25-OH-vitamina D

130 Lei

Informatii generale
Vitaminele D sau calciferolii sunt sintetizate din provitamine prin
clivajul inelului B din molecula sterolica in timpul expunerii la lumina
solara. Cele mai importante vitamine D sunt vitamina D2
(ergocalciferol) si vitamina D3 (colecalciferol) .
Vitamina D2 este forma derivata din plante (ergosterol sau
provitamina D2). Vitamina D3 provine fie din alimente de origine
animala (in special pestele gras sau uleiul de peste) sau suplimente
nutritionale, fie este sintetizata la nivel cutanat din 7dehidrocolesterol (provitamina D3) sub actiunea radiatiilor
ultraviolete . Rata de formare a vitaminei D depinde in principal de
durata si intensitatea expunerii. Folosirea cremelor de protectie
solara, chiar si cu un SPF de 15, reduce productia acestei vitamine
cu 99.9%. Formarea cutanata excesiva este prevenita prin conversia
fotosensibila a vitaminei D in tachisterol sau lumisterol. Atat
vitamina D2 cat si vitamina D3 nu au activitate biologica
semnificativa, de aceea este nevoie sa fie metabolizate in forme
hormonal active .
Activarea are loc in doua etape, mai intai la nivel hepatic si apoi la
nivel renal. Vitamina D avand o structura liposolubila este
transportata in circulatie sub forma unui complex cu o alfa1
globulina specifica proteina transportoare a vitaminei D (VDBP =
vitamin D binding protein). La nivel hepatic vitamina D sufera prima
hidroxilare pentru a forma 25-OH vitamina D (calcidiol), un
metabolit cu activitate biologica limitata .
25 hidroxivitamina D, cu un timp de injumatatire prelungit (2-3
saptamani), constituie principalul rezervor circulant si cel mai bun
indicator al statusului global al vitaminei D .
Mai mult de 95% din 25-OH vitamina D dozabila in ser este
reprezentata de 25-OH vitamina D3; 25-OH vitamina D2 creste in
ser la nivele masurabile doar la pacientii care iau medicatie
continand vitamina D2 . Testul utilizat in laboratorul nostru
determina 25-OH vitamina D totala .
Nivelul exact al 25-OH vitaminei D care reflecta o rezerva optima a
organismului este necunoscut. Un deficit usor sau moderat poate fi
asociat cu osteoporoza sau hiperparatiroidism secundar. Deficitul
sever conduce la insuficienta mineralizarii tesutului osos nou format
3

(osteoidului), avand drept consecinta dezvoltarea rahitismului la

copil si a osteomalaciei la adult. Deoarece se dezvolta in perioada
de crestere osoasa rahitismul are drept consecinta aparitia unor
deformatii osoase caracteristice. Modificarile testelor de laborator in
rahitism includ: hipocalcemie, hipofosfatemie, cresterea fosfatazei
alcaline si a parathormonului. La adult deficitul de vitamina D este
asociat cu dureri osoase si un risc crescut de fracturi.
Consecintele deficitului de vitamina D asupra altor organe decat
osul nu sunt pe deplin intelese, dar ar putea include o
susceptibilitate crescuta fata de infectii, disconfort muscular,
rezistenta la insulina, diabet zaharat de tip I, hipertensiune arteriala,
insuficienta cardiaca, depresie, schizofrenie, autism, scleroza
multipla, sindrom nefrotic, risc crescut de preeclampsie si de
afectiuni maligne: cancer de colon, prostata, san, ovar, limfom nonnonhodgkinian .
Cauzele unui nivel suboptim de 25-OH vitamina D includ:
expunere insuficienta la soare;
aport alimentar inadecvat;
deficit de absorbtie a vitaminei D la nivel intestinal (ciroza
biliara, sindrom de intestin scurt, insuficienta pancreatica exocrina,
boala Crohn, fibroza chistica , boala celiaca);
catabolizare crescuta a vitaminei D (tratament cu barbiturice si
anticonvulsivante, hiperparatiroidism primar);
pierderi crescute de vitamina D (sindrom nefrotic, dializa
peritoneala);
reducerea activitatii 25-hidroxilazei hepatice secundara unor
boli hepatice severe .
Deficitul de vitamina D este mult mai frecvent decat se credea pana
acum, in special in randul adolescentilor, femeilor si varstnicilor.
Astfel, numeroase studii au aratat ca mai mult de 50% dintre
varstnicii institutionalizati si de asemenea un procent similar de
femei care urmeaza tratament pentru osteoporoza prezinta nivele
inadecvate de vitamina D. De asemenea persoanele care locuiesc in
regiunile din latitudinea nordica, cele cu tenul de culoare inchisa
datorita unui continut crescut de melanina, cele care datorita unor
obiceiuri religioase isi limiteaza expunerea la soare, pacientii obezi
sau cu boli cronice severe, nou-nascutii din mame cu deficit
asociaza un risc crescut de a dezvolta deficit de vitamina D .
Tratamentul deficitului de vitamina D consta in administrarea
urmatoarelor preparate:
3;4;5

2;4

-colecalciferol (vitamina D3); administrarea zilnica timp de 3 luni a

1000 UI determina o crestere cu 10 ng/mL a nivelului seric de 25-OH
vitamina D;
-ergocalciferol (vitamina D2); administrat sub forma unor capsule de
50 000 UI .
In comparatie cu prevalenta crescuta a deficitului de vitamina D,
hipervitaminoza D este rara si este depistata numai in cazurile de
expunere prelungita la doze mari de vitamina D. Aceasta conditie se
caracterizeaza clinic prin anorexie, greata, varsaturi, diaree,
hipotonie, nefrolitiaza, tulburari de ritm cardiac, iar ca modificari ale
testelor de laborator se inregistreaza hipercalcemie si
hiperfosfatemie severe, precum si valori scazute ale
parathormonului .
Recomandari pentru determinarea 25-0H vitaminei D
- diagnosticul deficitului de vitamina D;
- diagnosticul diferential al cauzelor de rahitism si osteomalacie;
- monitorizarea terapiei de substitutie cu vitamina D;
- diagnosticul hipervitaminozei D .
Specimen recoltat - sange venos .
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel
separator .
Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul prin
centrifugare .
Volum proba minim 1 mL ser .
Cauze de respingere a probei
specimen hemolizat
specimen icteric, lipemic
specimen contaminat bacterian .
Stabilitate proba - serul separat este stabil 5 zile la 2-8C si timp
indelungat la -20C. Nu decongelati/recongelati .
Metoda metoda imunochimica cu detectie prin
chemiluminiscenta; este masurata vitamina D totala (vitamina D3,
vitamina D2 si alti metaboliti hidroxilati ai vitaminei D) .
Valori de referinta
Carenta:
< 10 ng/mL
Nivel insuficient:
10-30 ng/mL
Nivel optim:
30-100 ng/mL
Toxicitate:
>100 ng/mL.
Factor de conversie: 1 ng/mL = 2.496 nmo/L .
Limita de detectie 4 ng/mL .
Interpretarea rezultatelor
5

4;5

Nivelul seric de 25-OH vitamina D reflecta ingestia de vitamina D din

alimentatie si sinteza cutanata din provitamine sub influenta razelor
ultraviolete; este influentat de varsta, sex, rasa si locatie geografica.
De asemenea nivelul de 25-OH vitamina D poate avea variatii
sezoniere (valorile din sezonul rece pot fi cu 40-50% mai scazute
decat cele din sezonul cald datorita reducerii expunerii la radiatiile
ultraviolete). Concentratiile metabolitilor vitaminei D sunt crescute
in timpul sarcinii.
Cunoasterea factorilor de influenta a condus la stabilirea unor valori
normale in functie de sezon, pe esantioane de populatie din
anumite zone geografice. Abordarea mentionata furnizeaza un
interval de referinta insa acesta nu se suprapune cu intervalul
optim pentru starea de sanatate daca de fapt un procent
semnificativ din populatia de referinta este deficitar in vitamina D.
De mai mare utilitate in practica clinica ar putea fi valoarea prag
pentru un status nutritional adecvat,sub care un individ poate fi
considerat ca avand deficit de vitamina D. Cativa cercetatori
preocupati de aceasta problema au incercat sa stabileasca o
corelatie intre concentratiile serice de 25-OH vitamina D si cele ale
altor markeri biologici, cum ar fi calciul si parathormonul .
Desi nu exista un consens asupra valorilor optime de 25-OH
vitamina D, majoritatea specialistilor defineste deficitul de vitamina
D printr-un nivel seric <20 ng/mL (50 nmol/L). Valorile <10 ng/mL
indica un deficit sever. In urma studiilor efectuate s-a constatat ca
absorbtia intestinala a calciului creste cu 45-65% in cazul in care se
obtine o crestere a nivelului seric de 25-OH vitamina D de la 20 la
32 ng/mL (de la 50 la 80 nmol/L). Din acest motiv valorile cuprinse
intre 20 si 29 ng/mL pot fi considerate ca un indicator de insuficienta
relativa a vitaminei D, in timp ce un nivel >30 ng/mL este adecvat
atat pentru absorbtia intestinala optima a calciului (ce mentine
echilibrul mineral osos) cat si pentru corectarea
hiperparatiroidismului secundar. Pentru a se atinge valorile optime
aportul zilnic de vitamina D trebuie sa fie de minimum 800 UI (mai
mare decat recomandarile actuale).
Intoxicatia cu vitamina D se observa de obicei la valori serice ale 25OH vitaminei D >150 ng/mL (374 nmol/L) . Determinarea nivelului
de 25-OH vitamina D este utila pentru diagnosticul diferential cu
afectiunile granulomatoase, in special sarcoidoza, in care pacientii
prezinta de asemenea hipercalcemie, hiperfosfatemie si un nivel
redus de PTH (prin conversia ectopica a 25-OH vitaminei D in 1,252;6

(OH)2vitamina D), insa valorile 25-OH vitaminei D sunt mult mai mici
decat in hipervitaminoza D .
Limite si interferente
Obtinerea unor valori >10 ng/mL de 25-OH vitamina D in prezenta
unui tablou clinic sugestiv pentru deficitul de vitamina D impune
determinarea 1,25-(OH)2 vitamina D impreuna cu testarea functiei
renale .
4

Bibliografie:
1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2012.
Ref Type: Catalog.
2. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive
Guide. Vitamin D, 25Hydroxy. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet
Communication.
3. Lothar Thomas. Bone and Mineral Metabolism. In Clinical Laboratory
Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH- Books
Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998; 221-225;
254-255.
4. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: 25-Hydroxyvitamin
D2 and D3, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet
Communication.
5. Michael F. Holick. Vitamin D Deficiency. In The New England Journal of
Medicine, volume 357:266-281, July, 2007.
6. Richard A. Mc.Pherson, Mattew R. Pincus. Biochemical markers of bone
metabolism. In HenryS.Clinical Diagnosis and Management By Laboratory
Methods, Ed.Saunders, 2007, 175-176.