Saptamana 1

Medicament : definitie, clasificare, doza, cai de administrare,

reguli de administrare
Prescriptia medicala: reteta, condica, foaia de observatie
Medicamentul este substanta utilizata in scopul de a preveni , ameliora sau vindeca bolile.
Se obtine din: - produse vegetale si animale
- din substate minerale.
Actiunea lui asupra organismului depinde de:
structura chimica
doza administrata
caile de administrare
Actioneaza ca:
aliment (in doze mici)
medicament
toxic (in cantitati mari)
Din punct de vedere al dozei (cantitatii) administrate se deosebesc:
doza TERAPEUTICA la care se obtine efectul asteptat si nu apar reactii toxice
asupra organismului
doza MAXIMA cea mai mare cantitate suportata de organism
doza TOXICA cantitatea care provoaca reactii toxice
doza LETALA care ucide.
Caile de administrare ale medicamentelor sunt:
bucala
rectala
mucoasa respiratorie
cutanata
locala
parenterala ( I.M.; I.V.; S.C.; I.D.; I.R.; I.Articular)
Caile de administrare se stabilesc in functie de:
scopul urmarit
capacitatea de absorbtie a caii respiratorii
actiunea medicamentelor asupra mucoaselor
starea generala a bolnavului
toleranta individuala
combinatiile medicamentelor
particularitati anatomice
preferintele bolnavului
Medicamentele sunt prescrise de medic, dar asistenta medicala va cunoaste:
aspectul medicamentelor si proprietatile lor
dozele (terapeutice, maximale si toxice)
indicatii de administrare
modul de administrare
incompatibilitatile medicamentelor
modul lor de pastrare
efectul normal
timpul necesar de actiune
efectele secundare:
- pozitive
1

- nedorite
- daunatoare
fenomene de obisnuinta si acumulare
fenomene de hipersensibilitate.
Reguli generale de administrare a medicamentelor:
1.Respectarea medicamentului prescris de medic.
2.Identificarea medicamentului dup etichet, forma de prezentare,culoare, miros, consisten.
3.Verificarea calitii medicamentelor privind integritatea, culoarea medicamentelor solide; de
asemenea, sedimentarea, tulburarea, opalescena medicamentelor sub form de soluie.
4.Respectarea cilor de administrare a medicamentelor.
5.Respectarea orarului i ritmului de administrare a medicamentelor.
6.Respectarea dozei unice i a dozei/24 h.
7.Respectarea somnului fiziologic al bolnavului (acesta va fi trezit doar n cazul administrrii
antibioticelor, chimioterapicelor).
8.Servirea bolnavului cu doza unic de medicament pe cale oral.
9.Evitarea incompatibilitii medicamentoase.
10.Respectarea succesiunii n administrarea medicamentelor: primelevor fi administrate
medicamentele pe cale oral - solide i lichide; urmeazadministrarea medicamentelor pe cale
injectabil, dup care administrarea pe cale rectal i vaginal.
11.Informarea bolnavului asupra medicamentului prescris - privindefectul urmrit i eventualele
efecte secundare.
12.Administrarea imediat a soluiilor injectabile aspirate din fiole iflacoane.
13.Respectarea msurilor de asepsie, de igien, dezinfecie i sterilizare pentru a preveni apariia
infeciilor nosocomiale (intraspitaliceti).
14.Anunarea de urgen a medicului privind greelile produse nadministrarea medicamentelor.
Circuitul medicamentelor in spital:
Condica de prescripii a medicamentelor complectat in triplu exemplar si conine ;
- numrul corespunztor al paginilor
- data si secia care solicita
- numele , prenumele pacientului
- salonul pacientului
- numrul foii de observaie
- numele medicamentului forma de prezentare,
- cantitatea ceruta pe 24h in cifre si litere
- semntura, parafa si numrul de cod al medicului
La eliberare si preluare asistenta medicala va verifica :
cantitatea si dozele prescrise pentru fiecare pacient
ambalaj si etichetare corespunztoare .
Medicamentele sunt depozitate in dulapuri compartimentate
Medicamentele cu regim special ( soluiile perfuzabile, stupefiantele, vaccinurile ,cele care trebuiesc
depozitate in locuri ce asigura protecia fata de temperaturi ridicate, luminozitate, sau in frigidere
pentru a evita pierderea din valoarea lor biologica cu efecte nocive pentru pacient

Saptamana 2

Cai de administrare :
Calea orala conditii de asepsie si antisepsie : informare
pacient; pozitie pacient; reactii induse; testarea
sensibilitatii; administrarea; incompatibilitatea; efecte
terapeutice; reactii adverse; restrictii impuse in
administrarea unor medicamente.
Calea orala (sau bucala) este calea naturala de administrare a medicamentelor si se efectueaza prin
inghitire sau sublingual.
Medicamentele orale se prezinta sub forma lichida si solida:
Lichide: - mixturi,solutii, infuzii,decocturi , tincturi, extracte, uleiuri
Solide: - prafuri, tablete,pastile, granule,substante mucilaginoase
Este contraindicata calea orala daca:
se descompune sub influenta sucurilor digestive
bolnavul refuza sau nu poate inghiti
este necesara o actiune rapida
are proprietati iritante asupra mucoasei stomacului
stari comatoase
nu se rezoarbe pe cale digestiva
se doreste ocolirea venei porte
Medicamentele orale au efect local si general:
Efect local:
dizolva mucozitatile de pe peretii gastro-intestinali
favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor
protejeaza mucoasa gastrica (Magnesia usta , calciu carbonic)
excita peristaltismul intestinal (purgativele) sau
inhiba peristaltismul intestinal (spasmoliticele)
dezinfecteaza tubul digestive (furazolidon, streptomicina)
scad procesele fermentative (carbune medicinal, calciu carbonic).
Efect general:
se absorb la nivelul mucoasei digestive, patrund in sange si-si desfasoara activitatea asupra
intregului organism (antibioticele) sau asupra unor organe si aparate.
Medicamentele LICHIDE:
Se administreaza ca atare sau diluate (apa, ceai, lapte)
Asistenta va cunoaste concentratia lor
Sa cunoasca capacitatile recipientelor de administrare astfel:
1 pahar de lichior contine 15g ulei
1 ceasca cafea contine
50ml apa
1 pahar vin contine
100ml apa
1 pahar apa contine
200ml
Capacitatea lingurilor:
1 lingura contine 5ml apa 6,5ml sirop 4,5ml ulei
1 lingurita desert 10ml apa 13ml sirop 9ml ulei
1 lingura supa 15ml apa 20g sirop 12,5g ulei

Tincturiele, extractele, solutiile medicamentoase se administreaza sub forma de picaturi:

1ml solutie apoasa contine 20 picaturi
1ml solutie alcoolica contine 60 picaturi
1ml solutie uleioasa contine 45-50 picaturi
1ml tra. Alcoolica contine 52-60 picaturi
Picaturile se administreaza:
diluat
usor indulcite
cu adaos de lapte sau suc
unele vor fi agitate inainte
Asistenta medicala va cunoaste urmatoarele particularitati:
Lichidele amare sau cu gust dezagreabil (clorocalcin) pot fi diluate, usor indulcite iar dupa
inghitire bolnavul va fi pus sa-si clateasca gura cu apa sau va mai bea ceai, sirop, apa.
Unele picaturi pot fi administrate cu zahar sau siropuri daca nu au alte contraindicatii (diabet)
Substantele acide si lichidele feruginoase se administreaza prin aspiratie cu ajutorul unui tub
de sticla, avandu-se grija sa nu se atinga dintii (ele ataca smaltul dentar), se va avea grija ca
bolnavul sa-si curete dintii dupa fiecare ingestie de medicament.
Medicamentele cu gust dezagreabil (expl. uleiul de ricin sau parafina) se pot administra in
capsule gelatinoase. Acestea contin de obicei 3g substanta si se va lua numarul necesar de
capsule.
Purgativele saline, ca sulfat de Mg, sulfat de Na, cu gust foarte neplacut, se vor dizolva in apa
calda, apoi racita, iar pacientul va bea apa rece pana la disparitia gustului. (Faringoseptul se
va suge, nu va bea sau manca apoi 2 ore).
Medicamentele cu baza de gelatina se administreaza in stare calda, cu adaus de lapte sau
sucuri de fructe.
Nitroglicerina se rezoarbe prin mucoasa bucala. Solutia se picura pe limba bolnavului sau
tableta se aseaza sub limba.
Infuziile, decocturile, emulsiile precum si alte medicamente lichide se sedimenteaza si de
aceea vor fi agitate inainte de utilizare.
Ceaiurile medicinale vor fi proaspat preparate caci altfel substantele active se volatilizeaza
din ele.
Ceaiurile din flori si frunze se prepara dupa metoda infuziei;
Ceaiurile din seminte, radacini, frunze tari dupa metoda decoctului.
Alte moduri de obtinere a medicamentelor lichide:
Solutii: - substante dizolvate in apa sau alcool,
Mixturi: - amestecuri de solutii sau solutii cu substante insolubile care raman in suspensie
Tincturi: - sunt solutii extractive alcoolice obtinute din produse de origine animala sau vegetala
Extracte: - sunt lichide rezultate din concentrarea solutiilor extractive obtinute din produse
animale sau vegetale
Emulsiile: - sunt preparate din doua lichide ce nu se pot amesteca, unul fiind dispersat in celalalt
Medicamentele SOLIDE:
Dezavantaj: se inghit mai greu
Avantaje: contin cantitatea exacta de substanta.
Pentru pulberile administrate se va sti ca:
1 lingurita plina contine 2,5 5g
1 lingurita rasa contine 1,5 2,5g
un varf de cutit rotunjit contine 0,5 1g
Se administreaza:
puse direct pe limba (catre radacina acesteia)
dizolvate (cele cu gust dezagreabil)
4

in casete si capsule
Granulele se administreaza cu lingurita,
Tabletele se administreaza intregi sau dizolvate in apa,
Drajeele sunt tablete acoperite cu un strat de zahar care le maschiaza gustul
Tabletele zaharate sunt pentru supt sau sublingual (faringosept, Vitamina C, nitroglicerina)
Ele au calitatea de a nu mai trece prin ficat.
Medicamentele enterosolvente sunt cele iritante pentru mucoasa stomacului. Se
prepara invelite intr-un strat de Keratina (rezistenta la acidul clorhidric) si care odata ajunsa
in intestine poate fi dizolvata de fermentii intestinali.
La bolnavii comatosi, inconstienti, administrarea medicamentelor se face prin sonda
Einhorn, pregatite sub forma de solutie.
Majoritatea medicamentelor sub forma de pulberi, se pot amesteca intre ele si date
intr-o singura priza.
Praful de carbune medical, nu se amesteca cu nici un alt praf deoarece absoarbe
medicamentele. Daca totusi trebuie dat, se va administra la cel putin 3 ore de la celelalte.
Se prescriu sub forma de pulberi medicamentele inofensive, care nu expun bolnavul la
accidente (calciu carbonic, magneziu usta etc.).
medicamentele se verifica naintea administrrii
exfolierea comprimatelor din ambalaj se face din exterior.
Nu se pune mana pe medicament
nu se administreaz deodat medicamente care prin interaciune modifica resorbia si efectul
dorit
pentru copii sub doi ani se prefera siropurile cu gust plcut
administrarea preparatelor de fier se face cu grija sa nu se ating smalul dentar ( cu pai)
interzis a se folosi aceleai instrumente pentru mai muli pacieni (pahare, linguri, lingurie)
acestea dup folosire sunt dezinfectate, splate iar cele de unica folosina colectate pentru a fi
duse la crematoriu
asistenta se va spal bine pe mini cu apa si spun
este interzisa oferirea dozei zilnice complete, fara a fi educat pacientul pentru utilizare
medicamentele sunt administrate de asistenta medicala, sau luate de pacient in prezenta
acesteia respectnd ordinea succesiva de administrare
pacientul este prevenit asupra efectelor secundare sau reaciile adverse ale anumitor
medicamente.

Saptamana 3
Calea respiratorie conditii de asepsie si antisepsie;
informare pacient; pozitie pacient; reactii induse; testarea
sensibilitatii; administrarea ; incompatibilitatea; efecte
terapeutice; reactii adverse; restrictii impuse de
administrarea unor medicamente.

Administrarea
respiratorie

medicamentelor

pe

cale

Calea respiratorie se preteaz la administrarea medicamentelor avnd n vedere suprafaa mare

i vascularizaia bogat.
5

Pe cale respiratorie se administreaz:

- gaze
- lichide fin pulverizate sau sub form de vapori.
Scop:
- decongestionarea mucoasei cilor respiratorii
- mbogirea aerului inspirat n Oxigen
- fluidificarea sputei i expectoraiei.
Tehnici de administrare :
-inhalatia
-aerosoli
-oxigenoterapia
INHALATIA
Definitie:
Inhalaia reprezint introducerea substanelor medicamentoase n cile respiratorii antrenate de
vapori de ap.
Scop: -decongestionarea mucoasei cilor respiratorii
-fluidifierea sputei expetoratiei
Indicatii:rinite,rinofaringite
Bronsite,astm bronsic
Materiale necesare
-inhalator
-apa fiarta(100 grade Celsius)1-2 l
-substante medicamentoase de inhalat(esente aromate,antiseptice)
-prosop
-cort /pelerina
Pregatirea pacientului :
Psihica:
- este informat cu privire la scopul administrrii medicamentelor
- i se explic modul n care va respira: inspiraie pe gur, expiraie pe nas
Fizica :
-se aeaz n poziie eznd,
-i se indic s-i sufle nasul i
-se aeaz un prosop n jurul gtului.
Executarea inhalaiei.
Asistenta medicala:
- nchide ferestrele camerei
- se spala pe maini
- introduce n vasul inhalatorului cu ap clocotind o linguri inhalant la 1-2 l ap
- aeaz pacientul n faa plniei inhalatorului
- il acoper cu cortul sau pelerina
- menine distana de 30-80 cm fa de plnie
- invit pacientul s inspire pe gur, s expire pe nas
- supravegheaz pacientul
- durata unei edine este 5-20 minute
Ingrijirea pacientului dupa tehnica :
6

- se terge faa pacientului cu un prosop moale

- este ferit de curenii de aer
- va rmne n ncpere 15-30 de minute
Reorganizarea locului de munca:
- materialele folosite se strng i se spal
- inhalatorul se dezinfecteaz

Administrarea de medicamente sub form de aerosoli:

pacientul este rugat s-i sufle nasul
se agit flaconul nainte de utilizare i se ndeprteaz capacul
se ine flaconul ntre degetul mare i arttor
se indic pacientului s i dea capul pe spate i se introduce captul flaconului ntr-o nar n timp
ce o acoperim pe cealalt
se elibereaz o doz de medicament printr-o miscare ferm i rapid
se agit din nou flaconul i se introduce i n cealalt nar
se ndeprteaz adaptatorul flaconului, se spal cu ap cldua i se las s se usuce fiind indicat
s se foloseasc doar la acelai pacient
Consideraii speciale:
tuburile sub presiune (ca sprayurile i aerosolii) trebuie verificate s nu fie accidentate sau
perforate.
Pentru a evita contaminarea i rspndirea infeciilor, flacoanele se eticheteaz i se folosesc doar
la un pacient
Pacientul trebuie nvat s i administreze singur i corect medicamentele dac este necesar s
continue administrarea i acas
Pacientul trebuie avertizat s nu i adminstreze medicaia un timp mai ndelungat dect este
prescris, deoarece aceasta i pot pierde efectul terapeutic sau dimpotriva, pot da dependen
Pacientul trebuie informat asupra posibilelor efecte adverse ale tratamentului ct i a anumitor
particulariti ale medicamentelor administrate (de exemplu, la administrarea de corticosteroizi sub
form de spray sau aerosoli, efectul poate aprea la un interval cuprins ntre 2 zile i 2 sptmni)
Pacientul va fi nvat s i menin o bun igien oral i nazal

Saptamana 4

Calea percutanata conditii de asepsie si antisepsie ;

informare pacient; pozitie pacient; reactii induse; testarea
sensibilitatii; administrarea; incompatibilitatea; efecte
terapeutice; reactii adverse; restrictii impuse de
administrarea unor medicamente
ADMINISTRAREA PERCUTANATA
(sau administrarea prin piele)
FRICTIONAREA: - pentru administrare se inglobeaza substanta de administrat in
substanta lipoide sub forma de: - unguente,uleiuri, emulsii.(Apa si solutiile
saline nu se resorb prin piele)
Se folosesc in tratamentul reumatismului cu salicilati si sulf.
Tehnica:
se folosesc manusi de protectie
se spala suprafata tegumentului cu apa calda, apoi se usuca
se aplica medicamentul pe piele si se maseaza cu varful degetelor sau cu toata
suprafata palmei prin miscari circulare, sub o usoara presiune timp de 20-25
pana ce medicamentul dispare in aparenta, ramanand un usor luciu de grasime.
pentru a proteja lenjeria de pat si de corp se infasoara suprafata tratata (chiar tot
corpul daca este cazul)
se va avea grija ca unguentul sa nu atinga ochii bolnavului si ai asistentei
medicale
timpul, zona, frecventa si orarul sunt stabilite de medic.
IONOFOREZA: - este introducerea medicamentelor in organism cu ajutorul
curentului galvanic (iod, magneziu, salicilat de Na, novocaina, histamina).
Scopul este terapeutic (cu efect general)
Tehnica:
se anunta bolnavul si i se explica importanta tehnicii,
este condus in sala de fizioterapie, unde este ajutat sa se dezbrace si sa urce in pat.
se spala pielea cu apa si sapun si se clateste abundent pentru a nu fi introduse in
organism substante organice ale resturilor de sapun
se imbiba electrodul active cu substanta medicamentoasa si se leaga la polul
negative al generatorului de curentcontinuu
se aplica polul activ pe regiunea aleasa
se ofera polul opus bolnavului in mana (inchide circuitul electric)
se supravegheaza bolnavul tot timpul aplicarii (10-30-60)
se indeparteaza electrozii la terminare
Dupa tehnica este ajutat sa coboare din pat si sa se imbrace, este condus in salon
si asezat comod in pat. I se supravegheaza starea generala.
Pentru ionoforeza se pot folosi bai electrice.

10

Ionii introdusi prin ionoforeza se elimina mai lent ca cei introdusi prin injectii
subcutanate.

APLICAREA LOCALA A MEDICAMENTELOR

Este o tehnica percutanata la care efectul asteptat este strict la locul de administrare si nu introducere
de medicament in organism.
Se face sub forma de:
pudre,
comprese,
badijonari,
solutii,
unguente,
linimente,
paste,
mixturi,
sapunuri terapeutice,
creioane sau stilete caustice,
emplaste,
bai medicamentoase.
Pudrajul - se executa cu tampoane, pudriere cu capac perforat, pulverizatoare, avand scopul de a
absorbi excesul de grasimi de pe suprafata tegumentelor, de a usca si racori pielea.
Compresele medicamentoase - sunt bucati de material textile, impaturite, imbibate in solutii
medicamentoase prescise (solutie Buraw, musetel, rivanol, etc.). Se aplica reci sau calde si trebuie
mentinute la temperatura ridicata pe timpul aplicarii.
Badijonarea - este o forma de aplicare locala a medicamentelor pe suprafata corpului sau
mucoaselor. Se efectueaza cu tampoane de vata montate pe port tampon sau pensa si imbibate in
solutia medicamentoasa.
Tampoanele - nu se introduce in solutia medicamentoasa, ci se toarna pe ele sau se pregateste o
cantitate mica pe o sticla de ceasornic si se inmoaie tamponul, (care se foloseste numai o data).
Expl:
- iod folosita pentru dezinfectia pielii la interventii chirurgicale, punctii, injectii, afectiuni micotice.
- glicerina boraxata cu stamicina sau vitamina A.
Unguentele - sunt preparate farmaceutice semisolide, care avand substanta activa incorporata in
vaselina, grasimi animale sau vegetale, se inmoaie la temperatura corpului. Se pastreaza la rece.
Se aplica prin: - intindere cu spatula

11

- frectionare
- direct din tub pe mucoase.
Paste sunt preparate din grasimi si pudre, mai consistente ca unguentele. Se aplica pe tegument
cu ajutorul unei spatule.
Linimente - au consistenta lichida sau semisolida, cu aspect limpede sau laptos. Se intend cu
tamponul sau cu mana (cu manusi).
Mixturile sunt formate dintr-un amestec de substante lichide si solide (pudre) care nu se
dizolva. Inainte de utilizare vor fi bine agitate. Se intind pe suprafata pieli cu tampoane fiind
lasate sa se usuce.
Sapunurile medicinale contin substante medicamentoase (sulf, gudron) inglobate in sapun
neutru. Se folosesc pentru spalarea regiunii de tratat sau obtinerea unui efect medicamentos mai
puternic cand este intins pe piele si lasat sa se usuce. Se indeparteaza la cateva ore sau la 1-2 zile.
Adaugate la clisme cu efect purgativ.
Creioanele sau stiletele caustice (din sulfat de cupru, nitrat de argint), au forma unor bastoanse
si sunt introduse in tuburi protectoare. Servesc la cauterizarea unor formatiuni papilomatoase, a
excrescentelor ce apar in ulceratii sau ca hemostatic.
Emplastul medicamentos este format dintr-o substanta vascoasa, aderenta, neiritanta, care este
lipita de o bucata de panza, in compozitia ei intrand diferite substante medicamentoase.
Tegumentul se pregateste prin spalare ca apa si sapun, eventual degresare pentru ca emplastul sa
adere.
Emplastul lichid se intinde direct pe piele cu ajutorul unei pensule. Dupa evaporarea solventului
se prezinta ca un strat subtire aderent.
Emplastul vascos, inainte de utilizare va fi incalzit pe baie de apa.
Baile medicamentoase sunt procedee hidroterapice, combinate cu aplicatii externe de
medicamente. Actiunea lor este: termica, mecanica, chimica.

Pot fi: partiale sau complete.

Dupa substanta continuta pot fi: - dezinfectante

- cu substante chimice anorganice

- cu droguri

- gazoase
Baile dezinfectante: - se folosesc in infectiile cutanate si se fac cu bromocet sau
permanganate de K.

Baia cu permanganat de K: - se prepara dintr-o solutie concentrata pregatita in prealabil

(1lingurita permanganat la 100ml apa). Din aceasta se picura in vana cantitatea necesara pana
ce apa de baie are culoarea roz. Nu se pun cristale de permanganate direct in vana (cada) caci
acestea lezeaza pielea umeda.

Baia de bromocet: - se pregateste adaugand 2 lingurite de substanta la 10 l apa. Actiunea

este dezinfectanta si indeparteaza substantele medicamentoase (alifii, unguente). Bromocetul
nu se foloseste impreuna cu sapunul!

Baile cu substante chimice anorganice: - se efectueaza la t0 de 35-370C iar durata lor este de
10-20.
Expl: baia cu sare, care se pregateste din 6-10Kg sare care se dizolva in cam tot atata apa
fierbinte. Solutia se strecoara si se toarna in cada cu apa. Se recomanda in afectiunile
reumatice si ginecologice.
Se mai folosesc baile cu sulf, iod, feruginoase, carbonat de Ca.
Baile cu droguri: - se prepara din plante medicinale (flori de fan, specii aromatice, brad,
tarate de grau)
Au actiune: - calmanta si sedative

12

- revulsiva (cu mustar)

- astringenta (cu tanin)
Ele actioneaza prin substantele ce le contin, asupra terminatiilor nervoase din piele.
Baile gazoase: - se fac cu apa continand substante gasoase; gazelle adera pe piele excitand
prin masaj mechanic terminatiile nervoase. Baile gazoase se prepara pe cale chimica si fizica
(sunt si bai naturale).
chimic: cu carbonat de Na+acid clorhidric puse direct in cada,
fizic: au un generator de bule asezat pe fundul cazi.

Saptamana 5
Administrarea medicamentelor pe suprafata mucoaselorconditii de asepsie si antisepsie; pozitie pacient; reactii
induse; testarea sensibilitatii; administrarea;
incompatibilitatea; efecte terapeutice; reactii adverse;
restrictii impuse de administrarea unor medicamente.
APLICAREA DE MEDICAMENTE PE MUCOASE

conjunctivala
nazala
auriculara
bucala
genitala
Se fac cu scopul dezinfectiei si descongestionarii mucoaselor. Se gasesc sub forma de solutii,
unguente, pulberi.

A. APLICATIILE CONJUCTIVALE
1)Instilatia oculara este picurarea unor solutii pe mucoasa conjunctivala.
Materiale necesare: pipeta, tampon de vata steril, solutie medicamentoasa, tavita renala.
Tehnica:
spalarea mainilor
bolnavul se aseaza in decubit dorsal sau pe scaun cu
capul aplecat pe spate si sprijinit
se deschide fanta palpelerala, deprimand usor pleoapele inferioare cu policele mainii stangi
se invita bolnavul sa priveasca in sus
se sprijina marginea cubitala a mainii drepte pe fruntea bolnavului
se lasa sa cada din pipeta 1-2 picaturi solutie in fundul de sac conjunctival inferior spre
unghiul extern
se solicita bolnavul sa miste globul ocular
daca este necesar se continua si la celalalt ochi
se sterge picatura sau lacrima care se scurge.
2) Unguentele oculare: se aplica pe fundul de sac conjunctival sau pe marginea pleoapelor, din tub
sau din cutie, cu ajutorul unei baghete de sticla rotunjita fin si latita la o extremitate.
Materiale necesare: bagheta, unguent, tampon de vata steril
Tehnica:
spalarea mainilor
bolnavul sta sezand cu capul pe spate si este invitat sa priveasca in sus
13

se trage in jos si in afara pleoapele inferioare cu policele mainii stangi folosind un tampon
se aplica unguentul (cat un bob de grau) pe fata interna a ploapei cu bagheta sau presand din tub
se da drumul ploapei si se solicita bolnavului sa inchida si deschida ochiul pentru a antrena
unguentul pe suprafata globului ocular
se sterge plusul de unguent cu tampon.
3) Pulberile oculare: se introduc in sacul conjunctival cu tampoane de vata montate pe baghetele
de sticla.
Tehnica:
spalarea mainilor
bolnavul sta cu capul flectat spre spate
se incarca tamponul cu pudra
se trage in jos pleoapa inferioara cu policele stang
se presara pudra usor prin valuri usoare asupra baghetei
se cere bolnavului sa inchida ochii (antreneaza pudrarea pe suprafata ochiului).
B. APLICAREA PE MUCOASA NAZALA
Instilatia nazala: este picurarea unor solutii medicamentoase pe mucoasa nazala.
Materiale necesare: pipeta+medicamentul prescris.
Tehnica:
se invita bolnavul sa-si sufle nasul
se aseaza in decubit dorsal, fara perna sau sezand cu capul aplecat pe spate si lateral de partea
narii in care se face instilatia
se introduce varful pipetei in vestibulul fosei nazale fara ai atinge peretii
se lasa sa cada numarul de picaturi prescrise
se repeta operatia in narina opusa
i se cere bolnavului sa ramana in aceasta pozitie 30-40 pentru ca substanta sa ajunga in faringe.
Nu se va aspira pentru ca in acest caz va ajunge in laringe si apare tusea.
Aplicarea unguentelor: se face cu tampoane montate pe port tampon.
Tehnica:
bolnavul sulfa nasul
se aseaza in decubit dorsal
se incarca tamponul cu unguent (cat un bob de grau)
se ridica usor varful nasului cu policele mainii stangi pentru a evidential mai bine narina
(sau orificiul extern al fosei nazale
se depunde unguentul pe suprafata interna a vestibulului
se scoate tamponul, se inchide narina, se apleaca capul usor inainte si i se solicita sa
aspire medicamentul treptat pentru a nu il ingiti.
C. APLICAREA IN CONDUCTUL AUDITIV EXTERN
Instilatia auriculara: este picurarea unor solutii medicamentoase in conductul auditiv extern.
Materiale necesare: bagheta, pipeta, tampon de vata, solutie medicamentoasa, vas cu apa calda
370C
Tehnica:
spalarea mainilor
bolnavul se aseaza in decubit lateral sau semisezand cu capul si trunchiul aplecate lateral de
partea opusa a urechii in care se face instilatia
se curate conductul cu un tampon de vata pe baghetase incalzeste solutia medicamentoasa in
aburi de apa calda (370C)
se trage usor pavilionul in sus cu mana stanga
se lasa sa cada din pipeta numarul de picaturi prescrise
se mentine bolnavul in aceeasi pozitie cateva minute
se introduce in ureche un tampon de vata

14

se procedeaza la fel si la cealalta ureche

Unguentele: se aplica cu ajutorul tampoanelor de vata infasurate pe port tampon.
Tehnica:
se aseaza bolnavul in decubit lateral sau semisezand cu capul si trunchiul aplecat lateral
se incarca tamponul cu unguent (un bob de grau)
se introduce tamponul in conductul auditiv
se depune unguentul pe partea bolnava sau pe tot conductul
se inchide conductul cu un tampon steril
nu se va patrunde peste limita vizibilitatii pentru a nu leza membrane timpanului
se utilizeaza tampoane separate pentru fiecare ureche si se vor folosi numai odata
D. APLICAREA PE MUCOASA BUCALA
Badijonarea mucoasei bucale: se efectueaza total sau partial.
Materiale necesare: spatula linguala sterile, tampoane sterile montate pe porttampon sau
prinse cu pense, solutii medicamentoase.
Tehnica:
spalarea mainilor
bolnavul se aseaza cu capul aplecat spre spate
deschide gura
se inspecteaza minutios cavitatea bucala
se imbiba tamponul cu substanta medicamentoasa prin turnare si se aplica pe portiunea
afectata
se atinge sau se pensuleaza zona
la sfarsit spalarea mainilor
Nu se introduce tamponul in solutia folosita; se schimba dupa fiecare utilizare.
Badijonarea mucoasei faringiene:
Tehnica:
bolnavul este asezat cu capul aplecat spre spate
se apasa limba cu spatula tinuta in mana stanga
cu mana dreapta se pensuleaza polierii, peretele posterior al faringelui, amigdalelor. Se
rasuceste cu delicatete tamponul la nivelul acestora pentru ca solutia sa patrunda in criplele
amigdaliene.
Gargara: - se face cu solutie medicamentoasa la temperature corpului. Se executa in doua etape:
spalarea gurii
spalarea orofaringelui
Aplicarea medicamentelor cu ajutorul atomizorului

E. APLICAREA MEDICAMENTELOR PE MUCOASA VAGINALA

Tampoanele vaginale: sunt confectionate dintr-o bucata de vata presata, de forma alungita, imbracata
intr-o fasa sau tricot, care se prelungeste de la tampon inca 20-25 cm.
Capetele ramase in afara vaginului permit extragerea tamponului. Se introduce astfel solutii si
unguente.
Materiale necesare: valve vaginale, pensa ginecologica, solutii medicamentoase, tavita
renala, glicerina pentru lubrefiere, tampoane sterilizate, manusi de cauciuc sterile.
Tehnica:
spalarea mainilor
asezarea bolnavului in pozitie ginecologica
se imbraca manusile
se lubrefiaza valvele
se departeaza peretii vaginului cu valvele vaginale

15

se imbiba tamponul si se aseaza pe o pensa ginecologica

se introduce tamponul prin lumenul creat de valva pana la fundul de sac posterior al vaginului
in asa fel incat ata sa ramana in afara vaginului. Se indeparteaza tamponul la ora sau ziua
indicata de medic
GLOBULELE VEZICALE: sunt preparate ovale sau sferice cu medicamentul inglobat in substanta
care se topeste sub influenata temperaturii vaginale.
Materiale necesare: manusi, globule si materiale pentru spalare vaginala
Tehnica:
spalarea mainilor
se pun manusile
se aseaza bolnavul in pozitie ginecologica
se efectueaza spalatura vaginala
se departeaza labile cu degetele mainii stangi pentru evidentierea vaginului
se introduce cu mana dreapta globulul si se impinge spre col
se poate folosi un dispozitiv de introducere a ovulului, care functioneaza pe principiul unui
piston.

Saptamana 6

Administrarea medicamentelor pe cale rectala- conditii de

asepsie si antisepsie; pozitie pacient; reactii induse;
testarea sensibilitatii; administrarea; incompatibilitatea;
efecte terapeutice; reactii adverse; restrictii impuse de
administrarea unor medicamente.
ADMINISTRAREA RECTALA

Se foloseste la bolnavii cu:

intoleranta digestive (greata, varsaturi, sangerari gastrice)
cand medicamentul are actiune iritanta asupra stomacului
cand bolnavul are tulburari de degluditie (inghitire)
cand s-au practicat interventii chirurgicale pe tubul digestive
refuza inghitirea medicamentelor
se doreste evitarea trecerii prin ficat
exista o staza in sistemul portal (ciroza)(Reteaua venoasa a rectului se varsa direct in vena
cava, deci se ocoleste vena porta, deci ficatul.
Se administreaza sub forma de: supozitoare si clisme medicamentoase.

SUPOZITOARELE: sunt forme medicamentoase in care substanta active este cuprinsa intro masa solida (unt de cacao) care se topeste la temperature corpului.
Scopul: este terapeutic si purgativ
Au forma conica sau ovala cu o extremitate ascutita.
Actiunea lor este:
- locala prin golirea rectului
- calmarea durerii
- atenuarea peristaltismului intestinal
Ca materiale de baza contin glicerina cu stearina sau gelatina cu glicerina.
generala (supozitor cu morfina, efedrina, digitala). Au ca material de baza untul de cacao.

16

SUPOZITOARELE PURGATIVE: se introduce cu partea ascutita pan ace extremitatea va

trece de sfincterul anal. La introducere vor fi trecute in prealabil prin apa calda sau tinute
desfacute daca este cald, pentru a aluneca mai usor sau unse cu vaselina sau solutie uleioasa.
La introducere pozitia bolnavului este in decubit lateral cu membrele inferioare flectate. Se
foloseste manusa de cauciuc, se departeaza fesele, se vizualizeaza orificiul anal iar cu cealalta
mana se introduce supozitorul (ca mai sus).

SUPOZITOARELE MEDICAMENTOASE:
se administreaza numai dupa clisma evacuatoare ca: microclisma sau picatura cu picatura.
Observaie:
se verifica supozitoarele pentru conformitate cu
prescripia
pentru a nu degrada supozitorul se folosete
foarfece la exfoliere
intrerzisa manipularea directa cu mana
interzisa administrarea concomitenta a
mai multor supozitoare
interzisa folosirea acelorai manusi pentru
mai muli pacieni
in cazul clismelor temperatura soluiei mai mare cu 1-2C ca temperatura
corpului pentru a se evita senzaia de defecare

Saptamana 7 8
Administrarea medicamentelor prin injectia subcutanata conditii de asepsie si antisepsie; pozitie pacient; reactii
induse; testarea sensibilitatii; administrarea;
incompatibilitatea; efecte terapeutice; reactii adverse;
restrictii impuse de administrarea unor medicamente.
INJECTIA SUBCUTANATA
Este introducerea unor substante medicamentoase (izotonice, lichide, nedureroase) prin intermediul
unui ac in tesutul celular subcutanat.
Scop: terapeutic injectarea insulinei la diabetici
- tratament anticoagulant

(Substanta introdusa formeaza un deposit din care difuzeaza lent spre sistemul capilar in care
e resorbit si transportat)

Resorbia ncepe la la 5-10 min de la administrare i dureaz n funcie de concentraia soluiei

administrate.
Se administreaz soluii
izotone nedureroase
cristaline (insulina, histamina, cofeina).
Locul de elecie
regiuni bogate n esut celular lax, extensibil
faa extern a braului
17

 faa supero-extern a coapsei

faa supra- i subspinoas a omoplatului
regiunea subclavicular
flancurile peretelui abdominal

Materiale necesare: seringi + ace (2-3) mici si subtiri cu bizou lung

Pentru introducerea oblica (la 450) se folosesc ace lungi de 23-32mm, iar pentru introducerea
perpendiculara L=12mm. Cu cat este mai scurt drumul pe care varful acului il are de parcurs, cu atat
scade riscul lezarii de nervi si vase, durerea este mai mica si hematomul rar.
Straturile pielii sunt:
epidermul (grosimea = 0,007-1,3mm)
dermul (grosimea = 1mm)
hipodermul (diferit in functie de regiune)
Pregatirea pacientului: se aseaza pe scaun cu membrul superior sprijinit in sold si se descopera zona
(fata externa a bratului, regiunea abdominala, etc).
Executie:
spalarea mainilor
montarea seringii si acului, fara a atinge amboul seringii
se verifica fiolele, se taie se incarca seringa
se elimina aerul, se schimba acul
se tine seringa in mana dreapta ca pe un creion
se cuteaza cu policele si indexul (aratatorul) mainii stangi o portiune mai mare de piele
fixand-o si radicand-o de pe planurile profunde. Se va tine astfel pana la introducerea intregii
cantitati (se evita astfel patrunderea intra musculara)
se patrunde prin tegument dealungul axului longitudinal al cutei, in profunzimea stratului
subcutanat la I adancime de 2-4 cm. Se verifica daca acul nu a ajuns intr-un vas (aspirand).
Tendinda de a renunta la aspiratie, intr-o zona slab vascularizata.
se injecteaza lent prin apasarea cu indexul pe piston
la terminare se retrage si se tamponeaza cu vata si alcool

18

la introducerea unor cantitati mai mari de 0,5 ml se mentine acul in tesut inca 5 secunde
dupa injectare pentru a impiedica refularea substantei in canalul de punctie.
se maseaza locul injectarii pentru a favoriza circulatia locala in vederea accelerarii rezorbtiei.

19

INSULINA

20

CU ASPIRATIE

21

22

FARA ASPIRATIE

23

Accidente si incidente:

DUREREA: prin lezarea unor terminatii nervoase sau prin distensia brusca a tesuturilor. Acul
va fi retras catre suprafata.

RUPEREA ACULUI: se extrage manual sau chirurgical

HEMATOM: prin perforarea unui vas sau la administrarea heparinei.

Observatii:

nu se administreaza subcutanat Clorura de Na, compusi ai metalelor

nu se administreaza subcutanat sunbstante uleioase (doar exceptional)

nu se administreaza subcutanat - in zone de infiltratie a altor injectii

- in zone infectate (furuncul, foliculita)

- zone cu modificari dermatologice

Pentru insulina, se alege locul in functie de timpul de rezorbtie estimat. Studiile au aratat ca la
nivelul abdomenului se rezoarbe de 2 ori mai repede decat la nivelul coapsei iar la nivelul
bratului este de 2 ori mai mica decat abdominal, dar mai mare ca la coapsa. La brat sunt
diferente de pana la 30%; de aceea pare scurta datorita rezorbtiei oscilante.

Saptamana 9
Administrarea medicamentelor prin injectia intradermica conditii de asepsie si antisepsie; pozitie pacient; reactii
induse; testarea sensibilitatii; administrarea;
incompatibilitatea; efecte terapeutice; reactii adverse;
restrictii impuse de administrarea unor medicamente.

Injectie intradermica
Injecia intradermic : administrarea de soluii medicamentoase lichide n organism cu ajutorul
unui ac care traverseaz zonele lipsite de foliculi piloi.
Scop
Explorator
- intradermoreacii la tuberculin, la diveri alergeni
Terapeutic
- anestezie local
- desensibilizarea organismului n cazul alergiilor
Locul de elecie: faa anterioar a antebraului
Locuri de administrare: zone lipsite de foliculi piloi
- faa anterioar a antebraului
- faa extern a braului i a coapsei

24

- orice regiune n scop de anestezie

Soluii administrate: - izotone , uor resorbabile, cu densitate mic
Resorbia: - foarte lent
Executarea
- asistenta i spal minile
- dezinfecteaz locul injeciei
- se ntinde i imobilizeaz pielea cu policele i indexul minii stngi
- se prinde seringa n mna dreapt (ntre policele i mediul minii drepte) i se ptrunde cu
bizoul acului ndreptat n sus n grosimea dermului
- se injecteaz lent soluia prin apsarea pistonului
- se observ, la locul de injectare, formarea unei papule cu aspectul cojii de portocal, avnd
un diametru de 5-6 mm i nlimea de 1-2 mm
- se retrage brusc acul, nu se tamponeaz locul injeciei
reorganizarea
ngrijirea ulterioar a pacientului
- este informat s nu se spele pe antebra, s nu comprime locul injeciei
- se citete reacia n cazul intradermoreaciilor la intervalul de timp stabilit
Incidente
- revrsarea soluiei la suprafaa pielii, avnd drept cauz ptrunderea parial a bizoului acului
n grosimea dermului
- lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de coaj de portocal), cauza- ptrunderea
soluiei sub derm
- lipotimie, stare de oc cauzate de substana injectat
- necrozarea tegumentelor din jurul injeciei
DE TIUT:
- asistenta pregtete adrenalin, efedrin, hemisuccinat de hidrocortizon cnd injecia are drept
scop testarea sensibilitii organismului la diferite alergene
DE EVITAT:
- dezinfecia pielii cu alcool n cazul intradermoreaciei la tuberculin Produsul se injecteaza lent cu
o seringa de capacitate 1-2 mililitri, cu ac scurt dar cu bizoul (taietura oblica a varfului acului) lung.
Pielea se suprainalta, formeaza o papula si ia aspectul coajei de portocala atunci cand injectia este
bine facuta.

Saptamana 10
Injectia intravenoasa - - conditii de asepsie si antisepsie;
pozitie pacient; reactii induse; testarea sensibilitatii;
administrarea; incompatibilitatea; efecte terapeutice; reactii
adverse; restrictii impuse de administrarea unor
medicamente.
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECIE INTRAVENOAS DIRECT
Injecia intravenoas direct permite o abordare rapid i un efect imediat. Este folosit n urgene
(bolusuri) sau n cazurile n care nu se poate face intramuscular administrarea. Pacientul trebuie
supravegheat deoarece efectele sunt rapide i imediate.

25

Materiale necesare:
medicaia prescris
mnui
sering i ac
ser pentru dizolvat
garou
paduri alcoolice i cu betadin sau iod
comprese sterile
pansament adeziv
soluie normal salin i soluie diluat de heparin
Pregtirea echipamentului:
se verific medicaia prescris
se verific data expirrii
se trage soluia n sering i se dilueaz dac e necesar
Administrare:
se confirm identitatea pacientului
se selecteaz o ven accesibil i destul de larg (cu ct vena e mai larg i soluia mai diluat cu
att e mai puin iritant)
se aplic un garou deasupra locului de puncionare pentru destinderea i evidenierea venelor
se dezinfecteaz locul puncionrii cu un pad cu betadin sau iod, prin micri circulare dinspre
locul punciei nspre afar, pentru a evita contaminarea locului de puncionare
se asteapt s se usuce dezinfectantul i se puncioneaz ven cu acul la un unghi de 30 de grade
cu amboul n sus
se aspir n sering pentru a vedea dac este introdus corect n ven (apare snge)
se ndeprteaz garoul i se injecteaz lent substana
la terminarea injectrii se aspir din nou pentru a vedea dac acul a fost tot timpul n ven i dac
ntreaga medicaie a fost corect introdus. Dup verificare se schimb seringa goal cu una cu soluie
normal salin pentru a spla vena
se scoate acul din ven printr-o micare rapid i se preseaz locul puncionrii cu compres
steril timp de 3 minute
se aplic un pansament adeziv
Consideraii speciale:

26

 deoarece medicamentele administrate prin injecie intravenoas direct au efect imediat, n cazul
pacienilor alergici poate aprea ocul anafilactic. n aceast situaie (cnd pacientul devine dispneic,
cianotic etc) trebuie chemat imediat medicul i se ncep la nevoie manevrele de resuscitare
dac apar semne de extravazare se ntrerupe injectarea i se reia tehnica innd cont de substana
pierdut prin extravazare
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN CATETER VENOS PERIFERIC
Administrarea tratamentului intravenos cu ajutorul unei branule, scutete pacientul de multiple
nepturi, permite meninerea unei linii venoase continue, perfuzare continu, administrarea de
bolusuri, etc.
Dup fiecare injectare se spal cu soluie diluat de heparin sau soluie normal salin, pentru a
preveni formarea cheagurilor. Dac se spal cu soluie diluat de heparin, s se administreze
heparina ca tratament; naintea fiecrei administrri de alt medicament, se va spla nti cu soluie
normal salin, n eventualitatea n care heparina nu este compatibil cu medicamentul care trebuie
administrat.
Materiale necesare:
medicaia prescris i, eventual, setul de perfuzare, dac este vorba de perfuzie
mnui
paduri alcoolizate
sering 3 ml
soluie normal salin
garou
fixator sau leucoplast
soluie diluat de heparin
Pregtirea echipamentului:
se verific medicaia
se spal minile
se pregtete diluia de heparin (se poate pregti cu 10 pn la 100 uniti pe ml) i se trage n
sering de 3 ml
se dezinfecteaz gtul fiolei sau dopul flaconului de cauciuc
se ataeaz perfuzorul la flaconul de perfuzat i se scoate aerul, sau se trage substana din flacon
sau fiola n sering.
Administrare:
se confirm identitatea pacientului
27

 se pun mnuile
se dezinfecteaz, cu un pad alcoolizat, captul branulei, unde se va ataa seringa sau perfuzorul
se aspir nti cu seringa, pentru a verifica dac apare snge. Dac apare, branula este corect
poziionat i este permeabil, dac nu apare snge la aspirare, se aplic un garou, nu foarte strns,
deasupra locului unde este branula, se ine aproximativ un minut i apoi se
aspir nc o dat. Dac sngele tot nu apare, se desface garoul i se injecteaz civa ml de soluie
normal salin. Dac se ntmpin rezisten la injectare nu se va fora, ci se va administra heparin
diluat. Dac nu se ntmpin rezisten, se va administra apoi soluie normal salin (pentru a spla
eventualele urme de heparin care pot fi incompatibile cu unele medicamente), observnd cu atenie
dac apare durere sau semne de infiltrare a substanei. Dac, ns, apare durerea, semnele de
rezisten la injectare i se observ infiltraie, se va scoate branula i se va monta una nou.
dup administrarea medicaiei cu seringa, se va spla cu soluie normal salin i apoi cu heparin
diluat, pentru a nu se forma trombi
dac se adminstreaz perfuzie pe branul, se va adapta perfuzorul la branul, se va regla rata de
curgere i, dup nlturare, se va proceda n acelai fel ca la injectarea cu seringa.
Consideraii speciale:
dac trebuie adminstrate, att perfuzie, ct i medicament, compatibile sau nu, se institui o linie
venoas secundar, care se va ataa la cea primar. Astfel, dac substanele sunt compatibile i se
dorete s mearg n paralel, cele dou soluii se vor situa la acelai nivel i se va regla rata de
curgere. Dac pacientul are o linie venoas continu care trebuie meninut i trebuie adminstrat o
substan care nu este compatibil cu respectiva perfuzie, se va institui linia venoas secundar cu
respectiva substan, situat mai sus dect cea principal i se va porni doar cea secundar, la
terminarea adminstrrii repornindu-se perfuzia de ntreinere.
chiar dac rmne funcional, branula trebuie schimbat la 48-72 ore, schimbndu-se locul
inseriei.
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN LINII VENOASE SECUNDARE
O linie venoas secundar este o linie venoas complet care se conecteaz la o linie venoas
primar, deja existent. Linia venoas secundara este folosit la adminstrarea intermitent sau
continu de medicamente, atunci cnd se pstreaz tot timpul o linie venoas principal pentru
ntreinere sau din alte motive. Antibioticele sunt cele mai folosite medicamente care se pot
administra intermitent, prin linii venoase secundare.
Atunci cnd se conecteaz perfuzia secundar i se vrea s mearg doar aceasta, ea trebuie
poziionat deasupra celei primare. Dac se vrea s mearg ambele perfuzii, ele trebuie poziionate la
28

acelai nivel i reglat ritmul uneia i apoi al celeilalte. De asemenea, injectomatele i infuzomatele
pot fi folosite ca linii venoase secundare pentru administrare intemitent sau continu, avnd
avantajul c se poate doza exact cantitatea de medicament adminstrat.
Materiale necesare:
medicaia prescris
perfuzor
adaptator special sau ac pentru ataare la linia primar
paduri alcoolizate
fixator sau leucoplast
etichete
injectomat sau infuzomat
soluie salin
Pregtirea echipamentului:
se verific medicaia prescris de medic
se spal minile
se verific soluia care trebuie adminstrat pe linia venoas secundar pentru data de expirare i
aspectul su
se verific dac medicamentul care trebuie adminstrat secundar este compatibil cu cel din linia
venoas primar
dac este necesar, se adaug i alt medicament n soluia pentru adminstrare pe calea secundar,
conform indicaiilor medicului (se terge cu alcool orificiul flaconului, se injecteaz substana care
trebuie adugat i se agit pentru o bun omogenizare i dizolvare) dar se va eticheta neaprat i
specifica substana adugat
unele medicamente sunt preparate pulbere n flacoane care pot fi perfuzate dup dizolvare
Administrarea:
se confirm identitatea pacientului
dac substana care trebuie administrat secundar nu este compatibil cu cea de pe linia venoas
primar, aceasta din urm va fi nlocuit cu soluie salin, compatibil cu orice, pn la administrarea
celeilalte substane
se aeaz n stativ cea de-a doua substan, se ataeaz perfuzorul, se elimina aerul i apoi, captul
perfuzorului fie printr-un ac, fie printr-un dispozitiv special, va fi ataat la sistemul de cuplare (dup
ce a fost dezinfectat n prealabil cu un pad alcoolizat) al primei linii de perfuzare
se ajusteaz rata de perfuzare i se regleaz adecvat n funcie de ce se dorete (s mearg
amndou liniile venoase sau doar cea secundar)
29

 dup terminarea medicamentului de pe linia venoas secundar fie se va decupla tot sistemul
secundar i se va arunca n recipientele specifice de colectare, dac doza trebuie repetat la intervale
de timp, se va menine pe loc, etichetat cu data primei utilizri, pn cnd o nou perfuzie va fi
instituit pe linia secundar
Consideraii speciale:
dac sistemul de perfuzare al liniei secundare se pstreaz pe loc pn la o nou folosire, trebuie
atent etichetat cu data primei utilizri i schimbat obligatoriu la 24 ore
dup nlturarea sistemului secundar de perfuzare se va verifica i se va dezinfecta locul de
cuplare cu sistemul primar astfel nct aceasta s nu fi fost afectat si s se scurg lichid

30

Saptamana 11
Testarea sensibilitatii; administrarea; incompatibilitatea;
efecte terapeutice; reactii adverse; restrictii impuse de
administrarea unor medicamente.

31

Soc anafilactic - primul ajutor

Socul anafilactic este un exemplu de reactie de hipersensibilitate. Reactia imuna apare ca un
raspuns fiziologic indreptat catre microorganisme sau celule tumorale insa hipersensibilitatea
reprezinta o stare de reactivitare crescuta, bazata pe mecanisme imunologice, care apare ca urmare a
expunerii repetate a organismului la anumite structuri antigenice.
Hipersensibilitatea este specifica si presupune existenta unui contact sensibilizant (initial), a unei
perioade de latenta si a unui contact declansator (reexpunerea la antigenul care a realizat contactul
sensibilizant).
Hipersensibilitatea este de mai multe tipuri, iar hipersensibilitatea anafilactica se incadreaza in tipul
I. Caracteristic acestui tip de hipersensibilitate este timpul rapid de instalare (de ordinul minutelor,
15-30 minute) dupa contactul declansator.
In cadrul socului anafilactic participa mastocitele, bazofilele care sunt acoperite de reagine,
reprezentate in mod special de imunoglobuline E, aceste celule eliberand mediatori chimici, dintre
care cel mai important este histamina.
Anafilaxia se instaleaza in special la expunerea la diferite toxice, proteine, medicamente sau
alloantigene de transplant. Un exemplu de substante capabile sa provoace soc anafilactoid sunt
codeina, morfina, vancomicina sau substantele de contrast utilizate in domeniul imagisticii.
Diferenta intre socul provocat de acestea si socul anafilactic clasic este neparticiparea
imunoglobulinelor E in cazul socului anafilactoid, spre deosebire de cel anafilactic.
Socul anafilactic este un tip de soc vasogen, adica are efecte asupra calibrului vascular.
Prezenta socului anafilactic poate fi banuita daca simptomele se dezvolta in decurs de minute dupa
ce persoana respectiva a fost intepata/ muscata de o insecta, a consumat un aliment la care era alergic
sau a luat un medicament care ar fi putut sa provoace o astfel de stare in cazul acesteia.
Semnele si simptomele obisnuite ale socului anafilactic sunt:
- piele calda la atingere
- pielea poate fi rosie sau sa prezinte macule
- wheezing, dispnee, dificultati de respiratie
- pulsul rapid
- hipotensiune arteriala
- greata
- voma
- crampe abdominale.
Decesul in cazul socului anafilactic este frecvent, intrucat survin dificultatile severe de respiratie.
Inflamatia tesuturilor de la nivelul cailor respiratorii poate determina bronhospasm, cu blocarea
cailor aeriene.
In momentul in care se constata ca o persoana prezinta o schimbare brusca a culorii pielii, puls mare,
polipnee, privire fixa, stare de inconstienta, ameteala sau agitatie si se banuieste instalarea socului
anafilactic (existand anumiti factori care ar fi putut sa-l declanseze), este obligatoriu sa se cheme
ajutor medical de urgenta.

32

De asemenea este recomandat, daca persoanele apropiate dumneavoastra au o sensibilitate, care le

predispune la aparitia alergiilor, sa se aiba la indemana o trusa medicala de urgenta bine echipata.
Aceasta trusa ar trebui sa includa adrenalina (epinefrina) care poate fi administrata in caz de soc
anafilactic, folosind seringi pentru injectii hipodermice sau un auto-injector de unica doza.
Adrenalina opreste rapid tumefierea cailor aeriene, permitand bolnavului sa respire mai usor.
Socul anafilactic este o urgenta medicala, de aceea trebuie sa se reactioneze rapid!
Daca se indeplinesc sfaturile prezentate in timp util, persoana respectiva isi revine din soc.
Pacientii cu simptome de anafilaxie severa trebuie sa primeasca inainte de toate interventiile
standard: oxigen, monitorizare cardiaca si acces intravenos. Aceste masuri sunt potrivite pentru un
pacient asimptomatic care are un istoric de reactii alergice serioase si care a fost re-expus la
alergenul respectiv. Pentru pacientii cu reactii strict locale nu este necesar sa se adopte masuri mai
complexe decat cele standard.
Dispozitia pacientilor cu anafilaxie depinde de severitatea reactiei initiale si de raspunsul la
tratament. Pacientii cu simptome neamenintatoare de viata pot fi supravegheati pentru 4 - 6 ore dupa
efectuarea tratamentului, pentru a se constata eficienta acestuia si apoi oprit. Pacientii cu soc
anafilactic sever sau care nu raspund la tratament, cu simptome cardio-vasculare si respiratorii
trebuie sa fie tratati si observati pentru o perioada mai lunga de timp in sectia de urgenta si ATI.
Cercetarile au demonstrat ca prevalenta socului anafilactic este de 50-2000 de episoade din 100.000
de persoane sau 0,05 - 2.0%. De asemenea s-a constatat ca aproximativ 1 din 3,500 de pacienti a avut
un episod de soc anafilactic in timpul desafsurarii studiului (anii 1993-2004) . Dintre aceste cazuri de
anafilaxie, un milion sunt datorate veninului si 0,4 milioane datorate alunelor.
Prognoza generala a socului anafilactic este buna, cu o rata a mortalitatii mai mica de 1% daca se
intervine la timp. Totusi, riscul mortii este crescut la acei pacienti cu astm pre-existent, mai ales daca
acesta nu este compensat.
Riscul de recurenta pare a fi destul de crescut, fiind estimat la aproximativ 1 caz din 12.
Pentru a preintampina o astfel de urgenta medicala, este recomandat sa se faca teste alergologice
care presupun testarea persoanei la cei mai raspanditi alergeni:
- alergeni acarieni (pneumalergenici) sunt prezenti in mediul in mediul inconjurator (polen, acarieni,
parul animalelor)
- alergeni alimentari (trofalergeni) sunt prezenti in alimentatie (de exemplu arahidele)
- alergeni de contact: sunt substante chimice sau naturale susceptibile a provoca o alergie prin
simplul contact (detergenti, metale, cosmetice, plante)
- alergenii medicamentosi (antibiotice, antiiinflamatoare, anestezice, substante de contrast s.a.) pot
provoca reactii alergice, indiferent de modul lor de administrare.

Saptamana 12
Injectia intramusculara conditii de asepsie si antisepsie ;
informare pacient; pozitie pacient; reactii induse;
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECIA INTRAMUSCULAR

33

Injecia muscular introduce substana medicamentoas adnc n esutul muscular. Aceast cale de
adminstrare permite o aciune rapid prin absorbia n circulaia sistemic. Administrarea
intramuscular este aleas atunci cnd pacientul nu poate primi medicaie oral, cnd este prea
iritant gastric.
Locul de injectare trebuie ales cu mult grij, se va face i n funcie de constituia fizic a
pacientului. Se evit zonele cu edeme, iritaii, semne din natere, echimoze. Injeciile intramusculare
sunt contraindicate pacienilor care prezint tulburri ale mecanismelor de coagulare, dup terapii
antitrombotice, n timpul unui infarct miocardic.
i.m. se administreaz soluii:
izotone
uleioase
coloidale, cu densitate mare

Materiale necesare:
medicaia prescris de medic comparat cu cea ridicat de la farmacie
seruri pentru dizolvat
sering
ac
mnui
comprese
paduri alcoolizate

34

Medicaia prescris trebuie s fie steril. Seringa i acul trebuie alese adecvat (pentru injecia
intramuscular acul trebuie s fie mai lung, n funcie de esutul adipos al pacientului, de locul ales
pentru injecie i cu un calibru potrivit pentru vscozitatea substanei de injectat).
Pregtirea echipamentului:
se verific medicaia prescris ca dat de expirare, coloraie, aspect
se testeaz pacientul s nu fie alergic, n special naintea administrrii primei doze
dac medicaia este n fiol, aceasta se dezinfecteaz, se sparge i se trage doza indicat,
eliminnd aerul din sering. Apoi se schimb acul cu unul potrivit pentru injectare intramuscular
dac medicamentul este n flacon sub form de pudr, se dezinfecteaz capacul de cauciuc, se
reconstituie lichidul, se trage doza indicat, se scoate aerul i se schimb acul cu cel pentru injecia
intramuscular
tehnica de extragere a substanei dintr-un flacon este urmtoarea: se dezinfecteaz capacul
flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, trgnd de piston, aceea cantitate echivalent
cu doza care trebuie extras din flacon, se ataeaz apoi la acul din flacon i se introduce aerul, se
ntoarce flaconul i seringa se va umple singur cu cantitatea necesar
alegerea locului de injectare n injecia intramuscular trebuie fcut cu grij. Acest loc poate fi
muchiul deltoid (se poate localiza foarte uor pe partea lateral a braului, n linie cu axil),
muchiul dorsogluteal (poate fi uor localizat mprind imaginar fesa cu ajutorul unei cruci,
rezultnd patru cadrane. Cadranul superior i exterior este muchiul cutat, muchiul ventrogluteal
(poate fi localizat prin linia imaginar ce trece prin extremitatea superioar a anului interfesier) i
muchiul de pe faa antero-extern a coapsei (vastus lateralis).
Administrarea:
se confirm identitatea pacientului
se explic procedura pacientului
se asigur intimitate
se spal minile, se pun mnuile
se va avea n vedere s se roteasc locul de injectare dac pacientul a mai fcut recent injecii
intramusculare
la aduli deltoidul se folosete pentru injectare de cantiti mici, locul de administrare uzual fiind
faa supero-extern a fesei, iar la copil faa antero-lateral a coapsei
se poziioneaz pacientul i se descoper zona aleas pentru injectare
se stimuleaz zona de injectare prin tapotri uoare
se terge cu un pad alcoolizat prin micri circulare
se las pielea s se usuce
35

 se fixeaz i se ntinde pielea cu ajutorul minii nedominante

se poziioneaz seringa cu acul la 90 de grade, se atenioneaz pacientul c urmeaz s simt o
neptur, se recomand s nu i ncordeze muchiul
se introduce printr-o singur micare, repede, acul prin piele, esut subcutanat, pn n muchi
se susine seringa cu cealalt mn, se aspir pentru a verifica dac nu apare snge. Dac apare, se
va retrage acul i se va relua tehnica
dac la aspirare nu apare snge, se va injecta substana lent, pentru a permite muchiului s se
destind i s absoarb gradat medicaia
dup injectare se retrage acul printr-o singur micare, brusc, sub acelai unghi sub care a fost
introdus
se acoper locul puncionrii cu un pad alcoolizat i se maseaz uor, pentru a ajuta distribuirea
medicamentului (masajul nu se va efectua atunci cnd este contraindicat, cum ar fi la administrarea
de fier)
se ndeprteaz padul cu alcool i se inspecteaz locul puncionrii, pentru a observa eventualele
sngerri sau reacii locale
dac sngerarea continu, se va aplica compresie local sau ghea n caz de echimoze
se va reveni i inspecta locul injeciei la 10 minute i la 30 de minute de ora administrrii
nu se va recapa acul
se vor arunca materialele folosite n recipientele specifice de colectare

Consideraii speciale:
la pacienii care au tratament ndelungat intramuscular se va ine o eviden clar a zonelor de
injectare pentru a le roti
la pacienii anxioi se poate ine ghea, pe zona de injectare nainte de adminstrare, cteva
secunde, pentru a anestezia ntructva locul
se ncurajeaz pacientul ntotdeauna s relaxeze muchiul pentru c injectarea ntr-un muchi
ncordat este dureroas
36

 injecia intramuscular poate distruge celule musculare, determinnd astfel, creteri ale nivelului
CK (creatinkinaza) care pot duce la o confuzie, deoarece aceeai cretere poate indica un infarct
miocardic. Pentru a diferenia cauzele, trebuie cerut analiza celulelor musculare specifice inimii
(CK-MB) i a lactodehidrogenazei. La pacienii care necesit o monitorizare atent a CK si CK-MB
se va schimba modul de adminstrare medicamentoas din intramuscular n intravenos, tocmai pentru
a evita confuziile precizate mai sus.
din cauza unui esut muscular mult mai slab dezvoltat, trebuie avut n vedere c la pacienii
varstnici, absorbia medicamentului are loc mult mai rapid.

Complicaii:
injectarea accidental de substane iritative n esutul subcutanat datorit alegerii unui ac
inadecvat sau unei tehnici greite de administrare. Aceasta poate determina apariia unui abces.
dac locul de injectare nu se rotete i se fac injecii repetate n acelai loc, aceasta poate conduce
la o slab absorbie a medicamentului i, implicit, la scderea eficienei acestuia

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECIA MUSCULAR N FORM DE

Z

37

Injecia muscular n form de Z se folosete pentru a evita scurgerea de substan n esutul

subcutanat. Se folosete la administrarea substanelor iritante i cele care decoloreaz esutul
subcutanat (cum ar fi fierul, de exemplu) sau la pacienii vrstnici care nu au esut muscular bine
dezvoltat. Tragerea n lateral a pielii n timpul injectrii ajut ca substana s rmn n esutul
muscular.
Tehnica trebuie fcut cu atenie, deoarece scurgerea accidental de substan n esutul subcutanat
poate produce att disconfort pacientului, ct i ptarea permanent a esutului.
Materiale necesare:
medicaia prescris
mnui
paduri alcoolizate
sering i ac
Pregtirea echipamentului:
se verific prescripia medicului
se spal minile
se asigur ca seringa i acul s fie potrivite pentru injecia intramuscular
se trage soluia n sering i apoi se mai trage puin aer
se schimb acul cu care s-a tras soluia i se ataeaz cel pentru injecia intramuscular
Administrarea:
se confirm identitatea pacientului
se poziioneaz pacientul expunndu-i zona gluteal
se dezinfecteaz zona (cadranul supero-lateral al fesei) cu pad alcoolizat
se las s se usuce pielea
se pun mnuile
se trage pielea n lateral, ndeprtnd-o de locul ales pentru injecie
se introduce acul (ca la injecia intramuscular simpl, descris mai sus) la un unghi de 90 de
grade
se aspir pentru a verifica dac apare snge. Dac apare se va retrage acul i se va relua tehnica
se injecteaz substana i, apoi, aerul tras n sering odat cu substana
injectarea aerului dup terminarea substanei ajut la prevenirea scurgerii de substan din ac n
esutul subcutanat, atunci cnd acesta este retras
_________6se ateapt nc 10 secunde dup terminarea injectrii, nainte de a scoate acul
se elibereaz pielea care a fost tras pentru a acoperi traiectul fcut de ac
nu se maseaz locul deoarece poate favoriza ptrunderea substanei iritante n esutul subcutanat
38

 se ncurajeaz pacientul s se plimbe pentru a facilita absorbia medicamentului

nu se recapeaz acul
se descarc materialele folosite n recipientele de colectare specifice
Consideraii speciale:
nu se va injecta mai mult de 5 ml de soluie folosind injecia intramuscular n form de Z
se vor alterna locurile de injectare
se ncurajeaz pacientul s se relaxeze n timpul injectrii, deoarece administrarea
medicamentului ntr-un muchi tensionat este mult mai dureroas
dac pacientul este imobilizat la pat i nu se poate plimba dup injectare va fi ajutat s fac
exerciii pasive i active n pat, pentru a facilita absorbia medicamentului

Saptamana 13
Testarea sensibilitatii; administrarea; incompatibilitatea;
efecte terapeutice; reactii adverse; restrictii impuse de
administrarea unor medicamente.

Trusa de urgenta in tratamentul socului anafilactic trebuie sa includa: stetoscop,

electrocardiograf,garou, seringi de 1 si 5 ml, ace hipodermice si cu orificiul mare (14), sursa de
oxigen, echipament pentru administrarea oxigenului, echipament pentru administrarea de fluide i.v.,
echipament pentru asigurarea permeabilitatii cailor aeriene ( eventual intubatie traheala), nebulizator,
epinefrina apoasa 1 : 1000 si 1 :10000, antihistaminice injectabile (anti H1 si H2), corticosteroizi
injectabili, fluide pentru administrare i.v.- 2000ml cristaloid ; 1000ml HES, bronhodilatator beta 2
agonist aerosoli pentru nebulizare, glucagon, clorura de sodiu in fiole de 10 ml pentru dilutia
adrenalinei.

Adrenalina:

Anapen si EpiPen (pentru adult si copil Junior) seringi complet preasamblate cu ac

Anapen adult 0,3 mg solutie sterila pt. adm. inj. (adm. o doza unica de adrenalina de 300
mcg)
Adrenalina 1 mg/mL (1 : 1000). Dispozitiv de autoinjectare de 1,05 mL (metabisulfit ca
excipient)
0.75 mL din solutia sterila ramane in auto-injector dupa utilizare din motive de stabilitate, si
nu mai poate fi utilizat. Doza: 300 mcg i.m. adulti si copii > 30 kg repetat la 10-15 minute
daca este necesar.
Anapen Junior 0,15 mg solutie sterila pt. adm. inj. (adm. o doza unica de adrenalina de
150 mcg), adrenalina 500 micrograme/mL (1 : 2000) Dispozitiv de autoinjectare de 1.05-mL
(metabisulfit ca excipient) 0.75 mL din solutie ramane in dispozitiv dupa activare. Doza: 150
mcg i.m. copii 1530 kg repetat la 10-15 minute daca este necesar.

39

Interactiuni medicamentoase ale adrenalinei:

Antidepresive triciclice, IMAO criza hipertensiva, aritmii. Efectele pe receptorii beta ale
adrenalinei pot fi antagonizate-manifestarile anafilaxiei pot fi mai severe la pacientii in
tratament cu beta-blocante (in special neselective).
Fenotiazinele (in special clorpromazina) potente alfa-blocante si adrenalina poate cauza
hipotensiune neasteptata (vasodilatatie beta2 nerestrictionata)

Antihistaminice H1
Clorfeniramina adulti i.m., s.c. sau i.v. lent (> 1min) 10-20 mg, repetat la nevoie inca 24-48 h.
Difenhidramina administrare parenterala adulti 25-50 mg, repetat la nevoie la 4-6h. Piperazine:
levocetirizina - 5 mg p.o. (enantiomer activ)
Piperidine: loratadina- 10 mg p.o. Desloratadina - metabolit activ al loratadinei, 5 mg p.o.
Fexofenadina- metabolit activ terfenadinei, 180 mg p.o.

Antihistaminice H2
20 mg famotidina i.v. lent (minim 2 minute, dizolvat in 5-10 ml ser fiziologic).

Beta2-agonisti selectivi
(nebulizare sau parenteral) cand bronhospasmul este manifestarea clinica majora si nu a raspuns
optim la adrenalina i.m.

40