INSUFICIENTA RENALA ACUTA (I.R.A.

)
A. DEFINITIE.
Insuficienta renala acuta este o suferinta renala grava,caracterizata prin suprimarea brusca a functiilor
renale (excretoare,metabolice,umorale),exprimata clinic prin hiperazotemie,oliguriensau anurie,cu evolutie catre
coma uremica.
B. ETIOPATOLOGIE.
Cauzele sunt multiple cu localizare perirenala(stari de soc,insuf. Cardiac acuta,mari deshidratari,supradozaj
de catecolamine presoare),renal (necroza tubular acute,accidente hemolitice,intoxicatii acute cu tetraclorura de
carbon, pesticide, parathion, sulfamide, fenilbutazona,salicilati,antibiotic,glomerulonefrite sau pielonefrite acute)
si postrenal (litiaza renala,tumori prostatice,tumori stenozate).
C. TABLOUL CLINIC asociaza semnele afectiunii cauzale cu cele ale intoxicatiei uremice pe fond
oligoanuric.
Primul stadiu,de agresiune,este urmat de faza oligo-anurica (8-10 zile) si de faza de reluare a
diurezei,insotita la inceput de poliurie.
Semnele clinice in primele doua stadii sunt:
- oboseala;
- anorexie;
- varsaturi;halena amoniacala;
- diaree;
- respiratie Kussmaul sau Cheyne-Strokes;
- diateza hemoragica;
- somnolent;
- convulsii;
- agitatie;
- coma.
Explorarile paraclinice evidentiaza acidoza,cresterea produsilor de putrefactive intestinala (indol, scatol,
fenol), hiperpotasemie,hipocalcemie,hiperglicemie,hiperazotemie (4-12g%).
D. PROGNOSTICUL depinde de durata insuficientei renale.Daca functia renala se stabileste catre a 5-a sau a 6
a zi,bolnavul se vindeca.Daca functia renala nu se restabileste rapid,apar tulburarile biologice
prezentate.Aplicate la timp ,metodele modern de epurare extrarenala permit vindecarea rapida
definitive,rinichii recuperandu-si in intregime functiile.
E. TRATAMENTUL.
Se adreseaza,la inceput,cauzei:socului hipovolemic hemoragiilor,deshidratarilor,deshidratarilor si
inlaturarii agentilor toxici.
In perioada,oligo-anurica se combate retentia azotata printr-un regim gluco-lipidic,care sa furnizeze 2.000
cal./zi,cu aport redus de apa (500-700 ml/zi),aport redus de sare si potasiu.Acidoza se combate cu solutie de
carbonat de sodium 14% (200-300 ml/zi),iar hiperpotasemia cu 50-100 ml calciu gluconic,bicarbonate de sodium
2-3% (10-50 ml),glucoza hipertonica asociata cu insulin.Catabolismul proteic reclaa administrarea de anabolizante
(25 mg Testosteron i.m. zilnic;Madiol 25mg/zi;Clortestosteron 1 fiola la 2 zile sau Naposim).
In cazurile foarte grave se recurge la hemodializa.Se combate anuria cu perfuzii de Manitol 20%,dar in
special cu Furosemid (2g/24 h la interval de 3 ore),pentru fortarea diurezei.cand este cazul,antibiotic cu toxicitate
1

renala redusa (Penicilina,ampicilina,Oxacilina,Eritromicina),masa eritrocitara sau sange integral proaspat,

Plegomazin 25 mg. i.m. (pentru combaterea greturilor si a varsaturilor) si sedative.

Particularitati ale ingrijirii bolnavilor cu insuficienta renala acuta.

1. Asigurarea conditiilor de ingrijire.
Bolnavul va fi izolat intr-o rezerva,deoarece,datorita starii de autointoxicatie,el este mai nelinistir,putand devein
mai tarziu inconstient.Camera trebuie sa fie bine aerisita si usor incalzita (20-22C).
Patul trebuie prevazut cu accesoriile necesare pentru prevenirea escarelor:oerna de apa,colac de cauciuc imbracat
sau mai bine saltea pneumatic compartimentata.Pozitia bolnavului este in functie de starea lui de constienta,precum
si de existent edemelor.Bolnavul va fi acoperit cu doua paturi de lana si este bine ca patul sa fie incalzit in prealabil
cu termofoare.

2. Ingrijirile igienice curente si prevenirea infectiilor.

Tegumentele trebuie mentinute intr-o stare perfecta de curatenie.
Spalarea bolnavului si indepartarea stratului de sebum si sudoare,amestecat cu praf si alte impuritati,vor
ajuta drenarea secretiilor glandelor pielii,prin intermediul carora se elimina o serie de produse metabolice din
organism.Aceasta functie a pielii poate fi stimulate prin inviorarea circulatiei cutante prin frictiuni cu alcool,dupa
terminarea toaletei.Lenjeria de corp si pat trebuie sa fie perfect curate si schimbata imediat ce se murdareste sau se
umezeste.Bolnavul cu insuficienta renala este mai susceptibil la infectii si deci reclama precautii mai mari in
problema curateniei si a igienei.
Bolnavii,in faza de inconstienta,au deseori incontinent urinara.In acest caz,se fixeaza o donda permanenta
in vezica,care va permite supravegherea debitului urinar.sub bolnav se va aseza o musama cu o traversa uscata,fara
cusaturi,pentru a nu favoriza formarea escarelor.
Mucoasa bucala trebuie sa fie stearsa la interval de 3-4 ore cu glicerina boraxata,iar cand bolnavul este
constient I se va administra cantitati mici de lichid pe gura,pentru a se evita craparea mucoasei labiale si
lingual.Daca bolnavul primeste doze mari de antibiotic este bines a se adauge pe langa glicerina boraxata si un
medicament antifungic.

3. Supravegherea bolnavului.
Bolnavul cu insuficienta renala acuta trebuie vizitat des.Orice manifestari patologice (varsaturi, diaree,
hemoragii,modificari de comportament,contractii sau convulsii)vor fi raportate imediat medicului.
Eliminarile de lichide (urina,scaun,varsaturi) se noteaza volumentric.Evidenta exact a diurezei si
eliminarilor pe alte cai este baza de pornire a tratamentului si criteriul de orientare a medicului. Asistenta va
determina zilnic densitatea urinei,va recolta sange pentru determinarea ureei,creatininei,a rezervei alkaline,a
clorului,potasiului,a PH-ului,hematocritului, a numarului de globule,si urina pentru analizele obisnuite,inclusive
dozarea ureei urinare si va tine evident rezultatelor pe foaia de terapie a bolnavului.
Daca bolnavul este costipat I se va face o clisma evacuateoare. Bolnavul trebuie cantarit in fiecare zi pentru
a urmarii echilibrul consumului si a pierderilor.in caz de neliniste,agitatie,se face calmarea pe cale medicamentoasa
a bolnavului.

4. Hidratarea.
Completarea pierderilor de lichide este elemental esntial al tratamentului si ingrijirii bolnavului,caci
deshidratarea,poate duce la insuficienta renala.Pe de alta parte si hiperhidratarea poate inrautati starea
bolnavului,deoarece este redusa capacitatea de eliminare a organismului prin insuficienta aparatului excretor.Din
acest motiv evaluarea cantitatilor de lichide,trebuie facuta cu mare exactitate.
La aportul de lichide se vor lua in considerare lichidele din bauturi,alimente,perfuzie,precum apa formata
in organism de tesuturile proprii (apa endogena) care evalueaza la aprox. 200-400 ml/24h.Calea de administrare si
compozitia lichidelor va fi stabilita de medic.
2

Daca bolnavul este constient si nu are varsaturi,hidratarea se face pe cale orala cu lichide zaharate.
Daca bolnavul are varsaturi,dupa aspirarea continutului stomacului,se va introduce sonda Einhorn in
duoden si se va incerca hidratarea picatura cu picatura.Aceeasi cale se va utilize si in caz de coma.Paralel cu
aceasta metoda,hidratarea se va face si pe cale parenterala,cu solutie de glucoza.
Administrarea de clorura de sodium trebuie sa acopere numai pierderile zilnice,datorate transpiratiei si
varsaturilor.Aceasta cantitate nu poate fi mai mare de 1-2 gr/24h.
Corectarea echilibrului acido-bazic precum acidoza se face prin si sub controlul ionogramei si a rezervei
alkaline cu bicarbonate de sodium,solutie 14% administrand 200-300 ml,controland sip e parcurs PH-ul si rezerva
alcalina.Pentru eventualitatea cumularii potasiului in sange asistenta va avea pregatita solutie de gluconat de calciu
10%,solutie hipertonica de glucoza si insulin,pentru a le pune la dispozitia medicului,la nevoie pentru corectarea
hiperkalemiei.

5. Alimentatia.
Regimul dietetic poate contribui in mare masura la impiedicarea acumularii produselor azotate rezultate din
procesele de metabolism in organism.Din acest motiv se vor exclude substantele proteice si sarea din
regim.Bolnavii trebuie sa primeasca cantitatea de alimente necesara pentru acoperirea nevoilor energetic ale
organismului.in lipsa acestora organismul va recurge la tesuturile proprii eliberandu-se aceeasi cantitate de produse
azotate ca si in cazul consumarii lor.De aceea necesitatile calorice ale organismului trebuie calculate si asigurate
prin hidrati de carbon (zahar,ceaiuri,siropuri,miere,compoturi) si grasimi (unt,untdelemn,frisca,galbenus de ou).
Retentia de hidrati de carbon poate fi completata prin glucoza continuta in lichidele hidratante.Aceasta
dieta franeaza descompunerea substantelor proteice si formarea produselor azotate de metabolism.
Daca bolnavul se gaseste in stare precomatoasa va fi alimentat prin sonda duodenala sau intestinala,
introducandu-se pe aceasta cale alaturi de alimente,vitaminele si celelalte medicamente care s-ar administra pe cale
bucala.Daca bolnavul are varsaturi frecvente,alimentarea se face numai pe cale parenterala,cu cantitatea de glucoza
necesara sau alte monozaharide dizolvate in cantitatea de apa zilnica.

6. Ingrijire ce privesc afectiunea de baza.

Dupa natura imbolnavirii care a declansat insuficienta renala,bolnavul va fi tratat cu antibiotic,
medicamente,desensibilizante etc.La alegerea si stabilirea dozelor de medicamente,medical tine cont de capacitatea
functional a rinichiului,evitand antibioticele si alte medicamente nefrotoxice.I se vor suprima focarele
infectioase,se va face dezintoxicarea.
In caz de hemoconcentratie sau exicoza se va face hidratare corespunzatoare.

7. Ingrijiri ce privesc manifestarile supraadaugate.

In caz de varsaturi se va administra apa gazoasa sau potiune Rivieri.In cazul varsaturilor rebele se va goli
stomacul prin sonda si se va face spalatura stomacala,eliminandu-se o oarecare cantitate de substante azotate din
organism.
La indicatia medicului pentru ameliorarea varsaturilor se poate administra clorpromazima sau medicamente
antiemetice.
Diareele daca sunt prea masive nu vor fi oprite,eliminandu-se sip e aceasta cale o oarecare cantitate de
substante azotate.In caz de hipertensiune intracraniana se administreaza solutii hipertonice cu glucoza sau solutie
de manitol,la nevoie se face punctie decompresiva.
Convulsiile,hemoragiile,orice alta manifestare va fi raportata medicului.Diminuarea catabolismului
proteic se va face prin epurarea extrarenala hemodializata si dializa peritoneala.

8. Educatia pacientului:
3

Explicarea cauzelor ce au declansat I.R.A.;

Explicarea dietei si necesitatii restrictiei de lichide,sare;
Necesitatea ingrijirii igienice riguroase;
Modul de prevenire a complicatiilor;
Modul de administrare a medicamentelor (doza,orar,efecte secundare);
Educarea familiei referitor la sprijinul ce trebuie acordat pacientului.

9. Epuratia extrarenala.
In cazurile de insuficienta renala acuta legata de leziuni reversibile,in care tratamentul obisnuit a ramas
ineficace,se utilizeaza dializa cu ajutorul careia se pot elimina excesul de apa si electrolitii,precum si unele
substante toxice azotate,retinute in organism.In cazuri extreme,se practica inlocuirea sangelui incarcat cu
substantele de dezasimilatie sau toxice de origine exogena cu sange transfuzat de la donator sanatosi.Aceste
procedee terapeutice poarta numele de epuratie extrarenala si constau in dializa peritoneala,hemodializa sau rinichi
artificial,hemofiltrare si exsanguiotransfuzie.

A.Dializa peritoneala.
Dializa peritoneala se utilizeaza ca mambrana dializanta pentru epuratia sangelui endoteliul seroasei
peritoneale,care are o suprafata de cca.20.000 cm.Cu ajutorul unui tub se introduce in cavitatea peritoneala lichidul
de dializa,care dup ace traverseaza suprafata endoteliului peritoneal este indepartat printr-un alt tub.

1. Pregatirea instrumentelor si materialelor.

Pentru dializa peritoneala se pregatesc in stare perfecta sterilate urmatoarele:
-

Lichidul de dializa,format dintr-o solutie apoasa de clorura de sodium,clorura de potasiu,clorura de

magneziu,clorura de calciu,bicarbonate de sodium si glucoza,realizand un mediu usor hypertonic,pentru a evita
hiperhidratarea organismului si accidentele consecutive.La acestea se adauga mici cantittati de heparina,pentru a
preveni obstructia tubului de curgere prin flacoanele sau membranele de fibrin c ear putea lua nastere,precum sic
ate 100.000 U. penicilina la litru pentru a proteja peritoneul de o eventual infectare.
Lichidul de dializa se pregateste in flacoane de 2 litri inchise cu dopuri de cauciuc in total 15 flacoane (30 litri):
- trusa de paracenteza cu doua trocare,ambele prevazute cu stilet ascutit si mandren bont cu diametrul de 2,5 3,5
cm si materiale accesorii pentru paracenteza (anestezie,dezinfectie locala,pansament;
Doua sonde de material plastic (polivinil),lungi de 20 cm, cu diametrul extern mai mic decat diametrul intern al
stiletului,pentru a se putea introduce usor prin canula trocarului in cavitatea peritoneala.Sondele trebuie sa fie
prevazute cu cate 8-10 orificii laterale in apropierea extremitatii care se introduce in abdomen;
Aparat de perfuzie si filtru de aer;
Tub de cauciuc pentru scurgerea lichidului evacuate,vas collector gradat de 10-20 litri capacitate;
Aparatura pentru incalzirea sau mentinerea constanta a temperaturii lichidului de dializa la temperatura
corporala,perna electrica sau baie thermostat,eventual un simplu vas de metal cu apa fierbinte.In acest caz,tubul
aparatului de perfuzie trebuie sa fie mai lung,pentru a aseza cateva serpentine din el in apa calda;
2-3 seringi sterile si medicamentele obisnuite pentru prima urgenta in caz de accident.

2. Pregatire bolnavului.
Inaintre de inceperea dializei se contoleaza radioscopic starea gazelor din intestine.Bolnavul este calmat cu
fenobarbital sau clordelazin.In preajma executarii interventiei I se face o clisma evacuatoare.
Operatia are loc la patul bolnavului.Intrucat dializa peritoneala dureaza o perioada mai lunga de timp (pana la 1516 ore),bolnavul trebuie asezat comod,cu capul si trunchiul usor ridicate.
4

3. Montarea aparatului.
Se fixeaza primul flacon pe suportul de metal,la o inaltime de 2 m.Se adapteaza aparatul de perfuzie la
flacon,dupa tehnica obisnuita.Se infasoara flaconul cu o perna electrica reglata la temperatura de 37 sau se trece
tubul de perfuzie prelungit in forma de serpentine prin baia thermostat umpluta cu apa fierbinte.Stativul cu flaconul
se aseaza pe partea stanga a patului,iar la dreapta,vasul de colectare a lichidului scurs din cavitatea
peritoneala.Urmatorul flacon se pune la baia de apa sau intr-un vas cu apa calda pentru a-l avea pregatit in vederea
administrarii.
Asistenta dezinfecteaza fosa iliaca stanga si prezinta medicului instrumentele pentru anestezie
locala,bisturiul si imediat dupa efectuarea inciziei,unul din trocare,schimband imediat dupa patrunderea prin
peretele abdominal stiletul scos de medic din canula cu mandrenul bont;in acelas timp,pregateste unul din tuburile
de polivinil.Medicul va patrunde cu mandrenul bont pana la profunzimea necesara pentru a ajunge la cavitatea
peritoneala si apoi indepartandu-l,introduce prin canula trocarului tubul de material plastic pregatit de asistenta
pana la o profunzime de cca 15 cm.din acest moment,trocarul poate fi indepartat,tragandu-l afara,avand grija ca
tubul de material plastic sa ramana pe loc.La acest tub,se racordeaza amboul aparatului de perfuzie si se da imediat
drumul lichidului,regland debitul cu ajutorul reglatorului de debit.Tubul de polivinil se fixeaza impreuna cu amboul
tubului de perfuzie cu leucoplast de peretele abdomenului,iar imprejurul locului de patrundere a tubului in
cavitatea peritoneala se aseaza o compresa sterile,imbibata intr-o solutie dezinfectata.
Debitul de scurgere trebuie fixat la 2-3 litri in prima ora.Dupa ce s-a adunat in cavitatea peritoneala o
cantitate de cca 2 litri lichid,se face o paracenteza in partea dreapta a abdomenului dupa tehnica descrisa mai
sus,introducand celalalt tub de material plastic si indepartand la fel trocarul.Fixarea sondei in peretele abdominal se
face dupa aceeasi tehnica.Pe aceasta sonda se racordeaza un tub de scurgere,a carui extremitate se introduce in
vasul collector,asezat in dreapta patului,pe dusumea.

4. Dializa.
Dupa ce a inceput sa se scurga lichidul prin tubul evacuator,se regleaza debitul cu ajutorul pensei Hoffman
in asa fel incat lichidul intrat sic el iesit sa fie in echilibru cantitativ,mentinanad in permanenta in cavitatea
peritoneala o cantitate de cca 2 litri lichid.Pentru acesta este necesar ca vasul collector sa fie gradat.Pentru ca
lichidul de dializa sa stea in contact cu peritoneul un timp sufficient,in vederea efectuarii schimburilor
necesare,debitul optim trebuie sa fie de 2-3 litri pe ora.Din primii 5 litri evacuate se va doza urea,comparand
rezultatul cu concentratia ei din sange.Raportul trebuie sa fie .Daca acest raport este mai mare,se va accelera
viteza de scurgere a lichidului,marindu-se debitul:daca raportul este mai mic,viteza va fi micsorata,scazandu-se
debitul.
In vederea asigurarii unui flux continuu si constant,pentru schimbarea flacoanelor,se va utilize metoda
tubului in y.
Asistenta va supraveghea cu multa atentie circulatia lichidelor de dializa.
Se va avea grija ca lichidul administrat peste cantitatea de 2 litri in cavitatea peritoneala sa nu intreaca
cantitatea lichidului evacuate;de aceea,daca eliminarea lichidului se incetineste sau se opreste,trebuie redusa sau la
nevoie oprita imediat,patrunderea lichidului din flacon.In cursul dializei pot aparea dureri abdominal datorita
distensiei bruste a cavitatii peritoneale printr-un debit prea rapid.In acest caz se va micsora viteza de administrare a
lichidului sau prin mobilizarea sondei de evacuare se va grabi indepartarea lichidului din abdomen.Durerea mai
poate fi dterminata si de presiunea ostmotica prea ridicata sau prea scazuta a lichidului de dializa.
Durata dializei peritoneala este de 14-16 ore.In acest rastimp bolnavul nu poate fi parasit nici un
moment.Se vor controla in permanenta,pulsul,respiratia si tensiunea arterial (daca este posibil,cu aparate
inregistratoare).Bolnavul trebuie invelit in cearceafuri calde sau invelitori din flanela,avand grija sa nu piarda
caldura.
5

La sfarsitul operatiei se demonteaza amboul tubului de perfuzie de pe sonda de intrare a lichidului si se lasa
sa se scurga lichidul din cacitatea peritoneala,prin ambele sonde.Evacuarea cavitatii abdominal poate fi grabita
printr-o usoara compresiune a peretilor abdominali.
Prin aceasta metoda se pot elimina 4 g de uree intr-o ora,deci in total 40-60 g intr-o sedinta.Impreuna cu
urea se elimina din organism si alte produse de dezasimilatie:acid uric,creatinina,polypeptide,etc., precum si
potasiul acumulat peste masura.Starea generala a bolnavului se imbunatateste considerabil si se castiga 4-6 zile
pentru recuperarea functiilor rinichiului.Dializa peritoneala poate fi repetata dupa 48 ore.

B.Hemodializa sau rinichiul artificial.

1.

2.
a)
b)
3.

Hemodializa sau rinichiul artificial epureaza sangele in afara organismului utilizand pentru dializa o
membrane semipermeabila.Sangele din sistemul arterial,cu ajutorul unei pompe,trece prin rinichiul artificial si dupa
epurare este reintrodus in organism printr-o vena.
Exista mai multe tipuri de aparate insa in principiu,fiecare este format din aceleasi elemente principale.
Dializatorul propriu-zis,in care se produc schimburile intre sangele incarcat cu substantele de dezasimilatie si
solutia de dializa.
El este format dintr-o membrana de dializa care desparte compartimentul de sange de compartimentul
solutiei de dializa. Membrana de dializa este o membrane semipermeabila,confectionata din cuprofan,acetat de
celuloza sau poliacrilonitril,sau din alte substante plastic,necelulozice,avand o suprafata de 1-2 sau chiar de 3m la
aparatele utilizate pentru adulti.Clearance-ul membranelor pentru uree,creatinina si alte substante din sange,este
diferit dupa compozitia lor.De o parte si de alta a membrane se gasesc compartimentul de sange si compartimentul
de dializa.
Compartimentul de sange cuprinde:
Linia arterial,prin care circula sangele dintr-o artera a bolnavului sprea dializor,fiind prevazuta cu o pompa de
sange;
Linia venoasa,prin care sangele din dializor se reintoarce in sistemul venos al bolnavului.
Compartimentul solutiei de dializa,care asigura circulatia solutiei hidroelectronice,cu ajutorul pompelor,la
membrane de dializa.
Solutia de dializa contine clorura de sodium,acetat de sodium,clorura de potasiu,clorura de
magneziu,clorura de calciu si eventual glucoza in apa apirogena.
Debitul lichidului de dializa este de 500ml/minut:astfel pentru o dializa de 6 ore ar fi necesari 180 litri de
solutie.Din acest motiv,solutia dializata,incarcata cu produse de dezasimilatie din sangele epurat,la iesirea din
aparat,este regenerata prin trecerea ei prin cartuse absorbante,dupa care solutia regenerata poate fi reutilizata.
Aparatele mai noi nu regenereaza Solutia de dializa.Aceasta utilizeaza un concentrate de component ai
lichidului utilizat,pe care aparatul il dilueaza automat la concentratia necesara cu apa dedurizata,deionizata si
ultrafiltrata.Instalatia necesara pentru pregatirea apei de dilutie face parte integranta a sectiei de dializa.
Schimburile prin membrana de dializa se fac prin difuziune,ultrafiltrare si in masura mai mica,prin
osmoza.
Difuziunea prin membrana semipermeabila este in functie de diferenta de concentratie intre sange si
lichidul de dializa si marimea suprafetei de dializa.
Ultrafiltrarea se realizeaza prin crearea unei diferente de presiune intre circuitul de sange si circuitului
lichidului de dializa.Sensul presiunii de ultrafiltrare este intotdeauna dinspre sange catre lichidul de dializa,prin
cresterea presiunii in compartimentul sanguine si scaderea presiunii in compartimentul solutiei de dializa.
Osmoza,datorata diferentei de presiune hidrostatica dintre cele doua compartimente,are o importanta mai
mica in procesul de epurare.
Membrane semipermeabila a dializorului prezinta unele deosebiri privind clearance-ul substantelor inutile
organismului,in principiu schimburile intre sange si Solutia de dializa se face la fel.

Elementele celulare (inclusive germenii saprofiti si patogeni) precum si moleculele de proteine nu pot
traversa membrana semipermeabila.Ionii de sodium,potasiu,calciu si magneziu trec in ambele
directii.Ureea,creatinina si acidul uric trec numai dinspre sange spre lichidul dializant.
1. Pregatirea aparaturii si a materialelor.
Intrucat dializorul,care soseste de la producator ambalat steril,este de unica folosinta nu se pune problema
sterilizarii compartimentului de sange.
Aparatul,inainte sa fie conectat la bolnav,se verifica in ceea ce privesc: permeabilitatea
circuitelor,functionarea pompelor de sange si de lichid de dializa,sistemelor de alarma ale aparatului,temperaturii
solutiei de dializa si presiunii acesteia.
Canulele pentru abordarea vaselor sanguine pot fi separate pentru linia arterial si venoasa,sau comuna,cu o
singura canula,care de asemenea poate fi cu lumen simplu sau dublu.
In acest ultimo caz,se abordeaza numai o vena,de calibru mai mare (subclaviculara sau jugulara interna),
ambele linii ale aparatului arterial si venos fiind racordate la o vena.
Conditiile de mediu trebuie pregatite ca si pentru o interventie chirurgical.

2. Pregatirea bolnavului.
Pregatirea psihica a bolnavului este absolute indispensabila,in special la primele dialize.Pe langa
acestea,bolnavul trebuie Calmat in prealabil cu barbiturice sau opiacee care,in cursul dializei,se vor elimina din
organism.Inainte de inceperea interventiei,se va recolta sange pentru determinarea ureei si a rezervei alkaline.Se
determina,de asemenea,hemograma si hematocritul.Asistenta masoara tensiunea arterial,in functie de starea
bolnavului,atat in decubit,cat si in ortostatism.
Bolnavul va fi culcat pe un pat balanta pentru a urmari in permanenta greutatea corporala,se asaza
comod,cu capul si toracele usor ridicate,membrele interesate,in caz de abordare a vaselor periferice,in pozitie
accesibila abordarii vaselor.

3. Tehnica:
-

Se introduce in linia arterial a aparatului 1.000 ml de ser fiziologic heparinat,steril pentru umplerea
compartimentului de sange;
Se porneste circulatia lichidului de dializa,care pe parcurs se incalzeste;
Se conecteaza bolnavul la aparat pe linia arterial si se porneste pompa arterial cu un debit de 50 ml/minut:se
porneste si pompa reglatorului de debit pentru perfuzia continua de heparina.Sangele inlocuieste serul fiziologic din
linia arterial din dializor,care este captat pe linia venoasa intr-un recipient;
Se opreste pompa de sange si se conecteaza bolnavul la aparat sip e linia venoasa,dupa care se porneste din nou
pompa de sange,radicand treptat debitul de la 50 ml/minut la 200 ml/minut.
Se regleaza presiunea transmembranei,tinand cont de greutatea ideala a bolnavului si de cantitatea de lichid retinut
in organism,care trebuie eliminate.
Din 15 in 15 min. se controleaza si se noteaza temperatura,pulsul,respiratia si tensiunea arterial.Daca exista
posibilitatea,se vor utilize aparate inregistratoare.Din ora in ora,se determina hematocritul pentru depistarea starilor
de hiperhidratare sau hemoliza.
Durata hemolizei pe o sedinta in medie este de 4-6 ore,insa medical poate prescurta sau prelungi aceasta durata;
La terminarea sedintei se opreste pompa de sange,se deconecteaza bolnavul de linia arterial a aparatului,aportul de
sange fiind inlocuit cu un flacon de ser fiziologic steril care,la repornirea pompei,inlocuieste sangele din
aparat.Acesta este recuperat pentru organism pe cale venoasa.Cand serul fiziologic a umplut dializorul sip e linia
venoasa si nu a mai ramas cantitate insemnata de sange in dializor,se opreste pompa si se deconecteaza bolnavul si
linia venoasa.Dupa extragerea canulelor,la locurile de conectare a bolnavului la aparat,se face hemostaza
corespunzatoare si se aplica cate un pansament steril,dupa metoda cunoscuta;
La terminarea dializei se determina din nou temperatura,pulsul,respiratia,se masoara tensiunea arteriala in decubit
si ortostatism,precum si greutatea corporala a bolnavului.
In cursul insuficientelor renale acute,uneori se aplica dializa permanenta pana la reluarea functiei renale.
7

Printr-o sedinta de hemodializa se pot elimina din organism 60-110 g uree.impreuna cu ureea se elimina din
organism residual,acid uric,creatinina si aminoacizi liber,azotemia coborand cu 65%.Starea generala a bolnavului
se amelioreaza foarte mult pentru cateva zile.Greturile,varsaturile,tulburarile cardiovasculare,ca si manifestarile
nervoase dispar pana la o noua crestere a azotemiei,cand procedeul poate fi repetat.
Rinichiul artificial poate fi utilizat si pentru eliminarea din din organism a substantelor
barbiturice,aspirinei,a tiocianatului de potasiu,in caz de intoxicatii.
C. Exsanguinotransfuzia.
Indepartarea produselor de metabolism din organism se poate face si prin inlocuirea sangelui incarcat cu
produse de dezasimilatie cu sange recoltat de la donator cu functie renala ireprosabila.Aceasta operatie de inlocuire
a sangelui se face prin metoda exsanguinotransfuzia.
Ingrijirea bolnavilor in perioada de recuperare a functiilor renale.
Insuficienta renala acuta,reversibila de obicei,se amelioreaza dupa 12-14 zile.Restabilirea functiei renale
este semnalata prin reaparitia progresiva a diurezei.In functie de cantitatea si densitatea urinei eliminate precum si a
valorilor ionogramei sanguine si urinare,se imbogateste dieta bolnavului cu un aport mai mare de apa,fructe si
zarzavaturi,care asigura necesitatea de vitamine si saruri minerale.Pentru recuperarea pierderilor in conditiile
menajarii rinichiului inca bolnav,regimul trebuie sa fie hipercaloric,hiperglucidic,normolipidic si
hipoproteic.Aportul de protein se va incepe cu protein vegetale,urmat de lactate si numai pe urma carne.Aportul
alimentar si medicamentos de sodium si potasiu se va face pe baza ionogramei.
Pe masura ameliorarii diurezei,se ridica in mod corespunzator si aportul de apa,lasand bolnavul sa bea la
discretie,daca diureza a atins 1.500 ml/24 ore.