Está en la página 1de 281

CAPITOLUL 21

AVERTIZAREA RESPINSÃ

Dacã ar fi primit solia din cer, smerindu-ºi


inimile înaintea Domnului ºi cãutând cu sinceritate
sã se pregãteascã pentru a sta în prezenþa Sa,
Duhul ºi puterea lui Dumnezeu s-ar fi manifestat în
mijlocul lor. Biserica ar fi ajuns iarãºi la acea stare
binecuvântatã de unire, credinþã ºi iubire care se
vedea în zilele apostolice.

ÎN PREDICAREA ÎNVÃÞÃTURII despre a doua venire, William


Miller împreunã cu tovarãºii lui lucraserã cu singurul scop de a-i trezi
pe oameni sã se pregãteascã pentru judecatã. Ei cãutaserã sã-i
trezeascã pe învãþãtorii religiei la nãdejdea adevãratã a bisericii ºi la
nevoia lor dupã o experienþã creºtinã mai profundã; de asemenea,
lucraserã sã îi trezeascã pe cei neconvertiþi la datoria unei grabnice
pocãinþe ºi a unei întoarceri la Dumnezeu. „N-au fãcut nici o încercare
sã îi converteascã pe oameni la o sectã sau grupare religioasã. De
aceea, ei lucrau în mijlocul grupãrilor ºi sectelor fãrã sã se amestece în
organizaþia sau disciplina lor.”
„În toate lucrãrile mele”, spunea Miller, „niciodatã n-am avut dorinþa
sau gândul sã acord vreun interes deosebit uneia dintre denominaþiunile
existente sau sã avantajez pe una în detrimentul celeilalte. M-am gândit
la binele tuturor. Presupunând cã toþi creºtinii se vor bucura în perspectiva
venirii lui Isus ºi cã aceia care nu vedeau, cum vedeam eu, nu îi vor iubi
mai puþin pe aceia care vor îmbrãþiºa aceastã învãþãturã, n-am conceput
cã ar fi fost nevoie de adunãri separate. Scopul meu era dorinþa de a
328 întoarce sufletele la Dumnezeu, de a duce lumii vestea despre judecata
viitoare ºi a-i determina pe concetãþenii mei la acea pregãtire a inimii
care urma sã-i aducã în stare sã-L întâmpine pe Dumnezeu în pace.
Marea majoritate a acelora care s-au convertit în urma lucrãrii mele
s-au unit apoi cu diferitele biserici existente.” (Bliss, p. 328)
Atâta timp cât lucrarea lui a ajutat la întãrirea bisericilor, a fost
privitã cu bunãvoinþã. Dar când slujitorii ºi conducãtorii religiei au în-
ceput sã fie ostili învãþãturii advente, dorind sã punã capãt oricãrei
agitaþii cu privire la acest subiect, nu numai cã i s-au împotrivit de la
amvon, dar le-au interzis ºi membrilor privilegiul de a participa la predi-
cile unde se prezenta a doua venire sau chiar sã vorbeascã despre
nãdejdea lor în adunãrile bisericii. În felul acesta credincioºii se aflau
într-o mare încercare ºi încurcãturã. Ei îºi iubeau bisericile lor ºi le era
greu sã se despartã de ele. Dar când au vãzut cã mãrturia Cuvântului
lui Dumnezeu le este interzisã ºi dreptul de a cerceta profeþiile este
imposibil, au judecat cã loialitatea, credinþa faþã de Dumnezeu îi oprea
sã se supunã. Pe aceia care cãutau sã interzicã mãrturia Cuvântului lui
Dumnezeu nu-i puteau socoti ca fiind biserica lui Hristos, „stâlpul ºi
temelia adevãrului”. De aceea s-au socotit îndreptãþiþi sã se despartã
de ei. În vara anului 1844, aproximativ cincizeci de mii de persoane s-au
retras din biserici.
Cam în vremea aceea, un fenomen curios s-a observat în majoritatea
bisericilor din Statele Unite. Timp de mulþi ani se vãzuse o creºtere
treptatã ºi continuã a conformãrii la practicile ºi obiceiurile lumeºti ºi, în
acelaºi timp, o decãdere corespunzãtoare a adevãratei vieþi spirituale;
dar în anul acela au apãrut dovezile unei repezi ºi vizibile decãderi în
aproape toate bisericile din þarã. În timp ce nimeni nu pãrea în stare sã
arate cauza, fenomenul era recunoscut în cercuri largi ºi comentat atât
prin presã, cât ºi de la amvoane.
La o adunare a prezbiterilor din Philadelphia, Mr. Barnes, autorul Avertizarea respinså
unui comentariu larg rãspândit ºi pastor al uneia dintre bisericile principale
din acel oraº, „a declarat cã slujise în lucrare timp de douãzeci de ani ºi
niciodatã pânã la ultima Sfântã Cinã nu administrase sfintele rânduieli
fãrã sã primeascã mai mulþi sau mai puþini membri în sânul bisericii.
Dar acum nu se mai vãd nici treziri ºi nici convertiri, nici o creºtere
prea vizibilã în har a credincioºilor ºi nimeni nu vine la studiu pentru a
discuta cu privire la mântuirea sufletului sãu. O datã cu dezvoltarea 329
afacerilor ºi cu lãrgirea perspectivelor comerciale ºi ale manufacturii,
se vede ºi o creºtere a închinãrii în faþa celor lumeºti. Acest lucru se
petrece în toate confesiunile.” (Congregational Journal, May 23,
1844)
Tragedia veacurilor
În luna februarie a aceluiaºi an, profesorul Finney de la Colegiul
Oberlin spunea: „Înaintea ochilor noºtri am avut faptul cã, în general,
bisericile protestante din þara noastrã au fost fie indiferente, fie ostile
faþã de aproape toate reformele morale din veacul nostru. Sunt ºi
excepþii parþiale, dar nu suficiente pentru a ne arãta faptele altfel decât
sunt în realitate. Mai putem adãuga ºi un alt lucru: absenþa aproape
generalã a influenþei reînviorãtoare în biserici. Apatia spiritualã este
aproape atotcuprinzãtoare ºi este teribil de profundã; de altfel, ºi presa
religioasã din întreaga þarã mãrturiseºte lucrul acesta… Într-o foarte
mare mãsurã, membrii bisericii se închinã modei ºi se unesc cu cei
necredincioºi în adunãri de plãceri, la dans, la serbãri etc. … Dar nu
trebuie sã desfãºurãm acest subiect dureros. Este îndeajuns cã aceastã
tristã realitate se mãreºte ºi apasã greu peste noi, pentru a ne arãta cã
aproape toate bisericile degenereazã în mod întristãtor. Ele s-au depãrtat
foarte mult de Domnul ºi El le-a pãrãsit.”
Tot în privinþa aceasta, un scriitor în „Religious Telescope”
mãrturisea: „Niciodatã n-am fost martorii unei asemenea decãderi
generale a religiei ca acum. În adevãr, biserica trebuie sã se trezeascã
ºi sã caute cauzele acestei nenorociri; cãci toþi cei care iubesc Sionul
trebuie sã o socoteascã ca fiind o nenorocire. Când ne dãm seama cât
sunt de puþine ºi incomplete cazurile de convertire adevãratã ºi câtã
neruºinare ºi împietrire întâlnim din partea pãcãtoºilor, exclamãm fãrã
sã vrem: „A uitat oare Dumnezeu sã fie milostiv?” sau „S-a închis uºa
milei Sale?”
O astfel de stare nu existã niciodatã în bisericã fãrã o cauzã. Întu-
nericul spiritual care cade peste popoare, peste biserici ºi peste indivizi
nu se datoreazã unei retrageri arbitrare a harului divin din partea lui
Dumnezeu, ci neglijãrii sau respingerii luminii divine din partea oame-
nilor. O ilustraþie izbitoare, a acestui adevãr, este prezentatã în istoria
poporului iudeu din timpul Domnului Hristos. Prin unirea lor cu lumea,
datoritã uitãrii lui Dumnezeu ºi neglijãrii Cuvântului Sãu, înþelegerea lor
330 s-a întunecat, iar inimile lor au devenit fireºti ºi senzuale. Astfel au fost
în necunoºtinþã cu privire la venirea lui Mesia ºi, în mândria ºi necredinþa
lor, L-au respins pe Mântuitorul. Dumnezeu n-a îndepãrtat nici atunci
poporul iudeu de la cunoaºterea sau de la împãrtãºirea lor cu
binecuvântãrile mântuirii. Dar aceia care au respins adevãrul au pierdut
orice dorinþã pentru darul Cerului. Ei au „numit lumina întuneric ºi
întunericul luminã”, pânã când lumina care era în ei a devenit întuneric;
ºi cât de mare era întunericul acela!
Scopul lui Satana este ca oamenii sã pãstreze formele religiei, dar
sã le lipseascã spiritul viu al evlaviei. Dupã ce au respins Evanghelia,
iudeii au continuat cu zel sã pãstreze vechile ritualuri; ei au pãstrat cu
stricteþe exclusivismul lor naþional, în timp ce ei înºiºi recunoºteau cã
prezenþa lui Dumnezeu nu se mai vedea printre ei. Profeþia lui Daniel
arãta fãrã greº timpul venirii lui Mesia ºi preciza atât de direct moartea
Sa, încât ei au descurajat studiul cãrþii lui ºi, în cele din urmã, rabinii au
pronunþat un blestem asupra tuturor acelora care ar fi încercat o socotire
a timpului. În orbirea ºi nepocãinþa lor, fiii lui Israel, în secolele care au
urmat, au devenit indiferenþi la invitaþiile miloase ale mântuirii ºi neatenþi
la binecuvântãrile Evangheliei, ca o avertizare solemnã ºi înfricoºatã a
primejdiei de a respinge lumina din cer.
Oriunde existã aceeaºi cauzã vor urma aceleaºi consecinþe. Acela
care în mod deliberat îºi înãbuºã convingerile cu privire la datorie, pentru
cã nu se potrivesc cu înclinaþiile sale, va pierde în cele din urmã puterea
discernãmântului între adevãr ºi rãtãcire. Raþiunea se întunecã,
conºtiinþa se toceºte, inima se împietreºte, iar sufletul se desparte de
Dumnezeu. Acolo unde solia adevãrului divin este dispreþuitã sau socotitã
fãrã importanþã, acolo biserica va fi învãluitã în întuneric, credinþa ºi
dragostea se vor rãci ºi înstrãinarea ºi certurile vor pãtrunde înãuntru.
Membrii bisericii îºi concentreazã interesele ºi energiile în planuri lumeºti,
iar pãcãtoºii se împietresc în nepocãinþa lor. Avertizarea respinså
Prima solie îngereascã din Apocalipsa, capitolul 14, care anunþa
ceasul judecãþii lui Dumnezeu chemându-i pe oameni sã se teamã ºi sã
se închine Lui, a avut scopul de a-i despãrþi pe aceia care purtau numele
de popor al lui Dumnezeu, de influenþele dãunãtoare ale lumii ºi a-i trezi
spre a vedea adevãrata lor stare de decãdere ºi iubire pentru lume. În
aceastã solie Dumnezeu a trimis bisericii o avertizare care, dacã ar fi
fost primitã, ar fi îndreptat relele care-i îndepãrtau de El. Dacã ar fi 331
primit solia din cer, smerindu-ºi inimile înaintea Domnului ºi cãutând cu
sinceritate sã se pregãteascã pentru a sta în prezenþa Sa, Duhul ºi
puterea lui Dumnezeu s-ar fi manifestat în mijlocul lor. Biserica ar fi
ajuns iarãºi la acea stare binecuvântatã de unire, credinþã ºi iubire,
Tragedia veacurilor
care se vedea în zilele apostolice, când credincioºii erau „o inimã ºi un
suflet” ºi „vesteau Cuvântul Domnului cu îndrãznealã”, când „Domnul
adãuga în fiecare zi la Bisericã pe cei care trebuiau sã fie mântuiþi”
(Fapte 4,32.31; 2,47).
Dacã aceia care pretind cã sunt poporul lui Dumnezeu ar primi
lumina care strãluceºte asupra lor din Cuvântul Sãu, ar ajunge la acea
unitate pentru care S-a rugat Hristos ºi pe care apostolul a descris-o ca
fiind „unirea Duhului prin legãtura pãcii”. „Este”, spune el, „un singur
trup ºi un singur Duh, dupã cum ºi voi aþi fost chemaþi la o singurã
nãdejde a chemãrii voastre, este un singur Domn, o singurã credinþã,
un singur botez” (Efes. 4,3-5).
Acestea erau rezultatele binecuvântate, experimentate de aceia care
au primit solia adventã. Ei proveneau din grupãri religioase diferite, dar
deosebirile lor confesionale fuseserã îndepãrtate; crezurile care erau
în conflict au fost distruse, nãdejdea despre un mileniu vremelnic,
neavând temei în Scripturã, a fost pãrãsitã; vederile rãtãcite cu privire
la a doua venire au fost corectate; mândria ºi asemãnarea cu lumea au
fost îndepãrtate; greºelile erau îndreptate; inimile s-au unit în cea mai
dulce pãrtãºie, iar iubirea ºi bucuria deþineau supremaþia. Dacã aceastã
învãþãturã a fãcut lucrul acesta pentru cei puþini care au primit-o, ea ar fi
fãcut acelaºi lucru pentru toþi, dacã ar fi primit-o.
Dar bisericile, în general, n-au primit avertizarea. Slujitorii lor, care
erau strãjeri „asupra casei lui Israel”, ar fi trebuit sã fie primii în
cunoaºterea semnelor venirii lui Isus, n-au învãþat adevãrul nici din
mãrturia profeþilor ºi nici din semnele timpurilor. Pentru cã nãdejdile ºi
ambiþiile pãmânteºti le umpluserã inimile, iubirea faþã de Dumnezeu ºi
credinþa în Cuvântul Sãu s-au rãcit. Iar când a fost prezentatã doctrina
adventã, ea n-a fãcut decât sã trezeascã prejudecãþile ºi necredinþa
lor. Faptul cã solia era, într-o mare mãsurã, predicatã de laici a fost
folosit ca argument împotriva ei. Ca ºi în vechime, mãrturia lãmuritã a
Cuvântului lui Dumnezeu a fost întâmpinatã cu întrebarea: „A crezut
332 vreunul dintre conducãtori sau farisei?” ªi vãzând cât de grea era
sarcina de a combate argumentele scoase din perioadele profetice,
mulþi descurajau studiul profeþiilor, învãþând cã aceste cãrþi profetice
erau pecetluite ºi nu puteau fi înþelese. Mulþimile, încrezându-se orbeºte
în pastorii lor, au refuzat sã asculte avertizarea; ºi alþii, deºi convinºi de
adevãr, nu îndrãzneau sã-l mãrturiseascã pentru a nu fi „scoºi afarã din
sinagogã”. Solia pe care Dumnezeu o trimisese pentru încercarea ºi
curãþirea bisericii a descoperit cu toatã siguranþa cât de mare era
numãrul acelora care-ºi lipiserã sentimentele de acest pãmânt, mai mult
decât de Hristos. Legãturile care-i þineau prinºi de pãmânt erau mai
puternice decât atracþiile cerului. Ei au ales sã asculte de glasul înþe-
lepciunii omeneºti ºi s-au îndepãrtat de solia adevãrului venitã sã
cerceteze inima.
Refuzând sã ia seama la avertizarea primului înger, ei au respins
mijloacele pe care Cerul le prevãzuse pentru îndreptarea lor. Ei au dis-
preþuit solul harului care le-ar fi corectat greºelile ce-i despãrþeau de
Dumnezeu ºi, cu o înverºunare mai mare, s-au întors sã caute prietenia
lumii. Aceasta era cauza acelei stãri îngrozitoare de iubire pentru lume,
apostazie ºi moarte spiritualã, care exista în bisericile anului 1844.
În Apocalipsa, capitolul 14, primul înger este urmat de al doilea care
vesteºte solia: „A cãzut, a cãzut Babilonul, cetatea cea mare care a
adãpat toate neamurile din vinul mâniei desfrânãrii ei” (Apoc. 14,8).
Termenul „Babilon” este derivat de la „Babel” ºi înseamnã confuzie.
Este folosit în Scripturã pentru a desemna diferitele forme ale religiei
false sau apostate. În Apocalipsa, capitolul 17, Babilonul este reprezentat
printr-o femeie – o metaforã care este folositã în Biblie ca simbol al
bisericii, o femeie virtuoasã reprezentând o bisericã curatã, iar o femeie
stricatã reprezentând o bisericã decãzutã.
În Biblie, caracterul sfânt ºi durabil al legãturii care existã între
Hristos ºi biserica Sa este reprezentat prin unirea cãsãtoriei. Domnul Avertizarea respinså
S-a unit cu poporul Sãu printr-un legãmânt solemn, El fãgãduind sã fie
Dumnezeul lor, iar ei legându-se sã fie ai Lui ºi numai ai Lui. El declarã:
„Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin
neprihãnire, judecatã, mare bunãtate ºi îndurare” (Osea 2,19). ªi iarãºi:
„Eu sunt Stãpânul vostru” (Ier. 3,14). Iar Pavel întrebuinþeazã acelaºi
tablou în Noul Testament când zice: „V-am logodit cu un bãrbat, ca sã
vã înfãþiºez înaintea lui Hristos ca pe o fecioarã curat㔠(2 Cor. 11,2). 333
Necredincioºia bisericii faþã de Hristos, îngãduind ca încrederea ºi
dragostea ei sã se îndepãrteze de la El ºi fãcând ca iubirea faþã de
lucrurile pãmânteºti sã ocupe sufletul, este asemenea cãlcãrii jurã-
mântului cãsãtoriei. Pãcatul prin care Israel s-a depãrtat de Domnul
Tragedia veacurilor
este prezentat prin aceastã comparaþie; iar iubirea minunatã a lui
Dumnezeu, pe care ei au dispreþuit-o în felul acesta, este descrisã în
mod miºcãtor, astfel: „Þi-am jurat credinþã, am fãcut legãmânt cu tine,
zice Domnul Dumnezeu, ºi ai fost a Mea! Erai de o frumuseþe desã-
vârºitã, ba ajunseseºi chiar împãrãteasã. Þi s-a dus vestea printre nea-
muri pentru frumuseþea ta, cãci erai desãvârºitã de tot, datoritã strã-
lucirii cu care te împodobisem, dar te-ai încrezut în frumuseþea ta, ºi ai
curvit, la adãpostul numelui tãu cel mare”. „Ai fost femeia prea curvã,
care primeºte pe strãini în locul bãrbatului ei.” „Cum este necredincioasã
iubitului sãu o femeie, aºa Mi-aþi fost necredincioºi voi, casa lui Israel,
zice Domnul!” (Ezech. 16,8.13-15.32; Ier 3,20)
În Noul Testament, o vorbire asemãnãtoare este adresatã celor care
se numesc creºtini, dar care cautã prietenia lumii mai presus de favoarea
lui Dumnezeu. Apostolul Iacov spune: „Suflete preacurvare, nu ºtiþi cã
prietenia lumii este vrãjmãºie cu Dumnezeu? Aºa cã cine vrea sã fie
prieten cu lumea se face vrãjmaº cu Dumnezeu.”
Femeia (Babilonul) din Apocalipsa, capitolul 17, este descrisã ca fiind
împodobitã în purpurã ºi stacojiu ºi gãtitã cu aur, cu pietre preþioase ºi
diamante, având în mânã o cupã de aur plinã cu stricãciuni ºi necurãþii…,
iar pe frunte avea scris un nume: „Tainã, Babilonul cel mare, mama
desfrânatelor”. Profetul spune: „Am vãzut pe femeia aceasta, îmbãtatã
de sângele sfinþilor ºi de sângele ucenicilor lui Isus”. Babilonul este
descris mai departe ca fiind „cetatea cea mare” care are stãpânire
peste împãraþii pãmântului” (Apoc. 17,4-6.18). Puterea aceea care timp
de multe secole a exercitat o guvernare despoticã asupra monarhilor
creºtinãtãþii este Roma. Purpura ºi stacojiul, aurul, diamantele ºi pie-
trele preþioase descriu în mod viu mãreþia ºi pompa, mai mult decât
împãrãteascã, desfãºuratã de scaunul trufaº al Romei. ªi despre nici o
altã putere nu s-a putut spune în realitate cã a fost „îmbãtatã de sângele
sfinþilor” ca despre aceastã bisericã, care i-a persecutat cu atâta cruzime
pe urmaºii lui Hristos. Babilonul mai este încãrcat ºi cu pãcatul legãturii
nelegiuite cu „împãraþii pãmântului”. Biserica iudaicã devenise deja o
334
desfrânatã, ca urmare a depãrtãrii de Domnul ºi a alianþei cu pãgânii;
iar Roma, care a decãzut în acelaºi fel, deoarece a cãutat sprijin la
puterile pãmânteºti, va primi aceeaºi condamnare.
Despre Babilon se spune cã este „mama desfrânatelor”. Prin fiicele
ei sunt simbolizate bisericile care þin învãþãtura ºi tradiþiile ei ºi urmeazã
exemplul ei de sacrificare a adevãrului ºi a aprobãrii lui Dumnezeu,
pentru a stabili o alianþã nelegiuitã cu lumea. Solia din Apocalipsa, capito-
lul 14, care anunþã cãderea Babilonului, trebuie sã se aplice grupãrilor
religioase care odinioarã au fost curate, dar care s-au stricat. ªi întrucât
aceastã solie urmeazã dupã avertizarea cu privire la judecatã, ea trebuie
sã fie vestitã în zilele din urmã, de aceea ea nu se poate referi numai la
biserica Romei, deoarece aceastã bisericã a fost într-o stare decãzutã
timp de multe veacuri. Mai mult decât atât, în capitolul 18 din Apo-
calipsa poporul lui Dumnezeu este chemat sã iasã din Babilon. Con-
form acestui text, mulþi oameni din poporul lui Dumnezeu, se gãsesc
încã în Babilon. Dar în care grupãri religioase se gãseºte acum cea
mai mare parte dintre urmaºii lui Hristos? Fãrã îndoialã, în diferitele
biserici care mãrturisesc credinþa protestantã. La data apariþiei lor,
aceste biserici au luat o poziþie nobilã pentru Dumnezeu ºi pentru
adevãr, iar binecuvântarea Lui a fost cu ele. Chiar ºi lumea necredin-
cioasã a fost constrânsã sã recunoascã rezultatele binefãcãtoare care
au urmat dupã primirea principiilor Evangheliei. În cuvintele proorocului
cãtre Israel se spune: „Þi s-a dus vestea printre neamuri pentru fru-
museþea ta; cãci erai desãvârºitã de tot, datoritã strãlucirii cu care te
împodobisem, zice Domnul Dumnezeu”. Dar ele au decãzut din cauza
aceleiaºi dorinþe care a constituit blestemul ºi ruina lui Israel – dorinþa
de a imita practicile ºi cãutarea prieteniei celor necredincioºi. „Te-ai
încrezut în frumuseþea ta ºi ai curvit la adãpostul numelui tãu cel mare”
(Ezech. 16,14.15).
Multe dintre bisericile protestante urmeazã exemplul Romei de
legãturã nelegiuitã cu „împãraþii pãmântului” – ca biserici de stat prin Avertizarea respinså
legãturile lor cu conducerile pãmânteºti, la fel fãcând ºi alte denomi-
naþiuni care cautã favoarea lumii. Deci, termenul de „Babilon” –
confuzie – se poate aplica pe drept ºi acestor grupãri, care susþin cã îºi
iau învãþãturile din Biblie ºi totuºi sunt divizate în secte aproape fãrã
numãr, cu crezuri ºi teorii contradictorii.
Pe lângã unirea vinovatã cu lumea, bisericile care s-au despãrþit de
Roma mai prezintã ºi altele dintre caracteristicile ei.
335
O publicaþie romano-catolicã susþine: „Dacã biserica Romei a fost
vreodatã vinovatã de idolatrie în legãturã cu sfinþii, fiica ei, Biserica
Anglicanã, este vinovatã de acelaºi pãcat, deoarece are zece biserici
închinate Mariei ºi doar una dedicatã lui Hristos.” (Richard Challoner,
The Catholic Christian Instructed, Preface, p. 21, 22)
Tragedia veacurilor
Iar dr. Hopkins, în lucrarea sa Tratat asupra Mileniului, declarã:
„Nu existã nici cel mai mic motiv sã apreciem cã spiritul ºi practicile
antihriste ºi-ar trage în totul originea de la aceea care se numeºte bise-
rica Romei. Bisericile protestante au în ele mult din spiritul lui Anticrist
ºi sunt departe de a fi reformate în totul de… stricãciune ºi nelegiuire.”
(Samuel Hopkins, Works, vol. 2, p. 328)
Cu privire la despãrþirea Bisericii Prezbiteriene de Roma, dr. Guthrie
scria: „Acum trei sute de ani, biserica noastrã a ieºit pe porþile Romei
cu o Biblie deschisã pe steagul ei ºi cu urmãtorul motto pe banderolã:
„Cercetaþi Scripturile”. Apoi pune întrebarea plinã de semnificaþie: „Dar
au ieºit ei curaþi din Babilon? (Thomas Guthrie, The Gospel in Ezechiel,
p. 237)
„Biserica Anglicanã”, spunea Spurgeon, „pare cã este roasã complet
de sacramentarism; dar nonconformismul pare sã fie aproape tot atât
de rãu primit de necredinþa filozoficã. Aceia despre care am gândit
lucruri mai bune se depãrteazã unul câte unul de la temelia credinþei.
Din ce în ce mai mult, cred cã însãºi inima Angliei este îmbibatã de o
necredinþã vrednicã de condamnat ºi care îndrãzneºte sã urce amvonul
ºi sã se numeascã creºtinã.
Care a fost originea marii apostazii? Cum s-a depãrtat prima bisericã
de simplitatea Evangheliei? Asemãnându-se practicilor pãgânismului
pentru a uºura primirea creºtinismului de cãtre pãgâni. Apostolul Pavel
declara cã în zilele sale „taina fãrãdelegii începe deja sã lucreze”
(2 Tes. 2,7). În timpul vieþii apostolilor, biserica a rãmas relativ curatã.
Dar „spre ultima parte a secolului al II-lea, majoritatea bisericilor
îmbrãcau o formã nouã; simplitatea de la început a dispãrut ºi pe
nesimþite, când bãtrânii ucenici au coborât în mormânt, copiii lor
împreunã cu noii convertiþi… au ajuns la conducerea bisericii ºi au dat
o nouã formã cauzei.” (Robert Robinson, Ecclesiastical Researches,
cp. 6, par. 17, pag. 51). Pentru a câºtiga noi convertiþi, standardele
înalte ale credinþei creºtine au fost coborâte ºi, ca urmare, „un potop de
pãgânism s-a revãrsat în bisericã, aducând cu el obiceiurile, practicile
336
ºi idolii lui”. (Gavazzi, Lectures, p. 278). Atunci când religia creºtinã a
câºtigat favoarea ºi sprijinul conducãtorilor pãmânteºti, ea a fost primitã
doar cu numele de cãtre mulþime: dar cu toate cã la înfãþiºare convertiþii
pãreau creºtini, mulþi „au rãmas de fapt pãgâni, închinându-se în ascuns
tot idolilor lor”. (Idem, p. 278)
Oare nu s-a repetat acelaºi proces în aproape toate bisericile care
se numesc protestante? Când acei întemeietori care aveau adevãratul
spirit al reformei au încetat din viaþã, urmaºii lor s-au ridicat ºi au dat
„un nou chip cauzei”. În timp ce þineau orbeºte la crezul pãrinþilor lor ºi
refuzau sã primeascã orice alt adevãr în afarã de acela pe care l-au
cunoscut mai înainte, urmaºii reformatorilor s-au îndepãrtat mult de
exemplul lor de umilinþã, lepãdare de sine ºi de renunþare la lume. În
felul acesta „simplitatea de la început a dispãrut”. Un potop lumesc a
inundat biserica, aducând „cu el obiceiurile, practicile ºi idolii ei”.
Vai, cât de înfricoºãtor de departe se întinde prietenia cu lumea,
aceast㠄vrãjmãºie cu Dumnezeu”, care este cultivatã astãzi de cei
care se numesc urmaºii lui Hristos! Cât de mult s-au depãrtat bisericile
din întreaga creºtinãtate de standardul biblic al umilinþei, al lepãdãrii de
sine, al simplitãþii ºi al evlaviei! Vorbind de modul corect de a folosi
banii, John Wesley spunea: „Nu risipi nici o parte din acest dar atât de
preþios numai pentru satisfacerea poftei ochilor, adunând haine scumpe
ºi de prisos sau podoabe inutile; nu risipiþi nici un ban pentru împodobirea
minuþioasã a caselor voastre, în mobilã scumpã sau de prisos, în picturi
ºi bijuterii costisitoare… Lepãdaþi tot ce încurajeazã mândria vieþii
pentru a câºtiga admiraþia sau lauda oamenilor… Atâta timp cât îþi faci
bine þie însuþi, oamenii te vor vorbi de bine. Atâta timp cât eºti îmbrãcat
în purpurã ºi veºminte fine ºi cheltuieºti risipitor în fiecare zi, nu te îndoi
cã mulþi vor aplauda eleganþa gustului tãu, generozitatea ºi ospitalitatea
ta. Dar sã nu cumperi laudele lor atât de scump. Mulþumeºte-te mai
degrabã cu onoarea care vine de la Dumnezeu.” (Wesley, Works, Ser- Avertizarea respinså
mon 50, „The Use of Money”). Dar în multe biserici din vremea noastrã
o astfel de învãþãturã este dispreþuitã.
Numai o mãrturisire a religiei este un fapt apreciat în lume. Condu-
cãtori, politicieni, juriºti, medici ºi negustori intrã în bisericã atât pentru
a-ºi asigura respectul ºi încrederea societãþii, cât ºi pentru promovarea
propriilor interese lumeºti. În felul acesta, ei cautã sã acopere toate
afacerile lor necinstite, cu o mãrturie a creºtinismului. Diferitele grupãri 337
religioase, reînviorate prin bogãþia ºi influenþa acestor oameni lumeºti,
dar botezaþi, urcã încã o treaptã spre popularitate ºi dominaþie. Biserici
splendide, înfrumuseþate cu extravaganþã, sunt ridicate pe strãzile cele
mai aglomerate. Închinãtorii se îmbracã în veºminte scumpe ºi la modã.
Tragedia veacurilor
Se plãteºte un salariu mare unui pastor talentat pentru a-i atrage ºi a-i
pãstra pe oameni. Predicile lui nu trebuie sã atingã pãcatele care se
practicã, ci sã fie dulci ºi plãcute chiar pentru urechile sensibile. În felul
acesta, pãcãtoºii notorii sunt înscriºi în registrele bisericii, iar pãcatele
grave sunt ascunse sub o falsã evlavie.
Comentând atitudinea actualã a celor care-ºi zic creºtini, un renumit
ziar spune: „Pe neobservate, biserica s-a supus spiritului veacului ºi
ºi-a adaptat formele de închinare la dorinþele moderne”. „Biserica
foloseºte acum ca mijloace ale ei toate lucrurile care ajutã ca religia sã
fie atractivã.” Iar în revista din New York, Independent, se vorbeºte
despre metodism în felul acesta: „Linia de despãrþire dintre cei evlavioºi
ºi cei neevlavioºi dispare pe neobservate, iar bãrbaþi zeloºi de ambele
pãrþi se strãduiesc sã ºteargã orice deosebire dintre felul lor de lucru ºi
de distracþie”. „Popularitatea religiei tinde într-o mare mãsurã sã
mãreascã numãrul acelora care vor asigura câºtigurile fãrã sã
împlineascã cu cinste datoriile ei.”
Howard Crosby spune: „Este un motiv de îngrijorare adâncã faptul
cã vedem biserica lui Hristos împlinind într-o mãsurã atât de micã
planurile Domnului ei. Aºa cum iudeii din vechime au îngãduit ca o
legãturã strânsã cu popoarele idolatre sã le îndepãrteze inimile de
Dumnezeu… tot astfel biserica lui Hristos de astãzi, prin legãturile ei
nesfinte cu lumea necredincioasã, pãrãseºte metodele divine ale
adevãratei vieþi ºi îºi îngãduie obiceiurile distrugãtoare, prea adesea
vizibile, ale unei societãþi necreºtine, folosind argumente ºi ajungând la
concluzii care sunt strãine de descoperirea lui Dumnezeu ºi îndreptate
împotriva oricãrei creºteri în har.” (The Healthy Christian: An Ap-
peal to the Church, p. 141, 142)
În aceastã avalanºã de iubire pentru lume ºi cãutare de plãceri,
jertfirea de sine pentru cauza lui Hristos este pierdutã aproape cu totul.
„Unii dintre bãrbaþii ºi femeile cu o viaþã activã în bisericile noastre au
fost educaþi, pe când erau copii, sã facã sacrificii pentru a putea da sau
face ceva pentru Hristos”. „Dar dacã astãzi este nevoie de fonduri…
338
nimeni nu trebuie chemat sã dea. O, nu! Organizaþi o tombolã, o masã,
un concurs de glume sau ceva de mâncare, orice lucru care îi amuzã
pe oameni.”
Guvernatorul Washburn din Wisconsin, în mesajul sãu de Anul Nou
(9 ianuarie 1873) declara: „S-ar cere o lege care sã desfiinþeze ºcolile
în care se practicã jocurile de noroc. Dar acestea existã pretutindeni.
Chiar ºi biserica (fãrã ºtiinþã, bineînþeles) se pomeneºte fãcând uneori
lucrarea celui rãu. Concerte cu dar, serbãri ºi tombole, uneori în ajutorul
unui proiect religios sau caritabil, adesea pentru scopuri mai puþin demne,
loterii, premii etc., toate sunt plãnuite pentru a câºtiga bani fãrã ostenealã.
Nimic nu este atât de demoralizator sau otrãvitor, îndeosebi pentru tineret,
cum este câºtigarea de bani sau de proprietãþi fãrã muncã. Oamenii
onorabili se angajeazã în aceste jocuri ºi îºi liniºtesc conºtiinþa la gândul
cã banii trebuie sã circule, sã fie folosiþi pentru un scop bun ºi de aceea
nu este curios faptul cã tineretul þãrii cade atât de des în obiceiuri pe
care emoþia jocurilor de noroc le provoacã aproape sigur.”
Spiritul asemãnãrii cu lumea inundã bisericile din toatã creºtinãtatea.
Robert Atkins, într-o predicã þinutã la Londra, prezintã un tablou al
decãderii spirituale care predomina în Anglia: „Adevãraþii credincioºi
se împuþineazã pe pãmânt ºi nimeni nu pune la inimã lucrul acesta.
Adepþii religiei din vremea noastrã, din orice bisericã, sunt iubitori de
lume, se aseamãnã lumii, iubitori ai belºugului ºi tânjesc dupã consideraþie.
Sunt chemaþi sã sufere cu Hristos, dar se supãrã chiar ºi de mustrare…
Apostazie, apostazie, apostazie este scris pe frontispiciul fiecãrei biserici;
ºi dacã ar ºti lucrul acesta, ºi dacã l-ar simþi, ar mai fi o nãdejde; dar
vai! ei strigã: „suntem bogaþi, ne-am înmulþit bunurile ºi nu ducem lipsã
de nimic.” (Second Advent Library, tract nr. 39)
Marele pãcat pus în seama Babilonului este c㠄a fãcut ca toate
popoarele sã bea din vinul mâniei desfrânãrii ei”. Acest pahar pe care
îl întinde lumii reprezintã învãþãturile rãtãcite pe care le-a primit ca Avertizarea respinså
urmare a legãturii ei nelegiuite cu oamenii cei mari ai pãmântului.
Prietenia cu lumea i-a stricat credinþa, astfel cã acum exercitã o influenþã
distrugãtoare asupra lumii, susþinând învãþãturi care sunt împotriva
declaraþiilor lãmurite ale Sfintelor Scripturi.
Roma a ascuns Biblia de popor ºi a cerut tuturor oamenilor sã
primeascã în schimb învãþãturile ei. Se ºtie cã lucrarea Reformei a fost
de a restabili înaintea oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu; dar nu este 339
oare prea adevãrat cã în bisericile din timpul nostru oamenii sunt învãþaþi
sã-ºi întemeieze credinþa mai degrabã pe crezul ºi pe învãþãturile bisericii
lor decât pe Scripturi? Charles Beecher spunea, vorbind despre bisericile
protestante: „Ele se simt jignite de orice cuvânt aspru rostit împotriva
Tragedia veacurilor
crezurilor, cu aceeaºi sensibilitate cu care sfinþii pãrinþi s-ar fi simþit
jigniþi de orice cuvânt aspru rostit împotriva venerãrii crescânde a sfinþilor
ºi martirilor pe care ei o încurajau… Denominaþiunile evanghelice
protestante ºi-au strâns atât de mult mâinile ºi s-au apropiat atât una de
alta, încât un om nu poate deveni cu nici un chip predicator în vreuna
dintre ele, fãrã sã accepte o altã carte pe lângã Biblie. Nu este nimic
închipuit în declaraþia cã puterea crezului începe sã interzicã Biblia, tot
aºa cum a fãcut Roma, dar pe o cale mai subtilã.” (Sermon on „The
Bible a Sufficient Creed”, delivered at Fort Wayne, Indiana, febr. 22,
1846)
Când învãþãtorii credincioºi prezintã Cuvântul lui Dumnezeu, se ridicã
bãrbaþi de culturã, slujitori, care pretind cã înþeleg Scripturile, dar care
denunþã învãþãtura sãnãtoasã ca fiind erezie, în felul acesta îi rãtãcesc
pe cercetãtorii dupã adevãr. Dacã lumea n-ar fi fost îmbãtatã în mod
deplin cu vinul Babilonului, mulþimile ar fi fost convinse ºi convertite de
adevãrurile lãmurite ºi pãtrunzãtoare ale Cuvântului lui Dumnezeu. Dar
credinþa religioasã se prezintã atât de confuzã ºi discordantã, încât
oamenii nu ºtiu ce sã considere ca fiind adevãr. Pãcatul nepocãinþei
lumii stã la uºa bisericii.
A doua solie îngereascã din Apocalipsa, capitolul 14, a fost predicatã
mai întâi în vara anului 1844, cu aceastã ocazie a avut loc o aplicaþie
mai directã la bisericile din Statele Unite, unde avertizarea cu privire la
judecatã fusese vestitã mai mult, dar respinsã, în general, ºi unde
decãderea în biserici fusese mai rapidã. Dar solia celui de-a doilea
înger nu ºi-a atins împlinirea totalã în anul 1844. Bisericile au ajuns
atunci la decãdere moralã, ca urmare a respingerii luminii soliei advente;
dar aceasta nu era totalã. Atunci când ele au continuat sã respingã
adevãrurile deosebite pentru vremea aceea, au decãzut din ce în ce
mai mult. Totuºi, încã nu se putea spune „a cãzut Babilonul… pentru
cã el a fãcut ca toate popoarele sã bea din vinul mâniei curviei ei”. El
încã nu reuºise sã facã lucrul acesta cu toate popoarele. Spiritul
340 asemãnãrii cu lumea ºi al nepãsãrii faþã de adevãrurile probatoare pentru
timpul nostru existã ºi a câºtigat teren în bisericile protestante din toate
þãrile creºtinãtãþii; ºi aceste biserici sunt cuprinse în denunþarea solemnã
ºi teribilã a celui de-al doilea înger. Dar lucrarea apostaziei încã nu a
atins punctul culminant.
Biblia declarã cã, înainte de venirea Domnului, Satana va lucra „cu
toatã puterea, cu semne ºi minuni mincinoase ºi cu toatã amãgirea
nelegiuirii”; iar aceia care „n-au primit dragostea adevãrului, ca sã fie
mântuiþi”, vor fi lãsaþi sã primeasc㠄o lucrare de rãtãcire ca sã creadã
o minciun㔠(2 Tes. 2,9-11). Pânã când aceastã stare nu va fi atinsã,
iar unirea bisericii cu lumea nu va fi realizatã deplin în toatã creºtinãtatea,
cãderea Babilonului nu va fi totalã. Schimbarea este progresivã, iar
împlinirea desãvârºitã a profeþiei din Apocalipsa 14,8 este încã în viitor.
Cu tot întunericul spiritual ºi îndepãrtarea de Dumnezeu care existã
în bisericile care compun Babilonul, majoritatea adevãraþilor urmaºi ai
lui Hristos se gãsesc încã în ele. Sunt mulþi dintre ei care n-au auzit
niciodatã adevãrurile deosebite pentru acest timp. Nu puþini sunt aceia
care sunt nemulþumiþi de starea lor actualã ºi doresc dupã o luminã mai
clarã. Ei cautã în zadar chipul lui Hristos în bisericile din care fac parte.
Când aceste biserici se vor depãrta din ce în ce mai mult de adevãr ºi
se vor uni mai strâns cu lumea, deosebirea dintre cele douã clase se va
mãri ºi se va încheia în cele din urmã cu despãrþirea. Va veni vremea
când aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu mai presus de orice nu vor mai
putea rãmâne în legãturã cu unii care sunt „iubitori de plãceri mai mult
decât iubitori de Dumnezeu; având o formã de evlavie, dar tãgãduindu-i
puterea”.
Apocalipsa, capitolul 18, aratã spre vremea când, ca urmare a respin-
gerii întreitei avertizãri din Apocalipsa 14,6-12, biserica va ajunge în
starea prevãzutã de îngerul al doilea, dar poporul lui Dumnezeu care
este încã în Babilon va fi chemat sã se despartã de legãtura cu el. Avertizarea respinså
Aceastã solie este ultima care va mai fi datã lumii ºi ea îºi va îndeplini
lucrarea. Când aceia care „n-au crezut adevãrul, ci au avut plãcere în
nelegiuire” (2 Tes. 2,12), vor fi lãsaþi sã primeascã o lucrare de rãtãcire
ºi sã creadã o minciunã, atunci lumina adevãrului va strãluci asupra
acelora ale cãror inimi sunt deschise sã-l primeascã ºi toþi copiii lui
Dumnezeu care existã în Babilon vor rãspunde chemãrii: „Ieºiþi din el,
poporul Meu” (Apoc. 18,4). 341
CAPITOLUL 22

PROFEÞII ÎMPLINITE

Sã nu vã pãrãsiþi dar încrederea voastrã, pe care o


aºteaptã o mare rãsplãtire! Cãci aveþi nevoie de
rãbdare, ca dupã ce aþi împlinit voia lui Dumnezeu
sã puteþi cãpãta ce v-a fost fãgãduit. „Încã puþinã,
foarte puþinã vreme” ºi „Cel ce vine va veni ºi nu va
zãbovi. ªi cel neprihãnit va trãi prin credinþã; dar
dacã dã înapoi, sufletul Meu nu gãseºte plãcere în
el.” Noi însã nu suntem din aceia care dau înapoi
ca sã se piardã, ci din aceia care au credinþã pentru
mântuirea sufletului. (Evrei 10,35-39).

CÂND A TRECUT TIMPUL în care a fost aºteptatã pentru prima


oarã revenirea Domnului – în primãvara anului 1844 – aceia care
aºteptaserã cu credinþã revenirea Sa au fost pentru o vreme cuprinºi
de îndoialã ºi de nesiguranþã. În timp ce lumea îi privea ca fiind doborâþi
ºi dovediþi cã nutriserã o amãgire, izvorul lor de mângâiere a rãmas tot
Cuvântul lui Dumnezeu. Mulþi au continuat sã cerceteze Scripturile,
examinând din nou dovezile credinþei lor ºi studiind cu atenþie profeþiile,
pentru a cãpãta o luminã mai deplinã. Mãrturia Bibliei care sprijinise
poziþia lor pãrea clarã ºi hotãrâtã. Semne care nu puteau greºi arãtau
spre venirea lui Hristos ca fiind aproape. Cãlãuzirea deosebitã a
Domnului, atât în convertirea pãcãtoºilor, cât ºi în reînviorarea vieþii
spirituale printre creºtini, era dovada cã solia venea din cer. ªi cu toate
342 cã aceºti credincioºi nu-ºi puteau explica dezamãgirea, se simþeau
asiguraþi cã Dumnezeu îi condusese în experienþa prin care trecuserã.
Întreþesute cu profeþiile pe care ei le socotiserã cã se referã la
timpul celei de a doua veniri, erau ºi învãþãturi special potrivite la situaþia
lor de nesiguranþã ºi îndoialã ºi care-i încurajau sã aºtepte cu rãbdare ºi
credinþã cã ceea ce era acum întunecat pentru înþelegerea lor urma sã
fie explicat la timpul potrivit.
Printre aceste învãþãturi era ºi profeþia din Habacuc 2,1-4: „M-am
dus la locul meu de strajã ºi stãteam pe turn ca sã veghez ºi sã vãd ce
are sã-mi spunã Domnul, ºi ce-mi va rãspunde la plângerea mea.
Domnul mi-a rãspuns ºi a zis: ’Scrie proorocia, ºi sap-o pe table, ca sã
se poatã citi uºor! Cãci este o proorocie, a cãrei vreme este hotãrâtã,
se apropie de împlinire, ºi nu va minþi; dacã zãboveºte aºteapt-o, cãci
va veni ºi se va împlini negreºit. Iatã, i s-a îngâmfat sufletul, nu este
fãrã prihanã în el; dar cel neprihãnit va trãi prin credinþa lui’.”
Încã din anul 1842, îndrumarea datã în aceastã profeþie, de a „scrie
proorocia ºi a o sãpa pe table ca sã fie cititã uºor”, i-a sugerat lui Charles
Fitch pregãtirea unei hãrþi profetice pentru a ilustra vedeniile lui Daniel
ºi cele din Apocalipsa. Publicarea acestei hãrþi a fost privitã ca o împlinire
a poruncii date prin Habacuc. Însã nimeni n-a observat atunci cã în
aceeaºi profeþie se vorbeºte ºi despre o aparentã amânare în împlinirea
viziunii – un timp de întârziere. Dupã dezamãgire, acest pasaj a devenit
foarte plin de înþeles: „Vedenia este pentru un timp hotãrât, se apropie
de împlinire ºi nu va minþi; dacã întârzie aºteapt-o, cãci va veni ºi se va
împlini negreºit… Cel neprihãnit va trãi prin credinþa lui.”
De asemenea, o parte din proorocia lui Ezechiel a fost un izvor de
putere ºi de mângâiere pentru credincioºi: „Cuvântul Domnului mi-a
vorbit astfel: ’Fiul omului, ce înseamnã acest cuvânt de batjocurã, pe
care-l întrebuinþaþi în þara lui Israel: Zilele se lungesc, ºi toate vedeniile
rãmân neîmplinite?’ De aceea spune-le: ’Aºa vorbeºte Domnul Profe¡ii împlinite
Dumnezeu… Se apropie zilele, ºi toate vedeniile se vor împlini! Voi
vorbi; ce voi spune se va împlini, ºi nu va mai fi amânat’. Casa lui Israel
zice: ’Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape sã se împlineascã, ºi
prooroceºte pentru vremuri depãrtate!’ De aceea spune-le: ’Aºa
vorbeºte Domnul, Dumnezeu: Nu va fi zãbavã în împlinirea cuvintelor
Mele; ci cuvântul, pe care-l voi rosti, se va împlini’, zice Domnul,
Dumnezeu” (Ezec. 12,21-25.27-28). 343
Aceia care aºteptau s-au bucurat cã Acela, care cunoaºte sfârºitul
de la început, privise prin veacuri ºi, prevãzând dezamãgirile, le dãduse
cuvinte de curaj ºi de nãdejde. Dacã n-ar fi fost aceste pãrþi din
Scripturã, care sã-i îndemne sã aºtepte cu rãbdare ºi sã þinã cu tãrie la
Tragedia veacurilor
încrederea lor în Cuvântul lui Dumnezeu, ei ºi-ar fi pierdut cu totul
credinþa.
Parabola celor zece fecioare din Matei, capitolul 25, ilustreazã, de
asemenea, experienþa poporului advent. În Matei, capitolul 24, ca rãspuns
la întrebarea ucenicilor Sãi cu privire la semnele venirii Sale ºi ale
sfârºitului veacului, Hristos arãtase unele dintre evenimentele cele mai
importante din istoria lumii ºi a bisericii, de la prima ºi pânã la a doua Sa
venire; ºi anume: distrugerea Ierusalimului, marea încercare a bisericii
sub persecuþiile pãgâne ºi papale, întunecarea soarelui ºi a lunii ºi cãde-
rea stelelor. Dupã aceasta, El a vorbit despre venirea Împãrãþiei Sale,
spunându-le ºi parabola care descrie cele douã categorii de servi care
aºteaptã venirea Sa. Capitolul 25 începe cu aceste cuvinte: „Atunci
Împãrãþia cerurilor se aseamãnã cu zece fecioare”. Aici este vorba de
biserica din timpul sfârºitului, aceeaºi care este descrisã ºi la încheierea
capitolului 24. În aceastã parabolã, experienþa lor este ilustratã prin
tabloul unei nunþi din Orient.
„Atunci Împãrãþia cerurilor se va asemãna cu zece fecioare, care
ºi-au luat candelele, ºi au ieºit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele
erau nechibzuite, ºi cinci înþelepte. Cele nechibzuite, când ºi-au luat
candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înþelepte, împreunã cu
candelele, au luat cu ele ºi untdelemn în vase. Fiindcã mirele zãbovea,
au aþipit toate, ºi au adormit. La miezul nopþii, s-a auzit o strigare: ’Iatã
mirele, ieºiþi-i în întâmpinare!’” (Matei 25,1-6)
Venirea lui Hristos, aºa cum a fost vestitã de prima solie îngereascã,
a fost înþeleasã ca fiind reprezentatã prin venirea mirelui. Reforma larg
rãspânditã, care avusese loc prin vestirea apropiatei Sale veniri,
corespundea cu ieºirea fecioarelor. În aceastã parabolã, ca ºi în aceea
din Matei, capitolul 24, sunt reprezentate douã clase. Toþi ºi-au luat
candelele, adicã Biblia ºi, prin lumina ei, au ieºit sã-L întâmpine pe
Mire. Dar, atunci când ºi-au luat candelele, cele neînþelepte n-au luat
cu ele untdelemn, aºa cum au fãcut cele înþelepte. Cei reprezentaþi de
344 fecioarele înþelepte primiserã harul lui Dumnezeu, puterea transfor-
matoare ºi iluminatoare a Duhului Sfânt care face din Cuvântul Sãu o
candelã pentru picioare ºi o luminã pe cãrare. În temere de Dumnezeu,
ei studiaserã Scripturile pentru a cunoaºte adevãrul ºi cãutaserã cu
stãruinþã curãþia inimii ºi a vieþii. Aceºtia avuseserã o experienþã
personalã, o credinþã în Dumnezeu ºi în Cuvântul Sãu care nu putea fi
distrusã prin dezamãgire sau întârziere. Ceilalþi ºi-au luat candelele,
dar n-au luat ulei. Ei acþionaserã dintr-o pornire momentanã. Temerile
le fuseserã trezite de solia solemnã, dar se sprijiniserã doar pe credinþa
fraþilor, fiind mulþumiþi cu lumina slabã a bunelor emoþii, fãrã o înþelegere
profundã a adevãrului sau o lucrare realã a harului în inimã. Aceºtia au
mers în întâmpinarea Domnului plini de nãdejdea unei rãsplãtiri imediate;
dar nu erau pregãtiþi pentru întârziere ºi dezamãgire. Când au venit
încercãrile credinþa lor i-a pãrãsit, iar lumina s-a stins.
„Deoarece mirele zãbovea, toate au aþipit ºi au adormit.” Prin
zãbovirea mirelui este reprezentatã trecerea timpului când Domnul a
fost aºteptat, dezamãgirea ºi aparenta întârziere. În acest timp de
nesiguranþã, interesul celor superficiali ºi cu inimile împãrþite a început
în curând sã se clatine, iar eforturile lor sã slãbeascã. Dar aceia a
cãror credinþã era întemeiatã pe o cunoaºtere personalã a Bibliei aveau
picioarele pe stânca pe care valurile dezamãgirii nu o puteau clãtina.
„Toate au aºteptat ºi au adormit”; o categorie în neglijenþa ºi pãrãsirea
credinþei, cealaltã aºteptând cu rãbdare pânã ce i se va da o luminã mai
clarã. Cu toate acestea, în noaptea încercãrii, ºi cei din urmã pãreau sã
piardã, într-o oarecare mãsurã, zelul ºi devoþiunea. Cei cu inima împãrþitã
ºi superficiali nu s-au mai putut sprijini pe credinþa fraþilor. Astfel cã
fiecare trebuia sã stea sau sã cadã pentru sine însuºi.
Cam în acelaºi timp a început sã aparã ºi fanatismul. Unii care se
pretindeau a fi credincioºi zeloºi ai soliei au respins Cuvântul lui
Dumnezeu ca singurã cãlãuzã infailibilã ºi, pretinzând cã sunt conduºi Profe¡ii împlinite
de Duhul, s-au supus propriilor sentimente, impresii ºi imaginaþii. Erau
ºi unii care manifestau un zel orb ºi bigot, condamnându-i pe toþi aceia
care nu erau de acord cu ei. Ideile ºi practicile lor fanatice n-au obþinut
nici o aprobare din partea majoritãþii adventiºtilor; ei n-au fãcut decât
sã aducã un blam asupra cauzei adevãrului.
Satana cãuta prin toate mijloacele lui sã se împotriveascã ºi sã
distrugã lucrarea lui Dumnezeu. Poporul fusese profund trezit de 345
miºcarea adventã, mii de pãcãtoºi convertindu-se ºi bãrbaþi credincioºi
consacrându-se lucrãrii de vestire a adevãrului, chiar în acel timp de
întârziere. Prinþul rãului îºi pierdea supuºii; ºi pentru a aduce ocarã
asupra lucrãrii lui Dumnezeu, cãuta sã-i amãgeascã pe unii care
Tragedia veacurilor
mãrturisiserã credinþa ºi sã-i aducã la extremism. Apoi, agenþii lui erau
gata sã observe orice greºealã, orice scãdere, orice faptã nepotrivitã,
pe care sã le prezinte înaintea oamenilor în lumina cea mai exageratã
pentru a-i face nesuferiþi pe adventiºti ºi credinþa lor. Astfel, cu cât era
mai mare numãrul acelora pe care-i putea folosi pentru mãrturia credinþei
în a doua venire, în timp ce puterea sa le stãpânea inimile, cu atât mai
mare câºtig urma sã aibã, atrãgând atenþia lumii asupra lor ca sã fie
consideraþi reprezentanþi ai întregului corp al credincioºilor.
Satana este „pârâtorul fraþilor” ºi duhul lui este acela care-i inspirã
pe oameni sã caute greºeli ºi defecte la poporul lui Dumnezeu, pe care
apoi sã le trâmbiþeze, în timp ce faptele lor bune sunt trecute sub tãcere.
Totdeauna el este activ atunci când Dumnezeu este la lucru pentru
mântuirea sufletelor. Când fiii lui Dumnezeu au venit înaintea Domnului,
a venit ºi Satana în mijlocul lor. În orice redeºteptare religioasã, el este
gata sã aducã oameni cu inima nesfântã ºi neechilibraþi. Când aceºtia
au primit unele doctrine ºi au câºtigat un loc între credincioºi, el lucreazã
prin ei pentru a introduce teorii care îi vor duce în rãtãcire pe cei
nepregãtiþi. Nici un om nu dovedeºte cã este un bun creºtin numai
pentru cã se gãseºte în tovãrãºia copiilor lui Dumnezeu, în Casa de
rugãciune ºi ia parte la masa Domnului. Satana este adesea acolo,
chiar în împreju-rãrile cele mai solemne, prin aceia pe care-i poate
folosi ca unelte ale sale.
Prinþul rãului se luptã pentru orice palmã de teren pe care poporul
lui Dumnezeu înainteazã în cãlãtoria a spre cetatea de sus. În toatã
istoria bisericii, nici o reformã nu a putut fi înfãptuitã fãrã sã întâmpine
piedici serioase. Aºa a fost în zilele lui Pavel. Oriunde apostolul întemeia
o bisericã, acolo erau unii care pretindeau cã au primit credinþa, dar
aduceau cu ei rãtãciri care, dacã ar fi fost primite, ar fi îndepãrtat
poporul de la iubirea pentru adevãr. ªi Luther a suferit necazuri ºi
încurcãturi mari din cauza persoanelor fanatice, care pretindeau cã
Dumnezeu le vorbise ºi puneau ideile ºi pãrerile lor mai presus decât
346 mãrturia Scripturilor. Mulþi dintre cei lipsiþi de credinþã ºi experienþã, ºi
foarte încrezuþi în ei înºiºi, cãrora le plãcea sã audã ºi sã vorbeascã
lucruri noi, erau înºelaþi de pretenþiile noilor învãþãtori ºi se uneau cu
agenþii lui Satana în lucrarea lor de a dãrâma ceea ce Dumnezeu
ajunsese sã clãdeascã. ªi fraþii Wesley, precum ºi alþii, care aduseserã
binecuvântãri lumii prin influenþa ºi credinþa lor, aveau sã se loveascã
la fiecare pas de cursele lui Satana care îi împingea la fanatism pe cei
cu exces de zel, neechilibraþi ºi nesfinþiþi.
William Miller nu simpatiza cu acele influenþe care conduceau spre
fanatism. El declara, ca ºi Luther, cã orice duh trebuie verificat prin
Cuvântul lui Dumnezeu. „Satana”, spunea Miller, „are o mare putere
asupra minþilor unora din zilele noastre. ªi de unde sã ºtim ce duh este
în ei? Biblia rãspunde: ’Dupã roadele lor îi veþi cunoaºte’… Sunt multe
duhuri care au apãrut în lume; ºi ni se porunceºte sã cercetãm duhurile.
Duhul care nu ne face sã trãim cumpãtat, în neprihãnire ºi evlavie în
aceastã lume, nu este Duhul lui Hristos. Din ce în ce mã conving mai
mult cã Satana este amestecat în aceste miºcãri nesãbuite… Mulþi din
mijlocul nostru, care pretind cã sunt pe deplin sfinþiþi urmeazã tradiþiile
oamenilor ºi sunt tot atât de necunoscãtori ai adevãrului ca ºi ceilalþi
care nu au asemenea pretenþii.” (Bliss, p. 236, 237). „Duhul rãtãcirii ne
va depãrta de adevãr, dar Duhul lui Dumnezeu ne va conduce la adevãr.
Dacã ziceþi: ’S-ar putea ca un om sã fie în rãtãcire ºi sã creadã cã are
adevãrul. Cum sã înþelegem?’ Rãspundem: Duhul ºi Cuvântul sunt în
deplin acord. Dacã un om se judecã prin Cuvântul lui Dumnezeu ºi se
descoperã în armonie desãvârºitã cu întregul Cuvânt, atunci el trebuie
sã creadã cã are adevãrul; dar dacã descoperã cã duhul care-l con-
duce nu se armonizeazã cu tot conþinutul Legii lui Dumnezeu sau al
Cãrþii Sfinte, atunci sã meargã cu atenþie ca sã nu cadã în cursa celui
rãu.” (The Advent Herald and Signs of the Times Reporter, vol.8 nr. 23,
15 ian. 1845). „Adesea am gãsit o mai mare dovadã de evlavie într-o Profe¡ii împlinite
privire caldã ºi amabilã, pe un obraz umed de lacrimi ºi într-o vorbire
înecatã de suspine, decât în multã gãlãgie prin care unii îºi aratã
creºtinismul lor.” (Bliss, p. 282)
În zilele Reformei, adversarii ei au pus toate relele fanatismului pe
seama acelora care luptau cel mai stãruitor împotriva lui. O cale
asemãnãtoare a fost urmatã ºi de împotrivitorii miºcãrii advente. ªi
nefiind mulþumiþi cu prezentarea eronatã ºi exageratã a greºelilor celor 347
extremiºti ºi fanatici, au pus în circulaþie rapoarte nefavorabile care nu
aveau nici cea mai slabã urmã de adevãr. Aceste persoane erau ani-
mate de prejudecãþi ºi de urã. Pacea le fusese tulburatã de vestea cã
Hristos este la uºi. Se temeau cã ar putea fi adevãrat, dar sperau cã nu
Tragedia veacurilor
va fi, ºi aceasta era secretul luptei lor împotriva adventiºtilor ºi a credinþei
lor.
Faptul cã vreo câþiva fanatici pãtrunseserã în rândurile adventiºtilor
nu era un motiv temeinic de a considera cã miºcarea aceasta nu era de
la Dumnezeu, aºa cum constituia prezenþa fanaticilor ºi a amãgitorilor
în biserica din zilele lui Pavel sau ale lui Luther nu motiv suficient de a
condamna lucrarea lor. Sã se trezeascã poporul lui Dumnezeu din somn
ºi sã înceapã cu sinceritate lucrarea de pocãinþã ºi de reformã; sã
cerceteze Scripturile pentru a înþelege adevãrul aºa cum este el în Iisus;
sã se consacre deplin înaintea lui Dumnezeu ºi nu va lipsi dovada cã
Satana este încã activ ºi veghetor. El îºi va da pe faþã puterea, cu toatã
amãgirea posibilã, chemându-i în ajutor pe toþi îngerii cãzuþi din împãrãþia
sa.
Nu vestirea celei de a doua veniri a fost aceea care a provocat
fanatismul ºi dezbinarea. Acestea au apãrut în vara anului 1844, când
adventiºtii erau în dubiu cu privire la poziþia adevãratã. Predicarea primei
solii îngereºti ºi a „strigãtului de la miezul nopþii” þinteau în mod direct
sã reprime fanatismul ºi neînþelegerea. Aceia care au participat la aceste
miºcãri solemne lucrau în armonie; inimile lor erau pline de iubire unul
pentru altul ºi pentru Isus, pe care aºteptau sã-L vadã în curând. Credinþa
lor unicã, o fericitã ºi unicã nãdejde, i-a înãlþat mai presus de stãpânirea
oricãrei influenþe omeneºti ºi s-a dovedit a fi un scut împotriva asalturilor
lui Satana.
„Pentru cã mirele zãbovea, toate au aþipit ºi au adormit. La miezul
nopþii s-a auzit o strigare: ’Iatã mirele, ieºiþi-I în întâmpinare!’ Atunci toate
fecioarele acelea s-au sculat ºi ºi-au pregãtit candelele” (Matei 25,5-7).
În vara anului 1844, adicã la mijlocul timpului dintre data fixatã prima
datã, pentru sfârºitul celor 2.300 zile, ºi toamna aceluiaºi an, timp hotãrât
ulterior ca împlinire a perioadei, solia a fost vestitã prin cuvintele
Scripturii: „Iatã, mirele vine!”
Faptul care a dus la aceastã miºcare a fost descoperirea cã decretul
348 lui Artaxerxe pentru rezidirea Ierusalimului, care forma punctul de
plecare pentru perioada de 2.300 de zile, a intrat în vigoare în toamna
anului 457 în.Hr., ºi nu la începutul anului, aºa cum se crezuse iniþial.
Începând din toamna anului 457, cei 2.300 de ani se încheiau în toamna
anului 1844 (vezi notele suplimentare).
Argumentele scoase din tipurile Vechiului Testament arãtau ºi ele
spre toamnã, ca fiind timpul când trebuia sã aibã loc evenimentul
reprezentat prin „curãþirea sanctuarului”. Acest lucru a devenit foarte
lãmurit atunci când atenþia a fost îndreptatã asupra modului în care tipurile,
care avuseserã legãturã cu prima venire a lui Hristos, se împliniserã.
Junghierea mielului pascal era o umbrã a morþii lui Hristos. Pavel
spune: „Hristos, paºtele nostru a fost jertfit” (1 Cor. 5,7). Snopul cu
primele roade care era legãnat de paºti înaintea Domnului preînchipuia
învierea lui Hristos. Vorbind despre învierea Domnului ºi a întregului
Sãu popor, Pavel spune: „Hristos ca prim rod; apoi aceia care sunt ai
lui Hristos la venirea Sa” (1 Cor. 15,23). Asemenea snopului de legãnat
care era primul seceriº adunat înainte de marele seceriº, Hristos era
primul rod al seceriºului nepieritor al celor rãscumpãraþi, care la învierea
viitoare vor fi adunaþi în grânarul lui Dumnezeu.
Aceste simboluri s-au împlinit nu numai în ceea ce priveºte
evenimentul, ci ºi în ceea ce priveºte timpul. În ziua a patrusprezecea a
lunii întâia iudaice, chiar în ziua ºi în luna în care timp de cincisprezece
veacuri lungi fusese înjunghiat mielul pascal, Hristos a mâncat paºtele
cu ucenicii Sãi, instituind sãrbãtoarea care urma sã comemoreze
moartea Sa ca „Miel al lui Dumnezeu care ridicã pãcatele lumii”. În
aceeaºi noapte a fost luat de mâini nelegiuite pentru a fi rãstignit ºi
omorât. ªi ca antitip al snopului de legãnat, Domnul nostru a fost înviat
dintre morþi a treia zi ca „prim rod al celor adormiþi”, modelul tuturor
celor drepþi înviaþi, ale cãror „trupuri stricãcioase” vor fi schimbate, ºi
„fãcute asemenea trupului slavei Sale. Dar cetãþenia noastrã este în Profe¡ii împlinite
ceruri, de unde ºi aºteptãm ca Mântuitor pe Domnul Iisus Hristos”
(Filip. 3,20.21).
În acelaºi fel, simbolurile care sunt legate de a doua venire trebuie
sã se împlineascã la timpul arãtat de serviciul simbolic. În sistemul
iudaic, curãþirea sanctuarului sau ziua cea mare de ispãºire, avea loc
în ziua a zecea a lunii a ºaptea iudaice (Lev. 16,29-34), când marele
preot, dupã ce fãcea ispãºire pentru tot Israelul îndepãrtând în felul 349
acesta pãcatele din sanctuar, ieºea ºi binecuvânta poporul. Tot aºa se
credea cã Hristos, Marele nostru Preot, urma sã Se arate, pentru a
curãþi pãmântul prin distrugerea pãcatului ºi a pãcãtoºilor, ca apoi sã
binecuvânteze cu nemurire poporul Sãu care Îl aºteaptã. Astfel, ziua a
Tragedia veacurilor
zecea a lunii a ºaptea, Ziua cea mare a Ispãºirii, timpul curãþirii
sanctuarului, care în anul 1844 cãdea la 22 octombrie, a fost consideratã
ca timp al revenirii Domnului. Acest lucru era în armonie cu dovezile
prezentate mai înainte, cã cele 2.300 de zile urmau sã se încheie în
toamnã, iar concluzia pãrea bine fondatã.
În parabola din Matei, capitolul 25, timpul de aºteptare ºi de aþipire
este urmat de venirea mirelui. Acest lucru era în concordanþã cu argu-
mentele prezentate atât în profeþie, cât ºi în simboluri. Toate acestea
produceau o puternicã convingere cu privire la faptul cã sunt vrednice
de încredere, iar „strigãtul de la miezul nopþii” a fost vestit de mii de
credincioºi.
Asemenea revãrsãrii unui val puternic, miºcarea s-a rãspândit în
toatã þara. Din oraº în oraº ºi din sat în sat, ea a pãtruns pânã în cele
mai izolate locuri din þarã, „pânã când poporul lui Dumnezeu care aº-
tepta a fost trezit. Fanatismul dispãrea din faþa acestei vestiri, ca roua
dimineþii înaintea soarelui care rãsare. Credincioºii vedeau cum îndoiala
ºi nesiguranþa erau alungate, iar nãdejdea ºi curajul le influenþa inimile.
Lucrarea era lipsitã de acele extreme manifestate totdeauna când firea
omeneascã nu este controlatã de influenþa Cuvântului ºi Duhului lui
Dumnezeu. Se asemãna în caracter cu acele timpuri de umilire ºi
întoarcere la Domnul, care se produceau în Israelul din vechime ca
urmare a soliilor de mustrare din partea slujitorilor Sãi. Ea purta
caracteristicile care sunt specifice lucrãrii lui Dumnezeu din toate
veacurile. Se manifesta puþinã bucurie plinã de extaz, dar era o profundã
cercetare a inimii, mãrturisirea pãcatului ºi pãrãsirea lumii. Povara care
apãsa din greu sufletele lor era pregãtirea pentru întâlnirea cu Domnul.
Se rugau stãruitor ºi se consacrau fãrã rezerve lui Dumnezeu.
Descriind aceastã lucrare, Miller spunea: „Nu se manifestã o
exprimare a bucuriei; se pare cã ea este reþinutã pentru acea zi din
viitor, când pãmântul ºi cerul se vor uni într-o bucurie de nespus. Nu se
aud strigãte; acestea sunt, de asemenea, rezervate pentru aclamaþia
350 din ceruri. Cântãreþii sunt tãcuþi; ei aºteaptã sã se uneascã cu oºtile
îngereºti ºi corul din ceruri… Nu se manifestã nici o contradicþie în
sentimente; toþi sunt o inimã ºi un gând.” (Bliss, p. 270, 271)
Altcineva care a participat la aceastã lucrare mãrturisea: „Pretu-
tindeni s-a produs cea mai profundã cercetare a inimii ºi umilire a
sufletului înaintea Dumnezeului cerului. Ea a produs împuþinarea iubirii
pentru lucrurile din lumea aceasta, o aplanare a controverselor ºi
certurilor, o mãrturisire a pãcatelor, o prãbuºire înaintea lui Dumnezeu
ºi rugãciuni de pocãinþã din inimi zdrobite, cãtre El, pentru iertare ºi
primire. Ea a produs o aºa mâhnire de sine ºi umilinþã în suflet cum
niciodatã nu se mai vãzuse. Aºa cum Dumnezeu profetizase prin Ioel,
cã va fi atunci când ziua cea mare a Domnului urma sã fie la uºi, ea a
produs o sfâºiere a inimilor ºi nu a hainelor ºi o întoarcere la Domnul cu
post, cu plânset ºi cu bocet. Aºa cum Dumnezeu spusese prin Zaharia,
un spirit de îndurare ºi de rugãciune s-a revãrsat peste copiii Sãi; au
privit spre Acela pe care L-au strãpuns, a fost un mare bocet în þarã…
ºi aceia care Îl aºteptau pe Domnul ºi-au amãrât sufletele înaintea
Lui.” (Bliss in Advent Shield and Review, vol. I, p. 271, January, 1845)
Dintre marile miºcãri religioase începând din zilele apostolilor, nici
una n-a fost mai liberã de nedesãvârºirea omeneascã ºi de cursele lui
Satana aºa cum a fost aceea din toamna anului 1844. Chiar ºi acum, dupã
trecerea multor ani, toþi cei care au luat parte la miºcarea aceea ºi care au
stat hotãrâþi pe platforma adevãrului simt încã influenþa sfântã a acelei
lucrãri binecuvântate ºi dau mãrturie cã a fost de la Dumnezeu.
La strigãtul: „Iatã, mirele vine, ieºiþi-I în întâmpinare”, aceia care
aºteptau… s-au ridicat ºi ºi-au aprins candelele; ei au studiat Cuvântul
lui Dumnezeu cu un interes foarte mare, necunoscut mai înainte. Îngeri
din cer au fost trimiºi sã-i trezeascã pe aceia care se descurajaserã ºi
sã-i pregãteascã pentru a primi solia. Lucrarea nu s-a întemeiat pe
înþelepciunea ºi pe pregãtirea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. Profe¡ii împlinite
Nu cei mai talentaþi, ci cei mai umili ºi devotaþi au fost printre primii
care au auzit ºi au luat aminte la chemare. Fermierii ºi-au lãsat recoltele
pe câmp, meseriaºii ºi-au lãsat sculele ºi, cu lacrimi de bucurie, au ieºit
sã vesteascã avertizarea. Aceia care mai înainte fuseserã în fruntea
lucrãrii au fost printre cei din urmã care s-au alãturat ei. Bisericile, în
general, ºi-au închis uºile faþã de aceastã solie ºi o mare grupã dintre
aceia care o primiserã s-au retras din legãturile lor cu ele. În providenþa 351
lui Dumnezeu, aceastã proclamaþie s-a unit cu cea de a doua solie
îngereascã ºi a dat putere acelei lucrãri.
Solia „Iatã mirele vine!” n-a fost o problemã de argumentare, cu
toate cã dovezile din Scripturã erau lãmurite ºi precise. Ea a mers cu o
Tragedia veacurilor
putere constrângãtoare care miºca sufletul. Nu se manifesta nici o
îndoialã sau reþinere. Cu ocazia intrãrii triumfale a lui Hristos în Ierusalim,
poporul care venise din toate pãrþile þãrii la sãrbãtoare s-a adunat spre
Muntele Mãslinilor ºi unindu-se cu mulþimea care-L însoþea pe Iisus ºi,
prinzând inspiraþia momentului, au sporit mãreþia strigãrii: „Binecuvântat
este Cel ce vine în Numele Domnului!” (Matei 21,9). În acelaºi fel s-
au comportat ºi necredincioºii care veneau la adunãrile adventiste –
unii din curiozitate, alþii pentru a lua în râs – au simþit puterea
convingãtoare care însoþea solia: „Iatã mirele vine!”
În timpul acela se vãdea o credinþã care aducea rãspuns la rugãciune
– credinþa care aºtepta rãsplãtirea. Asemenea ploii ce cade peste pãmântul
însetat, Duhul harului cobora peste cercetãtorii sinceri. Aceia care aºteptau
ca în curând sã stea faþã în faþã cu Rãscumpãrãtorul lor simþeau o bucurie
solemnã care nu se putea descrie. Puterea înnobilatoare, convingãtoare
a Duhului Sfânt miºca inimile atunci când binecuvântãrile Sale erau
revãrsate în mãsurã bogatã peste cei credincioºi.
Cu grijã ºi solemnitate, aceia care primiserã solia au ajuns la timpul
în care sperau sã se întâlneascã cu Domnul lor. În fiecare dimineaþã
simþeau cã prima lor datorie era sã-ºi asigure dovada cã sunt primiþi de
Dumnezeu. Inimile lor erau strâns unite ºi se rugau mult unul cu altul ºi
unul pentru altul. Adesea se adunau în locuri izolate pentru a fi în
comuniune cu Dumnezeu ºi glasul rugãciunii se înãlþa spre cer de pe
câmpii ºi din crânguri. Asigurarea aprobãrii Mântuitorului le era mai
necesarã decât hrana zilnicã; iar dacã vreun nor le întuneca mintea, nu
se odihneau pânã nu-l îndepãrtau. ªi atunci când simþeau dovada harului
iertãtor, doreau sã-L vadã pe Acela pe care-L iubea sufletul lor.
Dar aveau sã cadã din nou pradã descurajãrii. Timpul de aºteptare
a trecut ºi Mântuitorul lor nu S-a arãtat. Cu încredere neclintitã ei
aºteptaserã venirea Sa, iar acum se simþeau ca Maria când, venind la
mormântul Mântuitorului ºi gãsindu-l gol, a exclamat cu lacrimi: „Au
luat pe Domnul meu ºi nu ºtiu unde L-au pus” (Ioan 20,13).
352 Un simþãmânt de respect, o teamã cã solia ar putea fi totuºi
adevãratã a þinut în frâu, pentru o vreme, lumea necredincioasã. Dar,
cu trecerea timpului, ea n-a dispãrut dintr-o datã. La început n-au
îndrãznit sã triumfe în faþa celor dezamãgiþi; dar pentru cã nu se vedeau
semnele mâniei lui Dumnezeu, ºi-au revenit ºi au reînceput râsul ºi
batjocura. O mare parte dintre aceia care crezuserã în venirea iminentã
a Domnului ºi-au pãrãsit credinþa. Unii care fuseserã foarte încrezãtori
erau acum atât de rãniþi în mândria lor, încât ar fi preferat sã disparã
din lume. Asemenea lui Iona, ei Îl acuzau pe Dumnezeu ºi ar fi ales
mai degrabã moartea decât viaþa. Aceia care-ºi întemeiaserã credinþa
pe pãrerile altora, ºi nu pe Cuvântul lui Dumnezeu, erau acum gata
sã-ºi schimbe din nou vederile. Batjocoritorii i-au câºtigat pe cei slabi
ºi pe cei fricoºi de partea lor ºi toþi aceºtia s-au unit, declarând cã nu
mai aveau de ce sã se teamã ºi nici ce sã aºtepte. Timpul trecuse ºi
Domnul nu venise, iar lumea urma sã rãmânã aºa cum fusese mii de
ani.
Credincioºii sinceri, stãruitori, lãsaserã totul pentru Hristos ºi se
împãrtãºiserã de prezenþa Lui ca niciodatã mai înainte. Ei dãduserã
lumii, dupã credinþa lor, ultima avertizare; ºi aºteptând sã fie primiþi în
scurtã vreme în societatea Domnului lor divin ºi a îngerilor sfinþi, se
retrãseserã într-o mare mãsurã din societatea acelora care nu primiserã
solia. Cu o dorinþã profundã se rugaserã: „Vino Doamne Iisuse, vino
cât mai curând”. Dar El nu venise. Iar acum, ca sã ia din nou povara
grea a grijilor vieþii ºi sã suporte râsul ºi batjocura lumii, era o încercare
teribilã a credinþei ºi rãbdãrii lor.
Totuºi, aceastã dezamãgire nu a fost atât de mare cum a fost aceea
prin care au trecut ucenicii la prima venire a lui Hristos. Când Iisus a
intrat triumfal în Ierusalim, ucenicii Sãi credeau cã El era gata sã urce
pe tronul lui David ºi sã-l elibereze pe Israel de apãsãtorii lui. Cu spe-
ranþa ºi aºteptarea pline de bucurie, se întreceau unul pe altul sã dea Profe¡ii împlinite
cinstire Regelui lor. Mulþi îºi aºterneau hainele ca un covor pe calea
Lui sau întindeau înaintea Lui ramuri înfrunzite de palmier. Cu o bucurie
plinã de entuziasm s-au unit în aclamaþia: „Osana, Fiul lui David!” ªi
atunci când fariseii, tulburaþi ºi mâniaþi de aceastã manifestare de
bucurie, i-au cerut lui Iisus sã-ªi mustre ucenicii, El le-a rãspuns: „Dacã
aceºtia vor tãcea pietrele vor striga” (Luca 19,40). Profeþia trebuia sã
se împlineascã. Ucenicii împlineau planul lui Dumnezeu; cu toate acestea 353
erau condamnaþi la o dezamãgire cruntã. Doar câteva zile au trecut ºi
au fost martorii agoniei ºi morþii Mântuitorului, pe care L-au pus în
mormânt. Aºteptãrile lor nu s-au împlinit, nici mãcar într-un singur punct,
iar speranþele lor au murit o datã cu Iisus. Pânã când Domnul lor n-a
Tragedia veacurilor
ieºit biruitor din mormânt, ei n-au putut pricepe tot ce a fost prevestit
de profeþie, ºi anume c㠄Hristos trebuia sã sufere, ºi sã învie din morþi”.
(Fapte 17,3).
Cu cinci sute de ani mai înainte, Domnul declarase prin proorocul
Zaharia: „Bucurã-te, fiica Sionului, strigã de bucurie fiica Ierusalimului;
Iatã, Împãratul tãu vine; El este drept ºi biruitor; smerit, cãlare pe un
asin, pe mânzul unei mãgãriþe” (Zaharia 9,9). Dacã ucenicii ºi-ar fi dat
seama cã Hristos mergea la judecatã ºi la moarte, n-ar mai fi împlinit
aceastã proorocie.
În acelaºi fel, Miller ºi tovarãºii lui au împlinit profeþia ºi au dat o
solie despre care Inspiraþia prevestise cã urma sã fie datã lumii, dar ei
n-ar fi dat-o dacã ar fi înþeles pe deplin proorociile care arãtau cãtre
dezamãgirea lor ºi cãtre prezentarea unei alte solii ce trebuia predicatã
tuturor popoarelor, înainte ca Domnul sã vinã. Prima ºi a doua solie
îngereascã au fost vestite la timpul potrivit ºi au împlinit lucrarea pe
care Dumnezeu plãnuise sã o aducã la îndeplinire prin ei.
Lumea se aºtepta cã, dacã timpul a trecut ºi Hristos nu a venit,
întregul sistem al adventismului se va prãbuºi. Dar în timp ce mulþi, sub
aceastã ispitã puternicã, ºi-au pãrãsit credinþa, au fost alþii care au
rãmas hotãrâþi. Roadele miºcãrii advente, spiritul umilinþei ºi al cercetãrii
de sine, al renunþãrii la lume ºi al reformãrii vieþii, care însoþise lucrarea,
mãrturisea cã era de la Dumnezeu. Ei nu îndrãzneau sã nege cã puterea
Duhului Sfânt fusese aceea care lucrase în favoarea predicãrii celei de
a doua veniri ºi nu puteau gãsi nici o greºealã în calculul perioadelor
profetice. Cei mai abili dintre împotrivitori nu au reuºit sã rãstoarne
sistemul lor de interpretare profeticã. Ei nu puteau consimþi, fãrã o
dovadã biblicã, sã renunþe la poziþiile la care ajunseserã prin studiul
stãruitor ºi cu rugãciune al Scripturilor, cu minþile iluminate de Duhul lui
Dumnezeu ºi cu inimile arzând de puterea Lui vie; poziþii care
suportaserã criticile cele mai ascuþite ºi împotrivirea cea mai dârzã a
354 învãþãtorilor religiei zilei ºi a înþelepþilor lumii ºi care stãtuserã hotãrâþi
împotriva forþelor unite ale învãþaþilor ºi oratorilor, ale batjocoritorilor ºi
injuriilor celor nobili sau josnici.
În adevãr, fusese o greºealã în ceea ce priveºte evenimentul aºteptat,
dar nici aceasta nu putea zdruncina credinþa lor în Cuvântul lui
Dumnezeu. Când Iona a vestit pe strãzile cetãþii Ninive cã peste patruzeci
de zile oraºul va fi distrus, Dumnezeu a primit umilinþa locuitorilor din
Ninive ºi le-a prelungit timpul de har; dar solia lui Iona era trimisã de
Dumnezeu, iar Ninive a fost pusã la încercare dupã voia Sa. Adventiºtii
credeau cã în acelaºi fel Dumnezeu îi condusese sã dea avertizarea
despre judecatã. „Ea, spuneau ei, a pus la încercare inimile tuturor
acelora care au auzit-o ºi a trezit iubirea pentru venirea Domnului;
sau a provocat ura, mai mult sau mai puþin vãzutã, dar cunoscutã de
Dumnezeu, faþã de venirea Sa. Ea a tras o linie… ca aceia care-ºi vor
cerceta inimile sã ºtie de ce parte a ei s-ar fi gãsit, dacã ar fi venit
Domnul – dacã ar fi exclamat: ’Iatã, acesta este Dumnezeul nostru pe
care L-am aºteptat cã ne va mântui’ – sau dacã ar fi strigat la stânci ºi
la munþi sã cadã peste ei ºi sã-i ascundã de faþa Aceluia care stã pe
tron ºi de mânia Mielului. În felul acesta, credem noi, Dumnezeu a
încercat credinþa copiilor Sãi, i-a pus la probã ºi a vãzut dacã în ceasul
încercãrii vor da înapoi de la poziþia în care ar fi dorit sã-i aºeze sau
dacã vor renunþa la lumea aceasta ºi se vor sprijini cu încredere totalã
pe Cuvântul lui Dumnezeu.” (The Advent Herald and Signs of the
Times Reporter, vol. 8, nr. 14, 13 nov. 1844)
Simþãmintele acelora care încã mai credeau cã Dumnezeu îi
condusese în experienþa prin care au trecut sunt exprimate în cuvintele
lui William Miller: „Dacã ar fi sã mai trãiesc o datã viaþa, cu aceleaºi
dovezi pe care le-am avut atunci, ca sã fiu cinstit faþã de Dumnezeu ºi
faþã de oameni, aº face la fel cum am fãcut. Nãdãjduiesc cã hainele
mele sunt curate de sângele sufletelor. Simt cã, atât cât mi-a stat în Profe¡ii împlinite
putere, sunt liber de orice vinã în condamnarea lor. Cu toate cã am fost
de douã ori dezamãgit”, scria acest bãrbat al lui Dumnezeu, „tot nu m-am
prãbuºit, nici nu m-am descurajat…, nãdejdea mea în revenirea lui
Hristos este tot atât de puternicã ca totdeauna. Am fãcut numai ceea
ce, dupã ani de cercetare solemnã, am simþit de datoria mea sã fac.
Dacã am greºit, aceasta a fost din mila ºi iubirea faþã de aproapele
meu ºi din simþul datoriei faþã de Dumnezeu. Un lucru ºtiu, n-am predicat 355
nimic în afarã de ceea ce am crezut ºi Dumnezeu a fost cu mine.
Puterea Lui s-a arãtat în lucrare ºi s-a fãcut astfel mult bine. Multe mii
de suflete, dupã cât se poate cunoaºte, au fost fãcute sã studieze
Scripturile prin predicarea cu privire la timpul revenirii ºi, prin toate
Tragedia veacurilor
mijloacele, prin credinþã ºi prin stropirea sângelui lui Hristos, s-au împãcat
cu Dumnezeu” (Bliss, p. 256, 255, 277, 280, 281). „N-am alergat
niciodatã dupã zâmbetele celor mândri, nici nu m-am descurajat atunci
când lumea mã privea cu încruntare. Nu voi cãuta favoarea oamenilor
nici acum ºi nici nu-mi voi depãºi datoria ca sã-mi atrag ura lor. Nu-mi
voi încredinþa viaþa în mâinile lor ºi nici nu mã voi teme cã o voi pierde,
dacã Dumnezeu, în providenþa Lui, va porunci aºa.” (J.White, Life of
W.Miller, p.315)
Dumnezeu nu ªi-a pãrãsit poporul; Duhul Sãu a rãmas cu aceia
care n-au lepãdat în mod necugetat lumina pe care o primiserã ºi care
nu condamnaserã miºcarea adventã. În Epistola cãtre Evrei sunt cuvinte
de încurajare ºi de avertizare pentru cei încercaþi, care au aºteptat în
aceastã crizã: „Sã nu vã pãrãsiþi dar încrederea voastrã, pe care o
aºteaptã o mare rãsplãtire! Cãci aveþi nevoie de rãbdare, ca dupã ce
aþi împlinit voia lui Dumnezeu sã puteþi cãpãta ce v-a fost fãgãduit.
’Încã puþinã, foarte puþinã vreme’ ºi ’Cel ce vine, va veni, ºi nu va
zãbovi. ªi cel neprihãnit va trãi prin credinþã; dar dacã dã înapoi, sufletul
Meu nu gãseºte plãcere în el’. Noi însã nu suntem din aceia care dau
înapoi ca sã se piardã, ci din aceia care au credinþã pentru mântuirea
sufletului” (Evrei 10,35-39).
Cã acest îndemn este adresat ºi bisericii din zilele sfârºitului se vede
din cuvintele care aratã spre apropierea revenirii Domnului. „Încã puþinã,
foarte puþinã vreme, ºi Cel ce vine va veni ºi nu va zãbovi.” Se vede
clar cã va fi o aparentã întârziere ºi cã Domnul va zãbovi sã vinã.
Îndemnul dat este în mod deosebit adaptat experienþei adventiºtilor de
la data aceea. Poporul cãruia i se adreseazã aici era în primejdia de
a-ºi pierde credinþa. Ei au îndeplinit voia lui Dumnezeu, urmând
cãlãuzirea Duhului Sfânt ºi a Cuvântului Sãu; totuºi n-au înþeles planul
Lui în experienþa prin care au trecut ºi n-au vãzut calea din faþa lor,
fiind ispitiþi sã se îndoiascã dacã Dumnezeu i-a condus cu adevãrat. La
timpul acesta s-au referit cuvintele: „Cel neprihãnit va trãi prin cre-
356 dinþã”. Când lumina strãlucitoare a „strigãtului de la miezul nopþii” a
apãrut pe calea lor ºi au vãzut profeþiile desigilate ºi împlinirea rapidã a
semnelor care vesteau cã venirea lui Hristos era aproape, au mers,
cum era ºi cazul, prin vedere. Dar acum, încovoiaþi de nãdejdile înºelate,
au putut rãmâne în picioare numai prin credinþa în Dumnezeu ºi în
Cuvântul Sãu. Lumea batjocoritoare spunea: „Aþi fost amãgiþi. Lã-
saþi-vã credinþa ºi spuneþi cã miºcarea adventã a fost de la Satana.
Dar Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Dar dacã dã înapoi, sufletul Meu
nu gãseºte plãcere în el”. A renunþa la credinþa lor acum ºi a respinge
puterea Duhului Sfânt care însoþise solia ar fi însemnat întoarcere spre
pierzare. Dar au fost încurajaþi la statornicie prin cuvintele lui Pavel:
„Sã nu vã pierdeþi încrederea voastrã”, „aveþi nevoie de rãbdare”, „încã
puþinã vreme ºi Cel ce vine va veni ºi nu va zãbovi”. Unicul lor drum
sigur era sã amplifice lumina pe care o primiserã de la Dumnezeu, sã
þinã tare la fãgãduinþele Lui ºi sã continue a cerceta Scripturile; sã
vegheze ºi sã aºtepte cu rãbdare pentru a primi mai multã luminã.

Profe¡ii împlinite

357
CAPITOLUL 23

CE ESTE SANCTUARUL?

În Templul din ceruri, locuinþa lui Dumnezeu,


tronul Sãu este întemeiat pe neprihãnire ºi judecatã.
În Locul Preasfânt se aflã Legea Sa, marea regulã a
dreptãþii dupã care trebuie sã fie mãsuratã întreaga
omenire. Chivotul, care conþine tablele Legii, este
acoperit cu tronul harului, înaintea cãruia Hristos
mijloceºte cu sângele Sãu în favoarea pãcãtosului. În
felul acesta este reprezentatã unirea dintre dreptate ºi
milã în planul pentru rãscumpãrarea omului.
Heruvimii din sanctuarul pãmântesc, care priveau cu
respect cãtre tronul milei, reprezintã oastea cereascã,
ce urmãreºte cu interes lucrarea de mântuire.

TEXTUL DIN SCRIPTURÃ, care mai presus de toate celelalte a


fost temelia ºi pivotul central al credinþei advente, a fost acesta: „Pânã
vor trece 2.300 de seri ºi dimineþi, apoi sfântul Locaº va fi curãþit”
(Dan.8,14). Acestea fuseserã cuvintele cunoscute de toþi credincioºii
apropiatei reveniri a Domnului. Pe buzele a mii de oameni era repetatã
aceastã profeþie ca un cuvânt de ordine al credinþei lor. Toþi simþeau cã
de evenimentele profetizate aici depindeau cele mai strãlucite aºteptãri
ºi cele mai scumpe nãdejdi. Aceste zile profetice fuseserã arãtate ca
încheindu-se în toamna anului 1844. La fel ca restul lumii creºtine,
adventiºtii susþineau atunci cã pãmântul sau o parte din el era sanctuarul.
Astfel, ei înþelegeau cã astfel curãþirea sanctuarului însemna curãþirea
358
pãmântului prin focul zilei din urmã ºi cã aceasta urma sã aibã loc la a
doua venire. De aici s-a tras concluzia cã Hristos urma sã vinã pe
pãmânt în anul 1844.
Dar timpul stabilit trecuse ºi Domnul nu Se arãtase. Credincioºii
ºtiau cã sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu nu greºeºte. Atunci interpretarea
lor trebuia sã fi fost greºitã; dar unde era greºeala? Mulþi au tãiat nodul
dificultãþilor, negând cã cele 2.300 de zile se încheiau în anul 1844. ªi
nu puteau aduce nici o dovadã în susþinerea lor decât faptul cã Hristos
n-a venit la data când a fost aºteptat. Ei susþineau cã, dacã zilele
profetice s-ar fi sfârºit în anul 1844, Hristos ar fi trebuit sã curãþeascã
sanctuarul, curãþind pãmântul prin foc; ºi cã, dacã n-a venit, înseamnã
cã profeþia nu s-a încheiat atunci.
Acceptarea acestei concluzii însemna renunþarea la calculul anterior
al perioadelor profetice. Dar se constatase temeinic cã cele 2.300 de
zile începuserã atunci când a intrat în vigoare decretul lui Artaxerxe,
cu privire la refacerea ºi clãdirea Ierusalimului, în toamna anului 457
î.Ch. Luând aceastã datã ca punct de plecare, se vedea o armonie
desãvârºitã în aplicarea tuturor evenimentelor profetizate în explicarea
acelei perioade din Daniel 9,25-27. ªaizeci ºi nouã de sãptãmâni, adicã
primii 483 de ani din cei 2.300 urmau sã ajungã pânã la Mesia, Cel
Uns; iar botezul lui Hristos ºi ungerea cu Duhul Sfânt, anul 27 d.Ch.,
împlinea exact specificarea fãcutã. La mijlocul sãptãmânii a ºaptezecea,
Mesia urma sã fie omorât. La trei ani ºi jumãtate de la botezul Sãu,
Hristos a fost rãstignit, adicã în primãvara anului 31 d.Ch. Astfel, cele
ºaptezeci de sãptãmâni – sau 490 de ani – erau rezervate pentru Iudei.
La încheierea acestei perioade, naþiunea a sigilat lepãdarea lui Hristos
prin persecutarea ucenicilor Sãi, iar apostolii s-au îndreptat cãtre neamuri
în anul 34 d.Ch. Primii 490 de ani din cei 2.300 fiind încheiaþi atunci,
mai rãmâneau 1.810 ani. ªi începând cu anul 34 d.Ch., cei 1.810 ani se
terminau în anul 1844. „Atunci, spunea îngerul, sanctuarul va fi curãþit.” Ce este Sanctuarul?
În modul acesta, toate prevederile anterioare ale profeþiei s-au împlinit
indiscutabil la timpul stabilit.
În acest calcul, totul era lãmurit ºi armonios, în afara faptului cã nu
s-a vãzut nici un eveniment, petrecându-se în anul 1844, care sã
corespundã curãþirii sanctuarului. Dar a tãgãdui cã zilele s-au sfârºit la
data aceea însemna sã se arunce confuzie asupra întregii probleme ºi
sã se renunþe la poziþiile care fuseserã stabilite prin împlinirea fãrã greº 359
a profeþiei.
Însã Dumnezeu ªi-a condus poporul în marea miºcare adventã,
puterea ºi slava Sa au însoþit lucrarea ºi El nu putea îngãdui ca ea sã se
încheie în întuneric ºi în dezamãgire sau sã fie socotitã drept rãtãcitã ºi
Tragedia veacurilor
fanaticã. El nu avea sã lase Cuvântul Sãu acoperit de îndoialã ºi de
nesiguranþã. Cu toate cã mulþi renunþaserã la calculul de mai înainte al
perioadelor profetice ºi negau concepþia corectã a miºcãrii întemeiatã
pe ea, alþii nu erau dispuºi sã renunþe la punctele de credinþã ºi la o
experienþã care erau susþinute de Scripturi ºi de mãrturiile Duhului lui
Dumnezeu. Aceºtia erau convinºi cã au adoptat principii sãnãtoase de
interpretare în studiul lor cu privire la profeþii ºi cã era de datoria lor sã
þinã la aceste adevãruri deja descoperite, continuând acelaºi drum de
cercetare biblicã. Cu rugãciuni stãruitoare, ei ºi-au revizuit poziþia ºi au
studiat Scripturile ca sã descopere greºeala fãcutã. ªi pentru cã n-au
vãzut nici o greºealã în calculul lor cu privire la perioadele profetice, au
fost conduºi sã examineze mai atent subiectul sanctuarului.
În cercetarea lor, au descoperit cã nu existã nici o dovadã în Scripturi
care sã susþinã concepþia popularã cã pãmântul este sanctuarul; dar au
gãsit în Biblie o explicaþie a subiectului sanctuarului, despre natura lui,
despre locul aºezãrii sale ºi serviciile din el; mãrturia scriitorilor sfinþi
era atât de clarã ºi cuprinzãtoare, încât clarificarea problemei era mai
presus de orice îndoialã. Apostolul Pavel spune în Epistola cãtre Evrei:
„Legãmântul dintâi avea ºi el porunci privitoare la slujba dumnezeiascã
ºi la un locaº pãmântesc de închinare. În adevãr, s-a fãcut un cort. În
partea dinainte, numit㠒Locul Sfânt’, era sfeºnicul, masa ºi pâinile
pentru punerea înaintea Domnului; dupã perdeaua a doua se afla partea
cortului care se chema ’Locul Preasfânt’. El avea un altar de aur pentru
tãmâie, ºi chivotul legãmântului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era
un vas de aur cu manã, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, ºi tablele
Legãmântului. Deasupra erau heruvimii slavei, care acopereau capacul
ispãºirii cu umbra lor” (Evrei 9,1-5).
Sanctuarul la care se referã Pavel aici era tabernaculul clãdit de
Moise la porunca lui Dumnezeu, ca fiind locaºul de pe pãmânt al Celui
Preaînalt. „Sã-Mi faceþi un locaº sfânt, ºi Eu voi locui în mijlocul lor”
(Exod 25,8) a fost îndrumarea datã lui Moise când fusese pe munte cu
360 Dumnezeu. Israeliþii cãlãtoreau prin pustie, iar cortul a fost în aºa fel
construit, încât sã poatã fi purtat din loc în loc; cu toate acestea, era o
construcþie de o deosebitã mãreþie. Pereþii erau din scânduri drepte,
acoperite cu aur ºi puse în suporþi de argint, iar acoperiºul era fãcut
dintr-o serie de învelitori, sau cortine, cele din exterior din piei, iar cele
din interior, din þesãturi fine, brodate frumos cu heruvimi. În afarã de
curtea exterioarã, care cuprindea altarul arderilor de tot, tabernaculul
era format din douã despãrþituri, numite Sfânta ºi Sfânta Sfintelor, sepa-
rate printr-o perdea sau acoperitoare bogatã ºi frumoasã, o perdea
asemãnãtoare închidea ºi intrarea în prima despãrþiturã.
În Sfânta se gãsea candelabrul aºezat spre miazãzi, cu cele ºapte
candele care luminau sanctuarul atât ziua, cât ºi noaptea; la miazãnoapte
era masa cu pâinile prezenþei, iar înaintea perdelei, care despãrþea Sfânta
de Sfânta Sfintelor, era altarul tãmâierii, din aur, de pe care norul de
tãmâie împreunã cu rugãciunile lui Israel se înãlþau zilnic înaintea lui
Dumnezeu.
În Sfânta Sfintelor se gãsea chivotul, o ladã din lemn preþios, acoperit
cu aur, având în ea cele douã table de piatrã pe care Dumnezeu scrisese
Legea Celor Zece Porunci. Pe chivot, ca un capac pentru lada cea
sfântã, era tronul harului, o piesã minunat lucratã, pe care se aflau
heruvimi, câte unul la fiecare capãt, totul fiind lucrat din aur masiv. În
aceastã despãrþiturã se manifesta prezenþa divinã prin norul de slavã
dintre heruvimi.
Dupã stabilirea evreilor în Canaan, cortul acesta a fost înlocuit cu
Templul lui Solomon care, cu toate cã era o construcþie stabilã ºi la o
scarã mult mai mare, a pãstrat aceleaºi proporþii ºi a fost mobilat la fel.
În forma aceasta, sanctuarul a existat – în afarã de timpul cât a zãcut
în ruine pe vremea lui Daniel – pânã la distrugerea lui de cãtre romani,
în anul 70 d.Ch.
Acesta este singurul sanctuar care a existat vreodatã pe pãmânt ºi Ce este Sanctuarul?
despre care Biblia ne dã amãnunte. Pavel a declarat cã acesta era
sanctuarul legãmântului dintâi. Dar oare noul legãmânt nu are nici un
sanctuar?
Deschizând din nou Epistola cãtre Evrei, cercetãtorii dupã adevãr
au descoperit cã Pavel vorbeºte de existenþa unui al doilea sanctuar, al
noului legãmânt, în cuvintele citate mai înainte: „ªi în adevãr, legãmântul
dintâi avea ºi el rânduieli de slujbã divinã ºi un sanctuar pãmântesc”. 361
Folosirea cuvântului „ºi” dã de înþeles cã Pavel a vorbit ºi mai înainte
despre acest sanctuar. Astfel cã, întorcându-se la începutul capitolului
dinainte, ei au citit: „Punctul cel mai însemnat al celor spuse este cã
avem un Mare Preot, care S-a aºezat la dreapta scaunului de domnie
Tragedia veacurilor
al Mãririi, în ceruri, ca slujitor al Locului Preasfânt ºi al adevãratului
cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul” (Evrei 8,1-2).
Aici este descoperit Sanctuarul noului legãmânt. Sanctuarul primului
legãmânt a fost ridicat de om, clãdit de Moise; acesta este însã edificat
de Domnul, ºi nu de om. În primul sanctuar slujeau niºte preoþi
pãmânteºti; în acesta, Hristos, Marele nostru Preot, slujeºte la dreapta
lui Dumnezeu. Primul se afla pe pãmânt, celãlalt este în ceruri.
Apoi, cortul construit de Moise a fost fãcut dupã un model. Domnul
îl instruise astfel: „Sã faceþi cortul ºi toate vasele lui dupã chipul pe
care þi-l voi arãta”. ªi din nou i-a fost datã însãrcinarea: „Vezi sã faci
dupã chipul, care þi s-a arãtat pe munte” (Exod 25,9.40). Iar Pavel spune
cã primul tabernacul „era o asemãnare pentru vremurile de acum, când
se aduc daruri ºi jertfe”, cã locaºurile lui sfinte erau „chipurile lucrurilor
care sunt în ceruri”; cã preoþii care aduceau daruri dupã lege slujeau
dup㠄chipul ºi umbra lucrurilor cereºti” ºi c㠄Hristos n-a intrat într-un
locaº fãcut de mânã omeneascã, dupã chipul adevãratului locaº de
închinare, ci a intrat chiar în cer ca sã Se înfãþiºeze acum, pentru noi,
înaintea lui Dumnezeu” (Evrei 9,9. 23; 8,5; 9,24).
Sanctuarul din ceruri, în care slujeºte Hristos în favoarea noastrã,
este marele original, a cãrui copie era sanctuarul construit de Moise.
Dumnezeu a pus Duhul Sãu peste clãditorii sanctuarului pãmântesc.
Îndemânarea artisticã, manifestatã în construirea lui, era o dovadã a
înþelepciunii divine. Pereþii aveau aspectul aurului masiv, reflectând în
toate pãrþile lumina celor ºapte candele ale candelabrului de aur. Masa
cu pâinile pentru punerea înainte ºi altarul tãmâierii strãluceau ca aurul
aprins. Covoarele mari, care formau tavanul, brodate cu figuri de îngeri
în albastru, purpuriu ºi cãrãmiziu, se adãugau la frumuseþea scenei. Iar
dincolo de perdeaua a doua se afla sfânta ªechinã, manifestarea vizibilã
a slavei lui Dumnezeu, înaintea cãreia nimeni, în afarã de marele preot,
nu putea sã intre ºi sã trãiascã.
Splendoarea neasemuitã a sanctuarului pãmântesc reflecta, pentru
362 viziunea omeneascã, slava acelui Templu ceresc, unde Hristos, înainte-
mergãtorul nostru, slujeºte pentru noi înaintea tronului lui Dumnezeu.
Locul locaºului Regelui regilor, în care mii de mii Îi slujesc ºi de zece
mii de ori zece mii stau înaintea Lui (Dan.7,10); templul acela plin de
slava tronului celui veºnic, unde serafimii, pãzitorii strãlucitori ai lui, îºi
acoperã feþele în adorare, îºi putea gãsi, în cea mai mãreaþã clãdire
înãlþatã vreodatã de mâini omeneºti, doar o slabã reflectare a slavei ºi
a imensitãþii lui. Cu toate acestea, sanctuarul pãmântesc ºi slujbele ce
se þineau acolo au dat învãþãturi importante cu privire la Sanctuarul
ceresc ºi la marea lucrare ce se face acolo pentru rãscumpãrarea
omului.
Locurile sfinte ale Sanctuarului din ceruri erau reprezentate prin
cele douã despãrþituri ale sanctuarului de pe pãmânt. Când apostolului
Ioan i-a fost arãtatã în vedenie o priveliºte a Templului lui Dumnezeu
din ceruri, el a vãzut acolo „ºapte sfeºnice de foc arzând înaintea
tronului” (Apoc. 4,5). A vãzut un înger „având o cãdelniþã de aur; ºi i
s-a dat tãmâie multã ca sã o aducã împreunã cu rugãciunile sfinþilor
pe altarul de aur care este înaintea scaunului de domnie” (Apoc.
8,3). Aici profetului i s-a îngãduit sã vadã prima despãrþiturã a
Sanctuarului din ceruri; ºi acolo a vãzut „cele ºapte candele de foc”
ºi „altarul de aur”, reprezentate prin sfeºnicul de aur ºi prin altarul
tãmâierii din sanctuarul de pe pãmânt. Iarãºi, „Templul lui Dumnezeu
a fost deschis” (Apoc. 11,19) ºi a privit dincolo de perdeaua dinãuntru
în Sfânta Sfintelor. Acolo a vãzut „chivotul legãmântului Sãu”,
reprezentat prin lada sfântã, construitã de Moise pentru a pune acolo
Legea lui Dumnezeu.
În felul acesta, aceia care studiau acest subiect au gãsit dovada
indiscutabilã a existenþei unui Sanctuar în ceruri. Moise a fãcut sanctuarul
pãmântesc dupã un model care i-a fost arãtat. Pavel ne spune cã modelul
acela era Sanctuarul cel adevãrat, care se gãseºte în ceruri. Iar Ioan Ce este Sanctuarul?
mãrturiseºte cã l-a vãzut în ceruri.
În Templul din ceruri, locuinþa lui Dumnezeu, tronul Sãu este
întemeiat pe neprihãnire ºi judecatã. În Locul Preasfânt se aflã Legea
Sa, marea regulã a dreptãþii dupã care trebuie sã fie mãsuratã întreaga
omenire. Chivotul, care conþine tablele Legii, este acoperit cu tronul
harului, înaintea cãruia Hristos mijloceºte cu sângele Sãu în favoarea
pãcãtosului. În felul acesta este reprezentatã unirea dintre dreptate ºi 363
milã în planul pentru rãscumpãrarea omului. Numai înþelepciunea infinitã
putea plãnui aceastã unire ºi numai puterea infinitã o putea aduce la
îndeplinire; este o unire care umple tot cerul de uimire ºi adorare.
Heruvimii din sanctuarul pãmântesc, care priveau cu respect cãtre tronul
Tragedia veacurilor
milei, reprezintã oastea cereascã, ce urmãreºte cu interes lucrarea de
mântuire. Aceasta este taina harului în care îngerii doresc sã priveascã
– pentru ca Dumnezeu sã rãmânã drept în timp ce îl îndreptãþeºte pe
pãcãtosul pocãit ºi sã reînnoiascã legãtura Sa cu neamul omenesc cãzut;
ca Hristos sã Se coboare pentru a ridica mulþimi nenumãrate din prã-
pastia distrugerii, pentru a le îmbrãca în hainele nepãtate ale neprihãnirii
Sale ºi pentru a le uni cu îngerii care n-au cãzut niciodatã, ca sã locuiascã
pentru veºnicie în prezenþa lui Dumnezeu.
Lucrarea lui Hristos, ca Mijlocitor al omului, este prezentatã în acea
frumoasã profeþie a lui Zaharia, cu privire la Acela „al cãrui Nume
este Odrasla”. Profetul spune: „Va zidi podoabã împãrãteascã, va ºedea
ºi va stãpâni pe scaunul Lui (al Tatãlui) de domnie, va fi preot pe scaunul
Lui de domnie, ºi o desãvârºitã unire va domni între ei amândoi” (Zaharia
6,12.13).
„El va clãdi Templul Domnului.” Prin jertfa ºi mijlocirea Sa, Hristos
este atât Temelia, cât ºi Ziditorul bisericii lui Dumnezeu. Apostolul Pavel
Îl prezintã ca fiind „Piatra din capul unghiului”; în care toatã clãdirea
bine legatã creºte ca sã fie un templu sfânt în Domnul în care ºi noi”,
zice el, „suntem clãdiþi ca sã fim un locaº al lui Dumnezeu prin Duhul”
(Efes. 2,20-22).
„El va purta slava.” Lui Hristos Îi aparþine slava mântuirii pentru
neamul omenesc decãzut. De-a lungul veacurilor veºnice, cântarea
mântuiþilor va fi: „A Lui, care ne-a iubit, ºi care ne-a spãlat de pãcatele
noastre prin sângele Sãu… a Lui sã fie slava ºi stãpânirea în vecii
vecilor” (Apoc. 1,5.6).
„El va ºedea ºi va conduce de pe tronul Sãu ºi va fi preot pe tronul
Sãu.” Acum, „pe tronul slavei Sale”, împãrãþia slavei încã n-a fost
întemeiatã. Dumnezeu nu-I „va da scaunul de domnie al tatãlui Sãu
David”, o împãrãþie care „nu va avea sfârºit”, pânã când lucrarea Sa
de Mântuitor nu va fi încheiatã (Luca 1,32.33). Ca preot, Hristos stã cu
Tatãl pe tronul Sãu (Apoc. 3,21). Pe tron, împreunã cu Cel veºnic, stã
364 Acela care existã prin Sine Însuºi ºi care „suferinþele noastre le-a purtat
ºi durerile noastre le-a luat asupra Lui”, care „în toate lucrurile a fost
ispitit ca ºi noi, dar fãrã pãcat”, ca sã poatã veni „în ajutorul celor ce
sunt ispitiþi”. „Dacã cineva a pãcãtuit, avem la Tatãl un Mijlocitor” (Is.
53,4; Evrei 4,15; 2,18; 1 Ioan 2,1). Mijlocirea Sa o face cu trupul Sãu
frânt ºi cu o viaþã fãrã patã. Mâinile rãnite, coasta strãpunsã, picioarele
zdrobite mijlocesc pentru omul cãzut, a cãrui salvare a câºtigat-o cu un
preþ atât de mare.
„O desãvârºitã unire va domni între Ei amândoi.” Iubirea Tatãlui,
nu mai micã decât a Fiului, este izvorul de mântuire pentru neamul
omenesc pierdut. Iisus le spunea ucenicilor Sãi înainte de a-i pãrãsi:
„Nu vã spun cã voi ruga pe Tatãl pentru voi; cãci Tatãl Însuºi vã iubeºte”
(Ioan 16,26.27). Dumnezeu era „în Hristos, împãcând lumea cu Sine”
(2 Cor. 5,19). Iar în slujirea din Sanctuarul de sus, „o desãvârºitã unire
va fi între Ei amândoi”. „Fiindcã atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
cã a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sã nu piarã,
ci sã aibã viaþa veºnic㔠(Ioan 3,16).
La întrebarea: „Ce este sanctuarul?”, s-a rãspuns lãmurit în Scripturi.
Termenul „sanctuar”, aºa cum este întrebuinþat în Biblie, se referã mai
întâi la cortul construit de Moise, ca o preînchipuire a lucrurilor cereºti;
iar în al doilea rând, la „adevãratul cort” din ceruri, cãtre care arãta
sanctuarul pãmântesc. La moartea lui Hristos, serviciul slujbelor
simbolice a luat sfârºit. „Adevãratul cort” din cer este Sanctuarul noului
legãmânt. ªi cum profeþia din Daniel 8,14 s-a împlinit în aceastã
dispensaþiune, sanctuarul la care se referã el trebuie sã fie Sanctuarul
noului legãmânt. La încheierea celor 2.300 de zile, în anul 1844, pe
pãmânt nu se mai gãsea nici un sanctuar de multe veacuri. În felul
acesta, profeþia: „Pânã vor trece 2.300 de zile, ºi atunci sanctuarul va fi
curãþit” aratã indiscutabil cãtre Sanctuarul din ceruri.
Dar mai rãmâne sã se dea rãspuns la cea mai importantã întrebare: Ce este Sanctuarul?
„Ce este curãþirea sanctuarului?” Scripturile Vechiului Testament ne
spun cã existã o astfel de slujbã în legãturã cu sanctuarul pãmântesc.
Dar poate fi ceva în cer care trebuie curãþit? În Evrei, capitolul 9,
curãþirea atât a sanctuarului pãmântesc, cât ºi a celui ceresc este clar
prezentatã: „ªi, dupã Lege, aproape totul este curãþit cu sânge; ºi fãrã
vãrsare de sânge, nu este iertare. Dar, deoarece chipurile lucrurilor care
sunt în ceruri, au trebuit curãþite în felul acesta [cu sânge de animale], 365
trebuia ca înseºi lucrurile cereºti sã fie curãþite cu jertfe mai bune decât
acestea” (Evrei 9,22.23), chiar cu sângele preþios al lui Hristos.
Curãþirea, atât în serviciul tipic, cât ºi în cel real, trebuia fãcutã cu
sânge; în primul, cu sânge de animale, în cel de al doilea, cu sângele lui
Tragedia veacurilor
Hristos. Ca motiv pentru care curãþirea trebuie sã fie fãcutã cu sânge,
Pavel spune cã fãrã vãrsare de sânge nu este iertare. Iertarea, sau
îndepãrtarea pãcatului, este lucrarea care trebuie sã fie adusã la
îndeplinire. Dar cum ajungea pãcatul sã fie în legãturã cu sanctuarul,
atât în cer, cât ºi pe pãmânt? Acest lucru se poate înþelege numai dacã
ne gândim la serviciul simbolic; cãci preoþii care oficiau pe pãmânt au
slujit drept „chipul ºi umbra lucrurilor cereºti” (Evrei 8,5).
Serviciul din sanctuarul pãmântesc se fãcea în cele douã despãrþituri:
preoþii slujeau zilnic în Locul Sfânt, în timp ce, o datã pe an, marele
preot îndeplinea o lucrare deosebitã de ispãºire în Locul Preasfânt, pentru
curãþirea sanctuarului. Zi de zi, pãcãtosul care se pocãia îºi aducea
jertfa la uºa cortului ºi, punându-ºi mâinile pe capul victimei, îºi mãrturisea
pãcatele, trecându-le în felul acesta, în simbol, de la el asupra jertfei
nevinovate. Animalul era apoi înjunghiat. Apostolul spune: „Fãrã vãrsare
de sânge nu este iertare”. „Viaþa trupului este în sânge” (Lev. 17,11).
Legea lui Dumnezeu cãlcatã cerea viaþa pãcãtosului. Sângele, repre-
zentând viaþa pãcãtosului pierdutã în fãrãdelege, a cãrui vinovãþie o
purta victima, era dus de preot în Locul Sfânt ºi stropit înaintea perdelei,
în spatele cãreia era chivotul în care se gãsea legea pe care pãcãtosul
o cãlcase. Prin aceastã ceremonie, prin sânge, pãcatul era transmis în
simbol asupra sanctuarului. În unele cazuri, sângele nu era dus în Locul
Sfânt; dar carnea era atunci mâncatã de preot, aºa cum îi instruise
Moise pe fiii lui Aaron, zicând: „Dumnezeu v-a dat sã purtaþi nelegiuirea
adunãrii” (Lev. 10,17). Ambele ceremonii simbolizau deopotrivã
trecerea pãcatului de la pãcãtos asupra sanctuarului.
Aceasta era lucrarea care avea loc zi de zi, în tot cursul anului.
Pãcatele lui Israel erau în felul acesta trecute asupra sanctuarului ºi
devenea necesarã o lucrare deosebitã pentru îndepãrtarea lor.
Dumnezeu a poruncit sã se facã o ispãºire pentru fiecare dintre despãrþi-
turile sfinte: „Astfel sã facã ispãºire pentru sfântul locaº, pentru
necurãþiile copiilor lui Israel ºi pentru toate cãlcãrile de lege, prin care
366 au pãcãtuit ei. Sã facã la fel pentru cortul întâlnirii, care este cu ei în
mijlocul necurãþiilor lor”. O ispãºire era fãcutã ºi pentru altar, ca „sã-l
cureþe ºi sã-l sfinþeascã de necurãþiile copiilor lui Israel” (Lev. 16,16.19).
O datã pe an, în marea Zi de Ispãºire, preotul intra în Locul Preasfânt
pentru curãþirea sanctuarului. Lucrarea îndeplinitã acolo completa ciclul
anual al slujbelor. În Ziua Ispãºirii, erau aduºi doi þapi la uºa cortului ºi
se arunca sorþul pentru ei, „unul pentru Domnul ºi altul pentru þapul de
trimis” (vers. 8). Þapul pe care cãdea sorþul pentru Domnul urma sã
fie înjunghiat ca jertfã pentru pãcat în favoarea poporului. ªi preotul
urma sã ducã sângele lui dincolo de perdea ºi sã-l stropeascã pe tronul
milei ºi în faþa lui. Sângele urma sã fie stropit ºi pe altarul tãmâierii,
care se gãsea în faþa perdelei.
„Aaron sã-ºi punã amândouã mâinile pe capul þapului cel viu ºi sã
mãrturiseascã peste el toate fãrãdelegile copiilor lui Israel ºi toate
cãlcãrile lor de lege cu care au pãcãtuit ei; sã le punã pe capul þapului,
apoi sã-l izgoneascã în pustie, printr-un om care va avea însãrcinarea
aceasta. Þapul acela va duce asupra lui toate fãrãdelegile lor într-un
pãmânt pustiit; în pustie sã-i dea drumul” (vers. 21.22). Þapul de trimis
nu se mai întorcea în tabãra lui Israel, iar bãrbatului care-l ducea i se
cerea sã se spele ºi sã-ºi spele ºi hainele cu apã înainte de a se întoarce
în tabãrã.
Întreaga ceremonie era destinatã sã-i impresioneze pe israeliþi cu
privire la sfinþenia lui Dumnezeu ºi la ura Sa faþã de pãcat; sã le arate
apoi cã nu puteau veni în legãturã cu pãcatul fãrã sã se întineze. Fiecãrui
om i se cerea sã-ºi întristeze sufletul în timp ce se fãcea aceastã lucrare
de ispãºire. Toate treburile trebuiau lãsate la o parte ºi întreaga adunare
a lui Israel trebuia sã petreacã ziua în smerenie solemnã înaintea lui
Dumnezeu, cu rugãciune, post ºi adâncã cercetare de inimã.
Adevãruri importante cu privire la ispãºire erau învãþate prin serviciul
simbolic. În locul pãcãtosului era primit un înlocuitor; dar pãcatul nu Ce este Sanctuarul?
era anulat prin sângele victimei. În felul acesta, se asigurase doar un
mijloc prin care el sã poatã fi transferat asupra sanctuarului. Prin
aducerea sângelui, pãcãtosul recunoºtea autoritatea Legii, îºi mãrturisea
vinovãþia pentru cãlcarea ei ºi îºi exprima dorinþa de iertare prin credinþa
în Rãscumpãrãtorul care avea sã vinã; dar nu era încã pe deplin liberat
de sub condamnarea Legii. În Ziua Ispãºirii, marele preot, dupã ce
sacrifica jertfa de la adunare, intra în Locul Preasfânt cu sângele acestei 367
jertfe ºi-l stropea pe scaunul harului, direct deasupra Legii, pentru a da
satisfacþie cerinþelor ei. Atunci, în calitatea lui de mijlocitor, lua pãcatele
asupra sa ºi le ducea afarã din sanctuar. Punându-ºi mâinile pe capul
þapului de trimis, mãrturisea toate pãcatele, în felul acesta trecându-le
Tragedia veacurilor
simbolic de la el asupra þapului de trimis. Apoi þapul le ducea în pustie
ºi erau socotite ca fiind îndepãrtate pentru totdeauna de la popor.
Astfel, serviciul era îndeplinit ca o preînchipuire ºi ca „o umbrã a
lucrurilor cereºti”. Iar ceea ce se fãcea în simbol în slujba sanctuarului
pãmântesc se face în realitate în lucrarea Sanctuarului ceresc. Dupã
înãlþarea Sa, Mântuitorul nostru ªi-a început lucrarea ca Marele nostru
Preot. Pavel spune: „Cãci Hristos n-a intrat într-un locaº de închinare
fãcut de mânã omeneascã, dupã chipul adevãratului locaº de închinare,
ci a intrat chiar în cer, ca sã Se înfãþiºeze acum, pentru noi, înaintea lui
Dumnezeu” (Evrei 9,24).
Lucrarea preotului în cursul anului din prima despãrþiturã a
sanctuarului, „dincolo de perdea”, care constituia uºa ºi despãrþea Sfânta
de curte, reprezintã lucrarea de slujire în care a intrat Hristos la înãlþarea
Sa. Lucrarea preotului în slujba zilnicã era de a prezenta înaintea lui
Dumnezeu sângele jertfei pentru pãcat împreunã cu tãmâia care se
înãlþa o datã cu rugãciunile lui Israel. Tot astfel, Hristos mijloceºte cu
sângele Sãu înaintea Tatãlui în favoarea pãcãtoºilor ºi aduce, împreunã
cu parfumul preþios al propriei neprihãniri, rugãciunile credincioºilor
pocãiþi. Aceasta a fost lucrarea de slujire în prima despãrþiturã a
Sanctuarului din ceruri.
Acolo a fost îndreptatã credinþa ucenicilor lui Hristos atunci când El
S-a înãlþat dinaintea lor. ªi aici s-a concentrat speranþa lor pe care,
spune Pavel, „o avem ca o ancorã a sufletului, tare ºi neclintitã, care
pãtrunde dincolo de perdeaua dinãuntrul Templului, unde Iisus a intrat
pentru noi ca înainte-mergãtor, când a fost fãcut Mare Preot în veac…
ºi a intrat, o datã pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de
þapi ºi de viþei, ci cu însuºi sângele Sãu, dupã ce a cãpãtat o rãscumpãrare
veºnicã” (Evrei 6,19.20; 9,12).
Timp de optsprezece veacuri, aceastã lucrare de slujire a continuat
în prima despãrþiturã a Sanctuarului. Sângele lui Hristos mijlocea în
368 favoarea credincioºilor pocãiþi, le asigura iertarea ºi primirea la Tatãl,
dar pãcatele lor rãmâneau încã în rapoartele din cãrþi. ªi aºa cum în
serviciul simbolic se fãcea o lucrare de ispãºire la încheierea anului, tot
astfel, înainte ca lucrarea lui Hristos pentru mântuirea oamenilor sã se
încheie, o lucrare de ispãºire trebuie fãcutã pentru îndepãrtarea pãcatului
din Sanctuar. Acesta este serviciul care a început atunci când s-au
încheiat cele 2.300 de zile. La data aceea, aºa cum a fost proorocit de
profetul Daniel, Marele nostru Preot a intrat în Locul Preasfânt pentru
a îndeplini ultima parte a lucrãrii Sale solemne – curãþirea Sanctuarului.
Dupã cum pãcatele poporului din vechime erau aºezate prin credinþã
asupra jertfei pentru pãcat ºi, prin sângele ei, transferate în simbol asupra
sanctuarului pãmântesc, tot aºa ºi în noul legãmânt, pãcatele celor care
se pocãiesc sunt aºezate prin credinþã asupra lui Hristos ºi transferate, în
fapt, asupra Sanctuarului ceresc. ªi aºa cum curãþirea simbolicã a celui
pãmântesc era îndeplinitã prin îndepãrtarea pãcatelor prin care fusese
mânjit, tot astfel curãþirea celui ceresc trebuie realizatã prin îndepãrtarea
sau ºtergerea pãcatelor, care sunt înregistrate acolo. Dar mai înainte ca
aceasta sã se poatã face, trebuie sã aibã loc o examinare a cãrþilor cu
rapoarte, pentru a stabili cine este îndreptãþit prin pocãinþa de pãcat ºi
prin credinþa în Hristos la binefacerile ispãºirii Sale. De aceea, curãþirea
Sanctuarului implicã o lucrare de cercetare – o lucrare de judecatã.
Aceastã lucrare trebuie îndeplinitã înainte de venirea lui Hristos pentru
a-ªi rãscumpãra poporul; cãci atunci când vine, „rãsplata este cu El ca
sã dea fiecãruia dupã faptele lui” (Apoc. 22,12).
În felul acesta, cei care au urmat lumina cuvântului profetic au vãzut
cã, în loc sã vinã atunci pe pãmânt, la încheierea celor 2.300 de zile, în anul
1844, Hristos a intrat în Locul Preasfânt din Sanctuarul ceresc, pentru a
îndeplini lucrarea de încheiere a ispãºirii ca pregãtire pentru revenirea Sa.
S-a mai înþeles cã, în timp ce jertfa pentru pãcat arãta cãtre Hristos
ca fiind jertfa, iar marele preot Îl reprezenta pe Hristos ca Mijlocitor, Ce este Sanctuarul?
þapul de trimis îl simboliza pe Satana, autorul pãcatului, asupra cãruia
vor fi aºezate, în cele din urmã, pãcatele celor cu adevãrat pocãiþi.
Când marele preot, în virtutea sângelui jertfei pentru pãcat, îndepãrta
pãcatele din sanctuar, le aºeza pe capul þapului de trimis. Când Hristos,
în virtutea propriului sânge, îndepãrteazã pãcatele poporului Sãu din
Sanctuarul ceresc la încheierea slujirii Sale, le va aºeza asupra lui Satana
369
care, conform judecãþii, trebuie sã poarte pedeapsa finalã. Þapul era
trimis într-un þinut nelocuit, pentru a nu se mai întoarce niciodatã în
adunarea lui Israel. Tot astfel va fi izgonit ºi Satana din faþa lui Dumnezeu
ºi a poporului Sãu ºi va fi adus la inexistenþã prin distrugerea finalã a
pãcatului ºi a pãcãtoºilor.
CAPITOLUL 24

ÎN SFÂNTA SFINTELOR

În timp ce era adevãrat cã uºa nãdejdii ºi a


harului – prin care oamenii, timp de optsprezece
secole, au avut intrare la Dumnezeu – se închisese,
a fost deschisã o altã uºã, iar iertarea pãcatelor a
fost oferitã oamenilor prin mijlocirea lui Hristos în
Locul Preasfânt. O parte a slujirii Sale se încheiase
numai pentru a face loc alteia. Mai era înc㠄o uºã
deschis㔠cãtre Sanctuarul ceresc, unde Hristos
slujea în favoarea pãcãtosului.

SUBIECTUL SANCTUARULUI a fost cheia care a descuiat taina


înþelegerii dezamãgirii din anul 1844. El a deschis vederii un sistem
complet al adevãrului, legat ºi armonios, arãtând cã mâna lui Dumnezeu
dirijase marea miºcare adventã, ºi a descoperit totodatã ºi datoria
prezentã, poziþia ºi lucrarea poporului Sãu. Dupã cum ucenicii lui Iisus,
dupã noaptea teribilã de groazã ºi dezamãgire, au fost „bucuroºi când
au vãzut pe Domnul”, tot aºa s-au bucurat ºi aceia care aºteptaserã cu
credinþã a doua Lui venire. Ei aºteptaserã ca El sã Se arate în slavã
pentru a da rãsplata servilor Sãi. Atunci când nãdejdile lor au fost
dezamãgite, L-au pierdut pe Isus din vedere ºi, împreunã cu Maria, la
mormânt, au strigat: „Mi-au luat pe Domnul ºi nu ºtiu unde L-au pus”.
Acum, L-au vãzut din nou în Sfânta Sfintelor pe Marele lor Preot mi-
los, gata sã Se arate ca Împãratul ºi Eliberatorul lor. Lumina din Sanctuar
370 a iluminat trecutul, prezentul ºi viitorul. Ei ºtiau acum cã Dumnezeu îi
condusese prin providenþa Sa care nu greºeºte. Cu toate cã, asemenea
primilor ucenici, ei nu înþeleseserã solia pe care o duceau, ea fusese
totuºi corectã în toate aspectele. Predicând-o, împliniserã planul lui
Dumnezeu, iar lucrarea lor nu fusese zadarnicã în Domnul. Nãscuþi
„din nou la o nãdejde vie”, ei se bucurau „cu o bucurie negrãitã ºi
strãlucitã”.
Atât profeþia din Daniel 8,14: „Pânã vor trece 2.300 de seri ºi dimineþi
ºi sfântul Locaº va fi curãþit”, cât ºi prima solie îngereascã: „Temeþi-vã
de Dumnezeu ºi daþi-I slavã: cãci a venit ceasul judecãþii Lui” arãtau
cãtre lucrarea lui Hristos din Locul Preasfânt, cãtre judecata de
cercetare, ºi nu cãtre venirea lui Hristos pentru rãscumpãrarea poporului
Sãu ºi pentru distrugerea celor nelegiuiþi. Greºeala nu era în calculul
perioadelor profetice, ci în evenimentul ce trebuia sã aibã loc la încheierea
celor 2.300 de zile. Din cauza acestei greºeli credincioºii suferiserã
dezamãgirea, însã toate acestea fuseserã prevestite de profeþie ºi toate
acelea care au avut o garanþie a Scripturii se împliniserã. Chiar atunci
când ei deplângeau spulberarea nãdejdilor, avusese loc evenimentul
care fusese prevãzut în solie ºi care trebuia sã se împlineascã înainte
ca Domnul sã vinã pentru a da rãsplãtire solilor Sãi.
Hristos venise, dar nu pe pãmânt, cum aºteptaserã ei, ci aºa cum
fusese anticipat în simbol, în Locul Preasfânt al Templului lui Dumnezeu
din ceruri. El este prezentat de cãtre profetul Daniel ca venind la data
aceasta la Cel Îmbãtrânit de zile: „M-am uitat în timpul vedeniilor mele
de noapte, ºi iatã cã pe norii cerurilor a venit Unul ca un fiu al omului –
nu pe pãmânt – a înaintat spre Cel Îmbãtrânit de zile ºi a fost adus
înaintea Lui” (Dan. 7,13).
Aceastã venire este proorocitã ºi de cãtre profetul Maleahi: „ªi
deodatã va intra în Templul Sãu Domnul pe care-L cãutaþi; Solul În Sfânta Sfintelor
legãmântului, pe care-L doriþi; iatã cã vine – zice Domnul oºtirilor”
(Maleahi 3,1). Venirea Domnului în Templul Sãu a fost neaºteptatã
pentru cei din poporul Sãu. Ei nu-L cãutau acolo. Îl aºteptau sã vinã pe
pãmânt, „într-o flacãrã de foc, ca sã pedepseascã pe cei ce nu cunosc
pe Dumnezeu ºi pe cei ce nu ascultã de Evanghelie” (2 Tes. 1,8).
Dar oamenii nu erau gata încã sã-L întâlneascã pe Domnul lor. Mai
era de adus la îndeplinire încã o lucrare de pregãtire în favoarea lor. 371
Urma sã fie datã luminã care sã le îndrepte minþile cãtre Templul lui
Dumnezeu din ceruri ºi, în timp ce ei Îl urmau prin credinþã pe Marele
lor Preot, în slujirea Sa de acolo, aveau sã le fie descoperite noi îndatoriri.
O altã solie de avertizare ºi de îndrumare urma sã fie datã bisericii.
Tragedia veacurilor
Profetul zice: „Cine va putea sã sufere însã ziua venirii Lui? Cine
va rãmâne în picioare când Se va arãta El? Cãci El va fi ca focul
topitorului, ºi ca leºia nãlbitorului. El va ºedea, va topi ºi va curãþi argintul;
va curãþi pe fiii lui Levi, îi va lãmuri cum se lãmureºte aurul ºi argintul,
ºi va aduce Domnului daruri neprihãnite” (Mal. 3,2.3). Aceia care vor
trãi pe pãmânt atunci când Domnul Hristos va mijloci în Sanctuarul de
sus vor trebui sã stea în faþa unui Dumnezeu sfânt, fãrã mijlocitor.
Hainele lor trebuie sã fie fãrã patã, caracterele lor trebuie sã fie curãþite
de pãcat prin sângele stropirii. Prin harul lui Dumnezeu ºi prin eforturile
lor stãruitoare, trebuie sã fie biruitori în lupta cu cel rãu. În timp ce
judecata de cercetare se continuã în cer, în timp ce pãcatele credincioºilor
pocãiþi sunt îndepãrtate din Sanctuar, în mijlocul poporului lui Dumnezeu
trebuie sã se producã o lucrare deosebitã de curãþire, de îndepãrtare a
pãcatelor. Aceastã lucrare este mai clar prezentatã în soliile din
Apocalipsa, capitolul 14.
Când aceastã lucrare se va fi împlinit, urmaºii lui Hristos vor fi gata
pentru venirea Sa. „Atunci darul lui Iuda ºi al Ierusalimului va fi plãcut
Domnului, ca în zilele cele vechi, ca în anii de odinioar㔠(Maleahi 3,4).
Atunci, biserica pe care Domnul, la venirea Sa, o va lua la Sine va fi „o
bisericã slãvitã, fãrã patã sau zbârciturã, sau altceva de felul acesta”
(Efes. 5,27). Atunci ea va arãta „ca zorile, frumoasã ca luna, curatã ca
soarele ºi cumplitã ca niºte oºti sub steagurile lor” (Cânt. Cânt. 6,10).
Pe lângã venirea Domnului în Templul Sãu, profetul Maleahi a mai
proorocit a doua Sa venire, ºi anume venirea Sa pentru aducerea la
îndeplinire a judecãþii, în cuvintele: „Mã voi apropia de voi pentru
judecatã, ºi Mã voi grãbi sã mãrturisesc împotriva descântãtorilor ºi
preacurvarilor, împotriva celor ce jurã strâmb, împotriva celor ce opresc
plata simbriaºului, care asupresc pe vãduvã ºi pe orfan, nedreptãþesc
pe strãin, ºi nu se tem de Mine, zice Domnul oºtirilor” (Maleahi 3,5).
Iuda se referã la aceeaºi scenã când zice: „Iatã cã a venit Domnul cu
zecile de mii de sfinþi ai Sãi, ca sã facã o judecatã împotriva tuturor ºi
372 sã încredinþeze pe toþi cei nelegiuiþi, de toate faptele nelegiuite”(Iuda
vers.14.15). Aceastã venire ºi venirea Domnului în Templul Sãu sunt
evenimente separate ºi distincte.
Intrarea lui Hristos ca Mare Preot în Locul Preasfânt pentru curãþirea
Sanctuarului, aºa cum a fost scoasã în evidenþã în Daniel 8,14; venirea
Fiului omului înaintea Celui Îmbãtrânit de zile, aºa cum ni se prezintã în
Daniel 7,13; ºi venirea Domnului în Templul Sãu, profetizatã de Maleahi,
sunt descrieri ale aceluiaºi eveniment; ºi lucrul acesta mai este
reprezentat ºi prin venirea mirelui la ospãþul de nuntã descris de Hristos
în parabola celor zece fecioare, din Matei, capitolul 25.
În vara ºi în toamna anului 1844, a fost proclamatã solia: „Iatã Mirele
vine”. Cele douã categorii, reprezentate prin fecioarele înþelepte ºi cele
neînþelepte, se gãseau atunci în bisericã – o grupã care aºtepta cu
bucurie venirea Domnului ºi care se pregãtea cu grijã pentru a se întâlni
cu El; o altã grupã care, influenþatã de teamã ºi acþionând din impuls,
se mulþumise cu teoria adevãrului, dar cãreia îi lipsea harul lui Dumnezeu.
În parabolã, când a venit mirele, „cele care au fost gata au intrat cu el
la nuntã”. Venirea mirelui, arãtatã aici, are loc înainte de nuntã. Nunta
reprezintã primirea de cãtre Hristos a Împãrãþiei Sale. Sfânta cetate,
Noul Ierusalim, care este capitala ºi reprezentanta Împãrãþiei, este
numit㠄mireasa, soþia Mielului”. Îngerul i-a spus lui Ioan: „Vino aici,
ºi-þi voi arãta mireasa, soþia Mielului”. „El m-a dus în Duhul, zice profetul,
ºi mi-a arãtat cetatea cea mare, Ierusalimul cel sfânt, coborând din cer
de la Dumnezeu” (Apoc. 21,9.10). Atunci este clar cã mireasa
reprezintã Cetatea cea sfântã, iar fecioarele care merg în întâmpinarea
Mirelui sunt simbolul bisericii. În Apocalipsa, se spune despre poporul
lui Dumnezeu cã este oaspete la masa de nuntã (Apoc. 19,9). Dacã
sunt oaspeþi, nu pot fi reprezentaþi ºi prin mireasã. Hristos, aºa cum
declarase profetul Daniel, va primi de la Cel Îmbãtrânit de zile în ceruri
„stãpânirea, slava ºi împãrãþia”; El va primi Noul Ierusalim, capitala În Sfânta Sfintelor
Împãrãþiei Sale, „pregãtitã ca o mireasã împodobitã pentru bãrbatul ei”
(Dan. 7,14; Apoc. 21,2). Dupã ce a primit Împãrãþia, va veni în slava
Sa, ca Împãrat al împãraþilor ºi Domn al domnilor, pentru mântuirea
poporului Sãu, care trebuie s㠄stea cu Avraam, Isaac ºi Iacov”, la
masã în Împãrãþia Sa (Matei 8,11; Luca 22,30), pentru a participa la
masa nunþii Mielului.
Vestirea „Iatã Mirele vine”, din vara anului 1844, a fãcut ca mii de 373
oameni sã aºtepte venirea imediatã a Domnului. La timpul cuvenit,
mirele a venit, dar nu pe pãmânt, cum aºteptau oamenii, ci la Cel
Îmbãtrânit de zile în ceruri, la nuntã, sã-ªi primeascã Împãrãþia. „Cele
care erau gata, au intrat cu El la nuntã ºi s-a încuiat uºa.” Ei nu puteau
Tragedia veacurilor
fi prezenþi în persoanã la nuntã, deoarece ea are loc în ceruri, în timp ce
ei sunt pe pãmânt. Urmaºii lui Hristos trebuie „sã aºtepte pe Domnul
când Se va întoarce de la nunt㔠(Luca 12,36). Însã trebuie sã înþeleagã
lucrarea Lui ºi sã-L urmeze prin credinþã atunci când intrã înaintea lui
Dumnezeu. În sensul acesta se spune cã ei merg la nuntã.
În parabolã, au intrat la nuntã aceia care aveau ulei în candele.
Aceia care, o datã ce au cunoscut adevãrul din Scripturi, au avut ºi
Duhul, ºi harul lui Dumnezeu ºi care, în noaptea celei mai amare încercãri,
au aºteptat cu rãbdare, cercetând Biblia dupã o luminã mai clarã, au
înþeles atât adevãrul cu privire la Sanctuarul din ceruri, cât ºi noua
slujire a Mântuitorului, iar prin credinþã L-au urmat în lucrarea Sa din
Sanctuarul de sus. Toþi aceia care, prin mãrturia Scipturilor, primesc
aceleaºi adevãruri Îl urmeazã pe Hristos prin credinþã când intrã înaintea
lui Dumnezeu, pentru a aduce la îndeplinire ultima lucrare de mijlocire,
la a cãrei încheiere sã-ªi primeascã Împãrãþia – toþi aceºtia sunt
reprezentaþi ca unii care intrã la nuntã.
În parabola din Matei, capitolul 22, este prezentat acelaºi tablou al
nunþii, iar judecata de cercetare este reprezentatã clar ca având loc
înainte de nuntã. Înainte de nuntã, Împãratul intrã sã-ºi vadã oaspeþii,
sã vadã dacã toþi sunt îmbrãcaþi în haine de nuntã, haina fãrã patã a
caracterului, spãlatã ºi albitã în sângele Mielului (Matei 22,11;
Apoc.7,14). Acela care este gãsit fãrã hainã de nuntã este aruncat
afarã, dar toþi aceia care la cercetare sunt gãsiþi având hainã de nuntã
sunt primiþi de Dumnezeu ºi socotiþi vrednici sã moºteneascã Împãrãþia
ºi sã stea pe tronul Sãu. Aceastã lucrare de examinare a caracterului,
de a hotãrî cine sunt aceia care sunt pregãtiþi pentru Împãrãþia lui
Dumnezeu, este judecata de cercetare, care încheie lucrarea din
Sanctuarul de sus.
Când lucrarea de cercetare se va încheia, când cazurile acelora
care în toate veacurile au mãrturisit cã sunt urmaºii lui Hristos au fost
examinate ºi hotãrâte, atunci, ºi nu mai înainte, se va încheia harul, iar
uºa milei se va închide. Astfel, printr-o singurã declaraþie scurtã: „Cele
374
care erau gata au intrat cu El la nuntã; ºi s-a încuiat uºa”, suntem aduºi
la slujirea finalã a Mântuitorului, la data când lucrarea cea mare pentru
mântuirea omului va fi terminatã.
În serviciul sanctuarului pãmântesc care, aºa cum am vãzut, era o
preînchipuire a serviciului din cel ceresc, când marele preot în Ziua de
Ispãºire intra în Sfânta Sfintelor, slujirea din prima despãrþiturã înceta.
Dumnezeu poruncise: „Sã nu fie nimeni în cortul întâlnirii când va intra
Aaron sã facã ispãºirea în sfântul locaº, pânã va ieºi din el” (Lev.
16,17). Astfel cã, atunci când Hristos a intrat în Sfânta Sfintelor pentru
a aduce la îndeplinire lucrarea de încheiere a ispãºirii, El a încetat slujirea
în prima despãrþiturã. Dar când s-a încheiat slujirea din prima
despãrþiturã, a început lucrarea din a doua despãrþiturã. Când în serviciul
simbolic marele preot pãrãsea Sfânta, în Ziua Ispãºirii, intra înaintea lui
Dumnezeu, pentru a prezenta acolo sângele jertfei pentru pãcat în
favoarea întregului Israel, care se pocãia cu adevãrat de pãcatele lui.
Tot astfel ºi Hristos a terminat prima parte a lucrãrii Sale ca Mijlocitor
al nostru, pentru a începe a doua parte a lucrãrii, mijlocind mai departe
cu sângele Sãu înaintea Tatãlui, în favoarea pãcãtoºilor.
Acest subiect n-a fost înþeles de adventiºti în anul 1844. Dupã
trecerea timpului, când Mântuitorul a fost aºteptat, ei tot mai credeau
cã venirea Sa era aproape; ei susþineau cã ajunseserã la o crizã serioasã
ºi cã lucrarea lui Hristos ca Mijlocitor al omului înaintea lui Dumnezeu
încetase. Socoteau cã Biblia învaþã cã timpul de har al omului avea sã
se încheie cu puþin înainte de venirea realã a Domnului pe norii cerului.
Acest lucru pãrea clar din acele texte biblice care aratã spre un timp
când oamenii vor cãuta, vor bate ºi vor striga la uºa milei, dar ea nu se
va mai deschide. ªi mai aveau o problemã cu privire la data la care ei
aºteptaserã venirea lui Hristos, dacã aceasta n-ar marca mai degrabã
începutul acestei perioade care urma sã preceadã imediat revenirea
Sa. Dând avertizarea cã judecata este aproape, ei simþeau cã lucrarea
pentru lume fusese îndeplinitã ºi se eliberaserã de povara de pe suflet
În Sfânta Sfintelor

pentru mântuirea pãcãtoºilor, în timp ce batjocurile rãutãcioase ºi


hulitoare ale celor nelegiuiþi li se pãrea a fi o altã dovadã cã Duhul lui
Dumnezeu fusese retras de la aceia care lepãdaserã mila Sa. Toate
acestea i-au întãrit în credinþa cã harul fusese închis sau, aºa cum se
exprimau ei atunci, „uºa milei se închisese”.
Dar, o datã cu cercetarea problemei sanctuarului, a venit o luminã
375
mai clarã. Au vãzut cã fuseserã corecþi în credinþa cã sfârºitul celor
2.300 de zile, în anul 1844, marca o crizã importantã. Dar, în timp ce
era adevãrat cã uºa nãdejdii ºi a harului – prin care oamenii timp de
optsprezece secole au avut intrare la Dumnezeu – se închisese, a fost
deschisã o altã uºã, iar iertarea pãcatelor a fost oferitã oamenilor prin
Tragedia veacurilor
mijlocirea lui Hristos în Locul Preasfânt. O parte a slujirii Sale se
încheiase numai pentru a face loc alteia. Mai era înc㠄o uºã deschisã”
cãtre Sanctuarul ceresc, unde Hristos slujea în favoarea pãcãtosului.
Acum au înþeles aplicarea acelor cuvinte ale Mântuitorului din
Apocalipsa, adresate bisericii chiar pentru vremea aceea: „Iatã ce zice
Cel Sfânt, Cel Adevãrat, Cel ce þine cheia lui David, Cel ce deschide,
ºi nimeni nu va închide, Cel ce închide ºi nimeni nu va deschide: ’ªtiu
faptele tale: iatã þi-am pus înainte o uºã deschisã, pe care nimeni n-o
poate închide’” (Apoc. 3,7.8).
Aceia care prin credinþã Îl urmeazã pe Iisus în marea lucrare de
ispãºire sunt cei care primesc binefacerile mijlocirii Sale în favoarea
lor, în timp ce aceia care leapãdã lumina ce scoate în evidenþã aceastã
lucrare de slujire nu sunt ajutaþi prin ea. Iudeii care au lepãdat lumina
datã la prima venire a lui Hristos ºi au refuzat sã creadã în El ca
Mântuitor al lumii n-au putut primi iertarea prin El. Când Iisus, la înãlþarea
Sa, a intrat cu propriul sânge în Sanctuarul ceresc, pentru a revãrsa
asupra ucenicilor Sãi binecuvântãrile mijlocirii Sale, iudeii au fost lãsaþi
în întuneric total, pentru a continua jertfele ºi darurile lor inutile. Slujba
simbolurilor ºi umbrelor încetase. Uºa prin care oamenii gãsiserã pânã
atunci intrare la Dumnezeu nu mai era deschisã. Iudeii refuzaserã
sã-L caute pe singura cale prin care putea fi gãsit dupã aceea, prin
slujba Sanctuarului din ceruri. De aceea, ei nu mai aveau nici o legãturã
cu Dumnezeu. Pentru ei, uºa era închisã. Nu aveau nici o cunoºtinþã
despre Hristos, ca fiind jertfa adevãratã ºi unicul Mijlocitor înaintea lui
Dumnezeu; de aceea ei n-au putut primi binefacerile mijlocirii Sale.
Starea iudeilor necredincioºi ilustreazã starea de neglijenþã ºi
necredinþã a acelora care pretind cã sunt creºtini ºi care sunt neºtiutori
de bunãvoie cu privire la lucrarea milosului nostru Mare Preot. În
serviciul simbolic, când marele preot intra în Locul Preasfânt, întregului
Israel i se cerea sã se adune în jurul sanctuarului ºi, în modul cel mai
solemn, sã-ºi umileascã sufletele înaintea lui Dumnezeu, ca sã primeascã
376 iertarea pãcatelor lor pentru a nu fi daþi afarã din adunare. Deci, cu
mult mai important este ca, în aceastã zi realã a ispãºirii, sã înþelegem
lucrarea Marelui nostru Preot ºi sã ºtim ce ni se cere sã facem.
Oamenii nu pot lepãda avertizãrile pe care Dumnezeu le trimite în
mila Sa ºi sã rãmânã nepedepsiþi. O solie a fost trimisã din cer lumii din
zilele lui Noe ºi salvarea lor a depins de felul în care ei au tratat solia.
Pentru cã au lepãdat avertizarea, Duhul lui Dumnezeu a fost retras de
la cei pãcãtoºi, care au pierit în apele potopului. În timpul lui Avraam,
mila a încetat sã mai stãruie pe lângã locuitorii vinovaþi ai Sodomei ºi
toþi, în afarã de Lot împreunã cu soþia ºi cele douã fiice, au fost mistuiþi
de focul trimis din cer. Tot aºa a fost ºi în zilele lui Hristos. Fiul lui
Dumnezeu le-a declarat iudeilor necredincioºi din generaþia aceea: „Vi
se lasã casa pustie” (Matei 23,38). Privind spre zilele de pe urmã,
aceeaºi Putere infinitã declarã cu privire la aceia care „n-au primit
dragostea adevãrului ca sã fie mântuiþi”: „Din aceastã pricinã, Dumnezeu
le trimite o lucrare de rãtãcire, ca sã creadã o minciunã; pentru ca toþi
cei ce n-au crezut adevãrul, ci au gãsit plãcerea în nelegiuire, sã fie
osândiþi” (2 Tes. 2,10-12). Când ei leapãdã învãþãturile Cuvântului Sãu,
Dumnezeu κi retrage Duhul de la ei ºi-i lasã pradã amãgirilor pe care
le iubesc.
Dar Hristos încã mijloceºte în favoarea omului, iar lumina va fi datã
celor ce o cautã. Cu toate cã lucrul acesta n-a fost înþeles la început de
cãtre adventiºti, a fost explicat dupã aceea, pe mãsurã ce Scripturile
care definesc adevãrata lor poziþie au început sã se deschidã înaintea lor.
Dupã trecerea timpului din toamna anului 1844, a urmat o perioadã
de mare încercare pentru aceia care pãstrau credinþa adventã. Singura
lor mângâiere, pe mãsurã ce primeau asigurarea cã poziþia lor era
corectã, era lumina care le îndrepta mintea cãtre Sanctuarul de sus.
Unii au renunþat la credinþa lor în socotirea anterioarã a perioadelor
profetice ºi au atribuit agenþilor omeneºti sau lui Satana puternica În Sfânta Sfintelor
influenþã a Duhului Sfânt care însoþise miºcarea adventã. O altã
categorie susþinea cu tãrie cã Domnul îi condusese în experienþa lor de
pânã atunci; ºi pentru cã au aºteptat, au vegheat ºi s-au rugat sã
cunoascã voia lui Dumnezeu, au vãzut cã marele lor Mare Preot intrase
într-o altã lucrare de slujire ºi, urmându-L prin credinþã, au fost conduºi
sã înþeleagã ºi lucrarea de încheiere a bisericii. Ei aveau o înþelegere
mai clarã a primei ºi a celei de a doua solii îngereºti ºi erau pregãtiþi sã 377
primeascã ºi sã dea lumii solemna avertizare a îngerului al treilea din
Apocalipsa, capitolul 14.
CAPITOLUL 25

LEGEA LUI DUMNEZEU


DE NESCHIMBAT

Dacã sanctuarul pãmântesc era o preînchipuire


sau un model al celui ceresc, Legea pãstratã
în chivotul de pe pãmânt era o copie exactã a Legii
din chivotul din ceruri; iar primirea adevãrului
cu privire la Sanctuarul ceresc cuprindea ºi
recunoaºterea cerinþelor Legii lui Dumnezeu
ºi obligativitatea Sabatului poruncii a patra.

„TEMPLUL LUI DUMNEZEU, care este în cer, a fost deschis; ºi s-a


vãzut chivotul legãmântului Sãu, în Templul Sãu” (Apoc. 11,19). Chivotul
legãmântului lui Dumnezeu se aflã în Sfânta Sfintelor, a doua despãrþiturã
a Sanctuarului. În serviciul sanctuarului pãmântesc, care slujea ca o
preînchipuire ºi „o umbrã a lucrurilor cereºti”, aceastã despãrþiturã era
deschisã numai în marea Zi a Ispãºirii pentru curãþirea sanctuarului.
De aceea, anunþarea cã Templul lui Dumnezeu a fost deschis în ceruri
ºi a fost vãzut chivotul legãmântului Sãu aratã cãtre deschiderea Locului
Preasfânt din Sanctuarul ceresc, în anul 1844, când Hristos a intrat
acolo pentru a aduce la îndeplinire încheierea lucrãrii de ispãºire. Aceia
care, prin credinþã, L-au urmat pe Marele lor Preot când ªi-a început
lucrarea în Locul Preasfânt au vãzut chivotul legãmântului Sãu. Când
au studiat subiectul sanctuarului, au ajuns sã înþeleagã schimbarea locului
378
slujirii Mântuitorului ºi au vãzut cã El mijlocea acum înaintea chivotului
lui Dumnezeu, mijlocind cu sângele Sãu în favoarea pãcãtoºilor.
Chivotul din sanctuarul de pe pãmânt conþinea cele douã table de
piatrã pe care erau înscrise preceptele Legii lui Dumnezeu. Chivotul
era doar un locaº pentru tablele Legii, ºi prezenþa acestor precepte
divine îi dãdea valoare ºi sfinþenie. Când Templul lui Dumnezeu a fost
deschis în cer, s-a vãzut chivotul legãmântului Sãu. În Sfânta Sfintelor
din Sanctuarul din cer, Legea divinã este înconjuratã de sfinþenie –
Legea care a fost vestitã de Însuºi Dumnezeu în mijlocul tunetelor de
pe Sinai ºi scrisã cu degetul Sãu pe table de piatrã.
Legea lui Dumnezeu din Sanctuarul din ceruri este marele original,
dupã care poruncile înscrise pe tablele de piatrã ºi redate de Moise în
Pentateuh (cele cinci cãrþi ale lui Moise – n.tr.) erau o transcriere fãrã
greº. Aceia care au ajuns la înþelegerea acestui punct important au
fost conduºi astfel sã vadã caracterul sfânt, neschimbãtor al Legii divine.
Ei au înþeles ca niciodatã mai înainte puterea cuvintelor Mântuitorului.
„Câtã vreme nu va trece cerul ºi pãmântul, nu va trece o iotã sau o
frânturã de slovã din Lege” (Matei 5,18). Legea lui Dumnezeu fiind o
descoperire a voinþei Sale, o transcriere a caracterului Sãu, trebuie sã
dãinuiascã veºnic, „ca un martor credincios în ceruri”. Nici o poruncã
n-a fost anulatã, nici o iotã sau o frânturã de slovã din ea n-au fost
schimbate. Psalmistul spune: „Cuvântul Tãu, Doamne, dãinuieºte în
veci în ceruri; toate poruncile Lui sunt adevãrate, întãrite pentru
veºnicie” (Ps. 119,89; 111,7.8).
Chiar în centrul Decalogului se gãseºte porunca a patra, aºa cum a

Legea lui Dumnezeu de neschimbat


fost pentru prima datã proclamatã: „Adu-þi aminte de ziua de odihnã,
ca s-o sfinþeºti. Sã lucrezi ºase zile, ºi sã-þi faci tot lucrul tãu. Dar ziua
a ºaptea este ziua de odihnã închinatã Domnului, Dumnezeului tãu: sã
nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tãu, nici fiica ta, nici robul tãu,
nici roaba ta, nici vita ta, nici strãinul care este în casa ta. Cãci în ºase
zile a fãcut Domnul cerurile, pãmântul ºi marea ºi tot ce este în ele, iar
în ziua a ºaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de
odihnã ºi a sfinþit-o” (Exod 20,8-11).
Duhul lui Dumnezeu a impresionat inimile acelor cercetãtori ai
Cuvântului Sãu. A pus stãpânire pe ei convingerea cã din neºtiinþã
cãlcaserã preceptele ºi nesocotiserã ziua de odihnã a Creatorului. Atunci
au început sã cerceteze temeiurile pentru care prima zi a sãptãmânii 379
era pãzitã în locul zilei pe care o sfinþise Dumnezeu. ªi n-au putut gãsi
nici o dovadã în Scripturi cã porunca a patra a fost desfiinþatã sau cã
Sabatul a fost schimbat; binecuvântarea care la început a sfinþit ziua a
ºaptea n-a fost niciodatã îndepãrtatã. Ei cãutaserã ca în mod corect sã
Tragedia veacurilor
cunoascã ºi sã facã voia lui Dumnezeu; acum însã, când s-au vãzut
cãlcãtori ai Legii Sale, durerea le-a umplut inimile ºi ºi-au arãtat
credincioºia faþã de Dumnezeu începând a pãzi Sabatul Sãu cel sfânt.
Multe ºi stãruitoare au fost eforturile fãcute pentru distrugerea
credinþei lor. Nici unul n-a putut sã vadã cã, dacã sanctuarul pãmântesc
era o preînchipuire sau un model al celui ceresc, Legea pãstratã în
chivotul de pe pãmânt era o copie exactã a Legii din chivotul din ceruri;
ºi cã primirea adevãrului cu privire la Sanctuarul ceresc cuprindea ºi
recunoaºterea cerinþelor Legii lui Dumnezeu ºi obligativitatea Sabatului
poruncii a patra. Acestui fapt se datoreazã înverºunata ºi hotãrâta
ostilitate faþã de armonioasa învãþãturã a Scripturilor, care descopereau
lucrarea lui Hristos în Sanctuarul ceresc. Oamenii cãutau sã închidã
uºa pe care Dumnezeu o deschisese ºi sã deschidã uºa pe care El o
închisese. Dar „Acela care deschide ºi nimeni nu închide ºi care închide
ºi nimeni nu deschide” declarase: „Iatã cã þi-am pus înainte o uºã
deschisã pe care nimeni n-o poate închide” (Apoc. 3,7.8). Hristos
deschisese uºa, sau slujirea, în Sfânta Sfintelor, lumina strãlucea prin
uºa aceea a Sanctuarului din ceruri, iar porunca a patra se vedea cuprinsã
în Legea care se afla acolo; ceea ce Dumnezeu întemeiase, nimeni nu
putea desfiinþa.
Aceia care au primit lumina, cu privire la mijlocirea lui Hristos ºi la
perpetuitatea Legii lui Dumnezeu, au gãsit cã aceste adevãruri erau
prezentate în Apocalipsa, capitolul 14. Soliile din capitolul acesta consti-
tuie întreita avertizare (vezi notele suplimentare) care trebuie sã-i pregã-
teascã pe locuitorii pãmântului pentru a doua venire a Domnului. Vesti-
rea: „A sosit ceasul judecãþii Lui”, aratã cãtre încheierea lucrãrii lui
Hristos pentru mântuirea oamenilor. Ea face cunoscut adevãrul care
trebuie vestit pânã când va înceta mijlocirea Mântuitorului ºi El va reveni
pe pãmânt pentru a lua la Sine pe poporul Sãu. Lucrarea de judecatã,
care a început în anul 1844, trebuie sã se continue pânã când se vor
hotãrî cazurile tuturor oamenilor atât ale celor vii, cât ºi ale celor morþi;
380 de aceea va continua pânã la încheierea probãrii neamului omenesc.
Pentru ca oamenii sã fie pregãtiþi sã stea la judecatã, solia le porunceºte
sã se teamã de Dumnezeu ºi sã-I dea slav㠄ºi sã se închine Aceluia
care a fãcut cerul ºi pãmântul, marea ºi izvoarele apelor”. Iar rezultatul
primirii acestor solii este arãtat prin cuvintele: „Aici sunt cei care pãzesc
poruncile lui Dumnezeu ºi credinþa lui Iisus”. Pentru a fi pregãtiþi pentru
judecatã, este necesar ca oamenii sã þinã Legea lui Dumnezeu. Aceastã
Lege va fi mãsura caracterului la judecatã. Apostolul Pavel declarã:
„Toþi cei ce au pãcãtuit având Lege, vor fi judecaþi dupã Lege… în ziua
când, dupã Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos,
lucrurile ascunse ale oamenilor”. ªi tot el mai zice c㠄împlinitorii Legii
vor fi socotiþi îndreptãþiþi” (Rom. 2,12-16). Credinþa este necesarã pentru
a putea pãzi Legea lui Dumnezeu; cãci „fãrã credinþã este cu neputinþã
sã fim plãcuþi Lui”. ªi „tot ce nu vine din încredinþare este pãcat” (Evr.
11,6; Rom. 14,23).
Prin întâia solie îngereascã, oamenii sunt chemaþi „sã se teamã de
Dumnezeu ºi sã-I dea slav㔠ºi sã I se închine ca fiind Creatorul cerului
ºi al pãmântului. Pentru a face lucrul acesta, ei trebuie sã asculte de
Legea Sa. Înþeleptul spune: „Teme-te de Dumnezeu ºi pãzeºte poruncile
Lui. Aceasta este datoria oricãrui om” (Ecl. 12,13). Fãrã ascultare de
poruncile Sale, nici o închinare nu poate fi plãcutã lui Dumnezeu. „Cãci
dragostea lui Dumnezeu stã în pãzirea poruncilor Lui. Dacã cineva îºi
întoarce urechea ca sã n-asculte Legea, chiar ºi rugãciunea lui este o
scârb㔠(1 Ioan 5,3; Prov. 28,9).
Datoria de a ne închina lui Dumnezeu se întemeiazã pe faptul cã El
este Creatorul ºi cã Lui Îi datoreazã existenþa toate celelalte fiinþe. ªi

Legea lui Dumnezeu de neschimbat


peste tot în Biblie, unde este prezentatã porunca Sa cu privire la re-
spect ºi închinare mai presus de zeii pãgânilor, acolo este citatã ºi dovada
puterii Sale creatoare. „Cãci toþi dumnezeii popoarelor sunt niºte idoli,
dar Domnul a fãcut cerurile” (Ps. 96,5). „’Cu cine Mã veþi asemãna,
ca sã fiu deopotrivã cu el?’ zice Cel Sfânt. ’Ridicaþi-vã ochii în sus, ºi
priviþi! Cine a fãcut aceste lucruri?’” „Cãci aºa vorbeºte Domnul,
Fãcãtorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pãmântul: …’Eu
sunt Domnul, ºi nu este altul!’” (Is. 40,25.26; 45,18). Psalmistul zice:
„Sã ºtiþi cã Domnul este Dumnezeu! El ne-a fãcut, ai Lui suntem” (Ps.
100,3). „Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne smerim, sã ne plecãm genunchiul
înaintea Domnului, Fãcãtorului nostru!” (Ps. 95,6). Iar fiinþele sfinte
care se închinã lui Dumnezeu în ceruri declarã, ca motiv pentru care 381
închinarea lor este datoratã Lui: „Vrednic eºti Doamne ºi Dumnezeul
nostru, sã primeºti slava, cinstea ºi puterea, cãci Tu ai fãcut toate
lucrurile” (Apoc. 4,11).
În Apocalipsa, capitolul 14, oamenii sunt chemaþi sã se închine
Creatorului, iar profeþia scoate în evidenþã o categorie care, datoritã
Tragedia veacurilor
întreitei solii, pãzesc poruncile lui Dumnezeu. Una dintre aceste porunci
aratã direct cãtre Dumnezeu în calitate de Creator. Porunca a patra
declarã: „Ziua a ºaptea este ziua Domnului Dumnezeului tãu… cãci în
ºase zile a fãcut Domnul cerul ºi pãmântul ºi tot ce este în ele, iar în
ziua a ºaptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat Domnul ziua de
odihnã ºi a sfinþit-o” (Exod 20,10.11). Cu privire la Sabat, Domnul spune
mai departe cã este „un semn ca sã ºtiþi cã Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru” (Ezech. 20,20). Iar motivul dat este: „… cãci în ºase zile a
fãcut Domnul cerurile ºi pãmântul, iar în ziua a ºaptea S-a odihnit ºi a
rãsuflat” (Exod 31,17).
„Importanþa Sabatului ca monument al creaþiunii este cã el pãstreazã
totdeauna prezent motivul adevãrat pentru care închinarea se cuvine
lui Dumnezeu” – pentru cã El este Creatorul, iar noi suntem fãpturile
Sale. „De aceea Sabatul stã chiar la temelia închinãrii divine, cãci el ne
învaþã acest mare adevãr în modul cel mai impresionant ºi nici o altã
instituþie nu face lucrul acesta. Adevãratul temei al închinãrii divine, nu
numai acela din ziua a ºaptea, ci al întregii închinãri, se gãseºte în
deosebirea dintre Creator ºi creaturile Sale. Acest fapt important nu
se poate învechi niciodatã ºi nu trebuie uitat niciodatã.” (J.N.Andrews,
History of the Sabbath, cap.27). Totdeauna trebuia pãstrat acest
adevãr în mintea oamenilor, cã Dumnezeu a instituit Sabatul în Eden; ºi
câtã vreme faptul cã El este Creatorul nostru continuã sã fie motivul
pentru care sã ne închinãm Lui, atâta vreme Sabatul va continua sã fie
semnul ºi memorialul Sãu. Dacã Sabatul ar fi fost pãstrat pretutindeni,
gândurile ºi afecþiunile omului ar fi fost îndreptate cãtre Creator ca
obiect al adorãrii ºi al închinãrii ºi niciodatã n-ar fi fost vreun închinãtor
la idoli, vreun ateu sau vreun necredincios. Pãzirea Sabatului este un
semn al credincioºiei faþã de adevãratul Dumnezeu, „Acela care a
fãcut cerul ºi pãmântul, marea ºi izvoarele apelor”. Urmeazã ca solia
care porunceºte oamenilor sã se închine lui Dumnezeu ºi sã pãzeascã
poruncile Sale sã cearã în mod deosebit sã pãzeascã porunca a patra.
382 În contrast cu aceia care pãzesc poruncile lui Dumnezeu ºi au
credinþa lui Iisus, îngerul al treilea aratã cãtre o altã categorie, împotriva
rãtãcirilor cãrora este vestitã o avertizare solemnã ºi înfricoºatã: „Dacã
se închinã cineva fiarei ºi icoanei ei, ºi primeºte semnul ei pe frunte sau
pe mânã, va bea ºi el din vinul mâniei lui Dumnezeu” (Apoc. 14,9.10).
O interpretare corectã a simbolurilor folosite este necesarã pentru
înþelegerea acestei solii. Ce este reprezentat prin fiarã, prin chip, prin
semn?
Seria profeþiilor în care se gãsesc aceste simboluri începe cu
Apocalipsa, capitolul 12, cu balaurul care cãuta sã-L distrugã pe Hristos
la naºterea Sa. Balaurul este Satana (Apoc. 12,9), el este acela care l-a
determinat pe Irod sã-L dea la moarte pe Mântuitorul. Dar unealta
principalã a lui Satana, care a fãcut rãzboi cu Hristos ºi cu poporul Sãu,
în primele secole ale erei creºtine, a fost Imperiul Roman, în care
pãgânismul era religia predominantã. Astfel, în timp ce balaurul îl
reprezintã în primul rând pe Satana, în al doilea rând este un simbol al
Romei pãgâne.
În capitolul 13 (vers.1-10), este descrisã o altã fiar㠄ca un leo-
pard”, cãruia balaurul i-a dat „puterea lui, tronul lui ºi o stãpânire mare”.
Acest simbol, aºa cum au crezut majoritatea protestanþilor, reprezintã
papalitatea care a urmat puterii, tronului ºi autoritãþii deþinute odinioarã
de Imperiul Roman. Despre fiara care seamãnã cu un leopard se spune:
„I s-a dat o gurã, care rostea vorbe mari ºi hule… ªi-a deschis gura ºi
a început sã rosteascã hule împotriva lui Dumnezeu, sã-I huleascã
Numele, cortul ºi pe cei ce locuiesc în cer. I s-a dat sã facã rãzboi cu

Legea lui Dumnezeu de neschimbat


sfinþii ºi sã-i biruie. ªi i s-a dat stãpânire peste orice seminþie, peste
orice norod, peste orice limbã ºi peste orice neam.” Aceastã profeþie,
care este aproape la fel cu descrierea cornului mic din Daniel, capitolul
7, aratã fãrã îndoialã cãtre papalitate.
„I s-a dat putere sã lucreze patruzeci ºi douã de luni.” Iar profetul
spune: „Am vãzut unul din capetele ei rãnit de moarte”. ªi iarãºi: „Cel
care duce pe alþii în robie trebuie sã meargã ºi el în robie”; „cine ucide
cu sabia trebuie sã fie ucis de sabie”. Cele patruzeci ºi douã de luni
sunt acelaºi lucru ca o vreme, douã vremi ºi o jumãtate de vreme, trei
ani ºi jumãtate sau 1.260 de zile din Daniel, capitolul 7 – timpul în care
puterea papalã urma sã-l persecute pe poporul lui Dumnezeu. Aceastã
perioadã, aºa cum se spune în capitolul precedent, a început cu 383
supremaþia papalã, anul 538 d.Hr., ºi s-a încheiat în anul 1798. La data
aceasta, papa a fost fãcut prizonier de cãtre armata francezã, puterea
papalã a primit rana de moarte ºi astfel s-a împlinit profeþia: „Cine duce
pe alþii în robie va merge ºi el în robie”.
Tragedia veacurilor
În momentul acesta, este introdus un alt simbol. Profetul spune:
„Apoi am vãzut ridicându-se din pãmânt o altã fiarã, care avea douã
coarne ca ale unui miel” (Apoc. 13,11). Atât apariþia acestei fiare, cât
ºi modul în care s-a ridicat aratã cã poporul pe care îl reprezintã nu se
aseamãnã cu acela reprezentat în simbolurile precedente. Marile
împãrãþii care au stãpânit lumea au fost prezentate profetului Daniel ca
niºte fiare de pradã, ridicându-se atunci când „cele patru vânturi ale
cerului au suflat peste marea cea mare” (Dan. 7,2). În Apocalipsa,
capitolul 17, un înger a explicat cã apele reprezint㠄popoare, mulþimi,
naþiuni ºi limbi” (Apoc. 17,15). Vânturile sunt un simbol al luptei. Cele
patru vânturi ale cerului suflând pe marea cea mare reprezintã scenele
teribile de luptã ºi revoluþie prin care împãrãþiile au ajuns la putere.
Dar fiara cu coarne ca de miel a fost vãzut㠄ieºind din pãmânt”. În
loc sã distrugã alte puteri pentru a o întemeia pe a ei, naþiunea
reprezentatã astfel trebuie sã se ridice într-un teritoriu neocupat mai
înainte ºi sã se dezvolte treptat ºi paºnic. Nu putea deci sã se ridice
dintre popoarele aflate în luptã ºi frãmântate, din Lumea Veche – acea
mare tulburatã de „popoare, mulþimi, naþiuni ºi limbi”. Trebuie cãutatã
deci în continentul apusean.
Care naþiune din Lumea Nouã, în anul 1798, se dezvolta, având
perspectiva puterii ºi mãreþiei ºi atrãgând atenþia lumii? Aplicaþia
simbolului nu admite nici o îndoialã. O singurã naþiune ºi numai una
împlineºte toate amãnuntele acestei profeþii, indicând fãrã greº spre
Statele Unite ale Americii. Foarte adesea, ideile sau exact cuvintele
scriitorului sacru au fost folosite, fãrã sã-ºi dea seama, de oratori ºi
istorici care au descris naºterea, ridicarea ºi creºterea acestei naþiuni.
Fiara a fost vãzutã ridicându-se din pãmânt; ºi dupã traducãtori, cuvântul
profeþiei redat prin „ieºind” înseamnã literal „a creºte, a se înãlþa ca o
plantã”. ªi, aºa cum am vãzut, naþiunea trebuie sã se ridice într-un
teritoriu neocupat mai înainte. Un scriitor renumit, descriind dezvoltarea
Statelor Unite, vorbeºte despre „taina ieºirii ei din gol” ºi spune: „Ca o
384 sãmânþã tãcutã ne-am dezvoltat într-un imperiu”. (G.A. Townsend,
The New World Compared With the Old, p.462). O revistã europeanã,
din anul 1850, vorbea despre Statele Unite ca despre un imperiu minunat,
care „se ridic㔠„în tãcerea pãmântului, adãugând zilnic la puterea ºi
mândria lui”. (The Dublin Nation). Edward Everett, într-un discurs
cu privire la pãrinþii pelerini, întemeietorii acestei naþiuni, spunea: „Au
cãutat ei un loc retras, inofensiv prin obscuritatea lui ºi sigur în
singurãtatea lui, unde mica bisericã din Leyden s-ar fi putut bucura de
libertate de conºtiinþã? Iatã regiuni puternice, peste care, în cuceriri
paºnice…, ei au purtat steagurile crucii!” (Vorbire þinutã la Plymouth,
Massachusetts, 22 dec. 1824, p.11)
„ªi ea avea douã coarne ca ale unui miel.” Coarnele ca de miel
aratã tinereþe, nevinovãþie ºi blândeþe, care reprezintã exact caracterul
Statelor Unite, arãtate profetului ca „ieºind” în anul 1798. Printre creºtinii
exilaþi, care au fugit în America ºi au cãutat adãpost de persecuþia
regalã ºi de intoleranþa preoþilor, erau mulþi care s-au hotãrât sã
întemeieze o guvernare pe temelia solidã a libertãþii religioase ºi civile.
Vederile lor ºi-au gãsit întruchiparea în Declaraþia de Independenþã,
care a stabilit marele adevãr c㠄toþi oamenii sunt creaþi egali” ºi înzestraþi
cu dreptul inalienabil la „viaþã, libertate ºi cãutarea fericirii”. Iar
constituþia le-a garantat oamenilor dreptul la autoguvernare, dând
asigurarea cã reprezentanþii aleºi prin votul poporului sunt împuterniciþi
ºi pot sã aplice legea. Libertatea credinþei religioase a fost de asemenea
garantatã, fiecãrui om fiindu-i îngãduit sã se închine lui Dumnezeu dupã
glasul conºtiinþei lui. Principiile republicane ºi cele protestante au devenit

Legea lui Dumnezeu de neschimbat


principiile fundamentale ale þãrii. Aceste principii sunt secretul puterii
ºi prosperitãþii ei. Toþi cei persecutaþi ºi asupriþi din întreaga creºtinãtate
s-au îndreptat cãtre aceastã þarã cu interes ºi cu nãdejde. Milioane de
oameni au cãutat þãrmurile ei, iar Statele Unite au ajuns curând printre
cele mai puternice naþiuni ale pãmântului.
Dar fiara cu coarne ca de miel „vorbea ca un balaur. Ea lucra cu
toatã puterea fiarei dintâi înaintea ei; ºi fãcea ca pãmântul ºi locuitorii
lui sã se închine fiarei dintâi, a cãrei ranã de moarte fusese vindecatã…
Ea a zis locuitorilor pãmântului sã facã o icoanã fiarei, care avea rana
de sabie ºi trãia” (Apoc. 13,11-14).
Coarnele ca de miel ºi glasul de balaur, din punct de vedere simbolic,
indicã o contradicþie flagrantã între mãrturisirile ºi practicile naþiunii 385
reprezentate în felul acesta. Vorbirea acestei naþiuni reprezintã acþiunile
puterilor ei legislative ºi juridice. Prin astfel de acþiuni vor fi contrazise
principiile liberale ºi paºnice pe care le pusese odinioarã la temelia
politicii ei. Profetizarea cã va vorbi „ca un balaur” ºi va folosi „toatã
Tragedia veacurilor
puterea fiarei dintâi” prevesteºte în mod clar dezvoltarea unui spirit de
intoleranþã ºi persecuþie, pe care l-au manifestat naþiunile reprezentate
prin balaur ºi prin fiara care semãna cu un leopard. Iar declaraþia cã
fiara cu douã coarne „fãcea pãmântul ºi locuitorii lui sã se închine
fiarei dintâi” aratã cã autoritatea acestui popor urmeazã sã fie folositã
pentru impunerea unei respectãri care va constitui un act de închinare,
de respect faþã de papalitate.
O astfel de acþiune va fi contrarã principiilor acestei guvernãri,
geniului instituþiilor ei libere, mãrturisirilor solemne ºi directe din
Declaraþia de Independenþã ºi din Constituþie. Întemeietorii naþiunii au
cãutat cu înþelepciune sã vegheze împotriva folosirii puterii pãmânteºti
din partea bisericii, cu urmarea ei inevitabil㠖 intoleranþa ºi persecuþia.
Constituþia prevede c㠄Congresul nu poate da nici o lege care sã
respecte stabilirea unei religii sau sã interzicã exercitarea liberã a ei” ºi
c㠄nici o probã religioasã sã nu fie cerutã ca o calificare pentru un
serviciu public în Statele Unite”. Numai printr-o violare flagrantã a
acestor garanþii ale libertãþii naþiunii poate fi impusã o lege religioasã de
cãtre autoritatea civilã. De altfel, inconsecvenþa unei asemenea acþiuni
nu putea fi mai bine exprimatã de cum o exprimã simbolurile: o fiarã
care are coarne ca de miel – pretinzându-se curatã, amabilã ºi nevinovatã
– care vorbeºte ca un balaur.
„A zis locuitorilor pãmântului sã facã o icoanã fiarei.” Aici este
prezentatã clar o formã de guvernare, în care puterea legislativã aparþine
poporului, o dovadã izbitoare cã Statele Unite sunt naþiunea arãtatã în
profeþie.
Dar ce este „chipul fiarei” ºi cum va fi realizatã? Icoana este fãcutã
de fiara cu douã coarne ºi este fãcutã pentru fiarã. Mai este numitã ºi
icoanã a fiarei. Pentru a vedea cu ce se aseamãnã icoana ºi cum va fi
realizatã, trebuie sã studiem caracteristicile fiarei înseºi – papalitatea.
Atunci când prima bisericã a decãzut, depãrtându-se de simplitatea
Evangheliei, ºi a primit riturile ºi obiceiurile pãgâne, a pierdut Spiritul ºi
386 puterea lui Dumnezeu; dar, pentru a stãpâni totuºi conºtiinþele oamenilor,
a cãutat sprijinul puterii pãmânteºti. Astfel a rezultat papalitatea, o
bisericã ce a subjugat chiar ºi puterea statului ºi a folosit-o pentru
realizarea planurilor ei, mai ales pentru pedepsirea „ereziei”. Pentru ca
Statele Unite sã facã un chip fiarei, puterea religioasã trebuie sã
stãpâneascã asupra guvernului civil, astfel încât însãºi autoritatea statului
sã fie folositã de bisericã pentru a-ºi ajunge scopurile ei.
Oriunde biserica a câºtigat putere pãmânteascã, ea a folosit-o pentru
pedepsirea celor abãtuþi de la învãþãtura ei. ªi bisericile protestante
care au cãlcat pe urmele Romei, încheind alianþã cu puterile lumeºti, au
manifestat aceeaºi dorinþã de a restrânge libertatea de conºtiinþã. Un
exemplu de felul acesta este dat de persecuþia Bisericii Anglicane asupra
unor disidenþi, care a durat mult timp. În secolele XVI ºi XVII, mii de
slujitori care nu s-au supus au fost constrânºi sã plece din bisericile lor
ºi mulþi, atât pastori, cât ºi laici au fost supuºi la amendã, închisoare,
torturã ºi martiriu.
Apostazia a fost aceea care a condus biserica primarã sã caute
ajutor la conducerea civilã ºi aceasta a pregãtit calea pentru dezvoltarea
papalitãþii – a fiarei. Pavel spunea: „Va veni lepãdarea de credinþã, ºi
se va descoperi omul fãrãdelegii” (2 Tes. 2,3). În felul acesta, apostazia
în bisericã va pregãti calea pentru chipul fiarei.
Biblia spune cã înainte de venirea Domnului va exista o stare de
decãdere religioasã, asemãnãtoare cu aceea din primele veacuri. „Sã
ºtii cã în zilele din urmã vor fi vremuri grele. Cãci oamenii vor fi iubitori
de sine, iubitori de bani, lãudãroºi, trufaºi, hulitori, neascultãtori de pãrinþi,

Legea lui Dumnezeu de neschimbat


nemulþumitori, fãrã evlavie, fãrã dragoste fireascã, neînduplecaþi,
clevetitori, neînfrânaþi, neîmblânziþi, neiubitori de bine, vânzãtori,
obraznici, îngâmfaþi; iubitori mai mult de plãceri decât iubitori de
Dumnezeu; având doar o formã de evlavie, dar tãgãduindu-i puterea”
(2 Tim. 3,1-5). „Dar Duhul spune lãmurit cã, în vremurile din urmã, unii
se vor lepãda de credinþã, ca sã se alipeascã de duhuri înºelãtoare ºi de
învãþãturile dracilor” (1 Tim. 4,1). Satana va lucra „cu tot felul de minuni,
de semne ºi puteri mincinoase, ºi cu toate amãgirile nelegiuirii; ºi toþi
aceia care n-au primit dragostea adevãrului ca sã fie mântuiþi vor fi
lãsaþi sã primeascã o lucrare de rãtãcire, ca sã creadã o minciunã”
(2 Tes. 2,9-11). Când se va ajunge la aceastã stare de nelegiuire, vor
urma aceleaºi consecinþe ca în primele secole. 387
Larga diversitate a doctrinelor bisericilor protestante este privitã de
mulþi ca fiind o dovadã hotãrâtoare cã niciodatã nu se va putea face
vreun efort pentru a se asigura o uniformitate forþatã. Dar s-a vãzut,
de-a lungul anilor, în bisericile de credinþã protestantã, un sentiment
Tragedia veacurilor
puternic ºi mereu crescând în favoarea unei uniri întemeiate pe punctele
comune de doctrinã. Pentru a se asigura o astfel de unire, este neapãrat
necesar sã se renunþe la discutarea subiectelor asupra cãrora nu sunt
de acord – oricât de importante ar fi din punct de vedere biblic.
Charles Beecher, într-o predicã în anul 1846, a afirmat c㠄lucrarea
denominaþiunilor evanghelice protestante nu numai cã s-a dezvoltat pe
tot parcursul sub presiunea grozavã a fricii omeneºti; dar ei trãiesc, se
miºcã ºi respirã într-o stare de lucruri radical coruptã, fãcând apel la
orice element josnic al firii lor, pentru a aduce la tãcere adevãrul ºi
pentru a-ºi pleca genunchiul înaintea puterii apostaziei. Nu astfel s-au
întâmplat lucrurile cu Roma? Nu trãim noi viaþa ei din nou? ªi ce vedem
chiar în faþa noastrã? Un alt conciliu general! O adunare mondialã! O
alianþã evanghelicã ºi un crez universal!” (Sermon on „The Bible a
Sufficient Creed”, þinutã la Fort Wayne, Indiana, 22 febr. 1846). Când
acest lucru va fi realizat, atunci, în efortul de a asigura o uniformitate
totalã, va fi numai un pas pânã la recurgerea la forþã.
Atunci când bisericile principale din Statele Unite se vor uni asupra
unor puncte de doctrinã care le sunt comune, vor influenþa statul pentru
a impune decretele lor ºi pentru a susþine instituþiile lor, atunci America
protestantã va face o icoanã bisericii Romei, iar aplicarea pedepselor
civile asupra disidenþilor va fi rezultatul inevitabil al acestor acþiuni.
Fiara cu douã coarne va face (va porunci) „ca toþi, mici ºi mari,
bogaþi ºi sãraci, slobozi ºi robi sã primeascã un semn pe mâna dreaptã
sau pe frunte: ºi nimeni sã nu poatã cumpãra sau vinde, fãrã sã aibã
semnul acesta, adicã numele fiarei, sau numãrul numelui ei” (Apoc.
13,16.17). Avertizarea îngerului al treilea este: „Dacã se închinã cineva
fiarei ºi chipului ei, ºi primeºte semnul ei pe frunte sau pe mânã, va bea
ºi el din vinul mâniei lui Dumnezeu…” „Fiara” menþionatã în aceastã
solie, a cãrei închinare este impusã de fiara cu douã coarne, este prima,
sau fiara care seamãnã cu leopardul, din Apocalipsa, capitolul 13 –
papalitatea. „Chipul fiarei” reprezintã acea formã a protestantismului
decãzut, care se va dezvolta atunci când bisericile protestante vor cãuta
388
ajutorul puterii civile pentru impunerea dogmelor lor. „Semnul fiarei”
rãmâne sã fie definit în viitor.
Dupã avertizarea împotriva închinãrii la fiarã ºi la chipul ei, profeþia
spune: „Aici este rãbdarea sfinþilor, care pãzesc poruncile lui Dumnezeu
ºi credinþa lui Iisus”. Deoarece aceia care pãzesc poruncile lui
Dumnezeu sunt puºi în felul acesta în contrast cu aceia care se închinã
fiarei ºi chipului ei ºi primesc semnul ei, urmeazã ca pãzirea Legii lui
Dumnezeu, pe de o parte, ºi cãlcarea ei, pe de altã parte, sã facã
deosebirea dintre închinãtorii lui Dumnezeu ºi închinãtorii fiarei.
Caracteristica deosebitã a fiarei, precum ºi a chipului ei, este cãlcarea
poruncilor lui Dumnezeu. Daniel spune despre cornul cel mic,
papalitatea: „…se va încumeta sã schimbe vremile ºi legea…” (Dan.
7,25). Iar Pavel numea aceeaºi putere „omul fãrãdelegii”, care urma
sã se înalþe pe sine mai presus de Dumnezeu. O profeþie este completatã
de alta. Numai prin schimbarea Legii lui Dumnezeu putea papalitatea
sã se înalþe mai presus de Dumnezeu; oricine va pãstra cu bunã ºtiinþã
Legea, aºa cum a fost ea schimbatã, va da cinste supremã acelei puteri
prin care s-a fãcut schimbarea. Un asemenea act de ascultare de legile
papale va fi un semn de supunere faþã de papa, în locul supunerii faþã
de Dumnezeu.
Papalitatea a încercat sã schimbe Legea lui Dumnezeu. Porunca a
doua, care interzice închinarea la chipuri, a fost scoasã din Lege, iar
porunca a patra a fost schimbatã în aºa fel, încât sã autorizeze pãzirea
zilei întâi ca Sabat, în locul zilei a ºaptea. Dar papistaºii susþin, ca motiv
pentru scoaterea poruncii a doua, cã aceasta nu este necesarã, fiind

Legea lui Dumnezeu de neschimbat


inclusã în prima poruncã, ºi cã ei dau Legii înþelesul exact pe care
Dumnezeu l-a intenþionat. Dar aceasta nu este schimbarea prevestitã
de profet. Profeþia vorbeºte despre o schimbare intenþionatã, deliberatã:
„Ea se va încumeta sã schimbe vremile ºi Legea”. Schimbarea poruncii
a patra împlineºte exact profeþia. Pentru aceasta, singura autoritate
invocatã este aceea a bisericii. Aici, puterea papalã se ridicã pe faþã
mai presus de Dumnezeu.
În timp ce adevãraþii închinãtori ai lui Dumnezeu se vor deosebi prin
pãzirea poruncii a patra – pentru cã ea este semnul puterii Sale
creatoare ºi dovada dreptului Sãu de a pretinde omului ascultarea ºi
închinarea – închinãtorii fiarei se vor caracteriza prin eforturile lor de a
desfiinþa Ziua de amintire a Creatorului ºi a înãlþa instituþia Romei. 389
Tocmai în susþinerea duminicii ºi-a rostit papalitatea primele ei pretenþii
arogante (vezi notele suplimentare) ºi primul ei apel la puterea statului
a fost pentru a impune pãzirea duminicii ca „Ziua Domnului”. Dar Biblia
aratã cãtre ziua a ºaptea, ºi nu cãtre ziua întâi, ca fiind ziua Domnului.
Tragedia veacurilor
Hristos a spus: „…Fiul omului este Domn chiar ºi al Sabatului”. Porunca
a patra spune clar: „ziua a ºaptea este ziua de odihnã închinatã
Domnului…” Iar prin profetul Isaia, Domnul o numeºte ca fiind „ziua
Mea cea sfânt㔠(Marcu 2,28; Is. 58,13).
Susþinerea atât de des folositã cã Hristos a schimbat Sabatul este
dezaprobatã de cuvintele categorice ale Domnului Hristos. În Predica
de pe Munte, El a zis: „Sã nu credeþi cã am venit sã stric Legea sau
proorocii; am venit nu sã stric, ci sã împlinesc. Cãci adevãrat vã spun,
câtã vreme nu va trece cerul ºi pãmântul, nu va trece o iotã sau o
frânturã de slovã din Lege, înainte ca sã se fi întâmplat toate lucrurile.
Aºa cã, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, ºi va
învãþa pe oameni aºa, va fi chemat cel mai mic în Împãrãþia cerurilor;
dar oricine le va pãzi, ºi va învãþa pe alþii sã le pãzeascã, va fi chemat
mare în Împãrãþia cerurilor” (Matei 5,17-19).
Este un fapt, în general, admis de cãtre protestanþi cã Scripturile nu
oferã nici o autoritate pentru schimbarea Sabatului. Acest lucru este
clar arãtat în publicaþiile editate de Societatea Americanã de Tractate
ºi de American Sunday School Union. Una dintre aceste lucrãri
recunoaºte „tãcerea totalã a Noului Testament cu privire la o poruncã
clarã în favoarea Sabatului (duminica, ziua întâi a sãptãmânii) sau a
unor reguli precise pentru pãzirea ei”. (George Elliot, The Abiding
Sabbath, p.184)
Un altul spune: „Pânã la moartea lui Hristos, nu s-a fãcut nici o
schimbare cu privire la aceastã zi; ºi, atât cât ne aratã rapoartele, ei
(apostolii) n-au dat nici o poruncã lãmuritã care sã încurajeze pãrãsirea
Sabatului zilei a ºaptea ºi pãzirea lui în prima zi a sãptãmânii.”
(A.E.Waffle, The Lord’s Day, p. 186-188)
Romano-catolicii recunosc cã schimbarea Sabatului a fost fãcutã
de biserica lor ºi declarã cã protestanþii, prin pãzirea duminicii, recunosc
puterea ei. În Catholic Catechism of Christian Religion, într-un
rãspuns la întrebarea care zi trebuie sã fie þinutã, potrivit poruncii a
390 patra din Decalog, se face aceastã declaraþie: „În legea veche, sâmbãta
a fost ziua sfinþitã; dar biserica, învãþatã de Iisus Hristos ºi dirijatã de
Duhul lui Dumnezeu, a înlocuit sâmbãta cu duminica; aºa cã, acum, noi
sfinþim ziua întâi, nu a ºaptea. Duminica înseamnã ºi este acum Ziua
Domnului”.
Ca semn al autoritãþii Bisericii Catolice, scriitorii papistaºi men-
þioneaz㠄chiar actul schimbãrii Sabatului în duminicã, pe care protes-
tanþii îl admit; … deoarece, prin pãzirea duminicii, ei recunosc bisericii
puterea de a rândui sãrbãtori ºi de a impune pãzirea lor”. (Henry
Tuberville, An Abridgment of the Christian Doctrine, p.58). Ce este
atunci schimbarea Sabatului, decât semnul sau dovada autoritãþii bisericii
Romei, „semnul fiarei”?
Biserica Romano-Catolicã nu a renunþat la pretenþia ei de supremaþie;
ºi când lumea ºi bisericile protestante acceptã un sabat creat de ea, în
timp ce leapãdã Sabatul biblic, admit în realitate aceastã încumetare.
Ele îºi pot întemeia schimbarea pe autoritatea tradiþiei ºi pe aceea a
sfinþilor pãrinþi; dar, fãcând lucrul acesta, trec cu vederea însuºi principiul
care-i desparte de Roma – ºi anume „Biblia ºi numai Biblia este religia
protestanþilor”. Papistaºii pot vedea cã se amãgesc atunci când închid
ochii cu bunã ºtiinþã la faptele în cauzã. Pe mãsurã ce miºcarea pentru
impunerea duminicii capãtã simpatie, ei se bucurã, fiind siguri cã aceasta
va aduce în curând întreaga lume protestantã sub steagul Romei.
Romaniºtii declarã c㠄pãzirea duminicii de cãtre protestanþi este
un omagiu pe care ei îl aduc fãrã voia lor autoritãþii Bisericii [Catolice],
(Mgr. Segur, Plain Talk About the Protestantism of Today, p.213).

Legea lui Dumnezeu de neschimbat


Impunerea pãzirii duminicii din partea bisericilor protestante este o
impunere a închinãrii la papalitate – la fiarã. Aceia care, înþelegând
cerinþele poruncii a patra, aleg sã pãzeascã sabatul fals în locul celui
adevãrat, aduc prin aceasta închinare acelei puteri prin care a fost
poruncitã. Însã, chiar prin actul impunerii unei datorii religioase de cãtre
puterea civilã, bisericile vor face un chip fiarei; de aceea, impunerea
pãzirii duminicii, în Statele Unite, va fi o impunere a închinãrii la fiarã ºi
la chipul ei.
Dar creºtinii din generaþiile trecute au pãzit duminica, fiind con-
vinºi cã, fãcând astfel, ei pãzesc Sabatul biblic; ºi astãzi mai existã
creºtini adevãraþi în fiecare bisericã, inclusiv în cea Romano-Catolicã,
ce cred cu sinceritate cã duminica este Sabatul rânduit de Dumnezeu. 391
Dumnezeu primeºte sinceritatea scopului lor ºi integritatea lor înaintea
Lui. Dar atunci când pãzirea duminicii va fi impusã prin lege, iar lumea
va fi lãmuritã cu privire la obligaþia Sabatului adevãrat, atunci toþi aceia
care vor cãlca porunca lui Dumnezeu, pentru a asculta de un precept
Tragedia veacurilor
care nu are o autoritate mai înaltã decât aceea a Romei, vor onora prin
aceasta papalitatea mai presus de Dumnezeu. Ei aduc cinstire Romei
ºi puterii care impune instituþia rânduitã de Roma. Ei se închinã fiarei ºi
chipului ei. Când oamenii leapãdã instituþia pe care Dumnezeu a
declarat-o ca fiind semnul autoritãþii Sale ºi cinstesc în locul ei ceea ce
Roma a ales ca semn al supremaþiei ei, prin aceasta ei aleg semnul
supunerii faþã de Roma – „semnul fiarei”. Lucrul acesta nu se va pro-
duce pânã când problema nu va fi pusã lãmurit înaintea poporului, iar
oamenii vor fi aduºi sã aleagã între poruncile lui Dumnezeu ºi poruncile
oamenilor, iar aceia care continuã în nelegiuire vor primi „semnul fiarei”.
Cea mai înfricoºatã ameninþare adresatã vreodatã muritorilor este
cuprinsã în a treia solie îngereascã. Este un pãcat groaznic acela care
atrage mânia lui Dumnezeu neamestecatã cu milã. Oamenii nu trebuie
sã fie lãsaþi în întuneric cu privire la aceastã problemã importantã;
avertizarea împotriva acestui pãcat trebuie datã lumii înainte de venirea
judecãþilor lui Dumnezeu, pentru ca toþi sã cunoascã ce îi aºteaptã ºi sã
aibã posibilitatea de scãpare. Profetul declarã cã primul înger îºi face
cunoscutã vestirea „oricãrui neam, oricãrei seminþii, oricãrei limbi ºi
oricãrui norod”. Avertizarea îngerului al treilea, care face parte din
aceeaºi întreitã solie îngereascã, trebuie sã fie larg rãspânditã. În profeþie
este prezentatã ca fiind vestitã cu glas tare de un înger zburând prin
mijlocul cerului, care va atrage atenþia lumii (vezi note suplimentare).
Toatã creºtinãtatea se va împãrþi în douã clase cu privire la aceastã
problemã – aceia care pãzesc poruncile lui Dumnezeu ºi credinþa lui
Iisus ºi aceia care se închinã fiarei ºi chipului ei ºi primesc semnul ei.
Cu toate cã biserica ºi statul îºi vor uni puterea pentru a-i constrânge
pe „toþi: mici ºi mari, bogaþi ºi sãraci, slobozi ºi robi” (Apoc. 13,16) ca
sã primeasc㠄semnul fiarei”, poporul lui Dumnezeu nu-l va primi.
Profetul de pe Patmos vede cum „pe marea de sticlã, cu alãutele lui
Dumnezeu în mânã, stãteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei ºi ai numãrului
numelui ei”, cântând Cântarea lui Moise ºi a Mielului (Apoc. 15,2-3).
392
CAPITOLUL 26

O LUCRARE DE REFORMÃ

Ai tãi vor zidi iarãºi pe dãrâmãturile de mai înainte,


vei ridica din nou temeliile strãbune; vei fi numit
„Dregãtor de spãrturi”… Dacã îþi vei opri piciorul în
ziua Sabatului, ca sã nu-þi faci gusturile tale în ziua
Mea cea sfântã; dacã Sabatul va fi desfã-tarea ta, ca
sã sfinþeºti pe Domnul, slãvindu-L, ºi dacã-L vei cinsti,
neurmând cãile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile
tale ºi nededându-te la flecãrii, atunci te vei putea
desfãta în Domnul (Isaia 58,12-14).

LUCRAREA DE REFORMÃ A SABATULUI, care urma sã fie


adusã la îndeplinire în zilele de pe urmã, este prevestitã în proorocia lui
Isaia: „Aºa vorbeºte Domnul: ’Pãziþi ce este drept, ºi faceþi ce este
bine; cãci mântuirea Mea este aproape sã vinã, ºi neprihãnirea Mea
este aproape sã se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta, ºi de
fiul omului care rãmâne statornic în el, pãzind Sabatul, ca sã nu-l
pângãreascã, ºi stãpânindu-ºi mâna, ca sã nu facã nici un rãu!… ªi pe O lucrare de reformå
strãinii, care se vor lipi de Domnul ca sã-I slujeascã, ºi sã iubeascã
Numele Domnului, pentru ca sã fie slujitorii Lui, ºi pe toþi cei ce vor
pãzi Sabatul, ca sã nu-l pângãreascã, ºi vor stãrui în legãmântul Meu, îi
voi aduce la muntele Meu cel sfânt, ºi-i voi umple de veselie în Casa
Mea de rugãciune’” (Isaia 56,1.2.6.7).
Aceste cuvinte îºi au aplicaþia în era creºtinã, aºa cum este arãtat în
context: „Aºa vorbeºte Domnul Dumnezeu, care strânge pe cei risipiþi 393
ai lui Israel: ’Voi mai strânge ºi alte popoare la cei strânºi acum din el’”
(vers.8). Aici este profetizatã adunarea neamurilor de cãtre Evanghelie.
ªi o binecuvântare este rostitã asupra acelora care cinstesc Sabatul. În
felul acesta, obligativitatea pãzirii poruncii a patra se extinde dincolo de
Tragedia veacurilor
rãstignirea, învierea ºi înãlþarea lui Hristos, pânã în timpul în care slujitorii
Sãi urmau sã predice tuturor popoarelor vestea cea bunã.
Domnul porunceºte prin acelaºi profet: „Înveleºte aceastã mãrturie,
pecetluieºte aceastã descoperire, între ucenicii Mei” (Is. 8,16). Sigiliul
Legii lui Dumnezeu se gãseºte în porunca a patra. Dintre toate Cele
Zece Porunci, numai aceasta scoate în evidenþã numele ºi titlul
Legiuitorului. Ea Îl declarã a fi Creatorul cerului ºi al pãmântului ºi în
felul acesta aratã cerinþele Sale cu privire la respect ºi închinare mai
presus de toþi ceilalþi. În afarã de aceastã poruncã, nu mai este nici una
în Decalog care sã arate prin a cui autoritate a fost datã Legea. Când
Sabatul a fost schimbat de puterea papalã, sigiliul a fost scos din Lege.
Ucenicii lui Iisus sunt chemaþi sã-l reabiliteze prin ridicarea Sabatului
poruncii a patra la poziþia lui legitimã, ca memorial al Creatorului ºi ca
semn al autoritãþii Sale.
„La Lege ºi la mãrturie!” Când doctrine ºi teorii contradictorii abundã,
Legea lui Dumnezeu este mãsura fãrã greº prin care sunt puse la probã
toate pãrerile, doctrinele ºi teoriile. Profetul zice: „Cãci dacã nu vor
vorbi aºa, nu vor mai rãsãri zorile pentru poporul acesta” (vers. 20).
ªi din nou este datã porunca: „Strigã în gura mare, nu te opri!
Înalþã-þi glasul ca o trâmbiþã, ºi vesteºte poporului Meu nelegiuirile lui,
casei lui Iacov pãcatele ei!” Nu lumea pãcãtoasã, ci aceia pe care
Domnul îi aratã ca fiind „poporul Meu” trebuie sã fie mustraþi pentru
nelegiuirile lor. El declarã mai departe: „În toate zilele Mã întreabã, ºi
vor sã afle cãile Mele, ca un neam, care ar fi înfãptuit neprihãnirea, ºi
n-ar fi pãrãsit Legea Dumnezeului sãu” (Is. 58,1.2). Aici este scoasã
în evidenþã o clasã de oameni care se socotesc drepþi ºi, în aparenþã,
manifestã un mare interes pentru slujirea lui Dumnezeu; dar mustrarea
solemnã ºi categoricã a Cercetãtorului inimilor îi dovedeºte ca pe unii
care calcã în picioare poruncile divine.
Profetul aratã în felul acesta cãtre rânduiala care a fost uitatã: „Ai
tãi vor zidi iarãºi pe dãrâmãturile de mai înainte, vei ridica din nou
394 temeliile strãbune; vei fi numit ’Dregãtor de spãrturi’. ’Cel ce drege
drumurile, ºi face þara cu putinþã de locuit’. Dacã îþi vei opri piciorul în
ziua Sabatului, ca sã nu-þi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântã;
dacã Sabatul va fi desfãtarea ta, ca sã sfinþeºti pe Domnul, slãvin-
du-L, ºi dacã-L vei cinsti, neurmând cãile tale, neîndeletnicindu-te cu
treburile tale ºi nededându-te la flecãrii, atunci te vei putea desfãta în
Domnul” (vers. 12-14). Aceastã profeþie se aplicã ºi timpului nostru. O
spãrturã a fost fãcutã în Legea lui Dumnezeu atunci când Sabatul a
fost schimbat de cãtre puterea Romei. Dar a venit timpul ca aceastã
instituþie divinã sã fie restabilitã. Spãrtura trebuie refãcutã, iar temelia
multor generaþii sã fie reclãditã.
Sfinþit prin odihna ºi binecuvântarea Creatorului, Sabatul a fost þinut
de Adam, în nevinovãþia sa din Edenul sfânt; de Adam cel cãzut ºi
pocãit, atunci când a fost alungat din starea lui fericitã. A fost þinut de
toþi patriarhii, de la Abel pânã la Noe cel neprihãnit, la Avraam ºi la
Iacov. Când poporul ales era în robia Egiptului, mulþi, în mijlocul idolatriei
care predomina, au pierdut cunoaºterea Legii lui Dumnezeu; dar când
Domnul l-a eliberat pe Israel, El a vestit Legea Sa într-o mãreþie
înfricoºatã adunãrii poporului, ca sã-I cunoascã voia, sã se teamã ºi sã
asculte de El pe vecie.
Din ziua aceea ºi pânã astãzi, cunoaºterea Legii lui Dumnezeu a
fost pãstratã pe pãmânt, iar Sabatul poruncii a patra a fost þinut. Cu
toate c㠄omul fãrãdelegii” a reuºit sã calce în picioare ziua sfântã a lui
Dumnezeu, chiar ºi în timpul supremaþiei lui, în locuri tãinuite, au fost
ascunse suflete credincioase care i-au dat cinstire. Din timpul Reformei
au existat unii, în toate generaþiile, care au respectat pãzirea lui. Chiar
dacã adesea au fãcut lucrul acesta în mijlocul persecuþiei, a fost datã o
mãrturie permanentã cu privire la perpetuitatea Legii lui Dumnezeu ºi
a obligaþiei sfinte faþã de Sabatul creaþiunii.
Aceste adevãruri, aºa cum au fost prezentate în Apocalipsa, capitolul O lucrare de reformå
14, în legãturã cu „Evanghelia veºnicã”, vor deosebi biserica lui Hristos
la vremea venirii Sale. Cãci, ca rezultat, întreita solie îngereascã spune:
„Aici sunt cei care pãzesc poruncile lui Dumnezeu ºi credinþa lui Iisus”.
Aceastã solie este ultima care va fi datã înainte de venirea Domnului.
Îndatã dupã proclamarea ei, Fiul omului este vãzut de profet venind în
slavã pentru a culege seceriºul pãmântului.
Aceia care au primit lumina cu privire la Sanctuar ºi la imutabilitatea 395
Legii lui Dumnezeu s-au umplut de bucurie ºi de uimire când au vãzut
frumuseþea ºi armonia sistemului de adevãruri care s-a deschis înþelegerii
lor. Ei doreau ca aceastã luminã, care li se pãrea atât de preþioasã, sã
o împãrtãºeascã tuturor creºtinilor ºi nu puteau decât sã creadã cã va
Tragedia veacurilor
fi primitã cu bucurie. Dar adevãrurile care aveau sã-i punã în conflict
cu lumea n-au fost primite de mulþi dintre aceia care pretindeau cã sunt
urmaºi ai lui Hristos. Ascultarea de porunca a patra cerea o jertfã de la
care marea majoritate s-a dat înapoi.
Când erau prezentate cerinþele Sabatului, mulþi judecau din punct
de vedere omenesc. Ei spuneau: „Totdeauna am þinut duminica, au
þinut-o ºi pãrinþii noºtri ºi mulþi oameni buni ºi evlavioºi au þinut-o fericiþi
pânã la moarte. Dacã ei au avut dreptate, ºi noi avem. Pãzirea acestui
Sabat nou ne va scoate din armonie cu lumea ºi nu vom mai avea nici
o influenþã asupra ei. Ce poate nãdãjdui sã realizeze o grupã micã de
pãzitori ai zilei a ºaptea în faþa lumii întregi, care sãrbãtoreºte duminica?”
Prin argumente asemãnãtoare au încercat ºi iudeii sã justifice respin-
gerea lui Hristos. Pãrinþii lor fuseserã primiþi de Dumnezeu prin prezen-
tarea jertfelor ºi de ce n-ar putea ºi copiii lor sã gãseascã mântuirea
urmând aceeaºi cale? Tot astfel ºi în zilele lui Luther, papistaºii socoteau
cã adevãraþii creºtini au murit în credinþa catolicã ºi deci acea religie
este îndestulãtoare pentru mântuire. Raþionamente ca acestea se vor
dovedi o adevãratã piedicã în calea oricãrei înaintãri în credinþa ºi practica
religioasã.
Mulþi susþineau cã pãzirea duminicii fusese o doctrinã întemeiatã ºi
un obicei foarte rãspândit în bisericã timp de multe veacuri. Împotriva
acestui argument s-a arãtat cã Sabatul ºi pãzirea lui erau mult mai
vechi ºi mult mai rãspândite, tot atât de vechi cât lumea, având aprobarea
îngerilor ºi a lui Dumnezeu. Deja atunci când au fost puse temeliile
pãmântului, când stelele dimineþii au cântat ºi toþi fiii lui Dumnezeu au
strigat de bucurie, atunci a fost pusã temelia Sabatului (Iov 38,6.7;
Gen. 2,1-3). În mod îndreptãþit deci, aceastã instituþie cere respectul
nostru; n-a fost rânduitã de o autoritate omeneascã ºi nu se sprijinã pe
nici o tradiþie omeneascã; a fost întemeiatã de Cel Vechi de zile ºi
poruncitã de Cuvântul Sãu cel veºnic.
Atunci când atenþia oamenilor a fost atrasã asupra subiectului
396 reformei Sabatului, slujitorii populari au denaturat Cuvântul lui
Dumnezeu, interpretând mãrturia lui astfel încât sã liniºteascã minþile
întrebãtoare. Iar cei care nu cercetau Scripturile pentru ei s-au mulþumit
sã accepte concluziile care erau în armonie cu dorinþele lor. Prin
argumente, prin falsificãri, prin tradiþiile pãrinþilor ºi prin autoritatea
bisericii, mulþi au încercat sã se împotriveascã adevãrului. Apãrãtorii
lui au fost conduºi la Biblie pentru a apãra validitatea poruncii a patra.
Oamenii umili, înzestraþi numai cu Cuvântul adevãrului au respins
atacurile celor învãþaþi care, cu surprizã ºi mânie, au constatat cã
falsificarea lor era fãrã putere împotriva judecãþii simple ºi deschise a
oamenilor care erau versaþi în Scripturi mai mult decât în subtilitãþile
scolastice.
În lipsa mãrturiilor Bibliei în favoarea lor, mulþi stãruiau cu o
perseverenþã neobositã, uitând cum acelaºi raþionament fusese folosit
împotriva lui Hristos ºi a apostolilor: „Pentru ce mai marii noºtri nu
înþeleg problema Sabatului? Doar puþini cred ca voi. Nu se poate ca voi
sã aveþi dreptate ºi toþi bãrbaþii învãþaþi din lume sã fie greºiþi.”
Pentru a respinge aceste argumente, nu era nevoie decât sã citeze
învãþãturile Scripturii ºi istoria procedeelor lui Dumnezeu cu poporul Sãu
din toate veacurile. Dumnezeu lucreazã prin aceia care aud ºi ascultã de
glasul Sãu, prin aceia care vor vorbi, dacã va fi nevoie, adevãruri
nepopulare, prin aceia care nu se tem sã mustre pãcatele zilei. Motivul
pentru care El nu alege prea des oameni învãþaþi ºi din poziþii înalte, ca
sã iniþieze miºcãri de reformã, este cã ei se încred în crezurile lor, în
teoriile ºi în sistemele lor teologice ºi simt cã nu au nevoie sã fie învãþaþi
de Dumnezeu. Numai aceia care au o legãturã personalã cu Izvorul înþe-
lepciunii pot înþelege sau explica Scripturile. Oamenii care au mai puþin
din învãþãtura ºcolilor sunt adesea chemaþi sã vesteascã adevãrul, nu
pentru cã sunt neînvãþaþi, ci pentru cã nu sunt prea mulþumiþi de ei înºiºi
ºi pot fi învãþaþi de Dumnezeu. Ei învaþã în ºcoala lui Hristos, iar umilinþa O lucrare de reformå
ºi ascultarea îi fac mari. Încredinþându-le cunoaºterea adevãrului Sãu,
Dumnezeu le acordã o cinste alãturi de care onoarea pãmânteascã ºi
mãrirea omeneascã sunt fãrã valoare.
Majoritatea adventiºtilor au lepãdat adevãrurile cu privire la Sanctuar
ºi la Legea lui Dumnezeu ºi mulþi au renunþat chiar ºi la credinþa lor în
miºcarea adventã, adoptând concepþii nesãnãtoase ºi contradictorii cu
privire la profeþiile care se aplicau acestei lucrãri. Unii au fost duºi în 397
rãtãcire din cauza repetatelor fixãri de date ale venirii lui Hristos. Lu-
mina care strãlucea acum asupra subiectului Sanctuarului ar fi trebuit
sã le arate cã nici o perioadã profeticã nu se întinde pânã la a doua
venire, cã timpul precis al venirii Sale nu este profetizat. Dar, întorcând
Tragedia veacurilor
spatele luminii, au continuat sã stabileascã datã dupã datã pentru venirea
Domnului ºi tot de atâtea ori au fost dezamãgiþi.
Când cei din biserica din Tesalonic au acceptat învãþãturi eronate
cu privire la venirea lui Hristos, apostolul Pavel i-a sfãtuit sã probeze
nãdejdile ºi aºteptãrile lor, cu grijã, prin Cuvântul lui Dumnezeu. El le-a
îndreptat privirea cãtre profeþiile ce descopereau evenimentele care
aveau loc înainte ca Hristos sã vinã ºi le-a arãtat cã nu aveau nici un
temei sã-L aºtepte în zilele lor. „Nimeni sã nu vã amãgeascã în vreun
fel” (2 Tes. 2,3) sunt cuvintele avertizãrii lui. Dacã ºi-ar fi îngãduit
aºteptãri care nu erau aprobate de Scripturi, ar fi fost duºi pe un drum
greºit de acþiune; dezamãgirea urma sã-i expunã dispreþului
necredincioºilor ºi aveau sã fie în primejdia cãderii în descurajare ºi
ispitiþi sã se îndoiascã de adevãrurile esenþiale pentru mântuirea lor.
Îndemnul apostolului cãtre tesaloniceni conþine o lecþie importantã pentru
aceia care trãiesc în zilele de pe urmã. Mulþi adventiºti au socotit cã,
dacã nu-ºi pot fixa credinþa pe un timp precis al venirii Domnului, atunci
nu vor fi zeloºi ºi stãruitori în lucrarea de pregãtire. Însã, când nãdejdile
lor au fost însufleþite mereu ºi mereu numai pentru a fi nimicite, credinþa
lor a primit o aºa loviturã, încât au ajuns în imposibilitatea de a mai fi
impresionaþi de marile adevãruri ale profeþiei.
Predicarea unui timp precis pentru judecatã, în vestirea primei solii,
a fost poruncitã de Dumnezeu. Calcularea perioadelor profetice, pe
care s-a întemeiat solia aceea, fixând încheierea celor 2.300 de zile în
toamna anului 1844, a fost discreditatã. Eforturi repetate de a gãsi date
noi pentru începutul ºi încheierea perioadelor profetice ºi judecata
nesãnãtoasã pentru a susþine aceste poziþii nu numai cã a îndepãrtat
minþile de la adevãrul prezent, ci au ºi aruncat dispreþ asupra tuturor
eforturilor de a explica profeþiile. Cu cât se stabileºte mai des un timp
pentru a doua venire ºi cu cât acesta este mai mult predicat, cu atât
mai bine se slujesc planurile lui Satana. Dupã ce a trecut timpul, el a
provocat batjocura ºi dispreþul asupra apãrãtorilor lui ºi, în felul acesta,
398 a aruncat ocara asupra marii miºcãri advente din anii 1843 ºi 1844.
Aceia care stãruie în aceastã rãtãcire vor stabili pânã la urmã o datã
prea îndepãrtatã în viitor pentru venirea lui Hristos. În felul acesta, vor
fi determinaþi sã se bazeze pe o siguranþã falsã ºi mulþi nu se vor trezi
la realitate decât atunci când va fi prea târziu.
Istoria Israelului din vechime este o ilustrare izbitoare pentru
experienþa trecutã a poporului advent. Dumnezeu l-a condus pe poporul
Sãu în miºcarea adventã aºa cum i-a condus pe copiii lui Israel din
Egipt. În timpul marii dezamãgiri, credinþa lor a fost încercatã aºa cum
a fost ºi a evreilor la Marea Roºie. Dacã ei ºi-ar fi pus încrederea în
mâna cãlãuzitoare care fusese cu ei în experienþa lor trecutã, ar fi
vãzut salvarea lui Dumnezeu. Dacã toþi aceia care au lucrat uniþi în
lucrarea din anul 1844 ar fi primit solia îngerului al treilea ºi ar fi
vestit-o în puterea Duhului Sfânt, Domnul ar fi lucrat cu putere, împreunã
cu eforturile lor. Un potop de luminã ar fi fost revãrsat asupra lumii. Cu
ani mai înainte, locuitorii pãmântului ar fi fost avertizaþi, încheierea lucrãrii
ar fi fost terminatã, iar Hristos ar fi venit pentru mântuirea poporului
Sãu.
N-a fost voia lui Dumnezeu ca Israel sã rãtãceascã patruzeci de
ani în pustie; El dorea sã-i ducã direct în þara Canaanului ºi sã-i
împãmânteneascã acolo, ca un popor sfânt ºi fericit. Dar „n-au putut
intra din cauza necredinþei” (Evrei 3,19). Din cauza abaterii ºi a
apostaziei, au pierit în pustie ºi alþii au fost chemaþi sã intre în þara
fãgãduitã. La fel, n-a fost voia lui Dumnezeu ca venirea lui Hristos sã
fie amânatã atâta vreme, iar poporul Sãu sã rãmânã atâþia ani în aceastã
lume a pãcatului ºi a durerii. Dar necredinþa i-a despãrþit de Dumnezeu.
Pentru cã au refuzat sã facã lucrarea pe care El le-o dãduse, alþii au
fost chemaþi sã vesteascã solia. Din milã faþã de lume, Hristos κi amânã
venirea, pentru ca pãcãtoºii sã aibã ocazia sã audã avertizarea ºi sã
gãseascã în El un scut înainte de a se revãrsa mânia lui Dumnezeu. O lucrare de reformå
ªi acum, ca în primele veacuri, prezentarea unui adevãr care mustrã
pãcatele ºi rãtãcirile timpului va trezi împotrivire: „Cãci oricine face
rãul, urãºte lumina, ºi nu vine la luminã, ca sã nu i se vãdeascã faptele”
(Ioan 3,20). Când oamenii vãd cã nu-ºi pot menþine poziþia cu ajutorul
Scripturilor, mulþi se hotãrãsc sã o susþinã cu orice risc ºi, cu un spirit
de rãutate, atacã motivele ºi caracterul acelora care apãrã un adevãr
nepopular. Acelaºi procedeu a fost urmat în toate veacurile. Ilie a fost 399
declarat ca fiind cel care îl nenoroceºte pe Israel, Ieremia a fost socotit
trãdãtor, Pavel, un profanator al templului. Din zilele acelea ºi pânã
astãzi, aceia care au vrut sã rãmânã credincioºi adevãrului au fost
denunþaþi ca fiind rãzvrãtiþi, eretici sau dezbinãtori. Mulþimile care sunt
Tragedia veacurilor
prea necredincioase pentru a primi cuvântul sigur al profeþiei vor primi,
cu o credulitate indiscutabilã, o acuzaþie împotriva acelora care
îndrãznesc sã mustre pãcatele zilei. Acest spirit se va dezvolta din ce
în ce mai mult. Iar Biblia învaþã lãmurit cã se apropie o vreme când
legile statului vor fi atât de mult în conflict cu Legea lui Dumnezeu,
încât oricine va voi sã asculte de toate preceptele divine va trebui sã
facã faþã acuzaþiei ºi pedepsei ca un rãufãcãtor.
Vãzând toate acestea, care este datoria vestitorului adevãrului? Va
ajunge oare la concluzia cã adevãrul n-ar trebui sã fie prezentat, din
moment ce singurul efect al lui este sã-i trezeascã pe oameni, sã fugã
sau sã reziste în faþa cerinþelor lui? Nu; la fel ca primii reformatori, el
nu are nici un motiv temeinic sã reþinã mãrturia Cuvântului lui Dumnezeu,
pentru cã provoacã împotrivire. Mãrturisirea de credinþã fãcutã de sfinþi
ºi de martiri a fost scrisã pentru folosul generaþiilor care au urmat.
Acele exemple vii de sfinþenie ºi de integritate statornicã ne-au fost
lãsate pentru a inspira curaj acelora care acum sunt chemaþi sã dea
mãrturie pentru Dumnezeu. Ei au primit harul ºi adevãrul nu numai
pentru ei, ci ca prin ei cunoaºterea lui Dumnezeu sã lumineze întregul
pãmânt. A dat Dumnezeu luminã slujitorilor Sãi în aceastã generaþie?
Atunci ei trebuie sã o lase sã lumineze în lume.
În vechime, Dumnezeu a spus unei persoane care vorbea în Numele
Sãu: „Dar casa lui Israel nu va voi sã te asculte, pentru cã nu vrea sã
M-asculte”. Cu toate acestea, El a spus: „Ci sã le spui cuvintele Mele,
fie cã vor asculta, fie cã nu vor asculta” (Ezech. 3,7; 2,7). Slujitorului
lui Dumnezeu din acest timp îi este datã porunca: „Înalþã-þi glasul ca o
trâmbiþã, ºi aratã poporului Meu nelegiuirile lui ºi casei lui Iacov pãcatele
ei” (Is. 58,1).
Pe mãsura ocaziilor pe care le au, toþi aceia care au primit lumina
adevãrului se gãsesc sub aceeaºi solemnã ºi înfricoºatã rãspundere
cum a fost ºi profetul lui Israel, cãruia Cuvântul Domnului i-a spus:
„Acum, fiul omului, te-am pus strãjer peste casa lui Israel. Tu trebuie
sã asculþi Cuvântul care iese din gura Mea, ºi sã-i înºtiinþezi din partea
400
Mea. Când zic celui rãu: ’Rãule, vei muri negreºit!’ ºi tu nu-i spui, ca
sã-l întorci de la calea lui cea rea, rãul acela va muri în nelegiuirea lui,
dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. Dar dacã vei înºtiinþa pe cel rãu,
ca sã se întoarcã de la calea lui, ºi el nu se va întoarce, va muri în
nelegiuirea lui, dar tu îþi vei mântui sufletul” (Ezech. 33,7-9).
Piedica cea mare în primirea ºi vestirea adevãrului este faptul cã
aceasta implicã neplãceri ºi batjocurã. Acesta este singurul argument
împotriva adevãrului, pe care apãrãtorii lui nu l-au putut contrazice.
Dar lucrul acesta nu i-a fãcut pe adevãraþii urmaºi ai lui Hristos sã se
clatine. Ei nu aºteaptã ca adevãrul sã devinã popular. Fiind convinºi de
datoria lor, ei primesc de bunãvoie crucea pe care apostolul Pavel
socotea c㠄încercãrile noastre uºoare de o clipã, lucreazã pentru noi
tot mai mult o greutate veºnicã de slavã”; împreunã cu cel din vechime,
care „socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogãþie decât comorile
Egiptului” (2 Cor. 4,17; Evrei 11,26).
Oricare ar fi mãrturisirea lor, numai aceia care slujesc lumii în inima
lor lucreazã din interes, mai degrabã decât din principiu, în lucrurile
religioase. Trebuie sã alegem dreptatea, pentru cã este drept, ºi sã
lãsãm urmãrile pe seama lui Dumnezeu. Bãrbaþilor de principiu, de
credinþã ºi de curaj, lumea le este în mare mãsurã îndatoratã pentru
reformele ei mari. Prin astfel de oameni trebuie dusã mai departe lucrarea
de reformã pentru timpul acesta.
Aºa zice Domnul: „Ascultaþi-Mã, voi care cunoaºteþi neprihãnirea,
popor, care ai în inimã Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, ºi
nu tremura de ocãrile lor. Cãci îi va mânca molia ca pe o hainã, ºi-i va
roade viermele cum roade lâna; dar neprihãnirea Mea va dãinui în
veci, ºi mântuirea Mea se va întinde din veac în veac” (Is. 51,7.8).

O lucrare de reformå

401
CAPITOLUL 27

REDEªTEPTÃRI MODERNE

Întristarea voastrã v-a adus la pocãinþã… Când


întristarea este dupã voia lui Dumnezeu, aduce o
pocãinþã care duce la mântuire ºi de care cineva nu
se cãieºte niciodatã; pe când întristarea lumii aduce
moartea. Cãci, uite, tocmai întristarea aceasta a
voastrã dupã voia lui Dumnezeu, ce frãmântare a
trezit în voi! ªi ce cuvinte de dezvinovãþire! Ce
mânie! Ce fricã! Ce dorinþã aprinsã! Ce râvnã! Ce
pedeapsã! În toate voi aþi arãtat cã sunteþi curaþi în
privinþa aceasta (2 Cor. 7,9-11).

PRETUTINDENI UNDE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU a fost


predicat cu credincioºie, rezultatele care au urmat au atestat originea
lui divinã. Duhul lui Dumnezeu a însoþit solia slujitorilor Sãi, iar cuvântul
a avut putere. Pãcãtoºii ºi-au simþit conºtiinþa trezitã. „Lumina care
lumineazã pe orice om venind în lume” a iluminat încãperile ascunse
ale sufletului lor, iar lucrurile acoperite de întuneric au fost descoperite.
Convingerea adâncã a pus stãpânire pe minþile ºi pe inimile lor. Au fost
convinºi cu privire la pãcat, la neprihãnire ºi la judecata viitoare. Au
avut un simþãmânt al neprihãnirii lui Iehova ºi au simþit groaza de a se
înfãþiºa, în vinovãþia ºi necurãþia lor, în faþa Cercetãtorului inimilor. În
întristarea lor au strigat: „Cine mã va izbãvi de acest trup de moarte?”
Când crucea de pe Calvar, cu jertfa ei infinitã pentru pãcatele oamenilor,
402 a fost descoperitã, ei au vãzut cã nimic altceva în afarã de meritele lui
Hristos nu putea fi îndestulãtor pentru ispãºirea nelegiuirilor; numai
aceasta îl putea împãca pe om cu Dumnezeu. Cu credinþã ºi cu umilinþã
L-au primit pe Mielul lui Dumnezeu care ridicã pãcatul lumii. Prin sângele
lui Hristos au primit iertarea pãcatelor din trecut.
Aceste suflete au adus roade vrednice de pocãinþã. Ei au crezut ºi
au fost botezaþi ºi apoi s-au ridicat sã meargã într-o viaþã nouã, fãpturi
noi în Hristos Iisus; nu pentru a se modela dupã poftele de mai înainte,
ci prin credinþa în Fiul lui Dumnezeu sã calce pe urmele Sale, sã reflecte
caracterul Sãu ºi sã se curãþeascã, dupã cum El Însuºi este curat.
Lucrurile pe care odinioarã le urau acum le iubeau, iar lucrurile pe care
odatã le iubeau acum le urau. Cel mândru ºi încrezut în sine a devenit
blând ºi umil cu inima. Cel arogant ºi înfumurat a devenit serios ºi
modest. Cel profan a devenit respectuos, beþivul a devenit sobru ºi
desfrânatul a devenit curat. Modele deºarte ale lumii au fost pãrãsite.
Creºtinii nu cãutau „podoaba de afarã, care stã în împletitura pãrului, în
purtarea de scule de aur sau în îmbrãcarea hainelor, ci… omul ascuns
al inimii, în curãþia nepieritoare a unui duh blând ºi liniºtit, care este de
mare preþ înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3,3.4).
Redeºteptãrile au adus o adâncã cercetare a inimii ºi umilinþã. Ele
s-au caracterizat prin apeluri solemne cãtre pãcãtoºi, pline de milã pentru
cei rãscumpãraþi prin sângele lui Hristos. Bãrbaþi ºi femei se rugau ºi
se luptau cu Dumnezeu în rugãciunea pentru mântuirea sufletelor.
Roadele acestor reînviorãri se vedeau în sufletele care nu se dãdeau
înapoi de la lepãdare de sine ºi sacrificiu, ci se bucurau cã erau socotite
vrednice sã sufere ocarã ºi necaz pentru Hristos. Oamenii vedeau o
transformare în viaþa acelora care mãrturiseau numele lui Iisus.
Societatea era câºtigatã prin influenþa lor. Ei adunau cu Hristos ºi
semãnau în Duhul pentru a culege viaþa veºnicã.
Despre ei se putea spune: „Întristarea voastrã v-a adus la pocãinþã… Rede¿teptåri moderne
Când întristarea este dupã voia lui Dumnezeu, aduce o pocãinþã care
duce la mântuire ºi de care cineva nu se cãieºte niciodatã; pe când
întristarea lumii aduce moartea. Cãci, uite, tocmai întristarea aceasta a
voastrã dupã voia lui Dumnezeu, ce frãmântare a trezit în voi! ªi ce
cuvinte de dezvinovãþire! Ce mânie! Ce fricã! Ce dorinþã aprinsã! Ce
râvnã! Ce pedeapsã! În toate voi aþi arãtat cã sunteþi curaþi în privinþa
aceasta” (2 Cor.7,9-11). 403
Acesta este rezultatul lucrãrii Duhului lui Dumnezeu. Nu existã nici
o dovadã de adevãratã pocãinþã, dacã nu se vede o reformã. Dacã dã
zãlogul înapoi, dacã restituie ceea ce a furat, dacã îºi mãrturiseºte
pãcatele ºi Îl iubeºte pe Dumnezeu ºi pe aproapele, pãcãtosul poate fi
Tragedia veacurilor
sigur cã a gãsit pacea cu Dumnezeu. Acestea erau efectele care se
vedeau în primii ani ce au urmat trezirii religioase. ªi, judecaþi dupã
roadele lor, ei cãpãtaserã confirmarea cã erau binecuvântaþi de
Dumnezeu în salvarea oamenilor ºi înãlþarea omenirii.
Dar multe dintre redeºteptãrile timpurilor moderne au dat pe faþã
un contrast categoric faþã de acele manifestãri de har divin care au
însoþit, în zilele din vechime, lucrãrile slujitorilor lui Dumnezeu. Este
adevãrat cã, atunci când se deºteaptã un interes mare, mulþi pretind cã
sunt pocãiþi, iar bisericile se umplu; cu toate acestea, rezultatele nu
sunt o garanþie cã ea, credinþa, a adus ºi o creºtere corespunzãtoare a
unei adevãrate vieþi spirituale. Lumina care arde pentru o vreme moare
repede, lãsând ca întunericul sã devinã mai adânc decât înainte.
Redeºteptãrile populare sunt, prea adesea, conduse prin apeluri la
imaginaþie, prin trezirea emoþiilor, prin îngãduirea iubirii faþã de ceea ce
este nou ºi senzaþional. Convertiþii câºtigaþi în felul acesta au prea puþinã
dorinþã sã asculte de adevãrul biblic ºi au un interes slab faþã de mãrturiile
profeþilor ºi ale apostolilor. Dacã nu are nimic senzaþional, serviciul
religios nu are nici o atracþie pentru ei. O solie care face apel la raþiune
fãrã zel nu trezeºte nici un rãspuns. Avertizãrile clare ale Cuvântului lui
Dumnezeu, care urmãresc în mod direct interesele lor veºnice, nu sunt
luate în seamã.
Pentru orice suflet convertit cu adevãrat, legãtura cu Dumnezeu ºi
cu lucrurile veºnice va constitui marele scop al vieþii. Dar, în bisericile
zilelor noastre, unde este spiritul consacrãrii faþã de Dumnezeu? Mulþi
convertiþi la credinþã nu renunþã la mândria lor ºi la iubirea faþã de
lume. Ei nu sunt mai dispuºi acum sã se lepede de sine, sã-ºi ia crucea
ºi sã-L urmeze pe blândul ºi umilul Iisus, decât erau înainte de convertire.
Religia devine un obiect de batjocurã pentru necredincioºi ºi pentru
sceptici, pentru cã atât de mulþi, dintre aceia care-i poartã numele, nu
cunosc principiile ei. Puterea evlaviei a fost aproape îndepãrtatã din
multe biserici. Picnicuri, spectacole bisericeºti, bazare, case luxoase,
404 etalarea persoanei au alungat gândurile de la Dumnezeu. Pãmânturi,
bunuri ºi preocupãri lumeºti absorb mintea, iar lucrurile de interes veºnic
primesc doar o atenþie trecãtoare.
Cu toatã decãderea larg rãspânditã a credinþei ºi a evlaviei, în aceste
biserici sunt ºi urmaºi adevãraþi ai lui Hristos. Înainte de revãrsarea
finalã a judecãþilor lui Dumnezeu peste pãmânt, în mijlocul poporului lui
Dumnezeu va avea loc o aºa reînviorare a evlaviei de la început, cum
nu s-a mai vãzut din timpurile apostolice. Duhul ºi puterea lui Dumnezeu
vor fi revãrsate peste copiii Sãi. În vremea aceea, mulþi se vor despãrþi
de bisericile acelea în care dragostea pentru lume a luat locul iubirii
faþã de Dumnezeu ºi faþã de Cuvântul Sãu. Mulþi, atât slujitori, cât ºi
laici, vor primi cu bucurie acele adevãruri mari pe care Dumnezeu
le-a rânduit sã fie vestite în vremea aceea, pentru a pregãti un popor
pentru a doua venire a Domnului. Vrãjmaºul sufletelor doreºte sã
împiedice aceastã lucrare: ºi înainte ca sã vinã timpul pentru o astfel de
lucrare, el va încerca sã o împiedice, introducând o contrafacere. În
bisericile pe care va reuºi sã le aducã sub puterea lui amãgitoare, va
face sã parã cã s-a revãrsat o binecuvântare deosebitã a lui Dumnezeu;
se va manifesta ceea ce se crede a fi un mare interes religios. Mulþimile
se vor bucura cã Dumnezeu lucreazã în mod minunat pentru ei, când
de fapt aceasta este lucrarea altui spirit. Sub o aparenþã religioasã,
Satana va cãuta sã-ºi întindã influenþa peste lumea creºtinã.
În multe dintre redeºteptãrile care au avut loc, în ultima jumãtate de
veac, au fost la lucru aceleaºi influenþe, într-o mãsurã mai mare sau
mai micã, dar care se vor manifesta ºi în miºcãrile mai mari ale viitorului.
Se va manifsta o exaltare emoþionalã, o amestecare a adevãrului cu
rãtãcirea, care are ca scop inducerea în eroare. Însã nimeni nu trebuie
sã fie amãgit. În lumina Cuvântului lui Dumnezeu nu este greu de stabilit
natura acestor miºcãri. Oriunde oamenii neglijeazã mãrturia Bibliei, Rede¿teptåri moderne
întorcându-se de la acele adevãruri clare ºi cercetãtoare de suflet, care
cer lepãdare de sine ºi renunþare la lume, putem fi siguri cã binecu-
vântarea lui Dumnezeu nu este revãrsatã. ªi dupã regula pe care Iisus
Hristos a dat-o: „Îi veþi cunoaºte dupã roadele lor” (Matei 7,16), este
evident cã aceste miºcãri nu sunt lucrarea Duhului lui Dumnezeu.
În adevãrurile Cuvântului Sãu, Dumnezeu le-a dat oamenilor desco-
periri despre Sine ºi, pentru toþi aceia care le primesc, ele sunt ca un 405
scut împotriva amãgirilor lui Satana. Tocmai neglijarea acestor adevãruri
a deschis uºa relelor care se rãspândesc astãzi atât de mult în lumea
religioasã. Natura ºi importanþa Legii lui Dumnezeu au fost, într-o mare
mãsurã, pierdute din vedere. O concepþie greºitã cu privire la caracterul,
Tragedia veacurilor
la perpetuitatea ºi la obligativitatea acestei Legi divine a dus la rãtãciri
în legãturã cu pocãinþa ºi cu sfinþirea ºi a avut ca urmare scãderea
nivelului de pietate în bisericã. Aici trebuie cãutat secretul lipsei Duhului
ºi puterii lui Dumnezeu în redeºteptãrile din vremea noastrã.
Existã, în diferite denominaþiuni, bãrbaþi vestiþi pentru credincioºia
lor, care recunosc ºi deplâng acest fapt. Profesorul Edwards A. Park,
subliniind primejdiile din lumea religioasã de astãzi, spune: „O adevãratã
sursã de primejdie este neglijarea celor care predicã de a susþine Legea
divinã. În zilele de odinioarã, amvonul era un ecou al glasului conºtiinþei…
Cei mai vestiþi predicatori ai noºtri dãdeau o strãlucire minunatã
predicilor lor, urmând exemplul Domnului ºi dând prioritate Legii,
preceptelor ei ºi ameninþãrilor ei. Ei repetau cele douã maxime impor-
tante, ºi anume cã Legea este o transcriere a desãvârºirii divine ºi cã
omul care nu iubeºte Legea nu iubeºte nici Evanghelia; cãci Legea, ca
ºi Evanghelia, este o oglindã care reflectã adevãratul caracter al lui
Dumnezeu. Aceastã primejdie duce la o alta, aceea a subaprecierii
rãutãþii pãcatului, a întinderii ei, a efectului ei. Gravitatea neascultãrii
este proporþionalã cu dreptatea poruncii…
„Pe lângã primejdiile amintite deja, este primejdia subestimãrii
dreptãþii lui Dumnezeu. Tendinþa modernã este sã se despartã dreptatea
divinã de bunãvoinþa divinã, sã transforme bunãtatea într-un sentiment
decât sã o înalþe ca principiu. Noul punct de vedere teologic desparte
ceea ce Dumnezeu a unit. Este Legea divinã un lucru bun sau un lucru
rãu? Evident este bunã! Atunci dreptatea este bunã; cãci ea este dispo-
ziþia de a executa ºi a împlini Legea. De la obiceiul de a subaprecia Le-
gea ºi dreptatea divinã ºi a nu vedea extinderea ºi gravitatea neascultãrii
omeneºti, oamenii ajung uºor la obiceiul de a nu mai preþui harul care a
prevãzut ispãºirea pentru pãcat.” În felul acesta, Evanghelia îºi pierde
valoarea ºi importanþa în mintea oamenilor care, în scurtã vreme, sunt
gata sã lepede chiar ºi Biblia.
Mulþi învãþãtori ai religiei susþin cã Hristos, prin moartea Sa, a
406 desfiinþat Legea ºi, prin urmare, oamenii sunt absolviþi de cerinþele ei.
Sunt unii care o prezintã ca fiind un jug apãsãtor ºi, în contrast cu robia
Legii, ei prezintã libertatea de a te bucura de Evanghelie.
Dar nu aºa au fãcut profeþii ºi apostolii faþã de sfânta Lege a lui
Dumnezeu. David spunea: „Voi umbla în loc larg, cãci caut poruncile
Tale” (Ps. 119,45). Apostolul Iacov, care a scris dupã moartea lui Hristos,
se referã la Decalog ca fiind „Legea împãrãteasc㔠ºi „Legea
desãvârºitã a slobozeniei” (Iacov 2,8; 1,25). Iar Apocalipsa, la o jumãtate
de veac dupã rãstignire, rostea o binecuvântare asupra acelora care
„pãzesc poruncile ca sã aibã drept la pomul vieþii ºi sã intre pe porþi în
cetate” (Apoc. 22,14).
Susþinerea cã Hristos, prin moartea Sa, a desfiinþat Legea Tatãlui
Sãu este fãrã temei. Dacã ar fi fost posibil ca Legea sã fie schimbatã
sau desfiinþatã, atunci Hristos n-ar fi trebuit sã mai moarã pentru a-l
mântui pe om de sub condamnarea pãcatului. Moartea lui Hristos,
departe de a desfiinþa Legea, dovedeºte cã este de neschimbat. Fiul lui
Dumnezeu a venit „sã vesteascã o lege mare ºi minunat㔠(Is. 42,21).
El spunea: „Sã nu credeþi cã am venit sã stric Legea sau Proorocii…
câtã vreme nu va trece cerul ºi pãmântul, nu va trece o iotã sau o
frânturã de slovã din Lege” (Matei 5,17.18). Iar cu privire la Sine,
declarã: „Vreau sã fac voia Ta, Dumnezeule! ªi Legea Ta este în fundul
inimii mele” (Ps. 40,8).
Legea lui Dumnezeu, prin însãºi natura ei, este neschimbãtoare. Ea
este descoperirea voinþei ºi a caracterului Autorului ei. Dumnezeu este
iubire ºi Legea Sa este iubire. Cele douã mari principii ale ei sunt
dragostea faþã de Dumnezeu ºi dragostea faþã de om. „Dragostea este
împlinirea Legii” (Rom. 13,10). Caracterul lui Dumnezeu este
neprihãnirea ºi adevãrul, ºi aceasta este ºi natura Legii Sale. Psalmistul
spune: „Legea Ta este adevãrul… toate poruncile Tale sunt drepte”
(Ps. 119,142. 172). Iar apostolul Pavel declarã: „Legea este sfântã, iar Rede¿teptåri moderne
porunca este sfântã, dreaptã ºi bun㔠(Rom. 7,12). O astfel de Lege,
fiind expresia minþii ºi a voinþei lui Dumnezeu, trebuie sã dureze tot atât
cât ºi Autorul ei.
Este lucrarea pocãinþei ºi a sfinþirii aceea de a-i împãca pe oameni
cu Dumnezeu, aducându-i în armonie cu principiile Legii Sale. La
început, omul a fost creat dupã chipul lui Dumnezeu. El era în armonie
desãvârºitã cu natura ºi cu Legea lui Dumnezeu; principiile dreptãþii 407
erau înscrise în inima sa. Dar pãcatul l-a înstrãinat de Fãcãtorul sãu. El
n-a mai reflectat chipul divin. Inima lui a intrat în luptã cu principiile
Legii lui Dumnezeu. „Fiindcã umblarea dupã lucrurile firii pãmânteºti
este vrãjmãºie împotriva lui Dumnezeu, cãci ea nu se supune Legii lui
Tragedia veacurilor
Dumnezeu, ºi nici nu poate sã se supun㔠(Rom. 8,7). Îns㠄atât de
mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Sãu Fiu”, pentru
ca omul sã poatã fi împãcat cu Dumnezeu. Prin meritele lui Hristos, el
poate fi readus în armonie cu Fãcãtorul sãu. Inima lui trebuie reînnoitã
prin harul divin; el trebuie sã aibã o viaþã nouã de sus. Aceastã schimbare
este naºterea din nou, fãrã de care, spunea Iisus, „nu poate vedea
Împãrãþia lui Dumnezeu”.
Primul pas cãtre împãcarea cu Dumnezeu este convingerea de pãcat.
„Pãcatul este cãlcarea Legii”. „Prin Lege vine cunoºtinþa pãcatului”
(1 Ioan 3,4; Rom. 3,20). Pentru a-ºi vedea vinovãþia, pãcãtosul trebuie
sã-ºi probeze caracterul prin marele standard al neprihãnirii lui
Dumnezeu. El este oglinda care îi aratã desãvârºirea unui caracter
neprihãnit ºi-l face în stare sã vadã defectele din caracterul sãu.
Legea îi descoperã omului pãcatele, dar nu-i dã nici o soluþie. În
timp ce fãgãduieºte viaþa pentru cel ascultãtor, ea declarã cã moartea
este partea cãlcãtorului ei. Numai Evanghelia lui Hristos îl poate elibera
de sub condamnarea sau de întinarea pãcatului. El trebuie sã dea pe
faþã pocãinþã faþã de Dumnezeu, a cãrui Lege a cãlcat-o; ºi credinþã
în Hristos ºi în jertfa Sa ispãºitoare. În felul acesta, primeºte „iertarea
pãcatelor trecute” ºi devine pãrtaº naturii divine. El este un copil al
lui Dumnezeu, primind duhul înfierii, prin care strigã: „Ava, adicã
Tatã”.
Este el acum liber sã calce Legea lui Dumnezeu? Pavel spune:
„Deci, prin credinþã desfiinþãm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivã, noi
întãrim Legea”. „Nicidecum! Noi, care am murit faþã de pãcat, cum sã
mai trãim în pãcat?” Iar Ioan declarã: „Cãci dragostea de Dumnezeu
stã în pãzirea poruncilor Lui. ªi poruncile Lui nu sunt grele” (Rom.
3,31; 6,2; 1 Ioan 5,3). Prin naºterea din nou, inima este adusã în armonie
cu Dumnezeu ºi este pusã în acord ºi cu Legea Sa. Când aceastã
schimbare categoricã a luat loc în cel pãcãtos, el a trecut din moarte la
viaþã, de la pãcat la sfinþenie; de la cãlcarea ei ºi rãzvrãtire, la ascultare
ºi la credincioºie. Viaþa veche de înstrãinare de Dumnezeu a luat sfârºit
408
ºi viaþa nouã de împãcare, de credinþã ºi de iubire a început. Atunci,
„dreptatea Legii” va fi „împlinitã în noi, care nu mai umblãm dupã
îndemnurile cãrnii, ci dupã îndemnurile duhului” (Rom. 8,4). Iar glasul
sufletului va fi: „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toatã ziua mã gândesc
la ea” (Ps. 119,97).
„Legea Domnului este desãvârºitã ºi învioreazã sufletul” (Ps. 19,7).
Fãrã Lege, oamenii nu au o concepþie dreaptã cu privire la curãþia ºi
sfinþenia lui Dumnezeu sau cu privire la vinovãþia ºi necurãþia lor. Ei
n-au o convingere dreaptã despre pãcat ºi nu simt nevoia de pocãinþã.
Nevãzându-ºi starea pierdutã de cãlcãtori ai Legii lui Dumnezeu, ei
nu-ºi dau seama de nevoia lor de sângele ispãºitor al lui Hristos.
Nãdejdea de mântuire este primitã fãrã o schimbare radicalã a inimii
sau o reformã a vieþii. În felul acesta, abundã o pocãinþã superficialã ºi
se unesc cu biserica mulþimi de oameni care nu s-au unit niciodatã cu
Hristos.
Teorii rãtãcite cu privire la sfinþire, care izvorãsc din neglijarea sau
lepãdarea Legii divine, au un loc de frunte în miºcãrile religioase din
zilele noastre. Aceste teorii sunt rãtãcite în doctrinã ºi primejdioase în
consecinþele lor practice; iar faptul cã ele gãsesc o primire favorabilã
atât de generalã are o dublã importanþã, pentru ca toþi sã aibã o înþelegere
clarã a ceea ce învaþã Scripturile cu privire la acest subiect.
Sfinþirea adevãratã este o învãþãturã biblicã. Apostolul Pavel, în
Epistola sa cãtre biserica din Tesalonic, spune: „Voia lui Dumnezeu
este sfinþirea voastrã”. ªi se roagã: „Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã
El Însuºi pe deplin” (1 Tes. 4,3; 5,23). Biblia învaþã desluºit ce este
sfinþirea ºi cum poate fi realizatã. Mântuitorul Se ruga pentru ucenicii
Sãi: „Sfinþeºte-i prin Cuvântul Tãu: Cuvântul Tãu este adevãrul” (Ioan
17,17). Iar Pavel învaþã cã cei credincioºi trebuie sã fie „sfinþiþi prin
Duhul Sfânt” (Rom. 15,16). Care este lucrarea Duhului Sfânt? Iisus le
spunea ucenicilor Sãi: „Când va veni Mângâietorul, Duhul Adevãrului, Rede¿teptåri moderne
are sã vã cãlãuzeascã în tot adevãrul” (Ioan 16,13). Iar psalmistul
spune: „Legea Ta este adevãrul”. Prin Cuvântul ºi prin Duhul lui
Dumnezeu sunt descoperite oamenilor marile principii ale neprihãnirii
cuprinse în Legea Sa. ªi pentru cã Legea lui Dumnezeu este „sfântã,
dreaptã ºi bunã”, o transcriere a desãvârºirii divine, înseamnã cã un
caracter format prin ascultare de aceastã Lege va fi sfânt. Hristos
este exemplul desãvârºit al unui astfel de caracter. El zice: „…am pãzit 409
poruncile Tatãlui Meu…” „…totdeauna fac ceea ce-I este plãcut” (Ioan
15,10; 8,29). Urmaºii lui Hristos trebuie sã devinã asemenea Lui ºi,
prin harul lui Dumnezeu, sã-ºi formeze caractere în armonie cu principiile
sfintei Sale Legi. Aceasta este sfinþirea biblicã.
Tragedia veacurilor
Aceastã lucrare poate fi adusã la îndeplinire numai prin credinþa în
Hristos ºi prin puterea lãuntricã a Duhului lui Dumnezeu. Pavel îi
îndeamnã pe credincioºi: „Duceþi pânã la capãt mântuirea voastrã, cu
fricã ºi cutremur. Cãci Dumnezeu este Acela care lucreazã în voi, ºi
vã dã, dupã plãcerea Lui, ºi voinþa ºi înfãptuirea” (Filip. 2,12-13).
Creºtinul va simþi îndemnurile pãcatului, dar va menþine o luptã
permanentã împotriva lui. Aici este nevoie de ajutorul lui Hristos.
Slãbiciunea omeneascã se uneºte cu puterea divinã, iar credinþa
exclamã: „Mulþumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dã biruinþa prin
Domnul nostru Iisus Hristos!” (1 Cor. 15,57)
Scripturile aratã clar cã lucrarea sfinþirii este progresivã. Când în
pocãinþã pãcãtosul gãseºte pacea cu Dumnezeu prin sângele ispãºirii,
viaþa creºtinã abia a început. Acum el trebuie „sã înainteze în
desãvârºire”, sã creasc㠄pânã la mãsura staturii plinãtãþii lui Hristos”.
Apostolul Pavel spune: „…fac un singur lucru: uitând ce este în urma
mea, ºi aruncându-mã spre ce este înainte, alerg spre þintã, pentru premiul
chemãrii cereºti a lui Dumnezeu, în Hristos Iisus” (Filip. 3,13.14). Iar
Petru ne aºazã înainte treptele prin care se poate ajunge la sfinþirea
biblicã: „De aceea, daþi-vã ºi voi toate silinþele ca sã uniþi cu credinþa
voastrã fapta; cu fapta cunoºtinþa; cu cunoºtinþa, înfrânarea; cu
înfrânarea, rãbdarea; cu rãbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de
fraþi; cu dragostea de fraþi, iubirea de oameni. Cãci, dacã faceþi lucrul
acesta, nu veþi aluneca niciodat㔠(2 Petru 1,5-10).
Aceia care experimenteazã sfinþirea Bibliei vor manifesta un spirit
de umilinþã. Asemenea lui Moise, ei au o descoperire a maiestãþii
înfricoºate a sfinþeniei ºi-ºi vãd propria nevrednicie, în contrast cu
desãvârºirea înãlþatã ºi curãþia Celui Infinit.
Profetul Daniel era un exemplu de sfinþire adevãratã. Lunga lui
viaþã a fost plinã de o slujire nobilã pentru Domnul Sãu. El a fost un om
„preaiubit” (Dan. 10,11) de Cer. ªi totuºi, în loc sã pretindã cã este
curat ºi sfânt, acest profet onorat s-a identificat cu pãcãtoºenia lui
410 Israel, când a mijlocit înaintea lui Dumnezeu în favoarea poporului Sãu.
„Nu pentru neprihãnirea noastrã Îþi aducem noi cererile noastre, ci
pentru îndurãrile Tale cele mari.” „Noi am pãcãtuit, am sãvârºit
nelegiuire”. El declarã: „…vorbeam, mã rugam, îmi mãrturiseam pãcatul
meu ºi pãcatul poporului meu!” ªi când, mai târziu, Fiul lui Dumnezeu
i S-a arãtat sã-l îndrume, Daniel a zis: „Puterile m-au lãsat, culoarea mi
s-a schimbat, faþa mi s-a sluþit, ºi am pierdut orice vlag㔠(Daniel
9,18.15.20; 10,8).
Când Iov a auzit glasul Domnului din furtunã, a exclamat: „Mi-e
scârbã de mine ºi mã pocãiesc în þãrânã ºi cenuºã” (Iov 42,6). Acelaºi
lucru s-a întâmplat atunci când Isaia a vãzut slava Domnului ºi i-a auzit
pe heruvimi strigând: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oºtirilor! Atunci
am zis: ’Vai de mine! Sunt pierdut’” (Is. 6,3.5). Pavel, dupã ce a fost
rãpit în al treilea cer ºi a auzit lucruri pe care un om nu le putea rosti,
vorbeºte despre sine ca fiind „cel mai de pe urmã dintre sfinþi” (2 Cor.
12,2-4; Efes. 3,8). ªi Ioan, ucenicul iubit, care se pleca pe pieptul lui
Iisus ºi a vãzut slava Sa, a cãzut ca mort la picioarele îngerului (Apoc.
1,17).
Nu poate exista înãlþare de sine sau pretenþie înfumuratã de libertate
faþã de pãcat la aceia care merg în umbra crucii Calvarului. Ei simt cã
pãcatul lor a fost acela care a provocat agonia ce a frânt inima Fiului
lui Dumnezeu, iar acest gând îi va duce la umilire de sine. Aceia care
trãiesc mai aproape de Iisus îºi dau seama mai clar de slãbiciunea ºi de
pãcãtoºenia omeneascã ºi singura lor nãdejde este în meritele unui
Mântuitor rãstignit ºi înviat.
Sfinþirea care câºtigã acum întâietate în lumea religioasã aduce cu
ea un spirit de înãlþare de sine ºi o dispreþuire a Legii lui Dumnezeu,
care o aratã ca fiind strãinã de religia Bibliei. Apãrãtorii ei învaþã cã
sfinþirea este o lucrare de o clipã, prin care, numai prin credinþã, pot
ajunge la sfinþenie desãvârºitã. „Sã crezi doar”, spun ei, „ºi binecuvân- Rede¿teptåri moderne
tarea îþi aparþine.” Se învaþã cã nu se mai cere nici un efort din partea
credinciosului. În acelaºi timp, ei neagã autoritatea Legii lui Dumnezeu,
susþinând cã sunt dezlegaþi de a pãzi poruncile. Dar este oare posibil ca
oamenii sã fie sfinþi, în armonie cu voia ºi caracterul lui Dumnezeu,
fãrã sã ajungã în armonie cu principiile care sunt expresia naturii ºi a
voinþei Sale ºi care aratã ce-I este plãcut?
Dorinþa dupã o religie uºoarã, care nu cere luptã, nici renunþare de 411
sine, nici despãrþire de nebuniile lumii, a fãcut din doctrina mântuirii, ºi
numai prin credinþã, o învãþãturã popularã; dar ce spune Cuvântul lui
Dumnezeu? Apostolul Iacov spune: „Fraþii mei, ce-i foloseºte cuiva sã
spunã cã are credinþã, dacã n-are fapte? Poate oare credinþa aceasta
Tragedia veacurilor
sã-l mântuiascã?… Vrei dar sã înþelegi, om nesocotit, cã credinþa fãrã
fapte este zadarnicã? Avraam, pãrintele nostru, n-a fost el socotit
neprihãnit prin fapte, când a adus pe fiul sãu Isaac jertfã pe altar? Vezi
cã credinþa lucra împreunã cu faptele lui, ºi, prin fapte, credinþa a ajuns
desãvârºitã… Vedeþi dar cã omul este socotit neprihãnit prin fapte, ºi
nu numai prin credinþ㔠(Iac. 2,14-24).
Mãrturia Cuvântului lui Dumnezeu este împotriva acestei învãþãturi
înºelãtoare a credinþei fãrã fapte. Acea credinþã care pretinde favoarea
Cerului fãrã sã împlineascã acele condiþii pe baza cãrora se oferã harul
nu este credinþã, ci o încumetare; cãci credinþa adevãratã îºi are temelia
în fãgãduinþele ºi prevederile Scripturilor.
Sã nu se amãgeascã nimeni cu credinþa cã poate deveni sfânt, în
timp ce calcã de bunãvoie una dintre cerinþele lui Dumnezeu. Sãvârºirea
unui pãcat cunoscut aduce la tãcere mãrturia glasului Duhului ºi des-
parte sufletul de Dumnezeu. „Pãcatul este cãlcarea Legii.” ªi „oricine
pãcãtuieºte [calcã Legea] nu L-a vãzut, nici nu L-a cunoscut”
(1 Ioan 3,6). Deºi Ioan, în epistolele sale, zãboveºte atât de mult asupra
dragostei, nu ezitã totuºi sã descopere adevãratul caracter al acelei
clase de oameni care pretind cã sunt sfinþiþi, în timp ce trãiesc cãlcând
Legea lui Dumnezeu. „Cine zice: ’Îl cunosc’ ºi nu pãzeºte poruncile
Lui, este un mincinos ºi adevãrul nu este în el. Dar cine pãzeºte Cuvântul
Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desãvârºit㔠(1 Ioan 2,4.5).
Iatã proba mãrturisirii de credinþã a oricãrui om. Nu putem socoti pe
nimeni sfânt fãrã sã-l aducem la mãsura singurului nivel de sfinþire al
lui Dumnezeu, în cer ºi pe pãmânt. Dacã oamenii nu simt povara Legii
morale, dacã trateazã cu uºurinþã ºi subapreciazã preceptele lui
Dumnezeu, dacã încalcã una dintre cele mai mici din aceste porunci ºi
îi învaþã pe oameni aºa, nu vor avea nici un preþ în ochii Cerului ºi
putem ºti cã pretenþiile lor n-au nici o temelie.
Iar pretenþia de a fi fãrã pãcat este dovada cã acela care pretinde
aceasta este departe de a fi sfânt. Aceasta se datoreazã faptului cã
412 acesta nu are o concepþie adevãratã cu privire la curãþia infinitã ºi la
sfinþenia lui Dumnezeu sau cu privire la ceea ce trebuie sã devinã
pentru a ajunge asemenea caracterului Sãu; pentru cã nu are o concepþie
adevãratã cu privire la curãþia ºi la frumuseþea fãrã egal ale lui Isus, cu
privire la rãutatea ºi gravitatea pãcatului, se poate socoti un om sfânt.
Cu cât mai mare este distanþa dintre el ºi Hristos ºi cu cât sunt mai
nepotrivite concepþiile lui despre caracterul Sãu divin ºi cerinþele Sale,
cu atât mai neprihãnit pare el în propriii ochi.
Sfinþirea pe care o recomandã Scripturile cuprinde întreaga fiinþã –
duh, suflet ºi corp. Pavel se ruga pentru tesaloniceni ca „duhul lor,
sufletul lor ºi trupul lor sã fie pãstrate fãrã patã pânã la venirea Domnului
nostru Iisus Hristos” (1 Tes. 5,23). Tot el mai scria credincioºilor: „Vã
îndemn dar, fraþilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, sã aduceþi trupurile
voastre ca o jertfã vie, sfântã, plãcutã lui Dumnezeu” (Rom. 12,1). În
vremea Israelului din vechime, toate jertfele aduse ca dar Domnului
erau cercetate cu atenþie. Dacã se descoperea vreun defect, animalul
prezentat era refuzat; deoarece Dumnezeu poruncise ca jertfa sã fie
„fãrã cusur”. Tot astfel, creºtinii sunt îndemnaþi sã aducã trupurile lor
„ca o jertfã vie, sfântã, plãcutã lui Dumnezeu”. Pentru ca sã facã lucrul
acesta, toate puterile trebuie sã fie pãstrate în cea mai bunã stare cu
putinþã. Orice obicei care slãbeºte puterea fizicã sau mintalã îl face pe
om neînstare pentru slujirea Creatorului Sãu. ªi ar fi oare Dumnezeu
mulþumit cu mai puþin decât tot ce putem da mai bun? Hristos spune:
„Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu cu toatã inima ta”. Aceia care Îl
iubesc pe Dumnezeu cu toatã inima lor vor dori sã-I dea cea mai bunã
slujire din viaþa lor ºi vor cãuta sã aducã încontinuu orice putere a
fiinþei lor în armonie cu legile care vor promova priceperea lor de a
face voia Sa. Ei nu vor slãbi ºi nici nu vor întina, prin îngãduirea apetitului
sau pasiunii, jertfa pe care o aduc înaintea Tatãlui ceresc.
Petru spune: „Sã vã feriþi de poftele firii pãmânteºti care se rãzboiesc Rede¿teptåri moderne
cu sufletul” (1 Petru 2,11). Orice îngãduinþã pãcãtoasã tinde sã slãbeascã
facultãþile ºi sã amorþeascã percepþiile mintale ºi spirituale, iar Cuvântul
sau Duhul lui Dumnezeu nu mai poate face decât o slabã impresie
asupra inimii. Pavel le scria corintenilor: „Sã ne curãþim de orice
întinãciune a cãrnii ºi a duhului, ºi sã ne ducem sfinþirea pânã la capãt,
în frica de Dumnezeu” (2 Cor. 7,1). ªi împreunã cu roadele Duhului:
„dragostea, bucuria, pacea, îndelunga rãbdare, facerea de bine, 413
bunãtatea, credincioºia, blândeþea”, el enumerã ºi „înfrânarea poftelor”
(Gal. 5,22.23).
În ciuda acestor declaraþii inspirate, câþi dintre aceia care pretind
cã sunt creºtini nu îºi slãbesc puterile, urmãrind câºtigul sau închinarea
Tragedia veacurilor
la modã; nu îºi înjosesc capacitãþile date de Dumnezeu prin lãcomie,
prin beþie, prin plãceri neîngãduite. Iar biserica, în loc sã mustre, prea
adesea încurajeazã rãul provenit din apetit, din dorinþa de câºtig sau
iubirea de plãceri, pentru a-ºi umple tezaurul pe care iubirea pentru
Hristos este prea slabã pentru a-l alimenta. Dacã Hristos ar intra în
bisericile de astãzi ºi ar vedea petrecerile ºi negoþul nesfânt care au loc
acolo în numele religiei, nu i-ar alunga El oare pe aceºti profanatori aºa
cum i-a alungat pe schimbãtorii de bani din templu?
Apostolul Iacov declarã cã înþelepciunea care vine de sus este „mai
întâi curatã”. Dacã i-ar fi întâlnit pe aceia care rostesc Numele lui
Iisus cu buzele lor mânjite de tutun, pe aceia a cãror respiraþie ºi fiinþã
sunt contaminate de mirosul infect al tutunului ºi care polueazã aerul ºi
îi obligã pe toþi cei din jurul lor sã inhaleze otrava – dacã apostolul ar fi
venit în legãturã cu o practicã atât de opusã curãþiei Evangheliei, n-ar fi
denunþat-o el ca fiind „pãmânteascã, fireascã, drãceascã”? Robii
tutunului, care pretind binecuvântarea sfinþirii depline, vorbesc despre
nãdejdea lor din ceruri; dar Cuvântul lui Dumnezeu declarã lãmurit cã
„nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trãieºte în spurcãciune”
(Apoc. 21,27).
„Nu ºtiþi cã trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieºte
în voi, ºi pe care L-aþi primit de la Dumnezeu? ªi cã voi nu sunteþi ai
voºtri? Cãci aþi fost cumpãraþi cu un preþ. Proslãviþi dar pe Dumnezeu
în trupul ºi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Cor. 6,19.20).
Acela al cãrui corp este templul Duhului Sfânt nu va fi înrobit de un
obicei dãunãtor. Puterile lui Îi aparþin lui Hristos, care l-a cumpãrat cu
preþ de sânge. Tot ce are este al Domnului. Cum ar putea fi fãrã vinã
aceia care risipesc acest capital încredinþat lor? Aceia care poartã
numele de creºtini cheltuiesc anual sume uriaºe în îngãduinþe dãunãtoare
ºi inutile, în timp ce sufletele pier, alergând dupã Cuvântul vieþii.
Dumnezeu este jefuit în zecimi ºi daruri, în timp ce ei consumã pe
altarul poftei distrugãtoare mai mult decât dau pentru ajutorarea sãracilor
414 sau pentru susþinerea Evangheliei. Dacã toþi aceia care mãrturisesc a
fi urmaºi ai lui Hristos ar fi în adevãr sfinþiþi, atunci mijloacele lor, în loc
sã fie cheltuite în practici inutile ºi chiar dãunãtoare, ar fi aduse în
tezaurul Domnului, iar creºtinii ar fi un exemplu de cumpãtare, de
lepãdare de sine ºi de jertfire. Atunci, ei ar fi lumina lumii.
Lumea este sclava îngãduinþei de sine. „Pofta firii pãmânteºti, pofta
ochilor ºi lãudãroºia vieþii” stãpânesc mulþimile. Însã urmaºii lui Hristos
au o chemare mai sfântã. „Ieºiþi din mijlocul lor, ºi fiþi deosebiþi, spune
Domnul, ºi nu atingeþi ce este necurat.” În lumina Cuvântului lui
Dumnezeu, suntem îndreptãþiþi sã declarãm cã nu poate fi adevãratã
acea sfinþire care nu rodeºte o renunþare la tendinþele pãcãtoase ºi la
plãcerile lumii.
Pentru toþi aceia care împlinesc aceste condiþii: „Ieºiþi din mijlocul
lor ºi fiþi deosebiþi… ºi nu atingeþi ce este necurat”, fãgãduinþa lui
Dumnezeu este: „Vã voi primi ºi vã voi fi Tatã, iar voi Îmi veþi fi fii ºi
fiice, zice Domnul Cel Atotputernic” (2 Cor. 6,17.18). Este privilegiul ºi
datoria oricãrui creºtin de a avea o experienþã bogatã în lucrurile lui
Dumnezeu. „Eu sunt Lumina lumii”, spune Iisus. „Cine Mã urmeazã
pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieþii” (Ioan 8,12).
„Dar cãrarea celor neprihãniþi este ca lumina strãlucitoare, a cãrei
strãlucire merge mereu crescând pânã la miezul zilei” (Prov. 4,18).
Fiecare pas de credinþã ºi de ascultare aduce sufletul într-o legãturã
mai strânsã cu Lumina lumii, în care „nu este întuneric”. Razele
strãlucitoare ale Soarelui neprihãnirii strãlucesc asupra slujitorilor lui
Dumnezeu, iar ei reflectã razele Sale. Dupã cum stelele ne spun cã în
cer este o luminã mai mare de la slava cãreia ele îºi primesc strãlucirea,
tot astfel creºtinii trebuie sã dea pe faþã faptul cã existã un Dumnezeu
pe tronul universului, al cãrui caracter este vrednic de laudã ºi de imitat.
Darurile Duhului Sãu, curãþia ºi sfinþenia caracterului Sãu, se vor vedea
în martorii Sãi. Rede¿teptåri moderne
În Epistola sa cãtre Coloseni, Pavel subliniazã binecuvântãrile bogate
oferite copiilor lui Dumnezeu. El spune: „Noi nu încetãm sã ne rugãm
pentru voi, ºi sã cerem sã vã umpleþi de cunoºtinþa voii Lui, în orice fel
de înþelepciune ºi pricepere duhovniceascã; pentru ca astfel sã vã purtaþi
într-un chip vrednic de Domnul, ca sã-I fiþi plãcuþi în orice lucru: aducând
roade în tot felul de fapte bune, ºi crescând în cunoºtinþa lui Dumnezeu:
întãriþi, cu toatã puterea, potrivit cu tãria slavei Lui, pentru orice rãbdare 415
ºi îndelungã rãbdare, cu bucurie” (Colos. 1,9-11).
El scrie apoi despre dorinþa sa ca fraþii din Efes sã ajungã la
înþelegerea înãlþimii privilegiului de creºtin. El desfãºoarã înaintea lor,
în cel mai cuprinzãtor limbaj, puterea minunatã ºi cunoaºterea pe care
Tragedia veacurilor
le-ar putea avea, ca fii ºi fiice ai Celui Preaînalt. Ei erau aceia „întãriþi
în putere, prin Duhul Lui, în omul dinãuntru… pentru ca având rãdãcina
ºi temelia pusã în dragoste, sã puteþi pricepe împreunã cu toþi sfinþii,
care este lãrgimea, lungimea, adâncimea ºi înãlþimea; ºi sã cunoaºteþi
dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoºtinþã”. Dar rugãciunea
apostolului atinge apogeul privilegiului atunci când se roagã ca „sã
ajungeþi plini de toatã plinãtatea lui Dumnezeu” (Efes. 3,16-19).
Aici sunt descoperite înãlþimile realizãrilor care pot fi atinse prin
credinþa în fãgãduinþele Tatãlui nostru ceresc, atunci când împlinim
cerinþele Sale. Prin meritele lui Hristos, avem intrare la tronul Puterii
Infinite. „El, care n-a cruþat nici chiar pe Fiul Sãu, ci L-a dat pentru noi
toþi, cum nu ne va da fãrã platã, împreunã cu El, toate lucrurile?” (Rom.
8,32). Tatãl a dat Fiului Sãu Duhul fãrã mãsurã, iar noi ne putem
împãrtãºi de plinãtatea Lui. Isus spune: „Deci, dacã voi, care sunteþi
rãi, ºtiþi sã daþi daruri bune copiilor voºtri, cu cât mai mult Tatãl vostru
cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” (Luca 11,13). „Dacã
cereþi ceva în Numele Meu, vã voi da.” „Cereþi ºi veþi primi, ca bucuria
voastrã sã fie deplin㔠(Ioan 14,14; 16,24).
În timp ce viaþa creºtinului va fi caracterizatã prin umilinþã, ea nu
trebuie sã fie marcatã de amãrãciune ºi dispreþ de sine. Este privilegiul
tuturor sã trãiascã astfel încât Dumnezeu sã-i aprobe ºi sã-i binecuvân-
teze. Nu este voia Tatãlui nostru ceresc ca sã fim totdeauna sub con-
damnare ºi întunecime. Nu este nici o dovadã de adevãratã umilinþã în
a merge cu capul plecat, dar cu inima plinã de gânduri egoiste. Putem
merge la Iisus ºi sã fim curãþiþi, pentru a sta înaintea Legii fãrã ruºine
sau remuºcãri. „Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în
Hristos Iisus, care nu trãiesc dupã îndemnurile firii pãmânteºti, ci dupã
îndemnurile Duhului” (Rom. 8,1).
Prin Iisus, fiii cãzuþi ai lui Adam devin „fii ai lui Dumnezeu”. „Cãci
Cel ce sfinþeºte ºi cei ce sunt sfinþiþi, sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I
416 este ruºine sã-i numeasc㠒fraþi’” (Evrei 2,11). Viaþa creºtinului trebuie
sã fie o viaþã de credinþã, de biruinþã ºi de bucurie în Domnul. „Pentru
cã oricine este nãscut din Dumnezeu, biruie lumea; ºi ceea ce câºtigã
biruinþa asupra lumii, este credinþa noastr㔠(1 Ioan 5,4). Adevãrat
vorbea ºi Neemia, slujitorul Domnului: „Bucuria în Domnul este tãria
voastr㔠(Neem. 8,10). Iar Pavel spune: „Bucuraþi-vã totdeauna în
Domnul! ªi iarãºi zic, bucuraþi-vã”. „Bucuraþi-vã întotdeauna. Ruga-
þi-vã neîncetat. Mulþumiþi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; cãci
aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Iisus, cu privire la voi”
(Filip. 4,4; 1 Tes. 5,16-18).
Acestea sunt roadele pocãinþei ºi ale sfinþirii biblice; ºi din cauzã cã
marile principii ale neprihãnirii stabilite în Legea lui Dumnezeu sunt
privite cu o atât de mare nepãsare de lumea creºtinã, aceste roade se
vãd atât de rar. Pentru motivul acesta se vede atât de puþin din acea
lucrare profundã ºi dãinuitoare a Duhului lui Dumnezeu, care a caracte-
rizat redeºteptãrile din anii de mai înainte.
Privind, suntem schimbaþi. ªi atunci când preceptele sfinte, în care
Dumnezeu le-a descoperit oamenilor desãvârºirea ºi sfinþenia caracte-
rului Sãu, sunt neglijate, iar minþile oamenilor sunt îndreptate cãtre
învãþãturi ºi teorii omeneºti, ne mirãm cã a urmat o decãdere a evlaviei
vii în bisericã. Aºa zice Domnul: „M-au pãrãsit pe Mine, Izvorul apelor
vii, ºi ºi-au sãpat puþuri, puþuri crãpate, care nu þin ap㔠(Ier. 2,13).
„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rãi… Ci îºi gãseºte
plãcerea în Legea Domnului, ºi zi ºi noapte cugetã la Legea Lui! El
este ca un pom sãdit lângã un izvor de apã, care îºi dã rodul la vremea
lui, ºi ale cãrui frunze nu se veºtejesc: tot ce începe duce la bun sfârºit”
(Ps. 1,1-3). Numai atunci când Legea lui Dumnezeu este restabilitã în
poziþia ei de drept se va produce o reînviorare a credinþei ºi a evlaviei
de la început, în mijlocul poporului care pretinde a fi al Sãu. „Aºa vor-
Rede¿teptåri moderne
beºte Domnul: ’Staþi în drumuri, uitaþi-vã, ºi întrebaþi care sunt cãrãrile
cele vechi, care este calea cea bunã: umblaþi pe ea, ºi veþi gãsi odihnã
pentru sufletele voastre!’” (Ier. 6,16)

417
CAPITOLUL 28

ÎN FAÞA RAPORTULUI VIEÞII

Mã uitam la aceste lucruri, pânã când s-au


aºezat niºte scaune de domnie. ªi un Îmbãtrânit de
zile a ºezut jos. Haina lui era albã ca zãpada, ºi
pãrul capului Lui era ca niºte lânã curatã; scaunul
Lui de domnie era ca niºte flãcãri de foc, ºi roþile
Lui ca un foc aprins. Un râu de foc curgea ºi ieºea
dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau ºi de
zece mii de ori zece mii stãteau înaintea Lui. S-a
þinut judecata ºi s-au deschis cãrþile (Dan. 7,9.10).

ASTFEL I-A FOST PREZENTATÃ PROFETULUI, în viziune,


ziua aceea mare ºi solemnã, când caracterele ºi vieþile oamenilor vor
trebui sã treacã pe dinaintea Judecãtorului a tot pãmântul ºi când fiecare
om va trebui sã primeascã rãsplata „dupã faptele sale”. Cel Îmbãtrânit
de zile este Dumnezeu Tatãl. Psalmistul spune: „Înainte ca sã se fi
nãscut munþii, ºi înainte ca sã se fi fãcut pãmântul ºi lumea, din veºnicie
în veºnicie, Tu eºti Dumnezeu” (Ps. 90,2). El, izvorul oricãrei existenþe
ºi al oricãrei legi, este Acela care conduce judecata. Iar îngerii sfinþi,
ca slujitori ºi martori în numãr de „zece mii de ori zece mii ºi mii de
mii”, participã la acest mare tribunal.
„ªi iatã cã pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat
spre Cel Îmbãtrânit de zile ºi a fost adus înaintea Lui. I s-a dat stãpânire,
slavã ºi putere împãrãteascã, pentru ca sã-I slujeascã toate popoarele,
418 neamurile ºi oamenii de toate limbile. Stãpânirea Lui este o stãpânire
veºnicã, ºi nu va trece nicidecum” (Dan. 7,13.14). Venirea lui Hristos
descrisã aici nu este a doua Sa venire pe pãmânt. El vine la Cel Îmbãtrânit
de zile, în cer, pentru a primi stãpânirea, slava ºi o împãrãþie care-I va
fi datã la încheierea lucrãrii Sale de Mijlocitor. Aceastã venire, ºi nu a
doua Sa venire pe pãmânt, a fost prevestitã în profeþie ca având loc la
încheierea celor 2.300 de zile, în anul 1844. Însoþit de îngeri cereºti,
Marele nostru Preot intrã în Sfânta Sfintelor ºi acolo Se înfãþiºeazã
înaintea lui Dumnezeu, pentru a îndeplini ultimele acte ale slujirii Sale în
favoarea omului – pentru a îndeplini lucrarea judecãþii de cercetare ºi
pentru a face ispãºire pentru toþi aceia care au dreptul la binefacerile
ei.
În serviciul jertfelor, numai aceia care veneau înaintea lui Dumnezeu,
cu mãrturisire ºi pocãinþã ºi ale cãror pãcate fuseserã trecute asupra
sanctuarului prin sângele jertfei pentru pãcat, aveau o parte în serviciul
Zilei de Ispãºire. Tot aºa, în ziua cea mare a ispãºirii finale ºi a judecãþii
de cercetare, sunt luate în consideraþie numai cazurile acelora care
alcãtuiesc poporul lui Dumnezeu. Judecata celor nelegiuiþi este o lucrare
distinctã ºi separatã ºi are loc mai târziu. „Cãci suntem în clipa când
judecata stã sã înceapã de la casa lui Dumnezeu. ªi dacã începe cu
noi, care va fi sfârºitul celor ce nu ascultã de Evanghelia lui Dumnezeu?”
(1 Petru 4,17)
Cãrþile rapoartelor din ceruri, în care sunt trecute numele ºi faptele
oamenilor, urmeazã sã determine hotãrârea judecãþii. Profetul Daniel
spune: „S-a þinut judecata ºi s-au deschis cãrþile”. Apocalipsa, care
descrie aceeaºi scenã, adaugã: „ªi a fost deschisã o altã carte, care
era cartea vieþii. ªi morþii au fost judecaþi dupã faptele lor, dupã cele ce
erau scrise în cãrþile acelea” (Apoc. 20,12).
Cartea vieþii cuprinde numele tuturor acelora care au intrat vreodatã
în serviciul lui Dumnezeu. Iisus îi îndemna pe ucenici: „Bucuraþi-vã În fa¡a raportului vie¡ii
pentru cã numele voastre sunt scrise în ceruri” (Luca 10,20). Pavel
vorbeºte despre colaboratorii lui credincioºi, „ale cãror nume sunt scrise
în cartea vieþii” (Filip. 4,3). Daniel, privind spre „timpul încercãrii, aºa
cum n-a fost niciodatã”, spune cã poporul lui Dumnezeu va fi mântuit,
„ºi anume toþi aceia al cãror nume a fost scris în carte”. Iar Ioan spune
cã numai aceia vor intra în cetatea sfântã a lui Dumnezeu, ale cãror
nume „sunt scrise în cartea vieþii Mielului” (Dan. 12,1; Apoc. 21,27). 419
„O carte de aducere aminte” este scrisã înaintea lui Dumnezeu, în
care sunt raportate faptele bune ale acelora care „se tem de Domnul ºi
cinstesc Numele Lui” (Mal. 3,16). Cuvintele lor de credinþã, faptele lor
de iubire sunt scrise în ceruri. Neemia se referã la aceasta atunci când
Tragedia veacurilor
spune: „Adu-þi aminte de mine, Dumnezeule, … ºi nu uita faptele mele
evlavioase fãcute pentru Casa Dumnezeului meu” (Neemia 13,14). În
cartea aducerii aminte a lui Dumnezeu este imortalizatã orice faptã de
dreptate. Acolo se înregistreazã cu credincioºie orice ispitã cãreia i
s-a rezistat, orice pãcat biruit, orice cuvânt de milã duioasã care a fost
exprimat. ªi orice faptã de jertfire, orice suferinþã ºi orice durere
suportatã pentru Hristos sunt raportate acolo. Psalmistul spune: „Tu
numeri paºii vieþii mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tãu:
nu sunt ele scrise în cartea Ta?” (Ps. 56,8)
Existã ºi un raport al pãcatelor oamenilor. „Cãci Dumnezeu va aduce
orice faptã la judecatã, ºi judecata aceasta se va face cu privire la tot
ce este ascuns, fie bine, fie rãu” (Ecles. 12,14). „Vã spun cã, în ziua
judecãþii, oamenii vor da socotealã de orice cuvânt nefolositor, pe
care-l vor fi rostit”. Mântuitorul spune: „Cãci din cuvintele tale vei fi
scos fãrã vinã, ºi din cuvintele tale vei fi osândit” (Matei 12,36.37).
Planurile ºi motivele ascunse apar în acest registru care nu greºeºte;
cãci Dumnezeu „va aduce la luminã lucrurile ascunse ale întunericului
ºi va da pe faþã gândurile inimii” (1 Cor. 4,5). „Iatã, este scris înaintea
Mea… nelegiuirile voastre împreunã cu nelegiuirile pãrinþilor voºtri –
zice Domnul” (Is. 65,6.7, tr. engl.).
Lucrarea fiecãrui om este trecutã în revistã înaintea lui Dumnezeu
ºi înregistratã la credincioºie sau necredincioºie. În dreptul fiecãrui nume
din cãrþile cerului este trecutã cu o exactitate teribilã orice cuvânt rãu,
orice faptã egoistã, orice datorie neîndeplinitã ºi orice pãcat ascuns,
orice prefãcãtorie iscusitã. Avertizãrile sau mustrãrile trimise de cer,
dar neglijate, clipele risipite, ocaziile nefolosite, influenþa exercitatã spre
bine sau spre rãu, cu rezultatele ei îndepãrtate, toate sunt înregistrate
de îngerul raportor.
Legea lui Dumnezeu este mãsura prin care vor fi judecate caracterele
ºi vieþile oamenilor. Înþeleptul zice: „Teme-te de Dumnezeu ºi pãzeºte
poruncile Lui. Aceasta este datoria oricãrui om. Cãci Dumnezeu va
420 aduce orice faptã la judecat㔠(Ecles. 12,13.14). Apostolul Iacov îi
îndemna pe fraþi: „Sã vorbiþi ºi sã lucraþi ca niºte oameni care au sã fie
judecaþi de o lege a slobozeniei” (Iac. 2,12).
Aceia care la judecatã sunt „socotiþi vrednici” vor avea parte de
învierea drepþilor. Isus spunea: „…dar cei ce vor fi gãsiþi vrednici sã
aibã parte de veacul viitor ºi de învierea dintre cei morþi… vor fi ca
îngerii. ªi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii” (Luca 20,35.36). ªi
mai spunea: „…ºi vor ieºi afarã din ele. Cei ce au fãcut binele, vor
învia pentru viaþ㔠(Ioan 5,29). Drepþii cei morþi nu vor fi înviaþi decât
dupã judecata la care vor fi socotiþi vrednici de „înviere ºi viaþㅔ De
aceea, nu vor fi prezenþi în persoanã la tribunal atunci când sunt cercetate
rapoartele ºi când cazul lor este hotãrât.
Iisus Se va arãta ca apãrãtor al lor, pentru a mijloci în favoarea lor
înaintea lui Dumnezeu. „Dacã cineva a pãcãtuit, avem la Tatãl un
Mijlocitor, pe Iisus Hristos cel neprihãnit” (1 Ioan 2,1). „Cãci Hristos
n-a intrat într-un locaº de închinare fãcut de mânã omeneascã, ca sã
Se înfãþiºeze acum, pentru noi înaintea lui Dumnezeu.” „De aceea ºi
poate sã mântuiascã în chip desãvârºit pe cei ce se apropie de Dumnezeu
prin El, pentru cã trãieºte pururea ca sã mijloceascã pentru ei” (Evrei
9,24; 7,25).
Când cãrþile cu rapoarte sunt deschise la judecatã, viaþa tuturor
acelora care au crezut în Iisus trece prin faþa lui Dumnezeu. Începând
cu aceia care au trãit la început pe pãmânt, Apãrãtorul nostru prezintã
cazurile fiecãrei generaþii, unul dupã altul, ºi judecata se încheie cu cei
vii. Fiecare nume este amintit, fiecare caz este cercetat cu atenþie.
Nume sunt primite ºi nume sunt respinse. Dacã mai sunt pãcate rãmase
în cãrþi, de care oamenii nu s-au pocãit ºi nu sunt iertate, numele lor
sunt ºterse din Cartea vieþii, iar raportul faptelor bune este ºters din
cartea de amintire a lui Dumnezeu. Domnul i-a spus lui Moise: „Pe
acela care a pãcãtuit împotriva Mea îl voi ºterge din cartea Mea” (Exod În fa¡a raportului vie¡ii
32,33). Iar proorocul Ezechiel spune: „Însã dacã cel neprihãnit se abate
de la neprihãnirea lui ºi sãvârºeºte nelegiuirea, toatã neprihãnirea lui va
fi uitat㔠(Ezech. 18,24).
Pentru toþi aceia care s-au pocãit cu adevãrat de pãcat ºi prin
credinþã au apelat la sângele lui Hristos ca jertfã ispãºitoare, s-a scris
iertare în dreptul numelui lor în cãrþile cerului; pentru cã au devenit
pãrtaºi ai neprihãnirii lui Hristos, iar caracterele lor sunt în armonie cu 421
Legea lui Dumnezeu, pãcatele lor vor fi ºterse, iar ei vor fi socotiþi
vrednici de viaþa veºnicã. Domnul declarã prin profetul Isaia: „Eu, Eu
îþi ºterg fãrãdelegile, pentru Mine, ºi nu-Mi voi mai aduce aminte de
pãcatele tale” (Is. 43,25). Iisus spune: „Cel ce va birui, va fi îmbrãcat
Tragedia veacurilor
astfel în haine albe. Nu-i voi ºterge nicidecum numele din cartea vieþii,
ºi voi mãrturisi numele lui înaintea Tatãlui Meu ºi înaintea îngerilor Lui”.
„De aceea, pe oricine Mã va mãrturisi înaintea oamenilor, îl voi mãrturisi
ºi Eu înaintea Tatãlui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va
lepãda de Mine înaintea oamenilor, Mã voi lepãda ºi Eu înaintea Tatãlui
Meu care este în ceruri” (Apoc. 3,5; Mat. 10,32.33).
Interesul cel mai profund manifestat printre oameni faþã de hotãrârile
tribunalelor pãmânteºti reprezintã foarte slab interesul din curþile cereºti
atunci când numele scrise în Cartea vieþii vin la cercetare înaintea
Judecãtorului a tot pãmântul. Mijlocitorul divin pledeazã ca toþi aceia
care au biruit, prin credinþa în sângele Sãu, sã fie iertaþi de nelegiuirile
lor, sã fie readuºi în cãminul lor din Paradis ºi sã fie încoronaþi ca
împreunã-moºtenitori cu El la „vechea stãpânire” (Mica 4,8). În
strãduinþele lui de a amãgi ºi a ispiti neamul omenesc, Satana a plãnuit
sã zãdãrniceascã planul lui Dumnezeu fãcut la crearea omului; dar
Hristos cere ca acest plan sã fie adus la îndeplinire ca ºi cum omul
n-ar fi pãcãtuit niciodatã. El cere pentru poporul Sãu nu numai iertare
deplinã ºi îndreptãþire desãvârºitã, ci ºi o împãrtãºire de slava Sa ºi un
loc pe tronul Sãu.
În timp ce Iisus mijloceºte pentru supuºii harului Sãu, Satana îi acuzã
înaintea lui Dumnezeu ca fiind cãlcãtori ai Legii. Marele amãgitor a
cãutat sã-i aducã la necredinþã, sã-i facã sã piardã încrederea în
Dumnezeu, sã-i despartã de dragostea Sa ºi sã calce Legea. Acum, el
aratã cãtre raportul vieþii lor, la defectele lor de caracter, la lipsa lor de
asemãnare cu Hristos, care L-a dezonorat pe Rãscumpãrãtorul lor, la
toate pãcatele pe care el i-a ispitit sã le sãvârºeascã, ºi din cauza aceasta
el îi pretinde ca supuºi ai lui.
Iisus nu le scuzã pãcatele, dar aratã cãtre pocãinþa lor, cãtre credinþa
lor ºi, cerând iertare în favoarea lor, κi înalþã mâinile rãnite înaintea
Tatãlui ºi a îngerilor sfinþi, spunând: Îi cunosc pe nume, i-am sãpat pe
palmele Mele. „Jertfele plãcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit;
422 Dumnezeule, Tu nu dispreþuieºti o inimã zdrobitã ºi mâhnit㔠(Ps. 51,17).
Iar pârâºului poporului Sãu îi spune: „Domnul sã te mustre, Satano!
Domnul sã te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el… un tãciune
scos din foc?” (Zah. 3,2). Hristos îi va îmbrãca pe cei credincioºi cu
neprihãnirea Sa, pentru a putea prezenta înaintea Tatãlui „o bisericã
slãvitã, fãrã patã, fãrã zbârciturã sau altceva de felul acesta” (Efes.
5,27). Numele lor sunt scrise în Cartea vieþii ºi despre ei stã scris: „Ei vor
merge cu Mine îmbrãcaþi în alb, cãci sunt vrednici” (Apoc. 3,4).
În felul acesta se va împlini deplin fãgãduinþa legãmântului nou, care
zice: „Le voi ierta nelegiuirea, ºi nu-Mi voi mai aduce aminte de pãcatul
lor”. „În zilele acelea, în vremea aceea – zice Domnul – se va cãuta
nelegiuirea lui Israel, ºi nu va mai fi, ºi pãcatul lui Iuda ºi nu se va mai
gãsi” (Ier. 31,34; 50,20). „În vremea aceea odrasla Domnului va fi
plinã de mãreþie ºi slavã, ºi rodul þãrii va fi plin de strãlucire ºi frumuseþe
pentru cei mântuiþi ai lui Israel. ªi cel rãmas în Sion, cel lãsat în Ierusa-
lim, se va numi ’sfânt’, oricine va fi scris printre cei vii, la Ierusalim”
(Is. 4,2-3).
Lucrarea judecãþii de cercetare ºi de ºtergere a pãcatelor trebuie
îndeplinitã înainte de a doua venire a Domnului. Deoarece morþii trebuie
judecaþi dupã lucrurile scrise în cãrþi, este cu neputinþã ca pãcatele
oamenilor sã fie ºterse dupã judecata la care sunt cercetate cazurile
lor. Dar apostolul Petru spune lãmurit cã pãcatele credincioºilor vor fi
ºterse „atunci când vor veni vremurile de reînviorare de la faþa Domnului
ºi va trimite pe Iisus Hristos” (Fapte 3,19.20). Când se va încheia
judecata de cercetare, Hristos va veni ºi rãsplata va fi cu El, ca sã dea
fiecãruia dupã faptele pe care le-a fãcut.
În serviciul jertfelor, marele preot, dupã ce fãcea ispãºirea pentru
Israel, ieºea ºi binecuvânta adunarea. Tot astfel Hristos, la încheierea
lucrãrii Sale de mijlocire, Se va arãta, „nu în vederea pãcatului, ca sã
aducã mântuirea” (Evr. 9,28), pentru a binecuvânta poporul Sãu, care În fa¡a raportului vie¡ii
aºteaptã, cu viaþã veºnicã. Aºa cum preotul îndepãrta pãcatele din
sanctuar ºi le mãrturisea pe capul þapului, tot astfel ºi Hristos va aºeza
toate aceste pãcate asupra lui Satana, iniþiatorul ºi instigatorul la pãcat.
Þapul care purta pãcatele lui Israel era trimis „într-un þinut nelocuit”
(Lev. 16,22); în acelaºi fel Satana, care poartã vina tuturor pãcatelor la
care l-a provocat pe poporul lui Dumnezeu sã le facã, va fi legat pe
pãmânt timp de o mie de ani, care în timpul acesta va fi pustiu, fãrã 423
locuitori, ºi va suferi în cele din urmã pedeapsa deplinã în foc, care îi va
distruge pe toþi nelegiuiþii. În felul acesta, marele Plan de Mântuire îºi
va ajunge împlinirea în eradicarea finalã a pãcatului ºi în eliberarea
tuturor acelora care au vrut sã renunþe la fãrãdelege.
Tragedia veacurilor
În timpul rânduit pentru judecatã – încheierea celor 2.300 de zile, în
anul 1844 – a început lucrarea de cercetare ºi de ºtergere a pãcatelor.
Toþi aceia care au luat vreodatã asupra lor Numele lui Hristos trebuie
sã treacã prin lucrarea cercetãrii. Atât cei vii, cât ºi cei morþi sunt
judecaþi „dupã lucrurile care au fost scrise în cãrþi, dupã faptele lor”.
Pãcatele pentru care nu s-au pocãit ºi n-au fost pãrãsite nu vor fi
iertate ºi nici ºterse din cãrþi, ci vor sta ca mãrturie împotriva pãcãtosului
în ziua lui Dumnezeu. Poate cã faptele rele au fost sãvârºite la lumina
zilei sau la întunericul nopþii; dar ele au fost deschise ºi descoperite
înaintea Aceluia cu care avem de-a face. Îngerii lui Dumnezeu au fost
martori la fiecare pãcat ºi l-au înregistrat în rapoartele care nu greºesc.
Pãcatul poate fi ascuns, negat, acoperit de tatã, de mamã, de soþie, de
copii ºi de prieteni; nimeni altul în afarã de fãptaºul vinovat n-ar putea
sã aibã nici cea mai slabã bãnuialã cu privire la pãcat; dar el este
descoperit în faþa inteligenþelor cerului. Întunericul celei mai întune-
cate nopþi, tãinuirea cea mai meºteºugitã nu sunt în stare sã acopere
nici mãcar un gând de cunoaºterea Celui Veºnic. Dumnezeu are un ra-
port exact cu privire la orice faptã nedreaptã ºi orice lucrare necinstitã.
El nu este indus în eroare de aparenþa de evlavie. El nu face greºeli în
aprecierea caracterului. Oamenii pot fi înºelaþi de cei stricaþi cu inima,
dar Dumnezeu pãtrunde prin toate prefãcãtoriile ºi citeºte viaþa inte-
rioarã.
Cât de solemn este gândul acesta! Zi dupã zi, trecând în veºnicie,
duce cu ea povara rapoartelor pentru cãrþile din ceruri. Cuvintele o
datã rostite ºi faptele o datã fãcute nu mai pot fi retrase. Îngerii au
înregistrat atât binele, cât ºi rãul. Cuceritorul cel mai puternic de pe
pãmânt nu poate chema înapoi nici mãcar raportul unei singure zile.
Faptele noastre, cuvintele noastre, chiar ºi cele mai ascunse motive,
toate au greutatea lor în hotãrârea viitorului nostru, pentru fericire sau
nenorocire. Deºi pot fi uitate de noi, ele vor da mãrturie pentru
îndreptãþirea sau pentru condamnarea noastrã.
424 Aºa dupã cum trãsãturile feþei sunt reproduse cu o exactitate fãrã
greº pe planºeta lãcuitã a artistului, tot astfel caracterul este reprodus
cu credincioºie în cãrþile de sus. ªi totuºi cât de puþin interes se manifestã
cu privire la raportul care trebuie sã fie supus privirii fiinþelor cereºti.
Dacã s-ar putea da la o parte vãlul care desparte lumea vizibilã de cea
invizibilã, iar fiii oamenilor l-ar vedea pe îngerul raportor înregistrând
orice cuvânt ºi faptã cu care va trebui sã se întâlneascã la judecatã,
câte cuvinte care se rostesc zilnic ar rãmâne nerostite ºi câte fapte ar
rãmâne nefãcute!
La judecatã va fi cercetat felul în care a fost întrebuinþat fiecare
talant. Cum am folosit capitalul încredinþat de cer? Va primi Domnul, la
venirea Sa, ce I se cuvine cu dobândã? Am întrebuinþat noi puterile în-
credinþate nouã, ale braþului, ale inimii ºi ale minþii, spre slava lui Dumnezeu
ºi spre binecuvântarea lumii? Cum am folosit timpul, condeiul, glasul,
banii, influenþa? Ce am fãcut pentru Hristos în persoana sãracului, a celui
îndurerat, a orfanului sau a vãduvei? Dumnezeu ne-a fãcut depozitarii
Cuvântului Sãu sfânt; ce am fãcut cu lumina ºi cu adevãrul pe care le-
am primit pentru a-i face pe oameni înþelepþi spre mântuire? Nici o
valoare nu are doar mãrturisirea „credinþei în Hristos”; numai dragostea
care se aratã prin fapte este socotitã autenticã. Totuºi numai dragostea
este aceea care dã valoare fiecãrei fapte în ochii Cerului. Tot ce este
fãcut din dragoste, oricât de neînsemnat ar pãrea în aprecierea oamenilor,
este primit ºi rãsplãtit de Dumnezeu.
Egoismul ascuns al oamenilor este descoperit în cãrþile din ceruri.
Acolo se gãseºte raportul datoriilor neîmplinite faþã de semenii lor, de
uitare a cererilor Mântuitorului. Acolo se va vedea cât de adesea i-au
fost date lui Satana timpul, gândul ºi puterea care Îi aparþin lui Hristos.
Trist este raportul pe care îl duc îngerii în ceruri. Fiinþe inteligente, care
pretind cã Îl urmeazã pe Hristos, sunt preocupate în câºtigarea de averi
În fa¡a raportului vie¡ii
pãmânteºti sau în procurarea de plãceri lumeºti. Bani, timp ºi putere se
jertfesc pentru etalare ºi pentru îngãduinþã de sine; însã momentele
devotate rugãciunii, cercetãrii Scripturilor, umilirii sufletului ºi mãrturisirii
pãcatelor sunt puþine.
Satana inventeazã nenumãrate planuri pentru a ne ocupa mintea, aºa
ca ea sã nu stãruie asupra lucrãrii pe care ar trebui sã o cunoaºtem
foarte bine. Arhiamãgitorul urãºte adevãrurile mari, care scot în evidenþã
o jertfã ispãºitoare ºi un Mijlocitor puternic. El ºtie cã, în ceea ce-l priveºte,
425
totul depinde de abaterea minþilor de la Iisus ºi de la adevãrul Sãu.
Aceia care vor sã se împãrtãºeascã de meritele mijlocirii Sale nu
trebuie sã îngãduie nimãnui sã se amestece în datoria lor faþã de o
sfinþenie desãvârºitã, în temere de Dumnezeu. Ceasurile preþioase, în
loc sã fie dedicate plãcerii, expunerii sau cãutãrii de câºtiguri, ar trebui
Tragedia veacurilor
devotate studiului cu rugãciune stãruitoare a Cuvântului adevãrului.
Subiectul cu privire la Sanctuar ºi la judecata de cercetare trebuie sã
fie clar înþeles de cãtre poporul lui Dumnezeu. Toþi au nevoie de o
cunoaºtere personalã a poziþiei ºi a lucrãrii Marelui lor Preot. Altfel, le
va fi cu neputinþã sã arate credinþa care este absolut necesarã în vremea
aceasta sau sã ocupe locul pe care Dumnezeu doreºte ca ei sã-l ocupe.
Fiecare are un suflet de câºtigat sau de pierdut. Fiecare are un caz ce
trebuie sã se înfãþiºeze înaintea barei de judecatã a lui Dumnezeu.
Fiecare trebuie sã se întâlneascã faþã în faþã cu Judecãtorul cel mare.
Cât de important este deci ca fiecare minte sã contemple cât mai des
scena solemnã în care se va þine judecata ºi se vor deschide cãrþile,
când, aºa cum spune Daniel, fiecare trebuie sã-ºi primeascã plata la
sfârºitul zilelor.
Toþi aceia care au primit luminã cu privire la acest subiect trebuie
sã dea mãrturie despre adevãrurile mari pe care Dumnezeu le-a
încredinþat lor. Sanctuarul din ceruri este chiar centrul lucrãrii lui Hristos
în favoarea oamenilor. El cuprinde orice suflet care trãieºte pe pãmânt.
El deschide privirii Planul de Mântuire, aducându-ne foarte aproape de
încheierea vremii ºi descoperindu-ne sfârºitul plin de biruinþã, în lupta
dintre neprihãnire ºi pãcat. Este de o importanþã copleºitoare ca toþi sã
cerceteze cu grijã aceste subiecte ºi sã fie în stare sã dea un rãspuns
oricui le cere socotealã de nãdejdea care este în ei.
Mijlocirea lui Hristos în favoarea omului, din Sanctuarul de sus, este
tot atât de importantã, pentru Planul de Mântuire, ca moartea Sa pe
cruce. Prin moartea Sa, El a început acea lucrare, pe care, dupã înviere,
S-a înãlþat sã o desãvârºeascã în ceruri. Trebuie sã intrãm prin credinþã
dincolo de perdea, „unde Iisus a intrat pentru noi ca înainte-mergãtor”
(Evr. 6,20). Acolo se reflectã lumina de la crucea de pe Calvar. Acolo
putem câºtiga o înþelegere mai clarã a tainelor mântuirii. Mântuirea
omului a fost adusã la îndeplinire cu un preþ infinit pentru cer; jertfa
adusã împlineºte cererile cele mai mari ale Legii lui Dumnezeu cãlcate
426 de om. Iisus a deschis calea cãtre tronul Tatãlui ºi, prin mijlocirea Sa,
dorinþa sincerã a tuturor acelora care vin la El în credinþã poate fi
prezentatã înaintea lui Dumnezeu.
„Cine îºi ascunde fãrãdelegile, nu propãºeºte, dar cine le mãrturiseºte
ºi se lasã de ele, capãtã îndurare” (Prov. 28,13). Dacã aceia care îºi
ascund ºi îºi scuzã pãcatele ar vedea cum se bucurã Satana de ei, cum
le reproºeazã Domnului Hristos ºi sfinþilor îngeri, arãtând spre viaþa lor,
s-ar grãbi sã-ºi mãrturiseascã pãcatele ºi sã le pãrãseascã. Prin defectele
de caracter, Satana lucreazã pentru a pune stãpânire pe toatã fiinþa ºi
el ºtie cã, dacã aceste defecte sunt cultivate, va avea succes. De aceea
el cautã fãrã încetare sã-i amãgeascã pe urmaºii lui Hristos cu
sofisticãria lui fatalã cã ei nu pot fi biruitori. Dar Iisus mijloceºte în fa-
voarea lor cu mâinile Sale rãnite, cu trupul Sãu zdrobit ºi declarã tuturor
acelora care Îl urmeazã: „Harul Meu îþi este de ajuns” (2 Cor. 12,9).
„Luaþi jugul Meu asupra voastrã, ºi învãþaþi de la Mine, cãci Eu sunt
blând ºi smerit cu inima; ºi veþi gãsi odihnã pentru sufletele voastre.
Cãci jugul Meu este bun, ºi sarcina Mea este uºoar㔠(Matei 11,29.30).
Nimeni deci sã nu socoteascã defectele sale ca fiind de nevindecat.
Dumnezeu va da credinþã ºi har pentru a le învinge.
Trãim acum în ziua cea mare de ispãºire. În serviciul simbolic, atunci
când marele preot fãcea ispãºire pentru Israel, tuturor li se cerea sã-ºi
întristeze sufletele prin pocãinþã de pãcat ºi prin umilire înaintea lui
Dumnezeu, ca sã nu fie nimiciþi din poporul lui Dumnezeu. În acelaºi
fel, toþi aceia care vor ca numele lor sã rãmânã în Cartea vieþii trebuie
ca acum, în puþinele zile de har care au mai rãmas, sã-ºi umileascã
sufletele înaintea lui Dumnezeu prin întristarea pentru pãcat ºi prin
pocãinþã adevãratã. Trebuie sã aibã loc o cercetare a inimii, profundã
ºi sincerã. Spiritul uºuratic ºi frivol, îngãduit de atâþia care pretind cã
sunt creºtini, trebuie îndepãrtat. În faþa tuturor acelora care vor sã-ºi
supunã înclinaþiile rele, ce vor sã stãpâneascã, stã o luptã stãruitoare. În fa¡a raportului vie¡ii
Lucrarea de pregãtire este o lucrare personalã. Nu suntem mântuiþi în
grup. Curãþia ºi devoþiunea unuia nu vor împlini lipsa acestor calitãþi la
altul. Chiar dacã toate popoarele trebuie sã treacã prin faþa judecãþii lui
Dumnezeu, El va cerceta cazul fiecãruia în parte cu tot atâta atenþie ca
ºi când n-ar mai exista altã fiinþã pe pãmânt. Fiecare trebuie sã fie
încercat ºi dovedit fãrã patã sau zbârciturã sau altceva de felul acesta.
Solemne sunt scenele legate de încheierea lucrãrii de ispãºire. 427
Interesele care se cuprind în ea sunt copleºitoare. Judecata are loc
acum în Sanctuarul de sus. Aceastã lucrare continuã timp de mulþi ani.
În curând – nimeni nu ºtie cât de curând – ea va ajunge la cei vii. În
prezenþa înfricoºãtoare a lui Dumnezeu, viaþa noastrã trebuie sã vinã la
Tragedia veacurilor
cercetare. În aceastã vreme, mai presus de orice, se cuvine ca fiecare
suflet sã ia seama la avertizarea lui Hristos: „Luaþi seama, vegheaþi ºi
rugaþi-vã; cãci nu ºtiþi când va veni vremea aceea” (Marcu 13,33).
„Dacã nu vegheaþi, voi veni ca un hoþ, ºi nu vei ºti în care ceas voi veni
peste tine” (Apoc. 3,3).
Când lucrarea judecãþii de cercetare se încheie, soarta tuturor va fi
hotãrâtã pentru viaþã sau pentru moarte. Timpul de har se încheie cu
puþin înainte de venirea Domnului pe norii cerului. Hristos, privind la
timpul acesta, spune în cartea Apocalipsei: „Cine este nedrept, sã fie
nedrept ºi mai departe; cine este întinat, sã se întineze ºi mai departe;
cine este fãrã prihanã sã trãiascã ºi mai departe fãrã prihanã. ªi cine
este sfânt, sã se sfinþeascã ºi mai departe! Iatã, Eu vin curând; ºi rãsplata
Mea este cu Mine, ca sã dau fiecãruia dupã fapta Lui” (Apoc. 22,11.12).
Atât cel neprihãnit, cât ºi cel pãcãtos vor trãi împreunã pe pãmânt
în starea lor muritoare – oamenii vor sãdi ºi vor clãdi, vor mânca ºi vor
bea, neºtiind cã hotãrârea finalã ºi irevocabilã a fost pronunþatã în
Sanctuarul de sus. Înainte de potop, dupã ce Noe a intrat în corabie,
Dumnezeu l-a închis înãuntru, iar pe cei pãcãtoºi, afarã; dar, timp de
ºapte zile, oamenii, neºtiind cã soarta lor a fost pecetluitã, ºi-au continuat
viaþa fãrã grijã ºi iubitoare de plãceri ºi ºi-au bãtut joc de avertismentele
cu privire la judecata care se apropia. „Tot aºa, spune Mântuitorul, va
fi ºi la venirea Fiului omului” (Matei 24,39). Pe tãcute ºi pe neobservate,
la fel ca hoþul în miez de noapte, va veni ora hotãrâtoare, care va stabili
soarta fiecãrui om, retragerea finalã a darului milei de la oamenii
vinovaþi.
„Vegheaþi deci… ca nu cumva, venind pe neaºteptate, sã vã gãseascã
dormind” (Marcu 13,35.36). Este primejdioasã starea acelora care,
obosiþi de veghere, se întorc la atracþiile lumii. În timp ce omul de afaceri
este captivat de urmãrirea câºtigului, în timp ce iubitorul de plãceri
cautã satisfacerea poftelor, în timp ce fiica modei îºi aranjeazã podoabele,
s-ar putea ca în ceasul acela Judecãtorul întregului pãmânt sã rosteascã
428 sentinþa: „Ai fost cântãrit în cumpãnã ºi ai fost gãsit prea uºor” (Dan.
5,27).
CAPITOLUL 29

ORIGINEA RÃULUI

„…Aºa vorbeºte Domnul Dumnezeu: ajunseseºi la


cea mai înaltã desãvârºire, erai plin de înþelepciune
ºi desãvârºit în frumuseþe … Ai fost fãrã prihanã în
cãile tale, din ziua când ai fost fãcut, pânã în ziua
când s-a gãsit nelegiuirea în tine” (Ezechiel 28,12.15).
Tu ziceai în inima ta: „Îmi voi ridica scaunul de
domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi
ºedea pe muntele adunãrii… mã voi sui pe vârful
norilor, voi fi ca Cel Preaînalt” (Isaia 14,13.14).

ORIGINEA PÃCATULUIºi motivul existenþei lui constituie, pentru


multe minþi, un izvor de mare încurcãturã. Oamenii vãd lucrarea rãului,
cu urmãrile lui grozave de vai ºi distrugere, ºi se întreabã cum pot
exista toate acestea sub conducerea Aceluia care este nemãrginit în
înþelepciune, în putere ºi în dragoste. Iatã o tainã cãreia nu-i gãsesc nici
o explicaþie. În nesiguranþa ºi îndoiala lor, sunt orbi faþã de adevãrurile
descoperite lãmurit în Cuvântul lui Dumnezeu ºi esenþiale pentru
mântuire. Sunt unii care, în cãutarea lor cu privire la existenþa pãcatului,
Originea råului

încearcã sã cerceteze ceea ce Dumnezeu nu le-a descoperit; ºi ca


urmare nu gãsesc nici o rezolvare pentru greutãþile lor; ºi unii ca aceºtia,
mânaþi de dispoziþia de a se îndoi ºi de a cãuta nepotriviri, fac din aceasta
o scuzã pentru lepãdarea cuvintelor Sfintelor Scripturi. Alþii însã nu
ajung la nici o înþelegere mulþumitoare a marii probleme a rãului din
cauzã cã tradiþia ºi interpretarea greºitã au întunecat învãþãtura Bibliei 429
cu privire la caracterul lui Dumnezeu, la natura guvernãrii Sale ºi la
modul în care El trateazã pãcatul.
Este cu neputinþã sã explicãm originea pãcatului, pentru a da un
motiv existenþei. Cu toate acestea, se pot înþelege suficient atât originea
Tragedia veacurilor
lui, cât ºi mãsurile luate cu privire la soarta finalã a pãcatului, mãsuri
care descoperã pe deplin dreptatea ºi mila lui Dumnezeu în toate
procedeele Sale cu pãcatul. Nimic nu este mai clar explicat în Scripturi
decât cã Dumnezeu n-a fost în nici o privinþã rãspunzãtor de apariþia
pãcatului; cã n-a fost o retragere arbitrarã a harului divin, nici o lipsã în
conducerea divinã, care sã dea ocazie la apariþia rãzvrãtirii. Pãcatul
este un intrus, pentru a cãrui existenþã nu se poate da nici o explicaþie.
El este tainic, de neexplicat; a-l scuza înseamnã a-l apãra. Dacã s-ar
putea gãsi o scuzã pentru el sau vreo cauzã a existenþei lui, ar înceta sã
mai fie pãcat. Unica definiþie pe care o putem da pãcatului este aceea
pe care o gãsim în Cuvântul lui Dumnezeu; el „este cãlcarea Legii”;
este acþiunea unui principiu în luptã cu Legea cea mare a dragostei,
care este temelia guvernãrii divine.
Înainte de apariþia pãcatului, în întregul univers era pace ºi bucurie.
Totul era în armonie desãvârºitã cu voinþa Creatorului. Iubirea faþã de
Dumnezeu era supremã, iar iubirea omului faþã de om era nepãrtinitoare.
Hristos, Cuvântul, singurul nãscut al lui Dumnezeu, era una cu Tatãl
cel veºnic – una în naturã, în caracter ºi în scop – singura Fiinþã din tot
universul care putea intra în sfaturile ºi în planurile lui Dumnezeu. Prin
Hristos, Tatãl a realizat cererea tuturor fiinþelor cereºti. „Prin El au
fost fãcute toate lucrurile care sunt în ceruri; fie scaune de domnii, fie
dregãtorii, fie stãpâniri” (Colos. 1,16) ºi tot cerul Îi dãdea ascultare lui
Hristos în aceeaºi mãsurã ca ºi Tatãlui.
Legea iubirii fiind temelia guvernãrii lui Dumnezeu, fericirea tuturor
fiinþelor create depindea de asentimentul lor desãvârºit faþã de marile
principii ale dreptãþii. Dumnezeu doreºte de la toate fãpturile Sale o
slujire din dragoste – un omagiu care izvorãºte dintr-o apreciere
inteligentã a caracterului Sãu. El nu gãseºte plãcere într-o slujire silitã
ºi, ca urmare, dã tuturor libertatea de voinþã, ca sã-I aducã o slujire de
bunãvoie.
Dar a apãrut cineva care a ales sã perverteascã aceastã libertate.
430 Pãcatul ºi-a avut originea în acela care, dupã Hristos, fusese cel mai
onorat de Dumnezeu ºi care stãtea în cea mai înaltã poziþie de putere ºi
de slavã printre locuitorii cerului. Înainte de cãdere, Lucifer era primul
dintre heruvimii ocrotitori, sfânt ºi nepãtat. „…Aºa vorbeºte Domnul
Dumnezeu: Ajunseseºi la cea mai înaltã desãvârºire, erai plin de
înþelepciune ºi desãvârºit în frumuseþe. Stãteai în Eden, grãdina lui
Dumnezeu ºi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe… Erai un
heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al
lui Dumnezeu ºi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost
fãrã prihanã în cãile tale, din ziua când ai fost fãcut, pânã în ziua când
s-a gãsit nelegiuirea în tine” (Ezec. 28,12-15).
Lucifer ar fi putut rãmâne în graþia lui Dumnezeu, iubit ºi onorat de
oºtile îngereºti, punându-ºi la lucru puterile nobile pentru a-i binecuvânta
pe alþii ºi a-L slãvi pe Fãcãtorul sãu. Dar profetul spune: „Þi s-a îngâmfat
inima din pricina frumuseþii tale, þi-ai stricat înþelepciunea cu strãlucirea
ta” (vers. 17). Puþin câte puþin, Lucifer a ajuns sã-ºi îngãduie dorinþa
dupã înãlþare de sine. „Pentru cã îþi dai ifose ca ºi când ai fi Dumnezeu.”
„Tu ziceai în inima ta: … ’îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus
de stelele lui Dumnezeu; voi ºedea pe muntele adunãrii… mã voi sui pe
vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt” (vers. 6; Is. 14,13.14). În loc sã
caute sã-L facã pe Dumnezeu cel dintâi în dragostea ºi slujirea
creaturilor, strãdania lui Lucifer a fost sã le câºtige slujirea ºi închinarea
pentru el. Râvnind la onoarea pe care Tatãl cel veºnic o revãrsase
asupra Fiului Sãu, acest prinþ al îngerilor a aspirat la puterea pe care
numai Hristos o putea folosi.
Tot cerul se bucura sã reflecte slava Creatorului ºi sã trâmbiþeze
lauda Lui. Câtã vreme Dumnezeu fusese onorat în felul acesta, pretu-
tindeni fusese pace ºi veselie. Dar acum armoniile cereºti au fost umbrite
de o notã discordantã. Slujirea ºi înãlþarea de sine, contrarã planului
Creatorului, a provocat simþãminte rele în minþile în care slava lui
Dumnezeu era mai presus de orice. Sfaturile cereºti au stãruit pe lângã
Originea råului

Lucifer. Fiul lui Dumnezeu i-a prezentat mãreþia, bunãtatea ºi dreptatea


Creatorului ºi natura sfântã ºi neschimbãtoare a Legii Sale. Dumnezeu
Însuºi stabilise ordinea în ceruri; aºa cã, neþinând seama de ea, Lucifer
Îl dezonora pe Fãcãtorul sãu ºi aducea ruinã asupra lui. Dar avertizarea
datã cu milã ºi cu o dragoste nemãrginitã n-a fãcut decât sã trezeascã
un spirit de împotrivire. Astfel, Lucifer a îngãduit ca invidia faþã de 431
Hristos sã-l stãpâneascã ºi a rãmas intransigent.
Mândria ºi slava proprie au alimentat dorinþa dupã supremaþie. Înalta
cinstire datã lui Lucifer n-a fost apreciatã ca fiind darul lui Dumnezeu
ºi n-a produs nici o recunoºtinþã faþã de Creator. El se preamãrea pe
Tragedia veacurilor
sine în strãlucirea ºi înãlþarea lui ºi aspira sã fie deopotrivã cu Dumnezeu.
Era iubit ºi respectat de oºtile cereºti. Îngerii gãseau plãcere sã aducã
la îndeplinire poruncile lui ºi era îmbrãcat cu înþelepciune ºi cu slavã
mai presus de toþi ceilalþi. Dar Fiul lui Dumnezeu era recunoscut ca
Suveran al cerului, una cu Tatãl în putere ºi în autoritate; Hristos participa
la toate sfaturile lui Dumnezeu, pe când lui Lucifer nu-i era îngãduit sã
pãtrundã planurile divine. „De ce”, întreba acest înger puternic, „sã
aibã Hristos supremaþia? De ce este în felul acesta onorat mai mult
decât mine?”
Pãrãsindu-ºi locul din prezenþa imediatã a lui Dumnezeu, Lucifer a
început sã rãspândeascã spiritul de nemulþumire printre îngeri. Lucrând
în tainã adâncã ºi pentru o vreme ascunzându-ºi scopul adevãrat sub
aparenþa respectului faþã de Dumnezeu, a încercat sã trezeascã nemul-
þumirea faþã de legile care guvernau fiinþele cereºti, lãsând sã se înþe-
leagã cã ele impuneau restricþii care nu erau necesare. Din moment ce
erau sfinþi, el susþinea cã îngerii trebuie sã asculte de îndemnul conºtiinþei
lor. Cãuta sã trezeascã simpatie pentru el, arãtând cã Dumnezeu pro-
cedase nedrept cu el, dându-I onoarea supremã lui Hristos. El pretindea
cã, aspirând la o putere ºi la o onoare mai mari, nu urmãrea înãlþarea
de sine, ci cãuta sã asigure libertatea pentru toþi locuitorii cerului; cã pe
calea aceasta ei ar putea ajunge la o stare mai înaltã de existenþã.
Dumnezeu, în mila Sa cea mare, l-a suportat îndelung pe Lucifer.
Nu l-a îndepãrtat imediat din starea lui înãlþatã atunci când, pentru prima
oarã, ºi-a permis un spirit de nemulþumire, nici chiar atunci când au
început sã iasã la ivealã pretenþiile lui false înaintea îngerilor credincioºi.
El a fost menþinut în ceruri multã vreme. Mereu ºi mereu i s-a oferit
iertarea, condiþionatã de pocãinþã ºi de supunere. Asemenea eforturi,
pe care numai iubirea ºi înþelepciunea infinitã le puteau plãnui, au fost
fãcute pentru a-l convinge de rãtãcirea lui. Spiritul de nemulþumire nu
fusese cunoscut niciodatã în ceruri. Nici chiar Lucifer n-a vãzut de la
început unde va ajunge; el nu înþelegea natura adevãratã a simþãmintelor
432 lui. Dar atunci când s-a dovedit cã nemulþumirea lui nu are motiv, Lu-
cifer a fost convins cã era greºit, cã cerinþele divine erau drepte ºi cã
ar fi trebuit sã recunoascã acest lucru înaintea cerului întreg. Dacã
atunci ar fi fãcut lucrul acesta, s-ar fi salvat pe sine ºi pe mulþi alþi
îngeri. Pânã atunci nu pãrãsise cu totul supunerea faþã de Dumnezeu.
Cu toate cã pãrãsise poziþia de heruvim ocrotitor, dacã ar fi vrut sã se
întoarcã la Dumnezeu, recunoscând înþelepciunea Creatorului, ºi dacã
s-ar fi mulþumit sã ocupe locul care-i fusese destinat în marele plan al
lui Dumnezeu, ar fi fost pus iarãºi în slujbã. Dar mândria l-a împiedicat
sã se supunã. El ºi-a apãrat cu insistenþã calea, a susþinut cã nu are
nevoie de pocãinþã ºi s-a angajat cu totul în lupta cea mare împotriva
Fãcãtorului sãu.
Toate puterile minþii lui iscusite au fost puse în slujba amãgirii, pentru
a-ºi asigura simpatia îngerilor care fuseserã sub comanda lui. Chiar
faptul cã Hristos îl avertizase ºi îl sfãtuise a fost interpretat pentru a
sluji planurilor lui de trãdare. Acelora a cãror încredere plinã de iubire
îi legase mai strâns de el, Satana le spunea cã a fost judecat greºit, cã
poziþia lui nu era respectatã ºi cã libertatea avea sã-i fie restrânsã. De
la prezentarea eronatã a cuvintelor lui Hristos a trecut la pervertire ºi
la înºelãciune directã, acuzându-L pe Fiul lui Dumnezeu de un plan
care sã-L umileascã înaintea locuitorilor cerului. A mai încercat sã
facã ºi o legãturã falsã între el ºi îngerii rãmaºi credincioºi. Pe toþi
aceia pe care nu i-a putut supune ºi nu i-a putut aduce cu totul de
partea lui i-a acuzat de indiferenþã faþã de interesele fiinþelor cereºti.
Chiar lucrarea pe care o fãcea el o punea pe seama acelora care Îi rã-
mãseserã credincioºi lui Dumnezeu. ªi, pentru a-ºi susþine acuzaþia de
nedreptate a lui Dumnezeu faþã de el, a recurs la interpretarea ten-
denþioasã a cuvintelor ºi faptelor Creatorului. Metoda lui era sã-i încurce
pe îngeri cu argumente subtile cu privire la planurile lui Dumnezeu. A
îmbrãcat în mister tot ce era simplu ºi, printr-o pervertire mãiastrã, a
aruncat îndoialã asupra declaraþiilor celor mai lãmurite ale lui Iehova.
Originea råului

Poziþia lui înaltã, într-o legãturã atât de strânsã cu conducerea divinã, a


dat mai multã putere sofisticãriilor lui ºi mulþi au fost induºi în eroare sã
se uneascã în rãzvrãtire împreunã cu el împotriva autoritãþii Cerului.
Dumnezeu, în înþelepciunea Sa, i-a îngãduit lui Satana sã-ºi continue
lucrarea, pânã când spiritul de nemulþumire a avut ca rod o revoltã
activã. A fost necesar ca planurile lui sã se desfãºoare din plin, pentru 433
ca natura ºi tendinþa lor adevãratã sã poatã fi vãzute de toþi. Lucifer,
heruvimul cel uns, fusese foarte mult înãlþat; el era mult iubit de fiinþele
cereºti, iar influenþa lui asupra lor era puternicã. Guvernarea lui
Dumnezeu îi includea nu numai pe locuitorii cerului, ci ºi pe toate
Tragedia veacurilor
lumile pe care El le crease; ºi Satana cugeta cã, dacã i-ar fi putut
atrage pe îngerii cerului împreunã cu el la rãscoalã, ar fi putut atrage ºi
celelalte lumi. El ºi-a prezentat cu mãiestrie punctul de vedere, folosind
înþelepciunea ºi denaturarea pentru a-ºi atinge scopul. Puterea lui de
amãgire era foarte mare ºi, ascunzându-se sub o mascã de înºelãciune,
câºtigase teren. Nici chiar îngerii rãmaºi credincioºi nu puteau discerne
pe deplin caracterul lui ºi nici nu puteau vedea unde avea sã ducã
lucrarea lui.
Satana fusese atât de mult onorat ºi toate faptele lui erau atât de
înveºmântate în tainã, încât era greu sã se descopere îngerilor natura
adevãratã a lucrãrii sale. Pânã ce n-a ajuns la dezvoltarea deplinã,
pãcatul n-a pãrut atât de rãu precum era. Deoarece pânã atunci pãcatul
nu avusese nici un loc în universul lui Dumnezeu, fiinþele sfinte nu aveau
nici o idee cu privire la natura ºi la rãutatea lui. Ele nu puteau vedea
urmãrile teribile care aveau sã se producã drept urmare a respingerii
Legii lui Dumnezeu. La început, Satana îºi ascunsese lucrarea sub o
mãrturisire amãgitoare de loialitate faþã de Dumnezeu. El pretindea cã
urmãreºte sã promoveze onoarea lui Dumnezeu, stabilitatea guvernãrii
Sale ºi binele tuturor locuitorilor cerului. În timp ce strecura nemulþu-
mirea în mintea îngerilor aflaþi sub conducerea lui, fãcea cu mãiestrie
sã parã cã el cautã sã îndepãrteze nemulþumirea. Când susþinea cã
trebuiau fãcute schimbãri în ordinea ºi în legile guvernãrii lui Dumnezeu,
fãcea aceasta motivând cã ele erau necesare pentru a pãstra armonia
în ceruri.
În procedeele Sale cu pãcatul, Dumnezeu a folosit numai dreptatea
ºi adevãrul. Satana putea folosi ceea ce Dumnezeu nu putea – linguºirea
ºi amãgirea. El cãuta sã falsifice cuvintele lui Dumnezeu ºi reprezenta
într-un mod eronat planul Sãu de guvernare înaintea îngerilor, susþinând
cã Dumnezeu nu a fost drept atunci când a dat legi ºi rânduieli locuitorilor
cerului; cã atunci când cerea supunere ºi ascultare de la creaturile Sale,
cãuta numai înãlþarea de Sine. De aceea trebuia demonstrat înaintea
434 locuitorilor cerului ºi ai celorlalte lumi cã guvernarea lui Dumnezeu era
dreaptã, iar Legea Sa era desãvârºitã. Satana a creat impresia cã el
cãuta sã promoveze binele universului. Atât caracterul adevãrat al
uzurpatorului, cât ºi scopul lui real trebuiau sã fie înþelese de toþi. El
trebuia sã aibã timp pentru a se demasca prin lucrurile lui nelegiuite.
Satana punea pe seama Legii ºi guvernãrii lui Dumnezeu discordia
pe care acþiunea lui o provocase în ceruri. Toate relele, spunea el, erau
urmarea conducerii divine. El pretindea cã scopul lui era sã îmbunã-
tãþeascã întocmirile lui Iehova. De aceea, era necesar ca sã demon-
streze natura pretenþiilor sale ºi sã arate efectul schimbãrilor propuse
în Legea divinã. Propria lucrare urma sã-l condamne. Satana pretinsese
de la început cã nu se rãzvrãtise. Universul întreg trebuia sã-l vadã pe
amãgitor demascat.
Chiar ºi atunci când s-a hotãrât cã el nu mai putea rãmâne în cer,
Înþelepciunea Infinitã nu l-a distrus pe Satana. Deoarece numai slujirea
din iubire poate fi primitã de Dumnezeu, devotamentul creaturilor Sale
trebuie sã se întemeieze pe o convingere cu privire la dreptatea ºi la
mila Sa. Locuitorii cerului ºi ai celorlalte lumi, fiind nepregãtiþi sã înþeleagã
natura sau consecinþele pãcatului, nu puteau vedea dreptatea ºi mila lui
Dumnezeu în distrugerea lui Satana. Dacã ar fi fost adus imediat la
inexistenþã, ei L-ar fi slujit pe Dumnezeu din teamã, ºi nu din iubire.
Influenþa amãgitorului n-ar fi fost cu totul distrusã ºi nici spiritul de
revoltã n-ar fi fost îndepãrtat cu totul. Rãului trebuia sã i se îngãduie sã
ajungã la maturitate. Pentru binele universului întreg, de-a lungul
veacurilor veºnice, Satana trebuia sã-ºi dezvolte mai deplin principiile,
pentru ca acuzaþiile lui aduse împotriva guvernãrii divine sã fie vãzute
de fiinþele create în lumina lor adevãratã, pentru ca dreptatea ºi mila lui
Dumnezeu, precum ºi neschimbabilitatea Legii Sale sã fie pentru
totdeauna aºezate în afara oricãrei discuþii.
Rãzvrãtirea lui Satana urma sã fie o lecþie pentru univers de-a lungul
Originea råului

veacurilor viitoare, ca o mãrturie continuã cu privire la natura ºi la


urmãrile grozave ale pãcatului. Efectul conducerii lui Satana, urmãrile
ei asupra îngerilor ºi a oamenilor aveau sã arate care urmau sã fie
roadele respingerii autoritãþii divine. Aceasta trebuia sã dea mãrturie
despre faptul cã de existenþa guvernãrii lui Dumnezeu ºi a Legii Sale
depindea bunãstarea tuturor fiinþelor pe care El le crease. Astfel, istoria 435
acestei experienþe grozave de rãzvrãtire urma sã fie o ocrotire continuã
pentru toate inteligenþele sfinte, prevenindu-le sã mai fie amãgite cu
privire la natura fãrãdelegii, sã le fereascã de a mai sãvârºi pãcatul ºi a
suferi pedeapsa pentru el.
Tragedia veacurilor
Pânã la încheierea luptei din ceruri, marele uzurpator a continuat sã
se îndreptãþeascã. Când i s-a adus la cunoºtinþã cã trebuia sã fie alungat
din locuinþele strãlucite împreunã cu toþi simpatizanþii lui, atunci
conducãtorul rãsculat ºi-a manifestat cu îndrãznealã nemulþumirea faþã
de Legea Creatorului. El ºi-a reafirmat susþinerea cã îngerii nu trebuiau
sã fie controlaþi, cã ei trebuiau lãsaþi sã-ºi urmeze propria voinþã, care
avea sã-i conducã în mod corect. El a denunþat rânduielile divine ca
fiind o restrângere a libertãþii lor ºi a declarat cã scopul lui era sã asigure
desfiinþarea Legii; cã, eliberaþi de aceastã restricþie, oºtile cereºti puteau
sã intre într-o stare de existenþã mai înaltã ºi mai slãvitã.
Satana împreunã cu oastea sa au aruncat, într-un deplin acord, ocara
rebeliunii lor asupra lui Hristos, declarând cã, dacã n-ar fi fost mustraþi,
nu s-ar fi rãsculat niciodatã. Astfel, încãpãþânaþi ºi dispreþuitori în lipsa
lor de loialitate, cãutând zadarnic sã rãstoarne guvernarea lui Dumnezeu,
pretinzând totuºi în mod batjocoritor a fi victime nevinovate ale puterii
opresoare, marele rãzvrãtit împreunã cu cei care-l simpatizau au fost
alungaþi în cele din urmã din cer.
Acelaºi spirit care s-a arãtat în rebeliunea din cer inspirã ºi rebeliunea
de pe pãmânt. Satana a continuat cu oamenii acelaºi fel de a proceda
pe care l-a avut ºi faþã de îngeri. Duhul lui domneºte astãzi în fiii
neascultãrii. Asemenea lui, ei cautã sã îndepãrteze restricþiile Legii lui
Dumnezeu ºi fãgãduiesc oamenilor libertatea prin cãlcarea preceptelor
ei. Mustrarea pãcatului trezeºte încã spiritul urii ºi al împotrivirii. Când
soliile de avertizare ale lui Dumnezeu sunt prezentate conºtiinþei, Satana
îi conduce pe oameni sã se îndreptãþeascã ºi sã caute aprobarea altora
pentru calea lor pãcãtoasã. În loc sã-ºi îndrepte greºelile, ei îºi manifestã
indignarea faþã de cel care mustrã, de parcã aceasta ar fi singura cauzã
a greutãþilor. Din zilele dreptului Abel pânã în vremea noastrã, acesta
este spiritul care s-a manifestat faþã de aceia care au îndrãznit sã mustre
pãcatul.
436 Satana l-a amãgit pe om la pãcat prin aceeaºi reprezentare falsã a
caracterului lui Dumnezeu pe care o practicase în ceruri, fãcându-L sã
fie privit ca fiind aspru ºi tiranic. Satana l-a dus pe om în pãcat ºi a
reuºit sã ajungã atât de departe, încât sã declare cã restricþiile nedrepte
ale lui Dumnezeu au dus atât la cãderea omului, cât ºi la rãzvrãtirea lui.
Dar Cel Veºnic a declarat cu privire la Sine: „Domnul Dumnezeu
este un Dumnezeu plin de îndurare ºi milostiv, încet la mânie, plin de
bunãtate ºi credincioºie, care îºi þine dragostea pânã la mii de neamuri
de oameni, iartã fãrãdelegile, rãzvrãtirea ºi pãcatul, dar nu socoteºte
pe cel vinovat drept nevinovat” (Exod 34, 6.7).
Prin alungarea lui Satana din ceruri, Dumnezeu ªi-a dat pe faþã
dreptatea ºi a pãstrat onoarea tronului Sãu. Dar atunci când omul a
pãcãtuit, supunându-se amãgirilor acestui duh decãzut, Dumnezeu a
dat dovada iubirii Sale, dându-L pe singurul Sãu Fiu sã moarã pentru
neamul omenesc cãzut. În ispãºire, s-a descoperit caracterul lui
Dumnezeu. Argumentul puternic al crucii demonstreazã întregului
univers cã drumul pãcatului, pe care Lucifer l-a ales, nu putea fi pus în
nici un fel pe seama guvernãrii lui Dumnezeu.
În lupta dintre Hristos ºi Satana, în timpul lucrãrii pãmânteºti a
Mântuitorului, caracterul marelui amãgitor a fost demascat. Nimic
altceva nu l-ar fi putut dezrãdãcina atât de mult pe Satana, din simpatia
îngerilor cereºti ºi a întregului univers rãmas credincios, cum a fãcut-o
lupta lui cruntã împotriva Mântuitorului lumii. Hula îndrãzneaþã din
cererea lui, ca Hristos sã i se închine; obrãznicia lui îngâmfatã, de a-L
duce pe vârful muntelui ºi pe streaºina templului; intenþia lui plinã de
viclenie când I-a cerut sã Se arunce de pe înãlþimea ameþitoare; rãutatea
neadormitã cu care-L urmãrea dintr-un loc în altul, inspirând inimile
preoþilor ºi ale poporului sã respingã iubirea Sa ºi, în cele din urmã, sã
strige: „Rãstigneºte-L! Rãstigneºte-L!”; toate acestea au provocat
uimirea ºi indignarea universului.
Satana a fost acela care a îndemnat lumea sã-L respingã pe Hristos.
Originea råului

Prinþul pãcatului ºi-a exercitat toatã puterea ºi viclenia pentru a-L


distruge pe Iisus; deoarece a vãzut cã dragostea ºi mila Mântuitorului,
simpatia ºi grija Lui iubitoare prezentau lumii caracterul lui Dumnezeu,
Satana a pus în discuþie toate susþinerile Fiului lui Dumnezeu ºi i-a
folosit pe oameni ca unelte ale sale, pentru a umple viaþa Mântuitorului
de suferinþã ºi de durere. Înºelãciunea ºi necinstea prin care cãutase 437
sã zãdãrniceascã lucrarea lui Iisus, ura manifestatã prin copiii neascul-
tãrii, acuzaþiile lor nemiloase împotriva Aceluia a cãrui viaþã era un
exemplu de bunãtate fãrã egal, toate acestea izvorau dintr-o rãzbunare
profundã. Focul invidiei ºi al rãutãþii, mocnit pânã acum, ura ºi dorinþa
Tragedia veacurilor
de rãzbunare au izbucnit pe Calvar împotriva Fiului lui Dumnezeu, în
timp ce tot cerul privea îngrozit scena.
Când marea jertfã a fost adusã, Hristos S-a înãlþat la cer, refuzând
adorarea îngerilor pânã ce nu a prezentat cererea: „Vreau ca acolo unde
sunt Eu, sã fie împreunã cu Mine ºi aceia pe care Mi i-ai dat Tu” (Ioan
17,24). Atunci, cu o iubire ºi o putere de nedescris, a venit rãspunsul de la
tronul Tatãlui: „Toþi îngerii lui Dumnezeu, sã I se închine” (Evrei 1,6). Asupra
lui Iisus nu rãmãsese nici o patã. Umilirea Lui fiind terminatã, jertfa Lui
fiind deplinã, I s-a dat un nume care este mai presus de orice nume.
Vina lui Satana era acum fãrã scuzã. El îºi dezvãluise adevãratul
caracter de mincinos ºi ucigaº. S-a vãzut cã acelaºi spirit care îi inspirase
pe fiii oamenilor, care se gãseau sub puterea lui, ar fi fost descoperit
dacã i s-ar fi îngãduit sã aibã stãpânire peste locuitorii cerului. El sus-
þinuse cã neascultarea de Legea lui Dumnezeu ar fi adus libertate ºi
înãlþare; dar s-a vãzut cã a avut ca urmare sclavie ºi degradare.
Acuzaþiile mincinoase ale lui Satana, cu privire la caracterul ºi guvernarea
lui Dumnezeu, au apãrut acum în adevãrata lor luminã. El Îl acuzase pe
Dumnezeu de înãlþare de Sine atunci când a cerut supunere ºi ascultare
din partea creaturilor Sale, ºi declarase cã, în timp ce Creatorul cerea
lepãdare de sine de la toþi ceilalþi, El nu practicase jertfire de sine ºi nu
fãcuse nici un sacrificiu. Acum s-a vãzut cã, pentru mântuirea neamului
omenesc cãzut, Conducãtorul universului fãcuse sacrificiul cel mai mare
pe care-l putea face iubirea; cãci „Dumnezeu era în Hristos împãcând
lumea cu Sine” (2 Cor. 5,19). S-a mai vãzut cã, în timp ce Lucifer deschisese
uºa pentru intrarea pãcatului prin dorinþa lui de onoare ºi întâietate, Hristos,
pentru a distruge pãcatul, Se umilise ºi Se fãcuse ascultãtor pânã la moarte.
Dumnezeu ªi-a arãtat dezaprobarea faþã de principiile rebeliunii.
Tot cerul a vãzut dreptatea Sa descoperitã atât în condamnarea lui
Satana, cât ºi în rãscumpãrarea omului. Lucifer declarase cã, dacã
Legea lui Dumnezeu este de neschimbat, iar pedeapsa nu putea fi
înlãturatã, orice cãlcãtor al ei trebuia sã fie pe veci lipsit de favoarea
438 Creatorului. El pretindea ca neamul omenesc pãcãtos sã fie aºezat în
afara mântuirii ºi prin aceasta sã fie prada lui de drept. Dar moartea lui
Hristos era un argument în favoarea omului, care nu putea fi înfrânt.
Pedeapsa Legii a cãzut peste Acela care era egal cu Dumnezeu, iar
omul avea posibilitatea sã primeascã neprihãnirea lui Hristos ºi,
printr-o viaþã de pocãinþã ºi de umilinþã, sã biruie, aºa cum Fiul lui
Dumnezeu a triumfat asupra puterii lui Satana. Aºa cã Dumnezeu este
drept ºi în acelaºi timp poate sã-l îndreptãþeascã pe acela care crede în
Iisus.
Dar Hristos a venit pe pãmânt nu numai sã aducã la îndeplinire
mântuirea omului, sã sufere ºi sã moarã. El a venit s㠄vesteascã o
lege mare ºi minunatã”. Nu numai pentru ca locuitorii acestui pãmânt
sã priveascã Legea aºa cum ar trebui privitã, ci ca sã se demonstreze
lumilor din univers cã Legea lui Dumnezeu este de neschimbat. Dacã
cerinþele ei ar fi putut sã fie înlãturate, atunci n-ar fi fost nevoie ca Fiul
lui Dumnezeu sã-ºi dea viaþa ca jertfã de ispãºire pentru cãlcarea ei.
Iar jertfa la care I-a îndemnat iubirea infinitã pe Tatãl ºi pe Fiul, ca
pãcãtoºii sã fie mântuiþi, demonstreazã întregului univers – nimic mai
puþin decât acest plan de ispãºire nefiind suficient – cã dreptatea ºi
mila sunt temelia Legii ºi guvernãrii lui Dumnezeu.
În aducerea la îndeplinire a judecãþii finale, se va vedea cã nu existã
nici un motiv pentru existenþa pãcatului. Când Judecãtorul a tot pãmântul
îl va întreba pe Satana: „De ce te-ai rãzvrãtit împotriva Mea ºi M-ai jefuit
de supuºii Împãrãþiei Mele?”, iniþiatorul pãcatului nu va putea aduce vreo
scuzã. Orice gurã va fi închisã ºi toate oºtile rãzvrãtirii vor fi fãrã cuvânt.
Crucea de pe Calvar, în timp ce declarã Legea ca fiind de neschimbat,
face cunoscut universului cã plata pãcatului este moartea. În strigãtul
de moarte al Mântuitorului: „S-a isprãvit”, a bãtut clopotul de moarte al
lui Satana. Marea luptã care durase atâta vreme s-a hotãrât atunci, iar
curãþirea finalã a pãcatului a fost asiguratã. Fiul lui Dumnezeu a trecut
prin porþile mormântului, pentru ca „prin moarte sã nimiceascã pe acela
Originea råului

care avea puterea morþii, pe diavolul” (Evrei 2,14). Dorinþa lui Lucifer
dupã înãlþare de sine îl fãcuse sã spunã: „Îmi voi înãlþa tronul mai presus
de stelele lui Dumnezeu… Voi fi ca Cel Preaînalt”. Dar Dumnezeu
declarã: „Te voi face ca cenuºa pe pãmânt… ºi niciodatã nu vei mai fi”
(Is.14,13.14; Ezech. 28,18.19). „Cãci iatã, vine ziua, care va arde ca
un cuptor! Toþi cei trufaºi ºi toþi cei rãi, vor fi ca miriºtea; ziua care vine 439
îi va arde, zice Domnul oºtirilor, ºi nu le va lãsa nici rãdãcinã, nici ramurã”
(Mal. 4.1).
Întregul univers va fi martor cu privire la natura ºi la urmãrile
pãcatului. ªi distrugerea lui totalã, care la început ar fi provocat îngerilor
Tragedia veacurilor
fricã, iar lui Dumnezeu dezonoare, va îndreptãþi acum iubirea Sa ºi-I va
restabili onoarea în faþa universului fiinþelor care-ºi gãseau plãcerea sã
facã voia Sa ºi în a cãror inimã este Legea Sa. Niciodatã nu va mai fi
pãcatul. Cuvântul Domnului spune: „Nenorocirea nu vine de douã ori”
(Naum 1,9). Legea lui Dumnezeu, pe care Satana a declarat-o a fi un
jug al robiei, va fi cinstitã ca Lege a libertãþii. O creaþiune încercatã ºi
trecutã prin experienþe nu va mai fi niciodatã îndepãrtatã de la supunerea
faþã de Acela al cãrui caracter a fost deplin descoperit înaintea lor, ca
fiind iubire nepãtrunsã ºi înþelepciune infinitã.

440
CAPITOLUL 30

VRÃJMêIA DINTRE OM ªI SATANA

„Vrãjmãºie voi pune între tine ºi femeie, între


sãmânþa ta ºi sãmânþa ei. Aceasta îþi va zdrobi
capul, ºi tu îi vei zdrobi cãlcâiul” (Geneza 3,15).
Sentinþa divinã, pronunþatã împotriva lui Satana
dupã cãderea omului, era ºi o profeþie care
cuprindea toate veacurile pânã la încheierea
timpului ºi care prefigura conflictul cel mare, care
urma sã implice toate neamurile de oameni care
aveau sã trãiascã pe pãmânt.

DUMNEZEU SPUNE: „Vrãjmãºie voi pune…” Aceastã vrãjmã-


ºie nu se aratã în mod natural. Când omul a cãlcat Legea divinã, firea
lui a devenit pãcãtoasã ºi el era în armonie, ºi nu în luptã cu Satana. În

Vråjmå¿ia dintre om ¿i Satana


mod natural, nu existã vrãjmãºie între omul pãcãtos ºi începãtorul
pãcatului. Amândoi au devenit rãi prin apostazie. Cel decãzut nu-ºi
gãseºte odihnã niciodatã, în afarã de cazul când câºtigã simpatie ºi
sprijin, fãcându-i ºi pe alþii sã-i urmeze exemplul. Pentru motivul acesta,
îngerii cãzuþi ºi oamenii nelegiuiþi se unesc într-o tovãrãºie disperatã.
Dacã Dumnezeu n-ar fi intervenit în mod deosebit, Satana ºi omul s-ar
fi unit într-o alianþã împotriva cerului; ºi, în loc sã nutreascã vrãjmãºie
împotriva lui Satana, întreaga familie omeneascã s-ar fi unit în împotrivire
contra lui Dumnezeu.
Satana l-a dus pe om la pãcat, aºa cum i-a fãcut pe îngeri sã se
rãzvrãteascã, pentru a-ºi asigura în felul acesta colaborarea în lupta lui 441
împotriva cerului. Între el ºi îngerii cãzuþi n-a fost nici o deosebire în
ceea ce priveºte ura lor faþã de Hristos; în timp ce toate celelalte puncte
erau în discordie, ei erau strâns uniþi în opoziþia lor împotriva autoritãþii
Conducãtorului universului. Dar când Satana a auzit declaraþia cã avea
Tragedia veacurilor
sã fie vrãjmãºie între el ºi femeie, între sãmânþa lui ºi sãmânþa ei, a ºtiut
cã eforturile lui pentru a corupe firea omeneascã urmau sã fie
zãdãrnicite; cã prin anumite mijloace omul avea sã fie în stare sã reziste
puterii sale.
Vrãjmãºia lui Satana împotriva neamului omenesc este aprinsã pentru
cã, prin Hristos, el este obiectul iubirii ºi grijii lui Dumnezeu. El doreºte
sã zãdãrniceascã planul divin pentru rãscumpãrarea omului, ca sã arunce
dezonoare asupra lui Dumnezeu, desfigurând ºi întinând lucrarea mâinilor
Sale; el voia sã producã amãrãciune în ceruri ºi sã umple pãmântul de
blestem ºi pustiire. ªi el aratã tot acest rãu ca fiind urmarea lucrãrii lui
Dumnezeu prin crearea omului.
Harul pe care Hristos îl sãdeºte în suflet este acela care creeazã în
om vrãjmãºia contra lui Satana. Fãrã acest har transformator ºi aceastã
putere înnoitoare, omul ar fi sclavul lui Satana, un rob totdeauna gata
sã împlineascã pretenþiile lui. Dar principiul nou în suflet creeazã con-
flict acolo unde pânã atunci fusese pace. Puterea pe care o împãrtãºeºte
Hristos îl face pe om în stare sã reziste tiranului ºi uzurpatorului.
Pretutindeni unde se vede oroare faþã de pãcat, în loc de iubire faþã de
el, oriunde se rezistã acestor patimi care au pus stãpânire pe suflet ºi
sunt biruite, acolo se vede efectul unui principiu întru totul de sus.
Antagonismul care existã între spiritul lui Hristos ºi spiritul lui Satana
s-a dat pe faþã în modul cel mai pronunþat în felul în care lumea L-a
primit pe Iisus. Iudeii au ajuns sã-L lepede nu atât de mult pentru cã a
venit fãrã bogãþie lumeascã, pompã sau grandoare. Ei au vãzut cã El
deþinea puterea care avea sã facã mai mult decât sã compenseze lipsa
acestor avantaje exterioare. Însã curãþia ºi sfinþenia lui Hristos I-au
atras ura celor nelegiuiþi. Viaþa Lui de lepãdare de sine ºi consacrarea
Lui fãrã pãcat erau o mustrare continuã pentru un popor mândru ºi
senzual. Aceasta a provocat vrãjmãºia împotriva Fiului lui Dumnezeu.
Satana ºi îngerii cei rãi s-au unit cu oamenii pãcãtoºi. Toate forþele
apostaziei au conspirat împotriva Luptãtorului pentru adevãr.
442 Aceeaºi vrãjmãºie care s-a dovedit faþã de Maestru s-a manifestat
ºi faþã de urmaºii lui Hristos. Toþi aceia care vãd caracterul respingãtor
al pãcatului ºi cu putere de sus rezistã ispitei vor trezi cu siguranþã ura
lui Satana ºi a supuºilor sãi. Ura faþã de principiile curate ale adevãrului,
precum ºi mustrarea ºi prigonirea apãrãtorilor lui vor exista atâta vreme
cât existã pãcat ºi pãcãtoºi. Urmaºii lui Hristos ºi slujitorii lui Satana nu
se pot armoniza. Ruºinea crucii nu a încetat. „Toþi aceia care vor sã
trãiascã cu evlavie în Hristos Iisus vor fi prigoniþi” (2 Tim. 3,12).
Agenþii lui Satana lucreazã continuu sub conducerea lui pentru a
întãri autoritatea ºi a clãdi împãrãþia lui în opoziþie cu guvernarea lui
Dumnezeu. În scopul acesta, ei cautã sã-i amãgeascã pe urmaºii lui
Hristos ºi sã-i abatã de la ascultarea de El. Asemenea conducãtorului
lor, ei interpreteazã în mod greºit ºi pervertesc Scripturile pentru a-ºi
atinge scopul. Dupã cum Satana a încercat sã arunce ocara asupra lui
Dumnezeu, tot aºa ºi agenþii lui cautã sã calomnieze poporul lui
Dumnezeu. Spiritul care L-a dus pe Hristos la moarte îi inspirã ºi pe cei
rãi sã-i nimiceascã pe urmaºii Lui. Toate acestea sunt prevestite în
acea primã profeþie: „Vrãjmãºie voi pune între tine ºi femeie, între
sãmânþa ta ºi sãmânþa ei…” ªi aceasta va continua pânã la încheierea
timpului.
Satana îºi adunã toate forþele ºi aruncã toatã puterea în luptã. De
ce oare nu întâlneºte o împotrivire mai mare? De ce soldaþii lui Hristos
sunt atât de adormiþi ºi de indiferenþi? Pentru cã, în realitate, au o legãturã
slabã cu Hristos; pentru cã sunt atât de lipsiþi de Duhul Sãu. Pãcatul nu
este pentru ei atât de respingãtor ºi de oribil cum a fost pentru Domnul
lor. Ei nu se împotrivesc, aºa cum a fãcut Hristos, cu rezistenþã hotãrâtã

Vråjmå¿ia dintre om ¿i Satana


ºi categoricã. Ei nu-ºi dau seama de rãul nespus de mare ºi de rãutatea
pãcatului ºi sunt orbiþi atât de caracterul, cât ºi de puterea prinþului
întunericului. Se manifestã puþinã vrãjmãºie împotriva lui Satana ºi a
lucrãrilor lui, pentru cã este o lipsã de cunoaºtere atât de mare cu
privire la puterea ºi la rãutatea lui, cât ºi la marea întindere a luptei sale
împotriva lui Hristos ºi a bisericii Sale. Aici mulþi sunt amãgiþi. Ei nu ºtiu
cã vrãjmaºul lor este un general puternic, care stãpâneºte minþile
îngerilor rãi, ºi cã, prin planuri bine puse la punct ºi prin maºinaþii
pricepute, el luptã împotriva lui Hristos, pentru a împiedica mântuirea
sufletelor. Printre aceia care poartã numele de creºtini ºi chiar printre
slujitorii Evangheliei, rareori se aude vreo referire la Satana, afarã poate 443
doar de o menþionare incidentalã de la amvon. Ei trec cu vederea do-
vezile activitãþii ºi succesului lui continuu; ei neglijeazã multele
avertismente cu privire la viclenia lui; ei par sã ignore chiar ºi existenþa
lui.
Tragedia veacurilor
În timp ce oamenii nu cunosc planurile lui, acest duºman veghetor
este în orice clipã pe urmele lor. El se amestecã în toate domeniile
cãminului, pe toate strãzile oraºelor noastre, în biserici, în consiliile
naþionale, în tribunale, încurcând, amãgind, seducând, ruinând
pretutindeni sufletele ºi trupurile bãrbaþilor, femeilor ºi copiilor, distrugând
familii, semãnând urã, concurenþã, luptã, rãzvrãtire, crimã. Iar lumea
creºtinã pare sã priveascã aceste lucruri ca ºi când Dumnezeu le-ar fi
rânduit ºi trebuie sã existe.
Satana cautã continuu sã-l învingã pe poporul lui Dumnezeu,
dãrâmând barierele care-l despart de lume. Israelul din vechime a fost
ademenit la pãcat atunci când s-a aventurat în asociere interzisã cu
pãgânii. În acelaºi fel este rãtãcit ºi Israelul modern, „a cãrui minte
necredincioasã a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca sã nu vadã
chipul lui Dumnezeu” (2 Cor. 4,4). Toþi aceia care nu sunt urmaºii
hotãrâþi ai lui Hristos sunt slujitorii lui Satana. În inima nerenãscutã
este iubire faþã de pãcat ºi o dispoziþie de a-l hrãni ºi a-l scuza. Dar în
inima renãscutã este urã faþã de pãcat ºi o rezistenþã hotãrâtã împotriva
lui. Când creºtinii aleg societatea celor nelegiuiþi ºi necredincioºi, ei se
expun ispitei. Satana se ascunde ºi, pe neobservate, trage vãlul lui
amãgitor pe ochii lor. Ei nu vãd cã o astfel de tovãrãºie este intenþionatã
ca sã le producã pagube; ºi dacã devin tot mai mult asemenea lumii în
caracter, în vorbire ºi în fapte, ei ajung din ce în ce mai orbiþi.
Conformarea faþã de obiceiurile lumii converteºte biserica spre lume;
ea niciodatã nu converteºte lumea la Hristos. Prietenia cu pãcatul îl va
face în mod inevitabil sã parã mai puþin respingãtor. Acela care alege
sã se uneascã cu slujitorii lui Satana în curând nu se va mai teme de
stãpânul lor. Când pe calea datoriei suntem aduºi în încercãri, aºa cum
a fost Daniel la curtea împãratului, putem fi siguri cã Dumnezeu ne va
ocroti; dar, dacã ne aºezãm în calea ispitei, mai curând sau mai târziu
vom cãdea.
Ispititorul lucreazã adesea cu cel mai mare succes prin aceia care
444 sunt cel mai puþin bãnuiþi cã sunt sub stãpânirea lui. Cei înzestraþi cu
talente ºi educaþie sunt admiraþi ºi onoraþi, de parcã aceste calitãþi ar
putea înlocui lipsa temerii lor de Dumnezeu sau le-ar da dreptul la
favoarea Sa. Talentul ºi cultura sunt în ele însele darurile lui Dumnezeu,
dar, atunci când acestea sunt socotite cã pot înlocui evlavia, când în loc
sã aducã sufletul mai aproape de Dumnezeu îl îndepãrteazã de El, atunci
ele devin un blestem ºi o cursã. În mintea multora predominã pãrerea
cã tot ce apare ca fiind curtenie sau rafinament trebuie, într-un anumit
sens, sã-I aparþinã lui Hristos. Niciodatã n-a fost o greºealã mai mare
ca aceasta. Aceste calitãþi trebuie sã onoreze caracterul oricãrui creºtin,
cãci ele vor exercita o influenþã puternicã în favoarea religiei adevãrate;
dar trebuie sã fie consacrate lui Dumnezeu, cãci altfel sunt o putere
spre rãu. Mulþi bãrbaþi cu o inteligenþã cultivatã ºi cu maniere plãcute,
care nu se coboarã la ceea ce este în general socotit ca o faptã imoralã,
sunt doar o unealtã lustruitã în mâinile lui Satana. Caracterul amãgitor
ºi înºelãtor al influenþei ºi al exemplului acestora face din ei niºte duºmani
mult mai periculoºi pentru cauza lui Hristos decât cei care sunt necultivaþi
ºi neºtiutori.
Prin rugãciune stãruitoare ºi prin dependenþã de Dumnezeu, Solomon
a primit înþelepciunea care a provocat uimirea ºi admiraþia lumii. Dar a
cãzut pradã ispitei atunci când s-a îndepãrtat de la Izvorul puterii lui ºi
a plecat, încrezându-se în sine. Atunci, puterile minunate, revãrsate
peste cel mai înþelept dintre regi, au fãcut din el doar un mijloc mai
eficient al vrãjmaºului sufletelor.
Când Satana cautã continuu sã le orbeascã minþile faþã de acest
fapt, creºtinii sã nu uite niciodatã cã ei „nu se luptã împotriva cãrnii ºi

Vråjmå¿ia dintre om ¿i Satana


sângelui, ci împotriva domniilor, împotriva stãpânitorilor întunericului
acestui veac, împotriva duhurilor rãutãþii care sunt în locurile cereºti”
(Efes. 6,12). Avertizarea inspiratã strãbate veacurile pânã în timpul
nostru: „Fiþi treji ºi vegheaþi! Pentru cã potrivnicul vostru, diavolul, dã
târcoale ca un leu care rãcneºte ºi cautã pe cine sã înghit㔠(1 Petru 5,8).
„Îmbrãcaþi-vã cu toatã armãtura lui Dumnezeu, ca sã puteþi þine piept
împotriva uneltirilor diavolului” (Efes. 6,11).
Din zilele lui Adam ºi pânã în vremea noastrã, marele nostru vrãjmaº
ºi-a exercitat puterea de a prigoni ºi de a distruge. El se pregãteºte
acum pentru ultima lui campanie împotriva bisericii. Toþi aceia care
cautã sã-L urmeze pe Iisus vor ajunge în conflict cu acest vrãjmaº 445
neînduplecat. Cu cât creºtinul imitã Modelul divin, cu atât mai sigur va
deveni o þintã a atacurilor lui Satana. Toþi aceia care sunt angajaþi în
mod activ în lucrarea lui Dumnezeu, cãutând sã demaºte amãgirile
celui rãu ºi sã-L prezinte pe Hristos înaintea oamenilor, se vor putea
Tragedia veacurilor
uni cu mãrturisirea lui Pavel, în care vorbeºte despre slujirea lui
Dumnezeu cu toatã umilinþa sufletului, cu multe lacrimi ºi ispite.
Satana L-a atacat pe Hristos cu ispitele cele mai amãgitoare ºi mai
cumplite, dar a fost respins de fiecare datã. Acele lupte au fost duse în
favoarea noastrã; biruinþele acelea ne fac pe noi în stare sã biruim.
Hristos va da putere tuturor acelora care-L cautã. Nici un om nu poate
fi biruit de Satana fãrã consimþãmântul lui. Ispititorul nu are putere sã
stãpâneascã voinþa sau sã constrângã sufletul ca sã pãcãtuiascã. El
poate întrista, dar nu poate contamina. El poate provoca agonie, dar nu
poate mânji. Faptul cã Hristos a biruit ar trebui sã le inspire urmaºilor
Lui curaj de a lupta bãrbãteºte în lupta împotriva pãcatului ºi a lui Satana.

446
CAPITOLUL 31

LUCRAREA DUHURILOR RELE

Nimeni nu se gãseºte într-o primejdie mai mare


din partea influenþei spiritelor rele decât aceia care,
neþinând seama de mãrturia directã ºi îndestu-
lãtoare a Scripturilor, neagã existenþa ºi lucrarea
celui rãu ºi a îngerilor lui… Pe mãsurã ce ne apro-
piem de încheierea timpului, când Satana va lucra
cu cea mai mare putere pentru a amãgi ºi a distruge,
el rãspândeºte pretutindeni credinþa cã nu existã.
Aceasta este metoda lui de a se ascunde pe sine ºi
modul lui de lucru.

LEGÃTURA DINTRE LUMEA VÃZUTÃ ªI CEA NEVÃZUTÃ,


lucrarea îngerilor lui Dumnezeu ºi lucrarea duhurilor rele sunt lãmurit
descoperite în Scripturi ºi sunt întreþesute cu istoria omenirii. Se vede o
tendinþã crescândã de a nu crede în existenþa duhurilor rele, în timp ce
îngerii sfinþi, care „lucreazã pentru cei care vor moºteni mântuirea”
Lucrarea duhurilor rele
(Evrei 1,14), sunt priviþi de mulþi ca duhuri ale morþilor. Dar Scriptura
nu numai cã învaþã despre existenþa îngerilor, atât a celor buni, cât ºi a
celor rãi, ci prezintã dovezi de netãgãduit cã aceºtia nu sunt duhuri
despãrþite de corp ale morþilor.
Îngerii existau înainte de crearea omului, cãci atunci când au fost
puse temeliile pãmântului, „stelele dimineþii izbucneau în cântãri de
bucurie, ºi fiii lui Dumnezeu scoteau strigãte de veselie” (Iov 38,7).
Dupã cãderea omului, îngerii au fost trimiºi sã pãzeascã pomul vieþii, ºi
aceasta s-a petrecut înainte ca o fiinþã omeneascã sã fi murit. Îngerii 447
sunt superiori oamenilor, cãci psalmistul spune cã omul a fost fãcut „cu
puþin mai prejos decât îngerii” (Ps. 8,5).
În Scripturã ni se spune despre numãrul, despre puterea ºi despre
slava fiinþelor cereºti, despre legãtura lor cu guvernarea lui Dumnezeu,
Tragedia veacurilor
precum ºi despre legãtura lor cu lucrarea de mântuire. „Domnul ªi-a
aºezat scaunul de domnie în ceruri; ºi Împãrãþia Lui se întinde peste
tot.” Iar profetul spune: „Am auzit glasul multor îngeri în jurul scaunului
de domnie”. În prezenþa Împãratului împãraþilor, ei aºteapt㠄îngerii
care sunt tari în putere”, „robii Lui, care fac voia Lui”, „care ascultã de
glasul cuvintelor Lui” (Ps. 103,19-21; Apoc. 5,11). Zece mii de ori zece
mii ºi mii de mii erau solii cereºti pe care i-a vãzut profetul Daniel.
Apostolul Pavel a declarat cã sunt „o mulþime nenumãrat㔠(Dan. 7,10;
Evrei 12,22). Ca soli ai lui Dumnezeu, ei aleargã ca „un fulger de luminã”
(Ezech. 1,14), atât de strãlucitoare este slava lor ºi atât de iute este
zborul lor. Faþa îngerului care s-a arãtat la mormântul Mântuitorului era
„ca lumina, iar îmbrãcãmintea lui era albã ca zãpada”, ceea ce i-a
fãcut pe pãzitori sã tremure de spaimã ºi „au rãmas ca niºte morþi”
(Mat. 28,3.4). Când Sanherib, asirianul cel îngâmfat, L-a hulit ºi L-a
blestemat pe Dumnezeu ºi l-a ameninþat pe Israel cu distrugerea, „chiar
în noaptea aceea a venit îngerul Domnului ºi a lovit tabãra asirienilor,
omorând o sutã optzeci ºi cinci de mii”. ªi au fost „uciºi toþi bãrbaþii
puternici ºi de valoare, conducãtorii ºi cãpeteniile din armata lui
Sanherib. Astfel, s-a întors ruºinat în þara lui” (2 Împ. 19,35; 2 Cron.
32,21).
Îngerii sunt trimiºi în misiuni de har la copiii lui Dumnezeu. Astfel, la
Avraam au fost trimiºi cu fãgãduinþa binecuvântãrii; la porþile Sodomei,
pentru a-L salva pe Lot cel drept de sub condamnarea groaznicã; la
Ilie, când era gata sã piarã de slãbiciune ºi de foame în pustie; la Elisei,
având care ºi cai de foc, care au înconjurat mica cetate ce era asediatã
de duºmani; la Daniel, când cãuta înþelepciune divinã la curtea regelui
pãgân sau când a fost dat pradã leilor; la Petru, ameninþat cu moartea
în închisoarea lui Irod; la prizonierii din Filipi; la Pavel ºi la tovarãºii lui,
în noaptea furtunii pe mare; sã deschidã mintea lui Corneliu, pentru a
primi Evanghelia; pentru a-l trimite pe Petru cu o solie a mântuirii la
acel strãin dintre neamuri – în felul acesta, îngerii sfinþi au slujit în toate
448 veacurile poporului lui Dumnezeu.
Un înger pãzitor este rânduit pentru fiecare urmaº al lui Hristos.
Aceºti veghetori cereºti îl ocrotesc pe cel drept de puterea celui rãu.
Acest lucru l-a recunoscut Satana atunci când a spus: „Oare degeaba
se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui ºi tot ce
este al lui?” (Iov 1,9.10). Instrumentul prin care Dumnezeu îl ocroteºte
pe poporul Sãu este prezentat în cuvintele psalmistului: „Îngerul
Domnului tãbãrãºte în jurul celor ce se tem de El, ºi-i scapã din primejdie”
(Ps. 34,7). Vorbind despre cei care cred în El, Mântuitorul spunea:
„Feriþi-vã sã nu defãimaþi nici mãcar pe unul din aceºti micuþi; cãci vã
spun cã îngerii lor în ceruri vãd pururea faþa Tatãlui Meu” (Matei 18,10).
Îngerii rânduiþi sã slujeascã pentru copiii lui Dumnezeu au totdeauna
intrare în prezenþa Sa.
În felul acesta, poporul lui Dumnezeu, expus puterii amãgitoare ºi
rãutãþii neadormite ale prinþului întunericului ºi în lupta cu toate puterile
rãului, este asigurat de paza neîncetatã a îngerilor cereºti. Aceastã
asigurare nu este datã fãrã sã fie nevoie. Dacã Dumnezeu le-a dat
copiilor Sãi fãgãduinþa harului ºi a ocrotirii, a fãcut aceasta pentru cã
existã forþe puternice ale rãului cãrora trebuie sã le facã faþã – forþele
numeroase, hotãrâte ºi neobosite ale acelor puteri ºi rãutãþi de care
nimeni nu trebuie sã fie neºtiutor sau sã nu þinã seama de ele.
Spiritele rele, la început create fãrã pãcat, erau egale în naturã,
putere ºi slavã cu fiinþele sfinte, care acum sunt solii lui Dumnezeu.
Dar, cãzute prin pãcat, ele s-au unit pentru dezonorarea lui Dumnezeu
ºi pentru distrugerea oamenilor. Unite cu Satana în rãzvrãtire ºi aruncate
din ceruri o datã cu el, au colaborat cu el de-a lungul veacurilor în lupta
împotriva autoritãþii divine. În Scripturã se spune despre confederaþia
ºi despre conducerea lor, despre diferitele lor categorii, despre inteligenþa,
despre viclenia ºi despre planurile lor rãutãcioase împotriva pãcii ºi
fericirii oamenilor. Lucrarea duhurilor rele
Istoria Vechiului Testament prezintã, în diferite împrejurãri, descrieri
cu privire la existenþa ºi lucrarea lor; dar duhurile rele ºi-au manifestat
puterea în modul cel mai izbitor, mai ales în timpul când Hristos a fost
pe pãmânt. Hristos venise sã îndeplineascã planul întocmit pentru
mântuirea omului, dar Satana s-a hotãrât sã-ºi susþinã dreptul de a
stãpâni lumea. El reuºise sã întemeieze idolatria în toate pãrþile
pãmântului, în afarã de þara Palestinei. În singura þarã care nu se supu- 449
sese ispitei, Hristos a venit sã rãspândeascã asupra oamenilor lumina
cerului. Aici îºi disputau supremaþia douã puteri rivale. Iisus ªi-a întins
braþul iubirii, invitându-i pe toþi aceia care voiau sã gãseascã iertare ºi
pace în El. Oºtile întunericului au vãzut cã nu aveau puteri nelimitate ºi
Tragedia veacurilor
au înþeles cã, dacã misiunea lui Hristos avea sã fie încununatã de succes,
stãpânirea lor avea sã se încheie în curând. Satana rãcnea ca un leu
înlãnþuit ºi folosea puterea cu îndrãznealã atât asupra corpurilor, cât ºi
asupra sufletelor oamenilor.
Faptul cã oamenii au fost luaþi în stãpânire de demoni este clar
arãtat în Noul Testament. Persoanele chinuite în felul acesta nu sufereau
numai de boala pricinuitã de cauze naturale. Hristos ºtia perfect de
bine cu cine avea de a face ºi recunoºtea prezenþa directã ºi lucrarea
duhurilor rele.
Un exemplu izbitor cu privire la numãrul, puterea ºi rãutatea lor, dar
ºi cu privire la puterea ºi mila lui Hristos este dat în raportul Scripturii
referitor la vindecarea demonizaþilor din Gadara. Acei maniaci nefericiþi,
rupând toate obstacolele, se zvârcoleau, fãceau spume la gurã, turbând
de furie, umpleau vãzduhul de strigãtele lor, îºi fãceau rãu lor înºiºi ºi îi
puneau în primejdie pe toþi aceia care erau în jurul lor. Trupurile lor
desfigurate ºi sângerânde, precum ºi minþile lor rãtãcite prezentau o
priveliºte care îi convenea prinþului întunericului. Unul dintre demonii
care aveau stãpânire asupra suferinzilor a strigat: „Numele meu este
legiune, cãci suntem mulþi” (Marcu 5,9). În armata romanã, o legiune
era formatã din trei pânã la cinci mii de oameni. ªi oºtile lui Satana sunt
împãrþite în grupe ºi o singurã grupã cãreia aparþineau aceºti demoni
numãra nu mai puþin de o legiune.
La porunca lui Iisus, duhurile rele au pãrãsit victimele, lãsându-le
liniºtite, supuse, inteligente ºi blânde, la picioarele Mântuitorului.
Demonilor le-a fost îngãduit sã arunce o turmã de porci în mare; dar,
pentru locuitorii Gadarei, pierderea acestora a cântãrit mai mult decât
binecuvântãrile pe care Hristos le revãrsase, aºa cã Vindecãtorul divin
a fost rugat sã-i pãrãseascã. Acesta a fost rezultatul pe care Satana a
dorit sã-l obþinã. Aruncând vina pentru pierderea lor asupra lui Iisus, el
a trezit temerile egoiste ale poporului ºi i-a împiedicat sã asculte cuvin-
tele Sale. Satana îi acuzã continuu pe creºtini ca fiind cauza pierderii, a
450 nenorocirii ºi a suferinþei, în loc sã lase ca mustrarea sã cadã asupra
aceluia care o meritã – asupra lui ºi a agenþilor lui.
Dar planurile lui Hristos n-au fost zãdãrnicite. El a îngãduit ca duhurile
rele sã distrugã turma de porci, ca o mustrare pentru iudeii care creºteau
aceste animale necurate pentru câºtig. Dacã Hristos nu i-ar fi împiedicat,
demonii ar fi aruncat în mare nu numai porcii, ci ºi pe pãzitorii ºi pe
proprietarii lor. Ocrotirea atât a pãzitorilor, cât ºi a stãpânilor se datorase
numai puterii Sale, folositã, din milã, pentru scãparea lor. Mai mult decât
atât, acest eveniment a fost îngãduit sã aibã loc pentru ca ucenicii sã
poatã fi martori ai puterii crude a lui Satana atât asupra omului, cât ºi a
animalelor. Mântuitorul dorea ca urmaºii Sãi sã-l cunoascã pe vrãjmaºul
pe care aveau sã-l întâlneascã, pentru a nu fi amãgiþi ºi biruiþi de planurile
lui. Voia Sa era, de asemenea, ca oamenii din regiunea aceea sã vadã
puterea Lui de a rupe robia lui Satana ºi de a-i elibera pe captivi. Iar
când Iisus Însuºi avea sã plece, bãrbaþii aceia eliberaþi într-un mod atât
de minunat rãmâneau sã vesteascã mila Binefãcãtorului lor.
În Scripturi mai sunt redate ºi alte împrejurãri asemãnãtoare. Fiica
femeii siro-feniciene era chinuitã grozav de un demon, pe care Iisus
l-a alungat prin Cuvântul Sãu (Marcu 7,26-30). „Unul stãpânit de un
demon, orb ºi mut” (Mat. 12,22); un tânãr care avea un duh mut, care
deseori „îl arunca în foc ºi în apã, pentru a-l distruge” (Marcu 9,17-27);
demoni-zatul care era chinuit de un duh al unui demon necurat (Luca
4,33-36) a tulburat liniºtea Sabatului în sinagoga din Capernaum – toþi
aceºtia au fost vindecaþi de Mântuitorul milostiv. Aproape în fiecare
împrejurare, Hristos S-a adresat demonului ca unei fiinþe inteligente,
poruncindu-i sã iasã din victimã ºi sã nu o mai chinuiascã. Închinãtorii
de la Capernaum, vãzând marea Sa putere, au fost uimiþi ºi vorbeau
între ei, spunând: „Ce înseamnã lucrul acesta? El porunceºte cu stãpânire
ºi cu putere duhurilor necurate ºi ele ies afarã!” (Luca 4,36)
Cei posedaþi de duhuri rele sunt de obicei reprezentaþi ca fiind într-o Lucrarea duhurilor rele
stare de mare suferinþã; cu toate acestea sunt ºi excepþii de la aceastã
regulã. Pentru a avea putere supranaturalã, unii primeau influenþa
satanicã. Aceºtia, desigur, nu aveau lupte cu demonii. Din aceastã
categorie erau aceia care aveau duhul ghicirii – Simon magul, Elima
vrãjitorul ºi femeia aceea care s-a luat dupã Pavel ºi Sila la Filipi.
Nimeni nu se gãseºte într-o primejdie mai mare din partea influenþei
spiritelor rele decât aceia care, neþinând seama de mãrturia directã ºi 451
îndestulãtoare a Scripturilor, neagã existenþa ºi lucrarea celui rãu ºi a
îngerilor lui. Atâta vreme cât suntem în necunoºtinþã cu privire la
ºiretlicurile lui, ele au un câºtig aproape de necrezut; mulþi iau seama la
sugestiile lor, în timp ce cred cã urmeazã îndemnul propriei înþelepciuni.
Tragedia veacurilor
Pentru motivul acesta, pe mãsurã ce ne apropiem de încheierea timpului,
când Satana va lucra cu cea mai mare putere pentru a amãgi ºi a
distruge, el rãspândeºte pretutindeni credinþa cã nu existã. Aceasta
este metoda lui de a se ascunde pe sine ºi modul lui de lucru.
De nimic nu se teme atât de mult marele amãgitor ca de faptul cã îi
vom cunoaºte planurile. ªi-a ascuns atât de bine adevãratul caracter ºi
scopurile, încât a fãcut sã fie reprezentat în aºa fel ca sã nu provoace
nici o emoþie deosebitã în afarã de batjocurã sau nemulþumire. Îi place sã
fie descris ca o fiinþã caraghioasã sau ca o fiinþã respingãtoare, jumãtate
animal ºi jumãtate om. Îi place sã-ºi audã numele folosit în glumã ºi
batjocurã de cãtre aceia care se socotesc inteligenþi ºi cunoscãtori.
Tocmai pentru cã s-a deghizat cu o iscusinþã desãvârºitã se repetã
atât de des întrebarea: „Poate exista cu adevãrat o astfel de fiinþã?”
Dovada succesului sãu este faptul cã teoriile care socotesc o minciunã
cele mai lãmurite mãrturii ale Scripturilor sunt atât de unanim primite în
lumea religioasã. ªi datoritã faptului cã Satana poate stãpâni foarte
uºor minþile acelora care nu-ºi dau seama de influenþa lui, Cuvântul lui
Dumnezeu ne dã atât de multe exemple cu privire la lucrarea lui
ruinãtoare, descoperindu-ne puterile lui ascunse ºi, în felul acesta,
punându-ne în gardã împotriva atacurilor lui.
Puterea ºi rãutatea lui Satana ºi a oºtirii lui ne-ar putea îngrozi cu
adevãrat, dacã n-am gãsi ocrotire ºi scãpare în puterea cu mult mai
mare a Rãscumpãrãtorului nostru. Ne asigurãm casele cu încuietori ºi
cu zãvoare, pentru a ne apãra proprietatea ºi viaþa de oameni nelegiuiþi;
dar rareori ne gândim la îngerii cei rãi care cautã continuu intrare la noi
ºi împotriva atacurilor cãrora, în puterea noastrã, nu avem nici o metodã
de apãrare. Dacã le îngãduim, ei ne pot lua mintea, pot produce dezordine
ºi suferinþã în trupurile noastre, ne pot distruge proprietãþile ºi viaþa.
Singura lor bucurie o gãsesc în nenorocire ºi distrugere. Grozavã este
starea acelora care se împotrivesc cerinþelor divine ºi se supun ispitelor
lui Satana, pânã când Dumnezeu îi lasã sub stãpânirea duhurilor rele.
452 Dar aceia care Îl urmeazã pe Hristos sunt totdeauna siguri sub grija
Lui ocrotitoare. Îngerii care sunt tari în putere sunt trimiºi din cer sã-i
pãzeascã. Cel nelegiuit nu poate trece de paza pe care Dumnezeu a
pus-o în jurul poporului Sãu.
CAPITOLUL 32

CURSELE LUI SATANA

Nici un om nu este sigur nici mãcar o zi sau o


orã fãrã rugãciune… Trebuie sã studiem Biblia cu
inima umilitã ºi sã nu pierdem niciodatã din vedere
dependenþa noastrã de Dumnezeu. În timp ce
trebuie sã fim continuu atenþi la planurile lui
Satana, trebuie sã ne rugãm continuu în credinþã:
„ªi nu ne duce în ispitㅔ

MAREA LUPTÃ DINTRE HRISTOS ªI SATANA , care a fost


dusã aproape ºase mii de ani, se va încheia în curând, astfel încât cel
rãu îºi dubleazã eforturile pentru a nimici lucrarea lui Hristos în favoarea
omului, ca sã prindã suflete în cursele lui. Scopul lui este acela de a-i
þine pe oameni în întuneric ºi în nepocãinþã, pânã când mijlocirea
Mântuitorului se încheie ºi nu va mai fi jertfã pentru pãcat.
Când nu se depune nici un efort deosebit pentru a rezista puterii
sale ºi când nepãsarea predominã în bisericã ºi în lume, Satana nu este
îngrijorat; cãci nu este în primejdie sã-i piardã pe aceia pe care-i duce
robi dupã voia lui. Dar atunci când atenþia este atrasã cãtre lucrurile
Cursele lui Satana

veºnice, iar sufletele întreabã: „Ce sã fac ca sã fiu mântuit?”, el este la


lucru, cãutând sã opunã puterea lui puterii lui Hristos ºi sã contracareze
influenþa Duhului Sfânt.
Scripturile raporteazã cã, într-o împrejurare când îngerii lui Dumnezeu
au venit înaintea Domnului, a venit ºi Satana în mijlocul lor (Iov 1,6), nu
pentru ca sã se închine înaintea Împãratului veºnic, ci ca sã-ºi continue
453
planurile rele împotriva celor neprihãniþi. Cu acelaºi scop vine el ºi în
adunare, atunci când oamenii se adunã pentru a se închina lui Dumnezeu.
Cu toate cã este ascuns vederii noastre, el lucreazã cu toatã puterea
pentru a stãpâni minþile închinãtorilor. Asemenea unui general iscusit,
el îºi face planurile mai dinainte. Când îl vede pe solul lui Dumnezeu
Tragedia veacurilor
cercetând Scripturile, el ia notã de subiectul care va fi prezentat înaintea
poporului. Apoi îºi foloseºte toatã viclenia ºi dibãcia pentru a controla
împrejurãrile, astfel încât solia sã nu ajungã la aceia pe care-i amãgeºte
chiar în problema prezentatã. Acela care are cea mai mare nevoie de
avertizare va fi solicitat într-o problemã care cere prezenþa lui sau, prin
alte mijloace, va fi împiedicat sã asculte cuvintele care ar fi fost pentru
el ca un miros de viaþã spre viaþã.
Satana îi vede pe slujitorii lui Dumnezeu împovãraþi datoritã întu-
nericului spiritual, care învãluie poporul. El aude rugãciunile lor stã-
ruitoare pentru har ºi putere divinã, pentru a rupe vraja indiferenþei, a
neglijenþei ºi a indolenþei. Atunci, cu un zel nou, îºi foloseºte priceperea.
El îi ispiteºte pe oameni în legãturã cu îngãduirea apetitului sau cu
alte forme ale îngãduinþei de sine ºi în felul acesta le amorþeºte simþurile,
ca ei sã nu mai audã lucrurile pe care au o atât de mare nevoie sã le
înveþe.
Satana ºtie bine cã toþi aceia pe care îi poate duce la neglijarea
rugãciunii ºi a cercetãrii Scripturilor vor fi învinºi de atacurile lui. De
aceea nãscoceºte orice plan posibil pentru a preocupa mintea.
Totdeauna a existat o categorie de oameni care mãrturisesc cã sunt
evlavioºi, dar care, în loc sã înainteze în cunoaºterea adevãrului, îºi fac
o religie din cãutarea greºelilor de caracter sau ale credinþei la aceia pe
care nu-i agreeazã. Aceºtia sunt mâna dreaptã a lui Satana. Pârâtorii
fraþilor nu sunt puþini ºi sunt totdeauna activi atunci când Dumnezeu
este la lucru, iar slujitorii Lui Îi aduc o închinare adevãratã. Ei vor da un
sens fals cuvintelor ºi faptelor acelora care iubesc ºi ascultã adevãrul.
Îi vor înfãþiºa pe cei mai stãruitori, pe cei mai zeloºi ºi mai smeriþi
slujitori ai lui Hristos ca fiind amãgiþi sau amãgitori. Lucrarea lor este
sã reprezinte greºit motivele oricãrei fapte nobile ºi cinstite, sã punã în
circulaþie insinuãri ºi sã trezeascã îndoiala în mintea celor fãrã experienþã.
Pe orice cale posibilã, ei vor cãuta sã determine ca tot ce este curat ºi
neprihãnit sã fie privit ca nebunie ºi amãgire.
454 Dar nimeni nu trebuie sã fie amãgit cu privire la ei. Se poate vedea
cu uºurinþã ai cui copii sunt, al cui exemplu îl urmeazã ºi lucrarea cui o
fac. „Îi veþi cunoaºte dupã roadele lor” (Mat. 7,16). Calea lor se
aseamãnã cu a lui Satana, calomniatorul veninos, „pârâºul fraþilor noºtri”
(Apoc. 12,10).
Marele amãgitor are mulþi agenþi, gata sã prezinte tot felul de rãtãciri
pentru a prinde sufletele în cursã – rãtãciri pregãtite pentru a se potrivi
diferitelor gusturi ºi capacitãþi ale acelora pe care vrea sã-i ducã la
ruinã. Planul lui este de a aduce în bisericã elemente nesincere,
nerenãscute, care vor încuraja îndoiala ºi necredinþa, ºi sã-i împiedice
pe toþi aceia care doresc sã vadã lucrarea lui Dumnezeu înaintând,
ca sã avanseze o datã cu ea. Mulþi dintre aceia care nu au o credinþã
adevãratã în Dumnezeu sau în Cuvântul Sãu susþin unele principii ale
adevãrului ºi sunt consideraþi creºtini ºi în felul acesta li se dã
posibilitatea sã-ºi strecoare propriile rãtãciri ca fiind învãþãturi ale
Scripturii.
A susþine cã nu are nici o importanþã ce cred oamenii este una
dintre amãgirile cele mai ascunse ale lui Satana. El ºtie cã adevãrul
primit în iubire sfinþeºte sufletul primitorului, de aceea el cautã fãrã
încetare sã aducã în locul lui teorii false, fabule sau o altã evanghelie.
Încã de la început, slujitorii lui Dumnezeu au avut de luptat împotriva
învãþãtorilor rãtãciþi, nu numai pentru cã erau oameni plini de vicii, ci ºi
pentru cã strecurau rãtãciri fatale pentru suflet. Ilie, Ieremia, Pavel s-au
împotrivit cu hotãrâre ºi fãrã teamã acelora care îi abãteau pe oameni
de la Cuvântul lui Dumnezeu. Acele persoane cu vederi liberale, care
socotesc o credinþã religioasã corectã ca fiind neimportantã, nu se bucurã
de nici o atenþie din partea acestor apãrãtori sfinþi ai adevãrului.
Interpretarea superficialã ºi fantezistã a Scripturii, precum ºi
nenumãratele teorii contradictorii cu privire la credinþa religioasã, care
se gãsesc în lumea creºtinã, sunt lucrarea vrãjmaºului nostru care cautã Cursele lui Satana
sã încurce minþile, astfel ca ele sã nu mai deosebeascã adevãrul. Iar
neînþelegerea ºi despãrþirea care existã între bisericile creºtinãtãþii se
datoreazã în mare mãsurã obiceiului predominant de a denatura Scriptu-
rile, pentru a susþine o teorie favoritã. În loc sã studieze Cuvântul lui
Dumnezeu cu atenþie, cu inima umilitã pentru a obþine o cunoaºtere a
voinþei Sale, mulþi cautã numai sã descopere ceva ciudat sau original.
Pentru a susþine învãþãturile rãtãcite sau practicile necreºtineºti, unii 455
se opresc asupra unor pasaje ale Scripturii despãrþite de context, citind
jumãtate dintr-un singur verset, pentru a-ºi susþine punctul de vedere,
atunci când restul ar putea arãta cã înþelesul este cu totul altul. Cu
viclenia ºarpelui, se ascund în spatele declaraþiilor fãrã legãturã între
Tragedia veacurilor
ele, construite pentru a urma dorinþele lor fireºti. În felul acesta, mulþi
pervertesc Cuvântul lui Dumnezeu. Alþii, care au o imaginaþie activã,
se opresc asupra simbolurilor ºi figurilor din Sfintele Scripturi, le
interpreteazã pentru a se potrivi fanteziei lor, neþinând seama de mãrturia
Scripturii care este propriul interpret, ºi dupã aceea prezintã aceste
capricii ca fiind învãþãturile Bibliei.
Atunci când se studiazã Scripturile fãrã un spirit de rugãciune, umil
ºi gata sã primeascã învãþãturã, atât pasajele cele mai simple ºi mai
lãmurite, cât ºi cele mai grele vor fi denaturate în înþelesul lor adevãrat.
Conducãtorii papali aleg pãrþi din Scripturã care slujesc cel mai bine
scopurilor lor, le interpreteazã, pentru a-i susþine, ºi dupã aceea le prezintã
poporului, în timp ce interzic privilegiul de a studia Biblia ºi de a înþelege
adevãrurile ei sfinte. Întreaga Biblie trebuie datã oamenilor exact aºa
cum se prezintã ea. Ar fi fost mai bine pentru ei sã nu fi învãþat din
Biblie deloc decât sã le fie interpretate greºit învãþãturile Scripturii.
Biblia a fost datã cu scopul de a fi o cãlãuzã pentru toþi aceia care
doresc sã cunoascã voia Fãcãtorului lor. Dumnezeu le-a dat oamenilor
cuvântul cel sigur al profeþiei; îngerii ºi Însuºi Hristos au venit sã-i
descopere lui Daniel ºi lui Ioan lucrurile care aveau sã se întâmple în
curând. Aceste probleme importante, care au de-a face cu mântuirea
noastrã, n-au fost lãsate învãluite de mister. Ele n-au fost descoperite
ca sã încurce ºi sã-l rãtãceascã pe cercetãtorul sincer dupã adevãr.
Domnul spunea prin profetul Habacuc: „Scrie viziunea ºi explic-o… ca
sã se poatã citi uºor” (Hab. 2,2). Cuvântul lui Dumnezeu este lãmurit
pentru toþi aceia care îl studiazã cu o inimã plinã de rugãciune. Orice
suflet sincer va veni la lumina adevãrului. „Lumina este semãnatã pentru
cel drept” (Ps. 97,11). ªi nici o bisericã nu poate înainta în sfinþenie,
dacã membrii ei nu cautã cu stãruinþã dupã adevãr ca dupã o comoarã
ascunsã.
Prin strigãtul: Toleranþã! oamenii sunt orbiþi faþã de planurile
vrãjmaºului lor, în timp ce el lucreazã tot timpul, neabãtut, la împlinirea
456 scopului sãu. Dacã reuºeºte sã înlocuiascã Biblia cu speculaþiile
omeneºti, Legea lui Dumnezeu este pusã deoparte, iar bisericile sunt
sub robia pãcatului, în timp ce pretind cã sunt libere.
Pentru mulþi, cercetãrile ºtiinþifice au devenit un blestem. Dumnezeu
a îngãduit ca un potop de luminã sã se reverse peste lume prin
descoperirile din ºtiinþã ºi din artã; dar chiar cele mai luminate minþi,
dacã nu sunt cãlãuzite de Cuvântul lui Dumnezeu în cercetãrile lor, se
rãtãcesc în încercãrile de a cerceta legãturile dintre ºtiinþã ºi revelaþie.
Cunoºtinþa omeneascã a lucrurilor materiale ºi spirituale este parþialã
ºi nedesãvârºitã; de aceea, mulþi nu sunt în stare sã punã de acord
vederile lor cu privire la ºtiinþã cu declaraþiile Scripturii. Mulþi acceptã
simplele teorii ºi speculaþii ca fapte ºtiinþifice ºi socotesc cã Scriptura
trebuie probatã prin învãþãturile „ºtiinþei pe nedrept numite astfel”
(1 Tim. 6,20). Creatorul ºi lucrãrile Sale sunt dincolo de înþelegerea lor;
ºi pentru cã nu pot explica acestea prin legile naturale, istoria biblicã
este socotitã ca nefiind demnã de încredere. Aceia care se îndoiesc de
autenticitatea rapoartelor din Vechiul ºi Noul Testament prea adesea
fac un pas mai departe ºi se îndoiesc de existenþa lui Dumnezeu ºi
atribuie naturii puterea infinitã. Pãrãsindu-ºi ancora, sunt lãsaþi sã se
loveascã de stâncile necredinþei.
În felul acesta, mulþi se rãtãcesc de la credinþã ºi sunt amãgiþi de cel
rãu. Oamenii au încercat sã fie mai înþelepþi decât Creatorul lor; filozofia
omeneascã a încercat sã cerceteze ºi sã explice taine care nu vor fi
niciodatã descoperite în decursul veacurilor veºnice. Dacã oamenii ar
cerceta ºi ar înþelege ceea ce Dumnezeu a fãcut cunoscut despre Sine,
ar avea o aºa viziune despre slava, maiestatea ºi puterea lui Iehova,
încât ºi-ar da seama de propria nimicnicie ºi ar fi mulþumiþi cu ceea ce
le-a fost descoperit lor ºi copiilor lor.
Capodopera amãgirilor lui Satana este aceea de a þine mintea
oamenilor în cercetarea ºi emiterea de ipoteze despre lucrurile pe care Cursele lui Satana
Dumnezeu nu le-a descoperit ºi pe care El nu intenþioneazã ca noi sã le
înþelegem. Din cauza aceasta ºi-a pierdut Lucifer locul din ceruri. El a
ajuns nemulþumit, deoarece nu i-au fost încredinþate planurile ascunse
ale lui Dumnezeu, iar el a dispreþuit ceea ce-i fusese descoperit cu
privire la propria lucrare în poziþia importantã ce-i fusese încredinþatã.
Trezind aceeaºi nemulþumire ºi în ceilalþi îngeri de sub conducerea lui,
i-a dus la cãdere. Acum el cautã sã imprime în mintea oamenilor acelaºi 457
spirit ºi sã-i facã sã dispreþuiascã poruncile directe ale lui Dumnezeu.
Aceia care nu vor sã primeascã adevãrurile Bibliei, clare ºi tãioase,
cautã necontenit povestiri plãcute, care sã le liniºteascã conºtiinþa. Cu
cât învãþãturile prezentate sunt mai puþin spirituale, cer mai puþinã
Tragedia veacurilor
umilinþã ºi lepãdare de sine, cu atât mai mare este favoarea cu care
sunt primite. Aceste persoane îºi înjosesc puterile intelectuale pentru a
sluji dorinþelor lor fireºti. Fiind prea înþelepþi, dupã pãrerea lor, pentru a
cerceta Scripturile cu inima umilitã ºi cu rugãciune stãruitoare pentru
cãlãuzirea divinã, ei nu au nici un scut împotriva amãgirii. Satana este
gata sã împlineascã dorinþa inimii ºi plaseazã amãgirile lui în locul
adevãrului. Aceasta a fost calea prin care papalitatea ºi-a câºtigat
puterea asupra minþilor oamenilor, iar protestanþii merg pe aceeaºi cale,
respingând adevãrul, deoarece el implicã o cruce. Toþi aceia care
neglijeazã Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a studia avantajul material ºi
diplomaþia, ca metodã de lucru, ca sã nu fie în contradicþie cu lumea,
vor fi lãsaþi sã primeascã rãtãcirea cea mai condamnabilã ca fiind adevãr
religios. Toate formele de rãtãcire ce pot fi imaginate vor fi primite de
aceia care resping adevãrul de bunãvoie. Cel care priveºte cu oroare
la o amãgire va primi cu dragã inimã o alta. Apostolul Pavel, vorbind
despre aceia care „n-au primit dragostea adevãrului ca sã fie mântuiþi”,
declarã: „Din aceastã pricinã,Dumnezeu le trimite o lucrare de rãtãcire,
ca sã creadã o minciunã: pentru ca toþi cei ce n-au crezut adevãrul, ci
au gãsit plãcere în nelegiuire, sã fie osândiþi” (2 Tes. 2,10-12). Cu o
astfel de avertizare în faþã, avem datoria sã veghem la învãþãturile pe
care le primim.
Printre mijloacele cele mai eficiente ale marelui amãgitor, sunt
învãþãturile false ºi minunile neadevãrate ale spiritismului. Sub aparenþa
unui înger de luminã, el îºi întinde plasele acolo unde se bãnuieºte mai
puþin. Dacã oamenii ar studia Cartea lui Dumnezeu, cu rugãciune
stãruitoare pentru a o înþelege, n-ar fi lãsaþi în întuneric, ca sã primeascã
învãþãturi rãtãcite. Dar, pentru cã ei resping adevãrul, cad pradã amãgirii.
O altã rãtãcire primejdioasã este învãþãtura care neagã dumnezeirea
lui Hristos, pretinzând cã n-a existat înainte de venirea Lui în lume.
Aceastã teorie este primitã favorabil de o mare categorie de credincioºi
care pretind a crede Biblia, dar ea contrazice în mod direct declaraþiile
458 lãmurite ale Mântuitorului nostru, cu privire la legãtura Sa cu Tatãl, la
caracterul Sãu divin ºi la preexistenþa Sa. Acestea nu pot fi susþinute
fãrã o deformare cu totul nesigurã a Scripturilor. El nu numai cã
diminueazã importanþa concepþiilor omului referitoare la lucrarea de
mântuire, dar submineazã credinþa în Biblie ca o descoperire de la
Dumnezeu. În timp ce aceasta o face mai primejdioasã, ea devine ºi
mai greu de întâmpinat. Dacã oamenii resping mãrturia Scripturilor
inspirate cu privire la dumnezeirea lui Hristos, este zadarnic sã discutãm
aceastã problemã cu ei, cãci nici un argument, oricât de categoric ar fi,
nu-i va convinge. „Omul firesc nu primeºte lucrurile Duhului lui
Dumnezeu, cãci, pentru el, sunt o nebunie; ºi nici nu le poate înþelege,
pentru cã trebuie judecate duhovniceºte” (1 Cor. 2,14). Nimeni dintre
aceia care susþin aceastã rãtãcire nu poate avea o concepþie adevãratã
despre caracterul ºi misiunea lui Hristos sau cu privire la marele plan al
lui Dumnezeu pentru mântuirea omului.
O altã rãtãcire subtilã ºi primejdioasã, care se rãspândeºte cu repezi-
ciune, este credinþa cã Satana nu existã ca fiinþã personalã ºi cã numele
lui este folosit în Scripturi numai pentru a prezenta gândurile ºi dorinþele
rele ale omului.
Învãþãtura, atât de rãspânditã de la amvoanele de astãzi, cã a doua
venire a lui Hristos înseamnã venirea Sa la fiecare în parte la moarte
este un plan de a devia minþile oamenilor de la venirea Sa personalã pe
norii cerului. Timp de ani de zile, Satana a spus: „Iatã-L în cãmãruþã”
(Mat. 24,23-26); ºi multe suflete au fost pierdute prin primirea acestei
amãgiri.
Înþelepciunea omeneascã mai învaþã cã rugãciunea nu este esenþialã.
Oamenii de ºtiinþã pretind cã nu poate exista un rãspuns real la rugãciune;
cã aceasta ar fi o încãlcare a legilor naturii, o minune, ºi cã minuni nu
existã. Universul, spun ei, este guvernat de legi fixe ºi chiar Dumnezeu
nu poate face nimic împotriva acestor legi. În felul acesta, ei Îl reprezintã Cursele lui Satana
pe Dumnezeu ca fiind legat de propriile legi – ca ºi când acþiunea unei
legi divine ar exclude libertatea divinã. O astfel de învãþãturã este
contrarã mãrturiei Scripturii. N-au fost fãcute minuni de cãtre Hristos
ºi apostolii Sãi? Acelaºi Mântuitor milostiv trãieºte ºi astãzi ºi este tot
atât de binevoitor sã asculte rugãciunea credinþei ca atunci când a trãit
în mod vizibil printre oameni. Naturalul colaboreazã cu supranaturalul.
Este o parte din planul lui Dumnezeu sã ne dea, ca rãspuns la rugãciunea 459
credinþei, ceea ce nu ne-ar da dacã n-am cere în felul acesta.
Nenumãrate sunt învãþãturile rãtãcite ºi ideile amãgitoare, care sunt
la modã în bisericile creºtinãtãþii. Este peste putinþã sã apreciem urmãrile
rele ale îndepãrtãrii uneia dintre pietrele de hotar stabilite de Cuvântul
Tragedia veacurilor
lui Dumnezeu. Cei puþini care se aventureazã sã facã acest lucru încep
cu lepãdarea unui singur adevãr. Majoritatea continuã sã îndepãrteze
unul dupã altul principiile adevãrului, pânã devin în realitate necredincioºi.
Rãtãcirile teologiei populare au condus multe suflete la scepticism,
care altfel ar fi fost credincioase Scripturii. Este cu neputinþã ca cineva
sã primeascã învãþãturi care încalcã simþul sãu de dreptate, de milã ºi
de bunãtate; ºi pentru cã aceste rãtãciri sunt prezentate ca fiind învãþã-
turile Bibliei, oamenii refuzã sã accepte chiar Cuvântul lui Dumnezeu.
Acesta este obiectivul pe care Satana cautã sã-l realizeze. El nu
doreºte nimic mai mult decât sã distrugã încrederea în Dumnezeu ºi în
Cuvântul Sãu. Satana stã în fruntea marii armate de îndoielnici ºi lucreazã
cu toatã puterea pentru a înºela sufletele sã intre în rândurile lui. Este
la modã sã te îndoieºti. Existã o mare categorie de oameni care privesc
Cuvântul lui Dumnezeu cu neîncredere pentru acelaºi motiv pentru
care a fost privit ºi Autorul lui – pentru cã el mustrã ºi condamnã
pãcatul. Aceia care nu vor sã asculte de cerinþele lui încearcã sã-i
distrugã autoritatea. Ei citesc Biblia sau ascultã învãþãturile ei, aºa cum
sunt prezentate de la amvoanele sfinte, numai pentru a gãsi greºeli în
Scripturã sau în predicã. Nu puþini ajung necredincioºi pentru cã se
îndreptãþesc sau se scuzã pentru neglijarea datoriei. Alþii adoptã prin-
cipii sceptice din mândrie ºi nepãsare. Prea iubitori de comoditate pentru
a se evidenþia prin îndeplinirea unui lucru vrednic de cinste, care cere
efort ºi lepãdare de sine, ei doresc sã-ºi asigure reputaþia unei înþe-
lepciuni superioare, criticând Biblia. Existã multe lucruri pe care mintea
mãrginitã, neluminatã de înþelepciunea divinã, nu le poate înþelege; ºi în
felul acesta gãsesc ocazia sã critice. Sunt mulþi care par sã creadã cã
este o virtute sã stea de partea necredinþei, a scepticismului ºi a îndoielii.
Dar, sub o aparenþã de nevinovãþie, se va vedea cã aceºtia sunt mânaþi
de încredere în sine ºi de mândrie. Mulþi se delecteazã când gãsesc în
Scripturi ceva care încurcã mintea altora. La început, unii criticã ºi
judecã greºit numai de dragul contrazicerii. Ei nu-ºi dau seama cã în
460 felul acesta se încurcã în cursa pãsãrarului. Dar, dupã ce ºi-au exprimat
în mod deschis necredinþa, simt cã trebuie sã-ºi menþinã poziþia. Astfel,
se unesc cu cei nelegiuiþi ºi îºi închid porþile paradisului.
Dumnezeu a dat, în Cuvântul Sãu, suficiente dovezi cu privire la
caracterul Sãu divin. Marile adevãruri care au de-a face cu mântuirea
noastrã sunt prezentate clar. Cu ajutorul Duhului Sfânt, care este
fãgãduit tuturor acelora care cautã cu sinceritate, orice om poate înþe-
lege aceste adevãruri pentru sine. Dumnezeu le-a dat oamenilor o
temelie puternicã, pe care sã-ºi aºeze credinþa.
Cu toate acestea, minþile mãrginite ale oamenilor nu sunt în stare sã
înþeleagã deplin planurile ºi scopurile Celui Infinit. Niciodatã nu-L vom
putea descoperi pe Dumnezeu doar prin cercetare. Nu trebuie sã
încercãm sã ridicãm, cu o mânã îndrãzneaþã, cortina în spatele cãreia
El κi ascunde maiestatea. Apostolul exclamã: „Cât de nepãtrunse sunt
judecãþile Lui ºi cât de neînþelese sunt cãile Lui!” (Rom. 11,33). Putem
înþelege atât de mult procedeele Sale cu noi ºi motivele care-L determinã,
încât putem vedea iubirea ºi mila Sa nemãrginitã, unite cu puterea Sa
infinitã. Tatãl nostru din ceruri rânduieºte totul cu înþelepciune ºi în
dreptate, iar noi nu putem fi nemulþumiþi ºi neîncrezãtori, ci trebuie sã
ne plecãm în supunere plinã de respect. El ne va descoperi din planurile
Sale atât cât este bine pentru noi sã cunoaºtem, iar mai departe sã ne
încredem în mâna care este atotputernicã ºi în inima care este plinã de
iubire.
Cu toate cã Dumnezeu ne-a dat dovezi îndestulãtoare pentru credinþã,
El nu va îndepãrta toate motivele pentru necredinþã. Toþi aceia care
cautã cârlige de care sã-ºi agaþe îndoielile le vor gãsi. Iar aceia care
refuzã sã primeascã ºi sã asculte Cuvântul lui Dumnezeu, pânã când
orice obiecþie a fost îndepãrtatã ºi pânã când nu mai este nici o ocazie
de îndoialã, nu vor veni niciodatã la luminã.
Neîncrederea în Dumnezeu este manifestarea naturalã a unei inimi Cursele lui Satana
nerenãscute, care este în vrãjmãºie cu El. Dar credinþa este inspiratã
de Duhul Sfânt ºi ea va odrãsli numai dacã este alimentatã. Nici un om
nu poate deveni puternic în credinþã fãrã un efort hotãrât. Necredinþa
creºte când este încurajatã; ºi dacã oamenii, în loc sã stãruie asupra
dovezilor pe care Dumnezeu le-a dat pentru a le susþine credinþa, îºi
îngãduie sã punã la îndoialã ºi sã critice, vor constata cã îndoielile lor
devin mai puternice. 461
Dar aceia care se îndoiesc de fãgãduinþele lui Dumnezeu ºi nu cred
asigurãrile harului Sãu Îl dezonoreazã, iar influenþa lor, în loc sã-i atragã
ºi pe alþii la Hristos, tinde sã-i îndepãrteze de El. Ei sunt ca niºte pomi
neroditori, care îºi întind ramurile umbroase departe, îndepãrtând lu-
Tragedia veacurilor
mina soarelui de la celelalte plante ºi fãcându-le sã se veºtejeascã ºi sã
moarã sub umbra lor rece. Lucrarea vieþii acestora va fi ca o mãrturie
neîncetatã împotriva lor. Ei seamãnã seminþele îndoielii ºi ale
scepticismului ºi vor recolta un seceriº care nu dã greº.
Existã doar un singur drum de urmat pentru aceia care doresc cu
sinceritate sã fie eliberaþi de îndoieli. În loc sã punã la îndoialã ºi sã
critice ceea ce nu înþeleg, sã ia seama mai degrabã la lumina care strã-
luceºte deja asupra lor ºi vor primi o luminã mai mare. Sã îndeplineascã
toate datoriile care au fost clarificate înþelegerii lor ºi vor fi în stare sã
le înþeleagã ºi sã le îndeplineascã ºi pe acelea de care se îndoiesc
acum.
Satana poate prezenta o contrafacere atât de asemãnãtoare cu
adevãrul, încât îi amãgeºte pe aceia care se lasã sã fie amãgiþi, care
doresc sã evite lepãdarea de sine ºi sacrificiul cerut de adevãr; dar
este cu neputinþã pentru el sã þinã în puterea sa un suflet care doreºte
cu sinceritate, cu orice preþ, sã cunoascã adevãrul. Hristos este adevãrul
ºi „lumina care lumineazã pe orice om venind în lume” (Ioan 1,9).
Duhul adevãrului a fost trimis sã-i cãlãuzeascã pe oameni în tot adevãrul.
ªi prin autoritatea Fiului lui Dumnezeu este declarat: „Cãutaþi ºi veþi
gãsi”. „Dacã vrea cineva sã facã voia Sa, va ajunge sã cunoascã
învãþãtura” (Mat. 7,7; Ioan 7,17).
Urmaºii lui Hristos cunosc puþin din comploturile pe care Satana ºi
oºtile sale le urzesc împotriva lor. Dar Acela care stã în ceruri va con-
duce toate aceste planuri pentru îndeplinirea scopurilor Sale mai
profunde. Dumnezeu îngãduie ca poporul Sãu sã fie supus chinului
nemilos al ispitei, nu pentru cã are plãcere de necazurile ºi suferinþele
lor, ci pentru cã acest procedeu este esenþial pentru biruinþa lor finalã.
El n-ar putea, potrivit cu slava Sa, sã-i ocroteascã de ispitã; cãci scopul
încercãrii este sã-i pregãteascã sã reziste tuturor ispitelor celui rãu.
Nici oamenii nelegiuiþi ºi nici îngerii cei rãi nu pot împiedica lucrarea
lui Dumnezeu sau alunga prezenþa Sa de la copiii Sãi, dacã ei doresc,
462 cu inimi supuse ºi zdrobite, sã-ºi mãrturiseascã ºi sã îndepãrteze pãcatele
ºi în credinþã sã cearã împlinirea fãgãduinþelor Sale. Fiecãrei ispite,
fiecãrei influenþe împotrivitoare, pe faþã sau ascunsã, i se poate rezista
„nu prin putere, nici prin tãrie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oºtirilor”
(Zah. 4,6).
„Ochii Domnului sunt peste cei neprihãniþi ºi urechile Lui iau aminte
la rugãciunile lor… ªi cine vã va face rãu, dacã sunteþi plini de râvnã
pentru bine?” (1 Petru 3,12.13). Când Balaam, ispitit de fãgãduinþa
unei rãsplãtiri bogate, a folosit descântecul împotriva lui Israel ºi, prin
jertfele aduse Domnului, a cãutat sã invoce blestemul asupra poporului
Sãu, Duhul Domnului i-a interzis rãul pe care a vrut sã-l rosteascã ºi
Balaam a fost obligat sã exclame: „Cum sã blestem eu pe cel ce nu-l
blestemã Dumnezeu? Cum sã defaim eu pe cel ce nu-l defaimã
Domnul?… O, de aº muri de moartea celor neprihãniþi ºi sfârºitul meu
sã fie ca al lor!” Când a fost din nou adusã jertfa, profetul nelegiuit a
declarat: „Iatã cã am primit poruncã sã binecuvântez. Da, El a
binecuvântat, ºi eu nu pot întoarce. El nu vede nici o fãrãdelege în
Iacov. Nu vede nici o rãutate în Israel. Domnul, Dumnezeul lui, este cu
el. El este împãratul lui, veselia lui… Descântecul nu poate face nimic
împotriva lui Iacov. Nici vrãjitoria împotriva lui Israel. Acum se poate
spune despre Iacov ºi Israel: ’Ce lucruri mari a fãcut Dumnezeu!’”
Totuºi, pentru a treia oarã, altarele au fost din nou ridicate, iar Balaam
a încercat sã rosteascã un blestem. Dar, de pe buzele lipsite de bunãvoinþã
ale profetului, Duhul lui Dumnezeu a fãcut cunoscutã prosperitatea
celor aleºi ai Sãi ºi a mustrat nesocotinþa ºi rãutatea duºmanilor:
„Binecuvântat sã fie oricine te va binecuvânta ºi blestemat sã fie oricine
te va blestema!” (Num. 23,8.10.20.21.23; 24,9)
Poporul lui Israel era în vremea aceea credincios lui Dumnezeu; ºi
atâta vreme cât continua sã asculte de Legea Sa, nici o putere de pe
pãmânt sau din iad nu-l putea birui. Dar blestemul care nu i-a fost Cursele lui Satana
îngãduit lui Balaam sã-l pronunþe împotriva celor din poporul lui
Dumnezeu a reuºit sã-l aducã în final asupra lor, amãgindu-i la pãcat.
Când au cãlcat poruncile lui Dumnezeu, atunci s-au despãrþit de El ºi
au fost lãsaþi sã simtã puterea distrugãtorului.
Satana este conºtient cã sufletul cel mai slab care rãmâne în Hristos
este mai mult decât un adversar pentru oºtile întunericului ºi cã, dacã
s-ar descoperi, ar întâlni o împotrivire categoricã. De aceea cautã sã-i 463
îndepãrteze pe soldaþii crucii din fortãreaþa lor puternicã, în timp ce el
stã la pândã cu forþele sale, gata sã-i distrugã pe toþi aceia care se
aventureazã pe terenul lui. Numai cu o încredere totalã în Dumnezeu
ºi în ascultare de toate poruncile Sale putem fi în siguranþã.
Tragedia veacurilor
Nici un om nu este sigur nici mãcar o zi sau o orã fãrã rugãciune. În
mod deosebit trebuie sã-L rugãm pe Domnul pentru înþelepciunea de a
înþelege Cuvântul Sãu. Aici sunt descoperite ademenirile ispititorului ºi
mijloacele prin care i se poate împotrivi cu succes. Satana este expert
în citarea Scripturii ºi în a-ºi pune propria interpretare asupra pasajelor
prin care nãdãjduieºte sã ne facã sã cãdem. Trebuie sã studiem Biblia
cu inima umilitã ºi sã nu pierdem niciodatã din vedere dependenþa noastrã
de Dumnezeu. În timp ce trebuie sã fim continuu atenþi la planurile lui
Satana, trebuie sã ne rugãm continuu în credinþã: „ªi nu ne duce în
ispitㅔ

464
CAPITOLUL 33

PRIMA MARE AMÃGIRE

Femeia a rãspuns ºarpelui: „Putem sã mâncãm din


rodul tuturor pomilor din grãdinã. Dar despre rodul
pomului din mijlocul grãdinii, Dumnezeu a zis: ’Sã
nu mâncaþi din el, ºi nici sã nu vã atingeþi de el, ca
sã nu muriþi’.” Atunci ºarpele i-a zis femeii: „Hotãrât,
cã nu veþi muri; dar Dumnezeu ºtie cã, în ziua când
veþi mânca din el, vi se vor deschide ochii ºi veþi fi ca
Dumnezeu, cunoscând binele ºi rãul” (Geneza 3,2-5).

SATANA ªI-A ÎNCEPUT EFORTURILE DE A AMÃGI


neamul omenesc o datã cu începutul istoriei omului. El, care a pus la
cale rãzvrãtirea în ceruri, a dorit sã-i aducã pe locuitorii pãmântului în
unire cu el în lupta împotriva guvernãrii lui Dumnezeu. Adam ºi Eva
fuseserã pe deplin fericiþi în ascultare de Legea lui Dumnezeu ºi faptul
acesta era o mãrturie permanentã împotriva pretenþiilor pe care Satana
le ridicase în ceruri, ºi anume cã Legea lui Dumnezeu era opresivã ºi
opusã binelui fãpturilor Sale. Nu numai atât, dar invidia lui Satana a Prima mare amågire
fost mult mai aprinsã atunci când a fost dãruit cãminul frumos pregãtit
pentru perechea fãrã pãcat. S-a hotãrât sã-i ducã la cãdere ca, fiind
despãrþiþi de Dumnezeu ºi sub puterea lui, sã câºtige stãpânire asupra
pãmântului ºi aici sã-ºi întemeieze împãrãþia, în opoziþie cu Cel Preaînalt.
Dacã Satana s-ar fi descoperit în caracterul lui adevãrat, ar fi fost
respins imediat, cãci Adam ºi Eva fuseserã avertizaþi împotriva acestui
465
vrãjmaº primejdios; dar el a lucrat în întuneric, ascunzându-ºi planu-
rile, ca sã-ºi poatã îndeplini scopul mai cu succes. Folosind ºarpele ca
mediu, pe atunci o fiinþã cu o înfãþiºare fermecãtoare, s-a adresat per-
sonal Evei: „Oare a zis Dumnezeu sã nu mâncaþi din toþi pomii din
grãdinã?” (Gen. 3,1). Dacã Eva n-ar fi intrat în discuþie cu ispititorul,
Tragedia veacurilor
ea ar fi fost sigurã; dar s-a aventurat sã ducã tratative cu el ºi a cãzut
victimã vicleniilor lui. Tot astfel sunt biruiþi ºi astãzi mulþi. Ei se îndoiesc
ºi discutã cu privire la cererile lui Dumnezeu; ºi, în loc sã asculte de
poruncile divine, primesc teoriile omeneºti, care ascund numai planurile
lui Satana.
„Femeia a rãspuns ºarpelui: ’Putem sã mâncãm din rodul tuturor
pomilor din grãdinã. Dar despre rodul pomului din mijlocul grãdinii,
Dumnezeu a zis: «Sã nu mâncaþi din el, ºi nici sã nu vã atingeþi de el, ca
sã nu muriþi»’. Atunci ºarpele a zis femeii: ’Hotãrât, cã nu veþi muri;
dar Dumnezeu ºtie cã, în ziua când veþi mânca din el, vi se vor deschide
ochii ºi veþi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele ºi rãul’” (Gen. 3,2-5). El
a spus cã ei aveau sã fie ca Dumnezeu, având o înþelepciune mai mare
decât înainte ºi ajungând la un nivel mai înalt de existenþã. Eva s-a
supus ispitei; ºi, prin influenþa ei, Adam a fost condus la pãcat. Ei au
crezut cuvintele ºarpelui, cã Dumnezeu nu va face ceea ce a spus;
astfel nu s-au încrezut în Creatorul lor ºi ºi-au închipuit cã El le îngrãdea
libertatea, cã ei ar fi ajuns la o mai mare înþelepciune ºi înãlþare prin
cãlcarea Legii Sale.
Dar, dupã pãcãtuire, cum a înþeles Adam cuvintele: „În ziua în care
vei mânca din el vei muri negreºit”? Le-a înþeles el oare ca însemnând,
aºa cum îi fãcuse Satana sã creadã, cã aveau sã fie ridicaþi la o stare
mai înaltã de existenþã? Atunci, cu siguranþã, prin pãcãtuire s-ar fi
câºtigat mult mai bine, iar Satana s-ar fi dovedit a fi un binefãcãtor al
neamului omenesc. Dar Adam n-a descoperit cã acesta era sensul
sentinþei divine. Dumnezeu declarase, ca o pedeapsã pentru pãcatul
lui, cã omul trebuie sã se întoarcã în pãmântul din care fusese luat:
„Þãrânã eºti, din þãrânã ai fost luat ºi în þãrânã te vei întoarce” (vers.
19). Cuvintele lui Satana: „…vi se vor deschide ochii…” s-au dovedit a
fi adevãrate numai în acest sens: Dupã ce Adam ºi Eva au cãlcat
Cuvântul lui Dumnezeu, ochii li s-au deschis sã-ºi vadã nesãbuinþa; ei
au cunoscut rãul ºi au gustat din rodul amar al neascultãrii.
466 În mijlocul Edenului creºte pomul vieþii, ale cãrui roade aveau
puterea de a prelungi viaþa. Dacã Adam ar fi rãmas ascultãtor faþã
de Dumnezeu, el ar fi continuat sã se bucure de intrare liberã la acest
pom ºi ar fi trãit veºnic. Dar, atunci când a pãcãtuit, i s-a interzis sã
se mai împãrtãºeascã din pomul vieþii ºi a devenit astfel supus morþii.
Sentinþa divinã: „Þãrânã eºti ºi în þãrânã te vei întoarce”, aratã cãtre
deplina stingere a vieþii.
Nemurirea, fãgãduitã omului, condiþionatã de ascultare, a fost
pierdutã prin pãcãtuire. Adam nu putea transmite urmaºilor lui ceea ce
nu avea; ºi n-ar fi fost nici o nãdejde pentru neamul omenesc cãzut,
dacã Dumnezeu, prin jertfa Fiului Sãu, n-ar fi adus nemurirea. Deoarece
„moartea a trecut asupra tuturor oamenilor din pricinã cã toþi au
pãcãtuit”, Hristos „a adus la luminã viaþa ºi neputrezirea, prin Evanghe-
lie” (Rom. 5,12; 2 Tim. 1,10). Numai prin Hristos se poate obþine
nemurirea. Iisus a spus: „Cine crede în Fiul, are viaþa veºnicã; dar cine
nu crede în Fiul, nu va vedea viaþa” (Ioan 3,36). Orice om poate ajunge
în posesia acestei binecuvântãri preþioase, dacã împlineºte condiþiile.
Toþi aceia care, „prin stãruinþa în bine, cautã slava, cinstea ºi nemurirea”,
vor primi „viaþa veºnic㔠(Rom. 2,7).
Singurul care i-a fãgãduit lui Adam viaþa prin neascultare a fost
marele amãgitor. Iar declaraþia ºarpelui cãtre Eva în Eden – „Hotãrât
cã nu veþi muri” – a fost prima predicã despre nemurirea sufletului.
Totuºi declaraþia aceasta, care se bazeazã numai pe autoritatea lui Sa-
tana, rãsunã de la amvoanele creºtinãtãþii ºi este primitã de majoritatea
omenirii tot atât de uºor cum a fost primitã de primii noºtri pãrinþi.
Sentinþa divinã: „Sufletul care pãcãtuieºte, acela va muri” (Ezech. 18,20)
a fost rãstãlmãcitã în: „Sufletul care pãcãtuieºte nu va muri, ci va trãi
veºnic”. Nu putem decât sã ne mirãm de absurditatea ciudatã, care îi
face pe oameni atât de creduli faþã de cuvintele lui Satana ºi atât de
necredincioºi faþã de cuvintele lui Dumnezeu. Prima mare amågire
Dacã omul, dupã cãdere, ar fi avut intrare liberã la pomul vieþii, ar fi
trãit veºnic ºi, în felul acesta, pãcatul ar fi fost nemuritor. Dar un heru-
vim cu o sabie de foc a pãzit „drumul care duce la pomul vieþii” (Gen.
3,24) ºi nimãnui din familia lui Adam nu i-a mai fost îngãduit sã treacã
aceastã barierã ºi sã se împãrtãºeascã din rodul dãtãtor de viaþã. De
aceea nu existã pãcãtos nemuritor.
Dar, dupã cãdere, Satana i-a îndemnat pe îngerii lui sã facã un efort 467
deosebit pentru a rãspândi credinþa cã omul ar fi de la naturã nemuritor
ºi, amãgindu-i pe oameni sã creadã aceastã rãtãcire, urma sã se ajungã
la concluzia cã pãcãtosul ar trãi în nenorocire veºnicã. Apoi prinþul
întunericului, lucrând prin agenþii lui, Îl prezintã pe Dumnezeu ca pe un
Tragedia veacurilor
tiran rãzbunãtor, declarând cã El îi aruncã în iad pe toþi aceia care nu-I
sunt pe plac ºi-i face sã simtã mânia Lui; ºi cã, în timp ce suferã o
groazã ºi un chin de nedescris în flãcãrile veºnice, Creatorul lor priveºte
cu satisfacþie la ei.
În felul acesta, arhiamãgitorul pune atributele lui pe seama Creato-
rului ºi Binefãcãtorului omenirii. Cruzimea este de la Satana. Dumnezeu
este iubire; ºi tot ce a creat a fost curat, sfânt ºi plãcut, pânã când a
fost adus pãcatul de cãtre primul mare rãzvrãtit. Satana însuºi este
vrãjmaºul care-l ispiteºte pe om la pãcat ºi dupã aceea îl distruge, dacã
poate; iar când este sigur de victimã, atunci se bucurã de ruina pe care
a produs-o. Dacã i s-ar îngãdui, el ar prinde tot neamul omenesc în
plasa lui. Dacã n-ar fi intervenþia puterii divine, nici un fiu sau fiicã a lui
Adam n-ar scãpa.
Satana cautã sã-i învingã pe oameni astãzi, aºa cum i-a biruit pe
primii noºtri pãrinþi, slãbindu-le încrederea în Creatorul lor ºi ducându-i la
îndoialã faþã de înþelepciunea guvernãrii Sale ºi a dreptãþii legilor Sale.
Satana împreunã cu agenþii lui Îl prezintã pe Dumnezeu ca fiind mai
rãu decât ei, pentru a-ºi justifica rãutatea ºi rãzvrãtirea. Marele amãgitor
încearcã sã punã caracterul lui, de o cruzime înfricoºãtoare, pe seama
Tatãlui nostru ceresc, ca el sã parã extrem de nedreptãþit prin alungarea
din cer, pentru cã n-a vrut sã se supunã unui conducãtor atât de nedrept.
El prezintã înaintea lumii libertatea de care s-ar bucura sub stãpânirea
lui blândã, în contrast cu robia impusã prin hotãrârile aspre ale lui Iehova.
În felul acesta, el reuºeºte sã înºele sufletele ºi sã le depãrteze de
credincioºia lor faþã de Dumnezeu.
Cât de respingãtoare pentru orice emoþie de iubire ºi de milã, ºi
chiar pentru simþul nostru de dreptate, este învãþãtura potrivit cãreia
morþii nelegiuiþi sunt chinuiþi în foc ºi pucioasã, într-un iad care arde
veºnic; cã, pentru pãcatele unei vieþi pãmânteºti scurte, trebuie sã suferi
chinul cât va fi Dumnezeu. Totuºi, aceastã învãþãturã a fost mult
predicatã ºi este cuprinsã în multe din crezurile creºtinãtãþii. Un doctor
468 în teologie spunea: „Priveliºtea chinurilor iadului va mãri fericirea sfinþilor
pe vecie. Când îi vãd pe alþii, cu aceeaºi naturã, nãscuþi în aceleaºi
împrejurãri, aruncaþi într-o aºa nenorocire, iar ei atât de deosebiþi, îºi
dau seama cât de fericiþi sunt”. Un altul folosea aceste cuvinte: „Când
hotãrârea de condamnare veºnicã se executã asupra fãpturilor mâniei,
fumul chinului lor se ridicã veºnic înaintea fãpturilor milei, care, în loc
sã ia partea acestor fiinþe chinuite, spun: ’Amin, Aleluia! Lãudaþi-L pe
Domnul!’”
Unde se gãseºte o astfel de învãþãturã în paginile Cuvântului lui
Dumnezeu? Vor pierde cei rãscumpãraþi în ceruri toate sentimentele
de milã ºi de compasiune, chiar ºi sentimentul obiºnuit al omeniei? Sunt
transformate oare în nepãsare ºi stoicism sau în cruzimea fiarei? Nu,
nicidecum; nu aceasta este învãþãtura Cãrþii lui Dumnezeu. Aceia care
prezintã vederile exprimate în citatele de mai înainte pot fi oameni învãþaþi
ºi chiar sinceri, dar sunt amãgiþi de sofisticãria lui Satana. El îi cãlãuzeºte
sã foloseascã greºit unele expresii hotãrâte ale Scripturii, dând limbajului
un colorit de amãrãciune ºi de rãutate, care-i aparþine lui, dar nu
Creatorului nostru. „Pe viaþa Mea, zice Domnul Dumnezeu, cã nu doresc
moartea pãcãtosului, ci sã se întoarcã de la calea lui ºi sã trãiascã.
Întoarceþi-vã, întoarceþi-vã de la calea voastrã cea rea! Pentru ce vreþi
sã muriþi?” (Ezech. 33,11)
Ce ar câºtiga Dumnezeu dacã am admite cã El κi gãseºte plãcerea
în a vedea chinurile veºnice; cã El κi gãseºte plãcere în gemetele,
þipetele ºi blestemele fãpturilor care suferã, pe care El le þine în flãcãrile
iadului? Pot oare aceste gemete îngrozitoare sã constituie o muzicã în
auzul Iubirii Infinite? Se susþine cã aceastã pedeapsã de nenorocire
nesfârºitã asupra celor nelegiuiþi ar arãta ura lui Dumnezeu faþã de
pãcat, ca fiind un rãu care ruineazã pacea ºi ordinea universului. Ce
blasfemie grozavã! Ca ºi când ura lui Dumnezeu faþã de pãcat este un
motiv ca el sã fie perpetuat. Cãci, dupã învãþãturile acestor teologi, Prima mare amågire
continuarea chinurilor fãrã nãdejde de milã îºi scot din minþi victimele
nenorocite ºi, când îºi revarsã mânia în blesteme ºi hulã, ei mãresc
continuu povara de vinovãþie. Slava lui Dumnezeu nu este nicidecum
sporitã prin perpetuarea creºterii continue a pãcatului de-a lungul
veacurilor veºnice.
Era mai presus de puterea minþii omeneºti sã aprecieze rãul care a
fost produs de aceastã rãtãcire a chinurilor veºnice. Religia Bibliei, 469
plinã de dragoste ºi de bunãtate ºi abundând în milã, este întunecatã de
superstiþie ºi îmbrãcatã în groazã. Când ne dãm seama în ce culori
false a înfãþiºat Satana caracterul lui Dumnezeu, sã ne mai mirãm oare
cã milostivul nostru Creator este de temut, de groazã ºi chiar urât de
Tragedia veacurilor
oameni? Concepþiile înspãimântãtoare despre Dumnezeu, care sunt
rãspândite în toatã lumea prin învãþãturile de la amvoane, au dat naºtere
la mii, ba chiar milioane de sceptici ºi de necredincioºi.
Teoria chinurilor veºnice este una dintre învãþãturile rãtãcite, care
constituie vinul nelegiuirii Babilonului, din care el dã sã bea popoarelor
(Apoc. 14,8; 17,2). Fãrã îndoialã, este o tainã cum au primit slujitorii lui
Hristos aceastã rãtãcire ºi au predicat-o de la amvoanele sfinte. Ei au
primit-o de la Roma, aºa cum au primit ºi sabatul neadevãrat. Este
adevãrat cã a fost susþinutã de oameni mari ºi buni; dar lumina cu
privire la acest subiect nu le-a fost descoperitã asemenea nouã. Ei au
fost rãspunzãtori numai pentru lumina care a strãlucit în vremea lor;
noi suntem rãspunzãtori pentru aceea care strãluceºte în vremea noastrã.
Dacã ne întoarcem de la mãrturia Cuvântului lui Dumnezeu ºi primim
învãþãturi rãtãcite numai pentru cã pãrinþii noºtri le-au învãþat, cãdem
sub aceeaºi condamnare pronunþatã asupra Babilonului; noi bem din
vinul desfrânãrii ei.
O mare categorie de oameni, pe care învãþãtura despre chinurile
veºnice îi revoltã, sunt conduºi cãtre o rãtãcire opusã acesteia. Ei vãd
cã Scripturile Îl prezintã pe Dumnezeu ca o fiinþã a iubirii ºi a milei ºi nu
pot crede cã El încredinþeazã fãpturile Sale focului unui iad care este
veºnic. Dar, susþinând cã sufletul este nemuritor de la naturã, nu vãd o
altã alternativã, ci doar sã ajungã la concluzia cã toatã omenirea va fi în
cele din urmã mântuitã. Mulþi privesc ameninþãrile Bibliei ca fiind
destinate numai sã-i îngrozeascã pe oameni, determinându-i sã asculte,
dar nu ca sã fie împlinite literal. Astfel, pãcãtosul poate trãi în plãceri
egoiste, dispreþuind cererile lui Dumnezeu, ºi cu toate acestea aºteaptã
sã fie în cele din urmã primiþi în harul Sãu. O astfel de învãþãturã care
se încrede în mila lui Dumnezeu, dar care nesocoteºte dreptatea Sa, este
plãcutã inimii fireºti ºi îi încurajeazã pe cei nelegiuiþi în nelegiuirea lor.
Pentru a vedea cum aceia care cred într-o mântuire universalã
rãstãlmãcesc Scripturile, pentru a-ºi susþine învãþãtura lor distrugã-
470 toare de suflete, trebuie sã citãm numai câteva din declaraþiile lor. La
înmormântarea unui tânãr neevlavios, care fusese omorât într-un acci-
dent, un slujitor universalist a ales ca text biblic declaraþia cu privire
la David: „El a fost mângâiat cu privire la Amnon, vãzându-l mort”
(2 Sam. 13,39).
„Adeseori sunt întrebat”, spunea vorbitorul, „care va fi soarta acelora
care pãrãsesc lumea într-o stare de pãcat, mor poate într-o stare de
ebrietate, mor cu veºmintele nespãlate de petele roºii ale crimei sau
mor aºa cum a murit acest tânãr, fãrã sã fi avut vreodatã o credinþã
sau fãrã sã fi experimentat vreo religie. Suntem mulþumiþi cu ceea ce
ne spun Scripturile; rãspunsul lor va rezolva aceastã problemã grozavã.
Amnon era peste mãsurã de pãcãtos; nu se pocãise, s-a îmbãtat ºi, în
stare de beþie, a fost ucis. David era profetul lui Dumnezeu; el trebuie
sã fi cunoscut dacã soarta lui Amnon avea sã fie rea sau bunã în lumea
viitoare. Care a fost exprimarea inimii lui? ’Împãratul David a încetat
sã mai urmãreascã pe Absalom, cãci se mângâiase de moartea lui
Amnon’ (vers. 39).
ªi ce concluzie se poate deduce din aceastã vorbire? Nu-i aºa cã
suferinþele veºnice nu erau o parte din credinþa lui religioasã? Aºa
înþelegem noi; ºi aici descoperim un argument puternic pentru susþinerea
unei ipoteze mai plãcute, mai luminoase, mai binevoitoare cu privire la
curãþia ºi pacea universalã de la urmã. El a fost mângâiat vãzând cã
fiul lui era mort. ªi de ce aºa? Pentru cã, prin ochiul profeþiei, el putea
privi înainte la un viitor glorios, sã vadã cã fiul lui, scãpat de toate
ispitele, eliberat de robie ºi curãþit de stricãciunea pãcatului, dupã ce a
fost fãcut îndeajuns de sfânt ºi luminat, a fost primit în adunarea spiritelor
înãlþate în bucurie… Singura lui mângâiere a fost aceea cã, fiind mutat
din aceastã stare de pãcat ºi de suferinþã, iubitul lui fiu se dusese acolo
unde adierile plãcute ale Duhului Sfânt aveau sã se reverse peste sufletul
lui întunecat, acolo unde aveau sã fie descoperite minþii lui înþelepciunea
Prima mare amågire
Cerului ºi adierile dulci ale iubirii nemuritoare ºi în felul acesta era
pregãtit cu o fire sfinþitã sã se bucure de odihnã ºi de societatea moºtenirii
cereºti.
În aceste gânduri, am dori sã se înþeleagã cã noi credem cã mântuirea
în ceruri nu depinde de nimic din ceea ce facem în aceastã viaþã; nici
de o schimbare actualã a inimii, nici de credinþa de acum sau o
mãrturisire a religiei.”
471
În felul acesta, pretinsul slujitor al lui Hristos repetã rãtãcirea spusã
de ºarpele din Eden: „Hotãrât cã nu veþi muri!” „În ziua în care veþi
mânca, vi se vor deschide ochii ºi veþi fi ca Dumnezeu.” El declarã cã
cei mai mari pãcãtoºi – criminalul, hoþul ºi adulterul – dupã moarte vor
fi pregãtiþi sã intre în strãlucirea veºnicã.
Tragedia veacurilor
ªi de unde scoate acest pervertitor al Scripturilor concluziile sale?
Dintr-o singurã propoziþie care exprimã supunerea lui David faþã de
hotãrârea Providenþei. Sufletul lui „dorea sã meargã la Absalom; cãci
fusese mângâiat cu privire la Amnon, vãzând cã este mort”. Greul
suferinþei sale fusese uºurat cu trecerea timpului, iar gândurile lui s-au
întors de la fiul mort la cel viu, care fugise de frica pedepsei meritate
pentru crima lui. ªi aceasta era dovada cã Amnon cel beþiv, care
sãvârºise incestul, a fost dus imediat dupã moarte în locuinþele fericite,
spre a fi curãþit ºi pregãtit pentru tovãrãºia îngerilor fãrã pãcat? O
povestire plãcutã, desigur, bine aranjatã ca sã fie pe placul inimii fireºti!
Aceasta este învãþãtura lui Satana ºi îºi face lucrarea cu succes. Sã ne
mai surprindã oare faptul cã nelegiuirea abundã cu o astfel de învãþãturã?
Calea urmatã de acest fals învãþãtor o ilustreazã pe aceea a altora.
Câteva cuvinte ale Scripturii sunt despãrþite de contextul lor, care în
multe cazuri ar avea înþelesul exact contrar faþã de interpretarea care
li se dã; ºi astfel de pasaje despãrþite sunt schimbate ºi folosite ca
dovezi ale învãþãturilor care n-au nici un temei în Cuvântul lui Dumnezeu.
Mãrturia citatã ca dovadã cã Amnon cel beþiv se aflã în ceruri este
doar o deducþie, contrazisã direct de declaraþia clarã ºi pozitivã a
Scripturii, care spune cã nici un beþiv nu va moºteni Împãrãþia lui
Dumnezeu (1 Cor. 6,10). În felul acesta, cei îndoielnici, necredincioºi ºi
sceptici schimbã adevãrul în minciunã. ªi mulþimile au fost amãgite de
sofistica lor ºi sunt legãnaþi sã doarmã în leagãnul siguranþei fireºti.
Dacã ar fi adevãrat cã sufletele tuturor oamenilor au trecut direct
în ceruri în clipa descompunerii lor, atunci am dori mai degrabã moartea
decât viaþa. Mulþi au fost determinaþi de aceastã credinþã sã-ºi punã
capãt vieþii. Când sunt copleºiþi de necaz, încurcãturi ºi dezamãgiri, li
se pare mult mai uºor sã-ºi curme firul fragil al vieþii, ca sã se înalþe în
strãlucirea lumii veºnice.
Dumnezeu a dat o dovadã categoricã în Cuvântul Sãu cã El îi va
pedepsi pe cãlcãtorii Legii Sale. Aceia care se amãgesc cu ideea cã El
472 este prea milostiv pentru a-ºi aduce la îndeplinire dreptatea asupra
pãcãtosului, sã priveascã la crucea de pe Calvar. Moartea Fiului
nevinovat al lui Dumnezeu dovedeºte c㠄plata pãcatului este moartea”,
cã orice cãlcare a Legii lui Dumnezeu trebuie sã-ºi primeascã plata
cuvenitã. Hristos cel fãrã pãcat S-a fãcut pãcat pentru om. El a suportat
vina cãlcãrii Legii ºi ascunderea feþei Tatãlui Sãu, pânã când inima i-a
fost sfâºiatã ºi viaþa i-a fost zdrobitã. Aceastã jertfã întreagã a fost
adusã pentru ca pãcãtoºii sã poatã fi mântuiþi. Omul nu poate fi eliberat
de pedeapsa pãcatului pe nici o altã cale. ªi orice suflet care refuzã sã
se împãrtãºeascã de ispãºirea asiguratã cu un preþ atât de mare trebuie
sã poarte în persoana sa vinovãþia ºi pedeapsa pentru cãlcarea Legii.
Sã luãm seama la ceea ce spune Biblia mai departe cu privire la
omul neevlavios ºi nepocãit, pe care universul îl aºazã în cer, ca pe
îngerii sfinþi ºi fericiþi.
„Celui ce îi este sete, îi voi da sã bea fãrã platã din izvorul apei
vieþii” (Apoc. 21,6). Aceastã fãgãduinþã este numai pentru aceia care
înseteazã. Apa vieþii o vor primi numai aceia care simt nevoia dupã ea
ºi o cautã cu preþul pierderii tuturor celorlalte lucruri. „Cel ce va birui,
va moºteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, ºi el va fi fiul Meu”
(vers.7). Iatã, de asemenea, ºi condiþiile. Pentru a moºteni aceste lucruri,
trebuie sã ne împotrivim ºi sã biruim pãcatul.
Domnul declarã prin profetul Isaia: „Bine de cel neprihãnit! Lui îi
va merge bine”. Vai de cel rãu! Lui îi va merge rãu, cãci va culege
rodul faptelor lui” (Is. 3,10.11). „Totuºi, mãcar cã pãcãtosul face de o
sutã de ori rãu”, spune înþeleptul, „ºi stãruie multã vreme în el, eu ºtiu
cã fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu ºi au fricã de El.
Dar cel rãu nu este fericit” (Ecl. 8,12.13). Iar Pavel mãrturiseºte cã
pãcãtosul îºi adun㠄o comoarã de mânie pentru ziua mâniei ºi a arãtãrii
dreptei judecãþi a lui Dumnezeu, care va rãsplãti fiecãruia dupã faptele
lui”; „necaz ºi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care Prima mare amågire
face rãul” (Romani 2,5.6.9).
„Nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de avere, care este un
închinãtor la idoli, n-are parte de moºtenire în Împãrãþia lui Hristos ºi a
lui Dumnezeu” (Efes. 5,5). „Urmãriþi pacea cu toþi ºi sfinþirea, fãrã
care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evr. 12,14). „Ferice de cei ce îºi
spalã hainele, ca sã aibã drept la pomul vieþii, ºi sã intre pe porþi în
cetate! Afarã sunt cânii, vrãjitorii, curvarii, ucigaºii, închinãtorii la idoli, 473
ºi oricine iubeºte minciuna ºi trãieºte în minciun㔠(Apoc. 22,14.15).
Dumnezeu le-a dat oamenilor o declaraþie cu privire la caracterul
Sãu ºi la metoda Sa de a trata pãcatul. „Domnul Dumnezeu este un
Dumnezeu plin de îndurare ºi milostiv, încet la mânie, plin de bunãtate
Tragedia veacurilor
ºi credincioºie, care κi þine dragostea pânã la mii de neamuri de oameni,
iartã fãrãdelegea, rãzvrãtirea ºi pãcatul, dar nu socoteºte pe cel vinovat
drept nevinovat” (Exod 34,6.7). „Domnul nimiceºte pe toþi cei rãi”
(Ps. 145,20). „Dar cei rãzvrãtiþi sunt nimiciþi cu toþii, sãmânþa celor rãi
este prãpãdit㔠(Ps. 37,38). Puterea ºi autoritatea guvernãrii divine
vor fi folosite pentru a doborî rãzvrãtirea; ºi toate manifestãrile dreptãþii
care rãsplãteºte vor fi în armonie desãvârºitã cu caracterul lui Dumnezeu,
care este o fiinþã miloasã, îndelung rãbdãtoare ºi plinã de bunãtate.
Dumnezeu nu constrânge voinþa ºi judecata nimãnui. El nu gãseºte
plãcere într-o ascultare de rob. El doreºte ca fãpturile mâinilor Sale
sã-L iubeascã pentru cã este demn de iubit. El ar dori ca ele sã-L
asculte pentru cã au o apreciere inteligentã a înþelepciunii, a dreptãþii ºi
a bunãtãþii Sale. ªi toþi aceia care au o concepþie corectã cu privire la
aceste calitãþi Îl vor iubi pentru cã sunt atraºi cãtre El în admiraþie faþã
de atributele Sale.
Principiile bunãtãþii, ale milei ºi ale iubirii pe care le-a învãþat ºi le-a
exemplificat Mântuitorul nostru sunt o copie a voinþei ºi a caracterului
lui Dumnezeu. Hristos a declarat cã n-a învãþat nimic altceva decât
ceea ce a primit de la Tatãl Sãu. Principiile guvernãrii divine sunt în
armonie desãvârºitã cu învãþãturile Mântuitorului care spune: „Iubiþi pe
vrãjmaºii voºtri”. Dumnezeu aduce la îndeplinire dreptatea asupra celor
nelegiuiþi pentru binele universului ºi chiar pentru binele acelora asupra
cãrora sunt îndreptate judecãþile Sale. El i-ar face fericiþi dacã ar
putea, þinând seama de legile guvernãrii Sale ºi de dreptatea caracterului
Sãu. El îi înconjoarã cu dovezile iubirii Sale, le dã cunoºtinþa cu privire
la Legea Sa ºi-i urmãreºte cu darurile harului Sãu; dar ei dispreþuiesc
iubirea, fac fãrã valoare Legea Sa ºi resping mila Sa. Deºi primesc
continuu darurile Sale, ei Îl dezonoreazã pe Dãtãtor; ei Îl urãsc pe
Dumnezeu, deoarece ºtiu cã El are oroare de pãcatele lor. Dumnezeu
suportã îndelung rãutatea lor, dar ora hotãrâtoare va veni în cele din
urmã când soarta le va fi hotãrâtã. Îi va obliga El atunci pe aceºti
474 rãsculaþi sã stea de partea Sa? Îi va obliga oare sã facã voia Sa?
Aceia care l-au ales pe Satana drept conducãtor al lor ºi au fost
stãpâniþi de puterea lui nu sunt pregãtiþi sã intre în prezenþa lui Dum-
nezeu. Mândria, amãgirea, desfrâul, cruzimea s-au fixat în caracterul
lor. Pot ei sã intre în ceruri ºi sã trãiascã veºnic cu aceia pe care i-au
dispreþuit ºi i-au urât pe pãmânt? Niciodatã adevãrul nu va fi pe placul
mincinosului; blândeþea nu va mulþumi mândria ºi înãlþarea de sine;
curãþia nu este pe placul celui mânjit; iubirea dezinteresatã nu este
atractivã pentru cel egoist. Ce izvor de bucurie poate oferi cerul acelora
care sunt cu totul absorbiþi de interese pãmânteºti ºi egoiste?
Pot oare aceia a cãror viaþã a fost petrecutã în rãzvrãtire împotriva
lui Dumnezeu sã fie duºi deodatã în ceruri ºi sã fie martori la acea
stare sfântã de desãvârºire care existã acolo – fiecare suflet fiind plin
de iubire, toate feþele strãlucind de bucurie, o muzicã înãlþãtoare în
sunete melodioase, înãlþate în cinstea lui Dumnezeu ºi a Mielului, ºi
raze de luminã revãrsându-se neîncetat asupra celor rãscumpãraþi de
la faþa Aceluia care ºade pe tron – pot oare aceia ale cãror inimi sunt
pline de urã faþã de Dumnezeu, faþã de adevãr ºi de sfinþenie sã se
amestece cu mulþimea cereascã ºi sã se alãture cântãrilor de laudã?
Pot ei sã suporte slava lui Dumnezeu ºi a Mielului? Nu, nicidecum; le-au
fost oferiþi ani de har, pentru a-ºi forma caractere pentru cer; dar ei nu
ºi-au educat mintea pentru a iubi curãþia; n-au învãþat limbajul cerului,
iar acum este prea târziu. O viaþã de rãzvrãtire împotriva lui Dumnezeu
i-a fãcut nepotriviþi pentru cer. Curãþia, sfinþenia ºi pacea Lui i-ar chinui;
slava lui Dumnezeu ar fi pentru ei un foc mistuitor. Ar dori sã fugã din
acel loc sfinþit. Ar prefera mai degrabã distrugerea, sã se ascundã de
faþa Aceluia care a murit pentru a-i rãscumpãra. Soarta celor nelegiuiþi
este deci hotãrâtã prin alegerea lor. Excluderea lor din ceruri este
urmarea voinþei lor ºi este dreaptã ºi plinã de milã din partea lui
Dumnezeu. Prima mare amågire
Asemenea apelor potopului, focul marii zile face cunoscutã hotãrârea
lui Dumnezeu cã pãcãtoºii sunt de nevindecat. Ei nu sunt dispuºi sã se
supunã autoritãþii divine. Voinþa lor a fost exercitatã în rãzvrãtire; ºi
când îºi sfârºesc viaþa, este prea târziu pentru ei ca sã-ºi schimbe cursul
gândurilor în direcþie contrarã, prea târziu pentru a se mai întoarce de
la nelegiuire la ascultare, de la urã la dragoste.
Cruþând viaþa lui Cain, ucigaºul, Dumnezeu a dat lumii un exemplu 475
despre ce înseamnã sã îngãdui unui pãcãtos sã trãiascã, pentru a-ºi
continua calea de nelegiuire fãrã frâu. Prin influenþa învãþãturii ºi a
exemplului lui Cain, mulþimea urmaºilor lui au fost duºi la pãcat, pânã
când „nelegiuirea era mare pe pãmânt”. „ªi cã toate întocmirile
Tragedia veacurilor
gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rãu.
Pãmântul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pãmântul era plin de silnicie”
(Gen. 6,5.11).
Din milã faþã de lume, Dumnezeu i-a ºters de pe faþa pãmântului pe
locuitorii nelegiuiþi din vremea lui Noe. Din milã i-a distrus pe locuitorii
stricaþi ai Sodomei. Prin puterea amãgitoare a lui Satana, fãptuitorii
fãrãdelegii câºtigã simpatie ºi admiraþie ºi în felul acesta i-a condus
continuu ºi pe alþii la rãzvrãtire. Aºa a fost în zilele lui Cain ºi ale lui
Noe, ca ºi în vremea lui Avraam ºi a lui Lot; la fel stau lucrurile ºi în
vremea noastrã. Din milã pentru univers, Dumnezeu îi va distruge, în
cele din urmã, pe aceia care au respins harul Sãu.
„Fiindcã plata pãcatului este moartea; dar darul fãrã platã al lui
Dumnezeu este viaþa veºnicã în Iisus Hristos, Domnul nostru”
(Rom. 6,23). În timp ce viaþa este moºtenirea celor neprihãniþi, moartea
este partea celor nelegiuiþi. Moise i-a spus lui Israel: „Þi-am pus înainte
viaþa ºi binele, moartea ºi rãul” (Deut. 30,15). Moartea, la care se
referã aceste texte, nu este aceea pronunþatã asupra lui Adam, deoarece
toatã omenirea suferã pedeapsa pentru cãlcarea lui. Este „moartea a
doua”, care este pusã în contrast cu viaþa veºnicã.
Ca urmare a pãcatului lui Adam, moartea a trecut asupra întregului
neam omenesc. Toþi, fãrã deosebire, merg în mormânt. Iar prin prevede-
rile Planului de Mântuire toþi vor fi scoºi din mormântul lor. „Va fi o
înviere a celor drepþi ºi a celor nedrepþi.” „ªi dupã cum toþi mor în
Adam, tot aºa toþi vor învia în Hristos” (Fapte 24,15; 1 Cor. 15,22). Dar
se face deosebirea între cele douã categorii care sunt înviaþi. „Toþi cei
din morminte vor auzi glasul Lui, ºi vor ieºi afarã din ele. Cei ce au
fãcut binele, vor învia pentru viaþã; iar cei ce au fãcut rãul, vor învia
pentru judecat㔠(Ioan 5,28.29). Aceia care au fost „socotiþi vrednici”
de învierea spre viaþã sunt „fericiþi ºi sfinþi”. „Asupra lor a doua moarte
n-are nici o putere” (Apoc. 20,6). Dar aceia care n-au primit iertare
prin pocãinþã ºi credinþã trebuie sã primeascã pedeapsa nelegiuirii lor –
476 „plata pãcatului”. Ei suferã pedeapsa care va fi diferitã ca duratã ºi
intensitate „dupã faptele lor”, dar în cele din urmã se încheie cu moartea
a doua. Deoarece este imposibil pentru Dumnezeu, þinând seama de
dreptatea ºi de mila Sa, sã-l mântuiascã pe pãcãtos în pãcatele lui, El îl
priveazã de viaþa pe care, prin neascultare, a pierdut-o ºi de care s-a
dovedit a fi nevrednic. Un scriitor inspirat spune: „Încã puþin ºi cel
nelegiuit nu va mai fi; da, îl vei cãuta în locul lui ºi nu va mai fi”. Iar
un altul declarã: „Ei sunt ca ºi cum n-ar fi fost niciodat㔠(Ps. 37,10;
Obadia 16). Acoperiþi de ruºine, ei cad într-o uitare deznãdãjduitã,
veºnicã.
În felul acesta se va pune capãt pãcatului, cu tot vaiul ºi ruina care
au izvorât din el. Psalmistul spune: „Tu pedepseºti neamurile, nimiceºti
pe cel rãu, le ºtergi numele pentru totdeauna ºi pe vecie. S-au dus
vrãjmaºii! N-au rãmas din ei decât niºte dãrâmãturi veºnice!” (Ps.
9,5.6). Ioan, în Apocalipsa, privind înainte spre starea veºnicã a celor
mântuiþi, aude corul universal de laudã, netulburat de nici o notã
discordantã. Toatã suflarea din cer ºi de pe pãmânt a fost auzitã dând
slavã lui Dumnezeu (Apoc. 5,13). Acolo nu vor fi suflete pierdute care
sã-L huleascã pe Dumnezeu, când se zvârcolesc în chinul fãrã sfârºit,
nici fiinþe nenorocite în iad nu-ºi vor amesteca vaietele cu cântãrile
celor mântuiþi.
Pe rãtãcirea fundamentalã a nemuririi din fire a sufletului se bazeazã
învãþãtura cu privire la starea de conºtienþã în moarte – o învãþãturã
care, asemenea chinurilor veºnice, este opusã învãþãturilor Scripturilor,
contrarã raþiunii ºi simþãmintelor noastre de omenie. Dupã credinþa
popularã, cei rãscumpãraþi, în ceruri, au cunoºtinþã de tot ce se petrece
pe pãmânt, în mod deosebit de viaþa prietenilor pe care i-au lãsat în
urmã. Dar cum poate exista un izvor de fericire pentru cei morþi sã ºtie
necazurile celor vii, sã fie martori la pãcatele sãvârºite de cei iubiþi ai
lor ºi sã-i vadã suferind toate necazurile, dezamãgirile ºi grozãviile vieþii? Prima mare amågire
Cât de mult se vor bucura de fericirea cereascã aceia care plutesc
deasupra prietenilor lor de pe pãmânt? ªi cât de revoltãtoare este
credinþa cã, îndatã ce suflarea pãrãseºte trupul, sufletul celui nepocãit
este încredinþat flãcãrilor iadului! Pânã la ce adâncimi de groazã trebuie
sã se cufunde aceºtia, ca sã-ºi vadã prietenii intrând în mormânt
nepregãtiþi, ca sã intre într-o veºnicie de vai ºi de pãcat! Mulþi au fost
aduºi la nebunie de acest gând chinuitor. 477
Ce spun Scripturile cu privire la aceste lucruri? David declarã cã
omul nu este conºtient în starea de moarte: „Suflarea lor trece, se întorc
în pãmânt, ºi în aceeaºi zi le pier ºi planurile lor” (Ps. 146,4). Solomon
dã aceeaºi mãrturie: „Cei vii, în adevãr, mãcar ºtiu cã vor muri; dar cei
Tragedia veacurilor
morþi nu ºtiu nimic, ºi dragostea lor, ºi ura lor, ºi pizma lor, de mult au ºi
pierit, ºi niciodatã nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.
Cãci, în locuinþa morþilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici
chibzuialã, nici ºtiinþã, nici înþelepciune!” (Ecl. 9,5.6.10)
Când, ca rãspuns la rugãciunea sa, viaþa lui Ezechia a fost prelungitã
cu cincisprezece ani, împãratul, recunoscãtor, I-a dat lui Dumnezeu
tributul laudei pentru mila Sa cea mare. În aceastã cântare, el spune
motivul pentru care se bucurã: „Cãci nu locuinþa morþilor Te laudã, nu
moartea Te mãreºte, ºi cei ce s-au pogorât în groapã nu mai nãdãjduiesc
în credincioºia Ta; ci cel viu, Te laudã ca mine astãzi” (Is. 38,18.19).
Teologia popularã îl prezintã pe cel mort neprihãnit ca fiind în ceruri,
intrat în fericire ºi lãudându-L pe Dumnezeu cu o limbã nemuritoare;
dar Ezechia n-a putut vedea nici o perspectivã glorioasã în moarte. În
cuvintele sale este de acord cu mãrturia psalmistului: „Cãci cel ce moare
nu-ºi mai aduce aminte de Tine; ºi cine Te va lãuda în locuinþa mor-
þilor?” „Nu morþii laudã pe Domnul, ºi nici vreunul din cei ce se pogoarã
în locul tãcerii” (Ps. 6,5; 115,17).
Petru, în Ziua Cincizecimii, a declarat cã patriarhul David „a murit
ºi a fost îngropat, iar mormântul lui este între noi pânã în ziua de astãzi”,
„Cãci David nu s-a înãlþat la cer” (Fapte 2,29.34). Faptul cã David va
rãmâne în mormânt pânã la înviere dovedeºte cã cei neprihãniþi nu
merg în ceruri la moarte. Numai prin înviere ºi în virtutea faptului cã
Iisus l-a înviat poate David, în cele din urmã, sã stea la dreapta lui
Dumnezeu.
Iar Pavel spunea: „Cãci, dacã nu învie morþii, nici Hristos n-a înviat.
ªi dacã n-a înviat Hristos, credinþa noastrã este zadarnicã, voi sunteþi
încã în pãcatele voastre, ºi prin urmare ºi cei ce au adormit în Hristos,
sunt pierduþi” (1 Cor. 15,16-18). Dacã timp de patru mii de ani drepþii
la moartea lor au mers direct în ceruri, cum a putut spune Pavel cã
dacã nu este înviere „ºi cei care au adormit în Hristos sunt pierduþi”?
N-ar mai fi necesarã nici o înviere.
Martirul Tyndale, referindu-se la starea celor morþi, spunea:
478 „Mãrturisesc deschis cã nu sunt convins cã ei sunt deja în slava deplinã
în care este Hristos sau îngerii aleºi ai lui Dumnezeu. Nici acesta nu
este un punct al credinþei mele; cãci dacã ar fi aºa, socotesc cã
predicarea cu privire la învierea trupului ar fi un lucru zadarnic.”
(William Tyndale, Preface to New Testament, ed. 1534)
Este un fapt neîndoielnic cã nãdejdea trecerii la nemurire cu ocazia
morþii a condus la o rãspândire a neglijãrii învãþãturii biblice cu privire
la înviere. Aceastã tendinþã a fost remarcatã de dr. Adam Clarke, care
spunea: „Învãþãtura cu privire la înviere pare sã fi fost predicatã cu
mult mai multã consecvenþã printre primii creºtini decât este astãzi!
Cum se explicã lucrul acesta? Apostolii au insistat continuu asupra ei ºi
i-au îndemnat pe urmaºii lui Hristos la stãruinþã, ascultare ºi la bucurie
în vederea ei. Iar urmaºii lor de astãzi rareori o mai amintesc! Aºa au
predicat apostolii ºi aºa au crezut creºtinii bisericii primare; aºa predicãm
ºi noi ºi aºa cred ascultãtorii noºtri. Nu existã în Evanghelie o altã
învãþãturã asupra cãreia sã se punã un accent mai deosebit; ºi nu este
o învãþãturã, în sistemul actual de predicare, care sã fie tratatã cu mai
multã neglijenþã.” (Commentary, Remarks on 1 Cor. 15, par. 3)
Acest lucru a continuat pânã când adevãrul slãvit, cu privire la înviere,
a fost aproape cu totul întunecat ºi pierdut din vedere de lumea creºtinã.
Astfel, un scriitor religios de frunte, comentând cuvintele lui Pavel din
1 Tesaloniceni 4,13-18, spune: „Urmãrind scopurile practice de
mângâiere, învãþãtura cu privire la nemurirea binecuvântatã a drepþilor
înlocuieºte pentru noi orice doctrinã nesigurã cu privire la a doua venire
a Domnului. La moartea noastrã, Domnul vine pentru noi. Pentru
aceasta trebuie sã veghem ºi sã ne rugãm. Cei morþi sunt deja trecuþi
la slavã. Ei nu aºteaptã trâmbiþa pentru judecatã ºi pentru fericire.”
Dar când a fost gata sã-ªi pãrãseascã ucenicii, Iisus nu le-a spus
cã ei aveau sã vinã curând la El. „Mã duc sã vã pregãtesc un loc”, a
spus El. „ªi dupã ce Mã voi duce ºi vã voi pregãti un loc, Mã voi
întoarce ºi vã voi lua cu Mine” (Ioan 14,2.3). Iar Pavel ne spune mai Prima mare amågire
departe c㠄Însuºi Domnul, cu un strigãt, cu glasul unui arhanghel ºi cu
trâmbiþa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, ºi întâi vor învia cei morþi
în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rãmas, vom fi rãpiþi toþi împreunã
cu ei, în nor, ca sã întâmpinãm pe Domnul în vãzduh; ºi astfel vom fi
totdeauna cu Domnul”. ªi adaugã: „Mângâiaþi-vã dar unii pe alþii cu
aceste cuvinte” (1 Tes. 4,16-18). Ce contrast izbitor între aceste cuvinte
de mângâiere ºi acelea ale slujitorului universalist citat mai înainte!
479
Ultimul îi consola pe prietenii lui întristaþi cu asigurarea cã, oricât de
pãcãtos ar fi fost cel mort, când ºi-a dat sfârºitul, el avea sã fie primit
printre îngeri. Pavel îi îndreaptã pe fraþii lui cãtre venirea viitoare a
Domnului, când cãtuºele mormântului vor fi sfãrâmate ºi „cei morþi în
Hristos” vor fi înviaþi pentru viaþã veºnicã.
Tragedia veacurilor
Înainte ca cineva sã intre în locuinþele celor binecuvântaþi, cazurile
lor trebuie cercetate, iar caracterele ºi faptele lor trebuie sã treacã pe
dinaintea lui Dumnezeu. Toþi trebuie sã fie judecaþi dupã lucrurile scrise
în cãrþi ºi sã fie rãsplãtiþi dupã cum au fost faptele lor. Aceastã judecatã
nu are loc la moarte. Observaþi cuvintele lui Pavel: „Pentru cã a rânduit
o zi, în care va judeca lumea dupã dreptate, prin Omul pe care L-a
rânduit pentru aceasta ºi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadã
netãgãduitã prin faptul cã L-a înviat din morþi…” (Fapte 17,31). Aici,
apostolul declarã lãmurit cã a fost stabilit un timp anume, în viitor, pentru
judecarea lumii.
Iuda se referã la aceeaºi perioadã: „El a pãstrat pentru judecata
zilei celei mari, puºi în lanþuri veºnice, în întuneric, pe îngerii care nu
ºi-au pãstrat vrednicia, ci ºi-au pãrãsit locuinþa”. ªi citeazã mai departe
cuvintele lui Enoh: „Iatã cã a venit Domnul cu zecile de mii de sfinþi ai
Sãi, ca sã facã o judecatã împotriva tuturor” (Iuda 6,14.15). Ioan spune
c㠄a vãzut pe cei morþi, mici ºi mari, stând înaintea lui Dumnezeu; ºi
au fost deschise cãrþile…, iar morþii au fost judecaþi dupã lucrurile care
au fost scrise în cãrþi” (Apoc. 20,12).
Dar dacã morþii se bucurã deja de fericirea cerului sau de chinul din
flãcãrile iadului, ce nevoie mai este de o judecatã viitoare? Învãþãturile
Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la aceste puncte importante nu
sunt nici neclare ºi nici contradictorii; ele pot fi înþelese de minþile
obiºnuite. Dar care minte curatã poate vedea înþelepciune sau dreptate
în aceastã teorie la modã? Vor primi oare cei drepþi, dupã cercetarea
cazurilor lor la judecatã, invitaþia: „Bine, rob bun ºi credincios… intrã în
bucuria stãpânului tãu”, când ei vor fi locuit în prezenþa Sa poate veacuri
întregi? Sunt oare cei nelegiuiþi chemaþi din locul de chin ca sã primeascã
sentinþa din partea Judecãtorului a tot pãmântul: „Depãrtaþi-vã de la
Mine, blestemaþilor, în focul cel veºnic?” (Matei 25,21.41). O, ce solemnã
batjocurã! Ce ruºinoasã discreditare a înþelepciunii ºi dreptãþii lui
Dumnezeu!
480 Teoria nemuririi sufletului a fost una dintre acele învãþãturi rãtãcite
pe care Roma a împrumutat-o de la pãgâni ºi a încorporat-o în reli-
gia creºtinãtãþii. Martin Luther a clasat-o împreunã cu „fabulele
monstruoase, care formeazã o parte din vraful de decrete ale Romei”.
(E. Petavel, The Problem of Immortality, p. 255). Comentând asupra
cuvintelor lui Solomon, din Eclesiastul, care spune cã morþii nu ºtiu
nimic, reformatorul spune: „Un alt lucru care dovedeºte cã morþii nu
ºtiu nimic. Este spus cã acolo nu mai existã datorie, ºtiinþã, cunoºtinþã,
înþelepciune. Solomon socoteºte cã morþii dorm ºi nu mai ºtiu absolut
nimic. Pentru morþii care zac acolo, nu mai este nici numãrãtoarea
zilelor ºi nici a anilor, cãci atunci când vor învia, li se va pãrea cã au
dormit doar o clipã.” (Martin Luther, Exposition of Solomon’s Book
Called Ecclesiastes, p. 152)
Nicãieri în Sfintele Scripturi nu se gãseºte declaraþia cã cei neprihãniþi
îºi primesc rãsplata sau cei nelegiuiþi îºi primesc pedeapsa la moarte.
Patriarhii ºi profeþii nu ne-au dat o astfel de asigurare. Hristos ºi apos-
tolii n-au fãcut nici o aluzie la aceasta. Biblia învaþã lãmurit cã cei morþi
nu merg îndatã la ceruri. Ei sunt descriºi ca dormind pânã la înviere
(1 Tes. 4,14; Iov 14,10-12). Chiar în ziua când funia de argint se rupe,
iar vasul de aur se sfãrâmã (Ecl. 12,6), pier ºi gândurile omului. Aceia
care coboarã în mormânt stau în tãcere. Ei nu mai ºtiu nimic din ceea
ce se face sub soare (Iov 14,21). Ce binecuvântatã odihnã pentru
neprihãnitul obosit! Fie timpul lung sau scurt, pentru ei nu este decât o
clipã. Ei dorm ºi sunt treziþi de trâmbiþa lui Dumnezeu la o nemurire
glorioasã. „Trâmbiþa va suna, morþii vor învia nesupuºi putrezirii… Când
trupul acesta supus putrezirii se va îmbrãca în neputrezire, ºi trupul
acesta muritor se va îmbrãca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul
care este scris: ’Moartea a fost înghiþitã de biruinþ㒔 (1Cor. 15,52-54).
Când sunt chemaþi din somnul lor adânc, încep sã gândeascã exact de
acolo de unde au încetat. Ultimul simþãmânt a fost boldul morþii; ultimul Prima mare amågire
gând a fost acela al cãderii sub puterea mormântului. Când se ridicã
din mormânt, primul lor gând se va prinde de strigãtul biruitor: „Unde îþi
este biruinþa, moarte? Unde îþi este boldul, moarte?” (vers. 55)

481
CAPITOLUL 34

SPIRITISMUL

Dacã vi se zice însã: „Întrebaþi pe cei ce cheamã


morþii ºi pe cei ce spun viitorul, care ºoptesc ºi
bolborosesc”, rãspundeþi: „Nu va întreba oare un
popor pe Dumnezeul sãu? Va întreba el pe cei morþi
pentru cei vii? La lege ºi la mãrturie!” Cãci dacã nu
vor vorbi aºa, nu vor mai rãsãri zorile pentru
poporul acesta (Isaia 8,19.20).

LUCRAREA ÎNGERILOR SFINÞI, aºa cum este prezentatã în


Scripturi, este un adevãr deosebit de preþios ºi de mângâietor pentru
toþi urmaºii lui Hristos. Dar învãþãtura Bibliei cu privire la acest subiect
a fost întunecatã ºi pervertitã de rãtãcirile teologiei populare. Învãþãtura
cu privire la nemurirea de la naturã a sufletului, care a fost prima oarã
împrumutatã de la filozofia pãgânã, iar în întunecimea marii apostazii a
fost introdusã în credinþa creºtinã, a subminat adevãrul, atât de lãmurit
arãtat de Scripturã, c㠄morþii nu ºtiu nimic”. Mulþimi de oameni au
ajuns sã creadã cã duhurile morþilor sunt „duhuri slujitoare, trimise sã
slujeascã acelora care vor moºteni mântuirea”. ªi fac lucrul acesta în
ciuda mãrturiei Scripturii cu privire la existenþa îngerilor cereºti ºi la
legãtura lor cu istoria omului, înainte de moartea vreunei fiinþe omeneºti.
Învãþãtura cu privire la conºtienþa omului în moarte, îndeosebi credinþa
cã duhurile morþilor se întorc sã slujeascã celor vii, a pregãtit calea
pentru spiritismul modern. Dacã cei morþi sunt primiþi în prezenþa lui
482 Dumnezeu ºi a îngerilor sfinþi ºi având privilegiul de cunoaºtere cu mult
mai mult decât înainte, de ce sã nu se întoarcã pe pãmânt pentru a-i
lumina ºi a-i îndruma pe cei vii? Dacã, aºa cum învaþã teologii populari,
duhurile morþilor plutesc deasupra prietenilor lor de pe pãmânt, de ce
nu le-ar fi îngãduit sã comunice cu ei, sã-i avertizeze împotriva rãului
sau sã-i mângâie în necaz? Cum pot aceia care cred în conºtienþa
omului în starea de moarte sã lepede ceea ce le vine ca o luminã divinã
transmisã de duhurile slãvite? Iatã un mijloc socotit sfânt, prin care
Satana lucreazã la împlinirea planurilor. Îngerii cãzuþi, care împlinesc
poruncile lui, apar ca soli din lumea duhurilor. În timp ce mãrturisesc cã
îi aduc pe cei vii în legãturã cu cei morþi, prinþul pãcatului îºi desfãºoarã
influenþa lui amãgitoare asupra minþilor lor.
El are putere sã aducã înaintea oamenilor figura prietenilor plecaþi
dintre cei vii. Contrafacerea este desãvârºitã; priviri, cuvinte, ton fa-
miliar sunt reproduse cu o deosebitã claritate. Mulþi sunt mângâiaþi cu
asigurarea cã cei iubiþi se bucurã de strãlucirea cerului ºi, fãrã sã
bãnuiascã primejdia, pleacã urechea la „duhurile amãgitoare ºi la
învãþãturile demonilor”.
Atunci când sunt determinaþi sã creadã cã cei morþi vin în adevãr
sã comunice cu ei, Satana îi face sã aparã pe aceia care au intrat în
mormânt nepregãtiþi. Ei pretind cã sunt fericiþi în cer ºi cã ocupã o
poziþie înaltã ºi în felul acesta este rãspânditã rãtãcirea cã nu se face
nici o deosebire între cei drepþi ºi cei pãcãtoºi. Vizitatorii, care pretind
cã vin din lumea duhurilor, rostesc deseori avertizãri ºi preveniri care
se dovedesc a fi corecte. Iar când este câºtigatã încrederea, prezintã
învãþãturi care submineazã direct credinþa în Scripturi. O datã cu
manifestarea unui interes profund pentru bunãstarea prietenilor lor de
pe pãmânt, în aparenþã, ei insinueazã cele mai primejdioase rãtãciri.
Faptul cã susþin unele adevãruri, ºi uneori sunt în stare sã prezicã
evenimentele viitoare, dã declaraþiilor o speranþã de temeinicie; iar
învãþãturile lor rãtãcite sunt primite de mulþimi cu uºurinþã ºi crezute ca
ºi când ar fi cele mai sacre adevãruri ale Bibliei. Legea lui Dumnezeu
Spiritismul

este datã la o parte, Duhul harului este dispreþuit, sângele legãmântului


– socotit ca un lucru nesfânt. Duhurile rele nu recunosc dumnezeirea
Domnului Hristos ºi Îl pun chiar pe Creator pe aceeaºi treaptã cu ele.
În felul acesta, sub o înfãþiºare nouã, marele rãzvrãtit îºi continuã lupta
împotriva lui Dumnezeu, începutã în ceruri ºi continuatã timp de aproape 483
ºase mii de ani pe pãmânt.
Mulþi încearcã sã explice manifestãrile spiritiste, atribuindu-le întru
totul înºelãciunii ºi iuþelii de mânã a mediumului. Dar în timp ce este
adevãrat cã urmãrile acestei amãgiri au fost adesea socotite ca
Tragedia veacurilor
manifestãri veritabile, au fost ºi expuneri ale unor puteri supranaturale.
Ciocãniturile misterioase cu care a început spiritismul modern n-au fost
rezultatul înºelãciunii omeneºti sau al vicleniei, ci au fost lucrarea directã
a îngerilor rãi, care în felul acesta au introdus una dintre amãgirile cele
mai cu succes în distrugerea sufletelor. Mulþi vor fi prinºi în cursã,
crezând cã spiritismul este doar o înºelãtorie omeneascã; atunci când
sunt aduºi faþã în faþã cu manifestãrile pe care ei nu le pot considera
decât ca fiind supranaturale, sunt amãgiþi ºi vor fi conduºi sã le primeascã
drept marea putere a lui Dumnezeu.
Aceste persoane trec cu vederea mãrturia Scripturilor cu privire la
minunile lucrate de Satana ºi de agenþii lui. Cu ajutorul lui Satana au
fost în stare vrãjitorii lui Faraon sã contrafacã lucrarea lui Dumnezeu.
Pavel mãrturiseºte cã, înainte de a doua venire a lui Hristos, vor avea
loc manifestãri similare ale puterii satanice. Venirea Domnului urmeazã
sã fie precedatã de „puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne
ºi puteri mincinoase ºi cu toate amãgirile nelegiuirii” (2 Tes. 2,9.10).
Iar apostolul Ioan, descriind puterea fãcãtoare de minuni care se va
manifesta în zilele de pe urmã, declarã: „Sãvârºea semne mari, pânã
acolo cã fãcea chiar sã se pogoare foc din cer pe pãmânt, în faþa
oamenilor. ªi amãgea pe locuitorii pãmântului prin semnele, pe care i
se dãduse sã le fac㔠(Apoc. 13,13.14). Aici nu sunt profetizate doar
înºelãtorii. Oamenii sunt amãgiþi de minunile pe care agenþii lui Satana
ar putea sã le facã, ºi nu pe care pretind cã le fac.
Prinþul întunericului, care atâta vreme ºi-a dedicat lucrãrii de amãgire
puterile minþii lui pricepute, îºi adapteazã cu mãiestrie ispitele pentru
oamenii din toate clasele ºi din toate categoriile sociale. Celor care au
culturã ºi rafinament, el le prezintã spiritismul în aspectele lui rafinate ºi
intelectuale ºi în felul acesta reuºeºte sã-i prindã pe mulþi în cursele
sale. Înþelepciunea pe care o dã spiritismul este aceea descrisã de
apostolul Iacov, care „nu vine de sus, ci este pãmânteascã, fireascã,
drãceasc㔠(Iac. 3,15). Marele amãgitor o ascunde însã, atunci când
484 tãinuirea va împlini mai bine scopul lui. El, care a putut sã aparã îmbrãcat
în strãlucirea serafimilor cereºti în faþa lui Hristos în pustia ispitei, vine
la oameni în modul cel mai atractiv, ca un înger de luminã. El face apel
la raþiune prin prezentarea subiectelor înalte; delecteazã imaginaþia cu
scene rãpitoare; câºtigã sentimentele prin prezentãrile elocvente de
iubire ºi de milã. Stimuleazã imaginaþia spre zboruri înalte, fãcându-i pe
oameni sã se mândreascã atât de mult cu propria înþelepciune, încât în
inima lor sã-L dispreþuiascã pe Cel Veºnic. Fiinþa aceasta puternicã, ce
a putut sã-L ducã pe Mântuitorul lumii pe un munte foarte înalt ºi sã
facã sã-I treacã pe dinainte toate împãrãþiile pãmântului cu slava lor,
va prezenta ispitele înaintea oamenilor, aºa încât sã perverteascã
simþurile tuturor acelora care nu sunt ocrotiþi de puterea divinã.
Satana îi înºalã pe oameni astãzi aºa cum a înºelat-o pe Eva în Eden
prin linguºire, aprinzându-i dorinþa de a obþine ceea ce îi era interzis,
trezindu-i ambiþia dupã înãlþare de sine. Hrãnirea acestor gânduri rele
i-a provocat cãderea ºi, prin ele, urmãreºte sã aducã ruina oamenilor.
„Veþi fi ca Dumnezeu”, declarase el, „cunoscând binele ºi rãul” (Gen. 3,5).
Spiritismul învaþ㠄cã omul este creaþia progresului; cã destinul lui, chiar
de la naºtere, este sã progreseze, pânã în veºnicie, spre Dumnezeu”. ªi
iarãºi: „Fiecare inteligenþã se va judeca pe ea ºi nu pe alta”. „Judecata
va fi dreaptã, pentru cã este judecata proprie… Tronul este înãuntrul
tãu.” Un învãþãtor spiritist spunea cã în el s-a trezit „o conºtiinþã
spiritualã”: „Prietenii mei, toþi am fost semizei necãzuþi”. Iar un altul declarã:
„Hristos nu este o fiinþã dreaptã ºi nici desãvârºitã”.
În felul acesta, în locul neprihãnirii ºi al desãvârºirii Dumnezeului
nemãrginit, adevãratul obiect al adoraþiei, în locul neprihãnirii desãvâr-
ºite a Legii Sale, mãsura adevãratã a þintei omeneºti, Satana a pus
natura pãcãtoasã ºi greºitã a omului, ca fiind singurul obiect al adorãrii,
unica regulã de judecatã sau mãsurã a caracterului. Acesta este progres,
dar nu în sus, ci în jos.
Este o lege a naturii intelectuale ºi spirituale aceea cã prin privire
suntem schimbaþi. Mintea se adapteazã treptat la subiectele asupra
Spiritismul

cãrora i se îngãduie sã zãboveascã. Ea este absorbitã de ceea ce este


obiºnuitã sã iubeascã ºi sã respecte. Omul nu se va ridica niciodatã
mai sus decât modelul lui de curãþie, de bunãtate sau de adevãr. Dacã
eul este idealul lui, niciodatã nu va atinge altul mai înalt. Mai degrabã se
va coborî continuu, din ce în ce mai mult. Numai harul lui Dumnezeu 485
are putere sã-l înalþe pe om. Lãsat în puterea lui, drumul va merge în
mod inevitabil în jos.
Pentru cel iubitor de plãceri, pentru cel care cultivã îngãduinþa de
sine, pentru cel senzual, spiritismul se prezintã sub o mascã mai puþin
Tragedia veacurilor
subtilã decât pentru cel mai rafinat ºi pentru intelectual; în formele lui
grosolane, ei gãsesc ceea ce este în armonie cu pornirile lor. Satana
studiazã orice semn de slãbiciune în firea omeneascã, el noteazã pãcatele
pe care toþi sunt înclinaþi sã le comitã ºi dupã aceea are grijã ca ocaziile
pentru încurajarea tendinþei spre rãu sã nu lipseascã. El îi ispiteºte pe
oameni sã abuzeze în ceea ce este îngãduit, fãcându-i ca prin necum-
pãtare sã slãbeascã puterile fizice, mintale ºi morale. El a distrus ºi
distruge mii de oameni prin îngãduirea patimilor, brutalizând în felul
acesta toatã firea omului. ªi pentru a-ºi completa lucrarea, declarã prin
mijlocirea spiritelor c㠄o cunoaºtere adevãratã îl aºazã pe om mai
presus de orice lege”, c㠄tot ce existã este bun”, c㠄Dumnezeu nu
condamn㔠ºi c㠄toate pãcatele sãvârºite sunt nevinovate”. Când
oamenii sunt aduºi astfel sã creadã cã dorinþa este legea cea mai înaltã,
cã libertatea este îngãduinþã ºi cã omul este rãspunzãtor numai faþã de
sine, cine se mai mirã cã stricãciunea ºi depravarea miºunã în toate
pãrþile? Mulþimile primesc însetate învãþãturile care le lasã libertatea
sã asculte de îndemnurile inimii fireºti. Frâiele stãpânirii de sine sunt
lãsate pe seama poftei, puterile minþii ºi ale sufletului sunt supuse
pornirilor animalice, iar Satana aruncã bucuros în plasa lui mii de oameni
dintre aceia care pretind cã sunt urmaºi ai lui Hristos.
Dar nimeni nu trebuie sã fie amãgit de pretenþiile mincinoase ale
spiritismului. Dumnezeu a dat lumii suficientã luminã pentru a o ajuta
sã descopere cursa. Aºa cum s-a arãtat deja, teoria care formeazã
chiar temelia spiritismului este în luptã cu declaraþiile lãmurite ale
Scripturii. Biblia declarã cã morþii nu ºtiu nimic, cã toate gândurile lor
au pierit; ei nu au parte de nimic din ceea ce se face sub soare; ei nu
ºtiu nimic despre bucuriile ºi necazurile acelora care le-au fost scumpi
pe pãmânt.
Mai mult decât atât, Dumnezeu a interzis categoric toate pretinsele
comunicãri cu duhurile celor plecaþi dintre cei vii. În zilele poporului
evreu, exista o categorie de oameni care pretindeau, ca ºi spiritiºtii de
486 astãzi, cã sunt în legãturã cu cei morþi. Dar „duhurile familiare”, cum
erau numiþi aceºti pretinºi vizitatori din alte lumi, sunt declarate de Biblie
a fi „duhuri de draci” (comparã Numeri 25,1-3; Ps. 106,28; 1 Cor.
10,20; Apoc. 16,14). Lucrarea care se ocupã cu duhurile familiare a
fost declaratã a fi o urâciune pentru Domnul ºi a fost solemn interzisã
sub pedeapsa cu moartea (Lev. 19,31; 20,27). Chiar ºi numele de
vrãjitorie este acum dispreþuit. Pretenþia cã oamenii pot avea legãturi
cu duhuri rele este privitã ca o poveste din evul mediu. Dar spiritismul,
care îºi numãrã convertiþii cu sutele de mii, mai mult, cu milioanele,
care ºi-a fãcut intrare în cercurile ºtiinþifice, care a invadat bisericile ºi
a gãsit o bunã primire în corpurile legiuitoare ºi chiar la curþile regilor –
aceastã amãgire monstruoasã este doar o reînviere, într-o nouã
travestire, a vrãjitoriei condamnate ºi interzise în vechime.
Dacã n-ar fi o altã dovadã cu privire la caracterul adevãrat al spiri-
tismului, ar trebui sã fie suficient pentru creºtin faptul cã duhurile nu fac
nici o deosebire între neprihãnire ºi pãcat, între cei mai nobili ºi cei mai
curaþi apostoli ai lui Hristos ºi cei mai stricaþi slujitori ai lui Satana.
Prezentându-i pe cei mai josnici oameni ca fiind în ceruri ºi foarte înãlþaþi
acolo, Satana spune lumii: „Nu conteazã cât de pãcãtoºi sunteþi; nu
conteazã dacã voi credeþi sau nu în Biblie ºi în Dumnezeu. Trãiþi cum vã
place; cerul este cãminul vostru.” Învãþãtorii spiritiºti declarã în realitate:
„’Oricine face rãu este bun înaintea Domnului, ºi de el are plãcere!’ Sau:
’Unde este Dumnezeul dreptãþii?’” (Maleahi 2,17). Cuvântul Domnului
spunea: „Vai de cei ce numesc rãul bine, ºi binele rãu, care spun cã
întunericul este luminã, ºi lumina întuneric!” (Is. 5,20)
Apostolii, aºa cum sunt reprezentaþi de aceste duhuri mincinoase,
sunt fãcuþi sã contrazicã tot ce au scris sub inspiraþia Duhului Sfânt
atunci când au fost pe pãmânt. Ei neagã originea divinã a Bibliei ºi în
felul acesta dezrãdãcineazã temelia nãdejdii creºtinului ºi îndepãrteazã
lumina care descoperã calea cãtre ceruri. Satana face ca lumea sã
creadã cã Biblia este doar o poveste imaginarã sau, cel mult, o carte
potrivitã pentru copilãria neamului omenesc, dar care acum trebuie
Spiritismul

privitã ca fiind fãrã greutate, depãºitã sau îndepãrtatã. Pentru a lua


locul Cuvântului lui Dumnezeu, el oferã manifestãrile spiritiste. Acesta
este un drum pe de-a-ntregul sub stãpânirea lui; pe aceastã cale, el
poate face ca lumea sã creadã ce vrea el. El pune în umbrã, chiar
acolo unde o doreºte, Cartea care trebuie sã-l judece pe el ºi pe urmaºii 487
lui; face sã creadã cã Mântuitorul lumii este un om obiºnuit. ªi aºa cum
soldaþii romani, care au pãzit mormântul lui Iisus, au rãspândit vestea
mincinoasã pe care preoþii ºi bãtrânii le-au pus-o în gurã pentru a contesta
învierea Sa, tot aºa cei care cred în manifestãrile spiritiste încearcã sã
Tragedia veacurilor
facã în aºa fel, încât sã parã cã nu este nimic miraculos în viaþa
Mântuitorului nostru. Dupã ce cautã sã-L punã astfel pe Iisus în umbrã,
atrage atenþia asupra propriilor minuni, declarând cã acestea depãºesc
lucrãrile lui Hristos.
Este adevãrat cã spiritismul îºi schimbã acum forma ºi, acoperind
unele dintre trãsãturile cele mai condamnabile, îmbracã o hainã creºtinã.
Dar declaraþiile de la amvon ºi din presã au fost prezentate înaintea
publicului timp de mulþi ani ºi în acestea s-a descoperit caracterul lui
adevãrat. Aceste învãþãturi nu pot fi negate sau ascunse.
Chiar ºi în forma lui actualã, departe de a fi mai vrednic de tolerat
decât pânã acum, în realitate este mai primejdios, din cauza unei amãgiri
mai subtile. Dacã la început a denunþat pe Hristos ºi Biblia, acum declarã
cã le acceptã pe amândouã. Dar Biblia este interpretatã într-un mod
care place inimii nerenãscute, în timp ce adevãrurile solemne ºi vitale
sunt fãcute fãrã valoare. Se stãruie asupra iubirii ca fiind atributul de
cãpetenie al lui Dumnezeu, dar este coborâtã la un sentimentalism slab,
fãcând o micã deosebire între bine ºi rãu. Dreptatea lui Dumnezeu,
denunþarea de cãtre El a pãcatului, cererile Legii Sale sfinte, toate
acestea sunt trecute cu vederea. Oamenii sunt învãþaþi sã priveascã
Decalogul ca pe o literã moartã. Fabule plãcute, amãgitoare, pun
stãpânire pe simþuri ºi îi conduc pe oameni sã lepede Biblia ca temelie
a credinþei lor. Hristos este combãtut ca mai înainte; dar Satana a orbit
atât de mult ochii oamenilor, încât amãgirea nu este sesizatã.
Puþini sunt aceia care au o concepþie realã cu privire la puterea
amãgitoare a spiritismului ºi a primejdiei de a intra sub influenþa lui. Mulþi
se intereseazã de el doar pentru a-ºi mulþumi curiozitatea. Ei nu au o
credinþã adevãratã în el ºi ar fi plini de groazã la gândul de a se supune
stãpânirii duhurilor. Dar se aventureazã pe un teren oprit, iar vrãjmaºul
cel puternic îºi exercitã puterea asuprã-le împotriva voinþei lor. O datã
ajunºi sã-ºi supunã mintea conducerii sale, el îi þine robi. Este peste putinþã,
prin propria putere, sã rupã vraja amãgitoare, ispititoare. Nimic altceva
488 decât puterea lui Dumnezeu, oferitã ca rãspuns la rugãciunea stãruitoare
a credinþei, poate elibera aceste suflete prinse în cursã.
Toþi aceia care îºi îngãduie trãsãturi de caracter pãcãtoase sau care
hrãnesc de bunãvoie un pãcat cunoscut invitã ispitele lui Satana. Ei se
despart de Dumnezeu ºi de grija ocrotitoare a îngerilor Lui; când cel
rãu îºi prezintã amãgirile, ei sunt fãrã apãrare ºi cad ca o pradã uºoarã.
Aceia care se aºazã în felul acesta sub puterea lui îºi dau prea puþin
seama unde se va sfârºi drumul lor. Dupã ce realizeazã înfrângerea lor,
îi va folosi ca agenþi ai lui pentru a-i ademeni ºi pe alþii la ruinã.
Profetul Isaia spune: „Dacã vi se zice însã: ’Întrebaþi pe cei ce
cheamã morþii ºi pe cei ce spun viitorul, care ºoptesc ºi bolborosesc’,
rãspundeþi: ’Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul sãu? Va întreba
el pe cei morþi pentru cei vii? La lege ºi la mãrturie!’ Cãci dacã nu vor
vorbi aºa, nu vor mai rãsãri zorile pentru poporul acesta” (Is. 8,19.20).
Dacã oamenii ar fi fost gata sã primeascã adevãrul, atât de clar arãtat
în Scripturi, cu privire la natura omului ºi starea lui în moarte, ar vedea
în pretenþiile ºi în manifestãrile spiritismului puterea lucrãrii lui Satana,
semne ºi minuni mincinoase. Dar, în loc sã renunþe la libertatea atât de
plãcutã inimii fireºti ºi sã pãrãseascã pãcatele pe care le iubesc, mulþimile
îºi închid ochii faþã de luminã, merg drept înainte, fãrã sã þinã seama de
avertizãri, în timp ce Satana îºi plimbã cursele împrejurul lor, iar ei devin
prada lui, „pentru cã n-au primit dragostea adevãrului ca sã fie mântuiþi.
Din aceastã pricinã, Dumnezeu le trimite o lucrare de rãtãcire, ca sã
creadã o minciun㔠(2 Tes. 2,10.11).
Aceia care se împotrivesc învãþãturilor spiritismului sunt asaltaþi nu
numai de oameni, ci chiar de Satana ºi de îngerii lui. Ei au intrat într-o
luptã împotriva domniilor, puterilor ºi duhurilor rele din locurile cereºti.
Satana nu va ceda nici o palmã de teren, dacã nu este alungat de puterea
solilor cereºti. Poporul lui Dumnezeu trebuie sã fie în stare sã-l înfrunte
aºa cum a fãcut Mântuitorul nostru prin cuvintele: „Stã scris”. Satana
poate cita acum Scriptura, ca în zilele lui Hristos, ºi îi va schimba învãþã-
turile pentru a-ºi susþine amãgirile. Aceia care vor sta în picioare în acest
Spiritismul

timp de primejdie trebuie sã înþeleagã pentru ei mãrturia Scripturilor.


Mulþi vor fi puºi faþã în faþã cu duhurile demonilor, care îi vor
personifica pe cei dragi sau pe prieteni, spunând cele mai primejdioase
rãtãciri. Aceºti vizitatori vor face apel la sentimentele noastre cele mai
calde ºi vor face minuni pentru a-ºi susþine pretenþiile. Trebuie sã fim 489
pregãtiþi ca sã îi întâmpinãm cu adevãrul biblic cã morþii nu ºtiu nimic ºi
cã aceia care se aratã în felul acesta sunt duhuri ale demonilor.
Chiar în faþa noastrã este „ceasul încercãrii care are sã vinã peste
lumea întreagã, ca sã încerce pe toþi locuitorii pãmântului” (Apoc. 3,10).
Tragedia veacurilor
Toþi aceia a cãror credinþã nu este întemeiatã puternic pe Cuvântul lui
Dumnezeu vor fi amãgiþi ºi învinºi. Satana „lucreazã cu toatã amãgirea
nelegiuirii” pentru a pune stãpânire pe fiii oamenilor, iar amãgirile lui
vor creºte mereu. Dar îºi va atinge þinta numai atunci când oamenii se
vor supune de bunãvoie ispitirilor sale. Aceia care cautã cu stãruinþã
cunoaºterea adevãrului ºi se luptã sã-ºi cureþe sufletul prin ascultare,
fãcând astfel tot ce pot pentru a se pregãti în vederea luptei, vor gãsi în
Dumnezeul adevãrului o apãrare sigurã. „Fiindcã ai pãzit Cuvântul
rãbdãrii Mele, te voi pãzi ºi Eu” (vers. 10) este fãgãduinþa Mântuitorului.
El i-ar trimite mai degrabã pe toþi îngerii din cer sã-l pãzeascã pe poporul
Sãu decât sã lase un singur suflet care se încrede în El sã fie biruit de
Satana.
Profetul Isaia scoate la ivealã amãgirea teribilã care va veni peste
cei nelegiuiþi, fãcându-i sã creadã cã sunt siguri în faþa judecãþilor lui
Dumnezeu. „Noi am fãcut un legãmânt cu moartea, am fãcut o învoialã
cu locuinþa morþilor: când va trece urgia nãvãlitoare, nu ne va atinge,
cãci avem ca loc de scãpare neadevãrul ºi ca adãpost minciuna!”
(Is. 28,15). În categoria descrisã aici, sunt cuprinºi aceia care în
nepocãinþa lor îndârjitã se mângâie cu asigurarea cã nu va fi nici o
pedeapsã pentru pãcãtos; cã toatã omenirea, indiferent cât de stricatã
ar fi, trebuie sã fie înãlþatã la cer, ca sã ajungã ca îngerii lui Dumnezeu.
Dar ºi mai îndrãzneþi sunt aceia care fac legãmânt cu moartea ºi o
înþelegere cu locuinþa morþilor, care renunþã la adevãrurile pe care cerul
le-a rânduit ca o apãrare pentru cel neprihãnit în ziua necazului ºi
primeºte în locul lor scãparea prin minciunile oferite de Satana –
pretenþiile amãgitoare ale spiritismului.
Orbirea poporului din aceastã generaþie este uimitoare ºi de ne-
descris. Mii de oameni resping Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind nevrednic
de crezare ºi, cu o încredere oarbã, primesc amãgirea lui Satana.
Necredincioºii ºi batjocoritorii condamnã bigotismul acelora care se
luptã pentru credinþa proorocilor ºi a apostolilor ºi se distreazã, luând în
490 râs declaraþiile solemne ale Scripturilor cu privire la Hristos, la Planul
de Mântuire ºi la pedeapsa care va veni peste aceia care leapãdã
adevãrul. Ei simuleazã o milã adâncã pentru acele minþi atât de înguste,
slabe ºi superstiþioase care recunosc cererile lui Dumnezeu ºi ascultã
de cerinþele Legii Sale. Ei dau pe faþã atâta siguranþã, ca ºi când, fãrã
îndoialã, au fãcut legãmânt cu moartea ºi o înþelegere cu locuinþa morþilor
– ca ºi când au ridicat o barierã de netrecut, de nepãtruns între ei ºi
rãzbunarea lui Dumnezeu. Nimic nu le poate trezi temerile. S-au predat
ispititorului pe deplin, s-au unit atât de strâns cu el ºi s-au umplut complet
de duhul lui, încât nu mai au putere ºi nici dorinþa sã scape din cursã.
Satana s-a pregãtit îndelung pentru efortul final de a amãgi lumea.
Temelia acestei lucrãri a fost pusã o datã cu asigurarea datã Evei în
Eden: „Hotãrât cã nu veþi muri. În ziua când veþi mânca din el vi se vor
deschide ochii, ºi veþi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele ºi rãul” (Gen.
3,4.5). Puþin câte puþin, a pregãtit calea pentru capodopera amãgirii în
dezvoltarea spiritismului. El nu ºi-a împlinit încã pe deplin planurile, dar
o va face în timpul care a mai rãmas. Profetul spune: „Am vãzut trei
duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, ºi care se duc la
împãraþii pãmântului întreg, ca sã-i strângã pentru rãzboiul zilei celei
mari a Dumnezeului Celui Atotputernic” (Apoc. 16,13-14). În afarã de
aceia care sunt pãziþi de puterea lui Dumnezeu, prin credinþa în Cuvântul
Sãu, întreaga lume va fi atrasã de partea acestei amãgiri. Oamenii sunt
legãnaþi într-o siguranþã fatalã numai pentru a se trezi la revãrsarea
mâniei lui Dumnezeu.
Domnul Dumnezeu spune: „Voi face din neprihãnire o lege, ºi din
dreptate o cumpãnã; ºi grindina va surpa locul de scãpare al
neadevãrului, ºi apele vor îneca adãpostul minciunii. Aºa cã legãmântul
vostru cu moartea va fi nimicit, ºi învoiala voastrã cu locuinþa morþilor
nu va dãinui. Când va trece urgia apelor nãvãlitoare, veþi fi striviþi de
ea” (Is. 28,17.18). Spiritismul

491
CAPITOLUL 35

AMENINÞAREA
LIBERTÃÞII DE CONªTIINÞÃ

Când Domnul Isus a fost refuzat de locuitorii


unui sat din Samaria, apostolul Ioan s-a umplut de
indignare și a cerut: „Doamne, vrei să poruncim să
se pogoare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut
Ilie?” Isus a privit cu milă la ucenicul Său și i-a
mustrat spiritul aspru, zicând: „Fiul omului a venit
nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le
mântuiască” (Luca 9,54.56).

ROMANISMUL ESTE PRIVIT ACUM DE PROTESTANÞI


cu o bunăvoinţă mult mai mare decât în anii de mai înainte. În acele
ţări unde catolicismul nu este în ascendenţă și unde papistașii aleg o
cale de împăcare pentru a câștiga influenţă, acolo se arată o indife-
renţă crescută faţă de învăţăturile care despart bisericile reformate
de ierarhia papală; câștigă teren părerea că, în fond, nu ne deosebim
atât de mult în punctele principale, așa cum s-a presupus, și că o
mică cedare din partea noastră ne va duce la niște înţelegeri mai
bune cu Roma. A fost o vreme când protestanţii puneau mare preţ
pe libertatea de conștiinţă care fusese câștigată atât de scump. Ei își
învăţau copiii să urască papalitatea și susţineau că a căuta înţelegere
cu Roma însemna necredincioșie faţă de Dumnezeu. Dar cât de
deosebite sunt sentimentele pe care le exprimă acum!
Apărătorii papalităţii declară că biserica a fost vorbită de rău, iar
lumea protestantă este înclinată să accepte această declaraţie. Mulţi
492 susţin că este nedrept să judecăm biserica de astăzi după urâciunile
și absurdităţile care au caracterizat domnia ei în veacurile de neștiinţă
și de întuneric. Ei îi scuză cruzimea îngrozitoare ca fiind urmarea
barbariei din vremea aceea și susţin că influenţa civilizaţiei moderne
i-a schimbat sentimentele.
Au uitat oare aceste persoane pretenþia de infailibilitate susþinutã
timp de opt sute de ani de cãtre aceastã putere arogantã? Departe de
a fi renunþat la ea, aceastã pretenþie a fost afirmatã în secolul XIX cu
o mai mare greutate decât oricând mai înainte. Din moment ce Roma
susþine c㠄biserica n-a greºit niciodat㔠ºi „dupã Scripturi nici nu va
greºi” (John L. von Mosheim, Institutes of Ecclesiastical History,
book 3, century II, part 2, chapter 2, section 9, note 17), cum poate
renunþa ea la principiile care i-au cãlãuzit drumul în veacurile trecute?
Biserica papalã nu va renunþa niciodatã la pretenþia de infailibili-
tate. Ea susþine cã tot ce a fãcut, persecutându-i pe aceia care au
respins dogmele ei, este drept; dar n-ar repeta ea aceleaºi fapte, dacã
i s-ar oferi ocazia? Sã fie înlãturate restricþiile impuse acum de guvernele
pãmânteºti, iar Roma sã fie pusã din nou în puterea ei de mai înainte ºi
foarte repede s-ar vedea o renaºtere a tiraniei ºi a persecuþiei ei.
Un scriitor foarte cunoscut vorbeºte astfel despre atitudinea ierarhiei
papale în ceea ce priveºte libertatea de conºtiinþã ºi despre primejdiile
care ameninþã îndeosebi Statele Unite datoritã succesului politicii ei.
„Existã mulþi care cred cã este o copilãrie sau o superstiþie sã ne
temem de catolicismul Romei în Statele Unite. Unii ca aceºtia nu vãd
nimic în caracterul ºi atitudinea romaniºtilor care sã fie împotriva
instituþiilor noastre libere ºi nu gãsesc nimic ieºit din comun în creºterea
lor. De aceea, sã comparãm mai întâi unele principii fundamentale ale
guvernãrii noastre cu acelea ale Bisericii Catolice.
„Constituþia Statelor Unite garanteazã libertatea de conºtiinþã.
Nimic nu este mai scump ºi mai fundamental decât aceasta. Papa Pius Scopul papalitå¡ii
IX, în Enciclica sa din 15 august 1854, spunea: ’Învãþãturile absurde ºi
greºite în apãrarea libertãþii de conºtiinþã sunt o erezie ucigãtoare – o
crimã, ca toate celelalte, cea mai îngrozitoare într-un stat’. Acelaºi
papã, în Enciclica din 8 decembrie 1864, îi anatemiza pe ’aceia care
susþin libertatea de conºtiinþã ºi a închinãrii religioase’ ºi pe ’toþi aceia
care susþin cã biserica nu poate folosi forþa’.
Tonul paºnic al Romei în Statele Unite nu cere implicit ºi o schimbare 493
a inimii. Ea este îngãduitoare acolo unde nu are putere. Episcopul
O’Connor spune: ’Libertatea religioasã este toleratã numai atâta vreme
cât nu reprezintã o ameninþare pentru lumea catolic㒅 Arhiepiscopul
din St.Louis spunea odatã: ’Erezia ºi necredinþa sunt crime; ºi în þãrile
Tragedia veacurilor
creºtine, ca Italia ºi Spania, de exemplu, unde toþi oamenii sunt catolici
ºi unde religia catolicã este o parte esenþialã a legii þãrii, ele sunt
pedepsite la fel ca celelalte crime’…
Orice cardinal, arhiepiscop sau episcop din Biserica Catolicã depune
un jurãmânt de credinþã faþã de papa, în care se întâlnesc urmãtoarele
cuvinte: ’Pe ereticii, schismaticii ºi rebelii faþã de domnul nostru (papa)
sau de urmaºii lui, mai sus amintiþi, îi voi prigoni ºi mã voi împotrivi lor
cu toatã puterea’.” (Josiah Strong, Our Country, ch. 5,2-4)
Este adevãrat cã existã creºtini sinceri în Biserica Romano-Catolicã.
Mii de oameni din aceastã bisericã Îl slujesc pe Dumnezeu dupã cea
mai bunã luminã pe care o au. Lor nu li s-a îngãduit accesul la Cuvântul
Sãu, de aceea nu cunosc adevãrul. Ei n-au vãzut niciodatã contrastul
dintre o slujire din inimã ºi o slujire în forme ºi ceremonii. Dumnezeu
priveºte cu dragoste plinã de milã asupra acestor suflete, aºa cum sunt
educate într-o credinþã amãgitoare ºi nesatisfãcãtoare. El va face ca
razele de luminã sã pãtrundã prin întunericul des, care-i înconjoarã. El
le va descoperi adevãrul aºa cum este în Iisus ºi mulþi încã vor lua
poziþie împreunã cu poporul Sãu.
Dar romanismul, ca sistem, nu este mai în armonie cu Evanghelia
lui Hristos acum decât în oricare altã perioadã din istoria lui. Bisericile
protestante se gãsesc într-o mare întunecime, dacã nu vor lua aminte
la semnele vremurilor. Biserica Romanã þinteºte departe în planurile
ºi în cãile ei de lucru. Ea foloseºte orice ocazie pentru a-ºi extinde
influenþa ºi a-ºi mãri puterea în pregãtirea pentru o luptã crudã ºi
hotãrâtã, pentru a-ºi recâºtiga controlul asupra lumii, a reîncepe pri-
goana ºi a strica tot ce a fãcut protestantismul. Catolicismul câºtigã
teren în orice direcþie. Se poate vedea creºterea numãrului de biserici
ºi de capele în þãrile protestante. Priviþi la popularitatea colegiilor ºi a
seminariilor catolice în America, într-o mare mãsurã patronate de
protestanþi. Urmãriþi creºterea ritualismului în Anglia ºi frecventele
dezertãri cãtre rândurile catolicilor. Aceste lucruri ar trebui sã trezeascã
îngrijorarea tuturor acelora care preþuiesc principiile romane curate ale
494 Evangheliei.
Protestanþii s-au amestecat cu catolicii ºi au ocrotit papalitatea; ei
au fãcut compromisuri ºi concesii de care chiar ºi papistaºii au fost
surprinºi când le-au vãzut ºi n-au putut sã le înþeleagã. Oamenii închid
ochii faþã de caracterul adevãrat al romanismului ºi faþã de primejdiile
de care trebuie sã se teamã ºi care provin din supremaþia lui. Oamenii
trebuie treziþi sã se împotriveascã înaintãrii acestui duºman primejdios
al libertãþilor religioase ºi civile.
Mulþi protestanþi socotesc cã religia catolicã nu este atrãgãtoare ºi
cã slujba ei este un ºir de ceremonii fãrã înþeles ºi plictisitoare. Aici
greºesc. În timp ce romanismul este întemeiat pe amãgire, el nu este o
înºelãtorie grosolanã ºi vulgarã. Slujba religioasã a Bisericii Romane
este un ceremonial foarte impresionant. Desfãºurarea fastuoasã ºi
ritualurile ei solemne fascineazã simþurile oamenilor ºi aduc la tãcere
glasul raþiunii ºi al conºtiinþei. Ochiul este încântat. Biserici mãreþe,
procesiuni impunãtoare, altare de aur, racle împodobite cu pietre scumpe,
picturi alese ºi sculpturi minunate fac apel la iubirea de frumos. ªi
urechea este captivatã. Muzica este neîntrecutã. Notele pline ºi profunde
ale orgii, unite cu melodia multor glasuri, care se înalþã în domurile
înalte ºi printre stâlpii naosului din marile catedrale, nu pot sã nu
impresioneze mintea cu respect ºi teamã.
Aceastã splendoare, pompã ºi ceremonie exterioarã, care nu fac
decât sã înºele dorinþele sufletului bolnav de pãcat, constituie o dovadã
a stricãciunii interioare. Religia lui Hristos nu are nevoie de astfel de
atracþii pentru a o recomanda. În lumina care strãluceºte de la cruce,
creºtinismul adevãrat se aratã atât de curat ºi de atrãgãtor, încât nici o
decorare exterioarã nu-i poate spori adevãrata lui valoare. Frumuseþea
sfinþeniei, a unui duh blând ºi liniºtit, este aceea care are valoare înaintea
lui Dumnezeu.
Strãlucirea stilului nu este în mod necesar o dovadã de gândire curatã Scopul papalitå¡ii
ºi înaltã. Concepþii înalte cu privire la artã, rafinament plãcut al gustului
se gãsesc deseori în minþile fireºti ºi senzuale. Acestea sunt folosite
adesea de Satana pentru a-i face pe oameni sã uite nevoile sufletului,
sã piardã din vedere viitorul, viaþa nemuritoare, sã-i îndepãrteze de
Ajutorul lor nemãrginit ºi sã-i facã sã trãiascã numai pentru lumea
aceasta.
O religie a exteriorului este atrãgãtoare pentru inima nerenãscutã. 495
Pompa ºi ceremonia slujbei catolice au o putere seducãtoare, ferme-
cãtoare, prin care mulþi sunt amãgiþi; ei ajung sã priveascã Biserica
Catolicã ca fiind chiar poarta cerului. Numai aceia care ºi-au înfipt
picioarele cu hotãrâre în temelia adevãrului ºi ale cãror inimi sunt
Tragedia veacurilor
reînnoite prin Duhul lui Dumnezeu sunt siguri împotriva influenþei ei.
Mii de oameni care nu L-au cunoscut pe Hristos printr-o experienþã
proprie vor fi conduºi sã primeascã formele evlaviei lipsite de putere.
O astfel de religie este exact ceea ce doresc mulþimile.
Pretenþia bisericii la dreptul de a ierta îi face pe romaniºti sã se
simtã liberi sã pãcãtuiascã; iar rânduiala spovedaniei, fãrã de care
iertarea ei nu este acordatã, tinde ºi ea sã dea îngãduinþã cãtre rãu.
Acela care îngenuncheazã înaintea unui om cãzut ºi îºi deschide prin
mãrturisire gândurile ascunse ºi închipuirile inimii lui, acela îºi înjoseºte
demnitatea de om ºi-ºi degradeazã toate instinctele nobile ale sufletului.
Descoperind pãcatele vieþii lui înaintea unui preot – ºi el un pãcãtos
muritor, supus greºelii ºi prea adesea stricat de vin ºi imoralitate –,
mãsura caracterului lui este coborâtã ºi, ca urmare, este pãtat. Concepþia
lui cu privire la Dumnezeu este coborâtã ºi asemãnatã omenirii cãzute,
cãci preotul stã ca reprezentant al lui Dumnezeu. Aceastã mãrturisire
degradantã a omului faþã de om este izvorul tainic din care au ieºit
multe din relele care mânjesc lumea ºi o pregãtesc pentru distrugerea
finalã. Dar pentru acela care iubeºte îngãduinþa de sine, este mai plãcut
sã-ºi mãrturiseascã pãcatele unui semen muritor decât sã-ºi deschidã
sufletul înaintea lui Dumnezeu. Este mai plãcut firii omeneºti sã facã
penitenþe decât sã renunþe la pãcat; este mai uºor sã-ºi mortifice trupul
îmbrãcat în sac, biciuit ºi în lanþuri decât sã-ºi rãstigneascã poftele
fireºti. Greu este jugul pe care inima fireascã este gata sã-l poarte, în
loc sã se plece ºi sã ia jugul lui Hristos.
Existã o asemãnare izbitoare între biserica Romei ºi biserica iudaicã
din timpul primei veniri a lui Hristos. În timp ce iudeii în ascuns cãlcau
în picioare toate principiile Legii lui Dumnezeu, pe dinafarã erau foarte
riguroºi în pãzirea preceptelor ei, încãrcându-le cu excese ºi tradiþii
care fãceau ca ascultarea sã fie grea ºi împovãrãtoare. Aºa cum iudeii
pretindeau cã respectã Legea, tot astfel ºi romaniºtii pretind cã respectã
crucea. Ei înalþã simbolul suferinþelor lui Hristos, în timp ce în viaþa lor
496 Îl resping pe Acela pe care acesta Îl reprezintã.
Papistaºii aºazã cruci pe biserici, pe altare ºi pe îmbrãcãminte.
Pretutindeni se vede însemnul crucii. Pretutindeni este onoratã ºi înãlþatã
pe dinafarã. Dar învãþãturile lui Hristos sunt îngropate sub o mulþime
de tradiþii fãrã rost, interpretãri rãtãcite ºi pretenþii aspre. Cuvintele
Mântuitorului spuse despre iudeii bigoþi se aplicã în dreptul conducãtorilor
Bisericii Romano-Catolice cu o putere mult mai mare: „Ei leagã sarcini
grele ºi cu anevoie de purtat ºi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu
degetul nu vor sã le miºte” (Matei 23,4). Suflete conºtiincioase sunt
þinute în continuã groazã, temându-se de mânia unui Dumnezeu ofensat,
în timp ce mulþi dintre demnitarii bisericii trãiesc în lux ºi plãceri senzuale.
Închinarea la chipuri ºi la moaºte, invocarea sfinþilor ºi înãlþarea
papei sunt nãscociri ale lui Satana pentru a atrage minþile oamenilor de
la Dumnezeu ºi de la Fiul Sãu. Pentru a le desãvârºi ruina, el încearcã
sã le întoarcã atenþia de la Acela prin care pot gãsi mântuirea. El îi va
conduce cãtre orice þintã care Îl poate înlocui pe Acela care a zis:
„Veniþi la Mine, toþi cei trudiþi ºi împovãraþi, ºi Eu vã voi da odihnã”
(Matei 11,28).
Efortul permanent al lui Satana este de a prezenta greºit caracterul
lui Dumnezeu, natura pãcatului ºi adevãratele probleme puse în joc în
marea luptã. Denaturãrile lui slãbesc obligativitatea Legii divine ºi dau
oamenilor îngãduinþa sã pãcãtuiascã. În acelaºi timp, îi face sã nutreascã
idei greºite despre Dumnezeu, astfel încât sã-L priveascã mai degrabã
cu teamã ºi cu urã decât cu iubire. Cruzimea caracterului sãu o atribuie
Creatorului; aceasta este înfãþiºatã în sistemele religiei ºi experimentatã
în felul de închinare. În felul acesta, minþile oamenilor sunt orbite, iar
Satana ºi le asigurã ca mijloace de a lupta împotriva lui Dumnezeu.
Prin concepþii greºite, cu privire la atributele divine, popoarele pãgâne
au fost conduse sã creadã cã sunt necesare sacrificii omeneºti pentru
a asigura favoarea Divinitãþii; ºi astfel au fost sãvârºite cruzimile cele Scopul papalitå¡ii
mai oribile sub diferite forme de idolatrie.
Biserica Romano-Catolicã, unind formele pãgânismului cu cele ale
creºtinismului ºi, asemenea pãgânismului, reprezentând greºit caracterul
lui Dumnezeu, a recurs la practici nu mai puþin crude ºi revoltãtoare. În
zilele supremaþiei Romei, au existat instrumente de torturã pentru a
impune primirea doctrinelor ei. Pentru aceia care nu recunoºteau pre-
tenþiile ei, era rezervat rugul. Au fost atâtea masacre, încât nu vor 497
putea fi niciodatã cunoscute decât atunci când vor fi descoperite la
judecatã. Demnitarii bisericii au studiat, sub cãlãuzirea lui Satana, domnul
lor, ce mijloace sã inventeze pentru a provoca cel mai mare chin posibil
ºi, în acelaºi timp, sã nu punã capãt vieþii victimei. În multe cazuri,
Tragedia veacurilor
procedeele infernale erau repetate pânã la limita extremã a rezistenþei
omeneºti, pânã când natura ceda în luptã, iar sufletul saluta moartea ca
pe o scãpare plãcutã.
Aceasta a fost soarta acelora care se împotriveau Romei. Pentru
adepþii ei avea disciplina biciului, a înfometãrii, a privaþiunilor fizice, în
toate formele care pot fi concepute de mintea omeneascã, pentru a
produce dezgust. Pentru a-ºi asigura favoarea Cerului, penitenþii cãlcau
legile lui Dumnezeu prin cãlcarea legilor naturii. Erau învãþaþi sã rupã
legãturile pe care El le-a întemeiat pentru a binecuvânta ºi a înveseli
viaþa pãmânteascã a omului. Cimitirele cuprind milioane de victime
care ºi-au cheltuit viaþa în zadar, încercând sã-ºi supunã sentimentele
naturale, pentru a reprima, ca fiind ofensatoare la adresa lui Dumnezeu,
orice gând ºi orice sentiment de simpatie faþã de semenii lor.
Dacã dorim sã înþelegem cruzimea hotãrâtã a lui Satana, manifestatã
timp de sute de ani nu numai printre aceia care n-au auzit niciodatã
despre Dumnezeu, ci chiar în inima ºi de-a lungul întinderii creºtinismului,
nu avem decât sã privim istoria romanismului. Prin acest sistem gigan-
tic de amãgire, prinþul rãului îºi ajunge scopul aducând dezonoare lui
Dumnezeu ºi nenorocire omului. Iar când vedem cum reuºeºte sã se
deghizeze ºi sã-ºi aducã la îndeplinire lucrarea prin conducãtorii bisericii,
putem înþelege mai bine de ce are o antipatie atât de mare faþã de
Biblie. Dacã aceastã carte este cititã, se vor descoperi mila ºi dragostea
lui Dumnezeu; se va vedea cã El nu pune asupra oamenilor nici una din
aceste poveri grele. El nu cere decât o inimã zdrobitã ºi mâhnitã, un
spirit umil ºi ascultãtor.
Nici un exemplu din viaþa lui Hristos nu aratã cã bãrbaþii ºi femeile
ar trebui sã se închidã în mãnãstiri pentru a se pregãti pentru cer. El n-a
învãþat niciodatã cã dragostea ºi simpatia trebuie înãbuºite. Inima
Mântuitorului era plinã de dragoste. Cu cât omul se apropie mai mult
de desãvârºirea moralã, cu atât mai ascuþite sunt sensibilitãþile lui, cu
atât mai acutã este perceperea pãcatului ºi cu atât mai profundã este
498 simpatia pentru cel amãrât. Papa pretinde cã este vicarul lui Hristos;
dar cum se poate compara caracterul lui cu acela al Mântuitorului
nostru? Se ºtie despre Hristos cã i-a condamnat vreodatã pe oameni la
închisoare sau pe roatã, pentru cã nu I-au adus omagii ca Rege al
cerului? S-a auzit glasul Lui condamnându-i la moarte pe aceia care nu
L-au primit? Când a fost refuzat de locuitorii unui sat din Samaria,
apostolul Ioan s-a umplut de indignare ºi a cerut: „Doamne, vrei sã
poruncim sã se pogoare foc din cer ºi sã-i mistuie, cum a fãcut Ilie?”
Isus a privit cu milã la ucenicul Sãu ºi i-a mustrat spiritul aspru, zicând:
„Fiul omului a venit nu ca sã piardã sufletele oamenilor, ci sã le
mântuiasc㔠(Luca 9,54.56). Câtã deosebire este între spiritul
manifestat de Hristos ºi cel manifestat de pretinsul Sãu vicar!
Biserica romanã prezintã acum lumii o faþã plãcutã, acoperind cu
scuze raportul cruzimilor ei oribile. S-a îmbrãcat cu o hainã creºtinã;
dar a rãmas neschimbatã. Toate principiile papalitãþii care existau în
trecut existã ºi astãzi. Învãþãturile nãscocite în evul mediu sunt ºi azi
susþinute. Nimeni sã nu se amãgeascã. Papalitatea, pe care protestanþii
sunt gata acum sã o cinsteascã, este aceeaºi care a condus lumea în
zilele Reformei, când oamenii lui Dumnezeu au stat cu preþul vieþii lor,
pentru a-i demasca nelegiuirea. Ea are aceeaºi mândrie ºi aceeaºi
pretenþie arogantã pe care le-a impus regilor ºi prinþilor ºi prin care ºi-a
asumat prerogativele lui Dumnezeu. Spiritul ei nu este mai puþin crud ºi
despotic acum decât atunci când a înãbuºit libertatea umanã ºi i-a ucis
pe sfinþii Celui Preaînalt.
Papalitatea este exact ce a declarat profeþia cã va fi, ºi anume
apostazia zilelor din urmã (2 Tes. 2,3.4). Este unul din procedeele ei
acela de a arãta caracterul care va împlini cel mai bine planurile ei; dar,
dincolo de aspectul schimbãtor de cameleon, ea ascunde acelaºi venin
neschimbat al ºarpelui. „Credinþa nu trebuie pãstratã faþã de eretici,
nici faþã de persoanele suspecte de erezie” (Lenfant vol.I, p. 516), Scopul papalitå¡ii
declarã ea. Poate aceastã putere, al cãrui raport, timp de o mie de ani,
este scris cu sângele sfinþilor, sã fie acum recunoscutã ca o parte a
bisericii lui Hristos?
Nu fãrã motiv s-a susþinut cã, în þãrile protestante, catolicismul se
deosebeºte mult mai puþin de protestantism decât în vremurile de demult.
S-a produs o schimbare; dar schimbarea nu este în papalitate. Catolicis-
mul, fãrã îndoialã, se aseamãnã mult cu protestantismul care existã 499
astãzi, deoarece protestantismul a degenerat atât de mult din zilele
reformatorilor.
În timp ce bisericile protestante au cãutat favoarea lumii, iubirea
cea falsã le-a orbit ochii. Le place sã creadã cã rãul este bun, iar
Tragedia veacurilor
urmarea inevitabilã este cã vor ajunge sã considere binele ca fiind rãu.
În loc sã stea în apãrarea credinþei date sfinþilor o datã pentru totdeauna,
se scuzã acum faþã de Roma pentru pãrerile pe care le au despre ea,
lipsite de dragoste, cerând iertare pentru îngustimea lor.
O mare categorie de oameni, chiar ºi dintre aceia care nu au nici o
simpatie faþã de romanism, înþeleg puþin primejdia care vine din puterea
ºi din influenþa ei. Mulþi susþin cã întunericul intelectual ºi moral, care
predomina în evul mediu, a favorizat rãspândirea dogmelor, superstiþiilor
ºi a persecuþiilor ei ºi cã înþelepciunea mai vastã din timpurile moderne,
extinderea generalã a cunoºtinþei ºi creºterea toleranþei în materie de
religie exclud o reînviere a intoleranþei ºi a tiraniei. Chiar ºi numai gândul
cã va exista o aºa stare de lucruri, în acest veac luminat, este luat în
râs. Este adevãrat cã o luminã mare, intelectualã, moralã ºi religioasã
strãluceºte peste aceastã generaþie. În paginile descoperite ale Cuvân-
tului sfânt al lui Dumnezeu, a fost revãrsatã luminã din cer asupra
lumii. Dar trebuie sã ne amintim cã cu cât este mai mare lumina revãr-
satã, cu atât mai mare este întunericul acelora care o pervertesc ºi o
resping.
Un studiu cu rugãciune al Bibliei le-ar arãta protestanþilor caracterul
adevãrat al papalitãþii ºi i-ar face sã o deteste ºi sã se fereascã de ea;
dar mulþi sunt atât de înþelepþi, dupã pãrerea lor, încât nu simt nevoia
sã-L caute cu umilinþã pe Dumnezeu pentru a fi conduºi la adevãr. În
timp ce se mândresc cu iluminarea lor, ei nu cunosc nici Scripturile ºi
nici puterea lui Dumnezeu. Ei trebuie sã aibã unele mijloace pentru
a-ºi liniºti conºtiinþa ºi cautã ceea ce este mai puþin spiritual ºi umilitor.
Ceea ce doresc ei este o metodã de a-L uita pe Dumnezeu, dar care sã
treacã drept o metodã de a-ºi aminti de El. Papalitatea este pregãtitã
sã facã faþã tuturor acestor nevoi. Ea este pregãtitã pentru cele douã
categorii de oameni, care cuprind aproape întreaga lume – aceia care
doresc sã fie mântuiþi prin meritele lor ºi aceia care ar vrea sã fie
mântuiþi în pãcatele lor. Acesta este secretul puterii ei.
500 O vreme de mare întuneric intelectual s-a dovedit a fi favorabilã
succesului papalitãþii. Se va dovedi totuºi cã o vreme de mare luminã
intelectualã este în aceeaºi mãsurã favorabilã succesului ei. În veacurile
trecute, când oamenii nu aveau Cuvântul lui Dumnezeu ºi nu cunoºteau
adevãrul, ochii le-au fost legaþi ºi mii au fost prinºi în laþ, nevãzând plasa
întinsã pentru picioarele lor. În aceastã generaþie, sunt mulþi ai cãror ochi
sunt orbiþi de strãlucirea speculaþiilor omeneºti, „ºtiinþã pe nedrept numitã
astfel”; ei nu vãd plasa ºi intrã în ea de parcã ar fi legaþi la ochi. Dumnezeu
a intenþionat ca puterile intelectuale ale omului sã fie socotite ca un dar
de la Fãcãtorul lor ºi sã fie folosite în slujba adevãrului ºi a neprihãnirii;
dar când se cultivã mândria ºi ambiþia, iar oamenii îºi înalþã propriile teorii
mai presus de Cuvântul lui Dumnezeu, atunci inteligenþa poate produce
mai multã pagubã decât neºtiinþa. În felul acesta, ºtiinþa falsã din zilele
noastre, care submineazã credinþa în Biblie, se va dovedi tot atât de plinã
de reuºitã în pregãtirea cãii pentru primirea papalitãþii, cu formele ei plãcute,
aºa cum lipsa de cunoaºtere a deschis calea pentru dezvoltarea ei în evul
mediu.
În miºcãrile care se dezvoltã acum în Statele Unite, cu scopul de a
asigura sprijinul statelor în favoarea instituþiilor ºi a practicilor bisericii,
protestanþii merg pe calea papalitãþii. Ba mai mult, ei deschid uºa ca
papalitatea sã-ºi recâºtige, în America protestantã, supremaþia pe care
a pierdut-o în Lumea Veche. ªi ceea ce dã o mai mare însemnãtate
acestei miºcãri este faptul cã principala þintã care se urmãreºte este
impunerea pãzirii duminicii – o practicã ce-ºi are originea în Roma ºi
pe care ea o pretinde ca semn al autoritãþii sale. Acesta este spiritul
papalitãþii – spiritul de conformare la practicile lumeºti, venerarea
tradiþiilor omeneºti mai presus de poruncile lui Dumnezeu – care
pãtrunde în bisericile protestante ºi le conduce sã facã aceeaºi lucrare
de înãlþare a duminicii, lucrare pe care papalitatea a fãcut-o înaintea lor.
Dacã cititorul vrea sã înþeleagã mijloacele ce vor fi folosite în lupta Scopul papalitå¡ii
care se apropie cu grãbire, nu are decât sã revadã raportul despre
mijloacele pe care Roma le-a folosit pentru acelaºi scop în veacurile
trecute. Dacã vrea sã cunoascã modul în care papistaºii ºi protestanþii
uniþi vor proceda cu aceia care leapãdã dogmele lor, sã cerceteze spiritul
pe care Roma l-a manifestat faþã de Sabat ºi de apãrãtorii lui.
Edictele regale, conciliile generale ºi rânduielile bisericii, susþinute
de puterea pãmânteascã, au fost treptele prin care sãrbãtoarea pãgânã 501
a atins poziþia de cinste în lumea creºtinã. Prima mãsurã publicã ce
impune pãzirea duminicii a fost legea emisã de Constantin (anul 321
d.Hr.; vezi notele suplimentare). Acest edict le cerea orãºenilor sã se
odihneascã în „venerabila zi a soarelui”, dar le îngãduia þãranilor sã-ºi
Tragedia veacurilor
continue lucrãrile agricole. Cu toate cã iniþial era o instituþie pãgânã, a
fost impusã de împãrat dupã primirea, cu numele, a creºtinismului.
Mandatul regal nedovedindu-se destul de puternic pentru înlocuirea
autoritãþii divine, Eusebiu, un episcop care cãuta favoarea prinþilor ºi
care era un prieten deosebit ºi un linguºitor al lui Constantin, a formulat
susþinerea cã Hristos a schimbat Sabatul în duminicã. Nu s-a adus nici
mãcar o singurã mãrturie din Scripturi, ca dovadã în favoarea învãþãturii
noi. Însuºi Eusebiu, fãrã sã vrea, recunoaºte falsitatea ei ºi aratã cãtre
adevãraþii autori ai schimbãrii. „Toate lucrurile”, spunea el, „care
trebuiau sã fie fãcute în Sabat au fost transferate în Ziua Domnului.”
(Robert Cox, Sabbath Laws and Sabbath Duties, p. 538). Însã argu-
mentul cu privire la duminicã, în ciuda lipsei lui de temeinicie, a slujit la
încurajarea oamenilor pentru a cãlca Sabatul Domnului. Toþi aceia care
doreau sã fie onoraþi de lume au primit sãrbãtoarea popularã.
Când papalitatea s-a statornicit temeinic, lucrarea de înãlþare a
duminicii a continuat. Pentru o vreme, oamenii se ocupau cu lucrãrile
agricole atunci când nu veneau la bisericã, dar ziua a ºaptea era încã
privitã ca Sabat. Dar schimbarea s-a produs fãrã întrerupere. Celor
implicaþi în slujbele sfinte le era interzis sã se amestece într-o judecatã,
în vreo discuþie particularã cu privire la duminicã. La scurtã vreme
dupã aceea, tuturor persoanelor, de orice rang, li s-a poruncit sã se
opreascã de la munca obiºnuitã, sub pedeapsa unei amenzi pentru
oamenii liberi ºi a loviturilor în cazul robilor. Mai târziu, s-a decretat ca
cei bogaþi sã fie pedepsiþi cu pierderea a jumãtate din avere; ºi, în cele
din urmã, dacã stãruie, sã fie fãcuþi robi. Clasele de jos aveau sã sufere
o exilare definitivã.
S-a fãcut apel ºi la minuni. Printre altele, s-a spus cã un gospodar
care tocmai voia sã-ºi are ogorul duminica ºi-a curãþat plugul cu un
fier, iar fierul i s-a lipit de mânã ºi timp de doi ani l-a purtat, „spre marea
lui durere ºi ruºine”. (Francis West, Historical and Practical Dis-
course on the Lord’s Day, p. 174)
502 Mai târziu, papa a dat îndrumãri ca preoþii de parohie sã-i mustre pe
cãlcãtorii duminicii, sã-i invite sã meargã la bisericã ºi sã-ºi spunã
rugãciunile, ca sã nu aducã vreo calamitate asupra lor ºi asupra vecinilor.
Un conciliu ecleziastic a emis un alt argument, de atunci folosit pe
scarã largã ºi de cãtre protestanþi, ºi anume cã, dacã au fost lovite de
trãsnet persoane care lucrau duminica, acesta trebuie sã fie adevãratul
Sabat. „Este clar”, spuneau prelaþii, „cât de neplãcutã Îi este lui
Dumnezeu cãlcarea acestei zile. Atunci s-a fãcut o chemare ca preoþii
ºi pastorii, regii ºi prinþii ºi toþi oamenii credincioºi sã depunã toate
eforturile ºi toatã grija pentru ca aceastã zi sã fie repusã în cinste, iar
pentru bunul nume al creºtinãtãþii, sã fie pãzitã cu mai multã evlavie în
vremea care vine.” (Thomas Morer, Dicourse in Six Dialogues on
the Name, Notion, and Observation of the Lord’s Day, p. 271)
Decretele conciliilor dovedindu-se nesatisfãcãtoare, autoritãþile
pãmânteºti au fost rugate sã emitã un edict care sã rãspândeascã groaza
în inimile oamenilor ºi sã-i oblige sã se opreascã de la lucru duminica. La
un sinod þinut la Roma, toate hotãrârile anterioare au fost reafirmate cu o
putere ºi cu o solemnitate mai mare. Ele au fost introduse chiar în legile
bisericeºti ºi impuse de autoritatea civilã în aproape întreaga creºtinãtate.
(Vezi Heylyn, History of the Sabbath, p. 2, cap. 5, sec.7.)
Lipsa autoritãþii scripturistice pentru pãzirea duminicii a dat ocazie
încã la multe necazuri. Oamenii puneau la îndoialã dreptul învãþãtorilor
de a trece cu vederea declaraþiile pozitive ale lui Iehova: „Ziua a ºaptea
este Sabatul Domnului Dumnezeului tãu”, pentru a cinsti ziua soarelui.
Pentru a suplini lipsa mãrturiilor biblice, erau necesare alte soluþii. Un
apãrãtor zelos al duminicii, care a vizitat bisericile din Anglia la sfârºitul
secolului XII, a întâlnit împotriviri din partea martorilor credincioºi pentru
adevãr; ºi strãduinþele lui au fost atât de neroditoare, încât a plecat din
þarã pentru o bucatã de vreme ºi a cãutat în toate pãrþile câteva mijloace Scopul papalitå¡ii
pentru a-ºi susþine învãþãturile. Când s-a întors, lipsa a fost completatã,
iar strãduinþele lui ulterioare au fost însoþite de un mai mare succes. A
adus cu el un sul, despre care susþinea cã este de la Dumnezeu ºi care
conþinea porunca necesarã pentru pãzirea duminicii, cu ameninþãri
grozave pentru a înspãimânta pe cel neascultãtor. Acest document
preþios – o contrafacere josnicã, la fel ca instituþia care trebuia sã fie
susþinutã – se spunea cã a cãzut din cer ºi cã a fost gãsit în Ierusalim, 503
pe altarul sfântului Simeon, la Golgota. Dar, de fapt, palatul pontifical
de la Roma a fost izvorul din care a ieºit. Fraudele ºi falsificãrile folosite
pentru creºterea puterii ºi pentru prosperitatea bisericii au fost socotite
legale în toate veacurile de cãtre ierarhia papalã.
Tragedia veacurilor
Sulul interzicea lucrul sâmbãtã, de la ceasul al nouãlea, ora trei
dupã-amiaza, pânã luni, la rãsãritul soarelui; s-a declarat cã autoritatea
lui a fost confirmatã de mai multe minuni. S-a spus cã persoane care
au lucrat peste timpul rânduit au fost lovite de paralizie. Un morar care
a încercat sã-ºi macine grâul a vãzut, în loc de fãinã, un ºuvoi de sânge,
iar roata morii s-a oprit, cu toate cã avea apã destulã. O femeie care
ºi-a pus aluatul în cuptor l-a gãsit necopt când l-a scos, deºi cuptorul
era încins. O altã femeie, care s-a hotãrât sã-l lase pânã luni, l-a gãsit
a doua zi fãcut pâini ºi copt de puterea divinã. Un bãrbat care a preparat
pâinea sâmbãtã, dupã ceasul al nouãlea, a constatat, atunci când a
rupt-o, a doua zi dimineaþã, cã din ea a curs sânge. Prin asemenea
nãscociri absurde ºi superstiþioase au încercat apãrãtorii dumi-
nicii sã-i întãreascã sfinþenia. (Vezi Roger de Hoveden, Annals, vol. 2,
p. 528-530.)
În Scoþia, ca ºi în Anglia, a fost asiguratã o respectare mai mare a
duminicii, ataºând la ea o parte din vechiul Sabat. Însã timpul cât se
cerea sã fie sfinþitã a fost diferit. Un edict din partea regelui Scoþiei
declara c㠄Sâmbãta de la ora 12, la amiazã, ar trebui socotitã sfântã”
ºi cã nici un om, de la ceasul acela ºi pânã luni dimineaþa, sã nu se
angajeze în treburi lumeºti. (Morer, p. 290,291)
Însã, în ciuda tuturor eforturilor pentru a întemeia sfinþenia duminicii,
chiar ºi papistaºii au mãrturisit în public autoritatea divinã a Sabatului ºi
originea omeneascã a instituþiei prin care fusese înlocuit. În secolul
XVI, un conciliu papal a declarat în mod deschis: „Sã-ºi aminteascã
toþi creºtinii cã ziua a ºaptea a fost consacratã de Dumnezeu ºi a fost
primitã ºi pãzitã nu numai de cãtre iudei, ci ºi de toþi ceilalþi care pretind
cã se închinã lui Dumnezeu; cu toate cã noi, creºtinii, am schimbat
Sabatul lor în ziua Domnului”. (Idem, p. 281,282). Aceia care au cãlcat
Legea divinã nu erau neºtiutori cu privire la caracterul lucrãrii lor. Ei se
aºezau în mod deliberat deasupra lui Dumnezeu.
Un exemplu izbitor al procedeului Romei faþã de aceia care nu erau
504 de acord cu ea a fost prigonirea îndelungatã ºi sângeroasã a valdenzilor,
dintre care unii erau pãzitori ai Sabatului. Alþii au suferit la fel pentru
credincioºia lor faþã de porunca a patra. Istoria bisericilor din Etiopia ºi
Abisinia este semnificativã, în mod deosebit. În mijlocul întunecimii evului
mediu, creºtinii din Africa Centralã, pierduþi din vedere ºi uitaþi de lume,
s-au bucurat timp de mai multe veacuri de libertatea exercitãrii credinþei
lor. Dar, în cele din urmã, Roma a aflat de existenþa lor ºi împãratul
Abisiniei a fost în curând determinat sã-l recunoascã pe papa ca vicar
al lui Hristos. Au urmat ºi alte concesii. A fost dat un edict care interzicea
pãzirea Sabatului sub cele mai aspre pedepse. (Vezi Michael Geddes,
Church History of Ethiopia, pp. 311,312.) Dar tirania papalã a devenit
în curând un jug atât de chinuitor, încât etiopienii s-au hotãrât sã-l arunce
de pe grumaz. Dupã o luptã teribilã, romaniºtii au fost alungaþi din
dominioanele lor, iar vechea credinþã a fost restabilitã. Bisericile s-au
bucurat iarãºi de libertatea lor ºi n-au uitat niciodatã lecþia pe care o
învãþaserã cu privire la amãgire, la fanatism ºi puterea despoticã a
Romei. În liniºtea singurãtãþii lor, s-au mulþumit sã rãmânã necunoscute
restului creºtinãtãþii.
Bisericile din Africa au þinut Sabatul aºa cum era þinut de biserica
papalã înainte de apostazia ei deplinã. În timp ce þineau ziua a ºaptea în
ascultare de porunca lui Dumnezeu, se reþineau de la lucru duminica, în
conformitate cu obiceiul bisericii. Pentru obþinerea puterii supreme,
Roma a cãlcat în picioare Sabatul lui Dumnezeu pentru a-l înãlþa pe al
ei; dar bisericile din Africa, ascunse timp de aproape o mie de ani, nu
au fost atinse de aceastã apostazie. Când au fost aduse sub stãpânirea
Romei, au fost obligate sã pãrãseascã Sabatul adevãrat ºi sã-l înalþe pe
cel fals; dar, de îndatã ce ºi-au câºtigat independenþa, s-au reîntors la
ascultarea de porunca a patra. (Vezi notele suplimentare.)
Aceste rapoarte ale trecutului descoperã cu claritate vrãjmãºia Romei
faþã de Sabatul adevãrat ºi faþã de apãrãtorii lui, precum ºi mijloacele Scopul papalitå¡ii
pe care le foloseºte pentru a cinsti instituþia pe care a creat-o. Cuvântul
lui Dumnezeu ne învaþã cã aceste scene urmeazã sã se repete atunci
când romano-catolicii ºi protestanþii se vor uni pentru înãlþarea duminicii.
Profeþia din Apocalipsa, capitolul 13, declarã cã puterea reprezentatã
de fiara cu coarne ca de miel va face ca „pãmântul ºi cei ce locuiesc
pe el” sã se închine papalitãþii, simbolizate acolo prin fiara „asemenea
unui leopard”. Fiara cu douã coarne va spune ºi ea „celor ce locuiesc 505
pe pãmânt sã facã o icoanã fiarei”; ºi mai departe va porunci tuturor,
mari ºi mici, bogaþi ºi sãraci, liberi ºi robi”, sã primeascã semnul fiarei
(Apoc. 13,11-16). S-a arãtat cã Statele Unite sunt puterea reprezentatã
prin fiara cu coarne ca de miel ºi cã aceastã profeþie se va împlini
Tragedia veacurilor
atunci când Statele Unite vor impune pãzirea duminicii, pe care Roma
o pretinde ca recunoaºtere deosebitã a supremaþiei ei. Dar în acest
omagiu faþã de papalitate, Statele Unite nu vor fi singure. Influenþa
Romei, în þãrile care odinioarã i-au recunoscut stãpânirea, este departe
de a fi nimicitã. Iar profeþia prevesteºte o restaurare a puterii ei: „Unul
din capetele ei pãrea rãnit de moarte; dar rana de moarte fusese
vindecatã. ªi tot pãmântul se mira dupã fiar㔠(vers. 3). Primirea rãnii
de moarte aratã cãtre cãderea papalitãþii în anul 1798. Dupã aceea,
spune profetul, „rana de moarte s-a vindecat ºi tot pãmântul se mira
dupã fiarã”. Pavel declarã lãmurit c㠄omul pãcatului” va continua
pânã la a doua venire (2 Tes. 2,3-8). Chiar la încheierea vremii, el va
conduce lucrarea de amãgire. Iar Ioan declarã, referindu-se tot la
papalitate: „ªi toþi locuitorii pãmântului i se vor închina, toþi aceia al
cãror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în Cartea vieþii Mielului,
care a fost junghiat” (Apoc. 13,8). Atât în lumea veche, cât ºi în cea
nouã, papalitatea va primi închinare prin cinstea datã instituþiei duminicii,
care se întemeiazã numai pe autoritatea bisericii romane.
Încã de la mijlocul secolului al XIX-lea, în Statele Unite cercetãtorii
profeþiei au prezentat lumii aceastã mãrturie. În evenimentele care au
loc acum se vede o înaintare rapidã cãtre împlinirea acestei profeþii. La
învãþãtorii protestanþi, se vede aceeaºi pretenþie la autoritatea divinã în
favoarea pãzirii duminicii ºi aceeaºi lipsã de dovezi scripturistice ca la
conducãtorii papali, care au nãscocit minuni pentru a umple locul unei
porunci de la Dumnezeu. Susþinerea cã judecãþile lui Dumnezeu vin
asupra oamenilor din cauza cãlcãrii sabatului duminical se va repeta;
deja a început sã fie susþinutã. ªi o miºcare pentru impunerea pãzirii
duminicii câºtigã teren cu repeziciune.
Uimitoare este biserica romanã în subtilitatea ºi ºiretenia ei. Ea poate
citi ce trebuie sã se întâmple. Ea îºi aºteaptã vremea, vãzând cã bisericile
protestante îi dau onoare primind sabatul cel fals ºi cã se pregãtesc
sã-l impunã prin aceleaºi mijloace pe care le-a folosit ea în zilele de
odinioarã. Aceia care resping lumina adevãrului vor cãuta iarãºi ajutor
506
la aceastã aºa-zisã putere infailibilã, pentru a înãlþa o instituþie care
ºi-a avut originea o datã cu ea. Cu câtã bucurie va veni în ajutorul pro-
testanþilor pentru aceastã lucrare, nu este greu de presupus. Cine înþelege
mai bine decât conducãtorii papali cum sã-i trateze pe aceia care nu
ascultã de bisericã?
Biserica Romano-Catolicã, cu toate ramificaþiile ei în lumea întreagã,
formeazã o organizaþie vastã, sub stãpânirea scaunului papal ºi destinat
sã slujeascã intereselor lui. Milioanele lui de credincioºi din toate þãrile
globului sunt instruiþi sã se þinã legaþi în supunere faþã de papa. Oricare
le-ar fi naþionalitatea sau guvernãmântul, ei trebuie sã priveascã
autoritatea bisericii mai presus de oricare alta. Cu toate cã au jurat
credinþã faþã de stat, în spatele acestuia stã votul de ascultare faþã de
Roma, care îl dezleagã de oricare alt angajament împotriva intereselor
ei.
Istoria stã ca martorã a eforturilor ei persistente ºi mãiestrite de a
se amesteca în treburile naþiunilor; iar dupã ce a câºtigat un cap de
pod, îi promoveazã scopurile, chiar cu preþul ruinãrii conducãtorilor ºi a
poporului. În anul 1204, Papa Inocenþiu al III-lea a smuls de la Petru II,
regele Aragonului, urmãtorul jurãmânt extraordinar: „Eu, Petru, regele
aragonezilor, mãrturisesc ºi fãgãduiesc sã fiu totdeauna credincios ºi
ascultãtor faþã de domnul meu, Papa Inocenþiu, faþã de urmaºii lui catolici
ºi faþã de biserica romanã ºi sã pãstrez cu credincioºie regatul în as-
cultare faþã de el, apãrând credinþa catolicã ºi persecutând stricãciu-
nea ereticã”. (John Dowling, The History of Romanism, b. 5, cap. 6,
sec. 55). Aceasta este în armonie cu pretenþiile cu privire la puterea
pontifului roman, „cã este legal pentru el sã-i dea jos pe împãraþi” ºi
„cã îi poate dezlega pe supuºii lui de supunerea faþã de conducãtorii
nedrepþi” (Mosheim, b. 3, cent. II, p. 2, c.2, sec. 9, nota 17; vezi ºi note
suplimentare).
Sã nu se uite cã înfumurarea Romei nu se schimbã niciodatã. Scopul papalitå¡ii
Principiile lui Grigore al VII-lea ºi ale lui Inocenþiu al III-lea sunt ºi
astãzi principiile Bisericii Romano-Catolice. ªi dacã ar avea numai
puterea, le-ar pune în practicã acum cu tot atâta vigoare ca în veacurile
trecute. Puþin îºi dau seama protestanþii ce fac atunci când îºi propun
sã primeascã ajutorul Romei în lucrarea de înãlþare a duminicii. În timp
de ei urmãresc împlinirea scopului lor, Roma þinteºte sã-ºi restabileascã
puterea, sã-ºi refacã supremaþia pierdutã. O datã stabilit în Statele Unite 507
principiul cã biserica poate folosi sau poate controla puterea statului;
cã rânduielile religioase pot fi impuse prin legi civile; pe scurt, cã auto-
ritatea bisericii ºi a statului trebuie sã domine conºtiinþa, triumful Romei
în aceastã þarã este asigurat.
Tragedia veacurilor
Cuvântul lui Dumnezeu a avertizat cu privire la primejdia care se
apropie; dacã acesta este neglijat, atunci lumea protestantã va vedea
care sunt în realitate scopurile Romei, numai cã atunci va fi prea târziu
pentru a scãpa din cursã. Ea creºte pe nesimþite în putere. Învãþãturile
ei îºi exercitã influenþa în sãlile legiuitoare, în biserici ºi în inimile
oamenilor. Ea îºi înalþã construcþii masive ºi semeþe în ale cãror
ascunziºuri tainice se vor repeta persecuþiile de odinioarã. Pe ascuns ºi
nebãnuit, ea îºi întãreºte forþele pentru a-ºi îndeplini scopurile atunci
când va veni timpul sã loveascã. Tot ce doreºte este o poziþie avan-
tajoasã, ºi aceasta i s-a dat deja. În curând, vom vedea ºi vom simþi
care este scopul elementului roman. Toþi aceia care vor crede ºi vor
asculta de Cuvântul lui Dumnezeu vor stârni prin aceasta mustrarea ºi
persecuþia.

508
CAPITOLUL 36

CONFLICTUL CARE SE APROPIE

ªi balaurul, mâniat pe femeie,


s-a dus sã facã rãzboi cu rãmãºiþa seminþei ei,
care pãzesc poruncile lui Dumnezeu,
ºi þin mãrturia lui Iisus Hristos (Apoc. 12,17).

ÎNCÃ DE LA ÎNCEPUTUL MARII LUPTE din ceruri, scopul


lui Satana a fost sã distrugã Legea lui Dumnezeu. Tocmai pentru a
aduce la îndeplinire lucrul acesta s-a rãsculat împotriva Creatorului ºi,
cu toate cã a fost aruncat din cer, a continuat aceeaºi luptã pe pãmânt.
Þinta pe care a urmãrit-o neabãtut a fost sã-i amãgeascã pe oameni ºi
sã-i determine sã calce Legea lui Dumnezeu. Lucrul acesta s-a realizat
fie prin lepãdarea Legii în întregime, fie prin lepãdarea unuia dintre
principiile ei, dar rezultatul va fi în cele din urmã acelaºi. Cine calc㠄o
singurã porunc㔠aratã dispreþ pentru toatã Legea; influenþa ºi exemplul
lui sunt de partea neascultãrii; el devine „vinovat de toate” (Iac. 2,10).

Conflictul care se apropie


Cãutând sã arunce dispreþ asupra statutelor divine, Satana a pervertit
învãþãturile Bibliei ºi aceste rãtãciri au fost în felul acesta încorporate
în credinþa miilor de oameni care mãrturisesc a crede în Scripturã.
Ultima mare luptã dintre adevãr ºi rãtãcire nu este decât bãtãlia finalã
a unei lupte îndelungate cu privire la Legea lui Dumnezeu. În aceastã
luptã intrãm acum – o luptã între legile oamenilor ºi preceptele lui Iehova,
între religia Bibliei ºi religia fabulelor ºi a tradiþiei.
Factorii care se vor uni împotriva adevãrului ºi neprihãnirii în aceastã
luptã sunt acum la lucru. Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, care ne-a 509
fost dat cu preþul atâtor suferinþe ºi sânge, este prea puþin preþuit. Biblia
este la îndemâna tuturor, dar puþini sunt aceia care o primesc cu
adevãrat ca fiind cãlãuza vieþii. Necredinþa predominã într-o proporþie
alarmantã, nu numai în lume, ci chiar ºi în bisericã. Mulþi au ajuns sã
Tragedia veacurilor
combatã chiar învãþãturile care constituie stâlpii credinþei creºtine.
Faptele mari ale creaþiunii, aºa cum sunt prezentate de scriitorii inspiraþi,
cãderea omului, ispãºirea, perpetuitatea Legii lui Dumnezeu, sunt practic
lepãdate, fie cu totul, fie în parte, de o mare parte din lumea aºa-zis
creºtinã. Mii de oameni care se mândresc cu înþelepciunea ºi cu
independenþa lor socotesc ca o dovadã de slãbiciune a-ºi pune cineva
încrederea în Biblie; ei socotesc ca o dovadã de talent superior ºi de
culturã sã gãseascã greºeli în Scripturi, sã denatureze ºi sã nege cele
mai importante adevãruri ale ei. Mulþi slujitori învaþã poporul ºi mulþi
profesori ºi învãþãtori îºi învaþã studenþii cã Legea lui Dumnezeu a fost
schimbatã sau desfiinþatã, iar aceia care privesc cerinþele ei ca fiind
încã valabile, cã trebuie ascultate literal, sunt socotiþi ca meritând numai
batjocurã sau dispreþ.
Respingând adevãrul, oamenii Îl resping pe Autorul lui. Cãlcând
Legea lui Dumnezeu, ei neagã autoritatea Legiuitorului. Este tot atât
de uºor sã faci un idol din învãþãturile ºi teoriile rãtãcite cum este sã
modelezi un idol din lemn sau din piatrã. Reprezentând greºit atributele
lui Dumnezeu, Satana îi conduce pe oameni sã ºi-L imagineze într-un
fel neadevãrat. În viaþa multora, un idol filozofic este întronat în locul
lui Iehova; în timp ce viul Dumnezeu, aºa cum este descoperit în
Cuvântul Sãu, în Hristos ºi în lucrãrile creaþiunii, este slujit doar de
puþini. Mii de oameni zeificã natura, în timp ce Îl leapãdã pe Dumnezeul
naturii. Deºi într-o formã diferitã, idolatria existã în lumea creºtinã de
astãzi tot atât de adevãrat cum exista în vechiul Israel din zilele lui Ilie.
Dumnezeul multora dintre pretinºii oameni înþelepþi, filozofi, poeþi,
politicieni, ziariºti – dumnezeul lumii moderne, al multor colegii ºi
universitãþi, chiar ºi al unor instituþii teologice – este doar cu puþin mai
bun decât Baal, zeul soare al Feniciei.
Nici o rãtãcire primitã de lumea creºtinã nu se ridicã mai îndrãzneþ
împotriva autoritãþii cerului, nici una nu este mai opusã dictatelor raþiunii,
nici una nu este mai ucigãtoare în consecinþele ei decât învãþãtura
510 modernã, care câºtigã teren atât de repede, cã Legea lui Dumnezeu nu
mai este obligatorie pentru oameni. Fiecare popor îºi are legile lui, care
cer respect ºi ascultare; nici o guvernare nu poate exista fãrã ele; dar
se poate concepe ca Fãcãtorul cerurilor ºi al pãmântului sã nu aibã nici
o lege care sã guverneze fiinþele pe care le-a creat? Sã presupunem cã
slujitorii proeminenþi ar învãþa în mod public cã legile care guverneazã
þara lor ºi ocrotesc drepturile cetãþenilor lor n-ar fi obligatorii – cã ele
restrâng libertatea oamenilor ºi de aceea n-ar trebui sã fie ascultate;
cât timp ar mai fi îngãduiþi astfel de oameni la amvon? Dar este oare o
jignire mai gravã sã dispreþuieºti legile statelor ºi ale naþiunilor decât sã
calci acele precepte divine care sunt temelia oricãrei guvernãri?
Ar fi cu mult mai potrivit pentru naþiuni sã-ºi abroge legile ºi sã
îngãduie oamenilor sã facã ce le place decât pentru Conducãtorul
universului sã-ªi anuleze Legea ºi sã lase lumea fãrã un standard care
sã-l condamne pe cel vinovat sau sã-l îndreptãþeascã pe cel ascultãtor.
Am dori oare sã cunoaºtem rezultatele anulãrii Legii lui Dumnezeu?
Experienþa a fost încercatã. Teribile au fost scenele care au avut loc în
Franþa atunci când ateismul a devenit putere stãpânitoare. S-a de-
monstrat atunci înaintea lumii cã a lepãda restricþiile pe care Dumnezeu
le-a impus înseamnã primirea conducerii celui mai crud dintre tirani.
Când mãsura neprihãnirii este îndepãrtatã, este deschisã calea pentru
prinþul întunericului de a-ºi întemeia puterea pe pãmânt.
Oriunde preceptele divine sunt lepãdate, pãcatul înceteazã sã mai
fie privit ca pãcat, iar neprihãnirea nu este de dorit. Aceia care refuzã
sã se supunã guvernãrii lui Dumnezeu sunt cu totul nepregãtiþi pentru a
se conduce pe ei înºiºi. Prin învãþãturile lor vãtãmãtoare, este vãdit
spiritul de nesupunere în inimile copiilor ºi ale tineretului, care din fire
nu pot suporta controlul; ºi ca urmare va fi o societate nelegiuitã ºi

Conflictul care se apropie


imoralã. În timp ce-ºi bat joc de credulitatea acelora care ascultã de
cerinþele lui Dumnezeu, mulþimile primesc cu uºurinþã amãgirile lui
Satana. Ei dau frâu liber plãcerii ºi practicã pãcatele care au adus
judecãþile asupra pãgânilor.
Aceia care îi învaþã pe oameni sã priveascã poruncile lui Dumnezeu
cu uºurinþã seamãnã neascultare pentru a culege neascultare. Sã fie
date la o parte restricþiile impuse de Legea divinã ºi atunci legile omeneºti
vor fi în curând neluate în seamã. Din cauzã cã Dumnezeu interzice
practicile necinstite, pofta, minciuna ºi înºelãciunea, oamenii sunt gata 511
sã calce principiile Sale, pe care le socotesc ca o piedicã în calea prospe-
ritãþii lor pãmânteºti; dar urmãrile îndepãrtãrii acestor precepte vor fi
de aºa naturã, încât nu se pot anticipa. Dacã legea n-ar fi obligatorie,
de ce sã mai fie teama de a o cãlca? Proprietatea n-ar mai fi sigurã.
Tragedia veacurilor
Oamenii ar lua bunurile vecinului prin violenþã, iar cel mai tare ar deveni
cel mai bogat. Nici viaþa n-ar mai fi respectatã. Votul cãsãtoriei n-ar
mai sta ca un bastion pentru apãrarea familiei. Cine ar avea puterea,
dacã ar dori, ar putea lua nevasta vecinului prin violenþã. Porunca a
cincea ar fi îndepãrtatã împreunã cu a patra. Copiii nu s-ar sfii sã ia
viaþa pãrinþilor lor, dacã astfel ºi-ar putea împlini dorinþa inimii lor stricate.
Lumea civilizatã ar deveni o hoardã de hoþi ºi de asasini; iar pacea,
liniºtea ºi fericirea ar fi alungate de pe pãmânt.
Încã de acum învãþãtura cã oamenii sunt eliberaþi de ascultarea de
cerinþele lui Dumnezeu a slãbit puterea obligaþiei morale ºi a deschis
stãvilarele nelegiuirii asupra lumii. Nelegiuirea, risipa ºi corupþia se
revarsã peste noi ca un val copleºitor. În familie, Satana este la lucru.
Steagul lui fluturã chiar ºi în cãminele aºa-zis creºtine. Gelozia, bãnuielile,
fãþãrnicia, înstrãinarea, rivalitatea, lupta, trãdarea încrederii sacre,
îngãduirea poftei se aflã acolo. Întregul sistem de principii ºi de învãþãturi
religioase, care ar trebui sã constituie temelia ºi structura vieþii sociale,
pare a fi un edificiu gata sã se prãbuºeascã în ruinã. Criminalii cei mai
josnici, când sunt aruncaþi în închisoare pentru abaterile lor, sunt fãcuþi
adesea primitorii darurilor ºi atenþiilor ca ºi când ar fi obþinut o distincþie
de invidiat. Se dã o mare publicitate caracterului ºi crimelor lor. Presa
publicã amãnunte revoltãtoare cu privire la vicii, iniþiindu-i în felul
acesta ºi pe alþii în practicarea înºelãtoriei, furtului ºi a crimei; iar
Satana tresaltã pentru succesele planurilor lui diabolice. Pasiunea
nebuneascã a viciului, violenþa cu care se ia viaþa, creºterea teribilã a
necumpãtãrii ºi a nelegiuirii peste orice mãsurã trebuie sã îi trezeascã
pe toþi aceia care se tem de Dumnezeu, sã se întrebe ce se poate face
pentru a opri valul rãului.
Curþile de justiþie sunt corupte. Conducãtorii sunt mânaþi de dorinþa
dupã câºtig ºi de iubirea de plãceri senzuale. Necumpãtarea a întunecat
facultãþile multora, aºa încât Satana are stãpânire aproape deplinã
asupra lor. Juriºtii sunt pervertiþi, mituiþi, înºelaþi. Beþia ºi petrecerile,
512 pasiunea, gelozia, necinstea de orice fel sunt prezente printre aceia
care administreazã legile. „Adevãrul s-a poticnit în piaþa de obºte ºi
neprihãnirea nu poate sã se apropie” (Is. 59,14).
Nelegiuirea ºi întunericul spiritual care au stãpânit în timpul
supremaþiei Romei au fost urmarea inevitabilã a înãbuºirii Scripturilor;
dar unde trebuie gãsitã cauza necredinþei larg rãspândite, a lepãdãrii
Legii lui Dumnezeu ºi a stricãciunii care este legatã de acestea, în lu-
mina deplinã a iluminãrii Evangheliei ºi într-un veac de libertate reli-
gioasã? Acum, pentru cã nu mai poate þine lumea sub stãpânirea lui
prin interzicerea Scripturilor, Satana recurge la alte mijloace pentru a-ºi
atinge acelaºi scop. Distrugerea credinþei în Biblie slujeºte scopului lui
aºa cum slujeºte ºi distrugerea Bibliei însãºi. Prin introducerea ideii cã
Legea lui Dumnezeu nu este obligatorie, în realitate el îi conduce pe
oameni sã o calce ca ºi când ar fi întru totul necunoscãtori ai preceptelor
ei. ªi acum, ca ºi în veacurile trecute, el a lucrat prin bisericã pentru
a-ºi realiza planurile. Organizaþiile religioase ale zilei au refuzat sã asculte
adevãrurile nepopulare, descoperite clar în Scripturi, ºi, combãtân-
du-le, ei au adoptat interpretãri ºi au luat poziþii care au semãnat pe o
scarã largã seminþele necredinþei. Agãþându-se de rãtãcirea papalã
despre nemurirea naturalã a sufletului ºi conºtienþa omului în moarte,
ei au lepãdat singura apãrare împotriva amãgirilor spiritismului.
Învãþãtura cu privire la chinurile veºnice i-a condus pe mulþi sã nu mai
creadã în Biblie. Când cuvintele poruncii a patra sunt susþinute înaintea
oamenilor, se descoperã cã este poruncitã pãzirea Sabatului zilei a ºaptea;
ºi ca singura cale de a se elibera de o datorie pe care nu sunt gata sã o
îndeplineascã, mulþi învãþãtori populari declarã cã Legea lui Dumnezeu
nu mai este obligatorie. În felul acesta, ei resping Legea ºi, o datã cu
ea, Sabatul. Când lucrarea pentru reforma Sabatului se extinde, aceastã

Conflictul care se apropie


lepãdare a Legii divine, pentru a evita cerinþele poruncii a patra, va
deveni aproape generalã. Învãþãturile conducãtorilor religiei au deschis
uºa cãtre necredinþã, cãtre spiritism ºi cãtre dispreþuirea Legii sfinte a
lui Dumnezeu; ºi asupra acestor conducãtori zace o rãspundere grozavã
pentru nelegiuirea care existã în lumea creºtinã.
Cu toate acestea, chiar aceastã categorie de oameni susþine cã
rapida rãspândire a stricãciunii se datoreazã în mare mãsurã profanãrii
aºa-numitului „Sabat creºtin” ºi cã impunerea pãzirii duminicii ar reface
într-o mare mãsurã morala societãþii. Aceastã susþinere este accentuatã 513
îndeosebi în America, unde învãþãtura cu privire la Sabatul adevãrat a
fost predicatã pe scarã largã. Aici lucrarea de cumpãtare, una dintre
cele mai proeminente ºi importante dintre reformele morale, este adesea
combinatã cu miºcarea duminicalã, iar apãrãtorii acesteia din urmã se
Tragedia veacurilor
prezintã ca unii care lucreazã pentru promovarea celor mai înalte interese
ale societãþii; iar aceia care refuzã sã se alieze cu ei sunt denunþaþi ca
fiind duºmanii reformei ºi ai cumpãtãrii. Dar faptul cã miºcarea pentru
întemeierea rãtãcirii este legatã cu o lucrare care este bunã în ea însãºi
nu este un argument în favoarea rãtãcirii. Putem ascunde otrava
amestecând-o cu o hranã sãnãtoasã, dar nu-i putem schimba natura.
Din contrã, devine ºi mai primejdioasã ºi este mai uºor de luat de cãtre
cei neavizaþi. Unul dintre planurile lui Satana este acela de a amesteca
rãtãcirea cu destul adevãr pentru a o face plauzibilã. Conducãtorii
miºcãrii duminicale pot sã ia apãrarea unor reforme de care oamenii
au nevoie, principii care sunt în armonie cu Biblia; ºi cu toate acestea,
dacã împreunã cu ele se aflã ºi o cerinþã care este contrarã Legii lui
Dumnezeu, slujitorii lui Dumnezeu nu se pot uni cu ei. Nimic nu le
poate justifica punerea deoparte a poruncilor lui Dumnezeu în schimbul
preceptelor oamenilor.
Prin cele douã rãtãciri mari, nemurirea sufletului ºi sfinþirea duminicii,
Satana îi va aduce pe oameni în robia amãgirilor sale. În timp ce prima
pune temelia pentru spiritism, ultima creeazã o legãturã de simpatie cu
Roma. Protestanþii din Statele Unite se vor afla în primele rânduri pentru
a întinde mâna peste abis ºi a prinde mâna spiritismului; ele vor trece
peste abis pentru a da mâna cu puterea romanã; ºi sub influenþa acestei
uniri întreite, aceastã þarã va merge pe urmele Romei, pentru a cãlca în
picioare drepturile conºtiinþei.
Deoarece spiritismul imitã din ce în ce mai mult creºtinismul cu
numele, el are o putere mai mare sã amãgeascã ºi sã prindã în cursã.
Dupã concepþia actualã, chiar ºi Satana s-a convertit. El va apãrea sub
forma unui înger de luminã. Prin mijlocirea spiritismului se vor face
minuni, bolnavi vor fi vindecaþi, ºi multe minuni vor avea loc, lucruri ce
nu se pot contesta. ªi pentru cã duhurile îºi vor mãrturisi credinþa în
Biblie ºi vor manifesta respect pentru instituþiile bisericii, lucrarea lor
va fi acceptatã ca o manifestare a puterii divine.
514 Linia de deosebire dintre creºtinii cu numele ºi cei nelegiuiþi abia se
mai distinge astãzi. Membrii bisericii iubesc ce iubeºte lumea ºi sunt
gata sã se uneascã cu ea, iar Satana s-a hotãrât sã-i uneascã într-o
singurã organizaþie ºi în felul acesta sã-ºi întãreascã puterea, arun-
cându-i în rândurile spiritismului. Papistaºii care se laudã cu minunile,
ca fiind un semn sigur al bisericii adevãrate, vor fi amãgiþi cu uºurinþã
de aceastã putere fãcãtoare de minuni; iar protestanþii care au lepãdat
scutul adevãrului vor fi amãgiþi ºi ei. Papistaºii, protestanþii ºi cei lumeºti
vor primi în egalã mãsurã o formã de evlavie fãrã putere ºi vor vedea
în aceastã unire o mare miºcare pentru pocãinþa lumii întregi ºi pentru
inaugurarea mileniului mult aºteptat.
Prin spiritism, Satana apare ca un binefãcãtor al omenirii, vindecând
bolile oamenilor ºi pretinzând a aduce o ordine nouã ºi un sistem mai
înalt de credinþã religioasã; dar în acelaºi timp lucreazã ca un nimicitor.
Ispitele lui duc mulþimile la ruinã. Necumpãtarea detroneazã raþiunea,
urmeazã îngãduinþa senzualã, lupta ºi vãrsarea de sânge. Satana gãseºte
plãcere în rãzboi, cãci el provoacã pasiunile cele mai rele ale sufletului
ºi aruncã pentru veºnicie victimele cufundate în viciu ºi în sânge. Þinta
lui este sã provoace popoarele la rãzboi unul împotriva altuia, pentru cã
în felul acesta poate îndepãrta minþile oamenilor de la lucrarea de
pregãtire pentru a sta în ziua lui Dumnezeu.
Satana lucreazã ºi prin elementele naturii, pentru a-ºi strânge seceriºul
de suflete nepregãtite. El a studiat secretele laboratoarelor naturii ºi îºi
foloseºte toatã puterea pentru a controla aceste elemente atât cât îi
îngãduie Dumnezeu. Când i s-a îngãduit sã-l chinuiascã pe Iov, cât de
repede turmele, cirezile, robii, casele, copiii au fost distruºi, un necaz
venind dupã altul ca într-o clipã. Dumnezeu este Acela care ocroteºte
fãpturile Sale ºi le înconjoarã pentru a le feri de puterea distrugãtorului.

Conflictul care se apropie


Dar lumea creºtinã a dovedit dispreþ faþã de Legea lui Iehova; Domnul
însã va face exact ce a spus – κi va retrage binecuvântãrile de la
pãmânt ºi-ªi va îndepãrta grija ocrotitoare de la aceia care se rãscoalã
împotriva Legii Sale, învãþându-i ºi obligându-i ºi pe alþii sã facã la fel.
Satana are stãpânire peste toþi aceia pe care Dumnezeu nu-i pãzeºte în
mod deosebit. El îi va favoriza ºi îi va face pe unii sã prospere pentru a
aduce la îndeplinire planurile lui ºi va aduce necazuri pentru alþii, fãcân-
du-i pe oameni sã creadã cã Dumnezeu este Acela care-i chinuieºte.
În timp ce va apãrea înaintea copiilor oamenilor ca un mare medic 515
care le poate vindeca bolile, el va aduce boalã ºi dezastru, pânã acolo
încât oraºele populate sã fie aduse în stare de ruinã ºi pãrãsire. Chiar
acum el este la lucru. În accidente ºi calamitãþi pe mare ºi pe uscat, în
marile conflagraþii, în furtuni grozave ºi în uragane pustiitoare, inundaþii,
Tragedia veacurilor
cicloane, valuri uriaºe ºi în cutremure, în toate locurile ºi în mii de forme,
Satana îºi exercitã puterea. El distruge lanurile gata de recoltat, având
ca urmare foametea ºi suferinþa. El face ca aerul sã fie poluat de
moarte ºi mii de finþe pier din cauza stricãciunii lui. Aceste calamitãþi
vor deveni din ce în ce mai frecvente ºi mai dezastruoase. Distrugerea
va veni asupra oamenilor ºi a animalelor. „Þara este tristã, sleitã de
puteri; locuitorii sunt mâhniþi ºi tânjesc; þara a fost spurcatã de locuitorii
ei; ei cãlcau legile, nu þineau poruncile, ºi rupeau legãmântul cel veºnic!”
(Is. 24,4.5)
Atunci, amãgitorul cel mare îi va convinge pe oameni cã aceia care
Îi slujesc lui Dumnezeu sunt cauza tuturor acestor rele. Clasa de oameni
care a provocat dizgraþia cerului va pune toate necazurile lor asupra
acelora a cãror ascultare de Legea lui Dumnezeu este o mustrare
continuã pentru aceia care o calcã. Se va spune cã oamenii Îl insultã
pe Dumnezeu prin cãlcarea sabatului duminical; cã acest pãcat a adus
calamitãþile care nu vor înceta pânã nu se va impune cu stricteþe pãzirea
duminicii; ºi cã aceia care susþin cerinþele poruncii a patra, distrugând
prin aceasta respectul faþã de duminicã, sunt instigatorii poporului,
împiedicând revenirea lor în favoarea divinã ºi la prosperitatea materialã.
În felul acesta, acuzaþia ridicatã în vechime împotriva slujitorului lui
Dumnezeu se va repeta pe criterii bine stabilite: „Abia a zãrit Ahab pe
Ilie, ºi i-a zis: ’Tu eºti acela care nenoroceºti pe Israel?’ Ilie a rãspuns:
’Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu, ºi casa tatãlui tãu, fiindcã aþi pãrãsit
poruncile Domnului ºi te-ai dus dupã Baali’” (1 Regi 18,17.18). Când
mânia oamenilor va fi provocatã prin acuzaþii neadevãrate, ei vor urma
faþã de trimiºii lui Dumnezeu o cale foarte asemãnãtoare cu aceea pe
care Israelul apostaziat a urmat-o în ceea ce îl privea pe Ilie.
Puterea de a face minuni se va descoperi prin spiritism ºi îºi va
exercita influenþa împotriva acelora care aleg sã asculte de Dumnezeu
mai mult decât de oameni. Comunicãrile din partea duhurilor vor declara
cã Dumnezeu le-a trimis pentru a-i convinge de rãtãcirea lor pe aceia
516 care leapãdã duminica, afirmând cã legile þãrii trebuie ascultate ca fiind
Legea lui Dumnezeu. Ele vor deplânge marea nelegiuire din lume ºi
vor susþine mãrturia învãþãtorilor religioºi, care susþin cã starea moralã
decãzutã este cauzatã de necinstirea duminicii. Mare va fi indignarea
împotriva tuturor acelora care refuzã sã accepte mãrturia lor.
Modul de procedare al lui Satana în aceastã luptã finalã cu poporul
lui Dumnezeu este acelaºi pe care l-a folosit la începutul marii
controverse din ceruri. El pretindea cã vrea sã promoveze stabilitatea
cârmuirii divine, în timp ce în ascuns depunea toate eforturile pentru a
asigura lepãdarea ei. ªi astfel, chiar lucrarea pe care se strãduia sã o
îndeplineascã o punea în contul îngerilor credincioºi. Aceeaºi lucrare
de amãgire a marcat istoria Bisericii Catolice. Ea a susþinut cã lucreazã
ca vicerege al cerului, în timp ce a cãutat sã se înalþe mai presus de
Dumnezeu ºi sã-I schimbe Legea. Sub conducerea Romei, aceia care
au suferit moartea pentru credincioºia lor faþã de Evanghelie au fost
denunþaþi ca rãufãcãtori, au fost declaraþi ca fiind în alianþã cu Satana;
ºi era folosit orice mijloc posibil pentru a-i acoperi de ruºine, pentru a-i
face sã aparã în ochii oamenilor ºi chiar în ochii lor ca cei mai odioºi
criminali. Tot aºa va fi ºi acum. În timp ce Satana cautã sã-i distrugã
pe aceia care cinstesc Legea lui Dumnezeu, va face sã fie acuzaþi de
cãlcarea Legii, ca oameni care Îl dozonoreazã pe Dumnezeu ºi aduc
judecãþile Lui asupra lumii.
Dumnezeu nu forþeazã niciodatã voinþa sau conºtiinþa; dar calea
continuã a lui Satana – pentru a câºtiga stãpânire asupra acelora pe
care nu-i poate amãgi altfel – este constrângerea prin cruzime. Prin
teamã, el încearcã sã domine conºtiinþa ºi sã-ºi asigure închinarea.
Pentru împlinirea acestui þel, el lucreazã prin autoritãþile religioase ºi

Conflictul care se apropie


pãmânteºti, mobilizându-le sã impunã legile omeneºti, dispreþuind Legea
lui Dumnezeu.
Aceia care cinstesc Sabatul biblic vor fi denunþaþi ca vrãjmaºi ai
legii ºi ai ordinii, ca unii care calcã în picioare preceptele morale ale
societãþii, provocând anarhie ºi corupþie ºi atrãgând judecãþile lui
Dumnezeu asupra pãmântului. Stãruinþele de a nu-ºi cãlca pe conºtiinþã
vor fi socotite ca încãpãþânare, îndãrãtnicie ºi dispreþ faþã de autoritate.
Ei vor fi acuzaþi de nemulþumire faþã de cârmuire. Slujitorii care contestã
obligativitatea Legii divine vor prezenta de la amvoane datoria de a da 517
ascultare autoritãþilor civile ca fiind rânduite de Dumnezeu. În sãlile
legislative ºi în curþile de judecatã, pãzitorii Sabatului vor fi greºit
prezentaþi ºi condamnaþi. O falsã interpretare va fi datã cuvintelor lor,
iar asupra motivelor lor va fi pusã cea mai rea intenþie.
Tragedia veacurilor
Când bisericile protestante resping argumentele clare, scripturistice,
în apãrarea Legii lui Dumnezeu, ele vor dori sã-i aducã la tãcere pe
aceia a cãror credinþã n-o pot respinge cu ajutorul Bibliei. Cu toate cã
închid ochii faþã de acest fapt, ele adoptã acum o cale care va duce la
prigonirea acelora care refuzã în mod conºtient sã facã ceea ce face
restul lumii creºtine ºi sã recunoascã pretenþiile sabatului papal.
Demnitarii bisericii ºi ai statului se vor uni pentru a corupe, a convinge
sau pentru a constrânge toate clasele de oameni sã cinsteascã duminica.
Lipsa autoritãþii divine va fi înlocuitã cu decretele prigonitoare. Corupþia
politicã distruge iubirea de dreptate ºi respectul pentru adevãr; chiar ºi
în America cea liberã, conducãtorii ºi legiuitorii, pentru a-ºi asigura
favoarea publicã, se vor supune cererii populare dupã o lege care sã
impunã pãzirea duminicii. Libertatea de conºtiinþã, obþinutã cu un sacri-
ficiu atât de mare, nu va mai fi respectatã. În lupta care se apropie cu
grãbire, vom vedea exemplificate cuvintele profetului: „ªi balaurul,
mâniat pe femeie, s-a dus sã facã rãzboi cu rãmãºiþa seminþei ei, care
pãzesc poruncile lui Dumnezeu, ºi þin mãrturia lui Iisus Hristos” (Apoc.
12,17).

518
CAPITOLUL 37

SCRIPTURILE, O APÃRARE SIGURÃ

Strâng Cuvântul Tãu în inima mea, ca sã nu


pãcãtuiesc împotriva Ta. Ferice de omul care
gãseºte înþelepciunea. Cãci el este ca un pom sãdit
lângã ape, care-ºi întinde rãdãcinile spre râu; nu se
teme de cãldurã, când vine, ºi frunziºul lui rãmâne
verde; în anul secetei, nu se teme, ºi nu înceteazã sã
aducã roadã (Ps. 119,11; Prov. 3,13; Ier. 17,8).

„’LA LEGE ªI LA MÃRTURIE!’ Cãci dacã nu vor vorbi aºa, nu


vor mai rãsãri zorile pentru poporul acesta” (Is. 8,20). Poporul lui
Dumnezeu este îndreptat cãtre Scripturi, ca fiind scutul lui împotriva
influenþei învãþãtorilor rãtãciþi ºi a puterii amãgitoare a duhurilor
întunericului. Satana foloseºte orice plan posibil pentru a-i împiedica pe
oameni sã câºtige o cunoaºtere a Bibliei, deoarece declaraþiile ei lãmurite

Scripturile, o apårare sigurå


îi demascã amãgirile. Ori de câte ori are loc o redeºteptare a lucrãrii lui
Dumnezeu, prinþul rãului se trezeºte la o activitate mai intensã; acum el
îºi adunã toate puterile pentru o luptã finalã împotriva lui Hristos ºi a
urmaºilor Lui. Ultima mare amãgire este pe punctul de a se descoperi
înaintea noastrã. Antihristul trebuie sã-ºi desfãºoare lucrãrile miracu-
loase înaintea ochilor noºtri. Atât de mult se va asemãna contrafacerea
cu adevãrul, încât va fi peste putinþã sã se facã deosebirea între ele, cu
excepþia faptului cã avem Sfintele Scripturi. Prin mãrturia lor trebuie
probate toate declaraþiile ºi orice minune.
Toþi aceia care încearcã sã asculte de toate poruncile lui Dumnezeu 519
vor întâlni împotriviri ºi vor fi luaþi în râs. Ei vor putea sã reziste numai
cu ajutorul lui Dumnezeu. Pentru a putea suporta încercarea din faþa
lor, trebuie sã înþeleagã voia lui Dumnezeu aºa cum a fost descoperitã
în Cuvântul Sãu; ei Îl pot cinsti numai dacã au o concepþie corectã cu
Tragedia veacurilor
privire la caracterul Sãu, la cârmuirea ºi la planurile Sale ºi dacã lucreazã
în armonie cu ele. Numai aceia care ºi-au întãrit mintea cu adevãrurile
Bibliei vor rezista în ultimul mare conflict. Fiecãrui suflet i se va pune
problema cercetãtoare: „Sã ascult mai mult de Dumnezeu decât de
oameni?” Ora hotãrâtoare este chiar acum la uºi. Sunt picioarele noastre
întemeiate pe stânca de neclintit a Cuvântului lui Dumnezeu? Suntem
pregãtiþi sã stãm hotãrâþi în apãrarea poruncilor lui Dumnezeu ºi a
credinþei lui Iisus?
Înainte de rãstignirea Sa, Mântuitorul le-a explicat ucenicilor cã urma
sã fie dat la moarte ºi cã va învia din mormânt, iar îngerii au fost de faþã
pentru a imprima cuvintele Lui în minte ºi în inimã. Dar ucenicii aºteptau
o eliberare pãmânteascã de sub jugul roman ºi nu puteau suporta gândul
ca Acela în care îºi concentraserã toate nãdejdile sã sufere o moarte
atât de ruºinoasã. Cuvintele de care trebuiau sã-ºi aminteascã au fost
alungate din minte; ºi atunci când a venit timpul încercãrii, i-a gãsit
nepregãtiþi. Moartea lui Iisus a distrus atât de mult nãdejdile lor, ca ºi
când El nu-i avertizase. Tot astfel în profeþii, viitorul ne este descoperit
tot aºa de clar cum a fost înfãþiºat ucenicilor prin cuvintele Domnului
Hristos. Evenimentele legate de încheierea timpului de har ºi de lucrarea
de pregãtire pentru timpul strâmtorãrii sunt prezentate lãmurit. Dar
mulþimile nu înþeleg mai bine aceste adevãruri importante ºi sunt pentru
ele ca ºi când nu le-ar fi fost descoperite. Satana vegheazã sã rãpeascã
orice impresie care i-ar putea face înþelepþi spre mântuire, iar timpul
încercãrii îi va gãsi nepregãtiþi.
Când Dumnezeu trimite oamenilor avertizãri atât de importante, ele
fiind reprezentate ca vestite de îngeri sfinþi zburând prin mijlocul cerului,
El cere fiecãrui suflet înzestrat cu puterile raþiunii sã ia aminte la solie.
Judecãþile înfricoºate, pronunþate împotriva închinãtorilor fiarei ºi chipului
ei (Apoc. 14,9-11), trebuie sã-i conducã la un studiu atent al profeþiilor,
sã-i înveþe ce înseamnã semnul fiarei ºi cum sã se fereascã de a-l
520 primi. Dar majoritatea oamenilor nu doresc sã audã adevãrul ºi se
îndreaptã cãtre închipuiri. Apostolul Pavel declara, privind cãtre zilele
din urmã: „Cãci va veni vremea când oamenii nu vor putea sã sufere
învãþãtura sãnãtoas㔠(2 Tim. 4,3). Acel timp a venit. Mulþimile nu
doresc adevãrul Bibliei, pentru cã el vine în conflict cu dorinþa inimii
pãcãtoase ºi iubitoare de lume; iar Satana le oferã amãgirile pe care ei
le iubesc.
Dar Dumnezeu va avea un popor pe pãmânt care sã susþinã Biblia
ºi numai Biblia, ca mãsurã a tuturor învãþãturilor ºi ca temelie a tuturor
reformelor. Pãrerile oamenilor învãþaþi, deducþiile ºtiinþei, crezurile sau
hotãrârile consiliilor ecleziastice, atât de numeroase ºi contradictorii,
cum sunt ºi bisericile pe care ele le reprezintã, glasul majoritãþii – nici
una ºi nici toate acestea laolaltã nu trebuie privite ca dovadã pentru sau
împotriva vreunui punct al credinþei religioase. Înainte de a primi orice
învãþãturã sau precept, trebuie sã cerem un clar „Aºa zice Domnul”, în
sprijinul ei.
Satana încearcã încontinuu sã atragã atenþia la om, în locul lui
Dumnezeu. El îi conduce pe oameni sã priveascã la episcopi, la pastori,
la profesori de teologie, ca îndrumãtori ai lor, în loc sã cerceteze Scripturile
pentru a-ºi cunoaºte datoria. Atunci, stãpânind minþile acestor condu-
cãtori, el poate influenþa mulþimile dupã voia lui.
Când Hristos a venit sã spunã cuvintele vieþii, oamenii de rând L-au
ascultat cu plãcere; ºi mulþi, chiar dintre preoþi ºi dintre conducãtori, au
crezut în El. Dar marele preot ºi conducãtorii poporului s-au hotãrât
sã-L condamne ºi sã respingã învãþãturile Lui. Deºi dãduserã greº în
toate strãduinþele lor de a gãsi acuzaþii împotriva Lui, cu toate cã nu

Scripturile, o apårare sigurå


putuserã decât sã simtã influenþa puterii ºi a înþelepciunii divine, care
însoþeau cuvintele Sale, ei s-au închistat în prejudecãþi; au respins dovada
cea mai lãmuritã a mesianitãþii Sale, ca nu cumva sã fie obligaþi sã
devinã ucenicii Lui. Aceºti împotrivitori ai lui Isus erau bãrbaþi pe care
oamenii fuseserã învãþaþi din copilãrie sã-i respecte, în faþa autoritãþii
cãrora fuseserã obiºnuiþi sã se plece. „Cum se face”, au întrebat ei,
„cã mai marii ºi cãrturarii noºtri nu cred în Iisus? Nu L-ar primi aceºti
oameni evlavioºi dacã ar fi Hristosul?” Influenþa unor conducãtori ca
aceºtia a condus naþiunea iudaicã sã-L respingã pe Rãscumpãrãtorul
ei. 521
Duhul care i-a influenþat pe conducãtorii ºi preoþii aceia este mani-
festat ºi astãzi de mulþi care au o înaltã pretenþie de evlavie. Ei refuzã
sã cerceteze mãrturia Scripturilor cu privire la adevãrurile deosebite
pentru aceastã vreme. Ei aratã la numãrul lor, la bogãþia ºi popularitatea
Tragedia veacurilor
lor ºi îi privesc cu dispreþ pe aceia care apãrã adevãrul ºi care sunt
puþini, sãraci, nepopulari ºi au o credinþã care-i desparte de lume.
Hristos a prevãzut cã pretenþia nejustificatã de autoritate, pe care
ºi-au asumat-o cãrturarii ºi fariseii, nu avea sã înceteze o datã cu
împrãºtierea iudeilor. El a avut o vedere profeticã în ceea ce priveºte
înãlþarea autoritãþii omeneºti, care pretindea stãpânire asupra conºtiinþei,
dar care a fost un blestem grozav pentru bisericã în toate veacurile. Iar
mustrarea asprã a cãrturarilor ºi a fariseilor, precum ºi avertizãrile Sale
ca poporul sã nu-i urmeze pe aceºti conducãtori orbi au fost cuprinse în
raportul inspirat ca o mustrare pentru generaþiile viitoare.
Biserica Catolicã rezervã clerului dreptul de a interpreta Scripturile.
Pe temeiul cã numai ecleziasticii sunt competenþi sã explice Cuvântul
lui Dumnezeu, el este ascuns de oamenii de rând. Cu toate cã Reforma
a dat tuturor oamenilor Scripturile, acelaºi principiu care a fost susþinut
de Roma îi opreºte pe credincioºii din bisericile protestante sã cerceteze
Biblia pentru ei înºiºi. Ei sunt instruiþi sã primeascã învãþãturile aºa
cum sunt interpretate de bisericã; ºi sunt mii de oameni care nu îndrãz-
nesc sã primeascã nimic, oricât de lãmurit ar fi descoperit în Scripturã,
care este contrar crezului lor sau învãþãturii stabilite de biserica lor.
Cu toate cã Biblia este plinã de avertizãri împotriva învãþãtorilor
rãtãciþi, mulþi sunt gata sã-ºi încredinþeze sufletele spre pãstrare clerului.
Existã astãzi mii de susþinãtori ai religiei care nu pot prezenta nici un alt
motiv pentru punctele de credinþã pe care le susþin decât cã aºa au fost
învãþaþi de conducãtorii lor religioºi. Ei trec pe lângã învãþãturile
Mântuitorului ca ºi când nu-L observã ºi acordã o încredere deplinã
cuvintelor slujitorilor. Dar sunt slujitorii infailibili? Cum ne putem
încredinþa sufletele cãlãuzirii lor, dacã nu ºtim din Cuvântul lui Dumnezeu
cã ei sunt purtãtorii de luminã? Lipsa de curaj moral pentru a pãºi
alãturi de urmele trasate de lume îi conduce pe mulþi sã-i urmeze pe cei
învãþaþi; ºi prin împotrivirea lor de a cerceta pentru ei înºiºi, ajung legaþi
522 fãrã nãdejde în lanþurile rãtãcirii. Ei vãd cã adevãrul pentru vremea
aceasta este lãmurit prezentat în Biblie; ºi simt puterea Duhului Sfânt
care însoþeºte vestirea lui; cu toate acestea, îngãduie ca împotrivirea
clerului sã-i îndepãrteze de la luminã. Cu toate cã raþiunea ºi conºtiinþa
sunt convinse, aceste suflete amãgite nu îndrãznesc sã gândeascã altfel
decât slujitorul lor; iar judecata lor personalã, interesele lor veºnice
sunt jertfite necredinþei, mândriei ºi prejudecãþii altuia.
Multe sunt cãile prin care Satana lucreazã prin influenþa omeneascã
pentru a-ºi aduna captivii. El îºi asigurã mulþimile prinzându-le cu funiile
de mãtase ale iubirii faþã de aceia care sunt vrãjmaºi ai crucii lui Hristos.
Oricare ar fi aceastã legãturã, pãrinteascã, filialã, conjugalã sau socialã,
urmarea este aceeaºi; împotrivitorii adevãrului îºi folosesc puterea
pentru a stãpâni conºtiinþa, iar sufletele þinute sub stãpânirea lui nu au
destul curaj sau independenþã ca sã asculte de propriile convingeri cu
privire la datorie.
Adevãrul ºi slava lui Dumnezeu sunt de nedespãrþit; este imposibil,
cu Biblia la îndemânã, sã-L cinstim pe Dumnezeu prin pãreri rãtãcite.
Mulþi susþin cã nu conteazã ce crede cineva, numai viaþa lui sã fie
corectã. Dar viaþa este modelatã de credinþã. Dacã adevãrul – lumina
– este la îndemâna noastrã, iar noi neglijãm sã folosim prilejul de a-l
asculta ºi a-l vedea, în realitate îl respingem; alegem mai degrabã întune-
ricul decât lumina.
„Multe cãi i se par bune omului, dar la urmã duc la moarte” (Prov.
16,25). Neºtiinþa nu este o scuzã pentru rãtãcire sau pentru pãcat atunci
când existã toate posibilitãþile de a cunoaºte voia lui Dumnezeu. Un
om cãlãtoreºte ºi ajunge la o rãscruce cu indicatoare pentru fiecare
direcþie. Dacã cineva nu þine seama de indicator ºi apucã pe o cale

Scripturile, o apårare sigurå


care i se pare lui corectã, s-ar putea sã fie foarte sincer, dar se va gãsi
probabil pe o cale greºitã.
Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Sãu pentru a ne familiariza cu
învãþãturile lui ºi sã ºtim ce anume cere El de la noi. Când învãþãtorul
legii a venit la Isus cu întrebarea: „Ce sã fac ca sã moºtenesc viaþa
veºnicã?”, Mântuitorul l-a trimis la Scripturi, spunând: „Ce este scris în
Lege? Cum citeºti în ea?” Neºtiinþa nu va scuza nici pe tânãr ºi nici pe
bãtrân ºi nu-i va scuti de pedeapsa datoratã pentru cãlcarea Legii lui
Dumnezeu; deoarece în mâna lor se aflã o prezentare corectã a acelei
Legi, a principiilor ºi cerinþelor ei. Nu este suficient sã avem intenþii 523
bune; nu este suficient sã facã cineva ce crede cã este drept sau ceea
ce un slujitor îi spune cã este drept. Mântuirea sufletului sãu este în joc
ºi trebuie sã cerceteze Scripturile pentru el însuºi. Oricât de puternice
i-ar fi convingerile, oricât de convins ar fi cã slujitorul Evangheliei ºtie
Tragedia veacurilor
care este adevãrul, acestea nu pot constitui pentru el o temelie. El are
o hartã care-i aratã fiecare semn pe calea lui cãtre cer ºi n-ar trebui sã
meargã pe ghicite.
Prima ºi cea mai înaltã datorie a oricãrei fiinþe raþionale este sã
înveþe din Scripturi ce este adevãrul ºi apoi sã meargã în luminã, încura-
jându-i ºi pe alþii sã-i urmeze exemplul. Trebuie sã studiem Biblia zi de
zi, cu sârguinþã, cântãrind fiecare gând ºi comparând verset cu verset.
Cu ajutorul divin trebuie sã ne formãm pãreri personale, pentru cã trebuie
sã rãspundem personal înaintea lui Dumnezeu.
Adevãrurile cele mai clare descoperite în Biblie au fost învãluite în
îndoialã ºi în întuneric de cãtre oameni învãþaþi, care, având pretenþia
cã au înþelepciune, învaþã cã Scripturile au un înþeles mistic, ascuns,
spiritual ºi care nu iese la ivealã în limbajul folosit în ea. Aceºti oameni
sunt învãþãtori rãtãciþi. Unei asemenea categorii i-a spus Iisus: „Nu
pricepeþi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Marcu 12,24).
Limbajul Bibliei trebuie sã fie explicat dupã înþelesul lui evident, afarã
de faptul cã se foloseºte un simbol sau o figurã de stil. Hristos a dat
fãgãduinþa: „Dacã vrea cineva sã facã voia Lui, va ajunge sã cunoascã
învãþãtura” (Ioan 7,17). Dacã oamenii ar lua Biblia aºa cum stã scris,
dacã n-ar fi fost învãþãtori neadevãraþi, care sã-i rãtãceascã ºi sã le
încurce minþile, s-ar fi îndeplinit o lucrare care ar fi produs bucurie
îngerilor ºi ar fi adus la staulul lui Hristos mii ºi mii de oameni care
acum pribegesc în rãtãcire.
Trebuie sã folosim toate puterile minþii în studiul Scripturilor ºi sã
punem la lucru priceperea pentru a înþelege, atât cât pot muritorii, lucrurile
adânci ale lui Dumnezeu; totuºi sã nu uitãm cã ascultarea ºi supunerea
asemenea unui copil constituie adevãratul spirit al celui care vrea sã
înveþe. Dificultãþile din Scripturã nu pot fi niciodatã rezolvate prin
aceleaºi metode care sunt folosite în lupta cu problemele filozofice. Nu
trebuie sã ne angajãm în studiul Bibliei cu acea încredere în sine cu
care atât de mulþi pãºesc în domeniile ºtiinþei, ci cu o dependenþã de
524 Dumnezeu prin rugãciune ºi cu o dorinþã sincerã de a cunoaºte voia Sa.
Trebuie sã venim cu un spirit umil ºi gata de a învãþa pentru a primi
cunoºtinþe de la marele EU SUNT. Altfel, îngerii cei rãi ne vor orbi atât
de mult minþile ºi ne vor învârtoºa atât de mult inimile, încã nu vom mai
fi impresionaþi de adevãr.
Multe pãrþi din Scripturã, pe care oamenii învãþaþi le declarã a fi o
tainã sau pe lângã care trec ca fiind lipsite de importanþã, sunt pline de
mângâiere ºi de îndrumare pentru acela care a fost învãþat în ºcoala lui
Hristos. Un motiv pentru care mulþi teologi nu au o înþelegere mai
lãmuritã a Cuvântului lui Dumnezeu este acela cã îºi închid ochii în faþa
adevãrurilor pe care nu doresc sã le practice. Înþelegerea adevãrului
biblic depinde nu atât de mult de puterea intelectului celui care studiazã,
cât de sinceritatea scopului, de dorinþa stãruitoare de neprihãnire.
Biblia n-ar trebui sã fie niciodatã studiatã fãrã rugãciune. Numai
Duhul Sfânt poate sã ne facã în stare sã simþim importanþa acelor
lucruri uºor de înþeles sau sã ne fereascã de interpretarea tendenþioasã
a adevãrurilor greu de înþeles. Lucrarea îngerilor cereºti este aceea de
a pregãti inima pentru a înþelege astfel Cuvântul lui Dumnezeu, încât sã
fim încântaþi de frumuseþea lui, mustraþi de adevãrurile lui sau însufleþiþi
ºi întãriþi de fãgãduinþele lui. Trebuie sã facem ca cererea psalmistului
sã fie ºi a noastrã: „Deschide-mi ochii, ca sã vãd lucrurile minunate ale
Legii Tale!” (Ps. 119,18). Ispitele par adesea irezistibile pentru cã, prin
neglijarea rugãciunii ºi a studiului Bibliei, cel ispitit nu-ºi poate aminti cu
uºurinþã fãgãduinþele lui Dumnezeu ºi nu-l poate întâmpina pe Satana
cu armele Scripturii. Dar îngerii sunt în jurul acelora care sunt gata sã
se lase învãþaþi în lucrurile dumnezeieºti; ºi în timp de mare nevoie, ei îºi
vor aminti chiar acele adevãruri de care au trebuinþã. În felul acesta,

Scripturile, o apårare sigurå


„când vrãjmaºul va nãvãli ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe
fug㔠(Is. 59,19).
Iisus le-a fãgãduit ucenicilor Sãi: „Dar Mângâietorul, adicã Duhul
Sfânt, pe care-L va trimite Tatãl, în Numele Meu, vã va învãþa toate lu-
crurile, ºi vã va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14,26).
Învãþãturile lui Hristos trebuie ca mai înainte sã fi fost depozitate în
minte, pentru ca Duhul lui Dumnezeu sã ni le aducã aminte în vreme de
primejdie. „Strâng Cuvântul Tãu în inima mea”, spunea David, „ca sã
nu pãcãtuiesc împotriva Ta” (Ps. 119,11).
Toþi aceia care îºi preþuiesc interesele veºnice ar trebui sã fie în 525
gardã faþã de nãvãlirile scepticismului. Vor fi atacaþi chiar stâlpii
adevãrului. Este imposibil sã ne pãstrãm în afara batjocurii, a sofismelor,
a învãþãturilor subtile ºi otrãvitoare, ale necredinþei moderne. Satana îºi
potriveºte ispitele pentru toate clasele de oameni. El îl atacã pe cel
Tragedia veacurilor
neinstruit cu ironie sau batjocurã, în timp ce pe cel instruit îl întâmpinã
cu obiecþii ºtiinþifice ºi cu raþionamente filozofice, ambele calculate sã
provoace neîncrederea sau dispreþuirea Scripturilor. Chiar ºi tineretul
cu experienþã puþinã îºi ia libertatea sã insinueze îndoieli cu privire la
principiile fundamentale ale creºtinismului. ªi aceastã necredinþã
tinereascã, oricât este ea de superficialã, îºi are influenþa ei. Mulþi sunt
conduºi în felul acesta sã îºi batã joc de credinþa pãrinþilor lor ºi sã
aducã întristare Duhului harului (Evr. 10,29). Multe vieþi care promiteau
sã fie o cinste pentru Dumnezeu ºi o binecuvântare pentru lume au fost
nimicite de suflul nebunesc al necredinþei. Toþi aceia care se încred în
hotãrârile înfumurate ale raþiunii omeneºti ºi îºi închipuie cã pot explica
tainele divine, ca sã ajungã la adevãr fãrã ajutorul înþelepciunii lui
Dumnezeu, sunt încurcaþi în plasa lui Satana.
Trãim în cea mai solemnã perioadã a istoriei acestei lumi. Viitorul
mulþimilor care suprapopuleazã pãmântul este gata sã se hotãrascã.
Buna noastrã stare viitoare ºi chiar mântuirea altor suflete depinde de
calea pe care o alegem acum. Avem nevoie sã fim cãlãuziþi de Duhul
adevãrului. Orice urmaº al lui Hristos trebuie sã întrebe cu sinceritate:
„Doamne, ce vrei sã fac?” Avem nevoie sã ne umilim înaintea Domnului,
cu post ºi cu rugãciune, ºi sã cugetãm mult la Cuvântul Sãu, în mod
deosebit la scenele judecãþii. Ar trebui sã cãutãm acum o experienþã
vie ºi profundã în lucrurile lui Dumnezeu. Nu avem nici o clipã de
pierdut. Evenimente de importanþã vitalã au loc în jurul nostru; ne gãsim
pe terenul fermecat al lui Satana. Nu dormiþi, strãjeri ai lui Dumnezeu;
vrãjmaºul vã pândeºte de aproape, fiind gata în orice clipã, dacã slãbiþi
vegherea ºi aþipiþi, sã sarã asupra voastrã ºi sã vã facã prada lui.
Mulþi sunt amãgiþi în ceea ce priveºte starea lor adevãratã înaintea
lui Dumnezeu. Ei se felicitã pentru faptele rele pe care nu le fac ºi uitã
sã le aminteascã pe cele bune ºi nobile pe care Dumnezeu le cere de la
ei, dar pe care au neglijat sã le facã. Nu este suficient ca ei sã fie pomi
în grãdina lui Dumnezeu. Ei trebuie sã rãspundã aºteptãrilor Sale
526 aducând roadã. El îi face rãspunzãtori pentru cã n-au împlinit tot binele
pe care-l puteau face, prin harul Sãu care i-ar fi întãrit. În cãrþile cerului,
ei sunt trecuþi ca unii care încurcã locul. Cu toate acestea, nici cazul
acestei categorii nu este fãrã nici o nãdejde. Inima iubirii, îndelung
rãbdãtoare, încã mijloceºte pe lângã aceia care au dispreþuit mila lui
Dumnezeu ºi au cãlcat în picioare harul Sãu. „De aceea zice: ’Deºteap-
tã-te tu, care dormi, scoalã-te din morþi, ºi Hristos te va lumina’. Luaþi
seama deci sã umblaþi cu bãgare de seamã. Rãscumpãraþi vremea,
cãci zilele sunt rele” (Ef. 5,14-16).
Când va veni timpul de încercare, vor fi vãzuþi aceia care au fãcut
din Cuvântul lui Dumnezeu regula lor de viaþã. Vara nu este nici o
deosebire vizibilã între brazi ºi alþi copaci; dar când vine crivãþul iernii,
brazii rãmân neschimbaþi, în timp ce alþi copaci sunt desfrunziþi. Tot aºa
cel nesincer nu poate fi deosebit acum de creºtinul adevãrat, dar vremea
este chiar la uºi când deosebirea se va vedea. Sã se ridice împotrivirea,
sã capete putere bigotismul ºi intoleranþa, sã se aprindã prigoana ºi cei
cu inima împãrþitã ºi fãþarnicii se vor clãtina ºi vor pãrãsi credinþa; dar
creºtinul adevãrat va sta tare ca o stâncã, iar credinþa lui va fi mai
puternicã, nãdejdea lui mai strãlucitoare decât în zilele de prosperitate.
Psalmistul spune: „Mã gândesc la învãþãturile Tale. Prin poruncile
Tale mã fac mai priceput, deoarece urãsc orice cale a minciunii” (Ps.
119,99.104).
„Ferice de omul care gãseºte înþelepciunea.” „Cãci el este ca un
pom sãdit lângã ape, care-ºi întinde rãdãcinile spre râu; nu se teme de
cãldurã, când vine, ºi frunziºul lui rãmâne verde; în anul secetei, nu se
teme, ºi nu înceteazã sã aducã road㔠(Prov. 3,13; Ier. 17,8).

Scripturile, o apårare sigurå

527
CAPITOLUL 38

ULTIMA AVERTIZARE

Dupã aceea, am vãzut pogorându-se din cer un alt


înger, care avea o mare putere; ºi pãmântul s-a luminat
de slava lui. El a strigat cu glas tare, ºi a zis: „A cãzut,
a cãzut Babilonul cel mare. A ajuns un locaº al
dracilor, o închisoare a oricãrui duh necurat, o
închisoare a oricãrei pãsãri necurate ºi urâte”… Apoi am
auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieºiþi din mijlocul
ei, poporul Meu, ca sã nu fiþi pãrtaºi la pãcatele ei, ºi
sã nu fiþi loviþi cu urgiile ei!” (Apoc. 18,1.2.4)

ACEST PASAJ DIN SCRIPTURÃ ARATÃ ÎNAINTE , cãtre o


vreme când vestirea cãderii Babilonului, adusã de cel de al doilea înger
din Apocalipsa, capitolul 14 (vers. 8), trebuie repetatã cu adãugarea
menþiunii referitoare la stricãciunile care au intrat în diferite organizaþii
care constituie Babilonul, de când a fost datã pentru prima oarã solia,
în vara anului 1844. Este descrisã aici o stare grozavã în lumea
religioasã. Cu fiecare respingere a adevãrului, minþile oamenilor se vor
întuneca mai mult, inimile lor se vor împietri ºi mai tare, pânã când vor
fi zãvorâte într-o împietrire necredincioasã. Sfidând avertismentele pe
care Dumnezeu le-a dat, ei vor continua sã calce în picioare unul dintre
preceptele Decalogului, pânã când vor ajunge sã-i prigoneascã pe aceia
care-l socotesc sfânt. Hristos este batjocorit prin dispreþul pus asupra
Cuvântului ºi poporului Sãu. Când învãþãturile spiritismului sunt primite
528 de biserici, opreliºtea impusã inimii fireºti este îndepãrtatã, iar
mãrturisirea religiei va deveni o mantie care ascunde cele mai josnice
nelegiuiri. Credinþa în manifestãrile spiritiste deschide uºa pentru duhurile
amãgitoare ºi pentru învãþãturile demonilor ºi în felul acesta influenþa
îngerilor rãi va fi simþitã în biserici.
Despre cetatea Babilon, la vremea când s-a scos în evidenþã în
aceastã profeþie, s-a spus: „Pãcatele ei s-au îngrãmãdit, ºi au ajuns
pânã la cer; ºi Dumnezeu ªi-a adus aminte de nelegiuirea ei” (Apoc.
18,5). Ea a umplut mãsura nelegiuirii ei ºi distrugerea este gata sã cadã
peste ea. Dar Dumnezeu are încã un popor în Babilon ºi, înainte de
cãderea judecãþilor Sale, aceºti credincioºi trebuie sã fie chemaþi afarã
din ea, ca sã nu ia parte la pãcatele ei ºi sã nu „primeascã urgiile ei”.
De aici miºcarea simbolizatã printr-un înger coborând din cer, luminând
pãmântul cu slava lui ºi strigând cu un glas puternic, fãcând cunoscute
pãcatele Babilonului. În legãturã cu solia lui se aude chemarea: „Ieºiþi
din mijlocul ei, poporul Meu…” Aceste înºtiinþãri, unite cu solia îngerului
al treilea, constituie avertizarea finalã, care va fi datã locuitorilor pãmân-
tului.
Grozav va fi deznodãmântul la care va fi adusã lumea. Puterile
pãmântului, unindu-se sã lupte împotriva poruncilor lui Dumnezeu, vor
decreta ca „toþi, mici ºi mari, bogaþi ºi sãraci, slobozi ºi robi” (Apoc.
13,16) sã se conformeze practicilor bisericii prin pãzirea sabatului
neadevãrat. Toþi aceia care refuzã sã consimtã vor primi pedepse civile
ºi, în cele din urmã, se va spune cã meritã moartea. Pe de altã parte,
Legea lui Dumnezeu, bucurându-se de ziua de odihnã a Creatorului, cere
ascultare ºi ameninþã cu mânia pe toþi aceia care calcã preceptele ei.
O datã ce problema a fost prezentatã clar înaintea omului, oricine
va cãlca Legea lui Dumnezeu pentru a asculta de legiuirea omeneascã
primeºte semnul fiarei; el primeºte semnul de apartenenþã faþã de
puterea de care alege sã asculte, în loc sã asculte de Dumnezeu. Averti- Ultima avertizare
zarea din ceruri este aceasta: „Dacã se închinã cineva fiarei ºi icoanei
ei, ºi primeºte semnul ei pe frunte sau pe mânã, va bea ºi el din vinul
mâniei lui Dumnezeu turnat neamestecat în paharul mâniei Lui” (Apoc.
14,9.10).
Dar nimeni nu trebuie sã sufere mânia lui Dumnezeu pânã când,
mai întâi, adevãrul nu i-a fost adus în minte ºi în conºtiinþã ºi nu a fost
respins. Sunt mulþi care n-au avut niciodatã ocazia sã audã adevãrurile 529
deosebite pentru vremea aceasta. Obligativitatea poruncii a patra n-a
fost pusã niciodatã înaintea lor în adevãrata ei luminã. Acela care citeºte
toate inimile ºi pune la încercare toate motivele nu va lãsa pe nimeni,
dintre aceia care doresc sã cunoascã adevãrul, sã fie amãgiþi cu privire
Tragedia veacurilor
la scopurile luptei. Decretul nu va fi impus oamenilor orbeºte. Fiecare
trebuie sã aibã luminã suficientã pentru a lua o hotãrâre în mod
deliberat.
Sabatul va constitui proba cea mare a credincioºiei, cãci el este
adevãrul pus în discuþie în mod deosebit. Când va fi adusã încercarea
finalã asupra oamenilor, se va trage linia de deosebire dintre aceia care
Îl slujesc pe Dumnezeu ºi aceia care nu-L slujesc. În timp ce pãzirea
sabatului neadevãrat pentru a asculta de legea statului, contrarã poruncii
a patra, va fi o recunoaºtere fãþiºã a apartenenþei la o putere care este
în opoziþie cu Dumnezeu, pãzirea Sabatului adevãrat, în ascultare de
Legea lui Dumnezeu, este o dovadã de credincioºie faþã de Creator.
Pe când o categorie, care primeºte semnul supunerii faþã de puterile
pãmânteºti, primeºte semnul fiarei, cealaltã, alegând semnul supunerii
faþã de autoritatea divinã, primeºte sigiliul lui Dumnezeu.
Odinioarã, aceia care au prezentat adevãrurile celei de a treia solii
îngereºti au fost priviþi adesea ca niºte alarmiºti. Prevestirile lor cã in-
toleranþa religioasã va câºtiga teren în Statele Unite, cã biserica ºi statul
se vor uni ca sã-i prigoneascã pe aceia care pãzesc poruncile lui Dum-
nezeu, au fost socotite neîntemeiate ºi absurde. S-a declarat cu încredere
cã aceastã þarã n-ar putea deveni niciodatã altceva decât ceea ce a
fost – apãrãtoarea libertãþii religioase. Dar, pe mãsurã ce problema
impunerii duminicii este discutatã în cercuri tot mai largi, evenimentul
de care s-au îndoit ºi nu l-au crezut atâta vreme se vede apropiindu-se,
iar întreita solie va produce un efect pe care nu l-a avut mai înainte.
În toate generaþiile, Dumnezeu i-a trimis pe slujitorii Sãi sã mustre
pãcatul atât în lume, cât ºi în bisericã. Dar oamenii doresc sã le fie
spuse lucruri plãcute, iar adevãrul simplu ºi curat nu este primit. Mulþi
reformatori, când ºi-au început lucrarea, s-au hotãrât sã aibã o mare
prudenþã când au atacat pãcatele bisericii ºi ale naþiunii. Ei nãdãjduiau
ca, prin exemplul unei vieþi curate de creºtin, sã-i aducã pe oameni
înapoi la învãþãturile Bibliei. Dar Duhul lui Dumnezeu a venit asupra lor
530 aºa cum a venit peste Ilie, inspirându-l sã mustre pãcatele unui împãrat
nelegiuit ºi ale unui popor apostaziat; ei nu s-au putut opri sã predice
declaraþiile lãmurite ale Bibliei – învãþãturi pe care nu fuseserã dispuºi
sã le prezinte. Ei au fost constrânºi sã declare cu ardoare adevãrul ºi
primejdiile care ameninþau sufletele. Cuvintele pe care Dumnezeu le
dãdea ei le rosteau, fãrã teamã de urmãri, iar oamenii erau constrânºi
sã asculte avertizarea.
Tot astfel va fi vestitã ºi solia îngerului al treilea. Când vine timpul
ca ea sã fie proclamatã cu cea mai mare putere, Dumnezeu va lucra
prin unelte umile, conducând minþile acelora care se consacrã slujirii
Sale. Lucrãtorii vor fi calificaþi mai mult prin ungerea Duhului Sãu decât
prin educaþia datã de instituþiile de învãþãmânt. Bãrbaþi ai credinþei ºi ai
rugãciunii vor fi constrânºi sã meargã cu zel sfânt, fãcând cunoscute
cuvintele pe care Dumnezeu li le dã. Pãcatele Babilonului vor fi desco-
perite. Urmãrile dezastruoase ale impunerii rânduielilor bisericii de cãtre
autoritatea civilã, amãgirile spiritismului, înaintarea neobservatã, dar
rapidã a puterii papale, toate vor fi demascate. Pin aceste avertizãri
solemne, oamenii vor fi treziþi. Mii ºi mii vor auzi cuvinte pe care nu
le-au mai auzit niciodatã. Cu uimire vor asculta mãrturia cã Babilonul
este biserica decãzutã din cauza rãtãcirilor ºi pãcatelor ei, din cauza
lepãdãrii adevãrului trimis pentru ea din cer. Când oamenii merg la
învãþãtorii lor de mai înainte, cu întrebarea rãscolitoare: „Sunt aceste
lucruri aºa?”, slujitorii le prezintã fabule, proorocesc lucruri plãcute
pentru a le potoli temerile ºi pentru a liniºti conºtiinþa trezitã. Dar în
timp ce mulþi refuzã sã se mulþumeascã doar cu autoritatea oamenilor
ºi cer un „Aºa zice Domnul”, slujitorii populari, asemenea fariseilor din
vechime, plini de mânie cã autoritatea lor este pusã la îndoialã, vor
denunþa solia ca fiind de la Satana ºi vor provoca mulþimile iubitoare de
pãcat sã-i insulte ºi sã-i prigoneascã pe aceia care o vestesc.
Pe mãsurã ce lupta se extinde în domenii noi ºi mintea oamenilor Ultima avertizare
este atrasã cãtre Legea lui Dumnezeu, cea cãlcatã în picioare, Satana
se agitã. Puterea care însoþeºte solia nu face decât sã-i mânie ºi mai
mult pe aceia care se împotrivesc. Conducãtorii spirituali vor face
eforturi aproape supraomeneºti pentru a îndepãrta lumina ca sã nu
lumineze peste turma lor. Prin toate mijloacele pe care le au la dispoziþie,
vor încerca sã interzicã discutarea acestor probleme vitale. Biserica
va face apel la braþul cel mai puternic al puterii civile ºi papistaºii ºi 531
protestanþii se vor uni în aceastã lucrare. Pe mãsurã ce miºcarea pentru
impunerea duminicii devine mai îndrãzneaþã ºi mai hotãrâtã, va fi
chematã în ajutor legea împotriva celor ce pãzesc porunca a patra. Ei
vor fi ameninþaþi cu amenzi ºi închisoare, iar unora le vor fi oferite
Tragedia veacurilor
poziþii cu influenþã ºi alte beneficii ºi avantaje, cu condiþia sã renunþe la
credinþa lor. Dar rãspunsul lor statornic va fi: „Arãtaþi-ne din Cuvântul
lui Dumnezeu rãtãcirea noastrã”, acelaºi rãspuns pe care l-a dat ºi
Luther în împrejurãri asemãnãtoare. Aceia care sunt târâþi înaintea
tribunalelor aduc o puternicã susþinere a adevãrului, iar unii care aud
sunt conduºi sã ia poziþie pentru pãzirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu.
În felul acesta, lumina va fi adusã multor mii de suflete care altfel n-ar
putea cunoaºte nimic despre aceste adevãruri.
Ascultarea cu sinceritate de Cuvântul lui Dumnezeu va fi consideratã
ca rãzvrãtire. Orbiþi de Satana, pãrinþii vor exercita asprime ºi lipsã de
înþelegere faþã de copiii lor credincioºi, stãpânul ºi stãpâna îl vor prigoni
pe servul care pãzeºte poruncile. Dragostea va fi denaturatã; copiii vor
fi dezmoºteniþi ºi alungaþi de acasã. Se vor împlini literal cuvintele lui
Pavel: „Toþi cei ce voiesc sã trãiascã cu evlavie în Hristos Iisus, vor fi
prigoniþi” (2 Tim. 3,12). Când apãrãtorii adevãrului refuzã sã cinsteascã
sabatul duminical, unii dintre ei vor fi aruncaþi în închisori, unii vor fi
exilaþi, alþii vor fi trataþi ca robi. Pentru înþelepciunea omeneascã, toate
acestea par acum imposibile; dar, pe mãsurã ce Duhul lui Dumnezeu,
care îi þine în frâu, va fi retras de la oameni, iar ei vor fi sub stãpânirea
lui Satana, care urãºte principiile divine, vor avea loc manifestãri stranii.
Inima poate deveni foarte crudã atunci când temerea de Dumnezeu ºi
dragostea sunt înlãturate.
Când furtuna se apropie, o mare grupã de credincioºi care au
mãrturisit credinþa în solia îngerului al treilea, dar care n-au fost sfinþiþi
prin ascultare de adevãr, îºi vor pãrãsi poziþia ºi vor trece în rândurile
împotrivitorilor. Unindu-se cu lumea ºi împãrtãºindu-se de spiritul ei, au
ajuns sã vadã lucrurile aproape în aceeaºi luminã; ºi când ajung la
încercare, ei sunt pregãtiþi sã aleagã partea uºoarã, popularã. Bãrbaþi
de talent ºi cu aspect plãcut, care odinioarã se bucuraserã în adevãr, îºi
folosesc puterile pentru a amãgi ºi a rãtãci suflete. Ei devin vrãjmaºii
cei mai aprigi ai fraþilor lor de mai înainte. Când pãzitorii Sabatului sunt
aduºi înaintea tribunalelor pentru a da socotealã de credinþa lor, aceºti
532
apostaziaþi sunt agenþii cei mai eficienþi ai lui Satana de a-i prezenta
într-o luminã falsã ºi a-i acuza ºi, prin declaraþii mincinoase ºi bãnuieli,
de a-i incita pe conducãtori împotriva lor.
În vremea aceasta de persecuþie, credinþa slujitorilor Domnului va
fi pusã la încercare. Ei au dat avertizarea cu credincioºie privind numai
la Dumnezeu ºi la Cuvântul Sãu. Duhul lui Dumnezeu care le-a miºcat
inimile i-a determinat sã vorbeascã. Animaþi de un zel sfânt ºi cu un
puternic impuls divin, au pornit la îndeplinirea datoriilor lor fãrã sã
calculeze la rece urmãrile rostirii în faþa oamenilor a cuvântului pe care
Dumnezeu li-l dãduse. Ei n-au þinut seama de interesele pãmânteºti,
nici n-au cãutat sã-ºi pãstreze bunul nume sau viaþa. Cu toate acestea,
atunci când furtuna împotrivirii ºi a apãsãrii se nãpusteºte peste ei, unii,
copleºiþi de descurajare, vor fi gata sã exclame: „Dacã am fi prevãzut
urmãrile cuvintelor noastre, am fi stat liniºtiþi!” Ei sunt aruncaþi în greutãþi.
Satana îi asalteazã cu ispite teribile. Lucrarea pe care ºi-au asumat-o
pare peste puterile lor de a fi adusã la îndeplinire. Sunt ameninþaþi cu
distrugerea. Entuziasmul care îi mânase s-a dus; cu toate acestea, nu
se pot întoarce. Atunci, simþindu-ºi deznãdejdea grozavã, aleargã la
Cel Atotputernic dupã întãrire. Ei îºi amintesc cã acele cuvinte pe care
le rostiserã nu fuseserã ale lor, ci ale Aceluia care le încredinþase
avertizarea. Dumnezeu a pus adevãrul în inimile lor, iar ei n-au putut sã
nu-l vesteascã.
Aceleaºi încercãri au fost experimentate de oamenii lui Dumnezeu
din veacurile trecute. Wycliffe, Hus, Luther, Tyndale, Baxter, Wesley
susþinuserã ca toate învãþãturile sã fie verificate cu Biblia ºi declaraserã
cã vor renunþa la tot ceea ce condamnã. Prigoana s-a dezlãnþuit asupra
acestor bãrbaþi cu o furie nestinsã; cu toate acestea, ei n-au contenit sã
vesteascã adevãrul. Fiecare, din diferitele perioade ale istoriei bisericii,
s-a caracterizat prin evidenþierea unui adevãr deosebit, adaptat la nevoile
poporului lui Dumnezeu din vremea aceea. Fiecare adevãr nou ºi-a Ultima avertizare
croit drum prin mijlocul urii ºi împotrivirii; aceia care au fost binecuvântaþi
cu lumina Lui au fost ispitiþi ºi încercaþi. Dumnezeu dã un adevãr special
pentru oamenii care se gãsesc într-o situaþie dificilã. Cine îndrãzneºte
sã refuze vestirea lui? El porunceºte slujitorilor Sãi sã vesteascã ultima
chemare de har cãtre lume. Ei nu pot sã tacã decât cu primejduirea
sufletelor lor. Trimiºii lui Hristos n-au nimic de a face cu urmãrile. Ei
trebuie sã-ºi îndeplineascã datoria, iar urmãrile sã le lase în seama lui 533
Dumnezeu.
Când împotrivirea se ridicã la cea mai înaltã cruzime, slujitorii lui
Dumnezeu ajung iarãºi în nedumerire, cãci se pare cã ei au adus criza.
Dar conºtiinþa ºi Cuvântul lui Dumnezeu îi asigurã cã drumul lor este
Tragedia veacurilor
bun ºi, cu toate cã încercãrile continuã, ei sunt întãriþi sã le suporte.
Lupta creºte ºi devine tot mai aprigã, dar credinþa ºi curajul lor cresc o
datã cu nevoile. Mãrturia lor este: „Nu-ndrãznim sã batjocorim Cuvântul
lui Dumnezeu ºi sã despãrþim Legea Sa cea sfântã, numind o parte
importantã ºi alta lipsitã de importanþã, pentru a câºtiga favoarea lumii.
Domnul pe care Îl slujim este în stare sã ne scape. Hristos a biruit
puterile pãmântului; cum sã ne temem noi de o lume deja învinsã?”
Persecuþia, în diferitele ei forme, este punerea în practicã a unui
principiu care va exista câtã vreme va fi Satana ºi câtã vreme
creºtinismul va avea putere vitalã. Nici un om nu poate sluji lui
Dumnezeu fãrã sã provoace împotrivirea oºtilor întunericului. Îngerii
rãi îl vor asalta, alarmaþi cã influenþa lui le ia prada din mâini. Oamenii
rãi, mustraþi de exemplul lui, se vor uni cu ei, cãutând sã-l despartã de
Dumnezeu prin ispitiri ameþitoare. Când acestea nu reuºesc, atunci
este folositã o putere constrângãtoare pentru forþarea conºtiinþei.
Dar atâta vreme cât Iisus rãmâne Mijlocitorul omului în Sanctuarul
de sus, influenþa înfrânãtoare a Duhului Sfânt este simþitã de conducãtor
ºi de cãtre popor. El încã mai controleazã, într-o oarecare mãsurã,
legile þãrii. Dacã n-ar fi aceste legi, starea lumii ar fi mult mai rea decât
este acum. În timp ce mulþi conducãtori sunt agenþii activi ai lui Satana,
Dumnezeu κi are trimiºii Sãi printre conducãtorii þãrii. Vrãjmaºul îi
inspirã pe slujitorii lui sã propunã mãsuri care ar împiedica într-o mare
mãsurã lucrarea lui Dumnezeu; dar bãrbaþi de stat care se tem de
Domnul sunt influenþaþi de îngerii sfinþi sã se împotriveascã unor astfel
de propuneri cu argumente ce nu pot fi combãtute. În felul acesta,
câþiva bãrbaþi vor putea þine piept unui curent puternic al rãului. Împo-
trivirea vrãjmaºilor adevãrului va fi stãvilitã pânã când solia îngerului al
treilea îºi va face lucrarea. Când avertizarea finalã va fi datã, ea va
atrage atenþia acestor conducãtori, prin care Domnul lucreazã acum, ºi
unii dintre ei o vor primi ºi vor rãmâne împreunã cu poporul lui Dumnezeu
în timpul strâmtorãrii.
534 Îngerul care se uneºte în vestirea soliei îngerului al treilea va lumina
tot pãmântul cu slava lui. Aici este profetizatã o lucrare mondialã cu o
putere neobiºnuitã. Miºcarea adventã din anii 1840-1844 a fost o
manifestare glorioasã a puterii lui Dumnezeu; prima solie îngereascã a
fost dusã la toate staþiunile misionare din lume, iar în câteva þãri s-a
arãtat cel mai mare interes religios care s-a vãzut în vreo þarã de la
Reforma secolului XVI; dar acestea urmeazã sã fie depãºite de
miºcarea puternicã din timpul ultimei avertizãri a îngerului al treilea.
Lucrarea se va asemãna cu aceea din Ziua Cincizecimii. Dupã cum
„ploaia timpurie” a fost datã, prin revãrsarea Duhului Sfânt, la începutul
predicãrii Evangheliei pentru a face posibilã creºterea seminþei preþioase,
tot aºa „ploaia târzie” va fi datã la încheierea ei pentru coacerea recoltei.
„Sã cunoaºtem, sã cãutãm sã cunoaºtem pe Domnul! Cãci El Se iveºte
ca zorile dimineþii, ºi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primãvarã,
care udã pãmântul” (Osea 6,3). „ªi voi, copii ai Sionului, bucuraþi-vã ºi
veseliþi-vã în Domnul, Dumnezeul vostru, cãci El vã va da ploaie la
vreme, vã va trimite ploaie timpurie ºi târzie, ca odinioar㔠(Ioel 2,23).
„În zilele de pe urmã, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste
orice fãpturã. Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit”
(Fapte 2,17.21).
Marea lucrare a Evangheliei nu se va încheia cu o manifestare mai
slabã a puterii lui Dumnezeu decât a marcat-o începutul ei. Profeþiile
care s-au împlinit la revãrsarea ploii timpurii, la începutul predicãrii
Evangheliei, urmeazã sã se împlineascã iarãºi în ploaia târzie de la
încheierea ei. Acestea sunt „vremurile de înviorare” cãtre care privea
în viitor apostolul Petru când spunea: „Pocãiþi-vã dar, ºi întoarceþi-vã la
Dumnezeu, pentru ca sã vi se ºteargã pãcatele, ca sã vinã de la Domnul
vremurile de înviorare, ºi sã trimitã pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte
pentru voi: pe Iisus Hristos” (Fapte 3,19.20).
Slujitorii lui Dumnezeu, cu feþele luminate, ºi strãlucind de consacrare Ultima avertizare
sfântã, se vor grãbi, din loc în loc, pentru a vesti solia din cer. Prin mii
de glasuri, pe tot pãmântul, va fi datã avertizarea. Se vor face minuni,
bolnavii vor fi vindecaþi ºi semne ºi minuni îi vor însoþi pe credincioºi.
Satana va lucra cu minuni mincinoase, fãcând sã coboare chiar ºi foc
din cer înaintea oamenilor (Apoc. 13,13). În felul acesta, locuitorii
pãmântului vor fi aduºi sã ia o hotãrâre.
Solia va fi dusã nu atât prin argumente, cât prin convingerea profundã 535
a Duhului lui Dumnezeu. Argumentele au fost prezentate. Sãmânþa a
fost semãnatã, iar acum va rãsãri ºi va aduce roadã. Publicaþiile
distribuite de lucrãtorii misionari ºi-au exercitat influenþa, dar, cu toate
acestea, mulþi ale cãror minþi au fost impresionate au fost împiedicaþi
Tragedia veacurilor
sã înþeleagã pe deplin adevãrul sau sã-i dea ascultare. Acum razele de
luminã pãtrund pretutindeni, adevãrul este vãzut cu claritate, iar copiii
cinstiþi ai lui Dumnezeu rup legãturile care i-au þinut. Legãturile de
familie, relaþiile cu biserica nu mai au putere sã-i mai þinã. Adevãrul le
este mai preþios decât orice altceva. În ciuda unirii tuturor forþelor
împotriva adevãrului, un mare numãr va lua poziþie de partea Domnului.

536
CAPITOLUL 39

TIMPUL STRÂMTORÃRII

În vremea aceea se va scula marele voievod


Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tãu; cãci
aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai
fost de când sunt neamurile ºi pânã la vremea
aceasta. Dar în vremea aceea, poporul va fi
mântuit, ºi anume oricine va fi gãsit scris în carte
(Daniel 12,1).

CÂND SE ÎNCHEIE SOLIA ÎNGERULUI AL TREILEA, harul


nu mai mijloceºte pentru locuitorii vinovaþi ai pãmântului. Oamenii lui
Dumnezeu ºi-au îndeplinit lucrarea. Ei au primit „ploaia târzie”,
„înviorarea de la faþa Domnului”, ºi sunt pregãtiþi pentru ceasul încercãrii
care le stã înainte. Îngerii se grãbesc încoace ºi încolo, în ceruri. Un
înger care vine de pe pãmânt anunþã cã ºi-a terminat lucrarea; încercarea
finalã a fost adusã asupra lumii, ºi toþi aceia care s-au dovedit credincioºi
faþã de preceptele divine au primit „sigiliul viului Dumnezeu”. Atunci
Iisus κi înceteazã mijlocirea în Sanctuarul de sus. El κi ridicã mâinile
Timpul strâmtorårii
ºi cu un glas puternic spune: „S-a sfârºit”, ºi toatã oastea îngereascã îºi
scoate coroanele când El face acest anunþ solemn: „Cine este nedrept,
sã fie nedrept ºi mai departe; cine este întinat, sã se întineze ºi mai
departe; cine este fãrã prihanã sã trãiascã ºi mai departe fãrã prihanã.
ªi cine este sfânt, sã se sfinþeascã ºi mai departe!” (Apoc. 22,11).
Fiecare caz a fost hotãrât pentru viaþã sau pentru moarte. Hristos a
fãcut ispãºire pentru poporul Sãu ºi i-a ºters pãcatele. Numãrul supuºilor
537
Sãi este hotãrât; „împãrãþia, stãpânirea, mãreþia ºi domnia de sub cerul
întreg” sunt gata sã fie date moºtenitorilor mântuirii, iar Iisus va domni
ca Împãrat al împãraþilor ºi Domn al domnilor.
Când El pãrãseºte Sanctuarul, întunericul îi acoperã pe locuitorii
pãmântului. În acest timp grozav, cel neprihãnit trebuie sã trãiascã
Tragedia veacurilor
înaintea unui Dumnezeu sfânt, fãrã mijlocire. Frâul care a fost pus
celor nelegiuiþi este îndepãrtat ºi Satana are stãpânire deplinã peste cel
care a rãmas pânã la urmã nepocãit. Îndelunga rãbdare a lui Dumnezeu
s-a sfârºit. Lumea a lepãdat harul Sãu, a dispreþuit iubirea Sa ºi a cãlcat
în picioare Legea Sa. Nelegiuiþii au trecut hotarul punerii lor la probã;
Duhul lui Dumnezeu cãruia i-au rezistat cu încãpãþânare a fost pânã la
urmã retras. Neocrotiþi de harul divin, ei nu au nici o apãrare de cel
rãu. Satana îi va arunca atunci pe locuitorii pãmântului într-o mare ºi
finalã strâmtorare. Când îngerii lui Dumnezeu înceteazã sã mai þinã în
frâu vânturile sãlbatice ale patimii omeneºti, toate elementele de discordie
ºi luptã vor fi lãsate libere. Pãmântul întreg va fi adus într-o ruinã mai
grozavã decât aceea care a venit peste Ierusalimul din vechime.
Un singur înger i-a nimicit pe toþi întâii nãscuþi ai egiptenilor ºi a
umplut þara de jale. Când David a pãcãtuit împotriva lui Dumnezeu,
prin numãrarea poporului, un înger a fãcut o distrugere mare, prin care
i-a fost pedepsit pãcatul. Aceeaºi putere de distrugere, pe care au
arãtat-o îngerii sfinþi la porunca lui Dumnezeu, va fi manifestatã de
îngerii rãi atunci când El le îngãduie. Sunt gata acum forþe ºi aºteaptã
doar îngãduinþa divinã, ca sã rãspândeascã pustiirea pretutindeni.
Aceia care cinstesc Legea lui Dumnezeu au fost acuzaþi cã au
adus nenorocirile peste lume ºi vor fi priviþi ca fiind cauza convulsiilor
îngrozitoare ale naturii, a discordiei ºi a vãrsãrii de sânge dintre popoare,
care umplu pãmântul de durere. Puterea care a însoþit ultima avertizare
i-a umplut de mânie pe nelegiuiþi, mânia lor s-a aprins împotriva tuturor
acelora care au primit solia, iar Satana va provoca spiritul de urã ºi de
persecuþie cu o ºi mai mare intensitate.
Când prezenþa lui Dumnezeu a fost retrasã în cele din urmã de la
naþiunea iudeilor, preoþii ºi poporul n-au ºtiut lucrul acesta. Cu toate cã
erau sub stãpânirea lui Satana ºi erau mânaþi de patimile cele mai
îngrozitoare ºi mai nelegiuite, ei încã se socoteau ca fiind aleºi de
Dumnezeu. Slujba de la templu continua; jertfele erau aduse pe altarele
538 mânjite ºi în fiecare zi era cerutã binecuvântarea divinã asupra unui
popor vinovat de sângele scumpului Fiu al lui Dumnezeu, care cãuta
sã-i ucidã pe slujitorii ºi pe apostolii Sãi. Tot astfel, locuitorii pãmântului
nu vor ºti atunci când hotãrârea irevocabilã a Sanctuarului a fost
pronunþatã ºi soarta lumii a fost stabilitã pentru totdeauna. Formele
religiei vor fi continuate de cãtre un popor de la care a fost retras, în
cele din urmã, Duhul lui Dumnezeu; iar zelul satanic cu care prinþul
rãului îi va inspira pentru împlinirea planurilor lui rãutãcioase va fi
asemenea zelului pentru Dumnezeu.
Pentru cã Sabatul a devenit punctul deosebit de discuþie în
creºtinãtate, iar autoritãþile religioase ºi pãmânteºti s-au unit pentru a
impune pãzirea duminicii, refuzul stãruitor al unei minoritãþi de a se
supune cerinþei generale va face din ei obiectul unui blestem general.
Se va cere ca acei oameni puþini, care stau în opoziþie cu o instituþie a
bisericii ºi cu legea statului, sã nu mai fie toleraþi; cã este mai bine sã
sufere ei decât naþiuni întregi sã fie aruncate în confuzie ºi nelegiuire.
Acelaºi argument a fost adus acum optsprezece veacuri împotriva lui
Hristos de cãtre „conducãtorii poporului”. „Oare nu vã gândiþi cã este
în folosul nostru”, spunea Caiafa cel nelegiuit, „sã moarã un singur om
pentru norod ºi sã nu piarã tot neamul?” (Ioan 11,50). Acest argument
va pãrea convingãtor; ºi, în cele din urmã, se va da un decret împotriva
acelora care sfinþesc Sabatul poruncii a patra, denunþându-i ca meritând
pedeapsa cea mai asprã ºi dând poporului libertatea ca, dupã un anumit
timp, sã-i dea la moarte. Romanismul din lumea veche ºi protestantismul
apostaziat din lumea nouã vor lua o atitudine asemãnãtoare faþã de
aceia care cinstesc toate învãþãturile divine.
Poporul lui Dumnezeu va fi atunci cufundat în acele scene de necaz
ºi de suferinþã, descrise de profet ca fiind timpul strâmtorãrii lui Iacov.
„Aºa vorbeºte Domnul: ’Auzim strigãte de groazã; spaimã, nu este
pace! S-au îngãlbenit toate feþele. Vai! Cãci ziua aceea este mare; nici Timpul strâmtorårii
una n-a fost ca ea. Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va
fi izbãvit din ea’” (Ier. 30,5-7).
Noaptea de groazã a lui Iacov, atunci când s-a luptat în rugãciune
pentru eliberarea din mâna lui Esau (Gen. 32,24-30), reprezintã
experienþa poporului lui Dumnezeu în ultimul timp de strâmtorare. Din
cauza înºelãciunii practicate pentru a-ºi asigura binecuvântarea tatãlui,
care voia sã i-o dea lui Esau, Iacov fugise ca sã-ºi scape viaþa, 539
înspãimântat de ameninþãrile groaznice ale fratelui sãu. Dupã ce
rãmãsese timp de mulþi ani în exil, se hotãrâse, la porunca lui Dumnezeu,
sã se întoarcã în þara lui natalã cu soþiile ºi copiii, cu turmele ºi cirezile.
Ajungând la hotarele þãrii, s-a umplut de fricã la vestea apropierii lui
Tragedia veacurilor
Esau în fruntea unei cete de luptãtori, fãrã îndoialã puºi pe rãzbunare.
Ceata lui Iacov, neînarmatã ºi fãrã apãrare, pãrea sã cadã victimã
neajutoratã violenþei ºi mãcelului. ªi, pe lângã povara temerii ºi neliniºtii,
se mai adãuga ºi povara apãsãtoare a remuºcãrii, cã pãcatul lui fusese
acela care adusese aceastã primejdie. Singura lui nãdejde era în harul
lui Dumnezeu; singura lui apãrare trebuia sã fie rugãciunea. Cu toate
acestea, n-a lãsat nimic nefãcut din partea lui pentru a ispãºi rãul fãcut
fratelui ºi pentru a îndepãrta primejdia care-l ameninþa. Tot astfel ºi
urmaºii lui Hristos, când se apropie timpul strâmtorãrii, fac toate
demersurile pentru a fi priviþi într-o luminã potrivitã de oameni, pentru a
dezarma prejudecata ºi pentru a îndepãrta primejdia care ameninþã
libertatea de conºtiinþã.
Trimiþându-ºi familia mai departe, ca sã nu mai fie martora suferinþei
lui, Iacov a rãmas singur pentru a se lupta cu Dumnezeu. El ºi-a
mãrturisit pãcatul ºi a recunoscut mila lui Dumnezeu faþã de el, în timp
ce, cu umilinþã adâncã, a fãcut apel la legãmântul încheiat cu pãrinþii lui
ºi fãgãduinþele date lui în viziunea de noapte de la Betel, în þara exilului
sãu. Criza din viaþa lui Iacov sosise; totul era în joc. În întuneric ºi în
singurãtate, el continua sã se roage ºi sã se umileascã înaintea lui
Dumnezeu. Deodatã, o mânã i se aºezã pe umãr. Crezând cã un vrãjmaº
cautã sã-i ia viaþa, se luptã cu atacatorul cu toatã puterea ºi disperarea.
Când s-a crãpat de ziuã, strãinul ºi-a folosit puterea supranaturalã; la
atingerea lui, bãrbatul cel puternic cade neajutorat ºi rugãtor pe grumazul
misteriosului sãu adversar. Iacov ºtie acum cã s-a luptat cu Îngerul
legãmântului. Cu toate cã a fost lovit ºi a suferit o durere ascuþitã, nu
s-a abãtut de la þintã. Timp îndelungat, suferise remuºcãri, apãsare ºi
necaz pentru pãcatul lui; acum trebuia sã primeascã asigurarea cã este
iertat. Vizitatorul divin a pãrut cã vrea sã plece; dar Iacov se prinse de
El, cerând binecuvântarea. Îngerul îl zori: „Lasã-Mã sã plec, cãci se
apropie ziua”; dar patriarhul exclamã: „Nu Te las pânã nu mã vei
540 binecuvânta”. Câtã încredere, câtã hotãrâre ºi stãruinþã sunt manifestate
aici! Dacã aceasta ar fi fost o cerere îndrãzneaþã, îngâmfatã, Iacov ar
fi fost nimicit pe loc; însã el pusese stãpânire pe asigurarea datã aceluia
care-ºi mãrturiseºte slãbiciunea ºi nevrednicia ºi se încrede în mila
unui Dumnezeu care-ªi þine legãmântul.
„El a avut putere asupra îngerului ºi a biruit” (Osea 12,4). Prin
umilinþã, pocãinþã ºi predare de sine, aceastã fiinþã pãcãtoasã, supusã
greºelii, L-a învins pe Maiestatea cerului. El ºi-a prins braþul sãu nesigur
de fãgãduinþele lui Dumnezeu, iar inima Iubirii Infinite n-a putut respinge
cererea unui pãcãtos. Ca o dovadã a biruinþei lui ºi ca o încurajare
pentru alþii de a imita exemplul sãu, numele i-a fost schimbat dintr-unul
care-i reamintea pãcatul în altul care comemora biruinþa. ªi faptul cã
Iacov a ieºit biruitor în lupta cu Dumnezeu era o asigurare cã avea sã
biruie ºi în luptele cu oamenii. El nu s-a temut, apoi, sã întâlneascã
mânia fratelui sãu, pentru cã Domnul îi era apãrãtorul.
Satana îl acuzase pe Iacov în faþa îngerilor lui Dumnezeu, pretinzând
dreptul de a-l distruge din cauza pãcatului sãu; el îi dãduse ideea lui
Esau sã meargã împotriva lui; ºi, în lunga noapte de luptã a patriarhului,
Satana a încercat sã punã asupra lui simþul vinovãþiei, pentru a-l
descuraja ºi pentru a-i rupe legãtura cu Dumnezeu. Iacov a ajuns
aproape de disperare, dar ºtia cã fãrã ajutor din cer trebuia sã piarã. El
s-a pocãit sincer de pãcatul lui cel mare ºi a apelat la mila lui Dumnezeu.
N-a putut fi abãtut de la þinta lui, ci s-a þinut tare de înger ºi a stãruit în
cererea lui cu strigãte stãruitoare, disperate, pânã când a biruit.
Aºa cum Satana l-a influenþat pe Esau sã meargã împotriva lui Iacov,
tot astfel el îi va provoca pe cei nelegiuiþi sã distrugã poporul lui
Dumnezeu în timpul strâmtorãrii. ªi, aºa cum l-a acuzat pe Iacov, el îºi
va ridica acuzaþiile împotriva poporului lui Dumnezeu. El considerã
lumea ca fiind supusã lui; dar grupa aceea micã, a celor care pãzesc
poruncile lui Dumnezeu, se împotriveºte supremaþiei lui. Dacã ar putea Timpul strâmtorårii
sã-i ºteargã de pe pãmânt, biruinþa lui ar fi deplinã. El vede cã îngerii
sfinþi îi pãzesc ºi îºi dã seama cã pãcatele le-au fost iertate; dar nu ºtie
cã situaþia lor a fost hotãrâtã în Sanctuarul de sus. El are o cunoaºtere
deplinã a pãcatelor pe care chiar el i-a ispitit sã le comitã ºi le prezintã
înaintea lui Dumnezeu într-o luminã exageratã, prezentând acest popor
ca meritând exact ca ºi el sã fie exclus din favoarea lui Dumnezeu. El
declarã cã Domnul nu poate sã le ierte pe drept pãcatele ºi, cu toate 541
acestea, sã-i distrugã pe el ºi pe îngerii lui. El îi pretinde ca pradã a lui
ºi cere sã-i fie daþi pe mânã ca sã-i distrugã.
Când Satana îi acuzã pe copiii lui Dumnezeu pentru pãcatele lor,
Domnul îi îngãduie sã-i încerce pânã la extrem. Încrederea lor în
Tragedia veacurilor
Dumnezeu, credinþa ºi hotãrârea lor vor fi aspru încercate. Când trec
în revistã trecutul lor, nãdejdile lor se topesc, deoarece în toatã viaþa lor
pot vedea prea puþin bine. Sunt pe deplin conºtienþi de slãbiciunea ºi
nevrednicia lor. Satana cautã sã-i îngrozeascã la gândul cã situaþia lor
este fãrã nãdejde, cã ocara lor nu va putea fi ºtearsã niciodatã. El
nãdãjduieºte în felul acesta sã le distrugã credinþa, pentru ca ei sã cedeze
acestor ispite ºi sã-i abatã de la credincioºia faþã de Dumnezeu.
Deºi copiii lui Dumnezeu sunt înconjuraþi de vrãjmaºi, care sunt
hotãrâþi sã-i distrugã, chinul de care suferã ei nu este teama de persecuþie
pentru adevãr; ei se tem cã nu s-au pocãit de toate pãcatele ºi cã, prin
vreo greºealã, vor pierde împlinirea fãgãduinþei Mântuitorului: „Te voi
pãzi de ceasul încercãrii care are sã vinã peste lumea întreag㔠(Apoc.
3,10). Dacã ar avea asigurarea iertãrii, nu s-ar da înapoi de la chinuri
sau de la moarte; dar, dacã s-ar dovedi nevrednici ºi ºi-ar pierde viaþa
din cauza propriilor defecte de caracter, atunci Numele sfânt al lui
Dumnezeu ar fi batjocorit.
Din toate pãrþile ei aud comploturi de trãdare ºi vãd lucrarea activã
a rãzvrãtirii, iar în inima lor se ridicã o dorinþã puternicã, o sete sincerã
a sufletului ca aceastã mare apostazie sã se termine, iar nelegiuirea
celor rãi sã aibã un sfârºit. Dar, în timp ce se roagã lui Dumnezeu sã
opreascã lucrarea rãzvrãtirii, ei sunt stãpâniþi de un simþ profund de
regret, cã nu mai au putere sã reziste pentru a da înapoi valul puternic
al pãcatului. Ei simt cã, dacã totdeauna ºi-ar fi folosit priceperea în
slujba lui Hristos, mergând din putere în putere, forþele lui Satana ar fi
avut mai puþinã forþã sã se ridice împotriva lor.
Ei îºi amãrãsc sufletele înaintea lui Dumnezeu, arãtând cãtre pocãinþa
din trecut pentru multele pãcate ºi aducând în favoarea lor fãgãduinþa
Mântuitorului: „Dacã vor cãuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine,
da, vor face pace cu Mine” (Is. 27,5). Credinþa nu slãbeºte din cauzã
cã rugãciunile lor nu sunt ascultate imediat. Cu toate cã suferã cea mai
intensã neliniºte, groazã ºi amãrãciune, ei nu-ºi înceteazã stãruinþele.
542 Ei se prind de puterea lui Dumnezeu aºa cum Iacov s-a apucat de
Înger; iar rostirea sufletului lor este: „Nu Te las pânã nu mã vei
binecuvânta”.
Dacã Iacov nu s-ar fi pocãit mai înainte de pãcatul lui, prin care a
primit dreptul de întâi nãscut prin înºelãciune, Dumnezeu nu i-ar fi
ascultat rugãciunea ºi nu i-ar fi pãstrat viaþa. Tot astfel, în timpul
strâmtorãrii, dacã poporul lui Dumnezeu ar mai avea pãcate nemãrtu-
risite, care sã le vinã în minte, pe când sunt chinuiþi de groazã ºi teamã,
ar fi copleºiþi; disperarea le-ar nimici credinþa ºi n-ar mai avea încredere
în a lupta cu Dumnezeu pentru eliberare. Dar, în timp ce au un simþ
adânc al nevredniciei, ei nu au pãcate ascunse pe care sã le descopere.
Pãcatele lor au mers înainte la judecatã ºi au fost ºterse, iar ei nu ºi le
mai pot reaminti.
Satana îi face pe mulþi sã creadã cã Dumnezeu va trece cu vederea
necredincioºia lor în lucrurile mãrunte ale vieþii; dar Domnul ne aratã în
procedeele Sale cu Iacov cã El în nici un fel nu va aproba ºi nu va
îngãdui pãcatul. Toþi aceia care încearcã sã-ºi scuze sau sã-ºi ascundã
pãcatele ºi le îngãduie astfel sã rãmânã în cãrþile din cer, nemãrturisite
ºi neiertate vor fi biruiþi de Satana. Cu cât este mai înflãcãratã mãrturi-
sirea lor de credinþã ºi cu cât mai onorabilã este poziþia pe care o
ocupã, cu atât mai întristãtoare este calea lor în faþa lui Dumnezeu ºi
cu atât mai sigurã este victoria marelui lor împotrivitor. Aceia care
amânã pregãtirea pentru ziua lui Dumnezeu nu o pot câºtiga în timpul
de strâmtorare sau în oricare alt timp dupã acesta. Cazul tuturor acestora
este fãrã nãdejde.
Acei creºtini cu numele care ajung la aceastã ultimã ºi grozavã
luptã nepregãtiþi, în disperarea lor, îºi mãrturisesc pãcatele în cuvinte
de groazã teribilã, pe când cei nelegiuiþi se bucurã de nenorocirea lor.
Aceste mãrturisiri au acelaºi caracter ca al lui Esau sau al lui Iuda. Cei
care le fac deplâng urmãrile neascultãrii, dar nu vinovãþia ei. Ei nu Timpul strâmtorårii
simt o mâhnire adevãratã, nici o scârbã de pãcat. κi recunosc pãcatul
de teama pedepsei; dar, ca ºi faraonii din vechime, s-ar întoarce de la
sfidarea Cerului, dacã judecãþile ar fi îndepãrtate.
Istoria lui Iacov este, în acelaºi timp, ºi o asigurare cã Dumnezeu
nu-i va lepãda pe aceia care au fost amãgiþi, ispitiþi ºi duºi în pãcat, dar
care s-au întors la El cu o pocãinþã adevãratã. Când Satana cautã sã
distrugã aceastã grupã de oameni, Dumnezeu κi trimite îngerii sã-i 543
încurajeze ºi sã-i ocroteascã în vreme de primejdie. Asalturile lui Satana
sunt furibunde ºi hotãrâte, amãgirile sunt teribile; dar ochiul Domnului
este asupra copiilor Sãi, iar urechea Lui aude strigãtele lor. Necazul lor
este mare, flãcãrile cuptorului par gata sã-i mistuie; dar Maestrul topitor
Tragedia veacurilor
îi va scoate ca pe aurul curãþit în foc. Iubirea lui Dumnezeu pentru
copiii Sãi, în timpul acestei perioade de încercare cruntã, este tot atât
de puternicã ºi delicatã ca în zilele prosperitãþii lor celei mai strãlucite;
dar este necesar pentru ei sã fie puºi în cuptorul de foc; firea lor
pãmânteascã trebuie sã fie mistuitã, astfel încât chipul lui Hristos sã
poatã fi reflectat pe deplin.
Timpul de încercare ºi de groazã din faþa noastrã va cere o credinþã
care sã suporte oboseala, amânarea ºi foamea – o credinþã care nu va
slãbi, chiar dacã va fi aspru încercatã. Tuturor le este oferit timpul de
har pentru a se pregãti pentru vremea aceea. Iacov a biruit pentru cã a
fost stãruitor ºi hotãrât. Biruinþa lui este o dovadã a puterii rugãciu-
nii stãruitoare. Toþi aceia care se vor prinde de fãgãduinþele lui
Dumnezeu aºa cum a fãcut el ºi vor fi sinceri ºi stãruitori aºa cum a
fost el vor reuºi asemenea lui. Aceia care nu sunt gata sã se lepede de
sine, sã se lupte înaintea lui Dumnezeu, sã se roage mult ºi stãruitor
pentru binecuvântarea Sa nu o vor primi. A te lupta cu Dumnezeu – cât
de puþini ºtiu ce înseamnã lucrul acesta! Cât de puþini sunt aceia care
ºi-au înãlþat sufletul cãtre Dumnezeu cu o dorinþã atât de puternicã,
pânã când toatã puterea a ajuns la limitã. Când valurile disperãrii, pe
care nici o limbã nu o poate exprima, se revarsã peste cel care se
roagã, cât de puþini se prind cu credinþã statornicã de fãgãduinþele lui
Dumnezeu!
Aceia care acum pun la lucru puþinã credinþã sunt în cea mai mare
primejdie de a cãdea sub puterea amãgirilor satanice ºi a decretului de
constrângere a conºtiinþei. Chiar dacã vor rezista încercãrii, vor fi
aruncaþi într-o groazã ºi într-un chin mai adânc în timpul de strâmtorare,
pentru cã niciodatã nu ºi-au fãcut obiceiul sã se încreadã în Dumnezeu.
Lecþiile de credinþã pe care ei le-au neglijat vor fi siliþi sã le înveþe sub
apãsare ºi descurajare grozavã.
Trebuie ca acum sã facem cunoºtinþã cu Dumnezeu, punând la
încercare fãgãduinþele Sale. Îngerii înregistreazã orice rugãciune sincerã
544 ºi stãruitoare. Trebuie ca mai degrabã sã ne lipsim de îngãduinþe egoiste
decât sã neglijãm comuniunea cu Dumnezeu. Mai bine cea mai neagrã
sãrãcie, cea mai mare lepãdare de sine, cu aprobarea Sa, decât bogãþie,
onoruri, confort ºi prietenie, dar fãrã ea. Trebuie sã ne luãm timp de
rugãciune. Dacã îngãduim ca minþile noastre sã fie nãpãdite de interese
pãmânteºti, Domnul ne poate da timp pentru a ne despãrþi de idolii
noºtri de aur, de case sau de þarini fertile.
Tânãrul n-ar fi amãgit de pãcat, dacã ar refuza sã meargã pe o altã
cale decât aceea pe care o poate cere binecuvântarea lui Dumnezeu.
Dacã solii care duc lumii ultima avertizare solemnã s-ar ruga pentru
binecuvântarea lui Dumnezeu nu într-un mod rece, leneº ºi nepãsãtor,
ci cu ardoare ºi credinþã, aºa cum a fãcut Iacov, ar gãsi multe locuri
unde ar putea spune: „Am vãzut pe Dumnezeu faþã cãtre faþã ºi viaþa
mi-a fost pãstrat㔠(Gen. 32,30). Ei ar fi socotiþi de cer ca prinþi, având
putere sã biruie în lupta cu Dumnezeu ºi cu oamenii.
„Timpul de încercare cum n-a mai fost niciodat㔠se va dezlãnþui în
curând peste noi; ºi vom avea nevoie de o experienþã pe care acum nu
o avem ºi pe care mulþi sunt prea nepãsãtori sã o câºtige. Adesea, se
întâmplã cã încercarea se aratã dinainte mai mare decât în realitate;
dar acest lucru nu este adevãrat cu privire la criza din faþa noastrã.
Imaginaþia cea mai vie nu poate cuprinde mãrimea ei. În acest timp de
încercare, orice suflet trebuie sã stea pentru sine înaintea lui Dumnezeu.
„Chiar dacã ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel ºi Iov, pe viaþa Mea – zice
Domnul Dumnezeu – cã n-ar scãpa nici fii, nici fiice, ci numai ei ºi-ar
mântui sufletul prin neprihãnirea lor” (Ezech. 14,20).
Acum, când Marele nostru Preot face ispãºire pentru noi, trebuie
sã cãutãm sã devenim desãvârºiþi în Hristos. Nici mãcar printr-un gând
Mântuitorul nostru n-a putut fi adus sã Se supunã puterii ispitei. Satana
gãseºte în inimile omeneºti un loc unde-ºi poate câºtiga un punct de
sprijin; o dorinþã pãcãtoasã este nutritã, prin care ispitele lui îºi manifestã Timpul strâmtorårii
puterea. Dar Hristos a declarat despre sine: „Vine stãpânitorul lumii
acesteia. El n-are nimic cu Mine” (Ioan 14,30). Satana n-a putut gãsi
nimic în Fiul lui Dumnezeu care sã-i fi oferit posibilitatea biruinþei. El
pãzise poruncile Tatãlui Sãu ºi în El nu era nici un pãcat pe care Satana
sã-l poatã exploata spre folosul lui. Aceasta este starea în care trebuie
sã fie gãsiþi aceia care vor sta în timpul strâmtorãrii.
În viaþa aceasta, trebuie sã îndepãrtãm pãcatul de la noi prin credinþa 545
în sângele ispãºitor al lui Hristos. Mântuitorul nostru scump ne invitã sã
ne unim cu El, sã unim slãbiciunea noastrã cu puterea Lui, neºtiinþa
noastrã cu înþelepciunea Lui, nevrednicia noastrã cu meritele Sale.
Providenþa lui Dumnezeu este ºcoala în care trebuie sã învãþãm blândeþea
Tragedia veacurilor
ºi umilinþa lui Iisus. Domnul ne pune mereu înainte nu calea pe care am
ales-o ºi care ni se pare mai uºoarã ºi mai plãcutã, ci adevãratele þinte
ale vieþii. Ne rãmâne sã colaborãm cu mijloacele pe care le foloseºte
Cerul în lucrarea de a aduce caracterele noastre în asemãnare cu
Modelul divin. Nimeni nu poate neglija sau amâna aceastã lucrare decât
cu pereclitarea cea mai înfricoºatã a sufletului.
Apostolul Ioan a auzit în viziune un glas tare în cer, zicând: „Vai de
voi, pãmânt ºi mare! Cãci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o
mânie mare, fiindcã ºtie cã are puþinã vreme” (Apoc. 12,12). Teribile
sunt scenele care provoacã aceastã exclamaþie din partea glasului
ceresc. Mânia lui Satana creºte pe mãsurã ce timpul i se scurteazã, iar
lucrarea lui de amãgire ºi de distrugere va atinge apogeul în timpul
strâmtorãrii.
Semne îngrozitoare, cu un caracter supranatural, se vor descoperi
în curând în ceruri, ca dovadã a puterii fãcãtoare de minuni a demonilor.
Duhuri de demoni vor merge la împãraþii pãmântului ºi în lumea întreagã,
pentru a-i întãri în amãgire ºi pentru a-i îndemna sã se alieze cu Satana
în lupta lui împotriva conducerii cerului. Prin aceste mijloace, vor fi
amãgiþi deopotrivã conducãtorii ºi supuºii. Se vor ridica persoane care
vor pretinde cã sunt chiar hristoºi ºi vor pretinde titlul ºi închinarea care
aparþin Rãscumpãrãtorului lumii. Ei vor face minuni uimitoare de
vindecare ºi vor declara cã au descoperiri din cer care vor contrazice
mãrturia Scripturilor.
Ca o încoronare a marii drame de amãgire, însuºi Satana va lua
chipul lui Hristos. Biserica a mãrturisit timp îndelungat cã aºteaptã
venirea Mântuitorului ca împlinire a nãdejdii ei. Acum, marele amãgitor
va face sã se arate ca ºi când Hristos ar fi venit. În diferite pãrþi ale
pãmântului, Satana se va prezenta, între oameni, ca o fiinþã maiestuoasã,
de o strãlucire orbitoare, care se aseamãnã cu descrierea Fiului lui
Dumnezeu datã de Ioan în Apocalipsa (Apoc. 1,13.15). Slava care-l
înconjoarã nu este întrecutã cu nimic de ceea ce ochii omeneºti au
546 vãzut vreodatã. În vãzduh rãsunã strigãtul de biruinþã: „A venit Hristos!
A venit Hristos!” Oamenii se aruncã la pãmânt în adorare înaintea lui,
în timp ce el îºi ridicã mâinile ºi pronunþã asupra lor o binecuvântare,
aºa cum Hristos îi binecuvânta pe ucenicii Sãi când era pe pãmânt.
Glasul lui este plãcut, mieros ºi melodios. Într-un ton amabil ºi plin de
simpatie, el prezintã unele dintre adevãrurile cereºti pline de har, pe
care Mântuitorul le-a rostit; vindecã bolile din popor ºi apoi, în
asemãnarea caracterului lui Hristos pe care ºi-a asumat-o, pretinde cã
a schimbat Sabatul în duminicã ºi porunceºte tuturor sã sfinþeascã ziua
pe care el a binecuvântat-o. El declarã cã aceia care stãruie sã
sfinþeascã ziua a ºaptea hulesc numele lui, refuzând sã asculte de îngerii
trimiºi la ei cu luminã ºi adevãr. Aceasta este amãgirea cea mai
puternicã, aproape copleºitoare. Ca ºi samaritenii care au fost amãgiþi
de Simon Magul, mulþimile, de la cel mai mic pânã la cel mai mare, vor
da atenþie acestor vrãjitorii, zicând: „Aceasta este ’puterea cea mare a
lui Dumnezeu’” (Fapte 8,10).
Dar poporul lui Dumnezeu nu va fi indus în eroare. Învãþãturile
acestui hristos fals nu sunt în armonie cu Scripturile. Binecuvântarea
lui este pronunþatã asupra închinãtorilor fiarei ºi ai chipului ei, chiar
asupra acelei categorii de oameni peste care se va revãrsa mânia
neamestecatã a lui Dumnezeu, aºa cum declarã Biblia.
Cel mai important este faptul cã lui Satana nu-i este îngãduit sã
contrafacã felul venirii lui Hristos. Mântuitorul l-a avertizat pe poporul
Sãu împotriva amãgirii din acest punct de vedere ºi a prevestit cu claritate
modul revenirii Sale. „Se vor scula hristoºi mincinoºi ºi prooroci
mincinoºi; vor face semne mari ºi minuni, pânã acolo încât sã înºele,
dacã va fi cu putinþã, chiar ºi pe cei aleºi… Deci, dacã vã vor zice:
’Iatã-L în pustie’, sã nu vã duceþi acolo! ’Iatã-L în odãiþe ascunse’, sã
nu credeþi. Cãci, cum iese fulgerul de la rãsãrit ºi se vede pânã la apus,
aºa va fi ºi venirea Fiului omului” (Matei 24,24-27; 25,31; Apoc. 1,7; 1 Timpul strâmtorårii
Tes. 4,16.17). Nu este posibilã contrafacerea acestei veniri. Ea va fi
universal cunoscutã ºi vãzutã de toatã lumea.
Numai aceia care au fost cercetãtori sârguincioºi ai Scripturilor ºi
care au primit dragostea de adevãr vor fi ocrotiþi de amãgirea puternicã
ce ia lumea în stãpânire. Prin mãrturia datã de Biblie, aceºtia îl vor
depista pe amãgitor în prefãcãtoria lui. Timpul de încercare va veni
peste toþi. Prin cernerea ispitei se vor descoperi creºtinii adevãraþi. 547
Sunt copiii lui Dumnezeu atât de solid întemeiaþi pe Cuvântul Sãu, încât
sã nu urmeze dovada datã de simþurile lor? Se vor prinde ei de Biblie ºi
numai de Biblie într-o astfel de crizã? Satana îi va împiedica, dacã va
putea, sã-ºi asigure pregãtirea pentru a rezista în ziua aceea. El va
Tragedia veacurilor
pregãti lucrurile în aºa fel, încât sã le îngrãdeascã drumul, sã-i atragã
cu bogãþii pãmânteºti, sã-i facã sã ducã poveri grele ºi apãsãtoare,
pentru ca inimile sã le fie supraîmpovãrate de grijile vieþii acesteia, iar
ziua încercãrii sã vinã peste ei ca un hoþ.
Când decretul dat de diferiþi conducãtori ai creºtinãtãþii împotriva
pãzitorilor poruncii va retrage ocrotirea conducerii ºi-i va lãsa la dispoziþia
acelora care le doresc distrugerea, copiii lui Dumnezeu vor fugi din
oraºe ºi sate, se vor întovãrãºi în grupe, locuind în cele mai pustii ºi mai
singuratice locuri. Mulþi îºi vor gãsi scãparea în întãriturile munþilor.
Asemenea creºtinilor din vãile Piemontului, ei vor face din înãlþimile
pãmântului sanctuarele lor ºi Îi vor mulþumi lui Dumnezeu pentru
„întãriturile stâncilor” (Is. 33,16). Dar mulþi din toate popoarele ºi din
toate clasele, de sus ºi de jos, bogaþi ºi sãraci, negri ºi albi, vor fi aruncaþi
în robia cea mai nedreaptã ºi mai crudã. Cei iubiþi ai lui Dumnezeu vor
trece prin zile grele, legaþi în lanþuri, închiºi dupã gratiile închisorilor,
condamnaþi la moarte, iar alþii, în mod vãdit, vor fi lãsaþi sã moarã de
foame, în temniþele întunecoase ºi dezgustãtoare. Nici o ureche
omeneascã nu este deschisã sã audã gemetele lor; nici o mânã
omeneascã nu este gata sã le dea ajutor.
Îl va uita oare Dumnezeu pe poporul Sãu în acest ceas al încercãrii?
L-a uitat El pe Noe cel credincios atunci când judecãþile lui Dumnezeu
au fost dezlãnþuite peste lumea antediluvianã? L-a uitat El pe Lot atunci
când a cãzut foc din cer pentru a nimici cetãþile câmpiei? L-a uitat El
pe Iosif, înconjurat de idolatri în Egipt? L-a uitat El pe Ilie când jurãmântul
Izabelei îl ameninþa cu aceeaºi soartã ca a preoþilor lui Baal? L-a uitat
El pe Ieremia în groapa cea mai întunecoasã ºi dezgustãtoare a
închisorii? I-a uitat El pe cei trei demnitari în cuptorul de foc? Sau pe
Daniel în groapa leilor?
„Sionul zicea: ’M-a pãrãsit Domnul ºi m-a uitat Domnul!’ Poate o
femeie sã uite copilul pe care-l alãpteazã ºi sã n-aibã milã de rodul
pântecului ei? Chiar dacã l-ar uita, totuºi Eu nu te voi uita cu nici un
548 chip: Iatã cã te-am sãpat pe mâinile Mele” (Is. 49,14-16). „Cãci aºa
vorbeºte Domnul oºtirilor: ’Cel ce se atinge de voi se atinge de lumina
ochilor lui’” (Zah. 2,8).
Cu toate cã vrãjmaºii îi pot arunca în închisoare, pereþii celulei nu
pot întrerupe legãtura dintre sufletele lor ºi Hristos. Acela care vede
toate slãbiciunile lor, care cunoaºte toate încercãrile este mai presus de
puterile pãmântului; ºi îngerii vor veni la ei, în celulele singuratice,
aducându-le luminã ºi pace din cer. Temniþa va fi ca un palat, cãci
acolo locuiesc cei bogaþi în credinþã, iar zidurile întunecate vor fi luminate
de lumina cereascã, la fel ca atunci când Pavel ºi Sila se rugau ºi
cântau laude la miezul nopþii, în temniþa din Filipi.
Judecãþile lui Dumnezeu vor veni peste aceia care cautã sã-l
prigoneascã ºi sã-l distrugã pe poporul Sãu. Îndelunga Sa îngãduinþã cu
cei rãi îi încurajeazã pe oameni în neascultare, dar pedeapsa lor nu
este mai puþin sigurã ºi teribilã din cauzã cã este mult amânatã. „Cãci
Domnul Se va scula ca la muntele Peraþim, ºi Se va mânia ca în valea
Gabaonului, ca sã-ªi facã lucrarea, lucrarea Lui ciudatã, ca sã-ªi îm-
plineascã lucrul, lucrul Lui nemaiauzit” (Is. 28,21). Pentru Dumnezeul
nostru cel milostiv, pedeapsa este un act ciudat. „Pe viaþa Mea, zice
Domnul Dumnezeu, cã nu doresc moartea pãcãtosului” (Ezech. 33,11).
„Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare ºi milostiv,
încet la mânie, plin de bunãtate ºi credincioºie, iartã fãrãdelegea,
rãzvrãtirea ºi pãcatul, dar nu socoteºte pe cel vinovat drept nevinovat!”
„Domnul este îndelung rãbdãtor, dar de o mare tãrie; ºi nu lasã nepe-
depsit pe cel rãu” (Exod 34,6.7; Naum 1,3). Prin lucruri grozave în
neprihãnire, El va reface autoritatea Legii Sale cãlcate în picioare.
Asprimea pedepsei care îl aºteaptã pe cel nelegiuit poate fi înþeleasã
dupã neplãcerea Domnului de a aduce la îndeplinire judecata. Naþiunea
cu care El are o îndelungã rãbdare ºi pe care nu o va lovi, pânã când nu
va umple mãsura nelegiuirii ei în cãrþile lui Dumnezeu, va bea pânã la Timpul strâmtorårii
urmã din cupa mâniei neamestecate cu milã.
Când Hristos κi înceteazã mijlocirea în Sanctuar, mânia Sa
neamestecatã cu milã va fi dezlãnþuitã împotriva tuturor acelora care
se închinã fiarei ºi icoanei ei ºi primesc semnul ei (Apoc. 14,9.10).
Plãgile care au cãzut asupra Egiptului atunci când Dumnezeu a fost pe
punctul de a-l elibera pe Israel au fost asemãnãtoare în caracter cu
acele judecãþi mai teribile ºi mai întinse, care urmeazã sã cadã peste 549
lume chiar înainte de eliberarea finalã a poporului lui Dumnezeu.
Descriind aceste lovituri îngrozitoare, scriitorul Apocalipsei spune: „O
ranã rea ºi dureroasã i-a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei ºi
care se închinau icoanei ei. Marea s-a fãcut sânge, ca sângele unui om
Tragedia veacurilor
mort. ªi a murit orice fãpturã vie, chiar ºi tot ce era în mare. Apele
s-au fãcut sânge”. „Drept eºti Tu, Doamne… pentru cã ai judecat în
felul acesta. Fiindcã aceºtia au vãrsat sângele sfinþilor ºi al proorocilor,
le-ai dat ºi Tu sã bea sânge. ªi sunt vrednici” (Apoc. 16,2-6). Condam-
nându-l pe poporul lui Dumnezeu la moarte, ei ºi-au atras vinovãþia
sângelui lor ca ºi când ar fi fost vãrsat de propria mânã. În acelaºi fel,
Hristos i-a declarat pe iudeii din vremea Sa vinovaþi de tot sângele
sfinþilor care fusese vãrsat din zilele lui Abel; cãci ei erau mânaþi de
acelaºi duh ºi cãutau sã facã aceeaºi lucrare ca aceea a ucigaºilor
proorocilor.
În plaga care urmeazã, este datã soarelui puterea „sã dogoreascã
pe oameni cu focul lui. ªi oamenii au fost dogorâþi de o arºiþã mare”
(vers. 8.9). Profeþii au descris astfel starea pãmântului în acest timp
înspãimântãtor: „Pãmântul este întristat, cãci bucatele de pe câmp sunt
pierdute. Toþi pomii de pe câmp s-au uscat… ºi s-a dus bucuria de la
copiii oamenilor!” „S-au uscat seminþele sub bulgãri, grânarele stau
goale! Cum gem vitele! Cirezile de boi sunt buimace, cãci nu mai au
pãºune; cãci au secat pâraiele ºi a mâncat focul izlazurile pustiei.” „În
ziua aceea, cântecele Templului se vor preface în gemete, zice Domnul
Dumnezeu, pretutindeni vor arunca în tãcere o mulþime de trupuri
moarte” (Ioel 1,17-20; 1,10-12; Amos 8,3).
Aceste plãgi nu sunt generale, cãci locuitorii pãmântului ar fi nimiciþi
cu totul. Totuºi, vor fi cele mai îngrozitoare calamitãþi care au fost
cunoscute vreodatã de muritori. Toate judecãþile care au venit peste
oameni pânã la încheierea timpul de har au fost amestecate cu milã.
Sângele mijlocitor al lui Hristos îl ferise pe cel pãcãtos sã primeascã
mãsura deplinã pentru vinovãþia lui; dar, în judecata finalã, mânia este
revãrsatã neamestecatã cu milã.
În ziua aceea, mulþimile vor dori scutul milei lui Dumnezeu pe care
l-au dispreþuit atâta vreme. „Iatã vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când
voi trimite foamete în þarã, nu foamete de pâine, nici sete de apã, ci
550 foame ºi sete dupã auzirea cuvintelor Domnului. Vor pribegi atunci de
la o mare la alta, de la miazãnoapte la rãsãrit, vor umbla istoviþi încoace
ºi încolo, ca sã caute Cuvântul Domnului, ºi tot nu-l vor gãsi” (Amos
8,11.12).
Poporul lui Dumnezeu nu va fi scutit de suferinþã; dar când este
persecutat ºi chinuit, când suferã lipsuri ºi nu are hranã, nu va fi lãsat
sã piarã. Dumnezeul acela care a avut grijã de Ilie nu va trece pe lângã
nici unul dintre copiii Sãi care au dat dovadã de sacrificiu de sine. El,
care numãrã perii capului, va avea grijã de ei ºi, în timp de foamete, vor
fi sãturaþi. În timp ce nelegiuiþii mor de foame ºi de boli, îngerii îi vor
ocroti pe cei neprihãniþi ºi le vor împlini nevoile. Pentru cei care „umblã
în neprihãnire”, fãgãduinþa este: „I se va da pâine ºi apa nu-i va lipsi”.
„Cei nenorociþi ºi cei lipsiþi cautã apã ºi nu este; li se usucã limba de
sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi pãrãsi”
(Isaia 33,15.16; 41,17).
„Cãci chiar dacã smochinul nu va înflori, viþa nu va da nici un rod,
rodul mãslinului va lipsi, ºi câmpiile nu vor da hranã, oile vor pieri din
staule ºi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mã voi bucura în Domnul,
mã voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” (Hab. 3,17-18)
„Domnul este Pãstorul tãu, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea
dreaptã. De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea. Domnul
te va pãzi de orice rãu, îþi va pãzi sufletul.” „Da, El te scapã de laþul
vânãtorului, de ciumã ºi de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui ºi
te vei ascunde sub aripile Lui. Cãci scut ºi pavãzã este credincioºia
Lui! Nu trebuie sã te temi nici de groaza din timpul nopþii, nici de sãgeata
care zboarã ziua, nici de ciuma care umblã în întuneric, nici de molima
care bântuie ziua-n amiaza mare. O mie sã cadã alãturi de tine ºi zece
mii la dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Doar vei privi cu ochii
ºi vei vedea rãsplãtirea celor rãi. Pentru cã zici: ’Domnul este locul
meu de adãpost!’ ªi faci din Cel Preaînalt turnul tãu de scãpare, de Timpul strâmtorårii
aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de
cortul tãu” (Ps. 121,5-7; 91,3-10).
Cu toate acestea, pentru ochiul omenesc s-ar pãrea cã poporul lui
Dumnezeu trebuie sã-ºi sigileze în scurtã vreme mãrturia cu sânge,
aºa cum au fãcut martirii mai înainte. Chiar ºi ei încep sã se teamã cã
Domnul i-a lãsat sã cadã în mâna vrãjmaºilor. Acesta este timpul unei
agonii teribile. Zi ºi noapte, ei strigã cãtre Dumnezeu pentru liberare. 551
Nelegiuiþii tresaltã ºi se aude un strigãt batjocoritor: „Unde este credinþa
voastrã? De ce nu vã elibereazã Dumnezeu din mâinile noastre, dacã
sunteþi într-adevãr poporul Sãu?” Dar cei care aºteaptã îºi amintesc de
Iisus murind pe crucea de pe Calvar ºi de marii preoþi ºi conducãtori
Tragedia veacurilor
strigând în batjocurã: „Pe alþii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui!
Dacã El este împãratul lui Israel, sã Se pogoare acum de pe cruce ºi
vom crede în El!” (Matei 27,42). Toþi se luptã cu Dumnezeu asemenea
lui Iacov. Feþele lor exprimã lupta lãuntricã. Pe toate feþele se aºazã
paloarea morþii. Cu toate acestea, nu-ºi întrerup mijlocirea stãruitoare.
Dacã ar putea privi cu ochi cereºti, oamenii ar vedea legiuni de
îngeri care exceleazã în putere, stând în jurul acelora care au pãzit
cuvântul rãbdãrii lui Hristos. Cu o dragoste plinã de simpatie, aceºti
îngeri au fost martorii chinului lor ºi le-au auzit rugãciunile. Ei aºteaptã
cuvântul Comandantului lor ca sã-i smulgã din primejdie. Dar trebuie
sã mai aºtepte puþin. Poporul lui Dumnezeu trebuie sã bea paharul ºi sã
fie botezat cu botezul. Chiar aceastã amânare, atât de dureroasã pentru
ei, este cel mai bun rãspuns la cererea lor. În timp ce se strãduiesc sã
aºtepte cu încredere ca Domnul sã lucreze, ei sunt aduºi sã-ºi exercite
credinþa, nãdejdea ºi rãbdarea, pe care le-au practicat prea puþin în
timpul experienþei lor religioase. Totuºi, din cauza celor aleºi, timpul de
încercare va fi scurtat. „ªi Dumnezeu nu va face dreptate aleºilor Lui,
care strigã zi ºi noapte cãtre El? Vã spun cã le va face dreptate în
curând” (Luca 18,7.8). Sfârºitul va veni mai repede decât se aºteaptã
oamenii. Grâul va fi adunat ºi legat în snopi pentru grânarul lui
Dumnezeu; neghina va fi legatã în snopi pentru focul distrugerii.
Santinelele cereºti, credincioase însãrcinãrii lor, îºi continuã veghea.
Cu toate cã decretul general a stabilit data când pãzitorii poruncii pot
sã fie daþi la moarte, vrãjmaºii lor vor anticipa în unele cazuri decretul
ºi, înainte de timpul stabilit, vor încerca sã le ia viaþa. Dar nimeni nu
poate trece peste pãzitorii cei puternici, care stau aproape de fiecare
suflet credincios. Unii sunt atacaþi în fuga lor din oraºe ºi sate; dar
sãbiile ridicate împotriva lor se frâng ºi cad fãrã putere, ca un pai. Alþii
sunt apãraþi de îngeri sub formã de luptãtori.
În toate veacurile, Dumnezeu a lucrat prin îngerii sfinþi pentru
ajutorarea ºi eliberarea poporului Sãu. Fiinþele cereºti s-au implicat activ
552 în problemele oamenilor. Ele au apãrut îmbrãcate în haine strãlucitoare
ca fulgerul; au venit la oameni în haine de cãlãtori. Îngerii au apãrut în
chip omenesc înaintea oamenilor lui Dumnezeu. Ei s-au odihnit sub
stejar la miezul zilei, ca ºi cum ar fi fost obosiþi. Au primit ospitalitate în
casele oamenilor. Au acþionat ca niºte cãlãuze pentru cãlãtorii rãtãciþi.
Au aprins cu mâinile lor focul pe altare. Au deschis uºile închisorilor ºi
i-au eliberat pe slujitorii lui Dumnezeu. Îmbrãcaþi cu armura cerului, au
venit sã dea la o parte piatra de pe mormântul Mântuitorului.
În chip de oameni, îngerii sunt adesea prezenþi în adunãrile celor
neprihãniþi; ei viziteazã adunãrile celor nelegiuiþi, aºa cum au fost la
Sodoma, pentru a aduce un raport despre faptele lor, pentru a stabili
dacã au trecut hotarul rãbdãrii lui Dumnezeu. Domnul gãseºte plãcere
în milã; ºi, de dragul acelora puþini care Îi slujesc cu adevãrat, reþine
calamitãþile ºi prelungeºte calmul mulþimilor. Prea puþin îºi dau seama
cei care pãcãtuiesc împotriva lui Dumnezeu cât de mult datoreazã pentru
viaþa lor celor credincioºi pe care îi batjocoresc ºi-i prigonesc cu plãcere.
Deºi conducãtorii lumii nu ºtiu, adesea, în sfaturile lor, îngerii au fost
purtãtori de cuvânt. Ochi omeneºti i-au vãzut; urechi omeneºti au
ascultat apelurile lor; buzele omeneºti s-au împotrivit propunerilor lor ºi
le-au luat în râs sfaturile; mâini omeneºti i-au întâmpinat cu insulte ºi
abuzuri. În sãlile de consiliu ºi în tribunale, aceºti soli cereºti au de-
monstrat o cunoaºtere temeinicã a istoriei omeneºti; ei s-au dovedit
mai capabili sã apere cauza celor apãsaþi decât ar fi fost cel mai priceput
ºi mai elocvent dintre apãrãtori. Ei au înfrânt planuri ºi au împiedicat
nenorocirile care ar fi întârziat într-o mare mãsurã lucrarea lui Dumnezeu
ºi ar fi provocat o mare suferinþã poporului Sãu. În ceasul primejdiei ºi
al necazului, „Îngerul Domnului tãbãrãºte în jurul celor ce se tem de El,
ºi-i scapã din primejdie” (Ps. 34,7).
Cu o dorinþã arzãtoare, copiii lui Dumnezeu aºteaptã semnele venirii
Împãratului lor. Când sunt întrebaþi: „Cât mai este din noapte?”, strãjerii Timpul strâmtorårii
rãspund neîntârziat: „Vine dimineaþa ºi este tot noapte” (Is. 21,11.12).
Lumina strãluceºte prin nori deasupra vârfurilor munþilor. În curând se
va descoperi slava Sa. Soarele Neprihãnirii este gata sã strãluceascã.
Atât dimineaþa, cât ºi noaptea sunt la uºã – începutul unei zile nesfârºite
pentru cel neprihãnit ºi coborârea unei nopþi veºnice peste cel nelegiuit.
Pe când cei care se luptã îºi îndreaptã cererile cãtre Dumnezeu,
vãlul care îi desparte de lumea nevãzutã pare sã se dea la o parte. 553
Cerurile strãlucesc ca zorii unei zile veºnice ºi asemenea melodiei
cântãrilor îngerilor rãsunã în urechi cuvintele: „Staþi tari în devotamentul
vostru, vine ajutorul”. Hristos, Biruitorul Cel puternic, pãstreazã pentru
luptãtorii Sãi obosiþi o comoarã de slavã nemuritoare; iar glasul Lui
Tragedia veacurilor
vine prin porþile deschise: „Iatã, Eu sunt cu voi. Nu vã temeþi. ªtiu toate
durerile voastre; am purtat poverile voastre; nu vã luptaþi împotriva
unor duºmani care n-au fost puºi la probã. Am dus lupta în favoarea
voastrã ºi în Numele Meu sunteþi mai mult decât biruitori”.
Scumpul nostru Mântuitor ne va trimite ajutorul chiar atunci când
avem nevoie de el. Calea spre ceruri este sfinþitã de urmele Sale. Orice
spin care ne rãneºte picioarele le-a rãnit mai întâi pe ale Sale. Orice
cruce, pe care suntem chemaþi sã o purtãm, El a purtat-o înaintea
noastrã. Domnul îngãduie lupta pentru a pregãti sufletul pentru pace.
Timpul strâmtorãrii este o grea încercare ºi de temut pentru poporul lui
Dumnezeu; dar este un timp când fiecare credincios adevãrat sã
priveascã în sus ºi, prin credinþã, sã poatã vedea curcubeul fãgãduinþei
care îl înconjoarã.
„Astfel, cei rãscumpãraþi de Domnul se vor întoarce, vor veni în
Sion cu cântãri de biruinþã, ºi o bucurie veºnicã le va încununa capul; îi
va apuca veselia ºi bucuria, iar durerea ºi gemetele vor fugi. ’Eu, Eu vã
mângâi. Dar cine eºti tu, ca sã te temi de omul muritor, ºi de fiul omului,
care trece ca iarba, ºi sã uiþi pe Domnul, care te-a fãcut? De ce sã
tremuri necontenit toatã ziua, înaintea mâniei asupritorului, când umblã
sã te nimiceascã? Unde este mânia asupritorului? În curând cel încovoiat
sub fiare va fi dezlegat; nu va muri în groapã ºi nu va duce lipsã de
pâine. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tãu, care stârnesc marea ºi fac
sã-i urle valurile ºi al cãrui Nume este Domnul oºtirilor. Eu pun cuvintele
Mele în gura ta, ºi te acopãr cu umbra mâinii Mele’” (Is. 51,11-16).
„De aceea, nenorocitule, beat ce eºti, dar nu de vin, ascultã: ’Aºa
vorbeºte Domnul tãu, Domnul, Dumnezeul tãu, care apãrã pe poporul
Lui: Iatã cã îþi iau din mânã potirul ameþelii, potirul mâniei Mele, ca sã
nu mai bei din el! ªi îl voi pune în mâna asupritorilor tãi, care îþi ziceau:
Îndoaie-te, ca sã trecem peste tine! Îþi fãceai atunci spinarea ca un
pãmânt, ºi ca o uliþã pentru trecãtori’” (Is. 51,21-23).
Ochiul Domnului, privind de-a lungul veacurilor, s-a oprit asupra
554 crizei pe care o avea de întâmpinat poporul Sãu, atunci când puterile
pãmânteºti se vor alinia împotriva lui. Asemenea robilor captivi, copiii
lui Dumnezeu se vor teme de moartea prin înfometare sau prin violenþã.
Dar Cel Sfânt, care a despãrþit Marea Roºie înaintea lui Israel, κi va
manifesta marea Sa putere ºi va pune capãt robiei lor. „Ei vor fi ai Mei,
zice Domnul oºtirilor, Îmi vor fi o comoarã deosebitã, în ziua pe care o
pregãtesc Eu. Voi avea milã de ei, cum are milã un om de fiul sãu,
care-i slujeºte” (Mal. 3,17). Dacã sângele martorilor credincioºi ai lui
Hristos ar fi vãrsat în vremea aceasta, n-ar mai fi ca sângele martirilor,
o sãmânþã semãnatã pentru a aduce un seceriº pentru Dumnezeu.
Credincioºia lor n-ar mai fi o mãrturie pentru a-i convinge pe alþii despre
adevãr; cãci inima împietritã a respins atât de mult valurile de milã,
pânã când ele nu se mai întorc. Dacã cei neprihãniþi ar fi lãsaþi acum sã
cadã ca o pradã în mâna vrãjmaºilor, aceasta ar fi o biruinþã pentru
prinþul întunericului. Psalmistul spune: „Cãci El mã va ocroti în coliba
Lui, în ziua necazului, mã va ascunde sub acoperiºul cortului Lui” (Ps.
27,5). Hristos a spus: „Du-te, poporul Meu, intrã în odaia ta, ºi încuie
uºa dupã tine; ascunde-te câteva clipe, pânã va trece mânia! Cãci iatã,
Domnul iese din Locuinþa Lui sã pedepseascã nelegiuirile locuitorilor
pãmântului” (Is. 26,20.21). Glorioasã va fi eliberarea acelora care au
aºteptat cu rãbdare venirea Sa ºi ale cãror nume sunt scrise în Cartea
vieþii.

Timpul strâmtorårii

555
CAPITOLUL 40

POPORUL LUI DUMNEZEU SALVAT

Aceºtia vin din necazul cel mare; ei ºi-au spãlat


hainele ºi le-au albit în sângele Mielului. De aceea
stau ei înaintea scaunului de domnie al lui
Dumnezeu ºi-I slujesc zi ºi noapte în templul Lui.…
Mielul, care stã în mijlocul scaunului de domnie, va
fi Pãstorul lor, îi va aduce la izvoarele apelor vieþii;
ºi Dumnezeu va ºterge orice lacrimã din ochii lor
(Apocalipsa 7,14-17).

CÂND PROTECÞIA LEGILOR OMENEªTI VA FI RETRASÃ


de la aceia care cinstesc Legea lui Dumnezeu, în diferite þãri se va
produce o miºcare simultanã pentru nimicirea lor. Deoarece timpul
stabilit în decret se apropie, oamenii vor complota sã smulgã din rãdãcini
aceastã sectã urâtã. Se va hotãrî ca într-o noapte sã se dea lovitura
decisivã, care sã aducã la tãcere glasul de discordie ºi de mustrare.
Poporul lui Dumnezeu – unii în celulele închisorilor, alþii ascunºi în
locuri singuratice în pãduri ºi munþi – se roagã încã pentru ocrotire
divinã, în timp ce, în toate pãrþile, grupuri de oameni înarmaþi, mânaþi de
oºtile de îngeri rãi, se pregãtesc pentru lucrarea morþii. Acum este
ceasul încordãrii extreme, când Dumnezeul lui Israel va interveni pentru
eliberarea celor aleºi ai Sãi. Aºa zice Domnul: „Voi însã veþi cânta ca
în noaptea când se prãznuieºte sãrbãtoarea, veþi fi cu inima veselã, ca
cel ce merge, ca sã se ducã la muntele Domnului, spre Stânca lui Israel.
556 ªi Domnul va face sã rãsune glasul Lui mãreþ. κi va arãta braþul gata
sã loveascã în mânia Lui aprinsã, în mijlocul flãcãrii unui foc mistuitor,
în mijlocul înecului, furtunii ºi pietrelor de grindin㔠(Is. 30,29.30).
Cu strigãte de biruinþã, cu batjocuri ºi blesteme, mulþimile de oameni
rãi sunt gata sã se arunce asupra prãzii, când, iatã, un întuneric des,
mai adânc decât întunericul nopþii, cade peste pãmânt. Apoi, un
curcubeu strãlucind de slavã de la tronul lui Dumnezeu se aratã pe
cer ºi pare sã înconjoare fiecare grupã de rugãtori. Mulþimile înfuriate
se opresc deodatã. Strigãtele lor batjocoritoare se sting. Obiectele
urii lor criminale sunt uitate. Cu presimþiri înfricoºate privesc la simbolul
legãmântului lui Dumnezeu ºi doresc sã fie ocrotiþi de strãlucirea lui
orbitoare.
Copiii lui Dumnezeu aud un glas lãmurit ºi melodios spunând: „Priviþi
în sus” ºi, ridicându-ºi ochii cãtre cer, vãd curcubeul fãgãduinþei. Norii
negri ºi ameninþãtori care acopereau firmamentul se despart ºi, asemenea
lui ªtefan, ei privesc neclintiþi spre cer ºi vãd slava lui Dumnezeu ºi pe
Fiul omului stând pe tronul Sãu. Pe chipul Sãu divin ei vãd semnele
umilinþei Sale, iar de pe buzele Sale aud cererea prezentatã înaintea
Tatãlui ºi a sfinþilor îngeri: „Vreau ca acolo unde sunt Eu, sã fie împreunã
cu Mine ºi aceia, pe care Mi i-ai dat Tu” (Ioan 17,24). Se aude din nou
un glas melodios ºi biruitor spunând: „Iatã-i vin! Vin sfinþii fãrã patã,
fãrã vãtãmare. Ei au pãzit Cuvântul rãbdãrii Mele; vor merge printre
îngeri”; iar buzele palide ºi tremurânde ale acelora care au þinut tare la
credinþa lor scot un strigãt de biruinþã.
La miezul nopþii, Dumnezeu κi va arãta puterea pentru eliberarea
poporului Sãu. Soarele se aratã, strãlucind în toatã puterea lui. Semne
ºi minuni urmeazã într-o succesiune rapidã. Nelegiuiþii privesc cu groazã

Poporul lui Dumnezeu salvat


ºi cu uimire aceastã scenã, în timp ce neprihãniþii privesc cu bucurie
solemnã semnul eliberãrii lor. Totul în naturã pare cã ºi-a schimbat
cursul. Râurile înceteazã sã mai curgã. Nori întunecoºi ºi grei se ridicã
ºi se lovesc unul de altul. În mijlocul cerurilor dezlãnþuite este un spaþiu
luminat de o slavã de nedescris, de unde se aude glasul lui Dumnezeu
ca sunetul multor ape, zicând: „S-a isprãvit!” (Apoc. 16,17)
Glasul acela zguduie cerul ºi pãmântul. Urmeazã un cutremur
puternic, un cutremur atât de puternic ºi mare cum n-a fost de când
sunt oamenii pe pãmânt” (vers. 17.18). Firmamentul pare cã se deschide
ºi se închide. Slava de la tronul lui Dumnezeu strãluceºte printre nori. 557
Munþii tremurã ca o trestie bãtutã de vânt, iar stâncile prãbuºite sunt
rãspândite peste tot. Se aude vuietul unei furtuni care se apropie. Marea
este lovitã cu furie. Se aude urletul furtunii ca glasul demonilor într-o
lucrare de distrugere. Pãmântul întreg se ridicã ºi se coboarã ca valurile
Tragedia veacurilor
mãrii. Suprafaþa lui se crapã. Chiar temeliile par cã se prãbuºesc. Lanþuri
de munþi se prãbuºesc. Insule locuite dispar. Porturile mãrii, care au
devenit asemenea Sodomei din cauza nelegiuirii, sunt mãturate de apele
înfuriate. „Dumnezeu ªi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca sã-i
dea potirul de vin al furiei mâniei Lui.” Pietre mari, fiecare cântãrind
„aproape un talant”, îºi fac lucrarea de distrugere (vers. 19.21). Oraºele
îngâmfate ale pãmântului sunt doborâte. Palatele prinþilor, în care mai
marii lumii ºi-au risipit bogãþiile pentru a se slãvi pe ei înºiºi, se prãbuºesc
în ruine înaintea ochilor lor. Zidurile închisorilor se prãbuºesc ºi poporul
lui Dumnezeu, care a fost þinut în captivitate pentru credinþa lui, este
eliberat.
Mormintele se deschid „ºi mulþi din aceia care au adormit în þãrâna
pãmântului… se trezesc, unii pentru viaþã veºnicã, iar alþii pentru ruºine
ºi ocarã veºnic㔠(Dan. 12,2). Toþi aceia care au murit în credinþa
soliei îngerului al treilea ies din morminte slãviþi, ca sã asculte legãmântul
lui Dumnezeu de pace cu aceia care au pãzit Legea Sa. „ªi cei care
L-au strãpuns” (Apoc. 1,7), aceia care au batjocorit ºi au râs de agonia
de moarte a lui Hristos ºi cei mai violenþi împotrivitori ai adevãrului ºi ai
poporului Sãu sunt înviaþi, ca sã-L vadã în slava Sa ºi sã vadã cinstea
pe care o primesc cei credincioºi ºi ascultãtori.
Norii groºi acoperã încã cerul; cu toate acestea, soarele pãtrunde
din când în când, arãtându-se ca un ochi rãzbunãtor al lui Iehova.
Fulgerele înspãimântãtoare coboarã din cer, învãluind pãmântul într-o
flacãrã de foc. Deasupra vuietului înspãimântãtor al tunetului, glasuri
tainice ºi îngrozitoare anunþã soarta celor nelegiuiþi. Cuvintele spuse nu
sunt înþelese de toþi; dar sunt înþelese lãmurit de învãþãtorii mincinoºi.
Aceia care cu puþin mai înainte fuseserã atât de nepãsãtori, atât de
îndrãzneþi ºi provocatori, atât de încântaþi în cruzimea lor faþã de poporul
pãzitor al poruncilor lui Dumnezeu sunt acum copleºiþi de consternare
ºi tremurã de fricã. Vaietele lor se aud mai presus de vuietul naturii
dezlãnþuite. Demonii recunosc dumnezeirea lui Hristos ºi tremurã
558 înaintea puterii Sale, în timp ce oamenii strigã dupã milã ºi se târãsc
într-o spaimã jalnicã.
Profeþii din vechime spuneau când priveau în viziune ziua Domnului:
„Gemeþi, cãci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui
Atotputernic!” (Is. 13,6). „Intrã în stânci, ºi ascunde-te în þãrânã, de
frica Domnului ºi de strãlucirea mãreþiei Lui… Omul va trebui sã-ºi
plece privirea semeaþã ºi îngâmfarea lui va fi smeritã; numai Domnul
va fi înãlþat în ziua aceea. Cãci este o zi a Domnului oºtirilor împotriva
oricãrui om mândru ºi trufaº, împotriva oricui se înalþã, ca sã fie plecat.
În ziua aceea, oamenii îºi vor arunca idolii de argint ºi idolii de aur pe
care ºi-i fãcuserã, ca sã se închine la ei, îi vor arunca la ºobolani ºi la
lilieci; ºi vor intra în gãurile stâncilor, ºi în crãpãturile pietrelor, de frica
Domnului ºi de strãlucirea mãreþiei Lui, când Se va scula sã îngrozeascã
pãmântul” (Is. 2,10-12.20.21).
Printr-o deschizãturã în nori, strãluceºte o stea a cãrei luminozitate
este de patru ori mai mare în contrast cu întunericul. Ea inspirã nãdejde
ºi bucurie celor credincioºi, dar asprime ºi mânie cãlcãtorilor Legii lui
Dumnezeu. Aceia care au jertfit totul pentru Hristos sunt acum în
siguranþã, ocrotiþi ca în cortul tainic al Domnului. Ei au fost încercaþi ºi,
înaintea lumii ºi a dispreþuitorilor adevãrului, ºi-au dovedit credincioºia
faþã de Acela care a murit pentru ei. O schimbare uimitoare s-a petrecut
cu aceia care ºi-au pãstrat integritatea chiar ºi în faþa morþii. Au fost
eliberaþi deodatã din întuneric ºi de sub tirania oamenilor transformaþi
în demoni. Feþele lor, pânã de curând palide, îngrijorate ºi trase,
strãlucesc acum de uimire, credinþã ºi iubire. Glasurile lor se înalþã
într-un cântec de biruinþã: „Dumnezeu este adãpostul ºi sprijinul nostru,
un ajutor, care nu lipseºte niciodatã în nevoi. De aceea nu ne temem,

Poporul lui Dumnezeu salvat


chiar dacã s-ar zgudui pãmântul, ºi s-ar clãtina munþii în inima mãrilor,
chiar dacã ar urla ºi ar spumega valurile mãrii, ºi s-ar ridica pânã acolo
de sã se cutremure munþii” (Ps. 46,1-3).
Când aceste cuvinte de o încredere sfântã se înalþã cãtre Dumnezeu,
norii se dau la o parte ºi se vede cerul înstelat, nespus de glorios, în
contrast cu firmamentul întunecat ºi ameninþãtor de partea cealaltã.
Slava cetãþii cereºti strãbate prin porþile deschise. Apoi apare pe cer o
mânã care þine cele douã table de piatrã închise ca o carte. Profetul
spune: „Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, cãci Dumnezeu este
Cel ce judec㔠(Ps. 50,6). Aceastã Lege sfântã, neprihãnirea lui 559
Dumnezeu care a fost proclamatã pe Sinai în mijlocul tunetelor ºi al
focului, ca o cãlãuzã a vieþii, este acum descoperitã oamenilor ca regulã
de judecatã. Mâna deschide tablele ºi se vãd preceptele Decalogului,
parcã scrise cu o panã de foc. Cuvintele sunt atât de clare, încât toþi le
Tragedia veacurilor
pot citi. Memoria este trezitã, întunericul superstiþiei ºi al rãtãcirii este
alungat de orice minte ºi Cele Zece Cuvinte ale lui Dumnezeu, scurte,
cuprinzãtoare ºi autoritare, sunt aduse la cunoºtinþa tuturor locuitorilor
pãmântului.
Nu se pot descrie groaza ºi disperarea acelora care au cãlcat în
picioare sfintele porunci ale lui Dumnezeu. Dumnezeu le-a dat Legea
Sa; ei ºi-ar fi putut compara caracterele cu ea ºi ar fi descoperit defec-
tele cât încã era timp pentru pocãinþã ºi pentru schimbare; dar, pentru
a-ºi asigura aprobarea lumii, i-au dat la o parte preceptele ºi i-au învãþat
pe alþii sã o calce. Ei au încercat sã-l constrângã pe poporul lui Dumnezeu
sã-I profaneze Sabatul. Acum sunt condamnaþi de Legea aceea pe
care au dispreþuit-o. Cu o claritate îngrozitoare, vãd cã nu au nici o
scuzã. L-au ales pe acela pe care l-au slujit ºi cãruia i s-au închinat. „ªi
veþi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihãnit ºi cel rãu,
dintre cel ce slujeºte lui Dumnezeu ºi cel ce nu-I slujeºte” (Mal. 3,18).
Vrãjmaºii Legii lui Dumnezeu, de la slujitorii altarelor ºi pânã la
ultimul dintre ei, au o nouã înþelegere cu privire la adevãr ºi datorie.
Prea târziu vãd cã Sabatul poruncii a patra este sigiliul viului Dumnezeu.
Prea târziu vãd natura adevãratã a sabatului lor fals ºi temelia de nisip
pe care au clãdit. κi dau seama acum cã au luptat împotriva lui Dumnezeu.
Învãþãtorii religiei au dus sufletele la pierzare, pretinzând cã le duc
cãtre porþile Paradisului. Pânã în ziua socotelilor finale, nu se va ºti cât
de mare este rãspunderea bãrbaþilor din slujbele sfinte ºi cât de teribile
sunt urmãrile necredincioºiei lor. Numai în veºnicie vom putea aprecia
corect pierderea unui singur suflet. Înspãimântãtoare va fi soarta aceluia
cãruia Dumnezeu îi va spune: „Du-te de la Mine, rob rãu!”
Glasul lui Dumnezeu se aude din cer, fãcând cunoscute ziua ºi ceasul
venirii lui Iisus ºi vestind legãmântul veºnic cu poporul Sãu. Cuvintele
Sale se rostogolesc pe pãmânt ca bubuitul celui mai puternic tunet.
Israelul lui Dumnezeu ascultã cu ochii pironiþi în sus. Feþele sunt luminate
de slava Sa ºi strãlucesc aºa cum strãlucea faþa lui Moise când a coborât
560 de pe Muntele Sinai. Nelegiuiþii nu-i pot privi. Iar când se rosteºte
binecuvântarea asupra acelora care L-au cinstit pe Dumnezeu prin
pãzirea Sabatului Sãu sfânt, se aude un strigãt puternic de biruinþã.
Îndatã se aratã la rãsãrit un nor mic, negru, cam cât o jumãtate de
palmã. Este norul care Îl înconjoarã pe Mântuitorul ºi care din depãrtare
pare înconjurat de întuneric. Poporul lui Dumnezeu ºtie cã acesta este
semnul Fiului omului. Într-o tãcere solemnã, îl privesc cum se apropie
de pãmânt, devenind din ce în ce mai luminos ºi mai glorios, pânã ce se
face un nor mare, alb, având la bazã o slavã asemãnãtoare unui foc
mistuitor, iar deasupra, curcubeul legãmântului. Iisus vine ca un cuceritor
puternic. Acum nu mai este „Omul durerii”, ca sã bea paharul amar al
ruºinii ºi al durerii, ci El vine biruitor în cer ºi pe pãmânt, sã-i judece pe
cei vii ºi pe cei morþi. „Cel credincios ºi adevãrat”, „în dreptate va
judeca ºi va face rãzboi”. „ªi oºtile din ceruri Îl vor urma” (Apoc.
19,11-14). O datã cu acordurile melodiei cereºti a îngerilor sfinþi, o
mulþime nenumãratã Îl însoþeºte pe drumul Sãu. Firmamentul pare plin
de forme strãlucitoare – „zeci de mii de ori zece mii ºi mii de mii”. Nici
o panã omeneascã nu poate descrie scena; nici o minte muritoare nu
este în stare sã-i înþeleagã splendoarea. „Mãreþia Lui acoperã cerurile
ºi slava Lui umple pãmântul. Strãlucirea Lui este ca lumina” (Hab.
3,3.4). Când norul cel viu se apropie mai mult, orice ochi Îl priveºte pe
Prinþul vieþii. Nici o coroanã de spini nu mai rãneºte capul acela sfânt;
ci o diademã de slavã se odihneºte pe sfânta Sa frunte. Faþa Sa
strãluceºte de lumina orbitoare a soarelui de amiazã: „Pe hainã ºi pe
coapsã avea scris numele acesta: Împãratul împãraþilor ºi Domnul
domnilor” (Apoc. 19,16).
În faþa prezenþei Sale, „toate feþele îngãlbenesc”; peste cei care au

Poporul lui Dumnezeu salvat


respins mila lui Dumnezeu, cade groaza disperãrii veºnice. „Inima îi e
mâhnitã, îi tremurã genunchii ºi toate feþele au îngãlbenit” (Ier. 30,6;
Naum 2,10). Cei neprihãniþi strigã, tremurând: „Cine poate sta în
picioare?” Cântarea îngerilor se opreºte ºi urmeazã un timp de
înspãimântãtoare tãcere. Apoi, glasul lui Iisus se aude zicând: „Harul
Meu vã este de ajuns”. Feþele neprihãniþilor se lumineazã ºi bucuria
umple toate inimile. Iar îngerii, dând tonuri mai înalte, cântã iarãºi pe
mãsurã ce se apropie de pãmânt.
Împãratul împãraþilor coboarã pe nor, învãluit în flacãrã de foc.
Cerurile se strâng ca un sul, pãmântul tremurã înaintea Lui ºi toþi munþii 561
ºi toate insulele sunt mutate din locul lor. „Dumnezeul nostru vine ºi nu
tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, ºi împrejurul Lui o furtunã
puternicã. El strigã spre ceruri sus ºi spre pãmânt, ca sã judece pe
poporul Sãu” (Ps. 50,3-4).
Tragedia veacurilor
„Împãraþii pãmântului, domnitorii, cãpitanii oºtilor, cei bogaþi ºi cei
puternici, toþi robii ºi toþi oamenii slobozi s-au ascuns în peºteri ºi în
stâncile munþilor. ªi ziceau munþilor ºi stâncilor: ’Cãdeþi peste noi, ºi
ascundeþi-ne de Faþa Celui ce ºade pe scaunul de domnie ºi de mânia
Mielului; cãci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, ºi cine poate sta în
picioare?’” (Apoc. 6,15-17)
Batjocurile dispreþuitoare au încetat. Buzele mincinoase sunt reduse
la tãcere. Zãngãnitul armelor, tumultul bãtãliei, „cu învãlmãºeala luptei
ºi cu hainele tãvãlite în sânge” (Is. 9,5), au tãcut. Acum nu se mai aud
decât rugãciuni ºi cuvinte de bocet ºi de vaiet. De pe buzele care pânã
de curând batjocoreau, izbucneºte strigãtul: „A venit ziua mâniei Lui; ºi
cine poate sta în picioare?” Nelegiuiþii se roagã sã fie îngropaþi sub
stâncile munþilor decât sã-L priveascã în faþã pe Acela pe care L-au
dispreþuit ºi L-au respins.
Ei cunosc glasul care pãtrunde în urechea celor morþi. De câte ori
tonurile lor duioase ºi rugãtoare i-au chemat la pocãinþã! De câte ori
n-au auzit vocea Mântuitorului în invitaþia miºcãtoare a unui prieten
sau a unui frate! Nici un alt glas nu poate fi atât de plin de condamnare,
atât de încãrcat de acuzare pentru cei care au respins harul Sãu ca
acest glas ce a stãruit atât de multã vreme: „Întoarceþi-vã, întoarceþi-vã
de la cãile voastre rele; pentru ce vreþi sã muriþi?” (Ezech. 33,11). O,
dacã ar fi fost glasul unui strãin! Iisus spune: „Fiindcã Eu chem ºi voi
vã împotriviþi, fiindcã Îmi întind mâna ºi nimeni nu ia seama, fiindcã
lepãdaþi toate sfaturile Mele, ºi nu vã plac mustrãrile Mele” (Prov.
1,24-25). Glasul acela trezeºte amintiri pe care ei ar dori sã le ºteargã
– avertis-mente dispreþuite, invitaþii refuzate, privilegii pierdute.
Acolo sunt aceia care ºi-au bãtut joc de Hristos în umilinþa Sa. Cu o
putere deosebitã le revin în minte cuvintele Suferindului, când, somat
de marele preot, a declarat solemn: „Vã spun cã de acum încolo veþi
vedea pe Fiul omului ºezând la dreapta puterii lui Dumnezeu ºi venind
pe norii cerului” (Matei 26,64). Acum Îl vãd în slava Lui ºi mai trebuie
562 sã-L vadã ºi stând la dreapta puterii.
Aceia care au luat în râs afirmaþia Sa cã este Fiul lui Dumnezeu
rãmân acum fãrã cuvânt. Iatã-l pe Irod cel îngâmfat, care ºi-a bãtut
joc de titlul Sãu regesc ºi le-a poruncit soldaþilor dispreþuitori sã-L înco-
roneze ca împãrat. Acolo sunt chiar oamenii aceia care, cu mâini
nelegiuite, I-au pus pe umeri mantia de purpurã, pe fruntea Sa sfântã
coroana de spini ºi în mâinile Sale, care nu s-au împotrivit, un sceptru
derizoriu, plecându-se înaintea Sa într-o batjocurã hulitoare. Oamenii
care L-au lovit ºi L-au scuipat pe Domnul vieþii acum se întorc de la
privirea Sa pãtrunzãtoare ºi cautã sã fugã de copleºitoarea slavã a
prezenþei Sale. Aceia care I-au bãtut cuiele în mâini ºi în picioare,
soldatul care I-a împuns coasta privesc aceste semne cu groazã ºi cu
remuºcare.
Cu o claritate înspãimântãtoare, preoþii ºi conducãtorii îºi reamintesc
evenimentele de pe Calvar. Cu o groazã înfiorãtoare, îºi reamintesc
cum, clãtinând din cap într-o bucurie satanicã, au exclamat: „Pe alþii i-a
mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacã este El Împãratul lui
Israel, sã Se pogoare acum de pe cruce, ºi vom crede în El! S-a încrezut
în Dumnezeu: sã-L scape acum Dumnezeu, dacã-L iubeºte” (Matei
27,42-43).
κi amintesc, în culori vii, parabola Mântuitorului cu privire la vierii
care au refuzat sã dea stãpânului lor rodul viei, care ºi-au bãtut joc de
robii lui ºi i-au ucis fiul. κi amintesc ºi sentinþa pe care ei înºiºi au
pronunþat-o: „Stãpânul viei va pierde pe acei nelegiuiþi”. În pãcatul ºi în
pedepsirea acelor oameni necredincioºi, preoþii ºi bãtrânii îºi vãd pro-
pria cale, precum ºi soarta lor dreaptã. ªi acum se înalþã un strigãt de
agonie, de moarte. Mai puternic decât strigãtul: „Rãstigneºte-L!

Poporul lui Dumnezeu salvat


Rãstigneºte-L!”, care a rãsunat pe strãzile Ierusalimului, se înalþã vaiul
groaznic, disperat: „El este Fiul lui Dumnezeu! El este adevãratul Mesia!”
Ei cautã sã fugã din prezenþa Împãratului împãraþilor. Ei încearcã
zadarnic sã se ascundã în peºterile adânci ale pãmântului, prãbuºite de
furia naturii.
În viaþa tuturor acelora care resping adevãrul, sunt momente când
conºtiinþa se trezeºte, când memoria redã amintirile chinuitoare ale unei
vieþi de fãþãrnicie, iar sufletul este hãrþuit de regrete zadarnice. Dar ce
sunt acestea în comparaþie cu remuºcarea din ziua aceea, când teama
vine ca o pustiire, când nimicirea vine ca o furtunã! (Prov. 1,27). Aceia 563
care au vrut sã-i distrugã pe Hristos ºi pe poporul Sãu credincios sunt
acum martorii slavei care îi înconjoarã. În groaza lor, ei aud glasurile
sfinþilor, exclamând în tonuri pline de bucurie: „Iatã, acesta este Dumnezeul
nostru în care aveam încredere cã ne va mântui” (Is. 25,9).
Tragedia veacurilor
În mijlocul zguduirii pãmântului, a strãlucirii fulgerelor ºi a bubuitului
tunetelor, glasul Fiului lui Dumnezeu îi strigã pe sfinþii adormiþi. El priveºte
mormintele celor neprihãniþi; apoi, ridicând mâinile cãtre cer, strigã:
„Treziþi-vã, treziþi-vã, treziþi-vã, voi, care dormiþi în þãrânã, ºi sculaþi-vã!”
În lungul ºi în latul pãmântului, morþii aud glasul acela ºi aceia care îl
aud învie. ªi pãmântul întreg va rãsuna de vuietul acelei armate nespus
de mari din fiecare naþiune, neam, limbã ºi popor. Ei vin din închisoarea
morþii, îmbrãcaþi cu slavã nemuritoare, strigând: „Unde îþi este biruinþa,
moarte? Unde îþi este boldul, moarte?” (1 Cor. 15,55). Iar neprihãniþii
cei vii ºi sfinþii înviaþi îºi unesc glasurile într-un strigãt de biruinþã îndelung
fericit.
Toþi ies din mormintele lor având aceeaºi staturã cu care au intrat în
mormânt. Adam, care se gãseºte în mulþimea celor înviaþi, este de o
înãlþime distinsã ºi cu o staturã maiestuoasã, cu puþin mai prejos decât
Fiul lui Dumnezeu. Este un mare contrast între el ºi oamenii din ultimele
generaþii; în aceastã privinþã, se vede marea degenerare a neamului
omenesc. Dar toþi învie cu prospeþimea ºi vigoarea tinereþii veºnice.
La început, omul a fost creat dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu
nu numai în caracter, ci ºi în trãsãturi ºi formã. Pãcatul a desfigurat ºi
aproape a ºters chipul divin; dar Hristos a venit sã refacã ceea ce a
fost pierdut. El va schimba trupurile noastre netrebnice ºi le va face
asemenea trupului Sãu slãvit. Chipul muritor, lipsit de frumuseþe,
odinioarã întinat de pãcat, devine desãvârºit, frumos ºi nemuritor. Toate
defectele ºi diformitãþile sunt lãsate în mormânt. Readuºi la pomul vieþii,
în Edenul multã vreme pierdut, cei mântuiþi „vor creºte” (Mal. 4,2) la
statura deplinã a neamului omenesc, în slava lui de la început. Ultima
rãmãºiþã a blestemului pãcatului va fi îndepãrtatã ºi cei credincioºi ai
lui Hristos se vor arãta „în frumuseþea Domnului Dumnezeului nostru”,
la minte, la suflet ºi la trup, reflectând chipul desãvârºit al Domnului lor.
O, minunatã mântuire! Mult discutatã, mult aºteptatã, contemplatã cu
o anticipaþie înflãcãratã, dar niciodatã înþeleasã pe deplin.
Neprihãniþii cei vii sunt schimbaþi „într-o clipã, într-o clipealã din
564
ochi”. La glasul lui Dumnezeu, ei au fost glorificaþi; acum sunt fãcuþi
nemuritori ºi, împreunã cu sfinþii înviaþi, sunt rãpiþi sã-L întâlneascã pe
Domnul lor în vãzduh. Îngerii îi „adunã pe cei aleºi din cele patru
vânturi, de la o margine a cerului, pânã la cealaltã”. Copilaºii sunt purtaþi
de îngerii sfinþi ºi daþi în braþele mamelor lor. Prieteni multã vreme
despãrþiþi prin moarte sunt uniþi pentru a nu se mai despãrþi niciodatã ºi,
cu cântãri de bucurie, se înalþã împreunã spre cetatea lui Dumnezeu.
De fiecare parte a carului de nori sunt aripi ºi sub ele sunt roþi vii; ºi,
în timp ce carul se înalþã, roþile strigã: „Sfânt”, iar aripile, în timp ce se
miºcã, strigã: „Sfânt”, iar suita de îngeri strigã: „Sfânt, sfânt, sfânt este
Domnul Dumnezeu Atotputernic”. Iar cei rãscumpãraþi strigã: „Aleluia!”
în timp ce carul înainteazã cãtre Noul Ierusalim.
Înainte de a intra în cetatea lui Dumnezeu, Mântuitorul acordã
urmaºilor Sãi emblemele biruinþei ºi îi învesteºte cu însemnele rangului
lor împãrãtesc. Rândurile strãlucitoare sunt aliniate în careu în
jurul regelui lor, a cãrui staturã se înalþã maiestuoasã, mai presus de
sfinþi ºi de îngeri, a cãrui faþã strãluceºte asupra lor plinã de dragoste
binevoitoare. Privirea tuturor din oastea nenumãratã a celor rãscum-
pãraþi este aþintitã asupra Lui, fiecare ochi priveºte slava Aceluia a
cãrui „faþã a fost schimonositã mai mult decât a oricãrui om, iar chipul
Sãu mai mult decât al fiilor oamenilor”. Pe capul biruitorilor, Iisus, cu
propria mânã, pune coroana de slavã. Pentru fiecare este câte o coroanã,
purtând noul sãu nume (Apoc. 2,17) ºi inscripþia „sfinþit Domnului”. În
fiecare mânã este pusã ramura de palmier a biruitorului ºi harpe
strãlucitoare. Apoi, când îngerii care conduc ating coardele, orice mânã
atinge coardele harpelor cu pricepere, producând o muzicã dulce, în
tonuri melodioase ºi bogate. O încântare de nespus pune stãpânire pe

Poporul lui Dumnezeu salvat


toate inimile ºi toate glasurile se înalþã în laudã plinã de recunoºtinþã:
„A Lui, care ne iubeºte, care ne-a spãlat de pãcatele noastre cu
sângele Sãu ºi a fãcut din noi o împãrãþie ºi preoþi pentru Dumnezeu,
Tatãl Sãu: a Lui sã fie slava ºi puterea în vecii vecilor!” (Apoc. 1,5.6)
În faþa mulþimii rãscumpãrate este Cetatea Sfântã. Isus deschide
larg porþile de mãrgãritar ºi popoarele care au pãzit adevãrul intrã prin
ele. Acolo privesc Paradisul lui Dumnezeu, cãminul lui Adam, în puritatea
lui. Apoi glasul Acela, mai bogat decât orice muzicã ce a atins vreodatã
o ureche muritoare, se aude zicând: „Lupta voastrã s-a sfârºit”. „Veniþi,
binecuvântaþii Tatãlui Meu, de moºteniþi împãrãþia care v-a fost pregãtitã 565
de la întemeierea lumii.”
Acum se împlineºte rugãciunea Mântuitorului pentru ucenicii Sãi:
„Vreau ca acolo unde sunt Eu sã fie ºi aceia pe care Mi i-ai dat Tu”.
„Fãrã prihanã ºi plini de bucurie înaintea slavei Sale” (Iuda 24). Hristos
Tragedia veacurilor
îi prezintã Tatãlui pe cei rãscumpãraþi cu sângele Sãu, zicând: „Iatã-Mã
pe Mine ºi copiii pe care Mi i-ai dat”. „Am pãzit pe aceia pe care Mi
i-ai dat.” O, minuni ale iubirii rãscumpãrãtoare; încântarea ceasului
aceluia, când Tatãl cel veºnic, privindu-i pe cei rãscumpãraþi, va vedea
chipul Sãu, discordia pãcatului îndepãrtatã, blestemul lui alungat ºi
omenirea iarãºi în armonie cu Divinitatea.
Cu o dragoste de nedescris, Iisus îi invitã pe cei credincioºi la bucuria
Domnului lor. Bucuria Domnului este sã vadã în Împãrãþia slavei sufletele
care au fost salvate prin agonia ºi umilirea Sa. ªi cei rãscumpãraþi se
vor împãrtãºi de bucuria Sa când îi vor vedea printre cei fericiþi pe
aceia care au fost câºtigaþi pentru Hristos prin rugãciunile, munca ºi
sacrificiul lor plin de iubire. Strângându-se în jurul marelui tron, o bucurie
de nedescris le umple inimile când îi vãd pe aceia pe care i-au câºtigat
la Hristos ºi cã aceºtia i-au câºtigat pe alþii, iar aceºtia, la rândul lor, pe
alþii, toþi aduºi în cerul de odihnã, atunci îºi vor depune coroanele la
picioarele lui Iisus ºi-L vor lãuda de-a lungul nesfârºitelor veacuri ale
veºniciei.
Când cei rãscumpãraþi sunt primiþi în Cetatea lui Dumnezeu, se
înalþã un strigãt triumfãtor de adorare. Cei doi Adami sunt gata sã se
întâlneascã. Fiul lui Dumnezeu stã cu braþele deschise sã-l primeascã
pe tatãl neamului nostru omenesc – fiinþa pe care a creat-o El, care a
pãcãtuit împotriva Creatorului sãu ºi pentru pãcatul cãruia semnele
rãstignirii sunt purtate în trupul Mântuitorului. Când Adam vede
urmele cuielor nemiloase, nu cade pe pieptul Domnului sãu, ci, în
umilinþã, se aruncã la picioarele Sale, strigând: „Vrednic, vrednic este
Mielul care a fost junghiat!” Cu gingãºie, Mântuitorul îl ridicã ºi-l
îndeamnã sã priveascã iarãºi la cãminul din Eden, din care a fost
atâta vreme alungat.
Dupã îndepãrtarea din Eden, viaþa lui Adam pe pãmânt a fost plinã
de durere. Fiecare frunzã care cãdea, fiecare victimã a jertfei, orice
umbrã de pe faþa plãcutã a naturii, orice patã pe curãþia omului era o
566 nouã amintire a pãcatului sãu. Grozavã era agonia remuºcãrii când
privea nelegiuirea abundând ºi, ca un rãspuns la avertizãrile lui, întâmpina
acuzaþii aduse lui ca fiind cauza pãcatului. Cu umilinþã rãbdãtoare, a
purtat aproape o mie de ani pedeapsa neascultãrii. S-a pocãit deplin de
pãcatul sãu, s-a încrezut în meritele Mântuitorului fãgãduit ºi a murit în
nãdejdea învierii. Fiul lui Dumnezeu a rãscumpãrat greºeala ºi cãderea
omului; iar acum, prin lucrarea de ispãºire, Adam este repus în prima
lui stãpânire.
Cu o nespusã bucurie, el vede pomii care odinioarã erau desfãtarea
lui – chiar pomii aceia ale cãror roade le adunase el însuºi în zilele
nevinovãþiei ºi bucuriei lui. Vede viþa pe care propriile mâini au cultivat-o
ºi chiar acele flori pe care odinioarã le iubea ºi le îngrijea. Mintea lui
prinde realitatea scenei; înþelege cã acesta este cu adevãrat Edenul
restabilit, mai plãcut acum decât atunci când a fost alungat din el.
Mântuitorul îl conduce la pomul vieþii, rupe fructul cel slãvit ºi-i dã sã
mãnânce. Priveºte în jurul lui ºi vede o mulþime din familia lui
rãscumpãratã, stând în Paradisul lui Dumnezeu. Atunci îºi aºazã coroana
strãlucitoare la picioarele lui Iisus ºi, cãzând pe pieptul Sãu, Îl îmbrãþi-
ºeazã pe Rãscumpãrãtorul. Atinge harpa de aur ºi bolþile cerului rãsunã
de cântarea biruitoare: „Vrednic, vrednic, vrednic este Mielul care a
fost junghiat ºi trãieºte iarãºi!” Cei din familia lui Adam îi urmeazã
exemplul ºi îºi aºazã coroanele la picioarele Mântuitorului când se pleacã
înaintea Sa în adorare.
La aceastã reunire sunt martori îngerii care au plâns la cãderea lui
Adam ºi s-au bucurat atunci când Isus, dupã înviere, S-a înãlþat la cer,
deschizând mormântul pentru toþi aceia care vor crede în Numele Sãu.
Acum vãd lucrarea de mântuire împlinitã ºi îºi unesc glasurile în cântãri

Poporul lui Dumnezeu salvat


de laudã.
Pe marea de cristal, înaintea tronului, acea mare ca de sticlã ames-
tecatã cu foc – atât de mult strãlucind de slava lui Dumnezeu –, este
adunatã mulþimea care a „câºtigat biruinþa asupra fiarei, a chipului ei, a
semnului ei ºi a numãrului numelui ei”. Împreunã cu Mielul pe Muntele
Sionului, „cu harpele lui Dumnezeu în mânã”, stau cei o sutã patruzeci
ºi patru de mii care au fost rãscumpãraþi dintre oameni; ºi se aude ca
sunetul multor ape ºi ca sunetul unui tunet puternic „glasul cântãreþilor
care cântau din harpele lor”. Ei cântau „o cântare nouã”, înaintea
tronului, o cântare pe care nici un om n-o poate cânta afarã de cei o 567
sutã patruzeci ºi patru de mii. Este cântarea lui Moise ºi a Mielului –
cântarea eliberãrii. Nimeni în afarã de cei o sutã patruzeci ºi patru de
mii nu poate învãþa Cântarea aceasta; cãci este cântarea experienþei
lor – o experienþã pe care nici o altã generaþie n-a avut-o pânã atunci.
Tragedia veacurilor
„Aceºtia urmeazã pe Miel oriunde merge El.” Fiind înãlþaþi de pe pãmânt,
dintre cei vii, sunt socotiþi ca „primele roade pentru Dumnezeu ºi pentru
Miel” (Apoc. 15,2-3; 14,1-5). „Aceºtia sunt cei care au venit din
strâmtorarea cea mare”; au trecut printr-un timp de strâmtorare cum
nu a fost niciodatã pe pãmânt. Ei au rezistat groazei din timpul
strâmtorãrii lui Iacov, au stat fãrã mijlocitor în timpul revãrsãrii finale a
judecãþilor lui Dumnezeu. Dar au fost eliberaþi, cãci „ºi-au spãlat hainele
ºi le-au albit în sângele Mielului”. „În gura lor nu s-a gãsit minciunã,
cãci sunt fãrã pat㔠înaintea lui Dumnezeu. „De aceea stau ei înaintea
tronului lui Dumnezeu ºi-I slujesc zi ºi noapte în templul Sãu. ªi cel
care ºade pe tron va locui în mijlocul lor.” Ei au vãzut pãmântul devastat
de foamete ºi de boli, soarele având puterea sã-i dogoreascã pe oameni
cu o arºiþã mare ºi ei înºiºi au suportat necazuri, foame ºi sete. Dar „nu
vor mai fi flãmânzi, nici nu le va mai fi sete; nici nu-i va mai dogori
soarele, nici vreo altã arºiþã. Cãci Mielul care este în mijlocul tronului îi
va hrãni, ºi-i va aduce la izvoarele de apã vie; ºi Dumnezeu va ºterge
orice lacrimã din ochii lor” (Apoc. 7,14-17).
În toate veacurile, cei aleºi ai Mântuitorului au fost educaþi ºi
disciplinaþi în ºcoala suferinþei. Ei au mers pe cãrãrile înguste ale
pãmântului; au fost curãþiþi în cuptorul încercãrilor. Pentru Numele lui
Iisus, au suportat împotrivire, urã ºi calomnie. L-au urmat prin lupte
grele; au suportat lepãdarea de sine ºi au avut parte de dezamãgiri
amare. Prin propria experienþã dureroasã au cunoscut grozãvia
pãcatului, puterea lui, vinovãþia ºi jalea lui ºi ei îl privesc cu scârbã.
Sentimentul jertfei infinite aduse pentru vindecarea lor îi umileºte în
ochii lor ºi le umple inimile de recunoºtinþã ºi de laudã, pe care cei ce
n-au cãzut niciodatã nu le pot aprecia. Ei iubesc mult pentru cã li s-a
iertat mult. Deoarece s-au împãrtãºit de suferinþele lui Hristos, sunt în
stare sã se împãrtãºeascã împreunã cu El de slava Sa.
Moºtenitorii lui Dumnezeu au venit din cocioabe, din temniþe, de pe
eºafod, din munþi, din pustiuri, din peºterile pãmântului, din insulele mãrii.
568 Pe pãmânt au fost sãraci, nãpãstuiþi, chinuiþi, milioane au coborât în
mormânt împovãraþi cu ruºine pentru cã au refuzat cu statornicie sã se
supunã pretenþiilor amãgitoare ale lui Satana. Au fost declaraþi de
tribunalele omeneºti ca fiind cei mai josnici criminali. Dar acum
„Dumnezeu Însuºi este Judecãtorul” (Ps. 50,6). Acum, sentinþele
omeneºti sunt rãsturnate. „El va îndepãrta ocara poporului Sãu Israel”
(Is. 25,8). „Ei vor fi numiþi: ’Popor sfânt, Rãscumpãraþi ai Domnului’.”
El a hotãrât sã le dea „celor întristaþi din Sion… o cununã împãrãteascã
în loc de cenuºã, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o hainã de
laudã în locul unui duh mâhnit” (Is. 62,12; 61,3). Ei nu mai sunt slabi,
prigoniþi, risipiþi ºi întristaþi. De acum încolo, vor fi totdeauna cu
Domnul. Ei stau înaintea tronului îmbrãcaþi cu haine mai bogate decât
au purtat vreodatã cei mai onoraþi oameni ai pãmântului. Sunt încoronaþi
cu diademe mai strãlucitoare decât au fost cele puse vreodatã pe
fruntea monarhilor pãmânteºti. Zilele de durere ºi de plâns s-au dus
pentru totdeauna. Împãratul slavei a ºters lacrimile de pe toate feþele;
orice cauzã de amãrãciune a fost îndepãrtatã. În legãnarea ramurilor
de palmieri, ei izbucnesc într-un cântec de biruinþã, clar, dulce ºi armonios;
toate vocile iau tonul pânã când imnul rãsunã prin bolþile cerului:
„Mântuirea este a lui Dumnezeu care ºade pe tron ºi a Mielului”, iar
toþi locuitorii cerului rãspund în adorare: „Amin”. „A Dumnezeului nostru,
sã fie lauda, slava, înþelepciunea, mulþumirile, cinstea, puterea ºi tãria,
în vecii vecilor!” (Apoc. 7,10.12)
În viaþa aceasta, abia începem sã înþelegem subiectul minunat al
mântuirii. Cu înþelegerea noastrã mãrginitã, putem aprecia foarte corect
ruºinea ºi slava, viaþa ºi moartea, dreptatea ºi mila, care se întâlnesc la
cruce; totuºi, cu cele mai ascuþite puteri mintale, nu putem prinde

Poporul lui Dumnezeu salvat


adevãrata lor însemnãtate. Lungimea ºi lãþimea, adâncimea ºi înãlþimea
iubirii rãscumpãrãtoare sunt înþelese prea slab. Planul de Mântuire nu
va fi deplin înþeles nici chiar atunci când cei rãscumpãraþi vor vedea
aºa cum sunt vãzuþi ºi vor cunoaºte aºa cum sunt cunoscuþi, însã de-a
lungul veacurilor veºnice, adevãrul se va descoperi continuu în faþa
minþilor uimite ºi încântate. Cu toate cã necazurile, durerile ºi ispitele
pãmântului sunt terminate, iar cauza îndepãrtatã, poporul lui Dumnezeu
va avea totdeauna o cunoaºtere lãmuritã, inteligentã, a ceea ce a costat
mântuirea lor.
Crucea lui Hristos va fi ºtiinþa ºi cântecul mântuiþilor în toatã veºnicia. 569
În Hristos cel slãvit Îl vor vedea pe Hristos cel rãstignit. Niciodatã nu
se va uita cã El, a cãrui putere a creat ºi a susþinut lumile nenumãrate
prin vastele domenii ale spaþiului, iubitul Fiu al lui Dumnezeu, Maiestatea
cerului, El, pe care heruvimii ºi serafimii strãlucitori se bucurau sã-L
Tragedia veacurilor
adore, S-a umilit pentru a ridica omenirea cãzutã; ca sã poarte vinovãþia
ºi ruºinea pãcatului ºi ascunderea feþei Tatãlui, pânã când chinurile
unei lumi pierdute I-au sfâºiat inima ºi I-au zdrobit viaþa pe crucea de
pe Calvar. Faptul cã Fãcãtorul tuturor lumilor, Arbitrul tuturor destinelor,
a trebuit sã pãrãseascã slava ºi sã Se umileascã din dragoste pentru
om va provoca totdeauna uimirea ºi admiraþia Universului. Când
popoarele rãscumpãrate Îl privesc pe Mântuitorul lor ºi vãd slava
veºnicã a Tatãlui strãlucind pe faþa Sa; când privesc tronul Sãu, care
este din veci ºi þine pânã în veci ºi ºtiu cã Împãrãþia Sa nu va avea
sfârºit, izbucnesc în cântarea rãpitoare: „Vrednic, vrednic este Mielul
care a fost junghiat ºi ne-a rãscumpãrat pentru Dumnezeu prin sângele
Sãu preþios!”
Taina crucii explicã toate celelalte taine. În lumina care izvorãºte
de pe Calvar, atributele lui Dumnezeu care ne umpluserã de teamã ºi
de groazã apar frumoase ºi atrãgãtoare. Mila, bunãtatea, dragostea
pãrinteascã se vãd unite cu sfinþenia, dreptatea ºi puterea. Când privim
maiestatea tronului Sãu înãlþat ºi onorat, Îi vedem caracterul în
manifestãrile Lui iubitoare ºi înþelegem, ca niciodatã mai înainte,
însemnãtatea acelui titlu scump: „Tatãl nostru”.
Se va vedea cã Acela care este infinit în înþelepciune nu putea pune
la cale un plan pentru salvarea noastrã fãrã jertfirea Fiului Sãu.
Rãsplãtirea pentru jertfa Sa este bucuria populãrii pãmântului cu fiinþe
rãscumpãrate, sfinte, fericite ºi nemuritoare. Rezultatul luptei Mântuito-
rului cu puterile întunericului este bucuria pentru cei mântuiþi, care vor
sluji spre slava lui Dumnezeu în toatã veºnicia. ªi atât de mare este
valoarea unui suflet, încât Tatãl este mulþumit cu preþul plãtit; iar Hristos,
privind roadele jertfei Sale mari, este ºi El mulþumit.

570
CAPITOLUL 41

PUSTIIREA PÃMÂNTULUI

La venirea Domnului Hristos, nelegiuiþii sunt


distruºi de strãlucirea slavei Sale. Hristos κi ia
poporul în cetatea lui Dumnezeu… Timp de o mie de
ani, Satana va rãtãci pe pãmântul pustiit, pentru a
vedea urmãrile rãzvrãtirii lui împotriva Legii lui
Dumnezeu… Acum este timpul când ’sfinþii vor
judeca lumea’ (1 Cor. 6,2). Împreunã cu Hristos, ei
îi judecã pe cei nelegiuiþi, comparând faptele lor cu
Biblia, cartea statutarã. Apoi, partea pe care cei
nelegiuiþi trebuie sã o suporte este scrisã în dreptul
numelui lor în cartea morþii.

„PENTRU Cà PÃCATELE EI S-AU ÎNGRÃMÃDIT ºi au ajuns


pânã la cer; ºi Dumnezeu ªi-a adus aminte de nelegiuirile ei… Tur-
naþi-i îndoit în potirul în care a amestecat ea! Pe cât s-a slãvit pe sine
însãºi, ºi s-a desfãtat în risipã, pe atât daþi-i chin ºi tânguire! Pentru cã
zicea în inima ei: ’ªed ca împãrãteasã, nu sunt vãduvã, ºi nu voi ºti ce Pustiirea påmântului
este tânguirea!’ Tocmai pentru aceea, într-o singurã zi vor veni urgiile
ei: moartea, tânguirea ºi foametea. ªi va fi arsã de tot în foc, pentru cã
Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. ªi împãraþii pãmântului,
care au curvit ºi s-au dezmierdat în risipã cu ea, când vor vedea fumul
arderii ei, o vor plânge ºi o vor boci… ºi vor zice: ’Vai, vai! Babilonul,
cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipã þi-a venit judecata!’”
(Apoc. 18,5-10) 571
„Negustorii pãmântului care s-au îmbogãþit prin risipa desfãtãrii ei.”
„Vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui, ºi
vor zice: ’Vai! Vai! Cetatea cea mare, care era îmbrãcatã cu in foarte
subþire, cu purpurã ºi cu stacojiu, care era împodobitã cu aur, cu pietre
Tragedia veacurilor
scumpe ºi cu mãrgãritare! Atâtea bogãþii într-un ceas s-au prãpãdit!’”
(Apoc. 18,11.3.15-17)
Aºa sunt judecãþile care cad asupra Babilonului în ziua revãrsãrii
mâniei lui Dumnezeu. Ea ºi-a umplut mãsura nelegiuirii; i-a venit timpul
ºi e coaptã pentru nimicire.
Când glasul lui Dumnezeu pune capãt robiei poporului Sãu, se pro-
duce o trezire teribilã a acelora care au pierdut totul în marea luptã a
vieþii. În timpul de har, ei au fost orbiþi de amãgirile lui Satana ºi ºi-au
îndreptãþit calea pãcãtoasã. Cei bogaþi s-au îngâmfat cu superioritatea
lor faþã de cei mai puþin favorizaþi decât ei; dar ei câºtigaserã bogãþiile
prin cãlcarea Legii lui Dumnezeu. Ei neglijaserã sã-i hrãneascã pe cei
flãmânzi, sã-i îmbrace pe cei goi, sã lucreze cu dreptate ºi sã iubeascã
mila. Ei au cãutat sã se înalþe pe ei înºiºi ºi sã obþinã omagiul semenilor.
Acum sunt jefuiþi de tot ceea ce i-a înãlþat ºi sunt lãsaþi sãraci ºi fãrã
apãrare. Ei privesc cu groazã la distrugerea idolilor pe care îi preþuiserã
mai mult decât pe Creatorul lor. ªi-au vândut sufletele pentru distracþii
ºi bogãþii pãmânteºti ºi nu au cãutat sã devinã bogaþi în ascultare de
Dumnezeu. Urmarea este cã viaþa lor ajunge un eºec; plãcerile lor
sunt schimbate în amãrãciune, iar comorile lor sunt date stricãciunii.
Câºtigul unei vieþi întregi este spulberat într-o clipã. Cei bogaþi deplâng
distrugerea caselor lor mari ºi risipirea aurului ºi argintului lor. Dar
plângerile lor sunt aduse la tãcere de groaza cã ei înºiºi trebuie sã piarã
împreunã cu idolii lor.
Cei nelegiuiþi sunt copleºiþi de regrete, nu din cauza neglijãrii
pãcãtoase faþã de Dumnezeu ºi de semenii lor, ci pentru cã Dumnezeu
a biruit. Ei deplâng urmarea acestui fapt; dar nu se pocãiesc de nele-
giuirea lor. Dacã ar putea, n-ar lãsa neîncercat nici un mijloc nefolosit
pentru a birui.
Lumea vede chiar grupa aceea pe care a batjocorit-o, a dispreþuit-o
ºi a dorit sã o nimiceascã, trecând neatinsã prin boalã, furtunã ºi
cutremur. Acela care pentru cãlcãtorii Legii Sale este un foc mistuitor,
572 pentru poporul Sãu este o ocrotire sigurã.
Slujitorul care a sacrificat adevãrul pentru a câºtiga favoarea
oamenilor îºi dã acum seama de caracterul ºi influenþa învãþãturilor lui.
Se vede lãmurit cã ochiul atotºtiutor l-a însoþit când era la amvon, când
mergea pe stradã, amestecându-se cu oamenii în diferitele scene din
viaþã. Orice emoþie a sufletului, orice rând scris, orice cuvânt rostit sau
orice faptã care i-a fãcut pe oameni sã gãseascã scãpare la adãpostul
minciunii a fost o sãmânþã semãnatã; iar acum, în sufletele pierdute ºi
nenorocite din jurul lui, vede recolta.
Domnul zicea: „Leagã în chip uºuratic rana fiicei poporului Meu,
zicând: ’Pace, pace!’ ªi totuºi pace nu este.” „Pentru cã întristaþi prin
minciuni inima celui neprihãnit, când Eu Însumi nu l-am întristat, ºi pentru
cã întãriþi mâinile celui rãu ca sã-l împiedicaþi sã se lase de calea lui cea
rea, fãgãduindu-i viaþa” (Ier. 8,11; Ezech. 13,22).
„Vai de pãstorii care nimicesc ºi risipesc turma pãºunii Mele!”…
„Iatã vã voi pedepsi din pricina rãutãþii faptelor voastre.” „Gemeþi,
pãstori, ºi strigaþi! Tãvãliþi-vã în cenuºã, povãþuitori ai turmelor! Cãci
au venit zilele junghierii voastre. Nu mai este nici un loc de adãpost
pentru pãstori! Nu mai este nici o scãpare pentru povãþuitorii turmelor”
(Ier. 23,1-2; 25,34-35).
Atât slujitorii, cât ºi poporul vãd cã n-au menþinut legãtura corectã
cu Dumnezeu. Ei vãd cã s-au rãsculat împotriva Autorului oricãrei legi
drepte ºi adevãrate. Lepãdarea preceptelor divine a dat naºtere la mii
de izvoare ale rãului, discordiei, urii, nelegiuirii, pânã ce pãmântul a
devenit un vast câmp de luptã, o cloacã de stricãciune. Aceasta este
priveliºtea pe care o vãd aceia care au lepãdat adevãrul ºi au ales sã
iubeascã rãtãcirea. Nici o limbã nu poate exprima dorinþa pe care cel
neascultãtor ºi necredincios o simte faþã de tot ce a pierdut pentru
totdeauna – viaþa veºnicã. Bãrbaþi la care lumea s-a închinat pentru
talentele ºi elocvenþa lor vãd acum aceste lucruri în adevãrata lor luminã. Pustiirea påmântului
κi dau seama ce au pierdut prin neascultare ºi cad la picioarele acelora
a cãror credincioºie au dispreþuit-o ºi au batjocorit-o ºi mãrturisesc cã
Dumnezeu i-a iubit.
Oamenii vãd cã au fost duºi în rãtãcire. Ei se acuzã unul pe altul
pentru cã i-au condus la distrugere; dar toþi se unesc în manifestarea
celei mai crude condamnãri faþã de slujitorii religiei. Pãstorii necre-
dincioºi au proorocit lucruri plãcute; ei i-au condus pe ascultãtorii lor sã 573
facã fãrã valoare Legea lui Dumnezeu ºi sã-i prigoneascã pe aceia
care au sfinþit-o. Acum, în deznãdejdea lor, aceºti învãþãtori mãrturisesc
înaintea lumii lucrarea lor de amãgire. Mulþimile se umplu de furie.
„Suntem pierduþi!” strigã ei, „ºi voi sunteþi cauza pieirii noastre”; ºi se
Tragedia veacurilor
aruncã asupra pãstorilor care i-au dus la pieire. Chiar aceia care
odinioarã îi admirau în cel mai înalt grad vor rosti împotriva lor
blestemele cele mai grozave. Chiar mâinile care odinioarã îi încoronaserã
cu lauri se vor ridica sã-i distrugã. Sãbiile care erau destinate sã-i ucidã
pe copiii lui Dumnezeu sunt acum folosite pentru a-i distruge pe
adversarii lor. Pretutindeni este luptã ºi sânge vãrsat.
„Vuietul ajunge pânã la marginea pãmântului; cãci Domnul Se ceartã
cu neamurile, intrã la judecatã împotriva oricãrei fãpturi, ºi dã pe cei rãi
pradã sãbiei” (Ier. 25,31). Timp de ºase mii de ani a continuat marea
luptã; Fiul lui Dumnezeu împreunã cu solii cereºti au fost în luptã cu
puterea celui rãu, pentru a-i avertiza, a-i lumina ºi a-i salva pe fiii
oamenilor. Acum toþi au luat hotãrârea; nelegiuiþii s-au unit deplin cu
Satana în lupta împotriva lui Dumnezeu. A venit timpul ca Dumnezeu
sã restabileascã autoritatea Legii Sale cãlcate în picioare. Acum lupta
nu mai este numai cu Satana, ci ºi cu oamenii. „Domnul Se ceartã cu
popoarele”; „El va da sãbiei pe cei nelegiuiþi.”
Semnul eliberãrii a fost pus asupra acelora „care suspinã ºi gem din
cauza tuturor nelegiuirilor care s-au sãvârºit”. Acum iese îngerul morþii,
reprezentat în viziunea lui Ezechiel prin bãrbaþii cu armele de nimicire,
cãrora le este datã porunca: „Ucideþi pe bãtrâni ºi pe tineri, fete, copii
ºi femei; dar sã nu vã atingeþi de nici unul din aceia care au semnul;
începeþi cu locaºul Meu cel sfânt”. Profetul spune: „Ei au început cu
bãtrânii care erau înaintea casei” (Ezech. 9,1-6). Lucrarea de distrugere
începe cu aceia care au pretins cã sunt pãzitorii spirituali ai poporului.
Strãjerii falºi sunt primii care cad. Nu existã nimeni care sã aibã milã
sau sã cruþe. Bãrbaþi, femei, fete ºi copii pier deopotrivã.
„Cãci iatã, Domnul iese din locuinþa Lui, sã pedepseascã nelegiuirile
locuitorilor pãmântului; ºi pãmântul va da sângele pe faþã, ºi nu va mai
acoperi uciderile” (Is. 26,21). „Dar iatã urgia cu care va lovi Domnul
pe toate popoarele, care vor lupta împotriva Ierusalimului. Le va putrezi
carnea stând încã în picioare, le vor putrezi ochii în gãurile lor, ºi le va
574 putrezi limba în gurã. În ziua aceea, Domnul va trimite o mare
învãlmãºealã în ei; unul va apuca mâna altuia, ºi vor ridica mâna unii
asupra altora” (Zah. 14,12-13). În lupta nebuneascã a patimilor crude
ºi datoritã revãrsãrii grozave a mâniei neamestecate cu milã a lui
Dumnezeu, cad locuitorii nelegiuiþi ai pãmântului – preoþi, conducãtori
ºi popor, bogat ºi sãrac, de sus ºi de jos. „Cei pe care-i va ucide Domnul
în ziua aceea vor fi întinºi de la un capãt al pãmântului pânã la celãlalt;
nu vor fi jeliþi, nici adunaþi, nici îngropaþi” (Ier. 25,33).
La venirea Domnului Hristos, nelegiuiþii sunt ºterºi de pe faþa
întregului pãmânt, nimiciþi de suflarea gurii Sale ºi distruºi de strãlucirea
slavei Sale. Hristos κi ia poporul în cetatea lui Dumnezeu, iar pãmântul
este golit de locuitori. „Iatã, Domnul deºartã þara ºi o pustieºte, îi rãs-
toarnã faþa ºi risipeºte locuitorii. Þara este pustiitã de tot ºi prãdatã;
cãci Domnul a hotãrât aºa. Ei cãlcau legile, nu þineau poruncile, ºi
rupeau legãmântul cel veºnic! De aceea mãnâncã blestemul þara, ºi
suferã locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prãpãdiþi
locuitorii þãrii” (Is. 24,1.3.5-6).
Pãmântul întreg pare ca un pustiu trist. Ruinele oraºelor ºi satelor
distruse de cutremur, copaci dezrãdãcinaþi, stânci sfãrâmate, aruncate
de mare sau scoase din pãmânt, zac rãspândite pe suprafaþa lui, în timp
ce vãgãuni uriaºe marcheazã locul de unde au fost smulºi munþii din
temeliile lor.
Acum are loc evenimentul prefigurat în ultimul serviciu solemn al
Zilei de Ispãºire. Când lucrarea din Sfânta Sfintelor se încheia, iar pãcatele
lui Israel erau îndepãrtate din sanctuar în virtutea sângelui jertfei pentru
pãcat, atunci era adus înaintea Domnului þapul cel viu; ºi în faþa adunãrii,
marele preot mãrturisea pe capul lui „toate nelegiuirile copiilor lui Is-
rael, ºi toate cãlcãrile lor de lege cu care au pãcãtuit ei; sã le punã pe
capul þapului” (Lev. 16,21). Tot astfel, când lucrarea de ispãºire din
Sanctuarul ceresc se va încheia, în prezenþa lui Dumnezeu, a îngerilor Pustiirea påmântului
cereºti ºi a oºtilor celor rãscumpãraþi, pãcatele poporului lui Dumnezeu
sunt puse asupra lui Satana; el va fi declarat vinovat de toate relele pe
care le-a provocat sã le înfãptuiascã. ªi dupã cum þapul era trimis
departe, într-un þinut nelocuit, tot aºa ºi Satana va fi alungat pe pãmântul
pustiit, o pustietate nelocuitã ºi stearpã.
Apocalipsa profetizeazã alungarea lui Satana, precum ºi starea de
haos ºi pustiire la care va fi adus pãmântul ºi declarã cã aceastã stare 575
va dãinui timp de o mie de ani. Dupã ce prezintã scenele celei de a
doua veniri a Domnului ºi distrugerea celor nelegiuiþi, profeþia continuã:
„Apoi am vãzut pogorându-se din cer un înger, care þinea în mânã
cheia Adâncului ºi un lanþ mare. El a pus mâna pe balaur, pe ºarpele
Tragedia veacurilor
cel vechi, care este diavolul ºi Satana, ºi l-a legat pentru o mie de ani.
L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, ºi a pecetluit intrarea deasupra
lui, ca sã nu mai înºele Neamurile, pânã se vor împlini cei o mie de ani.
Dupã aceea, trebuie sã fie dezlegat pentru puþinã vreme” (Apoc. 20,1-3).
Faptul cã expresia „fântâna adâncului” reprezintã pãmântul într-o
stare de confuzie ºi de întunecime se poate vedea ºi din alte texte
biblice. Cu privire la starea pãmântului „la început”, raportul Bibliei
spune c㠄era pustiu ºi gol; ºi întunericul era peste faþa adâncului”
(Gen. 1,2). Profeþia ne aratã cã va fi readus parþial, aproape la aceeaºi
stare. Privind înainte la ziua cea mare a lui Dumnezeu, profetul Ieremia
declarã: „Mã uit la pãmânt, ºi iatã cã este pustiu ºi gol; mã uit la ceruri
ºi lumina lor a pierit! Mã uit la munþi, ºi iatã cã nu este nici un om; ºi
toate pãsãrile cerurilor au fugit! Mã uit, ºi iatã, locul roditor este un
pustiu; ºi toate cetãþile sale sunt nimicite” (Ier. 4,23-26).
Aici trebuie sã fie locuinþa lui Satana ºi a îngerilor rãi timp de o mie
de ani. Mãrginit la pãmânt, el nu va mai avea intrare la alte lumi, pentru
a-i ispiti ºi a-i supãra pe aceia care n-au cãzut niciodatã. În acest sens
este el legat; n-a mai rãmas nimeni asupra cãruia sã-ºi poatã exercita
puterea. Este oprit cu totul de la lucrarea de amãgire ºi de distrugere
care, timp de atâtea secole, a fost singura lui desfãtare.
Profetul Isaia, privind în viitor la vremea distrugerii lui Satana,
exclamã: „Cum ai cãzut din cer, Luceafãr strãlucitor, fiu al zorilor!
Cum ai fost doborât la pãmânt, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în
inima ta: ’Mã voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus
de stelele lui Dumnezeu, voi fi ca Cel Preaînalt’. Dar ai fost aruncat în
locuinþa morþilor, în adâncimile mormântului! Cei ce te vãd se uitã þintã
miraþi la tine, te privesc cu luare aminte ºi zic: ’Acesta este omul care
fãcea sã se cutremure pãmântul, ºi zguduia împãrãþiile, care prefãcea
lumea în pustie, nimicea cetãþile ºi nu dãdea drumul prinºilor sãi de
rãzboi?’” (Is. 14,12-17)
Timp de ºase mii de ani, lucrarea de rãzvrãtire a lui Satana „a fãcut
576 pãmântul sã tremure”. El „a fãcut lumea ca un pustiu ºi a nimicit cetãþile
de pe el”. ªi „n-a deschis închisoarea captivilor”. Timp de ºase mii de
ani, temniþa lui l-a primit pe poporul lui Dumnezeu ºi l-ar fi þinut pentru
totdeauna în robie, dar Hristos a sfãrâmat lanþurile ºi i-a eliberat pe
prizonieri.
Chiar ºi cei nelegiuiþi sunt acum în afara puterii lui Satana; iar el,
singur, înconjurat doar de îngerii sãi, rãmâne sã-ºi dea seama de
efectele blestemului pe care l-a adus pãcatul. „Toþi împãraþii neamu-
rilor, da, toþi, se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui. Dar tu ai
fost aruncat departe de mormântul tãu, ca o ramurã dispreþuitã. Tu nu
eºti unit cu ei în mormânt, cãci þi-ai nimicit þara, ºi þi-ai prãpãdit poporul”
(Is. 14,18-20).
Timp de o mie de ani, Satana va rãtãci încoace ºi încolo pe pãmântul
pustiit, pentru a vedea urmãrile rãzvrãtirii lui împotriva Legii lui
Dumnezeu. În aceastã vreme, suferinþele lui vor fi profunde. De la
cãdere, activitatea neîncetatã nu i-a dat timp sã reflecteze; dar acum
este lipsit de putere ºi lãsat sã contemple partea pe care a avut-o de
când s-a rãzvrãtit pentru prima oarã împotriva guvernãrii divine, sã
priveascã înainte, tremurând cu groazã cãtre viitorul îngrozitor, când va
trebui sã sufere pentru tot rãul pe care l-a fãcut ºi sã fie pedepsit
pentru pãcatele pe care le-a determinat sã fie fãcute.
Captivitatea lui Satana îi va aduce poporului lui Dumnezeu bucurie
ºi veselie. Profetul spune: „Iar când îþi va da Domnul odihnã dupã
ostenelile ºi frãmântãrile tale, ºi dupã aspra robie care a fost pusã peste
tine, atunci vei cânta cântarea aceasta asupra împãratului Babilonului
(reprezentându-l aici pe Satana) ºi vei zice: ’Iatã, asupritorul nu mai
este, asuprirea a încetat, Domnul a frânt toiagul celor rãi, nuiaua
stãpânitorilor. Cel ce în urgia lui lovea popoarele cu lovituri fãrã
rãgaz, cel ce în mâna lui supunea neamurile este prigonit fãrã cruþare’”
(Is. 14,3-6). Pustiirea påmântului
În timpul celor o mie de ani, între prima ºi a doua înviere, are loc
judecata celor nelegiuiþi. Apostolul Pavel aratã cãtre aceastã judecatã
ca fiind un eveniment ce urmeazã celei de a doua veniri. „De aceea sã
nu judecaþi nimic înainte de vreme, pânã va veni Domnul, care va scoate
la luminã lucrurile ascunse în întuneric, ºi va descoperi gândurile
inimilor” (1 Cor. 4,5). Daniel declarã cã atunci când vine Cel Îmbãtrânit
de zile „judecata a fost datã sfinþilor Celui Preaînalt” (Dan. 7,22). La 577
data aceasta, cei neprihãniþi domnesc ca regi ºi preoþi pentru Dumnezeu.
Ioan spune în Apocalipsa: „ªi am vãzut niºte scaune de domnie; ºi
celor ce au ºezut pe ele, li s-a dat judecata; ei vor fi preoþi ai lui Dumnezeu
ºi ai lui Hristos, ºi vor împãrãþi cu El o mie de ani” (Apoc. 20,4-6).
Tragedia veacurilor
Acum este timpul când, aºa cum a profetizat apostolul Pavel, „sfinþii
vor judeca lumea” (1 Cor. 6,2). Împreunã cu Hristos ei îi judecã pe cei
nelegiuiþi, comparând faptele lor cu Biblia, cartea statutarã, hotãrând
fiecare caz dupã faptele fãcute în trup. Apoi, partea pe care cei nelegiuiþi
trebuie sã o suporte este mãsuratã dupã faptele lor; ºi este scrisã în
dreptul numelui lor în cartea morþii.
Satana ºi îngerii lui sunt judecaþi de Hristos ºi de poporul sãu. Pavel
spune: „Nu ºtiþi cã noi vom judeca pe îngeri?” (1 Cor. 6,3). Iar Iuda
declarã c㠄El a pãstrat pentru judecata zilei celei mari, puºi în lanþuri
veºnice, în întuneric, pe îngerii care nu ºi-au pãstrat vrednicia, ci ºi-au
pãrãsit locuinþa” (Iuda 6).
La încheierea celor o mie de ani, va avea loc a doua înviere. Atunci,
cei nelegiuiþi vor învia din morþi ºi se vor prezenta înaintea lui Dumnezeu
pentru aducerea la îndeplinire a „judecãþii scrise”. Astfel Apocalipsa,
dupã ce descrie învierea celor drepþi, spune: „Ceilalþi morþi n-au înviat
pânã nu s-au sfârºit cei o mie de ani” (Apoc. 20,5). Iar Isaia declarã cu
privire la cei nelegiuiþi: „Aceºtia vor fi strânºi ca prinºi de rãzboi ºi duºi
într-o temniþã, vor fi închiºi în gherle, ºi, dupã un mare numãr de zile,
vor fi pedepsiþi” (Is. 24,22).

578
CAPITOLUL 42

SFÂRªITUL LUPTEI

Atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, ºi toþi


sfinþii împreunã cu El! Picioarele Lui vor sta în ziua
aceea pe muntele Mãslinilor, care este în faþa
Ierusalimului, spre rãsãrit; muntele Mãslinilor se va
despica la mijloc… ºi se va face o vale foarte mare…
ªi Domnul va fi împãrat peste tot pãmântul. În ziua
aceea, Domnul va fi singurul Domn, ºi Numele Lui
va fi singurul Nume (Zaharia 14,5.4.9).

LA ÎNCHEIEREA CELOR O MIE DE ANI, Hristos Se întoarce


din nou pe pãmânt. El este însoþit de oastea celor mântuiþi ºi înconjurat
de o suitã de îngeri. Când coboarã într-o maiestate înfricoºatã, porun-
ceºte morþilor nelegiuiþi sã învie pentru a-ºi primi pedeapsa. Ei ies, o
ceatã puternicã, nenumãratã ca nisipul mãrii. Ce contrast faþã de aceia
care au înviat la prima înviere! Cei drepþi au fost îmbrãcaþi cu tinereþe
ºi frumuseþe nemuritoare. Cei nelegiuiþi poartã urmele bolii ºi ale morþii.
Fiecare ochi din mulþime se întoarce sã vadã slava lui Dumnezeu.
Cu un glas, oºtile nelegiuiþilor exclamã: „Binecuvântat este Cel ce vine
în Numele Domnului!” Nu iubirea faþã de Iisus le inspirã aceastã
exclamaþie. Puterea adevãrului face ca buzele lor sã rosteascã, fãrã sã
Sfâr¿itul luptei

vrea, aceste cuvinte. Cei nelegiuiþi ies din mormânt cu aceeaºi urã faþã
de Iisus ºi cu acelaºi spirit de rebeliune. Ei nu mai au un nou timp de
har în care sã-ºi corecteze defectele din viaþa lor trecutã. Nimic nu
s-ar mai câºtiga cu aceasta. O viaþã întreagã de neascultare nu le-a
înmuiat inimile. O a doua ocazie, dacã le-ar fi datã, ar fi folositã la fel
579
ca prima, cãlcând în picioare cerinþele lui Dumnezeu ºi rãzvrãtindu-se
împotriva Lui.
Hristos coboarã pe Muntele Mãslinilor, de unde S-a înãlþat dupã
învierea Sa ºi unde îngerii au repetat fãgãduinþa revenirii Sale. Profetul
spune: „Atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, ºi toþi sfinþii împreunã
Tragedia veacurilor
cu El! Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Mãslinilor, care
este în faþa Ierusalimului, spre rãsãrit; muntele Mãslinilor se va despica
la mijloc… ºi se va face o vale foarte mare… ªi Domnul va fi Împãrat
peste tot pãmântul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, ºi
Numele Lui va fi singurul Nume” (Zah. 14,4.5.9). În timp ce Noul
Ierusalim, în splendoarea lui orbitoare, se coboarã din ceruri ºi se aºazã
pe locul curãþit ºi pregãtit sã-l primeascã, Hristos împreunã cu poporul
Sãu ºi cu îngerii intrã în Cetatea Sfântã.
Acum Satana se pregãteºte pentru o ultimã luptã pentru supremaþie.
Cât timp a fost lipsit de putere ºi întrerupt din lucrarea lui de amãgire,
prinþul rãului s-a simþit nenorocit ºi descurajat; dar când morþii nelegiuiþi
învie ºi el vede acele mulþimi de partea lui, nãdejdea lui reînvie ºi se
hotãrãºte sã nu renunþe la marea luptã. κi va pune în linie de bãtaie,
sub steagul lui, toate oºtile celor pierduþi ºi prin ei va cãuta sã-ºi aducã
la îndeplinire planurile. Cei nelegiuiþi sunt prizonierii lui Satana. Respin-
gându-L pe Hristos, ei au acceptat conducerea marelui rãzvrãtit. Ei
sunt gata sã primeascã sugestiile lui ºi sã împlineascã poruncile lui.
Dar, consecvent ºireteniei lui de la început, nu vrea sã fie recunoscut
ca fiind Satana. Pretinde a fi prinþul care este proprietarul de drept al
lumii ºi a cãrui moºtenire i-a fost rãpitã pe nedrept. Se prezintã supuºilor
lui amãgiþi ca salvator, asigurându-i cã puterea lui i-a scos din morminte
ºi cã este pe punctul de a-i scãpa de cea mai crudã tiranie. Prezenþa lui
Hristos fiind îndepãrtatã, Satana face minuni pentru a-ºi susþine
pretenþiile. El îl face tare pe cel slab ºi le inspirã tuturor spiritul ºi energia
lui. Le propune sã-i conducã împotriva taberei sfinþilor ºi sã punã
stãpânire pe Cetatea lui Dumnezeu. Cu bucurie diabolicã aratã spre
milioanele nenumãrate de oameni care au fost înviaþi din mormintele
lor ºi declarã cã, în calitate de conducãtor al lor, este în stare sã cuce-
reascã cetatea ca sã-ºi recâºtige tronul ºi împãrãþia.
În acea gloatã sunt mulþi din generaþia aceea cu viaþã lungã, care a
existat înainte de potop; bãrbaþi cu staturã înaltã ºi de o inteligenþã
vastã, care, supunându-se stãpânirii îngerilor cãzuþi, ºi-au consacrat
580 toatã priceperea ºi cunoºtinþele pentru înãlþarea de sine; bãrbaþi ale
cãror lucruri minunate de artã au fãcut ca lumea sã idolatrizeze geniul
lor, dar ale cãror cruzime ºi invenþii rele au murdãrit pãmântul ºi au
deformat chipul lui Dumnezeu, fãcându-L sã ºteargã de pe faþa
pãmântului creaþiunea Sa. Acolo sunt împãraþi ºi generali care au cucerit
popoare, viteji care n-au pierdut nici o bãtãlie, luptãtori mândri ºi ambiþioºi,
a cãror apropiere fãcea împãrãþiile sã tremure. Prin moarte, n-au suferit
nici o schimbare. Când ies din morminte, îºi reiau cursul gândurilor
chiar de acolo de unde au încetat. Sunt mânaþi de aceeaºi dorinþã de
cucerire care-i stãpânea când au cãzut.
Satana se consultã cu îngerii lui ºi apoi cu aceºti împãraþi cuceritori ºi
oameni puternici. Ei privesc puterea ºi numãrul acelora care sunt de partea
lor ºi declarã cã armata din cetate este micã în comparaþie cu a lor ºi cã
poate fi biruitã. Fac planuri sã punã stãpânire pe bogãþiile ºi pe slava
Noului Ierusalim. Toþi încep de îndatã sã se pregãteascã de luptã. Meºteri
pricepuþi fãuresc echipament de rãzboi. Conducãtori militari, renumiþi
pentru succesele lor, rânduiesc gloate de luptãtori în companii ºi divizii.
În cele din urmã, se dã ordinul de înaintare ºi oºtile nenumãrate
pornesc – o armatã cum n-a fost niciodatã formatã de cuceritorii
pãmânteºti, pe care forþele unite din toate veacurile, de când a început
rãzboiul pe pãmânt, n-au egalat-o niciodatã. Satana, cel mai puternic
dintre luptãtori, conduce avangarda, iar îngerii lui îºi unesc forþele pentru
aceastã luptã finalã. Împãraþi ºi luptãtori sunt în cortegiul lui, iar mulþimile
îi urmeazã în companii mari, fiecare sub comandantul rânduit. Cu o
precizie militarã, rândurile înainteazã unul dupã altul pe suprafaþa
pãmântului, neregulatã ºi crãpatã, cãtre Cetatea lui Dumnezeu. La
porunca lui Iisus, porþile Noului Ierusalim sunt închise ºi armatele lui
Satana împresoarã cetatea ºi se pregãtesc de atac.
Hristos apare acum din nou în faþa vrãjmaºilor Sãi. Cu mult deasupra
cetãþii, pe o temelie de aur lustruit, se aflã un tron înalt. Pe acest tron
stã Fiul lui Dumnezeu, iar în jur sunt supuºii Împãrãþiei Sale. Nici o
limbã ºi nici o panã nu pot descrie puterea ºi maiestatea lui Hristos.
Sfâr¿itul luptei

Slava veºnicului Tatã Îl învãluie pe Fiul Sãu. Strãlucirea prezenþei Sale


umple Cetatea lui Dumnezeu ºi se revarsã dincolo de porþi, învãluind
pãmântul întreg cu strãlucirea ei.
Cel mai aproape de tron sunt aceia care odinioarã au fost zeloºi
pentru cauza lui Satana, dar care, ca niºte tãciuni scoºi din foc, L-au
urmat pe Mântuitorul lor cu un devotament profund ºi puternic. Apoi 581
stau aceia care au clãdit caractere creºtine în mijlocul minciunii ºi
necredinþei, aceia care au respectat Legea lui Dumnezeu atunci când
lumea creºtinã o declara fãrã valoare ºi milioane din toate veacurile
care au suferit moartea de martir pentru credinþa lor. Iar mai departe
Tragedia veacurilor
este „gloata cea mare pe care n-o poate numãra nimeni, dintre toate
popoarele, neamurile ºi limbile… înaintea tronului ºi înaintea Mielului,
îmbrãcaþi în haine albe ºi cu ramuri de finic în mâini” (Apoc. 7,9).
Lupta lor s-a sfârºit, au câºtigat biruinþa. Au alergat ºi au cãpãtat premiul.
Ramura de palmier din mâinile lor este simbolul biruinþei ºi haina albã
este însemnul neprihãnirii lui Hristos, care acum este a lor.
Cei rãscumpãraþi înalþã o cântare de laudã care rãsunã prin bolþile
cerului: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care ºade pe scaunul
de domnie, ºi a Mielului!” (vers. 10). Îngerii ºi serafimii îºi unesc glasurile
în adorare. Când cei mântuiþi privesc puterea ºi rãutatea lui Satana,
vãd, ca niciodatã mai înainte, cã nici o altã putere nu i-a putut face
biruitori, decât aceea a lui Hristos. În toatã mulþimea aceea strãlucitã
nu se gãseºte nimeni care sã-ºi atribuie mântuirea, ca ºi când ar fi
biruit prin propria putere ºi bunãtate. Nu se spune nimic despre ceea
ce au fãcut sau au suferit; ci refrenul fiecãrei cântãri, cheia fiecãrui
imn este: Mântuirea este a Dumnezeului nostru ºi a Mielului.
În prezenþa locuitorilor pãmântului ºi ai cerului, are loc încoronarea
finalã a Fiului lui Dumnezeu. ªi acum, învestit cu maiestate ºi putere
supremã, Împãratul împãraþilor pronunþã sentinþa faþã de rãzvrãtiþii
împotriva guvernãrii Sale ºi aduce la îndeplinire dreptatea pentru aceia
care au cãlcat în picioare Legea Sa ºi l-au prigonit pe poporul Sãu.
Profetul lui Dumnezeu spune: „Apoi am vãzut un scaun de domnie
mare ºi alb, ºi pe Cel ce ºedea pe el. Pãmântul ºi cerul au fugit dinaintea
Lui, ºi nu s-a mai gãsit un loc pentru ele. ªi am vãzut pe morþi, mari ºi
mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niºte cãrþi au fost
deschise. ªi a fost deschisã o altã carte, care este cartea vieþii. ªi
morþii au fost judecaþi dupã faptele lor, dupã cele ce erau scrise în
cãrþile acelea” (Apoc. 20,11.12).
De îndatã ce cãrþile cu rapoarte sunt deschise, ºi ochiul lui Iisus
priveºte asupra nelegiuiþilor, ei devin conºtienþi de fiecare pãcat pe care
l-au sãvârºit vreodatã. Ei vãd exact locul unde picioarele lor s-au
depãrtat de pe cãrarea curãþiei ºi a sfinþeniei ºi cât de departe i-a dus
582 mândria ºi rãzvrãtirea în cãlcarea Legii lui Dumnezeu. Ispitele sedu-
cãtoare pe care le-au încurajat prin îngãduirea pãcatului, binecuvântãrile
folosite în scop rãu, solii lui Dumnezeu dispreþuiþi, avertizãrile lepãdate,
valurile de milã respinse din cauza inimii îndãrãtnice ºi nepocãite –
toate acestea apar ca ºi când sunt scrise cu litere de foc.
Deasupra tronului este descoperitã crucea; ºi, ca o priveliºte
panoramicã, apar scenele ispitirii ºi cãderii lui Adam împreunã cu etapele
succesive din Planul cel mare de Mântuire. Naºterea umilã a Mân-
tuitorului, primii Sãi ani de sãrãcie ºi ascultare; botezul Sãu în Iordan;
postul ºi ispitirea din pustie; lucrarea Sa publicã, descoperirea faþã de
oameni a celor mai preþioase binecuvântãri ale cerului; zilele pline de
fapte de iubire ºi de milã; nopþile rugãciunii ºi vegherii în singurãtatea
munþilor; comploturile geloziei, ale urii ºi ale rãutãþii cu care erau
rãsplãtite binefacerile Sale; agonia îngrozitoare ºi tainicã din Ghetsemani,
sub povara zdrobitoare a pãcatelor lumii întregi; trãdarea în mâinile
gloatei ucigaºe; evenimentele înfricoºãtoare din noaptea aceea de
groazã; Prizonierul care nu Se împotrivea, pãrãsit de ucenicii Sãi iubiþi,
care fugiserã dezamãgiþi pe strãzile Ierusalimului; Fiul lui Dumnezeu
adus în mijlocul veseliei în faþa lui Ana, judecat în palatul marelui preot,
în sala de judecatã a lui Pilat, înaintea lui Irod cel crud ºi laº, batjocorit,
insultat, torturat ºi condamnat la moarte – toate acestea sunt prezentate
în culori vii.
Iar acum, în faþa mulþimii tremurânde, sunt arãtate scenele finale;
rãbdãtorul Suferind mergând pe drum cãtre Calvar; Prinþul cerului
atârnând pe cruce; preoþii îngâmfaþi, gloata batjocoritoare, care lua în
râs agonia Lui de moarte; întunericul supranatural; pãmântul împovãrat,
stâncile despicate, mormintele deschise, marcând clipa în care Mân-
tuitorul lumii ªi-a dat viaþa.
Spectacolul îngrozitor se aratã exact aºa cum a fost. Satana, îngerii
ºi supuºii lui nu au nici o putere sã se întoarcã de la tabloul propriei
lucrãri. Fiecare îºi reaminteºte partea pe care a înfãptuit-o. Irod, care
a ucis copiii nevinovaþi din Betleem, ca sã-L nimiceascã pe Împãratul
Sfâr¿itul luptei

lui Israel; Irodiada cea josnicã, pe al cãrei suflet vinovat stã sângele lui
Ioan Botezãtorul; Pilat cel slab ºi oportunist; soldaþii batjocoritori; preoþii
ºi fruntaºii împreunã cu gloata înnebunitã, care striga: „Sângele Lui sã
fie peste noi ºi peste copiii noºtri” – toþi privesc grozãvia vinovãþiei lor.
Zadarnic cautã sã se ascundã de maiestatea divinã a feþei Sale, care
întrece strãlucirea soarelui, în timp ce mântuiþii îºi depun coroanele la 583
picioarele Mântuitorului, exclamând: „El a murit pentru mine!”
În mijlocul mulþimii rãscumpãrate sunt apostolii lui Hristos, Pavel
cel curajos, Petru cel înflãcãrat, Ioan cel iubitor ºi iubit, împreunã cu
fraþii lui inimoºi ºi împreunã cu ei marea oaste de martiri; iar în afara
Tragedia veacurilor
zidurilor, împreunã cu toate lucrurile respingãtoare ºi josnice, sunt aceia
care i-au prigonit, întemniþat ºi ucis. Acolo este Nero, acel monstru al
cruzimii ºi al viciului, care priveºte acum bucuria ºi înãlþarea acelora pe
care odinioarã i-a torturat ºi în a cãror groazã extremã ºi-a gãsit o
desfãtare satanicã. Mama lui este acolo pentru a vedea rezultatul lucrãrii
ei; sã vadã cum trãsãtura rea de caracter transmisã fiului ei, patimile
încurajate ºi dezvoltate sub influenþa ºi prin exemplul ei au rodit crima
care a fãcut lumea sã se cutremure.
Acolo sunt preoþii ºi prelaþii papistaºi, care au pretins a fi ambasadorii
lui Hristos, dar care au folosit roata, temniþa ºi rugul pentru a stãpâni
conºtiinþele poporului Sãu. Acolo sunt pontifii cei îngâmfaþi, care s-au
înãlþat mai presus de Dumnezeu ºi s-au încumetat sã schimbe Legea
Celui Preaînalt. Acei pretinºi pãrinþi ai bisericii au de dat o socotealã
înaintea lui Dumnezeu, de care ar dori sã fie scutiþi. Prea târziu sunt
aduºi sã vadã cã Cel Atotºtiutor este gelos pentru Legea Sa ºi cã nu-l
va scuti pe cel vinovat. Ei înþeleg acum cã Hristos Se face una cu
poporul Sãu care suferã; iar ei simt puterea cuvintelor Sale: „Adevãrat
vã spun cã ori de câte ori aþi fãcut aceste lucruri unuia din aceºti foarte
neînsemnaþi fraþi ai Mei, Mie Mi le-aþi fãcut” (Matei 25,40).
Întreaga lume nelegiuitã este la bara de judecatã a lui Dumnezeu,
sub acuzaþia de înaltã trãdare faþã de autoritatea cerului. Ei nu au pe
nimeni care sã le apere cauza; n-au nici o scuzã; ºi se pronunþã asupra
lor sentinþa morþii veºnice.
Acum vãd cu toþii cã plata pãcatului este moartea, ºi nu o libertate
nobilã ºi viaþa veºnicã, ci sclavie, ruinã ºi moarte. Cei nelegiuiþi vãd cã
s-au pierdut printr-o viaþã de rãzvrãtire. Când li s-a oferit greutatea
veºnicã de slavã, au batjocorit-o; dar acum, cât de doritã li se pare!
„Toate acestea”, strigã sufletul pierdut, „le-aº fi putut avea; dar am
ales sã le îndepãrtez de la mine. O, ce patimã ciudatã! Am schimbat
pacea, fericirea ºi onoarea pentru distrugere, ruºine ºi disperare”. Toþi
vãd cã excluderea lor din cer este dreaptã. Prin viaþa lor au declarat:
„Nu vrem ca acest Om (Iisus) sã domneascã peste noi”.
584
Ca într-o rãpire, cei nelegiuiþi au privit încoronarea Fiului lui
Dumnezeu. Vãd în mâinile Sale tablele Legii divine, statutele pe care
le-au dispreþuit ºi le-au cãlcat. Ei sunt martori ai izbucnirii de uimire, de
rãpire ºi de adorare a celor mântuiþi; ºi ca unda unei melodii se revarsã
peste mulþimile din afara cetãþii exclamaþia tuturor, într-un glas: „Mari
ºi minunate sunt lucrãrile Tale, Doamne, Dumnezeule, Atotputernice!
Drepte ºi adevãrate sunt cãile Tale, Împãrate al Neamurilor!” (Apoc.
15,3); ºi, cãzând cu faþa la pãmânt, ei se închinã Prinþului vieþii.
Satana pare paralizat când priveºte slava ºi maiestatea lui Hristos.
El, care odatã fusese un heruvim ocrotitor, îºi aminteºte de unde a
cãzut. Un serafim strãlucitor, „fiu al zorilor”; cât de schimbat, cât de
decãzut! Din sfatul în care odinioarã era onorat, acum este exclus pentru
totdeauna. El vede pe altul stând acum lângã Tatãl, acoperindu-I slava.
A vãzut coroana pusã pe capul lui Hristos de un înger cu o staturã
înaltã ºi cu o prezenþã maiestuoasã ºi ºtie cã poziþia înãlþatã a acestui
înger ar fi putut fi a lui.
κi aduce aminte de cãminul nevinovãþiei ºi curãþiei lui, de pacea ºi
de mulþumirea lui, pânã ºi-a îngãduit sã murmure împotriva lui Dumnezeu
ºi sã Îl invidieze pe Hristos. Acuzaþiile lui, rãscoala lui, amãgirile lui
pentru a câºtiga simpatia ºi sprijinul îngerilor, stãruinþa lui încãpãþânatã
în a nu face nici un efort de întoarcere atunci când Dumnezeu i-a oferit
iertarea – toate acestea îi vin cu putere în minte. κi revede lucrarea
printre oameni, cu urmãrile ei – vrãjmãºia omului faþã de semenul lui,
distrugerea teribilã a vieþii, ridicarea ºi cãderea împãrãþiilor, rãsturnarea
tronurilor, succesiunea îndelungatã a agitaþiilor, a conflictelor ºi a
rãscoalelor. κi aminteºte de toate eforturile lui permanente de a se
împotrivi lucrãrii lui Hristos ºi de a-l afunda pe om din ce în ce mai
adânc. Vede cã uneltirile lui demonice nu i-au putut distruge pe aceia
care ºi-au pus încrederea în Iisus. Când Satana îºi priveºte împãrãþia,
rodul trudei lui, vede numai decãdere ºi ruinã. A condus mulþimile sã
creadã cã Cetatea lui Dumnezeu ar putea fi o pradã uºoarã; dar ºtie cã
aceasta este o minciunã. Mereu ºi mereu în desfãºurarea marii lupte a
Sfâr¿itul luptei

fost învins ºi obligat sã se predea. Cunoaºte prea bine puterea ºi


maiestatea Celui Veºnic.
Scopul marelui rãsculat a fost totdeauna sã se îndreptãþeascã ºi sã
dovedeascã faptul cã guvernarea divinã este rãspunzãtoare de rãzvrã-
tirea lui. În scopul acesta a folosit toatã puterea minþii lui. A lucrat în
mod premeditat ºi sistematic ºi cu un succes uimitor, conducând mulþimi 585
uriaºe sã primeascã versiunea lui cu privire la marea luptã care a durat
atâta vreme. Timp de mii de ani, acest ºef al conspiraþiei a aºezat
minciuna în locul adevãrului. Dar acum a venit timpul când rebeliunea
trebuie sã fie înfrântã pânã la urmã, iar istoria ºi caracterul lui Satana
Tragedia veacurilor
sã fie demascate. În ultimul sãu efort uriaº de a-L detrona pe Hristos,
de a-l distruge pe poporul Sãu ºi de a pune stãpânire pe Cetatea lui
Dumnezeu, arhiamãgitorul a fost demascat definitiv. Aceia care s-au
unit cu el vãd înfrângerea totalã a cauzei lui. Urmaºii lui Hristos ºi
îngerii credincioºi vãd întinderea vastã a intrigilor lui împotriva guvernãrii
lui Dumnezeu. El devine obiectul repulsiei generale.
Satana vede cã rãscoala l-a fãcut nedemn pentru cer. El ºi-a dirijat
puterile pentru a lupta împotriva lui Dumnezeu; curãþia, pacea ºi armonia
cerului ar fi pentru el o torturã supremã. Acuzaþiile lui împotriva milei ºi
dreptãþii lui Dumnezeu sunt acum aduse la tãcere. Jignirea pe care a
încercat sã o arunce asupra lui Iehova cade cu totul asupra lui. Iar
acum Satana se pleacã ºi mãrturiseºte justeþea sentinþei date lui.
„Cine nu se va teme, Doamne, ºi cine nu va slãvi Numele Tãu?
Cãci numai Tu eºti sfânt, ºi toate neamurile vor veni ºi se vor închina
înaintea Ta, pentru cã judecãþile Tale au fost arãtate!” (vers. 4). Toate
întrebãrile cu privire la adevãr ºi rãtãcire în lupta cea lungã au fost
acum explicate. Urmãrile rãscoalei, roadele punerii deoparte a statutelor
divine s-au descoperit vederii tuturor inteligenþelor create. Efectele
conducerii lui Satana în contrast cu guvernarea lui Dumnezeu au fost
prezentate universului întreg. Chiar lucrãrile lui l-au condamnat.
Înþelepciunea lui Dumnezeu, dreptatea ºi bunãtatea Lui sunt deplin
îndreptãþite. S-a vãzut cã toate procedeele Sale în marea luptã au fost
dirijate þinând seama de binele veºnic al poporului Sãu ºi binele tuturor
lumilor pe care El le-a creat. „Toate lucrãrile Tale Te vor lãuda, Doamne!
ªi credincioºii Tãi Te vor binecuvânta” (Ps. 145,10). Istoria pãcatului
va sta în toatã veºnicia ca martorã cã de existenþa Legii lui Dumnezeu
este legatã fericirea tuturor fiinþelor create de El. Þinând seama de
toate faptele din lupta cea mare, universul întreg, atât cei credincioºi,
cât ºi cei rãsculaþi, declarã într-un glas: „Drepte ºi adevãrate sunt cãile
Tale, Împãrate al neamurilor”.
Înaintea universului s-a prezentat lãmurit jertfa cea mare fãcutã de
Tatãl ºi de Fiul în favoarea omului. A venit ceasul când Hristos κi
586
ocupã poziþia de drept ºi este preamãrit mai presus de domnii ºi de
puteri ºi de orice nume ce se poate da. Pentru bucuria care-I era pusã
înainte – ca sã aducã multe suflete la slavã – a suferit El crucea ºi a
dispreþuit ruºinea. ªi pe cât de neînþeles de mari au fost durerea ºi
ruºinea, cu mult mai mari sunt bucuria ºi slava. El priveºte asupra celor
rãscumpãraþi, înnoiþi dupã chipul Sãu, toate inimile purtând pecetea
desãvârºitã a divinului, toate feþele reflectând asemãnarea cu Împãratul
lor. El vede în ei rezultatul muncii sufletului Sãu ºi este mulþumit. Apoi,
cu un glas care miºcã mulþimile celor drepþi ºi ale celor nelegiuiþi, El
declarã: „Iatã rãsplata pentru sângele Meu. Pentru aceºtia am suferit,
pentru ei am murit, ca sã locuiascã înaintea Mea în veacurile veºnice”.
Iar din gura celor îmbrãcaþi în haine albe din jurul tronului se înalþã
cântecul de laudã: „Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, sã
primeascã puterea, bogãþia, înþelepciunea, tãria, cinstea, slava ºi lauda!”
(Apoc. 5,12)
Cu toate cã Satana a fost constrâns sã recunoascã dreptatea lui
Dumnezeu ºi sã se plece înaintea supremaþiei lui Hristos, caracterul lui
rãmâne neschimbat. Spiritul de rãzvrãtire izbucneºte iarãºi ca un torent
puternic. Plin de furie, se hotãrãºte sã nu abandoneze lupta cea mare.
A venit timpul pentru o luptã disperatã, finalã, împotriva Împãratului
cerului. Se aruncã în mijlocul supuºilor lui ºi încearcã sã-i inspire cu
propria furie, ridicându-i pe loc la luptã. Dar dintre toate milioanele pe
care le-a amãgit la rãscoalã nu este nici unul care sã-i recunoascã
supremaþia. Puterea lui este sfârºitã. Cei nelegiuiþi sunt plini de aceeaºi
urã faþã de Dumnezeu pe care o inspirã Satana; dar ei vãd cã situaþia
lor este deznãdãjduitã, cã nu pot birui în lupta împotriva lui Iehova.
Mânia lor se aprinde împotriva lui Satana ºi a acelora care au fost
agenþii lui în amãgire ºi, cu o furie demonicã, se întorc împotriva lor.
Domnul zicea: „Pentru cã îþi dai ifose ca ºi când ai fi Dumnezeu,
iatã cã voi aduce împotriva ta niºte strãini, pe cele mai asupritoare
dintre popoare, care vor scoate sabia împotriva înþelepciunii tale
strãlucitoare, ºi-þi vor pângãri frumuseþea. Te vor arunca în groapã”.
Sfâr¿itul luptei

„Te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.


De aceea, te arunc la pãmânt, te dau priveliºte împãraþilor ºi te prefac
în cenuºã pe pãmânt, înaintea tuturor celor ce te privesc; eºti nimicit, ºi
nu vei mai fi niciodatã!” (Ezech. 28,6-8.16-19)
„Cãci orice încãlþãminte purtatã în învãlmãºeala luptei, ºi orice hainã
de rãzboi tãvãlitã în sânge, vor fi aruncate în flãcãri, ca sã fie arse în 587
foc.” „Cãci Domnul este mâniat pe toate neamurile ºi plin de urgie pe
toatã oºtirea lor; el le nimiceºte cu desãvârºire, le mãcelãreºte de tot.”
„Peste cei rãi plouã cãrbuni, foc ºi pucioasã: un vânt dogoritor, iatã
paharul de care au ei parte” (Is. 9,5; 34,2; Ps. 11,6). Flãcãri cad de la
Tragedia veacurilor
Dumnezeu din cer. Pãmântul se crapã. Armele ascunse în adâncurile
lui sunt scoase în afarã. Flãcãri nimicitoare izbucnesc din fiecare
prãpastie deschisã. Chiar ºi stâncile ard. A venit ziua care va arde
ca un cuptor. Elementele se topesc de dogoarea mistuitoare, chiar
ºi pãmântul cu tot ce este pe el arde (Mal. 4,1-2; 2 Petru 3,10). Su-
prafaþa pãmântului pare o masã topitã – un lac de foc uriaº, clocotind.
Este vremea judecãþii ºi a pierzãrii oamenilor nelegiuiþi – „o zi de
rãzbunare a Domnului, un an de rãsplãtire ºi rãzbunare pentru Sion”
(Is. 34,8).
Cel nelegiuit îºi primeºte rãsplata pe pãmânt (Prov. 11,31). „Cãci
iatã, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toþi cei trufaºi ºi toþi cei rãi
vor fi ca miriºtea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oºtirilor” (Mal.
4,1). Unii sunt distruºi într-o clipã, în timp ce alþii suferã multe zile. Toþi
sunt pedepsiþi „dupã faptele lor”. Pãcatele celor drepþi fiind puse asupra
lui Satana, el trebuie sã sufere nu numai pentru rãscoala proprie, ci
pentru toate pãcatele la care i-a provocat pe sfinþi sã le sãvârºeascã.
Pedeapsa lui este cu mult mai mare decât a acelora pe care i-a amãgit.
Dupã ce toþi aceia care au cãzut prin amãgirile lui au pierit, el încã mai
trãieºte ºi mai suferã. În flãcãrile nimicitoare, cei nelegiuiþi sunt nimiciþi,
ºi rãdãcinã, ºi ramurã – Satana fiind rãdãcina, iar urmaºii lui, ramurile.
Pedeapsa deplinã a Legii a fost adusã; cererea dreptãþii a fost satisfãcutã;
iar cerul ºi pãmântul, privind, declarã neprihãnirea lui Iehova.
Lucrarea de nimicire a lui Satana s-a sfârºit pentru totdeauna. Timp
de ºase mii de ani ºi-a fãcut voia, umplând pãmântul de vai ºi producând
durere în tot universul. Toatã creaþiunea a gemut ºi s-a chinuit în durere.
Acum, fãpturile lui Dumnezeu sunt pentru totdeauna eliberate de
prezenþa ºi de ispitirile lui. „Tot pãmântul se bucurã acum de odihnã ºi
pace; izbucnesc oamenii cei drepþi în cântece de veselie” (Is. 14,7). ªi
un strigãt de laudã ºi de biruinþã se înalþã din tot universul credincios:
„ªi am auzit ca un glas de gloatã multã, ca vuietul unor ape multe, ca
bubuitul unor tunete puternice, care zice: ’Aleluia! Domnul, Dumnezeul
nostru Cel Atotputernic a început sã împãrãþeasc㒔 (Apoc. 19,6).
588
În timp ce pãmântul este învãluit în focul distrugerii, cei drepþi locuiesc
în siguranþã în sfânta cetate. A doua moarte nu are nici o putere asupra
acelora care au avut parte de prima înviere. În timp ce Dumnezeu este
pentru cei nelegiuiþi un foc mistuitor, pentru poporul Sãu este un soare
ºi un scut (Apoc. 20,6; Ps. 84,11).
„Apoi am vãzut un cer nou ºi un pãmânt nou: pentru cã cerul dintâi
ºi pãmântul dintâi pieriser㔠(Apoc. 21,1). Focul care îi consumã pe cei
nelegiuiþi curãþã pãmântul. Orice urmã de blestem este îndepãrtatã.
Nici un iad arzând veºnic nu va pãstra înaintea celor rãscumpãraþi
consecinþele grozave ale pãcatului.
Numai o singurã amintire rãmâne: Mântuitorul nostru va purta pentru
veºnicie semnele rãstignirii. Pe fruntea Sa rãnitã, pe coasta Sa, pe
mâinile ºi picioarele Sale, se vor pãstra pe veci urmele lucrãrii pline de
cruzime pe care a fãcut-o pãcatul. Privindu-L pe Hristos în slava Sa,
profetul spune: „Din mâna Lui pornesc raze, ºi acolo este ascunsã tãria
Lui” (Hab. 3,4). Coasta împunsã, din care a curs ºuvoiul purpuriu, l-a
împãcat pe om cu Dumnezeu – acolo este slava Mântuitorului, acolo
„este ascunsã tãria Lui”. Puternic ca sã mântuiascã, prin jertfa rãscum-
pãrãrii, El a fost puternic sã execute dreptatea asupra acelora care au
dispreþuit mila lui Dumnezeu. Iar semnele umilinþei Sale formeazã cinstea
Sa cea mai înaltã; prin veacurile veºnice, rãnile de la Calvar vor provoca
lauda Sa ºi vor face cunoscutã puterea Sa.
„Iar la tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni, ºi la
tine va ajunge vechea stãpânire, împãrãþia fiicei Ierusalimului!” (Mica
4,8). A venit vremea cãtre care au privit cu ardoare oamenii sfinþi de la
data de când sabia învãpãiatã a oprit prima pereche din Eden, timpul
pentru „rãscumpãrarea celor câºtigaþi de Dumnezeu” (Efes. 1,14).
Pãmântul, care a fost dat omului de la început sã fie împãrãþia sa ºi
care a fost trãdat în mâinile lui Satana ºi þinut multã vreme de acest
duºman puternic, a fost adus înapoi prin marele Plan de Mântuire. Tot
ce a fost pierdut prin pãcat a fost recâºtigat. „Cãci aºa vorbeºte Domnul,
care a întocmit pãmântul, l-a fãcut ºi l-a întãrit, l-a fãcut nu ca sã fie
Sfâr¿itul luptei

pustiu, ci l-a întocmit ca sã fie locuit” (Is. 45,18). Scopul de la început


al lui Dumnezeu în crearea pãmântului este împlinit când este fãcut
locuinþã veºnicã pentru cei mântuiþi. „Cei neprihãniþi vor stãpâni þara, ºi
vor locui în ea pe vecie” (Ps. 37,29).
Teama de a nu face moºtenirea viitoare sã parã prea materialã i-a
589
fãcut pe mulþi sã spiritualizeze chiar acele adevãruri care ne conduc sã
o privim ca fiind cãminul nostru. Isus i-a asigurat pe ucenicii Sãi cã
S-a dus sã le pregãteascã locaºuri în casa Tatãlui. Aceia care primesc
învãþãturile Cuvântului lui Dumnezeu nu vor fi în totalã necunoºtinþã cu
privire la cãminul ceresc. ªi, cu toate acestea, „lucruri pe care ochiul
Tragedia veacurilor
nu le-a vãzut, urechea nu le-a auzit, ºi la inima omului nu s-au suit, aºa
sunt lucrurile pe care le-a pregãtit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”
(1 Cor. 2,9). Limbajul omenesc nu este în stare sã descrie rãsplata celor
neprihãniþi. Va fi cunoscutã numai de aceia care o vor vedea. Nici o
minte mãrginitã nu poate cuprinde slava Paradisului lui Dumnezeu.
În Biblie, moºtenirea celor mântuiþi este numit㠄o patrie” (Evrei
11,14-16). Acolo, Pãstorul ceresc κi conduce turma la izvoare de apã
vie. Pomul vieþii îºi dã roadele în fiecare lunã, iar frunzele pomului sunt
pentru vindecarea neamurilor. Acolo sunt izvoare care curg continuu,
limpezi precum cristalul, ºi, pe malul lor, pomi unduind îºi aruncã umbrele
pe cãrãrile pregãtite pentru rãscumpãraþii Domnului. Acolo câmpiile
întinse se continuã cu coline pline de frumuseþe, iar munþii lui Dumnezeu
îºi înalþã crestele înalte. Pe acele câmpii paºnice, lângã izvoarele pline
de viaþã, poporul lui Dumnezeu, multã vreme peregrin ºi rãtãcitor, va
gãsi un cãmin.
„Poporul Meu va locui în locuinþa pãcii, în case fãrã grijã ºi în
adãposturi liniºtite.” „Nu se va mai auzi vorbindu-se de silnicie în þara
ta, nici de pustiire ºi prãpãd în þinutul tãu, ci vei numi zidurile tale
’Mântuire’ ºi porþile tale ’Laudã’. Vor zidi case ºi le vor locui; vor sãdi
vii ºi le vor mânca rodul. Nu vor zidi case, ca altul sã locuiascã în ele,
nu vor sãdi vii, pentru ca altul sã le mãnânce rodul, ºi aleºii Mei se vor
bucura de lucrul mâinilor lor” (Is. 32,18; 60,18; 65,21-22).
„Pustia ºi þara fãrã apã se vor bucura; pustietatea se va veseli, ºi va
înflori ca trandafirul.” „În locul spinului se va înãlþa chiparosul, în locul
mãrãcinilor va creºte mirtul.” „Atunci lupul va locui împreunã cu mielul,
ºi pardosul se va culca împreunã cu iedul; ºi le va mâna un copilaº. Nu
se va face nici un rãu ºi nici o pagubã pe tot muntele Meu cel sfânt”,
zice Domnul (Is. 35,1; 55,13; 11,6.9).
Durerea nu poate sã existe în atmosfera cerului. Nu vor mai fi
lacrimi, nici convoaie funebre, nici urme de plâns. „ªi moartea nu va
mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici þipãt, nici durere, pentru cã lucrurile
dintâi au trecut.” „Nici un locuitor nu zice: ’Sunt bolnav!’ Poporul
590
Ierusalimului capãtã iertarea fãrãdelegilor lui” (Apoc. 21,4; Is. 33,24).
Acolo este Noul Ierusalim, metropola slãvitã a Noului Pãmânt, „o
cununã strãlucitoare în mâna Domnului, o legãturã împãrãteascã în
mâna Dumnezeului tãu”. „Lumina ei era ca o piatrã prea scumpã, ca o
piatrã de iaspis, strãvezie ca cristalul. Neamurile vor umbla în lumina ei
ºi împãraþii pãmântului îºi vor aduce slava ºi cinstea lor în ea.” Domnul
zice: „Eu Însumi Mã voi veseli asupra Ierusalimului ºi Mã voi bucura
de poporul Meu”. „Iatã cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu
ei, ºi ei vor fi poporul Lui, ºi Dumnezeu Însuºi va fi cu ei. El va fi
Dumnezeul lor” (Is. 62,3; Apoc. 21,11.24; Is. 65,19; Apoc. 21,3).
În cetatea lui Dumnezeu „nu va fi noapte”. Nimeni nu va avea
nevoie ºi nu va dori odihnã. Acolo nu va fi obosealã în a face voia lui
Dumnezeu ºi în a da laudã Numelui Sãu. Vom simþi mereu prospeþimea
dimineþii ºi mereu vom fi departe de încheierea ei. „Nu vor mai avea
trebuinþã nici de lampã, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul
Dumnezeu îi va lumina” (Apoc. 22,5). Lumina soarelui va fi înlocuitã
cu o luminã care nu este supãrãtoare, cu toate cã întrece strãlucirea de
la amiazã. Slava lui Dumnezeu ºi a Mielului inundã Cetatea Sfântã cu
o luminã care nu slãbeºte. Cei rãscumpãraþi umblã în slava fãrã soare
a unei zile permanente.
„În cetate n-am vãzut nici un Templu; pentru cã Domnul Dumnezeu,
Cel Atotputernic, ca ºi Mielul, sunt Templul ei” (Apoc. 21,22). Poporul
lui Dumnezeu are privilegiul sã pãstreze o legãturã deschisã cu Tatãl ºi
cu Fiul. „Acum vedem ca într-o oglindã întunecat㔠(1 Cor. 13,12).
Privim chipul lui Dumnezeu reflectat ca într-o oglindã, în lucrãrile naturii
ºi în procedeele Sale cu oamenii, dar atunci Îl vom vedea faþã în faþã,
fãrã vãlul înceþoºat între noi. Vom sta în prezenþa Lui ºi vom privi slava
feþei Sale.
Acolo, cei mântuiþi vor cunoaºte aºa cum sunt cunoscuþi. Dragostea
ºi simpatia pe care Însuºi Dumnezeu le-a sãdit în suflet îºi vor gãsi
acolo exercitarea cea mai curatã ºi cea mai plãcutã. Comuniunea curatã
cu fiinþele sfinte, viaþa socialã armonioasã cu îngerii binecuvântaþi ºi cu
cei credincioºi din toate veacurile, care ºi-au spãlat hainele ºi le-au
Sfâr¿itul luptei

albit în sângele Mielului, legãturile sfinte care unesc întreaga familie


din cer ºi de pe pãmânt (Efes. 3,15) – acestea ajutã la fericirea celor
rãscumpãraþi.
Acolo, minþi nemuritoare vor contempla, cu o bucurie care nu va
slãbi niciodatã, minunile puterii creatoare, tainele iubirii rãscumpãrãtoare. 591
Acolo, nu va mai fi nici un vrãjmaº crud ºi amãgitor, care sã ispiteascã
la uitare de Dumnezeu. Orice facultate va fi dezvoltatã, orice capacitate
va fi mãritã. Acumularea de cunoºtinþe nu va mai obosi mintea ºi nu va
mai secãtui puterile. Acolo, cele mai mari planuri vor fi realizate, cele
mai înalte aspiraþii vor fi atinse, cele mai înalte ambiþii vor fi îndeplinite;
Tragedia veacurilor
ºi încã vor mai fi noi culmi de urcat, noi minuni de admirat, noi adevãruri
de înþeles, þinte noi care sã solicite puterile minþii, ale sufletului ºi ale
corpului.
Toate comorile universului vor fi deschise spre studiu mântuiþilor lui
Dumnezeu. Neîncãtuºaþi de moarte, ei îºi iau zborul neobosit cãtre lumile
îndepãrtate – lumi care au fost miºcate de durere la vederea necazului
oamenilor ºi au tresãltat în cântãri de bucurie la vestea despre un suflet
salvat. Cu o bucurie de nedescris, copiii pãmântului ajung pãrtaºi la
bucuria ºi înþelepciunea fiinþelor necãzute. Ei se împãrtãºesc din
comorile de cunoºtinþã ºi înþelegere câºtigate prin veacuri ºi veacuri
din contemplarea lucrãrilor mâinilor lui Dumnezeu. Cu o viziune
neumbritã, ei privesc slava creaþiunii – sori, stele ºi sisteme, toate în
ordinea rânduitã lor înconjurând tronul Dumnezeirii. Numele Creatorului
este scris pe toate lucrurile, de la cea din urmã ºi pânã la cea mai mare,
ºi în toate se manifestã bogãþiile puterii Sale.
ªi anii veºniciei, în desfãºurarea lor, vor aduce descoperiri mai bogate
ºi mai slãvite despre Dumnezeu ºi despre Hristos. Pe mãsurã ce creºte
cunoºtinþa, cresc ºi dragostea, respectul ºi fericirea. Cu cât oamenii Îl
vor cunoaºte pe Dumnezeu mai mult, cu atât mai mare va fi admiraþia
lor faþã de caracterul Sãu. Când Iisus deschide în faþa lor bogãþiile
mântuirii ºi realizãrile uimitoare în lupta cea mare cu Satana, inimile
celor mântuiþi sunt cuprinse de o devoþiune ºi mai arzãtoare ºi, cu o
bucurie ºi mai entuziastã, îºi ating harpele de aur ºi atunci de zece mii
de ori zece mii ºi mii de mii de glasuri se unesc pentru a înãlþa coruri
puternice de laudã.
„ªi pe toate fãpturile care sunt în cer, pe pãmânt, sub pãmânt, pe
mare ºi tot ce se aflã în aceste locuri, le-am auzit zicând: ’A Celui ce
ºade pe scaunul de domnie, ºi a Mielului sã fie lauda, cinstea, slava ºi
stãpânirea în vecii vecilor!’” (Apoc. 5,13)
Marea luptã s-a sfârºit. Pãcatul ºi pãcãtoºii nu mai existã. Universul
întreg este curat. O singurã vibraþie de armonie ºi de bucurie strãbate
prin creaþiunea imensã. De la Acela care a creat toate se revarsã
592 viaþa, lumina ºi fericirea prin domeniile spaþiului fãrã sfârºit. De la atomul
minuscul ºi pânã la lumile cele mari, toate lucrurile, însufleþite ºi
neînsufleþite, în frumuseþea lor neumbritã ºi într-o bucurie desãvârºitã,
declarã cã Dumnezeu este iubire.
NOTE SUPLIMENTARE

Pag. 51. TITLURILE – Într-un pasaj care este inclus în legea canonicã
romano-catolicã, sau Corpus Juris Canonici, Papa Inocenþiu III declarã cã
pontiful roman este „vicerege pe pãmânt, nu doar al unui simplu om, ci chiar al
lui Dumnezeu”; ºi, într-o notã marginalã, lucrul acesta este explicat, deoarece el
este viceregele lui Hristos, care este „Dumnezeu adevãrat ºi om adevãrat” (vezi
Decretales Domini Gregorii Papae IX – Decretaliile Domnului Papa Grigore IX),
cartea 1, De translatione Episcoporum (cu privire la mutarea episcopiilor), titlul
7, cap. 3; Corpus Juris Canonici (ed. a doua Leipzig ed. 1881) col. 99; (Paris
1612), tom. 2 Decretalii col. 205. Documentele care au constituit Decretaliile au
fost adunate de Gratian, care preda la Universitatea din Bologna în jurul anului
1140. Lucrarea lui a fost editatã ºi reeditatã de Papa Grigore IX într-o ediþie
apãrutã în anul 1234. Alte documente au apãrut în anii urmãtori din timp în
timp, incluzând Extravagantes, adãugatã spre încheierea sec. XV. Toate acestea
împreunã cu Decretum al lui Gratian au fost publicate sub titlul de Corpus Juris
Canonici în 1582. Papa Pius X a autorizat codificarea în legile canonice în anul
1904, iar codul care a rezultat a intrat în vigoare în anul 1918.
Pentru titlul de „Domnul Dumnezeu Papa”, vezi nota explicativã cu privire
la Extravagantes ale Papei Ioan XXII, titlul 14, cap. 4, Declaramus. Într-o ediþie
Antwerp a lucrãrii Extravagantes, datatã 1584, cuvintele „Dominum Deum nos-
trum Papam” – „Domnul Dumnezeul nostru Papa” – se întâlnesc în col. 153. În
ediþia din Paris, cu data de 1612, ele se întâlnesc în col. 140. În câteva ediþii
publicate dupã anul 1612, cuvântul Deum (Dumnezeu) a fost omis.
Pag. 46, 53. INFAILIBILITATE – Cu privire la doctrina infailibilitãþii,
Note suplimentare
aºa cum a fost stabilitã la Conciliul Vatican din anul 1870-1871, vezi Philip
Schaff. The Creeds of Christendom, vol. 2, Dogmatic Decrees of the Vatican
Council, pp. 234-271, unde sunt date atât textul latin, cât ºi cel englez. Pentru
discuþie, vezi concepþia romano-catolicã, The Catholic Encyclopedia, vol. 7,
art. „Infallibility” de Patrick J. Toner, p. 790; James Cardinal Gibbons, the Faith
of Our Fathers (Baltimore: John Murphy Company, ed. 110 din 1917), cap.
7,11. Pentru opoziþia romano-catolicã faþã de doctrina infailibilitãþii papale, 593
vezi Johann Joseph Ignaz von Döllinger (Pseudonim „Janus”) The Pope and
the Council (New York: Charles Scribner’s Sons 1869); ºi W.J. Sparrow Simpson,
Roman-Catholic Opposition to Papal Infallibility (London: John Murray, 1909).
Pentru concepþia necatolicã, vezi George Salmon, Infallibility of the Church
(London: John Murray, ed. rev. 1914).
Tragedia veacurilor
Pag. 48. ÎNCHINAREA LA ICOANE – „Închinarea la icoane… a
fost una dintre acele corupþii ale creºtinãtãþii care ºi-au fãcut loc în bisericã pe
ascuns ºi aproape pe neobservate. Aceastã corupþie nu s-a dezvoltat dintr-o
datã ca alte erezii, cãci în cazul acela ar fi întâmpinat o mustrare ºi o interdicþie
hotãrâtã; ci începutul s-a fãcut încetul cu încetul sub o aparenþã plãcutã, aºa
de progresiv s-a introdus o practicã dupã alta în legãturã cu ea, încât biserica
s-a afundat în practicarea idolatriei, nu numai fãrã nici o împotrivire eficientã,
dar aproape fãrã nici un protest hotãrât; ºi când în cele din urmã s-a fãcut
încercarea de a o dezrãdãcina, s-a constatat cã rãul era prea adânc înfipt pentru
a accepta îndepãrtarea… Trebuie mers pe urmele ei pânã la tendinþa idolatrã a
inimii omeneºti ºi pânã la înclinarea lui de a sluji creaturii în locul Creatorului…
Chipurile ºi picturile cu fost introduse la început în biserici nu pentru a li se
aduce închinare, ci mai degrabã în locul cãrþilor, pentru a da învãþãturã acelora
care nu puteau sã citeascã sau pentru a produce evlavie în mintea altora. Cât de
mult a rãspuns scopului acestuia este discutabil; dar, chiar fiind de acord cã
aceasta a fost intenþia pentru o vreme, în scurt timp a încetat sã mai fie aºa ºi
s-a constatat cã tablourile ºi chipurile aduse în bisericã, în loc sã lumineze, au
întunecat mai degrabã minþile celor neºtiutori – au înjosit mai degrabã decât au
înãlþat evlavia închinãtorului. Astfel cã, deºi au urmãrit sã îndrepte minþile
oamenilor cãtre Dumnezeu, ele au sfârºit prin a le întoarce de la El, la închinarea
faþã de lucrurile create.” – J. Mendham, The Seventh General Council, the
Second of Nicaea, Introduction, p. III-VI.
Pentru un raport al lucrãrilor ºi hotãrârilor celui de al doilea Conciliu de la
Nicea, anul 787, întrunit pentru a pune temelia închinãrii la icoane, vezi Baronius,
Ecclesiastical Annals, vol. 9, p. 391-407 (Antwerp, 1612); J. Mendham, The
Seventh General Council, the Second of Nicaea; Ed. Stilingfleet, Defense of
the Discourse Concerning the Idolatry Practiced in the Church of Rome
(London, 1686); A Select Library of Nicene and Post-Nicene Fathers, seria a
II-a, vol. 14, p. 521-587 (New York 1900); Charles J. Hefele, A History of the
Councils of the Church, from the Original Documents, b. 18, cap. 1, sec. 332,
333; cap. 2, sec. 345-352 (T. and T.Clark ed. 1896), vol. 5, p. 260-304; 342-372.
Pag. 49. LEGEA DUMINICALà A LUI CONSTANTIN – Legea
datã de împãratul Constantin la 7 martie 321, cu privire la ziua de odihnã,
abþinerea de la muncã, spune astfel: „Toþi judecãtorii, orãºenii ºi muncitorii
trebuie sã se odihneascã în venerabila zi a soarelui. Locuitorii satelor însã pot
594 sã se ocupe liber de cultivarea câmpului, pentru cã deseori se întâmplã cã nici
o altã zi nu este mai potrivitã pentru semãnarea grâului în brazde sau pentru
plantarea viilor în ºanþuri. În felul acesta, câºtigul dat de providenþa cereascã
nu trebuie sã se piardã din cauza aceasta”. Joseph Cullen Ayer, A.Source
Book for Ancient Church History (New York: Charles Scribner’s Sons 1913),
div. 2, per. 1, cap. 1, sec. 59, p. 284-285.
Originalul latin se gãseºte în Codex Justiniani (codul lui Justinian), cart. 3,
titl. 12, legea 3. Legea este redatã în latinã ºi în trad. englezã în Philip Schaff’s
History of the Christian Church, vol. 3, perioada 3, cap. 7, sec. 75, p. 380, nota
de subsol nr. 1; ºi în James A. Hessey’s Bampton Lectures, Sunday, lecture 3,
par. 1, ed. 3, ed. Murray’s printing din 1866, p. 58. Vezi discuþia în Schaff, la care
ne-am referit mai sus; în Albert Newman, A.Manual of Church History (Phila-
delphia: The American Baptist Publication Society, ed. 1933), ed. rev. vol. 1,
p. 305-307; ºi în Le Roy E.Froom, The Prophetic Faith of Our Fathers Washing-
ton, D.C. (Review and Herald Publishing Assn, 1950),vol. 1, p. 376- 381.
Pag. 50. DATELE PROFETICE – Un principiu important în interpretarea
profeticã legatã de timpul profetic este principiul zi-an, ºi în cadrul acestui
principiu, o zi profeticã este un an calendaristic de timp istoric. Înainte ca
israeliþii sã intre în þara Canaanului, au trimis douãsprezece iscoade ca sã cerceteze
þara. Iscoadele au cutreierat patruzeci de zile ºi, la întoarcerea lor, evreii,
îspãimântaþi de raportul lor, au refuzat sã se ridice, sã meargã ºi sã ocupe Þara
Fãgãduinþei. Urmarea a fost cã Domnul a rostit asupra lor o sentinþã: „Dupã
cum în patruzeci de zile aþi iscodit þara, tot aºa patruzeci de ani veþi purta
pedeapsa fãrãdelegii voastre; adicã un an de fiecare zi: ºi veþi ºti atunci ce
însemneazã sã-Mi retrag Eu mâna de la voi” (Numeri 14,34). O metodã similarã
pentru calcularea timpului viitor este arãtatã prin profetul Ezechiel. Patruzeci
de ani de pedeapsã pentru fãrãdelegi aºtepta regatul lui Iuda. Domnul spusese
prin profet: „Dupã ce vei isprãvi aceste zile, culcã-te a doua oarã pe coasta
dreaptã, ºi poartã nelegiuirea casei lui Iuda patruzeci de zile; îþi pun câte o zi
pentru fiecare an” (Ezech. 4,6). Acest principiu zi-an are o aplicabilitate
însemnatã în interpretarea timpului din profeþia celor „douã mii trei sute de seri
ºi dimineþi” (Dan. 8,14) ºi a perioadei de o mie douã sute ºaizeci de zile, arãtatã
în diferite alte locuri sub denumirea de „o vreme, douã vremi ºi o jumãtate de
vreme” (Dan. 7,25), „42 de luni” (Apoc. 11,2; 13,5) ºi „1260 de zile” (Apoc. 11,3;
Note suplimentare
12,6) „ºi trei zile ºi jumãtate” (Apoc. 11,9).
Pag. 52. SCRIERI PLÃSMUITE – Printre documentele care în prezent
sunt socotite ca fiind plãsmuite, Donaþia lui Constantin ºi Decretele Pseudo-
Isidoriene sunt de importanþã capitalã. Donaþia lui Constantin este denumirea
tradiþionalã datã în vremea evului mediu unui document despre care s-a
presupus cã a fost adresat de cãtre Constantin cel Mare Papei Silvestru I, care
s-a gãsit pentru prima oarã într-un manuscris parisian (Codex lat. 2777), probabil 595
la începutul secolului IX. Din secolul XI a fost folosit ca un argument puternic
în favoarea pretenþiilor papale ºi, ca urmare, din secolul XII a fost obiectul unei
controverse viguroase. În acelaºi timp, dând posibilitatea de a privi papalitatea
ca fiind o intermediarã între Imperiul Roman original ºi cel medieval ºi astfel sã
formeze baza teoreticã a continuitãþii pentru primirea legii romane în evul mediu,
Tragedia veacurilor
aceasta n-a avut o influenþã micã asupra istoriei pãmânteºti” – The New Schaff
– Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge, vol. 3 art. Donation of
Constantin, p. 484-485.
Teoria istoricã dezvoltatã în „Donaþie” este larg discutatã în lucrarea
cardinalului Mannig’s The Temporal Power of the Vicar of Jesus Christ, Lon-
don, 1862. Argumentele în favoarea „Donaþiei” au fost de tip scolastic, iar
posibilitatea falsificãrii n-a fost menþionatã pânã la apariþia criticei istorice din
secolul XV. Nicholas de Cusa a fost printre primii care au ajuns la concluzia cã,
de fapt, Constantin n-a fãcut niciodatã o astfel de donaþie. Lorenzo Valla în
Italia a fãcut o demonstraþie strãlucitã a falsitãþii ei în anul 1450. Vezi Cristopher
B. Coleman’s Treatise of Lorenzo Valla on the Donation of Constantine (New
York, 1927). Timp de peste un secol însã, credinþa în autenticitatea „Donaþiei”
ºi a Falselor Decrete a fost vie. De exemplu, Martin Luther la început a acceptat
decretaliile, dar peste puþinã vreme i-a spus lui Eck: „Mã împotrivesc acestor
decretalii”; iar lui Spalatin: „El (papa) în aceste decretalii denatureazã ºi
rãstigneºte pe Hristos, adicã adevãrul”.
Este bine stabilit c㠄Donaþia” este: (1) un fals, (2) lucrarea unui om sau a
unei perioade, (3) plãsmuitorul a folosit documente mai vechi, (4) falsul ºi-a
avut originea în jurul anilor 752 ºi 778. În ceea ce îi priveºte pe catolici, ei au
pãrãsit apãrarea autenticitãþii documentului o datã cu Baronius, Ecclesiastical
Annals, în 1592. A se consulta pentru cel mai bun text, K.Zeumer, in the Festgabe
fur Rudolf von Gneist (Berlin 1888). Tradus în Treatise al lui Coleman, la care
ne-am referit mai sus, ºi în Ernest F.Henderson. Select Historical Documents
of the Middle Ages (New York 1892), p. 319; Briefwechsel (Weimar ed.), pp.
141-161. Vezi ºi the New Schaff-Herzog Encyclopedia of Religions Knowledge
(1950), vol. 3, p. 484; F.Gregorovius, Rome in the Middle Ages, vol.2, p. 329; ºi
Johann Joseph Ignaz von Dollinger, Fables Respecting the Popes of the Middle
Ages (London 1871).
„Scrierile false” la care se referã textul cuprind ºi „Decretaliile Pseudo-
Isidoriene”, împreunã cu alte falsuri. Decretaliile Pseudo-Isidoriene sunt cu
precizie scrisori nãscocite, atribuite primilor papi de la Clement (A.D. 100) pânã
la Grigore cel Mare (A.D. 600), încorporate într-o colecþie a secolului IX,
presupunându-se ca fiind fãcute de „Isidor Mercator”. Numele de „Decretaliile
Pseudo-Isidoriene” a fost în uz de la apariþia criticismului din secolul XV.
Pseudo-Isidor a luat ca bazã a falsurilor lui colecþia de canoane în vigoare,
596 denumite Hispana Gallica Augustodunensis, reducând în felul acesta primejdia
de a fi descoperite, din moment ce colecþiile de canoane erau alcãtuite în
general prin adãugarea de material nou la cel vechi. În felul acesta, plãsmuirile
lui au ieºit mai puþin în evidenþã atunci când au fost introduse în materialul
autentic. Falsitatea fabricaþiilor Pseudo-Isidoriene este admisã astãzi în mod
incontestabil, fiind doveditã cu dovezi interne, prin cercetarea izvoarelor, a
metodelor folosite ºi prin faptul cã acest material n-a fost cunoscut înainte de
anul 852. Istoricii sunt de acord cã anii 850 sau 851 constituie data cea mai
probabilã pentru încheierea acestei colecþii, deoarece documentul este citat
pentru prima oarã în The Admonitio of the capitulary of Quiercy, în 857.
Autorul acestor falsuri nu este cunoscut. S-ar putea ca sã fi emanat de la o
nouã partidã agresivã a bisericii care s-a format în secolul IX la Rheims, Franþa.
S-a cãzut de acord cã episcopul Hincmar din Rheims a folosit aceste Decretalii
în depoziþiile sale de la Rothad of Soissons, ºi care a adus Decretaliile la Roma
în anul 864, ºi le-a predat Papei Nicolae I.
Printre aceia care au pus la îndoialã autenticitatea lor a fost Nicholas de
Cusa (1401-1464), Charles Dumoulin (1500-1566) ºi George Cassender (1513-1564).
Dovada irecuzabilã a falsitãþii lor a fost comunicatã de David Biondel, 1628.
O ediþie mai veche este datã în Migne Patrologia Latina, CXXX. Pentru cel
mai vechi ºi mai bun manuscris, a se vedea P. Hinschius, Decretalis Pseudo-
Isidorianiae at capitula Angilramni (Leipzig, 1863). A se consulta The New
Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge (1950), vol. 9, pp. 343-
345. A se vedea ºi H.H.Milman, Latin Christianity (vol. 9), vol. 3; Johann Joseph
Ignaz von Döllinger, The Pope and the Council (1869); ºi Kenneth Scott
Latourette, A History of the Expansion of Christianity (1939), vol. 3; The Catho-
lic Encyclopedia, vol. 5, art. „False Decretals”, ºi Fournier, „Etudes sur les
Fausses Decretals”, în Revue d’Historique Ecclesiastique (Louvain) vol. 7
(1906) ºi vol. 8 (1907).
Pag. 56. DICTATUL LUI HILDEBRAND – (Grigore VII) Pentru traducerea
latinã originalã a se vedea Baronius, Annales Eclesiastici, ann. 1076, vol. 17, pp.
405, 406 a editurii din Paris 1869; ºi Monumenta Germaniae Historica Selecta,
vol. 3, p. 17. Pentru traducerea englezã, vezi Frederic A.Ogg, Source Book of
Medieval History (New York: American Book Co. 1907) cap. 16, sec. 45, pp. 262-
264; ºi Oliver J. Thatcher ºi Edgar H. Mc.Neal, Source Book for Medieval History
Note suplimentare
(New York: Charles Scribner’s Sons, 1905), sec. 3, fiºa 65, pp. 136-139.
Pentru discutarea temeiului Dictatului, vezi James Bryce, The Holy Roman
Empire, rev. ed. cap. 10; ºi James W.Thompson ºi Edgar N. Johnson, An
Introduction to Medieval Europa, 300-1500, p. 377- 380.
Pag. 55 . PURGATORIUL – Dr. Joseph Faa Di Bruno defineºte
purgatoriul astfel: „Purgatoriul este o stare de suferinþã dupã viaþa aceasta, în
care sunt reþinute – pentru un timp – acele suflete care, despãrþindu-se de 597
aceastã viaþã, dupã ce pãcatele lor de moarte au fost iertate, iertaþi de vinovãþia
ºi pedeapsa veºnicã ce li se cuvenea; dar care mai au de suferit ºi o pedeapsã
temporarã pentru pãcatele lor, ca ºi acele suflete care pãrãsesc lumea, fãcân-
du-se vinovate de pãcate ce pot fi iertate” – Catholic Belief (1884 ed.; imprimatur
Archbishop of New York), p. 196.
Tragedia veacurilor
Vezi ºi K.R. Hagenbach Compendium of the History of Doctrines (T. and
T.Clark ed.), vol. 1, pp. 234-237, 405,408; vol. 2, p. 135-150, 308, 309; Charles
Elliot, Delineation of Roman Catholicism, b. 2, cap. 12; The Catholic Ency-
clopedia, vol. 12, art. „Purgatoriul”.
Pag. 55. INDULGENÞELE – Pentru o istorie amãnunþitã a doctrinei
indulgenþelor, a se vedea Mandell Creighton, A History of the Papacy From
the Great Schism to the Sack of Rome (London: Longmans, Green and Co.
1911), vol. 5, p. 56-64, 71; W. H.Kent, „Indulgences”, The Catholic Encyclope-
dia, vol. 7, p. 783- 789; H.C.Lea, A History of Auricular Confession and Indul-
gences in the Latin Church (Philadelphia: Lea Brothers and Co., 1896); Tho-
mas M.Lindsay, A History of the Reformation (New York Charles Scribner’s
Sons 1917), vol. 1, pp. 216-227; Albert Henry Newman, A Manual of Church
History (Philadelphia: the American Baptist Publication Society, 1953), vol. 2,
p. 53,54,62; Leopold Ranke, History of the Reformation in Germany (ediþia a
2-a, London, 1845, tradusã de Sarah Austin, vol. 1, p. 331, 335-337, 343-346);
Preserved Smith, The Age of the Reformation (New York: Henry Holt and
Company, 1920), p. 23-25,66.
Cu privire la operele cu caracter practic ale învãþãturii despre indulgenþe în
perioada Reformei, vezi o lucrare de Dr.C.Lea, intitulatã Indulgenþele în Spania,
publicatã în Papers of the American Society of Church History, vol. 1, p. 129-171.
Despre valoarea acestei informaþii suplimentare Dr. Lea spune în paragraful din
introducere: „Netulburatã de controversa care a izbucnit între Luther, Dr.Eck ºi
Silvester Prierias, Spania a continuat liniºtitã sã urmeze cãile vechi ºi bãtãtorite ºi
ne oferã documente oficiale incontestabile, care ne ajutã sã examinãm problema în
lumina ei curatã a istoriei.”
Pag. 56. LITURGHIA – Pentru învãþãtura cu privire la liturghie, aºa cum
s-a stabilit la conciliul din Trent, vezi The Canons and Decrees of the Council
of Trent in Philip Schaff, Creeds of Christendom, vol.2, p.126-139, unde sunt
date atât textul latin, cât ºi cel englez. Vezi ºi H. G. Schreder, Canons and
Decrees of the Council of Trent (St. Louis, Missouri: B.Herder, 1941).
Pentru discuþiile despre liturghie, vezi The Catholic Encyclopedia vol.5,
art. „Eucharist”, de Joseph Pohle, pl.572; Nikolaus Gihr, Holy Sacrifice of the
Mass, Dogmatically, Liturgically, Ascetically, Explained, a 12-a ediþie (St. Louis,
Missouri; B. Herder, 1937); Josef Andreas Jungmann The Mass of the Roman
Rite, Its Origins and Development, tradusã din l. Germanã de Francis A. Brunner
(New York: Benziger Bros, 1951). Pentru concepþia noncatolicã, vezi John Calvin,
598 Institutes of the Christian Religion, b.4, cap.17, 18; ºi Edward Bouverie Pusey,
The Doctrine of the Real Presence (Oxford, England: John H. Parker, 1855).
Pag. 62 . TRADUCERILE VALDENZE ALE BIBLIEI – Cu privire la
descoperirile recente ale manuscriselor valdenze, vezi M. Esposito, „Sur
quelques manuscrits de l’anciene literature des Vaudois du Piemont”, in Revue
d’Historique Ecclesiastique (Louvain, 1951), p.130; F.Jostes, „Die
Waldenserbibeln”, in Historisches Jahrbuch, 1894; D. Lortsch, Historie de la
Bible en France (Paris, 1910), cap.10.
O scriere clasicã, fãcutã de unul dintre „bãrboºii” valdenzi, Jean Leger, este
Historie Generale des Elises Evangeliques des Vallées de Piemont (Leyden,
1669), care a fost scrisã în vremea marilor persecuþii ºi conþine informaþii de
mâna întâi cu sublinieri.
Pentru literatura textelor valdenze, vezi A. de Stefano, Civilta Medioevale
(1944); and Riformatori ed eretici nel medioeve (Palermo 1938); J.D. Bounous,
The Waldensian Patois of Pramol (Nashville, 1936); and A. Dondaine,
Archivum Fratrum Praedicatorum (1946).
Pentru istoria valdenzilor, unele dintre lucrãrile cele mai recente ºi mai demne
de încredere sunt: E. Comba, History of the Waldenses in Italy (vezi ediþia
italianã publicatã la Torre Pellice, 1934); E. Gebhart, Mystics and Heretics
(Boston 1927); G. Gonnet, Il Valdismo Medioevale, Prolegoment (Torre Pellice,
1935); ºi Jalla, Histoire des Vaudois et leurs colonies (Torre Pellice, 1935).
Pag. 67. SABATUL PRINTRE VALDENZI – Sunt scriitori care au
susþinut cã valdenzii au fãcut o practicã generalã din pãzirea Sabatului zilei a
ºaptea. Aceastã concepþie a izvorât din surse care în originalul latin îi descriu
pe valdenzi ca pe unii care pãzeau dies dominicalis, sau ziua Domnului
(duminica), dar care printr-o practicã ce-ºi are originea în reformã cuvântul
duminicã a fost tradus prin „Sabat”.
Dar existã o dovadã istoricã pentru pãzirea Sabatului zilei a ºaptea printre
valdenzi. Un raport al Inchiziþiei în faþa cãreia au fost aduºi unii valdenzi din
Moravia, în mijlocul secolul XV, declarã cã printre valdenzi „nu puþini, desigur,
sãrbãtoresc Sabatul împreunã cu iudeii”. – Johann Joseph Ignaz von Döllinger,
Beitrage zur Sektengeschichte des Mittelalters (Rapoarte asupra istoriei
sectelor din evul mediu), München 1890, ed. a 2-a p.661. Nu poate fi nici o
îndoialã, desigur, cã aceastã sursã indicã pãzirea Sabatului zilei a ºaptea.
Note suplimentare
Pag. 74. EDICTUL ÎMPOTRIVA VALDENZILOR – O parte
considerabilã a textului bulei papale emise de Inocenþiu VIII, în 1487, împotriva
valdenzilor (originalul cãreia se gãseºte în Biblioteca Universitãþii din Cam-
bridge) este redat într-o traducere englezã în John Dowling’s History of
Romanism (1871), b. 6, cap.5, sec.62.
Pag. 82. WYCLIFFE – Istoricul descoperã cã numele lui Wycliffe are
multe forme de pronunþare. Pentru o cercetare completã a acestora, vezi J. 599
Dahmus, The Prosecution of John Wyclyffe (New Haven: Yale University Press,
1952), p.7.
Pag. 83. INFAILIBILITATEA – vezi nota pentru p.50.
Pentru textul original al bulelor papale emise împotriva lui Wycliffe împreunã
cu traducerea englezã vezi J.Dahmus, The Prosecution of John Wycliffe (New
Tragedia veacurilor
Haven: Yale University Press, 1952), p.35-49, ºi John Foxe, Acts and Monu-
ments of the Church (London: Pratt Townsend. 1870), vol.3, pp.4-13.
Pentru un sumar al acestor bule trimise arhiepiscopului de Canterbury,
Regelui Edward ºi cancelarului Universitãþii din Oxford, vezi Merle d’Aubigné,
The History of the Reformation in the Sixteenth Century (London: Blackie
and Son, 1885); vol.4 div. 7, p.93; August Neander, General History of the
Christian Church (Boston: Crocker and Brester, 1862), vol.5, pp.146-147;
George Sargeant, History of the Christian Church (Dallas: Frederick Publishing
House, 1948). p.323; Gotthard V. Lechler, John Wycliffe and His English
Precursors (London: The Religius Tract Society, 1878), pp.162-164; Philip
Schaff, History of the Christian Church (New York: Charles Scribner’s Sons,
1915), vol.5, pt.2, p.317.
Pag. 101. CONCILIUL DIN CONSTANÞA – O sursã primarã cu
privire la Consiliul de la Constanþa este Richendal Ulrich, Das Concilium so zu
Constanz gehalten ist worden (Augsburg, 1483, Incun.). Un studiu interesant,
recent, al acestui text întemeiat pe „Aulendorf Codex” se gãseºte în Colecþia
Spencer din Biblioteca publicã din New York, editatã de Karl Kup. Ultrich von
Richental’s Chronicle of the Council of Constance (New York, 1936). Vezi ºi
H. Finke (ed.), Acta Concilii Constanciensis (1896), vol.I; Hefele,
Conciliengeshichte (9 vol.), vol.6, 7; L. Mirbt, Quellem zur Geschihte des
Papsttums (1934); Milman, Latin Christianity, vol.7, p.426-524; Pastor, The
History of the Popes (34 vols.), vol.1, p.194.
Publicaþii mai recente despre Conciliu sunt K.Zähringer, Das Kardinal,
Kollegium auf dem Konstanzer Conzil (Münster, 1935); The F. Grogau, The
Conciliar Theory as It Manifested Itself at the Council of Constance (Wash-
ington, 1949); Fred A. Kremple, Cultural Aspects of the Council of Constance
and Basel (Ann Arbor, 1955); John Patrick McGowan, d’Aily and the Council
of Constance (Washington: Catholic University 1936).
Pentru Jan Hus vezi John Hus, Letters, 1904; E.J. Kitts, Pope John XXIII,
and Master John Hus (London, 1910); D.S. Schaff, John Hus (1915); Schwarze,
John Hus (1915); and Mathew Spinka, John Hus and the Czech Reform (1941).
Pag. 237. IEZUIÞII – Pentru o declaraþie cu privire la originea, principiile
ºi þelurile „Societãþii lui Isus”, aºa cum au fost subliniate de membrii acestui
ordin, vezi o lucrare intitulatã Concerning Jesuits, editatã de Rev. John Gerard, S.J.,
ºi publicatã la Londra în anul 1902 de Societatea Adevãrului Catolic. În aceastã
600 lucrare se spune: „Resortul întregii organizaþii a societãþii este un spirit de totalã
ascultare. Fiecare, scrie Sf.Ignaþiu, sã fie convins cã toþi aceia care trãiesc în
ascultare ar trebui sã se lase miºcaþi ºi cãlãuziþi de providenþa divinã prin
superiorii lor, ca ºi cum ar fi un trup mort care se lasã purtat oriunde ºi sã fie
tratat oricum, sau ca toiagul unui bãtrân de care se slujeºte ºi care-l þine în
mânã cum vrea”.
Aceastã supunere absolutã este înnobilatã de motivul ei ºi trebuie sã fie,
continuã întemeietorul… promptã, cu bucurie ºi stãruitoare… ascultãtorul
religios împlineºte cu bucurie ceea ce i-au încredinþat superiorii lui pentru binele
general, asigurat cã prin aceasta el corespunde în adevãr voinþei divine”. The
Contess R. de Courson in Concerning Jesuits, pag.6.
Vezi ºi L.E.Dupin, A.Compendious History of the Church, cent. 16, cap. 33,
(London, 1713, vol. 4, p. 132-135); Mosheim, Ecclesiastical History, cent. 16,
sec. 3, p.1, cap.1, par.10 (inclusiv nota); The Encyclopedia Britanica (ed. 9-a),
art. „Iezuiþii”. C.Paroissen, The Principles of the Jesuits, Developed in a col-
lection of Extracts From Their Own Authors (London, 1860 – an earlier edition
appeared in 1839); W.C.Cartwright, The Jesuits, Their Constitution and Teach-
ing (London, 1876); E.L.Taunton, The History of the Jesuits in England, 1580-
1773 (London, 1901).
Vezi ºi H.Boemer, The Jesuits (traducere dupã The German, Philadelphia,
Castle Press, 1928); E.Goetheim, Ignatius Loyola and the Gegenreformation
(Halle, 1895); T.Campbell, The Jesuits, 1534-1921 (New York, 1922); E.L.Taunton,
The History of the Jesuits in England, 1580-1773 (London, 1901).
Pag. 238. INCHIZIÞIA – Pentru punctul de vedere romano-catolic, vezi
The Catholic Encyclopedia, vol.8, art. „Inchiziþia” de Joseph Blötzer, p.26; ºi
E.Vacandard, The Inquisition: A Critical and Historical Study of the Coer-
cive Power of the Church (New York: Longmans, Green and Company, 1908).
Pentru concepþia anglo-catolicã vezi Hoffman Nickerson, The Inquisition:
A Political and Military Study of Its Establishment. Pentru concepþia
noncatolicã vezi Philip Van Limborch, History of the Inquisition, Henry Charles
Lea, A History of the Inquisition of the Middle Ages, 3 vol. A History of the
Inquisition of Spain, 4 vols. ºi The Inquisition in the Spanish Dependencies;
ºi H.S.Turberville. Medieval Heresy and the Inquisition (London: C.Lockwood
ºi Son, 1920 – o concepþie intermediarã).
Note suplimentare
Pag. 271. CAUZELE REVOLUÞIEI FRANCEZE – Cu privire la
consecinþele îndepãrtate ale lepãdãrii Bibliei ºi a religiei Bibliei de cãtre poporul
Franþei, vezi H.von Sybel, History of the French Revolution, b.5, cap.1, par.,
3-7; Henry Thomas Buckle, History of Civilization in England, cap. 8, 12.14
(New York, 1895, vol.I, p. 364-366, 369-371,437, 540, 541, 550), Blackwood’s
Magazine, vol.34, nr.215 (November, 1833), p.739; J.G.Lorimer, An Historical
Sketch, of the Protestant Church in France, cap.8, par. 6.7. 601
Pag. 272. EFORTURI DE A SUPRIMA ºI DE A DISTRUGE BIBLIA
– Conciliul din Toulouse care s-a întrunit aproximativ pe vremea cruciadei
împotriva albigenzilor a hotãrât: „Interzicem posedarea de cãtre laici a copiilor
Vechiului ºi Noului Testament… le interzicem cu stricteþe sã aibã cãrþile de mai
sus în dialectul local. Lorzii districtelor sã caute cu grijã pe eretici în locuinþe,
Tragedia veacurilor
în colibe ºi în pãduri, chiar ºi adãposturile lor subterane sã fie distruse” –
Concil. Tolosanum, Pope Grigory IX, Anno, chr, 1229, Canons 14 and 2. Acest
Conciliu s-a þinut pe vremea cruciadei împotriva albigenzilor.
„Aceastã molimã (Biblia) a luat o aºa amploare, încât unii oameni ºi-au
rânduit preoþi dintre ei, ºi chiar unii evangheliºti care au denaturat ºi au distrus
adevãrul Evangheliei ºi au fãcut evanghelii noi pentru scopurile lor… (ei ºtiu
cã) predicarea ºi explicarea Bibliei este cu totul interzisã membrilor laici” –
Acts of Inquisition, Philip van Limborach, History of the Inquisition, cap.8.
Conciliul din Tarragona, 1234, a hotãrât ca „Nimeni sã nu aibã cãrþile Vechiul
ºi Noului Testament în limba romanicã ºi dacã cineva le are, trebuie sã le predea
episcopului local în termen de opt zile dupã promulgarea acestui decret, pentru
a fi arse, fie cã este cleric sau laic, altfel va fi suspectat pânã se va fi curãþit de
orice bãnuialã”. – D.Lortsch, Histoire de la Bible en France, 1910, p.14.
La Conciliul din Constanþa în anul 1415, Wycliffe a fost condamnat post-
mortem de Arundel, arhiepiscopul de Canterbury, ca fiind „un ticãlos otrãvit de
erezia condamnabilã care a inventat o nouã traducere a Bibliei în limba lui
maternã”.
Opoziþia Bisericii Romano-Catolice faþã de Biblie a continuat de-a lungul
veacurilor ºi a crescut în mod deosebit pe vremea înfiinþãrii Societãþii Biblice.
La 8 decembrie 1866, Papa Pius IX în enciclica lui Quanta cura, a publicat
expunerea a optzeci de rãtãciri sub zece titluri diferite. Sub titlul IV, gãsim
enumerate: „Socialism, comunism, societãþi clandestine, societãþi biblice…
ciume de acest fel trebuie distruse prin toate mijloacele posibile”.
Pag. 285. DOMNIA TEROAREI – Pentru o introducere scurtã ºi
demnã de încredere în istoria Revoluþiei Franceze vezi L.Gershoy, The French
Revolution (1932); G.Lefevre, The Coming of the French Revolution (Princeton,
1947); and H.von Sybel, History of the French Revolution (1869), 4 vols.
Monitorul Oficial era ziarul guvernamental pe vremea revoluþiei ºi era o
sursã primarã, conþinând un raport autentic cu privire la hotãrârile Adunãrilor,
textele complete ale documentelor etc. A fost retipãrit. Vezi ºi A.Aulard, Chris-
tianity and the French Revolution (London, 1927), în care raportul este
continuat pânã în anul 1802 – un studiu excelent; W.H.Jervis, The Gallican
Church and the Revolution (London, 1882), o lucrare sub îngrijirea unui
anglican, dar care manifestã preferinþa pentru catolicism.
602 Cu privire la relaþia între bisericã ºi stat, în Franþa, în timpul Revoluþiei
Franceze, vezi Henry H.Walsh, The Concordate of 1801; A study of Nationalism
in Relation to Church and State (New York, 1933); Charles Ledre, L’Eglise de
France souls la Revolution (Paris, 1949).
Unele studii contemporane cu privire la însemnãtatea religioasã a Revoluþiei
aparþin urmãtorilor: G.Chais de Sourcesol. Le Livre des Manifestes (Avignon
1800), în care autorul a încercat sã acrediteze cauzele izbucnirii, precum ºi
însemnãtatea ei religioasã etc.); James Bicheno, The Signs of the Times (Lon-
don, 1794); James Winthrop, A.Systematic Arrangement of Several Scripture
Prophecies Relating to Antichrist; With Their Application to the Course of
History (Boston, 1795); ºi Lathrop, The Prophecy of Daniel Relating to the
Time of the End (Springfield, Massachusetts, 1811).
Pentru starea bisericii în timpul Revoluþiei vezi W.M.Sloan, The French
Revolution and Religious Reform (1901); P.F.La Gorce, Histoire Religieuse de
la Revolution (Paris, 1909).
Pentru legãturile cu papalitatea vezi G.Bourgin, La France et Rome de
1788-1797 (Paris, 1808), întemeiatã pe colecþiile secrete ale Vaticanului;
A.Latreille, L’Eglise Catholique et la Revolution (Paris, 1950), îndeosebi
intereseazã Pius VI ºi criza religioasã, 1775-1799.
Cu privire la protestanþi în timpul Revoluþiei, vezi Pressenssé (ed.) The
Reign of Terror (Cincinnati, 1869).
Pag. 285 . MASELE ªI CLASELE PRIVILEGIATE – Cu privire la
condiþiile sociale care predominau în Franþa înainte de perioada Revoluþiei
vezi H. von Holst, Lowell Lectures on the French Revolution, lecture 1; ºi
Taine, Ancien Regime, and A.Young, Travels în France.
Pag. 288. RÃZBUNAREA – Pentru alte amãnunte cu privire la caracterul
rãzbunãtor al Revoluþiei Franceze vezi Thos, H.Gill, The Papal Drama, b.10;
Edmond de Pressensé, The Church and the French Revolution, b.3, cap.1.
Pag. 289. ATROCITÃÞILE DOMNIEI TEROAREI – Vezi
M.A.Thiers, History of the French Revolution, vol.3, pp. 42-44,62-74,106 (New
York, 1890 tradusã de F.Shoberl); F.A.Mignet, History of the French Revolution,
cap. 9, par. 1 (Bohn, 1894); A.Alison, History of Europe, 1789-1815, vol.1, cap.
14 (New York 1872, vol.1, pp. 293- 312). Note suplimentare
Pag. 292. RÃSPÂNDIREA SCRIPTURILOR – În anul 1804, dupã
spusele lui Mr. William Canton de la Societatea Biblicã pentru Britania ºi
Strãinãtate, „toate Bibliile existente în lume sub formã de manuscrise sau tipãrite,
cuprinzând toate traducerile din toate þãrile, se ridicau la peste patru milioane...
Diferitele limbi în care au fost scrise aceste patru milioane, care includ unele
limbi dispãrute, cum sunt cea moeso-gothicã a lui Ulfilas ºi cea anglo-saxonã
a lui Beda, se apreciazã ca ridicându-se la cincizeci” – What Is the Bible Society? 603
rev. ed. 1904, p.23.
Societatea Biblicã Americanã a raportat o distribuire, între anii 1816 ºi 1955,
de 481.149.365 de Biblii, Testamente ºi pãrþi din Testamente. La acestea se pot
adãuga peste 600.000.000 de Biblii sau pãrþi din Scripturã distribuite de Societatea
Biblicã pentru Britania ºi Strãinãtate. Numai în anul 1955 Societatea Biblicã
Tragedia veacurilor
Americanã a distribuit în total 23.819.733 de Biblii, Testamente ºi pãrþi din
Testamente în toatã lumea.
Scripturi, în întregime sau în parte, se tipãreau în decembrie 1955, în 1092 de
limbi ºi mereu se adaugã limbi noi.
Pag. 293. MISIUNILE EXTERNE – Activitatea misionarã în prima
bisericã creºtinã nu s-a înmulþit pânã în vremurile moderne. În jurul anului 1000,
ea aproape murise ºi a fost urmatã de campaniile militare ale cruciadelor. Epoca
Reformei a fost martorã la o slabã lucrare misionarã cu excepþia aceleia pe care o
fãceau iezuiþii la început. Miºcarea pietistã a produs câþiva misionari. Lucrarea
Bisericii Morave din secolul XVIII a fost remarcabilã ºi englezii au mai format
unele societãþi misionare pentru lucrarea în America de Nord colonizatã atunci.
Dar marea reînviorare a activitãþii misionare externe începe în jurul anului 1800, la
„vremea sfârºitului” (Dan. 12,4). În anul 1792 s-a întemeiat Societatea Misionarã
Baptistã, care l-a trimis pe Carey în India. În anul 1795 a fost organizatã Societatea
Misionarã din Londra, ºi în anul 1799, o altã societate care în anul 1812 a devenit
Societatea Misionarã Bisericeascã. La scurt timp dupã aceea a fost întemeiatã
Societatea Misionarã Wesleyanã. În Statele Unite s-a format, în anul 1812,
Comitetul American al Împuterniciþilor pentru Misiunea Externã, iar Adoniram
Judson a fost trimis în acelaºi an la Calcutta. El s-a stabilit în anul urmãtor în
Burma. În anul 1814 a luat fiinþã Uniunea Misionarã Baptistã Americanã. Comitetul
Prezbiterian al Misiunilor Externe a luat fiinþã în anul 1837.
„În anul 1800… majoritatea covârºitoare a creºtinilor erau descendenþi ai
acelora care fuseserã câºtigaþi înainte de anul 1500… Acum, în secolul XIX,
s-a produs o mare expansiune a creºtinismului. Pentru început, nu s-a pãtruns
în prea multe continente sau þãri mai însemnate ca în cele trei secole anterioare.
Acest lucru ar fi fost imposibil, pentru cã în toate þãrile mari de pe pãmânt, în
afarã de Australia, ºi aproape printre toate popoarele mai numeroase din toate
pãrþile cu o civilizaþie înaintatã, creºtinismul fusese introdus înainte de anul 1800.
Ceea ce a avut loc acum a fost câºtigarea de noi puncte de sprijin în regiunile
ºi printre popoarele la care se ajunsese deja o expansiune fãrã precedent atât
în þinuturile noi, cât ºi a celor vechi; ºi pãtrunderea creºtinismului în marea
majoritate a acestor þãri, insule, popoare ºi triburi care fuseserã câºtigate anterior.
În secolul XIX rãspândirea creºtinismului s-a datorat în primul rând unei
mari reînvieri a vieþii religioase, care îºi avea originea în imboldul creºtin…
Niciodatã, în timpuri asemãnãtoare, n-a dat naºtere imboldul creºtin la atâtea
604 miºcãri noi. Niciodatã nu avusese un efect atât de mare asupra popoarelor
Europei apusene. Din aceastã vigoare abundentã a izvorât activitatea
misionarã, care în timpul secolului XIX a crescut atât de mult puterea numericã
ºi influenþa creºtinãtãþii.” – Kenneth Scott Latourette, A.History of the
Expansion of Christianity, vol. IV, The Great Century A.D. 1800 – A.D. 1914
(New York: Harper & Brothers, 1941), p. 2-4.
Pag. 347. DATELE PROFETICE – Dupã calculul iudaic, luna a cincea
(Ab) din al ºaptelea an al domniei lui Artaxerxe a fost de la 23 iulie pânã la 21
august anul 457 î.Hr. Dupã sosirea lui Ezra la Ierusalim, în toamna acestui an, a
intrat în vigoare decretul împãratului. Pentru siguranþa datei de 457 î.Hr., ca
fiind anul al ºaptelea al lui Artaxerxe, vezi S.H.Horn and K.H.Wood, The Chro-
nology of Ezra 7. Washington, D.C.; Review and Herald Publishing Assn,
1953); E.G.Kraeling, the Broklyn Museum Aramaic Papyri, New Haven of Lon-
don, 1953, p. 191-193; The Seventh-day Adventist Bible Commentary (Wash-
ington D.C.; Review and Herald Publishing Assn, 1954), vol.3, p. 97-110.
Pag. 341. CÃDEREA IMPERIULUI OTOMAN– Impactul turcilor musulmani
asupra Europei dupã cãderea Constantinopolului, în anul 1453, a fost atât de
dur precum fuseserã cuceririle catastrofale ale musulmanilor sarazini timp de
un secol ºi jumãtate dupã moartea lui Mahomed, asupra Imperiului Roman de
Rãsãrit. În perioada Reformei, Turcia constituia o ameninþare continuã la porþile
rãsãritene ale creºtinãtãþii europene; scrierile reformatorilor sunt pline de
condamnare a puterii otomane. Atât scriitorii creºtini, de la data de când au
fost preocupaþi de rolul Turciei în evenimentele viitoare ale lumii, cât ºi
comentatorii profeþiei au vãzut puterea turceascã ºi declinul ei prevãzut în
Scripturã.
Pentru ultimul capitol sub expresia: „ceasul, luna, ziua ºi anul” profetic, ca
parte a trâmbiþei a ºaptea. Josiah Litch a fãcut o aplicaþie cu privire la timpul
profetic, fixând încetarea independenþei Turciei în august 1840. Poziþia lui Litch
poate fi gãsitã în lucrarea sa, The Probability of the Second Coming of Christ
About A.D. 1843 (publicatã în iunie 1838), An Address to the Clergy (publicatã
în primãvara anului 1840; a doua ediþie, cu date istorice în sprijinul preciziei
calculelor anterioare cu privire la perioada profeticã ce se întinde pânã la cãderea
Imperiului Otoman, a fost publicatã în anul 1841); ºi un articol în Signs of the
Times and Expositor of Prophecy, 1 aug. 1840. Vezi ºi articolul din Signs of the
Note suplimentare
Times and Expositor of Prophecy, 1 feb. 1841; ºi J.N.Loughborough, The
Great Advent Movement (1905 ed.), p. 129-132. Cartea lui Uriah Smith, Thoughts
on Daniel and the Revelation, rev. ed. of 1944, discutã calculul profetic al
acestei profeþii la p. 506-517.
Pentru istoria de început a Imperiului Otoman ºi declinul puterii turceºti
vezi ºi William Miller, The Ottoman Empire and Its Successors, 1801-1927
(Cambridge, England University Press, 1936); George G.S.L.Eversley, The 605
Turkish Empire From 1288 la 1914 London: T.Fisher Unwin, Ltd. ed. a 2-a,
1923); Joseph von Hammer-Purgstall, Geschichte des Osmannischen Reichs
(Pesth: C.A.Hartleben, ed.2-a, 1834-36), 4; vol. Herbert A.Gibbons, Foundation
of the Ottoman Empire, 1300-1403 (Oxford; University Press, 1916); Arnold
J.Toynbee and Kenneth B.Kirkwood, Turkey (London, 1926).
Tragedia veacurilor
Pag. 347. ASCUNDEREA BIBLIEI DE POPOR – Cu privire la
atitudinea Bisericii Romano-Catolice faþã de rãspândirea Bibliei în traducerile
poporului printre laici, vezi The Catholic Encyclopedia, art. „Biblia”; ºi
G.P.Fisher, The Reformation, cap. 15, par. 16 (1873 ed. pp. 530-532); J.Cardinal
Gibbons, The Faith of Our Fathers, cap.8 (a 49-a ediþie, 1897), pp. 98-117; John
Dowling, History of Romanism, b.7, cap.2, sec. 14; and b.9, cap.3, sec. 24-27
(1871 ed. pp. 491-496, 621-625); L.F.Bungener, History of the Council of Trent,
pp.101-110 (a 2-a ed. Edinburgh, 1853, tradusã de d.D.Scott); G.H.Putnam,
Books and Their Makers During the Middle Ages, vol.1, part.2, cap.2, par.
49.54-56).
Vezi ºi William Muir, The Arrested Reformation (Morgan and Scott, 1912),
pp.37-43; Harold Grimm, The Reformation Era (Macmillan, 1954), p.285. Index
of Prohibited Books (Vatican Polyglot Press, 1930), p.IX, X; Timothy Hurley,
A.Commentary on the Present Index Legislation (New York: Benziger Broth-
ers, 1908) p.71; traducere din The Great Encyclical Letters of Leo XIII (New
York: Benziger Brothers, 1903), p.413.
Cititorul va recunoaºte cã textul acestui volum ºi notele lui de „Apendice”
au fost scrise mai înainte de Conciliul Vatican II, cu politica lui schimbatã cu
privire la citirea Sfintelor Scripturi.
Pag.381. HAINE PENTRU ÎNÃLÞARE – Povestea cã adventiºtii ºi-au
fãcut haine cu care sã se înalþe pentru „a întâmpina pe Domnul în vãzduh” a
fost nãscocitã de aceia care au dorit sã aducã batjocurã asupra predicãrii ad-
vente. Ea a fost vehiculatã atât de stãruitor, încât mulþi au crezut-o, dar o cerce-
tare atentã i-a dovedit netemeinicia. Timp de mai mulþi ani, s-a oferit o recom-
pensã substanþialã pentru acela care ar fi adus o dovadã cã aºa ceva a avut loc
vreodatã, dar n-a fost produsã niciodatã. Nici unul dintre aceia care au iubit
venirea Mântuitorului n-a fost atât de necunoscãtor al învãþãturilor Scripturii,
încât sã presupunã cã hainele pe care le puteau confecþiona ar fi fost trebuincioa-
se pentru ocazia aceea. Singura hainã de care sfinþii vor avea nevoie pentru a-L
întâmpina pe Domnul este neprihãnirea lui Hristos. Vezi Is. 61,10; Apoc. 19,8.
Pentru respingerea cu înþelepciune a legendei hainelor de înãlþare, vezi
Francis D.Nichol, Midnight Cry (Washington, D.C.; Review and Herald
Publishing Assn, 1944) cap. 25-27 ºi Appendices H., vezi ºi LeRoy Edwin
Froom, Prophetic Faith of Our Fathers (Washington, D.C.: Review and
606 Herald Publishing Assn, 1954), vol. 4, p. 822- 826.
Pag. 418. CRONOLOGIA PROFETICà – Dr. George Bush, profesor
de ebraicã ºi literaturã orientalã la Universitatea din New York, într-o scrisoare
adresatã lui William Miller ºi publicatã în Advent Herald and Signs of the Times
Reporter, Boston, March 6 and 13, 1844, a fãcut o declaraþie importantã cu privire
la acceptarea calculului sãu cu privire la timpurile profetice. Dr. Bush scria:
„Niciodatã nu vi se va reproºa, dupã pãrerea mea, nici dumneavoastrã ºi nici
prietenilor dumneavoastrã, cã aþi devotat prea mult timp ºi atenþie studiului
cronologiei profetice ºi cã aþi lucrat mult la determinarea datelor începutului ºi
încheierii acestor mari perioade. Dacã aceste perioade sunt date cu adevãrat de
cãtre Duhul Sfânt în cãrþile profetice, au fost date fãrã îndoialã cu scopul de a fi
studiate ºi probabil, în cele din urmã, sã fie înþelese pe deplin; ºi nici un om care
încearcã sã facã lucrul acesta nu trebuie acuzat de nebunie plinã de încumetare…
Luând o zi ca temei profetic pentru un an, cred cã sunteþi susþinut atât de exegeza
sãnãtoasã, cât ºi de numele mari ale lui Mede, Sir Isaac Newton, episcopul New-
ton, Kirby, Scott, Keith, cât ºi de o oaste întreagã de alþii care au ajuns de multã
vreme, în principiu, la aceleaºi concluzii asupra acestei probleme. Toþi sunt de
acord cã perioadele principale menþionate de Daniel ºi de Ioan se încheie aproximativ
în acest veac al lumii ºi ar fi o logicã ciudatã aceea care ar încerca sã vã convingã
de erezie, susþinând, în fond, aceleaºi concepþii care se înalþã atât de proeminent în
notiþele acestor profeþi eminenþi. Rezultatele dumneavoastrã în acest domeniu de
cercetare nu mã ºocheazã atât de mult, încât sã afecteze vreun interes important cu
privire la adevãr ºi datorie. Greºeala dumneavoastrã, pe cât înþeleg, se gãseºte în
alte direcþii decât în cronologia dumneavoastrã. Aþi greºit cu totul în ceea ce
priveºte natura evenimentelor care trebuie sã aibã loc atunci când se încheie
aceste perioade. Aceasta este faþa ºi capul care suferã explicaþia dv.” Vezi Le Roy
Edwin Froom, Prophetic Faith of Our Fathers (Washington, D.C.: Review and
Herald Publishing Assn, 1950), vol.1, cap. 1.2.
Pag. 458. O SOLIE ÎNTREITà – Apoc. 14,6.7 profetizeazã vestirea
primei solii îngereºti. Apoi profetul continuã: „Apoi a urmat un alt înger zicând:
’A cãzut, a cãzut Babilonul’… ªi a urmat al treilea înger. Cuvântul redat aici „a
urmat” înseamn㠄a merge împreunã”, „a veni dupã altul”, „a merge cu el”, vezi
Henry George Liddeli and Robert Scott Greek English Lexicon (Oxford: Note suplimentare
Clarendon Press, 1940), vol.1, p. 52. El mai înseamn㠄a însoþi”. Vezi George
Abbott-Smith, A.Manual Greek Lexicon of the New Testament (Edinburgh: T.
and T.Clark, 1950), p.17. Este acelaºi cuvânt folosit în Marcu 5, 24. „Iisus a mers
cu el; ºi mult popor Îl urma ºi se înghesuia în jurul Lui.” El mai este folosit ºi de
cei o sutã patruzeci ºi patru de mii de rãscumpãraþi. Apoc. 14,4 unde spune:
„Aceºtia urmeazã pe Miel oriunde merge El”. În ambele locuri se vede cã ideea
intenþionatã sã fie transmisã este aceea de „mergere împreun㔠„în tovãrãºie 607
cu cineva”. Aºa gãsim în 1 Cor. 10,4, unde citim despre copiii lui Israel c㠄au
bãut din aceeaºi stâncã duhovniceascã ce venea dupã ei”, cuvântul „venea”
este tra-ducerea aceluiaºi cuvânt grec, iar marginalele redau „a mers cu ei”. Din
acestea înþelegem cã ideea din Apoc. 14,8.9 nu este aceea cã al doilea ºi al
treilea înger au venit dupã primul, la un timp anumit, ci cã au venit cu el. Cele
Tragedia veacurilor
trei solii nu sunt decât o solie întreitã. Ele sunt trei numai în ordinea ridicãrii lor.
Dar, dupã ce s-au ridicat, merg împreunã ºi sunt inseparabile.
Pag. 455. SUPREMAÞIA EPISCOPILOR ROMEI – Pentru împrejurãrile
deosebite referitoare la pretenþia de supremaþie din partea episcopilor din Roma,
vezi Robert Francis Cardinal Bellarmine, Power of the Popes in Temporal Affairs
(existã o traducere englezã în Biblioteca Congresului din Washington D.C.); Henry
Edward Cardinal Manning, The Temporal Power of the Vicar of Jesus Christ
(London: Burns and Lambert ed. 2-a 1862); and James Cardinal Gibbons, Faith of
Our Fathers (Baltimore: John Murphy Co., ed. 110-a, 1917), cap. 5.9. 10012. Pentru
autorii protestanþi, vezi Trevor Gervase Jalland, The Church and the Papacy
(London: Society for Promoting Christian Knowledge, 1944, a Bampton Lecture);
and Richard Frederick Littledale, Petrine Claims (London: Society for Promoting
Christian Knowledge, 1899). Pentru izvoarele din primele secole în favoarea teoriei
petrine, vezi James T.Shotwell and Louise Ropes Loomis, The See of Petre (New
York: Columbia University Press, 1927). Pentru aºa-zisa „Donaþie a lui Constantin”
vezi Christopher B.Coleman, The Treatise of Lorenzo Valla on the Donation of
Constantine (New York, 1914), care dã textul latin integral ºi traducerea împreunã
cu critica totalã a documentelor ºi a tezelor lui.
Pag. 593. BISERICA DIN ETIOPIA ªI SABATUL – Pânã în anii din
urmã, Biserica Coptã din Etiopia a pãzit Sabatul zilei a ºaptea. Etiopienii au
pãzit de asemenea duminica, prima zi a sãptãmânii, de-a lungul istoriei lor ca
popor creºtin. Aceste zile erau marcate de slujbe deosebite în biserici. Pãzirea
Sabatului zilei a ºaptea a încetat în realitate în Etiopia de astãzi. Pentru rapoarte
ale martorilor oculari privitor la zilele religioase în Etiopia, vezi Pero Gomes de
Teixeira, The Discovery of Abyssinia by the Portughese în 1520 (tradus în
Englezã la Londra: British Museum, 1938), p.79; Father Francisco Alverez,
Narrative of the Portuguese Embassy to Abyssinia During the Years 1520-
1527, in the records of the Hakluyt Society (London, 1881), vol. 64, p. 22-49;
Michael Russell, Nubia and Abyssinia (quoting Father Lobo, Catholic
missionary in Ethiopia in 1622) (New York: Harper & Brothers, 1837), p. 226-
229; S.Giacomo Baratti, Late Travels Into the Remote Countries of Abyssinia
(London: Benjamin Billingsley 1670), p. 134-137; Job Ludolphus, A.New
History for Ethiopia London: Smith, 1682), p. 234-357; Samuel Gobat, Journal
of Three Years’ Residence in Abyssinia (New York; ed. din 1850), p.55-58,
608 83-98. Pentru alte lucrãri cu privire la aceastã întrebare vezi Peter Heylyn,
History of the Sabbath, ed. 2, 1636, vol.2, p. 198-200; Arthur P.Stanley,
Lectures on the History of the Eastern Church (New York; Charles Scribner’s
Sons, 1882), lecture 1, par. 1; C.F.Rey Romance of the Portuguese in Abyssinia
(London: F.H. and G.Witherley, 1929), p. 59, 253-297.

También podría gustarte