LIPIDELE

ROLUL
STRUCTURA CHIMICĂ
PROPRIETĂŢI
 Funcţiile biologice ale lipidelor.
 Clasificarea lipidelor( structurală, funcţională, după proprietăţile
fizico-chimice ).
 Lipidele de rezervă – acilgliceridele, reprezentanţii, structura,
proprietăţile fizico-chimice, rolul biologic.
 Lipidele protoplasmatice – fosfogliceridele, sfingolipidele,
glicolipidele, colesterolul- structura, proprietăţilefizico-chimice,
rolul biologic.
 Eicosanoizii- prostaglandinele, leucotrienele, tromboxanele-
structura şi rolul biologic.
 Vitaminele liposolubile – A,D,E, K – structura şi rolul biologic.
 Membranele biologice:
 Funcţiile şi structura – modelul S.G.Sînger şi G.L.Nicolson;
 Proprietăţile fundamentale – fluiditatea, molilitatea,
permeabilitatea selectivă, asimetria, autoasamblarea şi
autorapararea;
 Diversitatea şi specificitatea structurilor şi funcţiilor diferitor
membrane biologice.
 LIPIDE

 Substanţe organice, greu

solubile în apă dar solubile în
solvenţi organici (eter, benzen,
cloroform).
 Rolul
1. principala formă de depozitare şi de
transport a rezervelor energetice ale
organusmului
2. Constituienţi structurali ai
membranelor celulare şi intracelulare
3. rol în procesul de comunicare şi
recunoaştere intercelulară
4. Izolator: termo; mecano-;
electroizolator
5. Pot avea efecte biologice: sunt
vitamine, hormoni, prostaglandine
 Clasificarea
 Saponifiabile – prin hidroliză se
descompun în substanţele componente
(acilglicerolii, fosfogliceride, sfingolipide,
cerurile, glicolipidele)
 Nesaponifiabile – nu se scindează
hidrolitic în compuşi simpli (hidrocarburile,
alcoolii, aldehidele, acizi cu schelete alifatice
sau ciclice cu structură poliizoprenică:
terpenele, steroizii, carotenoizii)
 Structurală:
 Lipide monocomponente (monomeri
lipidici) – lipide nesaponifiabile
 Lipidele policomponente
1. Simple: cerurile, gliceridele, steridele
2. Conjugate (mixte): fosfolipidele,
sfingolipidele, glicolipidele
 După proprietăţile fizico-
chimice:
1. Polare (FL, AG)
2. Nepolare – Tg
 După importanţa fiziologică:

1. Lipide de rezervă - Tg
2. Structurale – FL, Col, Sfingolipidele

3. Lipidele sângelui: Tg, Col, LP

 Lipidele constituie 10-20% din masa
corpului.
 10-12 kg lipide (2-3 kg – lipide
structurale; 98% - concentrate în
ţesutul adipos)
 AG – structura,
proprietăţi
 AG- derivaţii hidrocarburilor alifatice ce conţin
druparea carboxil
 Clasificare:
1. După nr atomilor de C:
a. - AG cu nr par
b. - AG cu nr impar
2. După gradul de saturare:
a. saturaţi
b. nesaturaţi
3. După rolul fiziologic:
a. esenţiali
b. neesenţiali (linoleic şi linolenic)
 Structura chimică
 CH3-COOH acetic
 CH3-(CH2)2-COOH butiric
 CH3-(CH2)4-COOH caproic
 CH3-(CH2)6-COOH caprilic
 CH3-(CH2)8-COOH capric
 CH3-(CH2)10-COOH lauric
 CH3-(CH2)12-COOH miristic
 CH3-(CH2)14-COOH palmitic
 CH3-(CH2)16-COOH stearic
 AG mononesaturaţi
 AG nesaturaţi conţin una sau mai multe
legături duble etilenice care de regulă
sunt între poziţia C9 şi C10 –cis
a. palmitooleic (C16:1)
 CH3- (CH2)5- CH=CH-(CH2)7-COOH

a. oleic (C18:1)
 CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH
 AG polinesaturaţi
a.linoleic (C18:2 –cis9, 12)
 CH3-(CH2)4-CH=CH-CH2-CH=CH-
(CH2)7- COOH
a. linolenic (C18:3 –cis9,12,15)
 CH3-CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2-
CH=CH-(CH2)7-COOH
a.arahidonic (C20:4, cis5,8,11,14)
 CH3-(CH2)4-CH=CH-CH2-CH=CH-
CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)3-
COOH
 Proprietăţile AG
1. AG saturaţi până la C8 – sunt lichizi; mai
sus de C8- solizi. AG nesaturaţi – sunt
lichizi
2. În cristale catenele hidrocarburilor saturate
au configuraţia de zig-zag
3. AG nesaturaţi prezintă izomerie cis-trans
însă formele naturale ale acestor – sunt
izomerii cis
4. AG – puţin solubili în apă, solubilitatea
scăzând odată cu lungimea catenei
5. AG nu se află în stare liberă în celule şi
ţesuturi ci sunt legaţi covalent
6. AG nesaturaţi au t de topire mai joasă
comparativ cu cei saturaţi--- lungimea şi
prezenţa legăturilor duble amplifică
fluiditatea
 Proprietăţile chimice
 AG saturaţi şi nesaturaţi pot forma:
1. Esteri (gliceride, fosfogliceride)
2. Săruri (săpunuri cu proprietăţi tensioactive)
3. Amide (sfingolipide)
 AG nesaturaţi adiţionează la nivelul dublei
legături – halogeni (Br2; Cl2), tiocianatul
(SCN)2, gruparea hidroxil
 AG nesaturaţi suferă procesul de
peroxidare, la care se alterează gustul şi
mirosul (râncezire)
 GLICERIDE
( acilgliceroli, grăsimi
neutre)
 Sunt esteri ai glicerolului cu AG
 După nr grupărilor alcoolice esterificate
din glicerol deosebim: mono-; di- şi tri
gliceride
 Rolul Tg
1. Constituie grăsimea de rezervă din
ţesuturi
2. Rol energetic
3. Se găsesc în LP plasmatice
4. Izolator
 La oxidarea 1g se elimină 9kcal
 Tg din ţesutul uman cuprind următorii AG:
 Oleic-45%, palmitic-25%, linoleic – 8%,
palmitooleic – 7%, stearic- 7% şi alţii -7%
 Proprietăţile Tg
1. Sunt determinate de natura şi numărul de AG
constituienţi
2. Insolubile în apă, solubile în solvenţi organici
3. Tg ce conţin AG saturaţi – solide(grăsimi, unt)-
de origine animală
4. Tg ce conţin AG nesaturaţi – consistenţă lichidă
(uleiurile vegetale)
5. Prin hidroliza enzimatică (se produce în intestin
sub acţiunea lipazei) se scindează în glicerol şi
3AG
6. Prin hidroliza alcalină (KOH, NaOH) –
glicerol+săpunuri
7. Prezenţa AG nesaturaţi – proprietatea de a
adiţiona halogenii la dublele legături
8. Sub acţiunea luminii, căldurii – se autooxidează
 Fosfatidele
 Derivaţi ai
O
acidului
fosfatidic O H2C O C R2
 Reprezentanţii:
1. fosfatidilcolina R1 C O CH O
(lecitina)
H2C O P O−
2. Fosfatidiletanola
mina (cefalina) O−
3. Fosfatidilserina phosphatidate
4. Fosfatidilinozitol
 O

O H2C O C R2

R1 C O CH O CH3
+
H2C O P O CH2 CH2 N CH3

O− CH3

phosphatidylcholine
 O

O H2C O C R2

R1 C O CH O

H2C O P O

O− H

OH OH
H OH
OH H
phosphatidyl - H H
inositol
H OH
 Rolul:
1. Structural
2. Fosfatidilcolina cu 2 resturi de palmitil este
componentul principal al surfactantului
pulmonar, ce acoperă alveolele şi împedică
colapsul la expiraţie
3. Fosfatidiletanolamina – sunt abundente în
ţesutul nervos
4. Fosfatidilinozitolul- rol în procesul de
transmitere a semnalelor extracelulare
 Proprietăţile
 Caracter amfipatic (lecitinile şi cefalinele au
structură bipolară: prezenţa resturilor acil –
hidrofobe şi a sarcinilor electrice: sarcina negativă
– restul a fosforic; sarcină pozitivă – gr alcool)

O H2C O C R2

R1 C O CH O CH3
+
H2C O P O CH2 CH2 N CH3

O− CH3

phosphatidylcholine
 Proprietăţile FL
2. Proprietăţi tensioactive puternice
3. În apă se dizolvă formând agregate
micelii, alcătuite din 2 straturi
bilipidice
4. Sunt neutre la electricitate
5. Fosfatidilserina şi fosfatidilinozitolul
au sarcină negativă
 Sfingolipidele
 Derivaţi ai sfingozinei
 Se găsesc cu predelecţie în ţesutul cerebral,
splină şi eritrocite
 Rolul:
1. Sunt surse energetice (datorită AG)
2. Componente ale membranei celulare
(nervoasă)
3. Participă la coagularea sângelui
4. Sunt transportori de e şi componente ale
mitocondriilor, unde au loc procesele de O/R
5. Rol în fiziologia SNC
 Proprietăţi; amfioni, au caracter amfipatic
 2 categorii: sfingomielina şi
glicosfingolipidele
Sfingozina
Sfingozina +AG= ceramidă
Sfingomielina: ceramida+
rest de
fosforilcolină
 Sfingomielina
 Sfingozina +AG
= ceramidă
 Ceramida+ rest de

fosforilcolină
= sfingomielina

OH OH OH OH
H H
H2C C CH H2C C CH

H3N+ CH NH CH

HC O C HC

(CH2 )12 R (CH2 )12

sp hin gosine CH3 ceramide CH3

 Glicolipide
(Glicosfingolipidele)
 - includ ceramida legată
glicozidic de
monozaharide sau
oligozaharide (nu cuprind
fosfor)
1. Cerebrozide – se află
abudent în substanţa
albă a creierului; în
nervi.
Proprietăţi:nu au sarcină
electrică; au caracter
amfipatic
Structură: ceramida (AG-
24C)+βgGal (mai rarGl)
2.Gangliozide – sunt prezente în toate ţesuturile în
cantităţi mici, mai abudent în substanţa albă a
creierului; în nervi
Structură: ceramida (AG-stearic)+oligozaharid
(Gal+Gl+Nacetilglucozamină)+ 1,2sau3 resturi de
a sialic – acetilneuraminic mono-; di-; tri-
sialogangliozid
Proprietăţi: la PH=7 au sarcină negativă
 Steroizii
 Sunt derivaţi a ciclului pentanperhidrofenantren
(steranului –C17)
 Colesterolul
 C27
 Origine animală (lipseşte în
plante)
 Solid, alb, insolubil în apă
 Rol structural
 Precursorul tuturor
compuşilor steroidici
(provitaminei D, acizilor Cholesteryl Ester

biliari, hormonilor steroizi) O

 2 forme: esterificat şi R C O

neesterificat
 Acizii biliari
 Sunt componenţi ai bilei
 Structură: steroizi C24: colic, chenodezoxicolic,
dezoxicolic
 Rolul:
1. proprietăţi de solubilitate (micele în apă şi au
capacitatea de a solubiliza alte lipide)
2. Transport (AG)
3. Emulgatori
4. Activează lipaza pancreatică
 La PH alcaln se găsesc sub formă de săruri biliare
(conjugaţi cu glicina sau taurina
 Membranele biologice
 Structuri superorganizate, posedînd constituienţii
de bază - proteinele şi lipidele.
 despart celula de mediul estern şi separă mediul
ei intern în compartimente
 reprezintă o barieră de permeabilitate selectivă
 Conţin pompe moleculare specifice şi canale
(sisteme de transport)
 Sunt flexibile, labile, permanent se reînnoiesc
 sunt elastice şi dure la deformare
 Funcţiile biologice ale
 membranelor
de separare (de barieră)
:
 de integrare sau asociere –
asociază procesele biochimice
izolate în structuri integre
 de transport (pasiv, activ);
 Osmotică – de concentrarea a
substanţelor între spaţiile intra- şi
extracelulare
 Electrică – repartizarea neuniformă
a sarcinilor pe ambele părţi ce
duce la apariţia diferenţei de
potenţial electric;
 de transformare a energiei – asigură
transformarea energiei electrice, osmotice în
energia chimică -ATP;
 de recepţie – prin intermediul receptorilor ele
reglează schimbul de informaţie între celule
şi mediul extern;
 reglatoare; metabolică – participă la
formarea AMPc; GMPc; enzimele
membranare – în diverse transformări
metabolice;
 Antigenică – glicoproteinele membranare
determină capacitatea de formare a
anticorpilor;
 Structura MB
 Componenţi de bază: lipidele şi
proteinele (1:4 pînă la 4:1)
polar
 Glucidele
"kink" du e to
 Lipidele: conţin grupe double bond non-polar
hidrofobe (nepolară) şi
hidrofile (polară) – în soluţii
apoase formează stratul
bilipidic
 Fosfolipidele şi glicolipidele –
constituienţii cheie ai
membranelor – îndeplinesc
funcţia de barieră a
permeabilităţii şi asigură
crearea compartimentelor B i l a y e Sr p h e r i c a l M
unice
 Capătul polar al fosfolipidelor este situate
la suprafateţele membranei, iar capetele
nepolare sînt îndreptate în interior.
 Moleculele colesterolului se alătură cu
grupele sale hidrofile de grupele polare
ale fosfolipidelor, iar ciclul steran
pătrunde în grosimea stratului bilipidic
între catenele hidrocarburilor
fosfolipidelor.
 Proteinele – asigură transportul, transmiterea
informaţiei, transformările de energie.
 Deosebim: proteine periferice şi integrale
 Proteinele periferice sunt legate de membrane prin
forţe electrostatice şi de hidrogen
 Proteinele integrale - amfipatice, conţin AA nepolari
– formează cu lipidele membranei legături hidrofobe
 Se cunosc următoarele variante de
aranjare a proteinelor.
 superficial
 parţial cufundate în stratul lipidic
 cufundate definitiv în stratul bilipidic
 străbat de la un capăt la altul
membrana
 Glucidele – sub formă de glicolipide şi
glicoproteine
 Sunt situate pe suprafaţa membranei,
dar nu în faza hidrocarbonată
1. Favorizează menţinerea asimetriei
membranelor biologice
2. Au funcţia de identificare
intercelulară, de detectare a celulelor
străine sistemului imun
3. Determină transportul proteinelor
membranare în locusurile necesare
 Proprietăţile membranelor
biologice.
 fluiditatea. Starea în care se află
lipidele membranare se numeşte
fluidcristalină, deoarece pătura
lipidică este lichidă, însă în ea se
conţin sectoare compacte. Reglatorul
fluidităţii –
 AG saturaţi, nesaturaţi
 şi Col
 Situîndu-se între catenele acil, Col: Cholesterol
a. evită cristalizarea şi fuziunea lor,
in m embrane
b. blochează mobilitatea catenelor acil,
micşorînd fluiditatea MC
Col menţine fluiditatea la un nivel mediu
 Proprietăţile membranelor
 Asimetria:
biologice.
1. repartizarea neuniformă a lipidelor şi proteinelor
pe suprafaţa internă şi externă a MB
 Ex.: membrana eritrocitului:
a. Partea internă- fosfatidiletanolamină şi
fosfatidilserină
b. Partea externă – fosfatidilcolină şi sfingomielină
Asigură orientarea proteinelor membranare în
bistrat
2. La suprafaţa externă este prezentă componenta
glucidică (glicocalixul), pe cînd pe partea internă
ele practic lipsesc.
3. Sistemele de transport din membrană
funcţionează într-o singură direcţie (Na-K-ATP-
aza)
 Proprietăţile membranelor
 Mobilitatea
biologice.
 Moleculele lipidelor membranei se află în mişcare
continuă. Sunt posibile cîteva tipuri de mişcare a
moleculelor: difuzie de rotaţie , transversală şi difuzie
laterală.
 Proteinele membranare tot posedă mobilitate. Ele parcă
plutesc în pătura lipidică, deplasîndu–se în procesul
difuziunii laterale.

Lateral Mobility Flip Flop

 Proprietăţile membranelor
biologice.
permeabilitatea selectivă.
Membrana biologică este permeabilă pentru
substanţele lipofile (steroizi ş.a.) şi
moleculele nepolare mici.
Substanţele polare (ionii, aminoacizii,
glucoza etc.) nu pot trece membrana prin
difuziune simplă, ele necesită anumite
sisteme de transport.
 Digestia şi
absorbţia
lipidelor
Metabolismul
lipoproteinelor
 Obiectivele
 Importanţa lipidelor în alimentaţie.
 Digestia şi absorbţia lipidelor în
tractul gastrointestinal.
 Acizii biliari – clasificarea, structura,
funcţiile lor. Metabolismul acizilor
biliari ( noţiuni generale).
 Resintaza lipidelor în enterocite.
Soarta lipidelor resintetizate.
 Metabolismul LPP.
 Importanţa lipidelor în
alimentaţie.
 Aportul alimentar de lipide necesar zilnic este
în mediu de 80g, incluzând grăsimi atât de
origine animală cât şi de origine vegetală.
 Principalele lipide ale raţiei alimentare
sunt: Tg; FL; Col liber şi esterificat.
 Lipidele alimentare sunt sursa AG
indespensabili – linolic şi linolenic.
 Funcţionarea normală a organismului necesită
un consum minim obligatoriu de vitamine
liposolubile ( A,D,E,K )
 Digestia grăsimilor în TGI
 Digestia şi absorbţia lipidelor alimentare necesită:
1. prezenţa AB (compuşii majori ai bilei) care conduc la:
a. emulsionarea lipidelor alimentare,
b. activarea enzimelor lipolitice;
c. absorbţia produselor finale ale digestiei.
2. pH alcalin -bicarbonaţii sucului pancreatic crează
pH-ul optim pentru enzimele lipolitice.
3. Prezenţa enzimelor lipolitice: lipaza, fosfolipazele,
colesterolesteraza, sfingomielinaza şi ceramidaza.
 În cavitatea bucală – Tg nu se supun modificărilor
deoarece saliva nu conţine E digestiei lor
 Excepţie: sugari, lipaza lingvală – digestează Tg în poziţia 3
– 1,2 diglicerid
 În stomac – digestia are loc doar la copiii sugari (PH sucului
gastric = 5) – sub acţiunea lipazei gastrice se digestează Tg
din lapte
Digestia grăsimilor în TGI
 la adulţi are loc în
intestinul subţire.
1. Prezenţa E lipolitice
2. Condiţii pentru
emulsionarea lipidelor
3. PH optim pentru
acţiunea E (neutru sau
slab alcalin)
 În intestin - chimul din stomac este
neutralizat de bicarbonaţii sucului
pancreatic şi intestinal.
 Grăsimile se supun emulsionării sub
acţiunea sărurilor AB şi E lipolitice.
 AB se amplasează la suprafaţa grăsime-
apă împedică separarea acestor 2 faze.
Peristaltismul intestinului ajută la
fărîmiţarea picăturilor mici de grăsime,
iar sărurile AB le menţin în stare
suspendată, împedicând contopirea
picăturilor mici de grăsime
 Digestia TG
 lipaza pancreatică:
1. Este o glicoproteidă
2. Se activează sub acţiunea colipazei şi AB
3. PH=8-9
4. are specificitate pentru legăturile 1,3.
 sub acţiunea izomerazei (transferă restul acil din
poziţia β2 în α1) - 1/3 din 2 monoglicerid trece în 1
monoglicerid
 1 monogliceridul sub acţiunea lipazei se scindează la
AG şi glicerol
 Digestia fosfogliceridelor
 fosfolipazele pancreatice (A1, A2, C, D) pînă la
glicerol, acizi graşi, acid fosforic şi compuşi
azotaţi
 Digestia fosfogliceridelor
 Cea mai activă este fosfolipaza A2 (se activează
de tripsină, Ca; AB)
 fosfatidilcolina-------lizolecitina (proprietăţi
detergente puternice; participă la solubilizarea
lipidelor în intestin)

 Sub acţiunea lizofosfolipazei - lizolecitina se

scindează în glicerolfosfocolină şi AG
 Digestia sfingomielinelor
 Sfingomielinaza: singozină+AG+fosforilcolină
 Ceramidaza – degradează legătura N acilică
 Digestia Col
 Colesterolesteraza pancreatică
(activată de AB) scindează Col esterificat în
Col şi AG

Cholesteryl Ester

R C O
 Absorbţia lipidelor
 Produsele finale ale digestiei lipidelor sunt: 2
monogliceridul; glicerolul; AG; sfingozina; a.
fosforic, colina, etanolamina; Col.
 sunt absorbite la nivelul intestinului subţire prin
difuzie simplă sau pinocitoză micelară (sub formă
de micele (picături lipidice mici), la
formarea cărora participă AB).
 Prin difuzie simplă sunt transportaţi: AG cu catena
scurtă; glicerolul, colina, etanolamina
 Acidul fosforic – sub formă de sare de Na sau K
 AG cu catena lungă, monoacilglicerolul, Col se
absorb cu ajutorul AB
 Ciclul entero-hepatic
 AG +AB formează o soluţie micelară şi pătrund în
spaţiile intervilozitare de la nivelul jejunului
proximal unde AG se absorb.
 Sărurile AB rămîn în lumen, participînd la
solubilizarea şi transportul altor lipide. Abia în
porţiunea distală a ileonului sărurile AB se absorb
printr-un mecanism activ.
 Prin sistemul portal trec în ficat (se reînnoiesc)– bila
--- intestin - circulaţia entero-hepatică a acizilor
biliari.
 Resinteza lipidelor
 Din substanţele ce se absorb din lumenul
intestinului în eterocite – are loc resinteza
lipidelor specifice organismului uman: Tg,
FL, Col esterificat
 Rolul: lipidele digestive se deosebesc după
structură, proprietăţile fizico-chimice de
lipidele specifice. În enterocite se
formează lipide specifice organismului
uman.
 Moleculele lipidelor reconstituite împreună
cu cantităţi mici de proteină sunt
încorporate în chilomicroni (CM)
 CM sunt secretaţi în vasele limfatice ce
drenează intestinul şi la nivelul canalului
toracic trec în plasmă.
 LIPOPROTEINELE (LP)
 LP- sînt complexe lipoproteice, alcătuite din
componente lipidice şi proteice.
 Componentele lipidice: Tg, FL, Col, colesteride
 Componentele proteice sînt denumite
apolipoproteine (Apo).
 Rolul LP
1. Transportul lipidelor exogene şi endogene
2. Participă la păstrarea compoziţiei lipidice a
membranelor
3. Reglează procese metabolice celulare
 Rolul Apo:
1. componente amfipatice a LP
2. Oferă situsuri de recunoaştere pentru R de pe
suprafaţa celulelor
3. Sunt activatori sau inhibitori ai E ce participă la
metabolismul lor
 Structura LP
LP au o structură comună, lipidele nepolare (TG şi
esterii Col) formează un miez hidrofob, iar lipidele
amfipatice (FL, Col) şi Apo alcătuesc învelişul hidrofil.
LP cuprind şi cantităţi mici de glucide (sub formă de
glicoproteine).
 Metodele de separare
 LP plasmatice pot fi separate prin
ultracentrifugare şi prin electroforeză.
 Prin centrifugare au fost obţinute 4
fracţiuni
1. chilomicronii
2. LP cu densitate foarte mică (VLDL, very low
density lipoproteins)
3. LP cu densitate mică (LDL, low density
lipoproteins)
4. LP cu densitate mare (HDL, high density
lipoproteins)
 prin electroforeză: separarea se
efectuează la pH alcalin (8,6) pe
geluri de agaroză, de poliacrilamidă.
 Prin această tehnică sînt separate 4
fracţiuni:
1. chilomicronii care nu migrează
2. pre - β - LP (corespund VLDL)
3. β - LP (corespund LDL)
4. α - LP (corespund HDL)
 CM VLDL LDL HDL

densitatea < 0,95 0,95-1,006 1,019- 1,12-1,21

g/sm3 1,063
Diametrul >100 25-75 22-24 6-12
nm
% proteine 1-2 7-10 14-25 45-55

% lipide 98-99 90-93 75-86 45-55

lipidele Tg Tg Col Fl

Apo B48; C, E, A B100; C, E B100 AI; AII

 Chilomicronii
 un conţinut mare de lipide (98-99% - Tg) şi puţine
proteine (1-2%).
 Sunt sintetizaţi în celulele mucoasei intestinale şi
încorporează lipidele alimentare absorbite (Tg).
 Sunt secretaţi în vasele limfatice care drenează intestinul
şi la nivelul canalului toracic trec în plasmă.
 Particulile primare cuprind apo-B48 şi apoA.
 În plasmă CM primesc Apo C şi E de la α -LP
 CM sînt prezenţi în plasmă după îngerare de alimente
bogate în grăsimi. După 6-7 ore de la îngestia de grăsimi
CM dispar din sînge.
 Catabolismul
 are loc în chilomicronilor
două etape.
 În prima etapă
a. sub acţiunea lipoproteinlipazei (LPL)Tg sînt
hidrolizate în AG+glicerol. Ţesuturile
utilizează AG pentru oxidare (muşchi
scheletici, miocard), depozitare (ţesut
adipos), secreţie de grăsimi (glanda
mamară).
b. pe cînd Col, FL, Apo C sunt transferate pe HDL.
CM devin resturi CM
 A două etapă constă în captarea resturilor de CM de
către ficat, facilitată de apo E (interacţionează cu E-
receptorii din hepatocit). Pe această cale ajunge la
ficat o parte din Col exogen şi cel intestinal.
 Patologia
 Deficitul înăscut de LPL- hiperchilomicronemie
Mărirea concentraţiei CM, Tg, depunerea Tg în
ţesuturi (xantoame)
 Anomalia sintezei de Apo B-48 – imposibilitatea
formării CM şi transportului lipidelor exogene
Tg se acumulează în celulele intestinale; este
perturbată absorbţia lor; ele fiind eliminate prin
masele fecale – steatoree
În sînge: micşorarea lipidelor totale; Tg; Col
 Pre-β -LP (VLDL)
 sintetizate în ficat din lipidele endogene
 au un conţinut ridicat de lipide (90-93%):
55-65% TG, 12-18% FL, Col esterificat 12-
14% şi Col liber 6-8%.
 cuprind apo B-100 , în plasmă primesc apo C
(apo CII) şi apo E de la α -LP.
 Funcţia principală- transportul Tg sintetizate
în ficat spre ţesuturile extrahepatice.
 VLDL sînt prezente în plasmă după îngerare
de raţii bogate în glucide
 Catabolismul VLDL
 La nivelul ţesuturilor extrahepatice Tg din
VLDL sub acţiunea LPL-azei se scindează
în AG şi glicerol.
 Odată cu scăderea Tg are loc:
a. pierderea de apo C-II care trece pe HDL

b. Îmbogăţirea cu Col, furnizat de HDL -

astefl VLDL sunt transformate în IDL.

 50% sunt catabolizate în ficat prin

interacţiunea cu E-R, iar 50% sunt
transformate în LDL.
 particulele se îmbogăţesc cu Col, prin 2
moduri:
1. Col esterificat este transferat din HDL pe
VLDL sub acţiunea acil-Col-ester-
transferazei (Apo D)
2. Sub acţiunea lecitin-Col-acil-transferazei
(LCAT) Apo C-I, component al VLDL,
activează această E.
LCAT catalizează reacţia:
Lecitină + Col ----2-lizolecitină +
Acilcolesterol
 Patologia
 Steatoza (infiltraţia grasă a ficatului)
– acumularea grăsimilor în ficat
 Cauza: amplificarea sintezei Tg în
ficat sau perturbarea căilor de
sinteză şi transport (export) de VLDL
 Acţiune protectoare o au factorii
lipotropi: Met; proteine bogate în
Met; grăsimile nesaturate; vitamina E
– ele favorizează exportul Tg
hepatice
 β -LP
 se formează în plasmă din VLDL după
îndepărtarea Tg (sub acţiunea LPL, TGL)
şi îmbogăţire cu Col.
 au un conţinut lipidic de 75-86%,
componenta majoră fiind Col: 35-40% -
Col esterificat, 3-10% -Col liber; 20-25% -
FL şi 8-12% - Tg.
 Apo majoritară este B-100.
 sunt prezente în sîngele recoltat
dimineaţa după un post de 8-10 ore şi
cuprinde 70% din Col total plasmatic.
 au rol de a furniza Col diverselor ţesuturi.
 Catabolismul LDL
În ficat, suprarenale, limfocite, celule
musculare netede:
 LDL prin intermediul apo B-100 şi apo E
interacţionează cu R
 fixate pe R, LDL sunt translocate în interiorul
celulei şi fuzionează cu lizozomii
 În lizozomi LDL sub acţiunea E lizozomale sunt
hidrolizate în: proteine, FL, Col esterificat, Tg.
 Col liber:
a. este utilizat la construcţia membranelor, sinteza
de hormoni steroidici, acizi biliari
b. surplusul este esterificat şi depozitat în celulă.
Esterificarea Col e catalizată de E - acil-CoA- Col-
aciltransferaza (ACAT), rezultînd esteri ai Col cu
acizii palmitic, palmitooleic, oleic.
 Colesterolul liber:
1. inhibă HMG-CoA-reductaza, ca
rezultat sinteza Col în ţesuturile
extrahepatice este menţinută la un
nivel scăzut;
2. inhibă sinteza R- B,E, astef
determină micşorarea numărului lor
pe membrană şi diminuarea captării
LDL
3. activează E microzomială ACAT
 În macrofage:
 Macrofagele încorporează LDL care prezintă
alterări ale componentelor proteice sau lipidice.
 Receptorii care recunosc LDL modificate nu sînt
reglaţi prin feed-back negativ (cum se reglează
receptorul clasic LDL) şi, ca urmare, prin
încărcarea macrofagelor în mod excesiv cu Col
apar “celulele spumoase”. Modificările biochimice
ale LDL constau în acetilări, glicozilări ale apo (apo
B-100, apo E) şi /sau alterări oxidative ale acizilor
graşi nesatiuraţi.
 Patologia
 Hiperlipoproteinemia de tip II –
deficienţă calitativă şi cantitativă a R
membranari pentru LDL
 IIa – mărirea Col LDL – xantomatoză
 IIb – mărirea Col LDL+VLDL (Tg)-
obezitate (lipsesc xantomele)
 Risc de aterogeneză înaltă
 α -LP HDL
 conţinut lipidic de 45-55%, predominînd
FL – 20-30%, Col 17-23% şi Tg 3-6%.
 Componenţa proteică - apo A (AI, AII) dar
conţin cantităţi mici de apo C, D, E. Nu
cuprind apo B.
 HDL sînt secretate şi sintetizate de
hepatocite şi enterocite sub forma unor
particule născînde de formă discoidală,
alcătuite dintr-un strat dublu lipidic (FL;
Col) şi apo A, apo E.
 Particulele născînde din intestin nu conţin
apo E.
 particulele născînde prin schimburi cu
celelalte LP plasmatice se transformă
în HDL mature.
 Sub acţiunea LCAT - Col este esterificat
şi migrează în interiorul particulei.
 Stratul superficial al HDL este ocupat
de Col preluat din ţesuturi şi din alte LP
plasmatice (CM).
 Catabolismul HDL
 HDL sînt catabolizaţi la nivelul ficatului:
 Prin intermediul apo E particulele
interacţionează cu R de pe suprafaţa
hepatocitelor, sunt internalizaţi şi
componentele degradate.
 Rolul principal al HDL este transportul Col
din celulele extrahepatice în ficat, sediul
catabolismului Col (transformare în AB şi
excreţie prin bilă).
 Patologia
 Hipolipoproteinemia familiară –
deficit de HDL
 Cauza: deficit al sintezei de apoA
 Caracteristic: micşorarea HDL; Col
HDL; FL
 Splenomegalie, hipotrofie
amigdaliană; anomalii neurologice
 Oxidarea AG
Oxidarea glicerolului
Sinteza corpilor
cetonici
 Obiectivele
Oxidarea acizilor graşi:
a) saturaţi cu număr par de atomi de carbon;
b) nesaturaţi cu număr par de atomi de carbon;
c) saturaţi cu număr impar de atomi de carbon;
d) în peroxizomi.
Reacţiile parţiale, enzimele, coenzimele, reglarea,
randamentul energetic.
Catabolismul triacilglicerolilor – reacţiile parţiale,
enzimele, reglarea.
Oxidarea glicerolului – reacţiile parţiale, enzimele,
coenzimale, reglarea, randamentul energetic al
oxidării anaerobe şi aerobe.
Oxidarea fosfo-, sfingo- şi glicolipidelor.
Metabolismul corpilor cetonici. Căile biosintezei şi
utilizării lor – reacţiile parţiale, enzimele,
coenzimele, reglarea. Rolul biologic al corpilor
Oxidarea AG saturaţi cu număr
par de atomi de carbon
 β oxidarea AG (degradarea,
scindarea, catabolizarea oxidativă a
AG, spirala lui Lynen) – moleculele
de AG suferă un atac oxidativ în
poziţia β , urmat de desprinderea
unui fragment cu 2C (Acetil Co A)
 Procesul e activ în muşchi, miocard,
ficat, rinichi, testicul, splină, creier,
plămîni şi ţesutul adipos.
 3 etape:
1. Activarea AG (citoplasmă)

2. Transferul lui Acil CoA în mitocondrii

3. β ο xidarea propriu zisă

(mitocondrii)
 Activarea AG:
 R-COOH + ATP  R-COO-AMP + PPi
aciladenilat
PPi  2 Pi
 R-COO-AMP + HS-CoA  R-CO~SCoA + AMP
acil-CoA
Sumar:
R-COOH + ATP + HS-CoA  R-CO~SCoA + AMP + PPi

R-COOH + ATP + HS-CoA +H2O R-CO~SCoA + AMP + 2 Pi

E- acil Co A sintetaza

Activatori: K; Mg

Inhibitori: Na ; Li
 Transferul lui Acil CoA în
mitocondrii
 Acil CoA nu poate penetra membrana
internă a MC
 Este transportat cu ajutorul carnitinei
(β-hidroxi-γ-trimetilaminobutirat-
vitamina Bt), ce se formează din Lyz
şi Met activă cu participarea
vitaminei C, B6, NAD
Transferul lui Acil CoA în
mitocondrii
 β ο xidarea propriu zisă
 Localizat în MC (matrixul MC)
 repetarea a 4 reacţii:
1. Dehidrogenarea lui acil Co A (FAD)
2. hidratare
3. a doua dehidrogenare (NAD)
4. reacţie tiolazică
 În rezultat - se formează acetil CoA şi
acil CoA cu doi atomi de carbon mai
puţin
 Bilanţul energetic
 Stoichiometria unui ciclu de oxidare:
CH3- (CH2)n-CH2 – CH2-COSCoA +FAD+
H2O+NAD+HSCoA
Acil CoA (Cn-2) +FADH2+NADH+H+ Acetil
CoA
 Stoichiometria oxidării a. palmitic (C16):

n/2 -1 – numărul de cicluri pînă la oxidarea

completă
n– numărul atomilor de C
Stoichiometria oxidării a.
palmitic
16/2 -1 = 7 cicluri
7FADH2--------– 7 X 2=14ATP
7NADH+H ----- 7X3=21 ATP
8 CH3COSCoA--- 8X12= 96 ATP
Sumar: 131 mol de ATP
 Deoarece 2 legături macroergice sunt
irosite la activarea acidului – beneficiul net
este de 129
 Oxidarea AG nesaturaţi
 β -oxidarea AG nesaturaţi se desfăşoară normal
pînă în vecinătatea legăturii duble (cis
configuraţie)

 După trei cicluri normale de β -oxidare se ajunge

la un cis – Δ3 – enoil – CoA.

 Sub acţiunea izomerazei legătura dublă din cis –

Δ3 trece în trans-∆ 2 – se formează trans – Δ2 –
enoil – CoA, intermediar normal al β -oxidării.

 Exemplu: oxidarea acidului oleic (C18:1Δ9)

CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH
 Pentru AG polienici e necesară şi o altă enzimă –
epimeraza, care modifică configuraţia grupei OH la
C3. Această E e rezultată din hidratarea legăturii duble
D-izomer-3 hidroxiacil CoA, ce nu poate fi substrat al
enzimei de tipul L
 Oxidarea AG cu număr impar de
atomi de C
 Se oxidează în acelaşi mod ca AG
saturaţi, dar în ultima etapă se formează
o moleculă de propionil CoA (C3) şi una
de Acetil CoA.
 Oxidarea AG cu număr impar de
atomi de C
 E- propionil CoA carboxilaza
Co- vitamina H (biotin dependentă)
 E- Metilmalonil-mutaza

 Co- vitamina B12

 Lipsa acestei E – acidemie

metilmalonică (în sînge şi urină apare
acidul metilmalonic, micşorînd pH
sîngelui (administrat vitamina B12)
 Oxidarea AG în
 peroxisomi
Caracteristic AG C20-C26
 Produsul final este Acetil CoA, dar nu este asociată cu
sinteza de ATP (acetil CoA trece în MC unde este oxidat la
CO2 şi H2O)
 Diferă de oxidarea mitocondrială prin reacţia de oxidare a
acil-CoA la enoil-CoA (E- oxidază)
R-(CH2)n-COSCoA+O2▬► R-(CH2)-CH=CH-COSCoA + H2O2
( sub acţiunea catalazei 2H2O2 ▬►2H2O+O2)
 Amploarea acestui proces variază în dependenţă de
factorii nutriţionali, hormonali, medicamentoşi. Numărul
peroxisomilor creşte în diabet, inaniţie, la administrarea
unor medicamente (aspirina, preparate hipolemiante)
 Absenţa peroxisomilor- sindromul Zellweger: creşterea AG
cu catena lungă şi deces în primele luni de viaţă
 Oxidarea α
 Predomină în ţesutul nervos (creier)
 Se formează hidroxiacizii graşi superiori, proprii
lipidelor SNC
 Necesită: NAD, Vitamina C, ATP, O2, Fe2+
 Nu intervine CoA şi nu se formează ATP
 E- acid gras peroxidaza (necesită H2O2, ce
rezultă prin autooxidarea flavinenzimelor)
 Au loc concomitent 2 procese:
1. eliminarea carboxilului sub formă de CO2
2. oxidarea lui C α la aldehidă
 Aldehida poate fi redusă la alcool sau oxidată la
acidul corespunzător
 Nu are loc degradarea totală a AG, deoarece E
este activă numai la AG C13-C18.
 Oxidarea ω
 Are loc în microsomi
 Necesită: O2, NADPH, citocromul P450
 E – monooxigenaza hepatică
 Generează acizi dicarboxilici ce se
degradează în final prin β oxidare
 Metabolismul TG
 În plasmă există 2 fluxuri de TG:
1. CM – transportă TG exogene – de la intestin la
ţesuturi
2. VLDL – transportă TG endogene - de la ficat spre
ţesuturi
 Mobilizarea TG din ţesutul adipos are loc în etape,
pînă la glicerol şi AG, sub acţiunea lipazelor
(mono-; di- , triacilglicerollipaza).
 Soarta AG şi glicerolului:
 AG sunt transportaţi spre ţesuturi de albumina serică,
unde:
1. se supun β oxidării - acetil-CoA (pentru a obţine
ATP sau poate fi utilizat la sinteza Col, corpilor
cetonici).
2. se activează şi participă la sinteza TG, depozitate
în ţesutul adipos
3. difuzează în plasmă şi circulă sub formă de AG
liberi (sunt captaţi de ţesuturile periferice: muşchii
scheletici, miocard, rinichi, ficat)
Eritrocitele şi creierul nu pot utiliza AG ca sursă de energie
 Glicerolul:
1. Sinteza de TG şi FL
2. Sinteza glucozei - gluconeogeneză
3. Oxidează pînă la CO2 şi H2O
 Oxidarea glicerolului
E1 glicerolkinaza
E2 glicerolfosfatDH
 Trigliceridlipaza
 Enzima cheie a lipolizei -
trigliceridlipaza adipocitară, cunoscută
ca “lipaza hormonsensibilă”.
 Enzima este convertibilă prin fosforilare
–defosforilare. Forma fosforilată este
activă. Catecolaminele (adrenalina,
noradrenalina) sînt factori majori
lipolitici. Glucagonul are acelaş efect.
 Insulina, prostoglandina E sînt factori
antilipolitici, ei favorizează sinteza de TG
în ţesutul adipos.
 Sinteza corpilor cetonici
(cetogeneza)
 Principala cale de metabolizare a acetil CoA –
includerea în ciclul Krebs (în condiţiile în care
scindarea lipidelor şi a glucidelor este
echilibrată) - “lipidele ard în flacăra glucidelor”
 În lipsa glucidelor; inaniţie, diabet - OA se
utilizează pentru generarea Gl.
 În lipsa OA, Acetil Co A recurge la formarea
corpilor cetonici: acetoacetatul, β-
hidroxibutiratul şi acetona
 Sinteza lor are loc în ficat, dar se utilizează de
ţesuturile periferice
 Au rol energetic (muşchiul cardiac, stratul
cortical al rinichilor)
cetogeneza
 Utilizarea corpilor
cetonici
 Calea tiokinazică:
 - Acetoacetatul – 2 mol de acetil
CoA, utilizate ulterior în ciclul
Krebs (23 ATP)
 A doua cale de activare a
acetoacetatului:
Calea tioforazică:
Reacţie de schimb cu
succinil CoA
 Acetona:
 pînă la propandiol (CH3-CHOH-
CH2OH) , scindat la fragmente acetil
şi formil
 Transformată în piruvat (prin
hidroxilare dublă)
 Cetonemie, cetonurie
 Cetonemie- mărirea c% de corpi cetonici în
sînge
 Cetonurie – apariţia CC în urină
 Diete bogate în lipide, sărace în glucide; inaniţie,
diabet, dereglări gastrointestinale la copii sau
gravide; glucozurie renală
 Eliminarea hidroxibutiratului şi acetoacetatului
din organism (fiind anioni la excreţie) conduce la
pierderea de cationi – Na - rezultă cetoacidoza
 Pierderea H2O – deshidratarea organismului
Biosinteza
lipidelor
 Obiectivele:
 Biosintaza acizilor graşi:
1. saturaţi cu număr par de atomi de carbon;
2. nesaturaţi cu număr par de atomi de carbon;
3. saturaţi cu număr impar de atomi de carbon.
 Enzimele, coenzimele, reglarea.
 Biosinteza TAG: substanţele iniţiale, enzimele şi
coenzimele, reglarea.
 Biosinteza fosfogliceridelor: substratele, reacţiile
parţiale ale I şi a II căi;
 Biosinteza sfingolipidelor: precursorii, reacţiile
principale, enzimele, reglarea.
 Metabolismul colesterolului. Biosinteza
colesterolului – substratele, etapele, reacţiile
parţiale ale I etape (până la acidul mevalonic),
enzimele, coenzimele, reglarea. Căile de utilizare
şi eliminare ale colesterolului.
 Sinteza AG
 Sinteza AG şi încorporarea lor în Tg
constituie mecanismul principal de stocare a
excesului de glucide alimentare (Gl nu se mai
transformă în glicogen dar în Tg)
 Etapele:
 Sinteza de novo cu formarea acidului palmitic
 Elongarea acidului palmitic
 Introducerea de legături duble în AG
 Particularităţile sintezei
 Are loc în citozol
AG
 E – acid gras sintetaza – alcătuită din 8
proteine (domenii)- 7 sunt enzime, a 8-a –
proteina (purtătoare) transportatoare de acil
-ACP.
 ACP cuprinde 2 grupe SH:
1. –SH furnizat de un rest de cisteinil: SH-Cis
2. - SH - fosfopantoteina, ataşată prin legătura
fosfat-Ser: SH-Pant
 Ca iniţiator este acetil CoA (rezultat din
glicoliză), pe când sursa majoră – malonil CoA
 rolul reducător îi revine NADPH+H
 Sinteza de novo cu
formarea acidului palmitic
 Etapele:
1. transferul lui Acetil CoA din
mitocondrii în citozol
2. Sinteza de malonil CoA
3. Sinteza acidului palmitic
Transferul lui Acetil CoA din
mitocondrii în citozol
 Sinteza de malonil CoA
 acetil-CoA + HCO3− + ATP  ADP + Pi
+ malonil-CoA
 E- acetil CoA

carboxilaza
 A-citrat,

insulina
 I- palmitoil CoA

glucagonul
Sinteza acidului palmitic
Sinteza acidului palmitic
 Sinteza acidului palmitic

 Ciclu de reacţii este reluat: butiril+ACP se

condensează cu malonil+ACP- formînd în
final C6-acil ACP.
 Catena AG creşte pînă la formarea
palmitil-S-ACP
Reacţia sumară:
Acetil-ACP+7 malonil-CoA +14 NADPH+H

Palmitat +7CO2+14NADP + + 8HSCoA+6H2O

deoarece malonil CoA se sintetizează

din acetil CoA:
8 acetil-CoA + 14 NADPH +H + + 7
ATP  palmitat+ 14 NADP+ +
8HSCoA + 7 ADP + 7 Pi
+6H2O
 Elongarea AG
 Localizată: reticulul endoplasmatic
 AG este activat
 La acidul preexistent (palmitil CoA) se ataşează malonil
CoA
Biosinteza AG nesaturaţi
 Pot fi sintetizaţi AC mononesaturaţi. Introducerea
unei duble legături are loc prin acţiunea unei
monooxigenaze (introduce gruparea hidroxil),
urmată de deshidratare

 Acidul linoleic şi linolenic sunt esenţiali (exogen)

 Acidul linoleic se transformă în acidul arahidonic
conform reacţiilor
 Sinteza TAG
 2 căi:
1. calea monoacilglicerolului: are
loc în peretele intestinal
(enterocite) din produşi absorbiţi
(resinteza lipidelor).
2. calea glicerolfosfatului: în toate
ţesuturile (activă: ţesutul adipos şi
ficat)
AG sunt incorporaţi în TAG sub
formă activă de acilCoA:
R-COOH + ATP + HS-CoA
+H2O R-CO~SCoA + AMP +
2 Pi

E- acil Co A
sintetaza
 1. calea
monoacilglicerolului

 TG împreună cu FL, Col, proteine

sunt incorparate în CM şi secretaţi
mai departe în vasele limfatice.
calea glicerolfosfatului
 originea glicerol
fosfatului
 În ficat, rinichi:
 În ţesut adipos, ficat
 Sinteza glicerofosfolipidelor
 2 căî de sinteză:
 Sinteza de novo - utilizează ca
intermediar comun acidul fosfatidic
 Calea de rezervă – o sinteză din
produse formate
 Particularitatea biosintezei FL este
participarea precursorilor în forme
active de derivaţi ai citidin fosfatului
(CDP) ca CDP-colina, CDP-
etanolamina, CDP-diglicerid.
Sinteza de novo
2. sinteza din produse
formate
 Sinteza sfingolipidelor
 Se formează din palmitoil CoA şi Ser
 Sfingozina liberă se formează din
ceramidă
 Sinteza are loc pe suprafaţa
citozolică a membranelor reticulului
endoplasmatic
Sinteza sfingolipidelor
 Sinteza Colesterolului
 Se sintetizează din Acetil-CoA
 Necesită 18 moli de Acetil-CoA, 16 NADPH+H şi
18 de ATP
 Principalul organ de metabolizare este ficatul,
dar are loc şi în intestin, suprarenale, tegumente
 Are loc în 3 etape:
1. Sinteza acidului mevalonic
2. mevalonatul prin mai multe reacţii - 3∆-
izopentenil pirofosfat. 6 molecule de 3∆-
izopentenil pirofosfat – scualen
3. Scualenul se supune ciclizării – lanosterol -- Col
 Reglarea
 Reacţia – limită a biosintezei e formarea
acidului mevalonic, catalizată de o enzimă
compusă reglatoare – hidroximetil-glutaril-
CoA reductaza
 HMG-CoA reductaza – localizată
la nivelul RE
 Structura: 887 AA cu 2 domenii
structurale: unul hidrofob
(membranar) şi altul citoplasmatic
(posedă activitate catalitică).
 Reglarea biosintezei colesterolului

1. la nivelul sintezei (v de transcriere a genelor)

2. la nivelul modificării v de degradare

3. prin cantitatea Col celular (represor al sintezei E

dar creşte v de degradare)
4. forma activă este forma defosforilată (insulina)

5. Enzima este inhibată de mevalonat şi de colesterol

 Conţinutul Col depinde de regimul alimentar.
Acest colesterol alimentar frânează sinteza
reductazei în ficat
 insulina şi hormonii tiroidieni activeză HMG-
CoA reductaza, iar glucagonul la animale are
efect antagonist
 Reglarea e dependentă şi de c % proteinei
specifice ce transportă Col
 HO
CH3
C
H2C
CH2 CH2 OH
C mevalonate
−
O O
2 ATP
(2steps)
2 ADP
HO
CH3
C O O
H2C
CH2 CH2 O P O P O−
C
−
O O O− O−
5-pyrophosphomevalonate
ATP
CO2 ADP + Pi
CH3
O O
C
H2C CH2 CH2 O P O P O−

O− O−
isopentenyl pyrophosphate
 CH3
O O
C
H2 C CH2 CH2 O P O P O−
isope
nte
nyl
p y
ropho
sphate O− O−

CH3
O O
C
H3C CH CH2 O P O P O−
d
imeth
ylally
l O− O−
p
yro
p ho
sp hate

CH3 CH3 CH3 O O

2 H3C C CH CH2 CH2 C CH CH2 CH2 C CH CH2 O P O P O−

2farnesyl pyrophosphate O− O−
NADPH

NADP+ + 2 PPi

NADP+
NADPH H+

O2 H2O

O HO

squalene 2,3 -oxidosqualene lanosterol

 1 9 ste p s

HO HO

la n o ste ro l c h o le ste ro l
 REGLAREA ŞI
PATOLOGIA
METABOLISMULUI
LIPIDIC
 Obiectivele
 Metabolismul eicosanoizilor. Căile ciclooxigenazică şi lipooxigenazică ale
biosintezei lor. Inactivarea.
 Metabolismul vitaminelor liposolubile: sursele alimentare, necesităţile diurne,
transformările
 Reglarea metabolismului lipidelor la nivelul celulei.
 Reglarea neurohormonală a metabolismului lipidelor. Rolul lipotropinelor,
ACTH, hormonilor tiroizi, insulinei, glucagonului, glucocorticoizilor şi
catecolaminelor.
 Relaţiile reciproce dintre metabolismul energetic, glucidic şi lipidic.
 Dereglările digestiei şi absorbţiei lipidelor. Steatoreea pancreatică, hepatică şi
intestinală.
 Dislipidemiile:
 a) hipolipoproteinemiile familiale – afecţiunea Tangier, α - şi β -
lipoproteinemia familială;
 b) hiperlipoproteinemiile primare şi familiale;
 c) hiperlipoproteinemiile secundare (dobândite) – în diabet zaharat,
alcoolism, afecţiuni ale glandelor endocrine.
 Cauze, mecanismele dereglării metabolismului lipidelor, manifestările
biochimice.
 6. Lipidozele tiszlare:
 a) ereditare – Neimann-Pick, Tay-Sachs, Krabbe, Gaucher, Farber,
leucodistrofia metacromatică, gangliozidoza GM1;
 b) dobândite – obezitate, ateroscleroză, alcoolism.
 Cauze, mecanismele dereglării metabolismului lipidelor, manifestările
biochimice.
 7. A-, hipo- şi hipervitaminozele A, D, E, K – cauze, manifestări metabolice.
 8. Rolul eicosanoizilor în procesele inflamatorii, reacţiile alergice, dereglările
fluidităţii sanguine.
 Reglarea metabolismului lipidic

 Se efectuiază în mai multe aspecte:

 Factorii Enzimatici:
 a. Modificarea activităţii E incluse în sinteza
lipidelor
 b.Modificarea V sintezei şi degradării E
 Factorii de mediu: stresul emoţional negativ,
inaniţia, hipotermia, efortul muscular cauzează
pierderea din greutate a organismului.
 Factorii hormonali:
 Catecolaminele stimulează lipoliza prin mesagerul
secund, activează lipaza hormono-
dependentă.Glucagonul are acţiune asemănătoare.
 La fel şi hormonul de creştere, dar cu o fază mai tardivă
(stimulează sinteza adenilat ciclazei de novo).
 Steroizii, tiroxina au efecte benefice – insuficienţa lor
favorizează depozitarea de grăsime.
 Insulina posedă efect contrar, activează fosfodiesteraza –
inhibă lipoliza şi stimulează lipogeneza.
 Eicosanoizii
 Sunt substanţe biologic active de
natură lipidică, derivate din AG
polinesaturaţi (a.arahidonic sau
prostanoic) şi îndeplinesc în organism
roluri multiple.
 Deosebim:
 Prostaglandinele (clasice- PG şi
endoperoxizii prostaglandinici (PGG2
şi PGH2)
 Prostaciclina (PGI2)
 Tromboxanii (TX)
 Leucotrienele (LT)
 Structura chimică
 Reprezintă AG nesaturaţi cu 20 C
 Sunt derivaţi ai acidului prostanoic

 Existenţa unui ciclu pentanic format

între C8-C12
 PG se deosebesc între ele prin:

1. natura substituienţilor din nucleul

pentanic (PGA-PGI)
2. Catenele laterale pot conţine un număr
diferit de legături duble (PG1, PG2, PG3)
 COOH

Arachidonic acid
 PGE2
COOH

Arachidonic acid
Biosinteza eicosanoizilor
 Are loc la nivelul tuturor ţesuturilor
 După sinteză nu se depozitează dar
acţionează imediat
 Are loc în 2 etape:
 Sinteza acidului arahidonic (comună)
 Sinteza PG, TH, LT
 Sinteza acidului
arahidonic
 Derivat al acidului linoleic
 Este prezent la nivelul membranelor
celulare
 Se eliberează prin activarea
fosfolipazei A2
 Sinteza PG, TX şi LT
 2 căi:
 Calea ciclooxigenazei conduce la
sinteza PG, TX
 Calea lipooxigenazei – la sinteza LT
 Ciclooxigenaza este o hemoproteină, cu o
activitate dublă:
 a. dioxigenazică (încorporează O2 în substrat)
 b. peroxidazică (descompune peroxidul).
 COOH

arachidonicacid
2 O2 Cyclooxygenase

O
COOH

O
PGG 2
OOH
2 e− Peroxidase
O
COOH

O
PGH 2
OH
 TX conţin în structura lor ciclul
piranic (TXA2 şi TXB2)
 TXA2 este sintetizat de PGH2 de către sintaza
tromboxanică microzomală.
 Structura chimică
 LT (LTA-LTE) – cuprind în structura lor mai
multe legături duble, trei fiind conjugate.
Cele mai active la om sunt LTA4.
LTA4
 Inhibitorii sintezei:
 Corticosteroizii – inhibă fosfolipaza A2
 Aspirina (medicamente antiinflamatoare
nesteroide) - inhibă ireversibil COX (prin
acetilarea grupelor hidroxil a resturilor de Ser
localizate le situsul activ al enzimelor).
 Derivaţii imidazolului – inhibă tromboxan
sintaza.
 Catabolismul PG
 Viaţă biologică scurtă:
a. TXA2 are T1/2= 30 secunde, şi suferă o hidroliză rapidă,
nonenzimatică la inactivul TXB2.
b. Prostaciclina (PGI2) - T ½ - 3 minute la 37 °C şi pH 7,5
şi este convertită printr-o hidroliză nonenzimatică la
forma inactivă.
 PG clasice sunt eliminate la nivelul
plămînului
 Principalii derivaţi sunt 15-ceto- iar ai
prostaciclinelor 6 ceto-, care se elimină cu
urina.
 Proprietăţile biologice ale prostanoidelor
 O serie de efecte ale prostanoidelor sunt mediate
prin intermedizul adenilat-ciclazelor sau prin
mobilizarea Ca2+ intracelular.
 PG creşte AMPc în adenohipofiză, corpus
luteum, osul fetal, plachetele pulmonare şi
tiroidă, însă descreşte în ţesutul adipos.
 Tromboxanii blochează producerea de AMPc de
către PG şi mobilizează Ca2+ intracelular.
 Acţiunile biologice
 Diferă nu numai de natura chimică
(PG, LT, TX) dar şi de cea a tipului
celular
 La nivelul TGI:

PGF2α – acţiune contractilă asupra

musculaturii netede longitudinală şi
circulară; PGE2 – relaxează
musculatura circulară, acţiune
inhibitorie asupra secreţiei de suc
gastric şi absorbţiei intestinale.
 Acţiunile biologice
 Sistemul respirator: PGE şi PGF – fiind
implicate în stări patologice ca edem
pulmonar, embolie, astm.
 PGF2α – acţiune contractilă asupra
traheei, bronhiilor
 PGE2- bronhodilatatoare
 SNC: reglarea transmisiei sinaptice.
PGE2- scade c% de GMPc – efecte
tranchilizante, anticonvulsive
 PGF2α – creşte c% GMPc – efecte
contrare
 Acţiunile biologice
 Sistemul de reproducere: la bărbaţi influenţează
spermatogeneza; la femei controlează ciclul
ovarian. PGF2α - acţiune contractilă asupra
musculaturii netede a uterului.
 Sistem circulator: Prostaciclina şi TX –
controlează tonusul vaselor sanguine şi
agregarea plachetară.
 TXA2 – acţiune contractilă – creşte TA. La nivelul
plachetelor – stimulează agregarea şi formarea
de tromb
 Prostaciclina – acţiuni opuse (relaxează
musculatura vaselor; efect antitrombic)
 Acţiunile biologice
 LT (LTB4) – acţionează ca agenţi
chemotactici şi chemocinetici,
determinând acumularea de
neutrofile în focarul inflamator. La
nivelul plămânului – efecte
contractile asupra musculaturii
netede.
 LTC4 - responsabilă de producerea
şocului anafilactic.
Catalyzedby5 -Lipoxygenase:
COOH

O2 arachidonate

OOH
COOH

5-HPETE
H2O
O
COOH

leukotriene -A4
 Vitaminele
 sunt substanţe biologic active necesare pentru
creşterea, dezvoltarea şi supravieţuirea
organismului.
 nu se sintetizează în organismul uman

(prezenţa lor în alimente este obligatorie).

 nu servesc în calitate de sursă energetică, dar
îndeplinesc funcţii coenzimatice.
 avitaminoze şi
 hipovitaminoze
avitaminoze - lipsa vitaminelor în alimente
 hipovitaminoze - insuficienţa vitaminelor în
alimente
 Ambele apar şi se dezvoltă în stări
patologice specifice
 Cauzele apariţiei lor:
1. pot fi exogene (atunci când vitamina
respectivă lipseşte sau se conţine în
produsele alimentare insuficient)
2. endogene (dereglări în absorbţie,
transport, antivitamine etc.)
 Provitamine
 - predecesorii vitaminelor, care în
organism se transformă în vitaminele
respective (de ex. în morcovi, caise
se conţine β -carotena, care în ficat
se va transformă în vitamina A).
 Antivitaminele – substanţe (inclusiv şi unele
medicamente) ce se aseamănă mult ca
structură cu unele vitamine.
 La majorarea c% lor - în mod competitiv ele se
vor uni cu E în locul vitaminelor --- se
formează complexul apoenzimă-antivitamină
lipsit de activitate --- se dereglează reacţiile
metabolice catalizate de aceste enzime.
 Preparatele sulfanilamidice prezintă
antivitamine pentru microorganisme
deoarece ele mult se aseamănă după
structură cu acidul p-aminobenzoic,
factorul de creştere a bacteriilor.
 La majorarea concentraţiei în organism a
acestor medicamente, ele se vor include în
sistemele enzimatice ale bacteriilor şi
bacteriile vor pierde capacitatea de a se
înmulţi (efect bacteriostatic).
 Vitamina A
 vitamina creşterii, retinol,
antixeroftalmică
 La baza structurii acestei vitamine se
află ciclul β -ionon legat cu 2 resturi
de izoprenă
 Metabolism
 Digestia are loc în intestin
 Absorbţia – în regiunea superioară a
intestinului
 Retinolul absorbit uneşte AG saturaţi
şi este încorporat în CM – sânge -
ficat
 Rolul vitaminei A
 Retinol – acţiune hormonală decesivă
pentru funcţia de reproducere
 Retinal – component al pigmentului
vizual – rodopsina (din bastonaşele
retinei)
 A. retinoic – participă la sinteza
glicoproteinelor
 Rodopsina este constituită dintr-o
proteină simplă – opsina -11-cis-retinal
 Absorbţia cuantelor de lumină de către
rodopsină conduce la descompunerea
rodopsinei în opsină şi retinal cu
structura trans
 El va trece în 11-cis retinal prin
absorbţie de fotoni care refac înapoi
rodopsina (E- retinal-izomeraza)
 Alte efecte:
 La oxidarea AG
 Biosinteza gliceridelor, fosfolipidelor, Col, h.
steroizi
 Creşte asimilarea purinelor şi sinteza AN
 Sunt reglatori ai permeabilităţii membranelor
 Afectează expresia genetică implicată atât în
proliferarea cât şi diferenţierea celulelor normale
sau maligne
 Vitamina A
 Se conţine în produse de origine
animală (unt, ficat etc.). Unele
produse de origine vegetală (morcov,
caise etc) conţin carotina
(provitamina), care în ficat sub
influenţa anumitor enzime este
convertită în vitamina A.
 Carenţa Vitaminei A
 se caracterizează prin:
 La nivelul ochilor: xeroftalmia
(uscarea corneei); în cazuri grave
keratomalaţia (degradarea globului
ocular); hemeralopia (orbul găinei).
 La nivelul pielei şi mucoaselor:
hiperkeratoza, descuamaţie, ulcerări,
inflamaţii.
Vitamina D (antirahitică)
 Se cunosc mai multe forme:
 D2 – ergocalciferol (ergosterol)
 D3 – colecalciferol
 Structura chimică: derivaţi ai ciclului
steran:
 Metabolism:
 În intestin se supune acţiunii
emulsionante a bilei, apoi este
absorbită la nivelul intestinului subţire
– în sânge (se leagă de o proteină) –
D2 şi D3 - transportate la ficat.
 Prin sânge – în ficat ajunge şi vit D3
formată din 7- dehidrocolesterol în
piele, sub acţiunea razelor ultraviolete
din lumina solară.
Vitamina D (antirahitică)
 În ficat vit D3 suferă o hidroxilare – 25-
hidroxicolecalciferol (E- colecalciferol-
hidroxilază) - forma cea mai abundentă de vit D
în circulaţia sanguină ţi ficat.
 În rinichi 25- hidroxicolecalciferol suferă o nouă
hidroxilare – 1,25-dihidroxicolecalciferol (E- 1α-
hidroxilază) – transportat la ţesuturile ţintă:
intestin şi oase. Are rol important în menţinerea
nivelului Ca seric.
 Reglarea – PTH şi nivelul de Ca în sânge.
 Efectele vitaminei D
 La nivel de intestin: măresc absorbţia Ca şi
fosfatului (stimulează sinteza unei proteine
ce facilitează transportul Ca prin mucoasa
intestinală)
 La nivelul tubilor renali: favorizează
reabsorbţia fosfaţilor (contracarând
eliminarea lor stimulată de PTH)
 La nivelul osului: intervine în mineralizarea
oaselor prin mărirea formării de
hidroxiapatită.
 Vitamina D (antirahitică)
 Carenţa acestei vitamine are ca consecinţă
apariţia şi dezvoltarea rahitismului la copii din
cauza dereglării metabolismului calciului şi
fosforului – mineralizarea întîrziată a oaselor.
 este afectat scheletul: oasele sunt mai moi,
picioarele se deformează sub greutatea corpului;
fontanelele se închid cu întârziere, se reţine
dezvoltarea dinţilor; tonusul muscular este redus
etc.
 În sânge scade conţinutul calciului şi fosfatului.
 Vitamina E (α -tocoferol,
antisterilă)
 Structura chimică: are la bază tocolul
(5,7,8-trimetiltocol)
 Metabolism
 Absorbită la nivelul intestinului
subţire - sânge-ficat şi alte organe
 Se excretă prin bilă şi intestin (în
prealabil se supine unei oxidări şi se
conjugă cu a glucuronic)
 Rolul vitaminei E
 Asupra organelor de reproducere: - măreşte
fertilitatea la femei şi ajută la restaurarea
activităţii sexuale la bărbaţi
 Este antioxidant puternic - protejează
oxidarea AG nesaturaţi în MB
 intervine în metabolismul seleniului (care
întră în componenţa glutation peroxidazei
ce asigură protecţia membranelor faţă de
acţiunea radicalilor peroxizi).
 Sunt implicate în sistemul E respiratorii,
favorizând cuplarea fosforilării oxidative
 Deficienţa Vitaminei E
 are ca urmare afectarea aparatului
reproductiv: stagnarea embriogenezei,
modificări degenerative a organelor
reproductive ce duc la sterilitate.
 distrofie musculară,
 infiltrare adipoasă a ficatului,
 Distrugerea globulelor roşii
 Reducerea stabilităţii membranelor şi
sărăcirea în colagen a ţesutului conjuctiv
 Ateroscleroză, cancer.
 Se conţine în uleiuri vegetale
(porumb, floarea soarelui etc.) carne,
unt, gălbenuş de ou, varză, cereale.
 Necesarul:
 Zilnic: 7mg la adult şi 2-3 mg la copii
 Vitamina K
(antihemoragică).
 K1- fitochinona (izolată din vegetale)
 K2- fariochinona (izolată din
ţesuturile animale)
 La baza structurii: nucleul p-
naftochinonei
 Vitamina K
(antihemoragică).
 Rolul
 Participă la coagularea sângelui –
este direct implicată în biosinteza
factorilor II, VII, IX, X.
 Vitamina K ajută la modificarea
restului de Clu în γ-carboxiglutamic
(se adaugă o grupă carboxil ce poate
fixa Ca)
 Intervine şi în procesele de fosforilare
 Vitamina K
(antihemoragică).
 Carenţa acestei vitamine are ca consecinţă
apariţia hemoragiilor în diferite organe şi
ţesuturi din cauza dereglării procesului de
coagulare a sângelui.
 La om hipovitaminoza în condiţii obişnuite
se întâlneşte relativ rar deoarece această
vitamină se sintetizează de microflora
intestinală. Hemoragiile pot apărea când
bolnavul utilizează cantităţi considerabile
de antibiotici ”per os”, care vor distruge
microflora (disbacterioză) intestinală, sau
când este dereglat mecanismul de absorbţie
a lipidelor.
 Vitamina K
(antihemoragică).
 Antivitaminele acestei vitamine, de
ex. dicumarolul sunt utilizate în
clinică ca anticoagulanti. La baza
structurii acestei vitamine este ciclul
1,4-naftochinonă. Există analogi
sintetici hidrosolubili a acestei
vitamine, de ex. vicasolul.
 substanţe lipotrofe
 Ficatul este un organ specific de sinteză a
fosfolipidelor plasmei.
 În lipsa colinei sau a grupelor CH3, necesare
pentru sinteza lor, se diminuează viteza de sinteză
a fosfolipidelor şi, respectiv, viteza cu care AG
sunt eliminaţi din ficat.
 În consecinţă, are loc depozitarea lipidelor în
ficat.
 Orice substanţă donatoare de CH3 pentru sinteza
colinei este denumită lipotropă.
 Dislipoproteidemie sau
dislipidemie
 modificarea c% lipidelor totale
plasmatice, a uneia dintre
fracţiuni sau modificarea
raportului diverselor
componente.
 Se clasifică:
 Hiperlipiproteidemii (primare şi
secundare)
 Hipolipoproteidemii primare
(ereditare, familiale)
 Hiperlipidemiile primare sunt de natură
genetică,
 Hiperlipidemiile secundare sunt
determinate de diferite afecţiuni renale,
diabet, hipotireoză, intoxicaţii de alcool.
 HLP primare
 după Fredrickson, în funcţie de
aspectul fenotipic , HLP primare
au fost clasificate în şase tipuri,
I-VI, tipul II avînd două variante
IIa şi IIb
Tipul Vârsta Aspecte Clinic
biochimice
I copilărie hiperCM Xantoame
hiperTg eruptive,
HiperCol hepatosplen
o-megalie
IIa La orice LDL ↑ Xantomatoză
vârstă hiperCs Ateroscleroz
ă prematură

IIb La orice LDL, VLDL ↑ Obezitate,

vârstă hiperTg lipsesc
hiperCs xantoamele,
Ateroscleroz
ă prematură
Tipul Vârsta Aspecte Clinic
biochimice
III adult IDL Xantoame
hiperTg eruptive
ateroscleroza
hiperCol
accelerată
IV adult VLDL ↑ Obezitate,
hiperTg hepatospleno
-megalie,
hiperuricemie
,
ateroscleroză
prematură
V adolescenţă CM↑ VLDL ↑ Xantoame
hiperTg ateroscleroză
hiperCol prematură
VI HDL ↑; creşterea
diminuarea uşoară a
Col VLDL şi longevităţii şi
LDL. protecţie anti
ATS
 Hiperlipidemiile
secundare
 Diabetul zaharat:

 Lipsa de insulină:
 lipoliza activată,
 lipogeneza inhibată
 se manifestă prin diminuarea lipoproteinlipazei
celulare, iar nivelul mare de AG amplifică
producerea de pre-β-LP.
 apariţia hiperlipidemiei (II , IV)
 Hiperlipidemia alcoolică:
 se observă o lipidemie alimentară o dată cu
consumul de alcool;
 e însoţită şi de o secreţie intensă a pre-β-LP,
de o hiperchilomicronemie - ↑Tg
 un clirens lent al ambelor particule
 Steatoza hepatică
 Alcoolul amplifică sinteza şi secreţia pre-β-
lipoproteinelor determinate de valorile majorate
ale NADH+H (formate la metabolizarea
alcoolului sub acţiunea alcool DH).
 NADH +H inhibă oxidarea AG şi măreşte sinteza
TAG şi a pre-β-lipoproteinelor (VLDL).
 Alcoolul favorizeză inducţia enzimelor
microzomale în ficat.
 Obezitatea
 Excesul de aport caloric, raportat la cheltuielile
energetice ale organismului conduce la activarea
marcată a lipogenezei şi dezvoltarea excesivă a
ţesutului adipos
 IMC=greutatea (kg)/ înălţime (m²) =20-25
 Obezitatea abdominală – depunerea ţesutului adipos
în jurul organelor din cavitatea peritoneală. Lipoliză
excesivă – creşterea AGL. Este asociată cu IR,
modificări lipidice (hiperTg, ↑ VLDL; ↓HDL);
infiltraţia grasă a ficatului, DZ tip 2.
 Markerul ei : T/Ş.
 Ateroscleroza
 Se caracterizează prin depunerea Col în
intima vaselor sub formă de plăci
aterosclerotice, ceea ce duce la îngustarea
lumenului capilarelor şi împedică fluxul
circulator normal.
 Se reduce elasticitatea pereţilor arteriali
 favorizează BIC şi a accidentelor vasculare
cerebrale.
 Factorii favorizanţi: supraalimentaţia,
sedentarismul, stresul, obezitatea, fumatul ce
determină:
1. Scăderea nr de receptori pentru LDL (↑ Col
total în plasmă şi creşterea Col din LDL)
2. ↓ HDL
3. ↑IDL, ↑ LDL
4. ↑Tg
 Ateroscleroza
 Patogenie:
1. leziunea pereţilor endoteliali
2. Infiltrarea LDL oxidate
3. Proliferarea “celulelor spumoase”
4. Formarea unor depozite lipidice la nivelul
pereţilor arteriali formate din: cristale de Col
şi esteri ai Col; “celule spumoase”; celule
necrotizate.
Alte modificări: proliferarea fibrelor musculare
netede, infiltrarea macrofagelor şi a
limfocitelor, eliberarea locală de citokine;
agregarea trombocitelor şi extinderea
leziunilor endoteliale iniţiale.
blood vessel lumen endothelial cells

elastic
lamina smooth muscle cells

blood vesse
 Hipolipoproteidemiile
primare (ereditare,
familiale)
 sunt datorate genelor care
controlează sinteza, transportul
sau utilizarea LP.
 afecţiunea Tangier,
 A beta-lipoproteinemia familială;
 Patologia lipidelor
 afecţiunea Tangier - cauzată de insuficienţa sau
lipsa totală de α-LP (HDL), datorate deficitului
sintezei de apo A
 acumularea în ţesuturi a esterilor colesterolului.
 Splenomegalie, anomalii neurologice, hipertrofie
amigdaliană
 Afecţiunea este incurabilă.
 A beta-lipoproteinemia
familială
 determinată de o sinteză
defectuoasă a apo-B şi apo-C (din CM
şi VLDL)
 Reducerea Tg, Col, FL; sunt absente
LDL, VLDL, CM
 Apare malabsorbţia lipidelor
 Lipidoze tisulare
 Boli ereditare, caracterizate prin
acumularea de sfingolipide în creier
şi ţesuturi, datorate deficienţei
enzimelor implicate în catabolizarea
lor (scindarea are loc în lisosomi)
 Lipidoze tisulare
1. Neimann-Pick - deficienţa de
sfingomielinază
 sfingomielina SM- se acumulează în ficat,
splină, creier
 Hepato- şi splenomegalie, tulburări digestive,
întîrziere psihomotorie, convulsii
 Decedează în vârsta fragedă
 Lipidoze tisulare
 2. afecţiunea Tay-Sachs – lipsa β-N-
acetilhexozaminidazei (hidrolază ce
scindează N acetil-galactozamina din
GM2)
 Acumularea de GM2 - tumefierea
celulelor ganglionare ale scoarţei
creierului – creşte în volum
 pe retina ochiului – apar pete de
culoare roşie-vişinie – gangliozid GM2
 Lipidoze tisulare
 3. Boala Krabbe – deficit de
galactocerebrozidază
 Demielinizări la nivelul creierului
 Paralizie, convulsii, cecitate, surditate,
 deces în vârsta fragedă
 Lipidoze tisulare
 4. boala Gaucher – deficit de
hidrolază ce scindează glucoza din
glucocerebrozide
 Splenomegalie (se acumulează în
splină); tulburări hematologice
( membrana eritrocitelor are cantităţi
mari de gangliozide)
 Osteoporoză, retard mintal
 Lipidoze tisulare
 5. leucodistrofia metacromatică –
deficit de sulfatidază
 Acumularea sulfatidelor în substanţa
albă nervoasă, ficat, rinichi
 Tulburări neurologice şi psihice
 Lipidoze tisulare
 boala lui Fabry (lipogranulomatoza) - deficienţa
ceramidazei lizozomale (acide)
 cauzează acumulări de ceramide.
 moştenită autosomal recesiv
 leziuni granulomatoase în piele, articulaţii şi laringe,
 disfuncţii moderate a sistemului nervos;
 de asemenea poate implica inima, plămînii, şi nodulii
limfatici.
 De obicei fatală în timpul primilor câţiva ani de viaţă.