Documentos de Académico
Documentos de Profesional
Documentos de Cultura
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
1.
a)
b)
c)
2.
-
1)
2)
3)
4)
Anatomia este stiinta care studiaza alcatuirea corpului omenesc, structura aparatelor,
sistemelor si organelor.
Anatomie = morfologie
Fiziologia este stiinta care studiaza functionarea aparatelor si sistemelor.
Niveluri de organizare a materiei vii:
Atomic
Molecular
Celular
Nivelul tesuturilor
Nivelul organelor
Nivelul aparatelor si sistemelor
Nivelul individual
Axele si planurile de simetrie:
Axele sunt drepte imaginare care strabat corpul pentru a descrie cele 3 caracteristici esentiale
ale unui organism si anume: inaltimea, latimea si grosimea
Axul longitudinal: pleaca din varful capului (crestet), trece prin centrul corpului si se termina
in talpa. Este axul inaltimii
Axul transversal taie organismul dintr-o lateral in cealalta si descrie latimea.
Axul sagital strapunge corpul din fata in spate sau invers si descrie grosime.
Planurile de simetrie se formeaza prin unirea capetelor axelor si au rolul de a imparti
organismul in regiuni de referinta.
Planul frontal este paralel cu fruntea si imparte organismul in doua jumatati diferite, una
anterioara, cealalta posterioara.
Planul transversal imparte organismul in doua jumatati diferite, una superioara si una
inferioara.
Planul sagital imparte organismul in doua jumatati asemanatoare, cel putin la exterior. Este
planul simetriei bilateral, simetrie caracteristica organismelor superioare.
Alcatuirea generala a corpului omenesc:
Capul
Gatul
Trunchiul
Membrele
1. Capul este impartit in doua zone in functie de organelle pe care le protejeaza si adaposteste, si
anume:
- Neurocraniul
- Viscerocraniul (craniul cu organe)
Neurocraniul sau cutia craniana protejeaza encefalul.
2.
3.
a)
b)
c)
-
Viscerocraniul (oasele fetei) este locul in care se gasesc majoritatea organelor de simt
(ochi, mucoasa nazala, mucoasa limbii, urechile) si segmentele initiale ale aparatelor digestive
si respirator (cavitatea bucala, nasul).
Viscer = organ
Regiunea gatului
La nivelul gatului se pot observa urmatoarele organe (din partea anterioara catre cea
posterioara): tiroida, laringele, esofagul, regiunea cervicala a coloanei. In partea superioara se
afla faringele.
Trunchiul este impartit in trei subregiuni sau subcomponente: toracele, abdomenul, pelvisul
Pe suprafata toracelui exista mai multe zone:
Pe partea anterioara: zona supraclaviculara, subclaviculara, sternala, zonele mamare.
Pe partea posterioara: zona suprascapulara, subscapulara, latero-vertebrala
Cutia toracica prezinta urmatoarele organe:
Inima
Plamanii
Mediastinul = spatial dintre cei 2 plamani in care se pot observa capatul terminal al traheei,
bronhiile, vase de sange, esofagul portiunea toracica.
Cutia toracica este delimitata in partea superioara de santul subclavicular si in partea
inferioara de muschiul diafrag care o separa de cavitatea abdominala.
Abdomenul este impartit in mai multe subregiuni, astfel:
Epigastru
Hipocondrul drept
Hipocondrul stang
Hipogastru
Epigastrul se afla in partea superior central a cavitatii abdominale. Hipocondrul drept
se afla in partea dreapta superioara. Hipocondrul stang se afla in partea stanga superioara.
Hipogastrul se afla in partea inferioara a ombilicului.
Bila reprezinta secretia acumulata in colecist.
Pelvisul sau bazinul este localizat in partea inferioara a cavitatii abdominal si contine ca
organe de interes:
Uterul
Vezica urinara
Rectul
Ovarele
Ureterele
Trompele uterine
Uretra
Prostata
Pe laturile pelvisului catre cavitatea abdominal ca localizare externa se delimiteaza
fosa iliaca dreapta si fosa iliaca stanga.
Ca localizare, rinichii sunt in partea superioara a cavitatii abdominal de o parte si de
cealalta a coloanei vertebrale in zona lombara.
4. Membrele
Membrul superior are trei regiuni: bratul, antebratul si mana (palma).
a)
b)
c)
a)
Membrana
Citoplasma
Nucleul
Membrana este foita externa care acopera continutul celular. Dpdv chimic este formata din
doua straturi de fosfolipide printre care se gasesc moleculele de proteine.
Uneori pe suprafata fosfolipidelor se pot afla molecule de cholesterol si chiar glucide.
Proteinele din structura membranei pot indeplini urmatoarele functii:
- Participa la transportul activ al unor substante intre interiorul si exteriorul celulei (transporta
sodium, potasiu, glucoza si aminoacizi).
- Leaga celulele intre ele intr-un tesut
- Receptioneaza stimuli externi si hormoni
Functiile membrane celulare:
- Rol de protective
- Da forma celulei
- Este permeabila selectiv sau semipermeabila
- In cazul unor cellule (nervoase sau musculare), membrana este polarizata electric in stare de
repaus cu sarcini pozitive la exterior si negative la interior
b) Citoplasma
- Umple continutul cellular si are 2 subcomponente structural: hialoplasma sau citoplasma
fundamental si organitele celulare.
Hialoplasma este o solutie coloidala care contine apa, saruri minerale si substante
organice sub forma de picaturi. Este sediul principal al tuturor reactiilor celulare.
In functie de temperatura, hialoplasma se gaseste in stare de gel sau gelatina, cand e
frig si stare de sol cand e cald.
Organitele celulare pot fi impartite in doua categorii:
1. Organite comune
2. Organite specifice
Organitele comune sunt :
- reticolul endoplasmatic (RE),
- aparatul Golgi
- mitocondrii
- ribozomi
- lizozomi
- centrul cellular
Reticolul endoplasmatic are aspectul unui sistem de canale care strabat toata
citoplasma de la membrana nucleului pana la membrana celulara.
Exista doua tipuri de RE: neted si rugos (aspru) cand pe suprafata lui se gasesc
ribozomi.
Rolul RE este acela de a transporta substante intre membrane nucleului si membrana
celulei, de a participa la sinteza proteinelor impreuna cu ribozomii si mai rar de a depozita
diferite substante.
Aparatul Golgi se mai numeste si dictiozom si este format dintr-un system
membranar asemanator unor saci turtiti care se termina la capete cu mici vezicule.
Rolul lui este de a elimina si excreta diferite substante.
1.
2.
3.
4.
1.
2.
3.
1.
2.
3.
1.
2.
3.
1.
Tesutul muscular
Exista 3 tipuri de tesut muscular:
Tesut muscular striat
Tesut muscular neted
Tesut muscular cardiac
Tesutul muscular striat intra in alcatuirea muschilor scheletici, limbii, faringelui si primei
portiuni a esofagului.
Celulele (fibrele) musculare striate au urmatoarele caracteristici:
Au forma de fus sau de cilindru
Prezinta foarte multi nuclei, localizati la periferie
In citoplasma, in afara organitelor commune tuturor celulelor se gasesc organite specific
denumite miofibrile.
Miofibrilele sunt formate din proteine contractile. Unele au filament mai groase de
miozina, altele au mai subtiri de actina.
Miozina formeaza discuri intunecate, iar actina discuri clare. Discurile clare sunt
strabatute de fasii numite membrane Z.
Unitatea functionala cuprinsa intre 2 membrane Z successive se numestesarcomer.
Asezarea ordonata a miofibrilelor la acelasi nivel in toate celulele invecinate face ca muschii
striate sa aiba contractii rapide, puternice si voluntare sau constiente.
2. Tesutul muscular neted intra in alcatuirea peretilor organelor interne, iar fibrele muscular
prezinta urmatoarele caracteristici:
- Au forma de fus
- Au un singur nucleu
- miofibrilele sunt asezate dezordonat, ceea ce face ca si contractile sa fie slabe, lente, difuze si
involuntare
3. Tesutul muscular cardiac intra in alcatuirea peretelui inimii. Se mai numeste si miocard. Dpdv
structural seamana cu muschiul strait, dar dpdv functional seaman cu muschiul neted.
O proprietate deosebita este automatismul, adica proprietatea de a se contracta sub
influenta impulsurilor autopropagata fara declansare nervoasa.
Tesutul nervos
1.
2.
1.
1.
2.
SANGELE
I.
II.
I.
II.
Sangele reprezinta cea mai importanta componenta a mediului intern (mediul intern
reprezinta totalitatea lichidelor care circula printr-un organism, adica in afara de sange, intra
limfa si lichidul intracelular).
Ca tip de tesut, sangele este un tesut conjunctiv de tip particular pentru ca este format
din substanta fundamentala si celule sanguine, dar nu are fibre conjunctive.
Volumul de sange din corpul unei persoane reprezinta volemia persoanei respective.
La o persoana de 70 kg volemia este de aproximativ 5 l de sange (circa 7 -8 % din greutatea
corpului).
Din cei 5 l de sange 3 l reprezinta volumul circulant (sangele care circula prin vase) si
2 l reprezinta sangele stagnat sau sangele de rezerva (cel care se gaseste in anumite organe ca
splina si ficatul, din aceste depozite sangele este imobilizat in timpul efortului prelungit sau in
cazul in care oamenii traiesc la altitudine de peste 2000 m).
Temperatura sangelui normal este intre 36,5 0C si 370C. In interiorul corpului
temperatura este de 400C, iar la suprafata este de 35 35,50C, deci rolul sangelui este de a
uniformiza temperaura corpului.
Sangele este alcatuit din :
Plasma sanguina
Celule sanguine
Raportul dintre volumul de elemente figurate si volumul de plasma se numeste
HEMATOCRIT si este de aproximativ 46/54 (46% aprox. Sunt celulele, iar 54% etse plasma).
Plasma
- Este un lichid galbui, semitransparent, indoor
- Contine aproximativ 90% apa si 10% reziduu uscat, acesta este reprezentat de 1% saruri de
fosfor, calciu, sodiu, potasiu, etc. si 9% substante organice de tipul proteinelor, glucidelor
(glucoza in special) si lipidelor. Dintre proteine, cele mai importante sunt: albuminele, gama
globulinele ( cu rol in imunitate), si fibrinogenul (cu rol in coagularea sangelui).
Functiile plasmei:
- Transportul de O2 si CO2
- Transportul nutrientilor rezultati in urma digestiei
- Transportul vitaminelor si hormonilor
- Transportul unor substante toxice care trebuie eliminate (exemplu: uree si acid uric).
Celulele sangelui
1. Globulele rosii
2. Globulele albe
3. Trombocitele
1. Globulele rosii pot avea doua denumiri in functie de varsta si rol:
- Eritrocite: sunt celulele foarte tinere, imediat dup ace se formeaza din maduva rosie a oaselor.
Sunt celulele cu nucleu care patrund in circulatie. Maduva rosie se mai numeste si maduva
hematogena si se poate transforma in maduva galbena atunci cand necesitatile in oxigen scad.
Maduva galbena poate redeveni maduva rosie. La batrani, maduva galbena ramane inactiva si
se transforma in maduva cenusie. Procesul prin care se formeaza eritrocitele se numeste
ERITROPOIEZA. Nu sunt celule functionale.
- Hematiile sau celulele mature, cu forma de disc biconcave (seamana cu gogoasa turtita la
mijloc), fara nucleu. Contin o substanta proteica numita hemoglobina, foarte bogata in fier.
Fierul se combina foarte usor cu O 2 si CO2 formand combinatii labile (se leaga si se desfac
usor) si anume: OXIHEMOGLOBINA (prescurtare Hb O 2) cand se combina cu O2 si
CARBOHEMAOGLOBINA (prescurtare Hb CO2) cand se combina cu CO2.
Hemoglobina combinata cu O2 are culoare rosie pentru ca fierul oxidat are culoare
rosie. Cantitatea de fier din hemoglobin se numeste sideremie. Daca sideremia este mica sau
daca numarul de hematii este mai mica pare anemia feripriva.
Numarul normal al hematiilor este de 4,5 mil/mm 3 de sange la femei si 5mil/mm 3la
barbati.
Scaderea numarului de hematii poate sa apara in diferite forme de leucemie, iar
cresterea denumita poliglobuluie, apare in cazul efortului fizic sau in cazul persoanelor care
traiesc la altitudini mari sau in boli grave pulmonare.
Hematiile traiesc 120 zile dupa care sunt distruse in splina si ficat.
2. Globulele albe sau leucocitele
- Se formeaza in mare parte tot in maduva rosie, dar unele se pot forma si maturiza in
ganglionii limfatici, splina si timus.
- Formeaza sistemul imunitar al organismului
- Numarul normal al leucocitelor este de aproximativ 5 mii/mm3
- Cresterea numarului de leucocite apare in infectii microbiene (15 mii 30 mii).
- Celulele sunt mari, au nucleu permanent si pot prezenta in citoplasma mici granulatii care
sunt de fapt lizozomi producatori de substante antimicrobiene.
In functie de forma nucleilor si prezenta granulatiilor in citoplasma deosebim 2 tipuri
de globule albe.
a) Polimorfonucleare (PMN) (granulare)
b) Mononucleare (agranulare)
a) PMN-urile pot fi:
- Neutrofile
- Acidofile
- Bazofile
Neutrofilele reprezinta 65% din masa leucocitara si sunt primele celule care ajung la
locul unei infectii.
Au proprietatea de diapedeza (pot sa emita picioruse false cu ajutorul carora strabat
peretii vaselor de sange pentru a ajunge mai repede la locul unei infectii. O data ajunse
fagociteaza microbii, adica inglobeaza microbii si ii digera.
B SAU III
B
AB SAU IV
AB
Compatibilitatile
Grupa 0 este considerate donatorul universal, pentru ca doneaza la toate grupele, dar
primeste doar de 0.
Grupa A primeste de 0 si A, doneaza la A si AB.
Grupa B primeste de 0 si B, doneaza la B si AB.
Grupa AB primitor universal, doneaza doar la AB.
2. Sistemul Rh este al doilea sistem de determinare al grupelor de sange.
A fost descoperit pentru prima data la maimuta Rhessus, de unde si numele de Rh.
Sistemul este determinat de existent pe suprafata globulelor rosii a unei antigene
determinate de o gena dominant notata cu litera D. Persoanele care poarta antigenul (antigena)
sunt considerate Rh+, iar cele care nu poarta Rh-.
Riscul major in cazul transfuziilor sarcinilor apare atunci cand primitorul, respectiv
femeia insarcinata are Rh-, iar donatorul, sotul in acest caz, are Rh+.
CURS 5
18.10.2013
ANATOMIE
APARATUL LOCOMOTOR
Este format din:
I. Sistemul osos
II. Sistemul muscular
I.
1.
2.
3.
1.
a)
b)
a)
b)
2.
a)
b)
c)
a)
1.
2.
3.
4.
5.
Sistemul osos scheletul corpului este format din aproximativ 204 oase legate intre ele prin
articulatii (fara codita si oasele urechii)
Scheletul este impartit in mai multe regiuni:
Scheletul capului
Scheletul trunchiului
Scheletul membrelor
Scheletul capului este reprezentat de:
Neurocraniu
Viscerocraniu
Neurocraniul este format din oase perechi si neperechi
Oasele perechi sunt: temporalele si paretalele
Oasele neperechi sunt: frontalul, occippitalul, sfenoidul (arcadele ) si etmoidul (saua
de la nas).
Oasele viscerocraniului sunt mandibula, care este singurul os mobil al craniului, maxilarul,
oasele zigomatice (oasele pometilor), osul palatin (formeaza palatul dur cerul gurii), nazalul,
cornetele nazale, lacrimal si osul vomer.
Scheletul trunchiului este format din:
Coloana vertebrala
Coaste
Stern
Coloana vertebrala numara 33 34 vertebre impartite in urmatoarele regiuni:
Regiunea cervicala cu 7 vertebre. Primele 2 avand denumiri particulare si anume atlas si axis.
Regiunea toracica numara 12 vertebre si inchide in partea posterioara cutia toracica.
Regiunea lombara in care se gasesc 5 vertebre
Regiunea sacrala in care se gasesc 5 vertebre modificate in sensul ca s-au redus ca
dimensiune, s-au aplatizat pentru a forma un singur os numitsacrum sau sacral. Acesta
contribuie impreuna cu ileococsalele la formarea centurii pelviene sau bazinul. Sunt oase late,
puternice pentru ca au rolul de a sustine greutatea din partea superioara a corpului in statiune
bipeda.
Zona coccigiana formata din 4-5 vetrebre modificate, mult mai mici, unite intr-un singur os
numit coccis.
Alcatuirea unei vertebre: corp vertebral si arc vertebral. Intre corp si arc se afla
cananul medular care adaposteste maduva spinarii.
Coloana vertebrala prezinta mai multe tipuri de curburi fiziologice (normale) care ii
dau forma de arc sau de S.
Curburile fiziologice sunt numite cifoze si lordoze (vazute din plan sagital) si scolioze
vazute din plan frontal (modificate dreapta sau stanga). Prin accentuarea acestor curburi se
formeaza curburile patologice.
b) Coastele sunt 12 perechi de arcuri osoase care impreuna cu sternul si regiunea toracica a
coloanei formeaza cutia toracica.
Primele 7 perechi de coaste sunt coaste fixe pentru ca se articuleaza relativ fix pe
stern. Urmatoarele 3 perechi sunt coaste false pentru ca se articuleaza pe stern prin cartilaje
lungi care le ofera mobilitate in timpul inspiratiei pentru a mari volumul cutiei toracice.
Urmatoarele 2 perechi sunt coaste flotante pentru ca nu se mai articuleaza deloc pe stern,
permitand o marire accentuate a cutiei toracice.
c) Sternul este osul lat din partea anterioara a cutiei toracice.
3. Scheletul membrului superior se prinde de scheletul trunchiului prin oasele centurii scapulare
reprezentate de clavicula si omoplat.
Membrul propriu-zis este format din:
- Humerus
- Radius
- Ulna (sau cubitus)
- Carpiene
- Metacarpiene
- Falange
1.
2.
3.
4.
5.
6.
Denumirile degetelor: police, index, median, inelar si auricular (degetul mic sau
minimus).
Scheletul membrului inferior se leaga de scheletul trunchiului prin oasele centurii pelviene
(bazinului):
Ileococcsalele articulate anterior la nivelul simfizei pelviene
sacrumul posterior articulate posterior
Membrul propriu zis este format din:
femur
tibie
peroneu (sau fibula)
tarsiene
metatarsiene
falange
rotula (sau patela la nivelul articulatiei genunchiului)
Degetul mare se numeste si haluce.
Articulatiile sunt legaturile dintre oase clasificate in:
articulatii fixe sau immobile: articulatiile dintre oasele cutiei craniene (suture), articulatii
simfizei pubiene
articulatiile semimobile contin capete cartilaginoase de articulare si ofera o mobilitate redusa
articulatiie mobile contin capete cartilaginoase acoperite intr-o capsula fibroasa care contine
si un lichid sinovial (articulatia genunchiului)
Sistemul muscular reprezinta componenta activa a aparatului locmotor, reprezentata de
muschii scheletici.
Grupele musculare sunt:
Muschii capului
Muschii gatului
Muschii pieptului
Muschii spatelui
Muschii abdomenului
Muschii membrelor
1.
a)
b)
a)
b)
2.
-
4.
-
II.
3.
4.
5.
6.
a)
FUNCTIA RESPIRATORIE
Respiratia reprezinta procesul prin care organismele ard elementele nutritive in scopul
eliberarii energiei necesare cresterii si dezvoltarii, si activitatilor zilnice.
In functie de modul in care se realizeaza arderile, deosebim doua tipuri de respiratie:
a) Respiratie aeroba
b) Respiratie anaeroba
Respiratia aeroba este caracteristica celulelor organismelor superioare si consta in
arderea complete a elementelor nutritive cu ajutorul oxigenului pana la dioxid de carbon, apa,
cu eliberarea unei mari cantitati de energie.
Respiratia aeroba se petrece in toate celulele organismului in mitocondrii.
Respiratia anaeroba este caracteristica organismelor primitive unicelulare si consta
in transformarea substantelor organice incomplete pana la formarea unui produs intermediar a
dioxidului de carbon si unei mici cantitati de energie. In celulele superioare acest tip de
respiratie poate sa apara in celulele musculare striate, cand functioneaza pe datorie de oxigen
(febra muscular).
APARATUL RESPIRATOR
Este alcatuit din:
1. Cai respiratorii
2. Plamani
1.
a)
b)
c)
d)
e)
a) Cavitatea nazala este separat de septul nazal in doua fose nazale. Acestea comunica in partea
anterioara prin nari cu mediul exterior si in partea posterioara prin cornetele nazale inferioare
cu faringele. In cavitatea nazala aerul este filtrat, incalzit si umezit.
b) Faringele prezinta trei etaje:
Nazofaringele aflat in zona cornetelor nazale inferioare la limita dintre cavitatea nazala si
cavitatea bucala. In jurul lui se gasesc portiuni de tesut limfatic cu rolul de a distruge microbii
care pot patrunde o data cu aerul. In cazul in care in acest tesut se acumuleaza mucozitati, se
pot forma vegetatii adenoide sau polipi.
Orofaringele este faringele din dreptul cavitatii bucale unde se afla epiglota si amigdalele (tesut
linfoid) cu rol de aparare antimicrobian. In orofaringe se intretaie calea digestiva cu calea
respiratorie
Laringofaringele este un compartiment redus, slab repzerentat, la intrarea in laringe unde se
afla glota (glota si epiglota deschid si inched intrarea in laringe).
c) Laringele este un organ cu forma unui trunchi de con aflat in regiunea gatului. Este format
din mai multe tipuri de cartilaje, cal mai bine reprezentat fiind cartilajul anteriorpe care se
sprijina tiroida (cartilaj tiroidian). La barbati, partea superioara a acestuia este mai
proeminenta, se numeste marul lui Adam si este character sexual secundar. Mucoasa
laringelui prezinta numeroase pliuri numite corzi vocale. Deci, laringele este organul fonatiei.
d) Traheea porneste de la baza laringelui si are aspectul unui tub de aprox. 7 9 cm care
patrunde in cavitatea toracica si in dreptul hilului plamanilor se bifurca pentru a forma cele
doua bronhii extrapulmonare. Traheea se formeaza prin suprapunerea mai multor inele
cartilaginoase incomplete in partea posterioara unde se continua cu o pielita conjunctiva
elastica.
e) Hilul plamanilor reprezinta orificul prin care patrund in plamani bronhiile, vasele de sange,
nervi si vasele limfatice. Dupa patrunderea in plamani, bronhiilr incep sa se ramifice in
bronhii de ordinul I, II, III, samd pentur a forma arboreal bronsic.
Ultimele ramificatii se numesc bronchiole terminale, se continua cu canalele alveolare
care isi dilate peretii si formeaza alevolele pulmonare. Mai multe alveole formeaza un acin
pulmonar.
Alveolele reprezinta unitatile structurale si functionale ale plamanilor mamiferelor.
Fiecare plaman prezinta cateva milioane de alveole pulmonare. Fiecare alveola este infasurata
cu cate un capilar nervos si unul arterial. Atat peretele alveolei cat si peretele capilarului
prezinta un singur strat de celule. Impreuna formeaza membrana alveo-capilara pe care o
strabat gazele respiratorii.
Ventilatia pulmonara reprezinta succesiunea celor doua procese respiratorii, inspiratia
si expiratia.
Inspiratia reprezinta un process active declansat de centrii respiratiei din trunchiul
cerebral. Acestia pot reception cresterea concentratiei dioxidului de carbon din sange si
automat decsarca impulsuri care determina contractia muscilor inspiratori (intercostali si
diafragm). Acestia ridica rebordul costal, maresc volumul cutiei toracice, iar cutia trage dupa
ea prin cele doua pleure si plamanii.
Plamanii isi maresc volumul in timp ce presiunea aerului din interiorul lor scade.
1.
2.
3.
4.
a)
b)
c)
Conform legilor difuziunii aerul patrunde din atmosfera, adica la presiune mai mare,
in plaman la presiune mai mica, pana cand cele doua presiuni se egaleaza. In acest moment
centrii nu mai trimit impulsuri de contractie, muschii se relaxeaza, cutia revine la normal,
apasa pe plamani si aerul este eliminat, astfelt expiratia este un proces pasiv.
Plamanii ocupa aproape in totalitate cutia toracica, sunt acoperiti de doua foite subtiri
numite pleure. O pleura parietala, care adera pe cutia toracica si o pleura viscerala care adera
pe plaman.
Intre cele doua pleure se afla o camera virtual, cu o pelicula fina de lichid pleural cu
rol important in inspiratie.
Plamanul drept este mai mare, format din 3 lobi, iar plamanul stang are douar 2 lobi.
Pleura viscerala patrunde sin in santurile dintre lobi.
Volume si capacitati respiratorii
Volum current: reprezinta volumul de aer inspirit si expirat in mod normal cu o valoare de
500 ml. Se prescurteaza VC.
Volumul inspirator de rezerva reprezinta volumul introdus in plaman printr-o inspiratie
fortata, poate ajunge pana la 3000 ml aer. Se prescurteaza VIR.
Volumul expirator de rezerva reprezinta volumul de aer eliminat printr-o expiratie fortata, este
de aprox. 1500 ml si se noteaza VER.
Volumul rezidual reprezinta volumul de aer care poate sa ramana in plaman si dupa o
expiratie fortata si este de aprox. 1500 ml. Se prescurteaza VR.
Capacitatea vitala (CV) reprezinta suma dintre VC, VIR si VER. Capacitatea
pulmonara totala (CPT) reprezinta suma tuturor volumelor respiratorii (VC+VIR+VER+VR
sau CV+VR).
Etapele respiratiei:
Etapa pulmonara
Etapa de transport
Etapa tisulara
1. Inima
2. Vase de sange
1.
2.
3.
1.
2.
3.
-
I.
II.
III.
IV.
1. Inima este localizati in cavitatea toracica, intre cei 2 plamani, in centru, cu varful
orientat si sprijinit pe plamanul stang si muschiul diaphragm.
Are marimea pumnului drept si o greutate de aproximativ 300gr.
Peretele inimii este alcatuit din 3 straturi:
Pericard
Miocard
Endocard
Pericardul este capsula fibro-conjunctiva care acopera si protejeaza inima. Stratul intern al
pericardului = epicardul adera pe suprafata inimii.
Miocardul este un tesut muscular cu proprietati particulare care realizeaza prin contractie
functia de pompa a inimii. Miocardul/muschiul inimii este mai gros in dreptul ventriculului
(varful inimii) pentru ca de acolo sangele este pompat prin artere in organism.
Endocardul imbraca peretii celor 4 camarute si este un tesut epitelial de acoperire.
Structura interna a inimii
Inima este un organ tetracameral format din 2 atrii la baza si 2 ventricule in varf
Cele 2 atrii, ca si cele 2 ventricule sunt complet separate prin cate un perete interatrial,
respective interventricular.
Acesti pereti impart inima in doua jumatati si anume jumatatea drepata prin care curge
sangele cu CO2 si jumatatea stanga prin care curge O2 (sangele).
Prin nima mamiferelor sangele circula intr-un singr sens, din atria (care primesc sangele) in
ventricule care il trimit in corp.
Sangele nu se poate intoarce din ventricule in atria pentru ca la nivelul orificiilor atrioventriculare se gasesc niste valve. In partea drepata se afla valva tricuspida, iar in partea
stanga valve bicuspida (mitrala).
Valvele sunt inchise si deschise cu ajutorul unor cordaje care le leaga de muschii papilari ai
miocardului ventricular.
Activitatea electrica a inimii
Miocardul este singurul tip de tesut muscular cu proprietatea de automatism
Acesta contine un tip de celule care pot sa-si modifice incarcarea electrica a membranelor
celulare si sa declanseze unde electrice de contractie care se propaga in tot miocardul
Tesutul care genereaza aceste unde se numeste TESUT EXCITOCONDUCTOR NODAL. El
este alcatuit din urmatoarele formatiuni:
nodulul sinoatrial
nodulul atrioventricular
fascicolul HISS
reteaua PURKINJE
I. Nodulul sinoatrial se afla in peretele atriului drept si contine celulele care genereaza
undele de contractii. Frecventa cardiaca pe care o imprima acest nodul este de 70 75
batai/minut
II. Nodulul atriventricular se afla tot in peretele atriului, dar in apropierea peretelui
atrioventrular. El preia unda de contractie si o trimite catre miocard.
2.
a)
b)
c)
a)
b)
c)
1.
2.
Afectarea nodului sinoatrial duce la preluarea activitatii de catre nodulul atrioventricular, dar
cu reducerea frecventei cardiac la 40 contractii/minut
Daca activitatea este generate doar de fascicolul HISS frecventa scade la 25 contractii/minut
Ciclul cardiac reprezinta alternanta dintre contractii si relaxari, adica dintre sistole si diastole
(sistola = contractie; diastola = relaxare)
In mod normal un ciclu cardiac dureaza 0,8 sec (sistola atriului drept 0,1 sec, sistola
ventriculului drept 0,8 sec; sistola atriului stang 0,3 sec; sistola ventriculului stang 0,5
sec)
Dupa fiecare ciclu cardiac urmeaza o perioada de diastole generala de 0,3 0,4 sec.
Vascularizatia inimii este realizata de arterele si venele coronariene care se desprind de la
baza arterei aorte si se ramifica in tot miocardul pe care il aprovizioneaza cu O 2, elemente
nutritive si glucoza. Infundarea arterelor cu colesterol duca la perturbarea activitatii cardiac,
preinfarct si infarct.
Vasele de sange sunt:
Arterele
Venele
Capilarele
Arterele sunt vase mari care transporta sangele de la inima la organe si tesuturi.
Majoritatea arterelor transporta sange cu O2, cu exceptia arterelor pulmonare care duc spre
plamani sange cu CO2
Venele sunt vase mari care aduc sangele din corp la inima. Majoritatea aduc sange cu
CO2 produs in urma metabolsimului. Exceptie fac venele pulmonare care aduc de la plamnai
sange cu O2.
Capilarele sunt cele mai mici vase de sange care formeaza retele vasculare in piele si in
peretii organelor interne. Sunt foarte importnate pentru ca participa la schimburile directe de
gaze respiratorii si elemente nutritive cu celulele din tesuturi.
Vasele de sange participa la realizarea a doua tipuri de circulatie:
Circulatia mare sau sistemica, care se realizeaza intre inima si majoritatea organelor corpului
Mica circulatie sau circulatia pulmonara care se realizeaza intre inima si plamani.
Sangele cu CO2 produs in urma metabolsimului este colectat de la nivelul celulelor, de
catre capilarele venoase. Acestea se unesc in vene din ce in ce mai mari astfel incat in atriul
drept al inimii se varsa doar doua vene mari vena cava inferioara care adduce sangele cu
CO2 din partea de jos a corpului si vena cava superioara care adduce sangele de la cap si gat.
Din atriul drept sangele trece in ventriculul drept, iar de aici este trimis prin arterele
pulmonare in cei 2 plamani unde se realizeaza schimbul respirator.
Sangele incarcat cu O2 se intoarce la inima prin venele pulmonare in atriul stang.
Trece in ventriculul stang si de aici prin artera aorta este trimis in organism. Din artera aorta
se despirnd arterele care vascularizeaza toate organele corpului.
1.
2.
3.
4.
Circulatia arteriala se desfasoara relativ usor pentru ca peretii arterelor sunt elastici, air
sangele are presiunea imprimata de sistola ventriculara
Presiunea pe care fluxul sanguin o exercita asupra peretilor arterelor se numeste TA
(tensiune arteriala)
Valoarea normala a TA este cuprinsa intre 120mmHg maxima, sau valoarea sistolica,
cu 70 mmHg minima valoare diastolica.
Valorile TA pot varia in functie de varsta, sex, stare patologica sau activitate fizica.
Circulatia venoasa se desfasoara mai greu decat circulatia arteriala pentru ca peretii
venelor sunt mai putin elastici, iar pe venele din partea inferioara a corpului intervine atractia
gravitationala care se opune ascensiunii fluxului sanguin.
Pentru ca circulatia sa se desfasoare normal exista mai multi factori favorizanti:
Aspiratia toracica exercitata de golirea atriilor in ventricule, golire care creaza un vid atrial ce
functioneaza ca o pompa aspiratoare pentru sangele din vene;
Presiunea exercitata de catre muschi in contractie;
Presine exercitata de catre arterele care pulseaza;
Prezenta in interiorul venelor de la picioare a unor valve care nu lasa sangele sa se intoarca o
data ce a urcat.
DIGESTIA SI APARATUL DIGESTIV
1.
a)
b)
c)
d)
e)
f)
2.
a)
b)
c)
2. dentitia definitiva
Dentitia de lapte numara 20 dinti (lipsesc premolarii). Incepe sa apara in jurul varstei
de 6 luni si se schimba in jurul varstei de 6 ani.
Dentitia definitiva numara 32 dinti specializati pe functii astfel:
- incisivii cu rol de taiere
- caninii
- premolarii
- molarii
Formula dentara pentru arcada superioara este:
- incisivii 4
- caninii 2
- premolarii 4
- molarii 6
Structura interna a dintilor (de la exterior la interior):
- smalt (substanta osoasa)
- dentina sau cementul (substanta preosoasa)
- pulpa dintelui in care se gasesc capilare si nerv.
Structura externa a dintelui:
- coroana dentara vizibila se afla la limita gingieie
- radacina este partea implantata in alveola.
Limba este un organ muscular cu rol in deglutitie, masticatie, formarea bolului
alimentar, perceperea gustului alimentelor si vorbire.
b) Faringele (vezi respiratie)
c) Esofagul este un tub musculo-elastic prin care bolul alimentar trece din faringe spre
stomac. In esofag alimentele nu sufera nici un fel de trasnformare. Are o lungime de aprox. 20
-25 cm, strabate toata cutia toracica si muschiul diafragm si patrunde in stomac prin orificiul
cardia.
d) Stomacul este situat in partea superioara a cavitatii abdominale, sub muschiul
diafragm.
Seamana cu un burduf in care alimentele stationeaza 3 4 ore, timp in care sunt
amestecate cu sucul gastric. Are forma literei J, sau forma de carlig de undita.
Prezinta 2 curburi:
1. curbura mica priveste catre ficat
2. curbura mare priveste catre flancul stang.
Prezinta 3 portiuni si anume:
1. fundul stomacului (o zona in care alimentele nu ajung niciodata si in care se formeaza o bula
de aer)
2. corpul stomacului in care are loc digestia gastrica
3. antrul pilonic este partea orizontala terminala a stomacului
Stomacul comunica prin orificiul cardia cu esofagul si prin orificiul pilor cu intestinul
subtire (duodenul).
Peretele stomacului este alcatuit din 4 invelisuri sau tunici.
1. Invelisul intern: mucoasa gastrica strabatuta de glande care secreta mucus si suc gastric
2. Tunica sub mucoasa: contine vase de sange si nervi
3. Tunica musculara: contine fibre musculare netede orientate circular, transversal si oblic. Ele
asigura amestecul alimentelor cu sucul gastric.
4. Invelisul exterior, fibros, cu rol protector.
e) Intestinul subtire este segmentul cel mai lung al tubului digestiv cu 2 portiuni, una fixa
numita duoden si una mobila numita intestin propriu zis sau jejuno-ileon.
Duodenul se afla in continuarea stomacului, are forma de potcoava si o lungime de
aprox. 20 cm. In potcoava duodenului se afla capul pancreasului.
In duoden se finalizeaza descompunerea chimica a alimentelor inceputa in stomac, se
realizeaza sub actiunea a 3 sucuri digestive:
1. Sucul pancreatic
2. Bula de la ficat
3. Sucul intestinal produs de glandele risipite in toata mucoasa duodenului.
Intestinul propriu zis, jejuno-ileon, are o lungime de aprox. 5 cm si este incolacit in
cadrul format de intestinul gros, sub forma de anse sau serpentine.
In jejuno-ileon nu mai au loc procese de descompunere chimica a alimentelor ci doar
de absorbtie intestinala. Absorbtia reprezinta procesul prin care alimentele nutritive rezultate
in urma digestiei trec din lunenul intestinului in sange.
f) Intestinul gros se mai numeste si colon. Are o lungime de aprox. 1,6 m si prezinta 3 ramuri:
1. Colonul ascendent
2. Colonul transversal
3. Colonul descendent care se termina prin colonul sigmoid si rect cu orificul anal.
La limita dintre intestinul subtire si intestinul gros se afla valvula ileo-cecala, ea se
continua cu cecumul (prima portiune a intestinului gros), lateral de cecum se afla apendicele.
Atat in peretele intestinului subtire, cat si in peretele intestinului gros se gasesc fibre
musculare netede prin a caror contractie se realizeaza tranzitul = peristaltism intestinal.
Glandele anexe
a) Glande salivare
- in cavitatea bucala sunt foarte multe glande salivare mici, raspandite in toata mucoasa
si 3 perechi de glande salivare mari care produc 1,5 litru de saliva zilnic.
Cele 3 perechi de glande mari sunt :
1.
Glandele parotide (situate pe obraz)
2.
Glandele submandibulare ( submaxilare)
3.
Glande sublinguale
Saliva este un suc digestiv care contine 90% apa, ioni minerali, mucus, o substanta
antibacteriana numita LIZOZIM care are rolul de a distruge microorganismele patrunse odata
cu alimentele si de a activa o serie de produsi digestivi.
Saliva contine o singura enzima numita AMILAZA sau PTIALINA salivara care incepe
descompunerea amidonului inca din cavitatea bucala.
b) Ficatul este cea mai mare glanda anexa cu o greutate de aproximativ 1,5 kg la 70
kg greutate.
- se afla in partea dreapta superioara a cavitatii abdominale sub muschiul diafragm
(hipocondrul drept)
- celulele ficatului produc bila (fierea) colectata prin canalicule biliare in 2 canale hepatice
( drept si stang) care ies din cei 2 lobi ai ficatului.
Din unirea lor rezulta canalul hepatic comun care transporta bile in vezica
biliara =colecist
In vezica biliara aflata pe fata inferioara a ficatului, bila se concentreaza si se
transforma dintr-un lichid de culoare galbena intr-unul de culoare verde. Din vezica biliara
prin canalul coledoc bila este evacuata in duoden unde participa la digestia intestinala.
Bila contine apa, saruri biliare, colesterol, ioni minerali, pigmenti biliari, BILIVERDINA
si BILIRUBINA.
Sarurile biliare sunt cele care se combina cu lipidele din alikmente facandu-le
hidrosolubile (usor de atacat de catre enzimele sucului pancreatic)
c) Pancreasul este o glanda mixta ppentru ca produce suc pancreatic ca si secretie
exocrina si insulina si glucagon ca hormon (secretie endocrina)
- este localizat in cavitatea abdominala sub stomac in curbura duodenului.
Sucul pacreatic este colectat de canalul pancreatic principal su eliminat tot in duoden
prin acelasi orificiu ca si canalul coledoc.
Sucul pancreatic se secreta in cantitate de 1,5-2 litri zilnic si contine apa, ioni
minerali, bicarbonat de sodiu ( necesar neutralizarii aciditatii chimului gastric care vine din
stomac). Mai contine 3 tipuri de enzime care finalizeaza descompunerea chimica a
substantelor organice descopunere inceputa in stomac.
activeaza pepsina gastrica (enzima care incepe descompunerea proteinelor inca din
stomac)
Enzimele sucul gastric sunt : PEPSINA (incepe descompunerea chimica a proteinelor),
LIPAZA ( incepe descompunerea chimica a lipidelor) , GELATINAZA ( incepe
descompunerea chimica a gelatinei).
La sugari exista o enzima speciala numita LABFERMENT care precipita cozeina din
lapte pentru a o transforma intr-un produs usor de digerat in duoden.
Fiziologia digestiei duodenale
1.
2.
3.
1.
2.
3.
1.
2.
3.
Ureterele
Vezica urinara
Uretra
Calicele preiau urina de la nivelul tubilor colectori ai nefronilor si o conduc spre
bazinet. Bazinetul se regaseste la nivelul hilului rinichiului (orificiul prin care intra si ies
arterele si venele renale, nervii, vasele limfatice, bazinetul).
Ureterele sunt doua canale subtiri prin care urina pleaca din bazinet spre vezica
urinara. Ele au traseu descendent usor anterior prin cavitatea abdominala. In uretere urina
nu mai sufera nici un fel de modificare chimica.
Vezica urinara se afla in pelvis (in bazin) si este un organ cavitar in care urina este
depozitata intre mictiuni. Vezica poate depozita intre 300 500 ml de urina, intre mictionari.
Pentru a putea depozita, peretii vezicii trebuie sa aiba doua proprietati:
1. Elasticitatea, adica proprietatea de a se intinde si de a reveni la dimensiunea normala dupa
mictiune
2. Plasticitatea, adica proprietata de a se intinde fara sa se modifice semnificativ presiunea din
interior.
Uretra este canalul prin care urina este eliminata din vezica in exterior. La barbati
uretra este mai lunga pentru ca este un organ comun cu canalul ejaculator.
La nivelul uretrei se afla doua sfinctere si anume sfincterul intern si extern. Cel extern
prezinta fibre musculare striate care pot fi controlate voluntar.
Procesul prin care urina este eliminata din vezica urinare se numeste excretie sau mictiune.
SISTEMUL NERVOS
1.
2.
1.
2.
Nervul spinal este alcatuit dintr-o radacina posterioara, una anterioara si trunchiul
nervului spinal.
Radacina posterioara este senzitiva si aduce informatiile receptionate de la nivelul
pielii, muschilor si articulatiilor in coarnele posterioare ale substantei cenusii.
Radacina anterioara este motorie si trimite comenzile neuronilor din coarnele
anterioare catre muschi si glande.
Functiile maduvei spinarii:
Sistemul nervos central prezinta doua functii:
1. Functia reflexa
2. Functia de conducere
1.
1.
2.
3.
4.
5.
1.
2.
3.
4.
5.
1.
2.
Functia reflexa se realizeaza prin substanta cenusie, are la baza actul reflex, materializat
prin arcul reflex
Alcatuirea arcului reflex:
Receptorul
Calea aferenta
Centrul de comanda
Calea eferenta
Efectorul
Receptorul este reprezentat de terminatii nervoase libere din piele, muschi si articulatii
asupra actioneaza stimulii si care genereaza impulsul nervos.
Calea aferenta este o cale senzitiva formata din fibre nervoase care transmit impulsul catre
centrul de comanda.
Centrul de comanda se afla in diferite zone ale substantei cenusii, fie din maduva, fie din
encefal cu rolul de a primi informatia, de a o analiza si de a elabora o comanda adecvata.
Calea aferenta este motorie, formata din fibre nervoase care trimit comanda centrului catre
efector
Efectorii sunt muschii sau glandele care efectueaza comanda
In maduva spinarii se realizeaza 2 tipuri de reflexe:
Reflexe somatice
Reflexe vegetative
1.
Reflexele somatice tin de activitatea muschilor si vaselor si receptie prin piele. La randul lor
se clasifica in:
a) Reflexe neurosomatice (cu 1 singura sinapsa (legatura) contin doar 2 neuroni si sunt cele
mai rapide reflexe (ex.: reflexele de aparare; reflexul rotulian)
b) Reflexe polisomatice contin mai multi neuroni si de aceea sunt mai lenti si se intind pe
zone mai mari ale organismului (ex: reflexul creat in urma electrocutarii)
2. Reflexele vegetative tin de activitatea organelor interne (ex: reflexele pilomotorii ridicarea
firelor de par/zbarlitul pielii; reflexele sudoripare; reflexele pupilodilatatorii; reflexele de
mictiune; reflexul de defecatie; reflexele sexuale)
2.
1.
2.
1.
2.
Functia de conducere este realizta prin substanta alba formata din axoni care se grupeaza
in fascicole conducatoare si cordoane de substanta alba.
Fascicolele formeaza :
Cai ascendente
Cai descendente
Caile ascendente conduc toate tipurlie de sensibilitate exteroceptiva (temperatura, durere,
vibratii, atingeri fine), interoceptiva (din muschi si articulatii) si visceroceptiva din organele
interne.
Au pe traseul lor 3 neuroni, unul pe radacina posteriara a nervului spinal, al doilea in
maduva sau in trunchi si al treilea in talamus, la baza creierului mare. Aceste cai leaga
maduva de encefal.
Caile descendente pleaza din substanta cenusie a emisferelor, cu traseu descendent prin
maduva catre muschi pentru a controla miscarile voluntare
ENCEFALUL
1.
2.
3.
4.
a)
b)
c)
d)
1.
2.
3.
4.
1.
Metatalamusul
Epitalamusul
Talamusul se afla exact sub emisferele cerebrale si este o masa de substanta cenusie cu
mai multi nuclei cu functii variate, cei mai importanti fiind nucleii talamici, de releu. Rolul
acestor muschi este acela de a proiecta informatiile fiecarui tip de sensibilitate in zone
specifice ale emisferelor cerebrale care au rolul de a le analiza.
2. Hipotalamusul se afla sub talamusul si este considerat creierul vegetativ al organismului
pentru ca influenteaza activitatea tuturor organelor interne. Sub hipotalamus se afla o glanda
endocrina numita hipofiza, de care este legat anatomic si functional. Hipofiza impreuna cu
hipotalamusul controleaza si sistemul endocrin. In hipotalamusul se gasesc si centrii
termoreglarii, ai foamei si setei si centrii de control al unor comportamente alimentare si
sexuale.
3. Metatalamusul se afla pe laturile talamusului si contine nuclei care primesc informatii de la
caile vizuale si auditive si le proiecteaza in ariile vizuale si auditive de pe suprafata
emisferelor.
4. Epitalamusul este cea mai redusa parte a diencefalului si contine un singur nucleu care
comanda intoarcerea capului in functie de stimuli olfactivi. La baza lui se afla o glanda
endocrina numita epifiza, activa numai in perioada adolescentei.
4.
Emisferele cerebrale
Formeaza creierul mare si reprezinta cea mai evoluata si voluminoasa parte a
encefalului. Cele doua emisfere sunt separate in partea superioara printr-o forma
interemisferica si unite la baza prin trei formatiuni de substanta alba si anume: corpul calos,
trigonul cerebral si comisurile albe anterioara si posterioara.
Pe suprafata emisferelor se pot observa trei santuri adanci care delimiteaza lobii si
santuri mai superficiale care delimiteaza circumvolutiuni (girusuri).
Lobii sunt: lobul frontal; parietalele (2), temporalele (2), occipitali.
Structura interna a emisferelor:
Substanta cenusie se afla la exterior unde formeaza scoarta cerebrala sau cortexul
cerebral.
Cortexul prezinta 2 zone:
Cortexul vechi: paleocortexul
Cortexul nou: neocortexul
Neocortexul este specific uman format din mai multe arii cu functii diferite:
aria motorie principala din lobul frontal: HOMUCNULUS MOTOR si este locul de
unde pleaca comenzile voluntare, constiente catre muschi.
aria senzitiva principala: HUMUNCULUS SENZITIV este locul unde ajung
informatiile senzitive, localizat in lobul parietal.
aria vizuala in lobul occipital
aria auditiva in lobul temporal
centrul vorbirii in lobul frontal stang
aria gustativa
Cele doua emisfere sunt usor inegale, in sensul ca una dintre ele domina activitatea =
EMISFERA DOMINATIVA
1.
2.
3.
a)
b)
c)
d)
e)
f)
a)
I.
II.
I.
Aparatul optic
Invelisurile sunt:
Sclerotica
Coroida
Retina
Sclerotica se mai numeste si albul ochiului si este o foita friboasa rezistenta cu rol
protector. Pe suprafata scleroticii exista mici vase de sange si muschii globului care il misca
in orbita.
In partea anterioara sclerotica se prelungeste cu corneea transparenta cu multe
terminatii nervoase.
Coroida se afla sub sclerotica si este un tesut conjunctiv care contine foarte multe
capilare si celule incarcate cu pigmenti care asigura o camera intunecata in partea posteriara
a ochiului. In partea anterioara coroida se prelungeste cu procesele ciliare formate din
muschi ciliari si vase de sange care produc lichidele ochiului.
Muschii ciliari modifica prin contractie diametrul si curburile cristalinului.
Tot anterior se afla si irisul, in mijlocul lui se gaseste pupila, orificiul prin care lumina
patrunde in interiorul ochiului.
Irisul contine fibre musculare netede orientate circular si radial, prin contractia lor
diametrul pupilei se modifica in functie de intensitatea luminii si de anumite stari patologice
sau emotionale.
Retina este invelisul intern al globului ocular formata din 10 straturi de celule, cel mai
important fiind stratul celular fotoreceptoare cu conuri si bastonase.
Celulele cu conuri sunt in numar de cateva milioane si contin 3 tipuri de pigmenti
(rosii, albastrii, verzi) care se descompun foarte usor sub influenta radiatiilor din spectrul
vizibil, corespunzatoare lungimii lor de unda pentru culorile respective. De aceea celulele cu
conuri raspund de vederea diurna cromatica (colorata).
Celulele cu bastonase contin un singur tip de pigment care se descompune la variata
intensitatii luminii si de aceea ele raspund de vederea nocturna acromatica (necolorata).
Numarul este tot de ordinul milioanelor. Toate tipurile de pigmenti sunt dependente de
prezenta carotenului (provitamina A).
Tot in retina se gasesc si primii 2 neuroni ai segmentului de conducere al
analizatorului vizual. Axonii acestor neuroni formeazxa nervul optic ce iese din ochi prin pata
oarba.
Nervii optici ajung in emisferele cerebrale in aria vizuala din lobul occipital, unde
informatiile sunt transformate in senzatii.
Pe retina imaginile se formeaza in zona cu acuitate vizuala maxima, numita fovea
centralis localizata pe partea galbena (in mijlocul retinei). Imaginile se formeaza mai mici,
rasturnate dar reale si clare.
Aparatul optic este format din totalitatea mediilor transparente pe care le strabate
lumina pana la retina:
1. Corneea (vezi mai sus)
2. Umoarea apoasa
3. Cristalina
4.
Glandele Endocrine
sunt organe specializate care secreta hormoni
cand activitatea glandelor este scazuta (Hipofunctie), sau crescuta (Hiperfunctie), apar
bolile endocrine
are legaturi cu sistemul nervos central (SNC) si cu celelalte glande cu secretie interna
- hormonii adenohipofizari
h. samatotrop (STH)
hormonii neurohipofizari
ocitocina
2.
Epifiza
parenchimul glandei este format din celule numite pinocite, celule gliale,celule
pigmentare si celule nervoase
3. Tiroida
- situata in partea anterioara a gatului intr-o loja fibroasa
format din doi lobi uniti printr-un istm situati de o parte si de alta a laringeluisi
a traheei
tiroxina
triiodotiroina
130 mg
PTH
- activ asupra osului, rinichiului, a tractului digestiv, fie prin efecte directe, fie prin efectele
vitaminei B3, a carei secretie o controleaza
- efectul final este cresterea calcemiei si a continutului de sodiu (Na) si scaderea fosfatomiei
5. Timusul
rol de glanda endocrina pana la pubertate apoi involueaza fara sa dispara complet
limfopoieza
organ endocrin
8 10 g
CSR
1. mineralocorticoizi : aldosteron
2. glicocorticoizi : cartizol si carticosteron
3. sexosteroizi : androgeni, estrogeni si progesteron
- aldosteronul : intervine in metabolismul apei si electrolitilormentinand echilibrul Na si K
- glucocorticoizii au urmatoarele efecte :
- metabolice
- sangvine
- ef. digestive
- ef. renale
- ef. nervoase
- sexosteroizii : secretati in cantitati foarte mici si au efect asemanator cu cel al h secretati de
7. Pancreasul Endocrin
situat in curbura duodenului
prezinta doua portiuni :
o portiune exocrina care reprezinta 98-99% din pancreas si care este reprezentata de
acinii pancreatici
secreta somatostatina
INSULINA
8. Ovarul endocrin
sunt organe pereche
corpul galben secreta in a doua etapa progesteron (in cantitati mari) si inhibina (in
cantitati mici)
PROGESTERONUL
INHIBINA
9. Testiculul endocrin
sunt organe pereche
secreta testosteron
TESTOSTERONUL