu, Editura ASE

4. Drept civil pentru invatamantul superior economic, B.Stefanescu,


R.Dimitriu, Editura Lumina Lex, 2002