P. 1
Arsenie_800capete

Arsenie_800capete

|Views: 41|Likes:
Publicado poranidaroti

More info:

Published by: anidaroti on May 25, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/26/2011

pdf

text

original

Părintele Arsenie a murit la Sinaia, în 28 noiembrie 1989, acolo şi-a dat sfârşitul.
„Se fac fel de fel de vorbe, fel de fel de aprecieri de către oameni necompetenţi, de către oameni care nu ştiu
realitatea şi care vreau să îl pună pe Părintele în atenţia altora. Că a vorbit cu Ceauşescu, că i-a spus lui Ceauşescu că va
muri, şi nu ştiu ce … Nu-i adevărat! Sunt nişte lucruri care nu s-au întâmplat şi pe care le inventează oamenii şi pe care
le citesc credincioşii şi necredincioşii, după care trag nişte concluzii care nu sunt adevărate. A suferit, a avut ceva cu
rinichii şi din aceasta i s-a tras şi sfârşitul. Apoi, la 79 de ani, nu se mai pune problema din ce pricină ai murit. Mori, că
moare lumea la 79 de ani şi mai devreme. Deci Părintele Arsenie s-a sfârşit în Sinaia, la ora 9 şi ceva seara, în 28
noiembrie 1989.”71

Prohodit de o mulţime impresionantă de credincioşi, Părintele Arsenie a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii
Prislop, în ziua de 4 decembrie 1989.
„Mormântul Sfinţiei Sale de la Mănăstirea Prislop, duhul Sfinţiei Sale de la Mănăstirea Sâmbăta-Brâncoveanu,
ctitoria Sfinţiei Sale de la Sinaia, pictura Sfinţiei Sale de la biserica din Drăgănescu, vor vorbi şi vorbesc chiar pentru
foarte multă vreme, dacă nu cumva pentru totdeauna, despre trăirea în Hristos, credinţa în Hristos, dragostea faţă de
Hristos, despre adevărul Bisericii Ortodoxe, mormântul Sfinţiei Sale şi crucea de la mormânt fiind dintre cele mai
cunoscute şi importante în acelaşi timp şi discrete locuri de pelerinaj, unde vin creştini din toată ţara şi chiar şi din alte
părţi. Vin, se roagă, aprind o lumânare, se închină şi cer mijlocirea prin rugăciunea de foc a Părintelui Arsenie pentru ei,
pentru familie, pentru ţară, pentru lume, pentru Biserică, pentru noi toţi.”72
La parastasul de 12 ani, P.S. Părinte Daniil Partoşanul, în predica rostită cu acest prilej, tâlcuind duhovniceşte
viaţa şi lucrarea Părintelui Arsenie Boca, a spus printre altele:
„Am meditat şi m-am gândit: Oare ce semnificaţie, printre multe altele, a avut pentru veacul nostru, pentru timpul
nostru, pentru vremea noastră şi personalitatea şi activitatea şi lucrarea duhovnicească şi cea scrisă şi cea reprezentată
estetic sau artistic, iconografic a Părintelui nostru Arsenie? Şi am găsit o asemănare, am găsit o comparaţie, cu ceea ce s-
a petrecut în Babilon pe vremea Împăratului Belşaţar, când la ospăţul idolatru şi păgânesc al acestuia, Dumnezeu trimite
o mâna care scrie pe tencuiala peretelui din interiorul palatului nişte cuvinte. Împăratul s-a cutremurat. N-a ştiut ce
semnificaţie au aceste cuvinte şi nici altcineva din anturajul său, dar, proorocul Daniel, chemat de Împărăteasă, a venit şi
a tâlcuit cuvintele: „Mene, mene, techel ufarsin” – „Număraţi, număraţi, cântăriţi şi împărţiţi”.
Aşa mi se pare că a făcut şi Prea Cuviosul Părintele nostru Arsenie, în veacul acesta, în Biserica noastră, în ţara
noastră, în poporul nostru, în familiile noastre, în sufletele noastre: ne-a descifrat, ne-a tâlcuit, ne-a tălmăcit mesajul lui
Dumnezeu, cuvântul lui Dumnezeu, harul şi darul lui Dumnezeu, ne-a citit chiar şi ne-a descifrat parte din semnele
timpului pe care noi le trăim şi cu care suntem martori şi contemporani, pentru ca astăzi să ne trăim viaţa noastră
creştineşte, în duh curat ortodox, în fidelitate şi credincioşie faţă de Biserica noastră Ortodoxă, cea una singură,
sobornicească şi apostolească. De aceea suntem noi astăzi aici, ca şi femeia din Şunem pe Muntele Carmel, nu din
curiozitate, nu din alte gânduri, ci din necesitate sufletească şi spirituală, pentru că, repet, avem nevoie, ca şi Sfântul
Elisei, de pietrele Carmelului, avem nevoie de focul Carmelului, avem nevoie de urmele paşilor Sfântului Ilie pe
Carmel, avem nevoie de duhul şi puterea şi rugăciunea şi mijlocirea şi binecuvântarea Prea Cuviosului Părintelui nostru
Arsenie Ieromonahul.”73

OMAGIU PĂRINTELUI DRAG

Noi, cei ce l-am cunoscut,
Şi Părinte drag l-am avut,
Simţim astăzi adâncă durere,
Dar şi mare mângâiere.
Căci noi ştim că şi acum,
Nu va înceta nici cum,
Viu să fie-n amintiri,
Chipul sfintei lui iubiri.
Şi cu toţi nădăjduim,
Cu Părintele să fim,
De vom împlini curat,
Sfaturile ce ne-a dat.
Iar acum la despărţire,
Cu smerenie şi iubire,
De la cel plecat în zare,
Cerem binecuvântare...

Cu nemărginită recunoştinţă,
Teodosia - Zorica Laţcu,
împreună cu toţi credincioşii,
copii ai Părintelui.

Braşov,
3-4.XII.1989

O SINTEZĂ A GÂDIRII PĂRINTELUI ARSENIE BOCA

Tradiţia vie a apoftegmelor

„Din fericire, Părinţii au vorbit iar unele din cuvintele lor au fost transmise posterităţii, prelungind de-a lungul
veacurilor iradierea pe care au avut-o în timpul vieţii lor. Pe drept cuvânt, zicerile lor sunt numite «Apoftegmele
Părinţilor», căci ele emană de la Părinţi ca atare, în însuşi exerciţiul paternităţii lor. Nu sunt cuvinte rostite în văzduh,
nici sentinţe frumoase mai mult sau mai puţin pioase scrise de un autor duhovnicesc. Sunt cuvinte ţâşnite din viaţă şi
întrupate în viaţă, pentru a răspunde unei întrebări vitale, unei chestiuni stăruitoare şi presante. (...) Mai mult, trebuie
remarcat că transmiterea orală a acestor cuvinte a trebuit să se facă cel mai adesea în acelaşi context al îndrumării
duhovniceşti, fiii deveniţi părinţi transmiţând la rândul lor ucenicilor lor ceea ce primiseră. Apoi, când apoftegmele au
fos aşternute în scris, ele au continuat să se transmită şi să se propage într-o tradiţie monastică vie. (...)
Începând de la sfârşitul secolului V circula în Palestina o culegere ce aduna în ordine alfabetică cuvintele şi
faptele atribuite «bătrânilor» celor mai faimoşi. Era ca o galerie de portrete vii ale marilor strămoşi, în care monahii îşi
puteau regăsi de acum, din generaţie în generaţie, portretele familiale ale celor pe care-i considerau întotdeauna drept
părinţii lor, ai tuturor. Corespondenţa avvilor Varsanufie şi Ioan, faimoşii zăvorâţi din Gaza secolului VI, ne furnizează
o mărturie deosebit de remarcabilă asupra locului pe care, prin intermediul apoftegmelor, Părinţii deşertului îl deţineau
în viaţa monahilor palestinieni ai acestor epoci, şi nu numai ai monahilor, pentru că vedem aici că şi laicii puteau discuta
între ei asupra Cuvintelor Părinţilor. Monahi şi laici rumegau apoftegmele ca pe cuvintele Sfintei Scripturi, găsind în ele
o hrană pe gustul lor şi potrivită gustului fiecăruia, ca mana.”1

Apoftegmele Părinţilor contemporani

Fireşte, şi zicerile şi apoftegmele marilor duhovnici contemporani exercită asupra credincioşilor noştri o atracţie
evidentă. Cine nu cunoaşte astăzi, de pildă, cuvântul Părintelui Cleopa: „Mânca-v-ar Raiul!”, sau zicerile Părintelui
Paisie: „Să ne întâlnim la uşa Raiului!”, sau „Să nu crezi tot ce auzi, să nu faci tot ce poţi, să nu spui tot ce ştii, să nu dai
tot ce ai”?

Mulţi credincioşi le-au auzit şi le-au ţinut minte, în primul rând pentru că au în ele acea notă de spontaneitate,
prospeţime şi dulceaţă specifică rostirii mai mult decât scrisului.
Cînd le citesc de prin cărţi parcă şi aud glasul Părintelui care le-a rostit. Mulţi credincioşi mărturisesc acest lucru.
Cel mai adesea mi se întâmplă asta când citesc cuvintele Părintelui Teofil. Vocea inconfundabilă a dânsului le însoţeşte
şi parcă le dă o putere şi mai mare. Acesta-i avantajul celor care „culeg” direct de la sursă astfel de ziceri.
La fel putem vorbi şi despre cuvintele Părintelui Arsenie Boca, atât de citite şi citate în ultima vreme. Pe câţi
prieteni sau credincioşi nu i-am auzit rostind ziceri de-ale Părintelui, sau în câte predici nu am auzit deja celebrele
cuvinte: „Dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decât dragostea celui mai mare sfânt faţă
de Dumnezeu.”; „În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă.”; „Mustrarea învinge, dar nu convinge.”; „Cine face curte
nu face carte.”; „Nu toţi din lume se prăpădesc, nici toţi din mănăstire se mântuiesc.”; „Cea mai lungă cale este calea
care duce de la urechi la inimă.”?

Poate mai mult decât oricare alt duhovnic de la noi, Părintele Arsenie Boca are o mulţime de astfel de cuvinte
care au o expresivitate proprie celebrelor apoftegme din Pateric. Oricine a citit măcar o predică a Părintelui, se poate
convinge de această realitate. Zicerile, sentinţele Sfinţiei Sale, atât de aparte formulate, îl arată pe Părintele Arsenie ca
pe un om cu o putere de sinteză deosebită, o putere de intuiţie şi o putere de a cunoaşte totdeauna esenţialul într-o
chestiune.1

Acesta este unul din motivele pentru care am socotit ca foarte binevenită realizarea, în partea a 2-a a lucrării de
faţă, unei Sinteze a gândirii Părintelui Arsenie Boca, deci relizarea unei antologii, care să cuprindă cu precădere acele
cuvinte scrise într-un limbaj aforistic.2

Un alt motiv care m-a determinat să fac această selecţie, este latura practică pe

care am avut-o în vedere, adică folosul duhovnicesc al cititorilor.

Zicerile şi fragmentele cuprinse aici au fost selectate din mai multe surse, pe care le voi enumera în cele ce

urmează:

Cărarea Împărăţiei;
Predicile Părintelui publicate în revista „Gândirea” (Serie nouă);
Predicile din manuscrisul intitulat Fiii Învierii, publicate în „Străjerul Ortodox”;
Trepte spre vieţuirea în monahism;
Predicile din caietul Părintelui Ioan Fărcaş (predici copiate de Maica Miruna de la Sinaia, care era rudă cu
Părintele Ioan Fărcaş din Blaj, de pe un caiet al Părintelui Arsenie cu notiţe, cu binecuvântarea Părintelui Arsenie, cu
specificaţia ca să nu schimbe nimic din text. Părintele Ioan Fărcaş a înregistrat Părintelui Teofil, cu care este prieten,
aceste predici pe bandă de magnetofon. Între timp acest caiet s-a pierdut, dar au rămas benzile magnetice.)
Caietul cu predicile şi zicerile culese de Părintele Petru Vanvulescu, un ucenic apropiat al Părintelui;
Cuvintele culese de Părintele Arhimandrit Teofil Părăian, adunate în cartea Veniţi de luaţi bucurie;
Cuvintele culese de cei care l-au cercetat duhovniceşte pe Părintele Arsenie.
Scrierile Pravila Albă şi Sundar Singh vorbeşte globului pământesc, atribuite de unii Părintelui Arsenie Boca,
dar aspru caracterizate chiar de Părintele Arsenie, prima ca fiind „un manuscris furat, modificat şi rescris”, iar cea de-a
doua ca fiind „o apocrifă a unui fanatic, incult şi mincinos”, nu le-am luat în discuţie.
Întrucât partea aceasta are structura unui dicţionar, cititorii vor putea afla, fără să mai caute ei înşişi în întreaga
operă, ce anume îi interesează din gândirea Părintelui Arsenie. Forţa formativă şi varietatea ţintelor atinse de cuvintele
Părintelui sper să-i convingă pe toţi de utilitatea acestui demers.

O SINTEZĂ A GÂDIRII PĂRINTELUI
ARSENIE BOCA ÎN 800 DE CAPETE

You're Reading a Free Preview

Descarga
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->