ANATOMIA SI FIZIOLOGIA OMULUI

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA OMULUI

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA OMULUI

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
1.
a)
b)
c)
2.
-

1)
2)
3)
4)

Anatomia este stiinta care studiaza alcatuirea corpului omenesc, structura aparatelor,
sistemelor si organelor.
Anatomie = morfologie
Fiziologia este stiinta care studiaza functionarea aparatelor si sistemelor.
Niveluri de organizare a materiei vii:
Atomic
Molecular
Celular
Nivelul tesuturilor
Nivelul organelor
Nivelul aparatelor si sistemelor
Nivelul individual
Axele si planurile de simetrie:
Axele sunt drepte imaginare care strabat corpul pentru a descrie cele 3 caracteristici esentiale
ale unui organism si anume: inaltimea, latimea si grosimea
Axul longitudinal: pleaca din varful capului (crestet), trece prin centrul corpului si se termina
in talpa. Este axul inaltimii
Axul transversal taie organismul dintr-o lateral in cealalta si descrie latimea.
Axul sagital strapunge corpul din fata in spate sau invers si descrie grosime.
Planurile de simetrie se formeaza prin unirea capetelor axelor si au rolul de a imparti
organismul in regiuni de referinta.
Planul frontal este paralel cu fruntea si imparte organismul in doua jumatati diferite, una
anterioara, cealalta posterioara.
Planul transversal imparte organismul in doua jumatati diferite, una superioara si una
inferioara.
Planul sagital imparte organismul in doua jumatati asemanatoare, cel putin la exterior. Este
planul simetriei bilateral, simetrie caracteristica organismelor superioare.
Alcatuirea generala a corpului omenesc:
Capul
Gatul
Trunchiul
Membrele

1. Capul este impartit in doua zone in functie de organelle pe care le protejeaza si adaposteste, si
anume:
- Neurocraniul
- Viscerocraniul (craniul cu organe)
Neurocraniul sau cutia craniana protejeaza encefalul.

2.

3.
a)
b)

c)
-

Viscerocraniul (oasele fetei) este locul in care se gasesc majoritatea organelor de simt
(ochi, mucoasa nazala, mucoasa limbii, urechile) si segmentele initiale ale aparatelor digestive
si respirator (cavitatea bucala, nasul).
Viscer = organ
Regiunea gatului
La nivelul gatului se pot observa urmatoarele organe (din partea anterioara catre cea
posterioara): tiroida, laringele, esofagul, regiunea cervicala a coloanei. In partea superioara se
afla faringele.
Trunchiul este impartit in trei subregiuni sau subcomponente: toracele, abdomenul, pelvisul
Pe suprafata toracelui exista mai multe zone:
Pe partea anterioara: zona supraclaviculara, subclaviculara, sternala, zonele mamare.
Pe partea posterioara: zona suprascapulara, subscapulara, latero-vertebrala
Cutia toracica prezinta urmatoarele organe:
Inima
Plamanii
Mediastinul = spatial dintre cei 2 plamani in care se pot observa capatul terminal al traheei,
bronhiile, vase de sange, esofagul portiunea toracica.
Cutia toracica este delimitata in partea superioara de santul subclavicular si in partea
inferioara de muschiul diafrag care o separa de cavitatea abdominala.
Abdomenul este impartit in mai multe subregiuni, astfel:
Epigastru
Hipocondrul drept
Hipocondrul stang
Hipogastru
Epigastrul se afla in partea superior central a cavitatii abdominale. Hipocondrul drept
se afla in partea dreapta superioara. Hipocondrul stang se afla in partea stanga superioara.
Hipogastrul se afla in partea inferioara a ombilicului.
Bila reprezinta secretia acumulata in colecist.
Pelvisul sau bazinul este localizat in partea inferioara a cavitatii abdominal si contine ca
organe de interes:
Uterul
Vezica urinara
Rectul
Ovarele
Ureterele
Trompele uterine
Uretra
Prostata
Pe laturile pelvisului catre cavitatea abdominal ca localizare externa se delimiteaza
fosa iliaca dreapta si fosa iliaca stanga.
Ca localizare, rinichii sunt in partea superioara a cavitatii abdominal de o parte si de
cealalta a coloanei vertebrale in zona lombara.
4. Membrele
Membrul superior are trei regiuni: bratul, antebratul si mana (palma).

Membrul inferior are 3 regiuni: coapsa, gamba si talpa piciorului (planta).

CELULA
Primele cercetari asupra structurii celulare au fost facute de catre Robert Hooke.
Acesta a experimentat pe material din pluta pe care l-a sectionat si la examinat microscopic
observand ca este alcatuit din camarute dreptunghiulare, strans lipite intre ele pe care le-a
denumit cella (tradus din limba latina = camaruta).
Ulterior cercetarile asupra celulelor au continuat atat la plante cat si la animale pana la
aparitia teoriei celulare care defineste celula ca fiind unitatea de baza structurala,
functionala si genetica a tuturor organismelor vii.
Dimensiunea celulelor
Majoritatea celulelor sunt microscopic avand dimensiune medie, cuprinse intre 10 100 (micron). Exista exceptii de cellule care au dimensiuni macroscopice (ex: ovulele,
fibrele musculare) si cellule cu dimensiuni extrem de mici (hematiile adulte globulele rosii)
care au 7 .
Forma celulelor
Dupa fecundatie in primele zile de formare a embrionului toate celulele sunt sferice.
Pe masura ce se formeaza tesuturile, celulele pot avea forma de stea (ex. neuronii), forma de
fus (cele muscular), forme de cub (celulele din caile respiratorii), de cilindru (ex. Din
intestinal subtire), etc.
Alcatuirea celulei
1. Compozitia chimica a celulei
Materia vie este alcatuita din 6 elemente chimice fundamentale si un nr. de elemente
auxiliare sau secundare.
Elementele fundamentale sunt: carbon, oxigen, hidrogen, azot, sulf si fosfor.
Elementele auxiliare sunt: magneziu, calciu, potasiu, sodiu, clor, fier, zinc si seleniu.
Aceste elemente chimice formeaza peste 600 tipuri de combinatii chimice organice si
anorganice.
Substantele organice: protein, glucide si lipide.
Proteinele sunt substante organice complexe, care au in principal, rol structural in
alcatuirea membranelor celulare, in structurile musculare, osoase, in hemoglobina, etc.
Subunitatile chimice ale proteinelor se numesc aminoacizi.
Exista si proteine functionale, ca de exemplu enzimele care faciliteaza desfasurarea
unor reactii chimice, si nucleoproteinele (ADN si ARN).
Glucidele, carbohidrati sau zaharuri, sunt substante organice complexe care au
principalul rol energetic in organism.
Lipidele sau grasimile sunt de asemenea substante complexe care au atat rol structural
cat si functional.
Substantele anorganice sau mineralele: cea mai importanta este apa (60 90% din
citoplasma este apa), reprezinta principalul solvent si mediu de reactie.
In afara de apa gasim saruri, cloruri, fosfati, sulfati, etc.
2. Cele 3 componente fundamentale ale unei celule sunt:

a)
b)
c)
a)

Membrana
Citoplasma
Nucleul
Membrana este foita externa care acopera continutul celular. Dpdv chimic este formata din
doua straturi de fosfolipide printre care se gasesc moleculele de proteine.
Uneori pe suprafata fosfolipidelor se pot afla molecule de cholesterol si chiar glucide.
Proteinele din structura membranei pot indeplini urmatoarele functii:
- Participa la transportul activ al unor substante intre interiorul si exteriorul celulei (transporta
sodium, potasiu, glucoza si aminoacizi).
- Leaga celulele intre ele intr-un tesut
- Receptioneaza stimuli externi si hormoni
Functiile membrane celulare:
- Rol de protective
- Da forma celulei
- Este permeabila selectiv sau semipermeabila
- In cazul unor cellule (nervoase sau musculare), membrana este polarizata electric in stare de
repaus cu sarcini pozitive la exterior si negative la interior
b) Citoplasma
- Umple continutul cellular si are 2 subcomponente structural: hialoplasma sau citoplasma
fundamental si organitele celulare.
Hialoplasma este o solutie coloidala care contine apa, saruri minerale si substante
organice sub forma de picaturi. Este sediul principal al tuturor reactiilor celulare.
In functie de temperatura, hialoplasma se gaseste in stare de gel sau gelatina, cand e
frig si stare de sol cand e cald.
Organitele celulare pot fi impartite in doua categorii:
1. Organite comune
2. Organite specifice
Organitele comune sunt :
- reticolul endoplasmatic (RE),
- aparatul Golgi
- mitocondrii
- ribozomi
- lizozomi
- centrul cellular
Reticolul endoplasmatic are aspectul unui sistem de canale care strabat toata
citoplasma de la membrana nucleului pana la membrana celulara.
Exista doua tipuri de RE: neted si rugos (aspru) cand pe suprafata lui se gasesc
ribozomi.
Rolul RE este acela de a transporta substante intre membrane nucleului si membrana
celulei, de a participa la sinteza proteinelor impreuna cu ribozomii si mai rar de a depozita
diferite substante.
Aparatul Golgi se mai numeste si dictiozom si este format dintr-un system
membranar asemanator unor saci turtiti care se termina la capete cu mici vezicule.
Rolul lui este de a elimina si excreta diferite substante.

Mitocondriile sunt formatiuni ovale cu membrane dubla in care membrane interna

formeaza adancituri numite criste care contin enime oxidoreducatoare (enzime care ard
elementele nutritive).
Rolul mitocondriilor este de a realize respiratia celulara pentru a elibera energia
necesara organismului.
Ribozomii se mai numesc si granulele lui Palade,dupa numele cercetatorului
American de origine romana care i-a descoperit si anume George Emil Palade. A primit
premiul Nobel.
Rolul lor este de a fi sediul sitezei proteinelor.
Lizozomii sunt formatiuni sferice prezente in majoritatea celulelor animale, dar mai
ales in globulele albe, leucocite, pentru ca ei contin substante cu proprietati antimicrobiene.
Centrul celular sau centrozomul se afla in apropierea nucleului. Contine ARN si
participa impreuna cu nucleul la inmultirea celulelor.
Neuronii sunt singurele celule care nu contin central celular pentru ca nu se
inmultesc.
Organitele specifice sunt neurofibrile, corpii nissl (doar in neuron), miofirbilele (doar in
celulele muscular), cilii si flagelii care sunt firisoare care apar pe suprafata membrane unei
celule cu rol in miscare (de ex. flagelul spermatozoizilor).
Nucleul se afla de obicei in central celulei, majoritatea celulelor avand un singur
nucleu. Exista si celule cu 2 nuclei celulele ficatului, cu foarte multi nuclei celulele
muscular, dar si fara nucleu globulele rosii ale sangelui. Nucleu este delimitate printr-o
membrane nuclear dubla, starabatuta de pori, de la care pronesc tuburile RE. In interior se afla
plasma nuclear bogata in ADN.
Intr-o celula in repaus AND-ul se prezinta sub forma filamentelor de cromatina intens
colorata. Din cromatina in timpul diviziunii celulare se formeaza cromozomi.
Printre filamentele de cromatina se gasesc si unul sau doi nuclei.
Rolul nucleului este acela de a realiza diviziunea celulara sau inmultirea celulelor.
TESUTURILE

1.
2.
3.
4.

Tesutul reprezinta o grupare de celule care au acceasi origine, forma, structura si

functie. Toate celulele tesuturilor se formeaza prin diviziunea mitotic a celulei ou (sau zigot).
In corpul omului exista 4 tipuri principale de tesuturi:
Tesutul epitelial
Tesutul conjunctiv
Tesutul muscular
Tesutul nervos
Tesutul epitelial
Este format din celule strans lipite intre ele, asezate pe o membrana bazala (membrane
de sprijin).

1.
2.
3.
1.

2.

3.

Caracteristic este faptul ca nu au sursa proprie de hrana pentru ca nu sunt strabatute de

vase de sange. Se hranesc prin difuziune, din tesuturile conjunctive, deasupra carora se afla.
Exista 3 tipuri de epitelii:
Epitelii de acoperire
Epitelii glandular
Epitelii senzoriale.
Epiteliile de acoperire se gasesc la suprafata corpului epiderma sau pot sa captuseasca
peretii interni ai unor organe cavitare unde formeza mucoase sauendotelii.
Celulele tesutului pot fi pavimentoase, cubice, cilindrice, asezate pe unul sau mai
multe straturi.
In sacul epidermei, celulele pavimentoase sunt asezate pe mai multe straturi, straturile
de la suprafata avand pereti puternic ingrosati, cu keratina si celule moarte care se cojesc
(deshuameaza periodic).
Un tip special de epitelii de acoperirre este uroteliul caracteristic cailor de excretii
(uretere, vezica si uretra) care favorizeaza eliminarea urinii.
Epiteliile glandulare sunt formate din celule care au proprietatea de a produce si elimina
anumite substante.
Atunci cand aceste celule se asociaza cu vase de sange si nervi se formeaza glande.
Glandele pot fi endocrine, exocrine si mixte.
Glandele endocrine sunt cele care produc hormoni pe care ii elibereaza direct in sange.
Glanda tiroida, hipofiza, suprarenalele, pancreasul endocrine, glandele sexuale (ovare si
testicolele), timusul, epifiza.
Glandele exocrine sunt cele care isi elimina produsul de secretie la suprafata corpului
sau un anumite cavitati printr-un canal de secretie. Glandele lacrimare, salivare, sudoripare,
sebacee, mamare, gastrice, pancreasul exocrine suc pancreatic, glandele sexual (ovulele si
spermatozoizii).
Glandele mixte au si productie endocrina si exocrina.
Epiteliile senzoriale sunt alcatuite din celule care au proprietatea de a receptiona actiunea
unor stimuli din mediul intern sau extern
Intra in alcatuirea organelor de simt: ochi, urechi, mucoasa nazala, mucoasa limbii,
piele, etc.
Tesutul conjunctiv

Se afla sub tesutul epitelial si poate sa indeplineasca urmatoarele functii:

1. Hraneste epiteliul sub care se afla, prin vasele de sange pe care le contine.
2. Reprezinta un deposit de saruri pentru intregul organism
3. Protejeaza organe vitale si mentine temperatura corpului participand la termoreglare.
Tesutul conjunctiv are 3 componente principale:
- Cellule conjunctive
- Fibre elastice, de reticulina si de colagen
- Substante fundamentale care umple spatiile dintre celule si fibre
In functie de cantitatea de saruri din substantele fundamentale deosebim:
- Tesut conjunctiv moale

- Tesut conjunctiv semidur sau cartilaginos

- Tesut conjunctiv dur sau osos
1. Tesutul conjunctiv moale contine o cantitate foarte mica de saruri si se prezinta sub forma de:
- Tesut moale, lax sau omogen. Este cel mai raspandit tip de tesut care umple spatiile dintre
organelle corpului
- Tesutul moale elastic prezent in peretele vaselor de sange
- Tesut moale fibros, intra in alcatuirea foitelor care protejeaza muschii si tendoanele
- Tesutul moale reticulat in care predomina fibrele de reticulina sub forma de retea in ochiurile
careia se gasesc celule. Se afla in ganglionii limfatici, splina si maduva rosie a oaselor.
- Tesutul moale adipos sau gras in care predomina celulele care acumuleaza grasime si se
gaseste in hipoderm si in jurul organelor vitale.
2. Tesutul conjunctiv semidur sau cartilaginous contine o cantitate medie de saruri si poate fi:
- Tesut cartilaginos elastic: se gaseste in pavilionul urechii, varfului nasului si epiglota.
- Cartilaginos fibros: este cel mai rezistent si se gaseste in discurile dintre vertebre si
meninscuri.
- Hialin sau omogen se gaseste in cartilajele articulare, laringe, trahee si cartilajele costale
3. Tesutul dur sau osos se caracterizeaza prin faptul ca substanta fundamentala este puternic
impregnata cu saruri de Ca si fosfor si se numeste oseina.
In functie de modul in care se distribuie lamele de oseina si celelalte componente ale
tesutului, deosebim:
a) Tesut osos compact
b) Tesut osos spongios
a)Tesutul osos se gaseste in diafiza oaselor lungi si la suprafata oaselor scurte si late.
Este cel mai rezistent tip de tesut pentru ca oseina se dispune sub forma de lamele
concentrice foarte ordonate intre care se distribuie celulele osoase.
b) Tesutul osos spongios se afla in epifizele oasleor si in interiorul oaselor scurte si late.
Lamelele sunt asezate la intamplare ramanand spatii care dau aspectul de burete, spatii in care
se afla maduva rosie osoasa (este sediul formarii celulelor sangelui, mai ales globulele rosii).

1.
2.
3.
1.

Tesutul muscular
Exista 3 tipuri de tesut muscular:
Tesut muscular striat
Tesut muscular neted
Tesut muscular cardiac
Tesutul muscular striat intra in alcatuirea muschilor scheletici, limbii, faringelui si primei
portiuni a esofagului.
Celulele (fibrele) musculare striate au urmatoarele caracteristici:
Au forma de fus sau de cilindru
Prezinta foarte multi nuclei, localizati la periferie
In citoplasma, in afara organitelor commune tuturor celulelor se gasesc organite specific
denumite miofibrile.
Miofibrilele sunt formate din proteine contractile. Unele au filament mai groase de
miozina, altele au mai subtiri de actina.

Miozina formeaza discuri intunecate, iar actina discuri clare. Discurile clare sunt
strabatute de fasii numite membrane Z.
Unitatea functionala cuprinsa intre 2 membrane Z successive se numestesarcomer.
Asezarea ordonata a miofibrilelor la acelasi nivel in toate celulele invecinate face ca muschii
striate sa aiba contractii rapide, puternice si voluntare sau constiente.
2. Tesutul muscular neted intra in alcatuirea peretilor organelor interne, iar fibrele muscular
prezinta urmatoarele caracteristici:
- Au forma de fus
- Au un singur nucleu
- miofibrilele sunt asezate dezordonat, ceea ce face ca si contractile sa fie slabe, lente, difuze si
involuntare
3. Tesutul muscular cardiac intra in alcatuirea peretelui inimii. Se mai numeste si miocard. Dpdv
structural seamana cu muschiul strait, dar dpdv functional seaman cu muschiul neted.
O proprietate deosebita este automatismul, adica proprietatea de a se contracta sub
influenta impulsurilor autopropagata fara declansare nervoasa.

Tesutul nervos

1.
2.
1.

1.
2.

Intra in alcatuirea sistemului nervos si este format din 2 tipuri de celule:

Celule nervoase sau neuroni
Celule gliale sau de sustinere
Neuronul este singura celula care nu se divide, formata din corp celular si prelungiri. Corpul
celular are forma de stea; un singur nucleu asezate central si organite celulare comune si
specific: meurofibrilele si corpi nissl sau tigroizi.
Neurofibrilele au rolul de a sprijini celelalte componente celulare, iar corpii nissl de a
participa la sinteza proteinelor implicate in realizarea memoriei.
Prelungirile neuronilor sunt dendritele si axonul.
Dendritele sunt prelungiri scurte si ramificate prin care impulsul nervos vine dinspre
alti neuroni spre corpul celular al neuronului proprie.
Axonul este o prelungiri unica, lunga prin care impulsul nervos pleaca spre alti
neuroni. La capatul axonului se gasesc ramificatii cu butoni terminali, in care se afla substante
cu rol de mediator chimic (adrenalina de exemplu), care faciliteaza trecerea impulsului de la
un neuron la altul.
Axonul este protejat de 3 invelisuri sau teci, cel mai important fiind invelisul
demielina cu rol de izolator electric.
Proprietatile neuronilor:
Excitabilitatea
Conductibilitatea
Excitabilitatea este proprietatea neuronului de a raspunde printr-o manifestare electrica
sau chimica la actiunea unui stimul care are o anumite intensitate denumite prag.

Conductibilitatea reprezinta proprietatea de a conduce impulsul. Este mai mare in

cazul axonilor cu teaca de mielina pentru ca impulsul sare din strangulatie in strangulatie.
Legaturile dintre neuroni se numesc sinapse si ele se pot realiza intre axonul unui
neuron si dendritele sau corpul celular ale altui neuron.
2. Celulele gliale se gasesc printre neuroni, sunt mai numeroase decat acestia. Spre deosebire de
neuroni se pot inmulti si au rolul de a hrani neuronii, de a-i sprijini, de a inlatura resturile
neuronilor morti si foarte rar de a ocupa locul neuronilor distrusi.

SANGELE

I.
II.

I.

II.

Sangele reprezinta cea mai importanta componenta a mediului intern (mediul intern
reprezinta totalitatea lichidelor care circula printr-un organism, adica in afara de sange, intra
limfa si lichidul intracelular).
Ca tip de tesut, sangele este un tesut conjunctiv de tip particular pentru ca este format
din substanta fundamentala si celule sanguine, dar nu are fibre conjunctive.
Volumul de sange din corpul unei persoane reprezinta volemia persoanei respective.
La o persoana de 70 kg volemia este de aproximativ 5 l de sange (circa 7 -8 % din greutatea
corpului).
Din cei 5 l de sange 3 l reprezinta volumul circulant (sangele care circula prin vase) si
2 l reprezinta sangele stagnat sau sangele de rezerva (cel care se gaseste in anumite organe ca
splina si ficatul, din aceste depozite sangele este imobilizat in timpul efortului prelungit sau in
cazul in care oamenii traiesc la altitudine de peste 2000 m).
Temperatura sangelui normal este intre 36,5 0C si 370C. In interiorul corpului
temperatura este de 400C, iar la suprafata este de 35 35,50C, deci rolul sangelui este de a
uniformiza temperaura corpului.
Sangele este alcatuit din :
Plasma sanguina
Celule sanguine
Raportul dintre volumul de elemente figurate si volumul de plasma se numeste
HEMATOCRIT si este de aproximativ 46/54 (46% aprox. Sunt celulele, iar 54% etse plasma).
Plasma
- Este un lichid galbui, semitransparent, indoor
- Contine aproximativ 90% apa si 10% reziduu uscat, acesta este reprezentat de 1% saruri de
fosfor, calciu, sodiu, potasiu, etc. si 9% substante organice de tipul proteinelor, glucidelor
(glucoza in special) si lipidelor. Dintre proteine, cele mai importante sunt: albuminele, gama
globulinele ( cu rol in imunitate), si fibrinogenul (cu rol in coagularea sangelui).
Functiile plasmei:
- Transportul de O2 si CO2
- Transportul nutrientilor rezultati in urma digestiei
- Transportul vitaminelor si hormonilor
- Transportul unor substante toxice care trebuie eliminate (exemplu: uree si acid uric).
Celulele sangelui
1. Globulele rosii

2. Globulele albe
3. Trombocitele
1. Globulele rosii pot avea doua denumiri in functie de varsta si rol:
- Eritrocite: sunt celulele foarte tinere, imediat dup ace se formeaza din maduva rosie a oaselor.
Sunt celulele cu nucleu care patrund in circulatie. Maduva rosie se mai numeste si maduva
hematogena si se poate transforma in maduva galbena atunci cand necesitatile in oxigen scad.
Maduva galbena poate redeveni maduva rosie. La batrani, maduva galbena ramane inactiva si
se transforma in maduva cenusie. Procesul prin care se formeaza eritrocitele se numeste
ERITROPOIEZA. Nu sunt celule functionale.
- Hematiile sau celulele mature, cu forma de disc biconcave (seamana cu gogoasa turtita la
mijloc), fara nucleu. Contin o substanta proteica numita hemoglobina, foarte bogata in fier.
Fierul se combina foarte usor cu O 2 si CO2 formand combinatii labile (se leaga si se desfac
usor) si anume: OXIHEMOGLOBINA (prescurtare Hb O 2) cand se combina cu O2 si
CARBOHEMAOGLOBINA (prescurtare Hb CO2) cand se combina cu CO2.
Hemoglobina combinata cu O2 are culoare rosie pentru ca fierul oxidat are culoare
rosie. Cantitatea de fier din hemoglobin se numeste sideremie. Daca sideremia este mica sau
daca numarul de hematii este mai mica pare anemia feripriva.
Numarul normal al hematiilor este de 4,5 mil/mm 3 de sange la femei si 5mil/mm 3la
barbati.
Scaderea numarului de hematii poate sa apara in diferite forme de leucemie, iar
cresterea denumita poliglobuluie, apare in cazul efortului fizic sau in cazul persoanelor care
traiesc la altitudini mari sau in boli grave pulmonare.
Hematiile traiesc 120 zile dupa care sunt distruse in splina si ficat.
2. Globulele albe sau leucocitele
- Se formeaza in mare parte tot in maduva rosie, dar unele se pot forma si maturiza in
ganglionii limfatici, splina si timus.
- Formeaza sistemul imunitar al organismului
- Numarul normal al leucocitelor este de aproximativ 5 mii/mm3
- Cresterea numarului de leucocite apare in infectii microbiene (15 mii 30 mii).
- Celulele sunt mari, au nucleu permanent si pot prezenta in citoplasma mici granulatii care
sunt de fapt lizozomi producatori de substante antimicrobiene.
In functie de forma nucleilor si prezenta granulatiilor in citoplasma deosebim 2 tipuri
de globule albe.
a) Polimorfonucleare (PMN) (granulare)
b) Mononucleare (agranulare)
a) PMN-urile pot fi:
- Neutrofile
- Acidofile
- Bazofile
Neutrofilele reprezinta 65% din masa leucocitara si sunt primele celule care ajung la
locul unei infectii.
Au proprietatea de diapedeza (pot sa emita picioruse false cu ajutorul carora strabat
peretii vaselor de sange pentru a ajunge mai repede la locul unei infectii. O data ajunse
fagociteaza microbii, adica inglobeaza microbii si ii digera.

Acidofilele se mai numesc si eozinofile si reprezinta aprox. 2% din masa leucocitara.

Ele intervin in apararea organismului in procese alergice si parazitare.
Bazofilele reprezinta in jur de 1% din masa leucocitara si au rolul de a reduce
inflamatiile. Ele produc heparina.
b) Mononuclearele sunt reprezentate de monocite (macrofage) si limfocite.
Monocitele sunt celule foarte mari care ajung ultimele la locul unei infectii cu rolul de
a ingloba si digera resturile celulare moarte (puroiul) rezultat in urma luptei dintre
neutrofile si microbi.
Reprezinta aproximativ 7% din masa leucocitara.
Limfocitele reprezinta 25% din masa leucocitara si sunt celule care apartin sistemului
limfatic. Sunt celule care se maturizeaza in timus si ganglionii limfatici. Produc anticorpi si au
rol in realizarea imunitatii de lunga durata. Sunt celule care pot trai mai multi ani.
Imunitatea reprezinta capacitatea de aparare a organismului fata de agresorii externi
(virusuri, bacteria, ciuperci sau toxinele acestora), dar si apararea fata de moleculele sau
celulele proprii care si-au modificat structura. Imunitatea poate fi innascuta sau ereditara si
dobandita pe timpul vietii.
3. Trombocitele sunt fragmente citoplasmatice al caror numar variaza intre 150 mii si 300 mii
/mm3. Se formeaza tot in maduva rosie, traiesc 1 saptamana si au rol important in procesul de
hemostaza, adica oprirea sangerarii sau coagularea sangelui.
Grupele de sange
1. Sistemul A, B, O
2. Sistemul Rh
1. Sistemul A, B, O este determinat de existenta pe globulele rosii a unor antigene
(aglutinogene), notate cu A si B, si de existent in plasma a unor aglutinine notate cu si .
Pentru ca o transfuzie sau un transplant sa fie considerat reusit, fara risc este important ca
antigenele de un tip sa nu vina in contact cu aglutininele de acelasi tip.
GRUPA
ANTIGEN
AGLUITININA
0 SAU I
,
A SAU II
A

B SAU III
B

AB SAU IV
AB
Compatibilitatile
Grupa 0 este considerate donatorul universal, pentru ca doneaza la toate grupele, dar
primeste doar de 0.
Grupa A primeste de 0 si A, doneaza la A si AB.
Grupa B primeste de 0 si B, doneaza la B si AB.
Grupa AB primitor universal, doneaza doar la AB.
2. Sistemul Rh este al doilea sistem de determinare al grupelor de sange.
A fost descoperit pentru prima data la maimuta Rhessus, de unde si numele de Rh.
Sistemul este determinat de existent pe suprafata globulelor rosii a unei antigene
determinate de o gena dominant notata cu litera D. Persoanele care poarta antigenul (antigena)
sunt considerate Rh+, iar cele care nu poarta Rh-.

Riscul major in cazul transfuziilor sarcinilor apare atunci cand primitorul, respectiv
femeia insarcinata are Rh-, iar donatorul, sotul in acest caz, are Rh+.
CURS 5
18.10.2013
ANATOMIE
APARATUL LOCOMOTOR
Este format din:
I. Sistemul osos
II. Sistemul muscular
I.

1.
2.
3.
1.
a)
b)
a)

b)

2.
a)
b)
c)
a)
1.
2.
3.
4.

5.

Sistemul osos scheletul corpului este format din aproximativ 204 oase legate intre ele prin
articulatii (fara codita si oasele urechii)
Scheletul este impartit in mai multe regiuni:
Scheletul capului
Scheletul trunchiului
Scheletul membrelor
Scheletul capului este reprezentat de:
Neurocraniu
Viscerocraniu
Neurocraniul este format din oase perechi si neperechi
Oasele perechi sunt: temporalele si paretalele
Oasele neperechi sunt: frontalul, occippitalul, sfenoidul (arcadele ) si etmoidul (saua
de la nas).
Oasele viscerocraniului sunt mandibula, care este singurul os mobil al craniului, maxilarul,
oasele zigomatice (oasele pometilor), osul palatin (formeaza palatul dur cerul gurii), nazalul,
cornetele nazale, lacrimal si osul vomer.
Scheletul trunchiului este format din:
Coloana vertebrala
Coaste
Stern
Coloana vertebrala numara 33 34 vertebre impartite in urmatoarele regiuni:
Regiunea cervicala cu 7 vertebre. Primele 2 avand denumiri particulare si anume atlas si axis.
Regiunea toracica numara 12 vertebre si inchide in partea posterioara cutia toracica.
Regiunea lombara in care se gasesc 5 vertebre
Regiunea sacrala in care se gasesc 5 vertebre modificate in sensul ca s-au redus ca
dimensiune, s-au aplatizat pentru a forma un singur os numitsacrum sau sacral. Acesta
contribuie impreuna cu ileococsalele la formarea centurii pelviene sau bazinul. Sunt oase late,
puternice pentru ca au rolul de a sustine greutatea din partea superioara a corpului in statiune
bipeda.
Zona coccigiana formata din 4-5 vetrebre modificate, mult mai mici, unite intr-un singur os
numit coccis.
Alcatuirea unei vertebre: corp vertebral si arc vertebral. Intre corp si arc se afla
cananul medular care adaposteste maduva spinarii.

Arcul este format din prelungiri numite apofize si anumite:

Apofiza spinoasa
Apofize laterale
Intre apofize se gasesc muschii latero-vertebrali.

Coloana vertebrala prezinta mai multe tipuri de curburi fiziologice (normale) care ii
dau forma de arc sau de S.
Curburile fiziologice sunt numite cifoze si lordoze (vazute din plan sagital) si scolioze
vazute din plan frontal (modificate dreapta sau stanga). Prin accentuarea acestor curburi se
formeaza curburile patologice.
b) Coastele sunt 12 perechi de arcuri osoase care impreuna cu sternul si regiunea toracica a
coloanei formeaza cutia toracica.
Primele 7 perechi de coaste sunt coaste fixe pentru ca se articuleaza relativ fix pe
stern. Urmatoarele 3 perechi sunt coaste false pentru ca se articuleaza pe stern prin cartilaje
lungi care le ofera mobilitate in timpul inspiratiei pentru a mari volumul cutiei toracice.
Urmatoarele 2 perechi sunt coaste flotante pentru ca nu se mai articuleaza deloc pe stern,
permitand o marire accentuate a cutiei toracice.
c) Sternul este osul lat din partea anterioara a cutiei toracice.
3. Scheletul membrului superior se prinde de scheletul trunchiului prin oasele centurii scapulare
reprezentate de clavicula si omoplat.
Membrul propriu-zis este format din:
- Humerus
- Radius
- Ulna (sau cubitus)
- Carpiene
- Metacarpiene
- Falange

1.
2.
3.
4.
5.
6.

Denumirile degetelor: police, index, median, inelar si auricular (degetul mic sau
minimus).
Scheletul membrului inferior se leaga de scheletul trunchiului prin oasele centurii pelviene
(bazinului):
Ileococcsalele articulate anterior la nivelul simfizei pelviene
sacrumul posterior articulate posterior
Membrul propriu zis este format din:
femur
tibie
peroneu (sau fibula)
tarsiene
metatarsiene
falange
rotula (sau patela la nivelul articulatiei genunchiului)
Degetul mare se numeste si haluce.
Articulatiile sunt legaturile dintre oase clasificate in:
articulatii fixe sau immobile: articulatiile dintre oasele cutiei craniene (suture), articulatii
simfizei pubiene
articulatiile semimobile contin capete cartilaginoase de articulare si ofera o mobilitate redusa
articulatiie mobile contin capete cartilaginoase acoperite intr-o capsula fibroasa care contine
si un lichid sinovial (articulatia genunchiului)
Sistemul muscular reprezinta componenta activa a aparatului locmotor, reprezentata de
muschii scheletici.
Grupele musculare sunt:
Muschii capului
Muschii gatului
Muschii pieptului
Muschii spatelui
Muschii abdomenului
Muschii membrelor

1.
a)
b)
a)
b)
2.
-

Muschii capului sunt:

Muschii mimicii
Muschii masticatori
Muschii mimicii realizeaza expresia fetei:
Orbiculari asezati circular in jurul gurii, nasului, ochilor
Muschiul frontal pe osul frontal
Muschii masticatori sunt reprezentati de:
Maseter asezat pe mandibula si maxilar
Muschiul temporal
Muschii gatului sunt reprezentati de:
Sternocleidomastoidian
Hiodieni
Pielosul gatului

4.
-

II.

3.
4.
5.
6.
a)

Muschii pieptului sunt:

Marele pectoral
Intercostalii interni si externi
Dintatii
Diafragmul
Muschii spatelui:
Trapez
Marii dorsali
Romboizi
Muschii abdomenului:
Dreptii abdominali (patratele)
Oblicii interni si externi
Muschii membrelor
Muschii membrului superior se leaga de muschii trunchiului prin muschiul deltoid (muschiul
umarului), urmeaza bicepsul si tricepsul brachial si muschii flexori, extensori, pronatori si
supinatori ai incheietuirii mainii si degetelor
Miscarea de supinatie palma priveste in sus
Miscarea de pronatie palma priveste in jos
Miscarea de aductie membrul este adus spre corp
Miscarea de abductie membrul este indepartat de corp
b) Muschii membrului inferior se prind de musculature trunchiului prin muschii fesieri
(gluteus).
Muschii membrului propriu zis:
- Croitor
- Cvadriceps femural
- Aductori
Cei de sus sunt muschii coapsei (bazin genunchi) pe partea anterioara
- Muschiul biceps femural pe partea posterioara a coapsei
- Tensor pe partea lateral a coapsei
- Muschii gastrocnemieni (gemeni) se afla pe partea posterioara a gambei
- Flexori, extensori, pronatori, supinatori ai incheieturii piciorului si degetelor
Proprietatile muschilor:
1. Contractilitatea
2. Elasticitatea
1. Contractilitatea reprezinta proprietatea muschilor de a raspunde printr-o manifestare electrica
si chimica la actiunea impulsului nervos venit de la creier. Exista mai multe tipuri de
contractii in functie de modul in care actioneaza stimulul:
- Contractii de tip SECUSA, cand stimulul actioneaza rapid si este unic. Contractiile de acest
gen sunt rare in organism, de exemplu clipitul este un impuls si o singura contractie.
- Contractii de tip TETANOS incomplete cand actioneaza mai multi stimuli intre care exista
interval de timp cu durata relativa. Astefl, intre contractii exista si perioade scurte de relaxare.
- Contractii de tip TETANOS COMPLET cand intre stimuli nu exista perioade de relaxare,
sunt contractii puternice sustinute, caracteristice muschilor scheletici.

Dpdv al modificarilor survenite in interiorul muschiului, in timpul contractiei

deosebim:
Contractii izometrice (izo = uniform, la fel, metric = lungime)
Contractii izotonice
Contractiile izometrice inseamna ca se petrec fara modificarea lungimii muschiului, dar cu
modificarea starii de tensiune (tonusul). Sunt contractii pe care le realizeaza muschii postural,
adica muschii ce realizeaza mentinerea pozitiei vertical a corpului si capului.
Contractiile izotonice sunt contractii in care tonusul ramen constant, dar lungimea
muschiului se modifica (contractile muschilor care realizeaza lucrul mechanic (miscari
concrete)).
Tonusul muscular reprezinta starea de usoara tensiune in care fiecare muschi se afla si in
stare de repaus.
Elasticitatea reprezinta proprietatea muschilor de a se intinde si de a reveni la dimensiunea
initiala.

FUNCTIA RESPIRATORIE
Respiratia reprezinta procesul prin care organismele ard elementele nutritive in scopul
eliberarii energiei necesare cresterii si dezvoltarii, si activitatilor zilnice.
In functie de modul in care se realizeaza arderile, deosebim doua tipuri de respiratie:
a) Respiratie aeroba
b) Respiratie anaeroba
Respiratia aeroba este caracteristica celulelor organismelor superioare si consta in
arderea complete a elementelor nutritive cu ajutorul oxigenului pana la dioxid de carbon, apa,
cu eliberarea unei mari cantitati de energie.
Respiratia aeroba se petrece in toate celulele organismului in mitocondrii.
Respiratia anaeroba este caracteristica organismelor primitive unicelulare si consta
in transformarea substantelor organice incomplete pana la formarea unui produs intermediar a
dioxidului de carbon si unei mici cantitati de energie. In celulele superioare acest tip de
respiratie poate sa apara in celulele musculare striate, cand functioneaza pe datorie de oxigen
(febra muscular).
APARATUL RESPIRATOR
Este alcatuit din:
1. Cai respiratorii
2. Plamani
1.
a)
b)
c)
d)
e)

Caile respiratorii sunt reprezentate de:

Cavitatea nazala
Faringe
Laringe
Trahee
Bronhii

a) Cavitatea nazala este separat de septul nazal in doua fose nazale. Acestea comunica in partea
anterioara prin nari cu mediul exterior si in partea posterioara prin cornetele nazale inferioare
cu faringele. In cavitatea nazala aerul este filtrat, incalzit si umezit.
b) Faringele prezinta trei etaje:
Nazofaringele aflat in zona cornetelor nazale inferioare la limita dintre cavitatea nazala si
cavitatea bucala. In jurul lui se gasesc portiuni de tesut limfatic cu rolul de a distruge microbii
care pot patrunde o data cu aerul. In cazul in care in acest tesut se acumuleaza mucozitati, se
pot forma vegetatii adenoide sau polipi.
Orofaringele este faringele din dreptul cavitatii bucale unde se afla epiglota si amigdalele (tesut
linfoid) cu rol de aparare antimicrobian. In orofaringe se intretaie calea digestiva cu calea
respiratorie
Laringofaringele este un compartiment redus, slab repzerentat, la intrarea in laringe unde se
afla glota (glota si epiglota deschid si inched intrarea in laringe).
c) Laringele este un organ cu forma unui trunchi de con aflat in regiunea gatului. Este format
din mai multe tipuri de cartilaje, cal mai bine reprezentat fiind cartilajul anteriorpe care se
sprijina tiroida (cartilaj tiroidian). La barbati, partea superioara a acestuia este mai
proeminenta, se numeste marul lui Adam si este character sexual secundar. Mucoasa
laringelui prezinta numeroase pliuri numite corzi vocale. Deci, laringele este organul fonatiei.
d) Traheea porneste de la baza laringelui si are aspectul unui tub de aprox. 7 9 cm care
patrunde in cavitatea toracica si in dreptul hilului plamanilor se bifurca pentru a forma cele
doua bronhii extrapulmonare. Traheea se formeaza prin suprapunerea mai multor inele
cartilaginoase incomplete in partea posterioara unde se continua cu o pielita conjunctiva
elastica.
e) Hilul plamanilor reprezinta orificul prin care patrund in plamani bronhiile, vasele de sange,
nervi si vasele limfatice. Dupa patrunderea in plamani, bronhiilr incep sa se ramifice in
bronhii de ordinul I, II, III, samd pentur a forma arboreal bronsic.
Ultimele ramificatii se numesc bronchiole terminale, se continua cu canalele alveolare
care isi dilate peretii si formeaza alevolele pulmonare. Mai multe alveole formeaza un acin
pulmonar.
Alveolele reprezinta unitatile structurale si functionale ale plamanilor mamiferelor.
Fiecare plaman prezinta cateva milioane de alveole pulmonare. Fiecare alveola este infasurata
cu cate un capilar nervos si unul arterial. Atat peretele alveolei cat si peretele capilarului
prezinta un singur strat de celule. Impreuna formeaza membrana alveo-capilara pe care o
strabat gazele respiratorii.
Ventilatia pulmonara reprezinta succesiunea celor doua procese respiratorii, inspiratia
si expiratia.
Inspiratia reprezinta un process active declansat de centrii respiratiei din trunchiul
cerebral. Acestia pot reception cresterea concentratiei dioxidului de carbon din sange si
automat decsarca impulsuri care determina contractia muscilor inspiratori (intercostali si
diafragm). Acestia ridica rebordul costal, maresc volumul cutiei toracice, iar cutia trage dupa
ea prin cele doua pleure si plamanii.
Plamanii isi maresc volumul in timp ce presiunea aerului din interiorul lor scade.

1.
2.
3.
4.

a)
b)
c)

Conform legilor difuziunii aerul patrunde din atmosfera, adica la presiune mai mare,
in plaman la presiune mai mica, pana cand cele doua presiuni se egaleaza. In acest moment
centrii nu mai trimit impulsuri de contractie, muschii se relaxeaza, cutia revine la normal,
apasa pe plamani si aerul este eliminat, astfelt expiratia este un proces pasiv.
Plamanii ocupa aproape in totalitate cutia toracica, sunt acoperiti de doua foite subtiri
numite pleure. O pleura parietala, care adera pe cutia toracica si o pleura viscerala care adera
pe plaman.
Intre cele doua pleure se afla o camera virtual, cu o pelicula fina de lichid pleural cu
rol important in inspiratie.
Plamanul drept este mai mare, format din 3 lobi, iar plamanul stang are douar 2 lobi.
Pleura viscerala patrunde sin in santurile dintre lobi.
Volume si capacitati respiratorii
Volum current: reprezinta volumul de aer inspirit si expirat in mod normal cu o valoare de
500 ml. Se prescurteaza VC.
Volumul inspirator de rezerva reprezinta volumul introdus in plaman printr-o inspiratie
fortata, poate ajunge pana la 3000 ml aer. Se prescurteaza VIR.
Volumul expirator de rezerva reprezinta volumul de aer eliminat printr-o expiratie fortata, este
de aprox. 1500 ml si se noteaza VER.
Volumul rezidual reprezinta volumul de aer care poate sa ramana in plaman si dupa o
expiratie fortata si este de aprox. 1500 ml. Se prescurteaza VR.
Capacitatea vitala (CV) reprezinta suma dintre VC, VIR si VER. Capacitatea
pulmonara totala (CPT) reprezinta suma tuturor volumelor respiratorii (VC+VIR+VER+VR
sau CV+VR).
Etapele respiratiei:
Etapa pulmonara
Etapa de transport
Etapa tisulara

a) Etapa pulmonara se realizeaza la nivelul alveolelor pulmonare si consta in trecerea oxigenului

din alveola in capilarul venos si trecerea dioxidului de carbon din capilarul arterial in alveola
pentru a fi eliminate.
b) Etapa de transport este realizara de catre sange prin plasma sub forma dizolvata si hematii
sub forma de oxihemoglobina si carbohemoglobina
c) Etapa tisulara are loc in tesuturi si consta in trecrea oxigenului din capilarele arteriale in
celule si a dioxidului de carbon rezultat in urma metabolismului din celule in sange.
Frecventa respiratorie este in medie de 16 18 respiratii / minut si reprezinta numarul
de respiratii pe unitatea de timp. Variaza in functie de vartsa (bebelusi 20 22, batrani 10), in
functie de sex, de efort, stari patologice, emotionale.
APARATUL CARDIO-VASCULAR

Este alcatuit din:

1. Inima
2. Vase de sange

1.
2.
3.
1.
2.

3.
-

I.
II.
III.
IV.

1. Inima este localizati in cavitatea toracica, intre cei 2 plamani, in centru, cu varful
orientat si sprijinit pe plamanul stang si muschiul diaphragm.
Are marimea pumnului drept si o greutate de aproximativ 300gr.
Peretele inimii este alcatuit din 3 straturi:
Pericard
Miocard
Endocard
Pericardul este capsula fibro-conjunctiva care acopera si protejeaza inima. Stratul intern al
pericardului = epicardul adera pe suprafata inimii.
Miocardul este un tesut muscular cu proprietati particulare care realizeaza prin contractie
functia de pompa a inimii. Miocardul/muschiul inimii este mai gros in dreptul ventriculului
(varful inimii) pentru ca de acolo sangele este pompat prin artere in organism.
Endocardul imbraca peretii celor 4 camarute si este un tesut epitelial de acoperire.
Structura interna a inimii
Inima este un organ tetracameral format din 2 atrii la baza si 2 ventricule in varf
Cele 2 atrii, ca si cele 2 ventricule sunt complet separate prin cate un perete interatrial,
respective interventricular.
Acesti pereti impart inima in doua jumatati si anume jumatatea drepata prin care curge
sangele cu CO2 si jumatatea stanga prin care curge O2 (sangele).
Prin nima mamiferelor sangele circula intr-un singr sens, din atria (care primesc sangele) in
ventricule care il trimit in corp.
Sangele nu se poate intoarce din ventricule in atria pentru ca la nivelul orificiilor atrioventriculare se gasesc niste valve. In partea drepata se afla valva tricuspida, iar in partea
stanga valve bicuspida (mitrala).
Valvele sunt inchise si deschise cu ajutorul unor cordaje care le leaga de muschii papilari ai
miocardului ventricular.
Activitatea electrica a inimii
Miocardul este singurul tip de tesut muscular cu proprietatea de automatism
Acesta contine un tip de celule care pot sa-si modifice incarcarea electrica a membranelor
celulare si sa declanseze unde electrice de contractie care se propaga in tot miocardul
Tesutul care genereaza aceste unde se numeste TESUT EXCITOCONDUCTOR NODAL. El
este alcatuit din urmatoarele formatiuni:
nodulul sinoatrial
nodulul atrioventricular
fascicolul HISS
reteaua PURKINJE
I. Nodulul sinoatrial se afla in peretele atriului drept si contine celulele care genereaza
undele de contractii. Frecventa cardiaca pe care o imprima acest nodul este de 70 75
batai/minut
II. Nodulul atriventricular se afla tot in peretele atriului, dar in apropierea peretelui
atrioventrular. El preia unda de contractie si o trimite catre miocard.

III. Fascicolul HISS se afla in peretele interventricular si se ramifica in reteaua PURKINJE, in

miocard unde distribuie unda de contractie.
-

2.
a)
b)
c)
a)
b)

c)

1.
2.

Afectarea nodului sinoatrial duce la preluarea activitatii de catre nodulul atrioventricular, dar
cu reducerea frecventei cardiac la 40 contractii/minut
Daca activitatea este generate doar de fascicolul HISS frecventa scade la 25 contractii/minut
Ciclul cardiac reprezinta alternanta dintre contractii si relaxari, adica dintre sistole si diastole
(sistola = contractie; diastola = relaxare)
In mod normal un ciclu cardiac dureaza 0,8 sec (sistola atriului drept 0,1 sec, sistola
ventriculului drept 0,8 sec; sistola atriului stang 0,3 sec; sistola ventriculului stang 0,5
sec)
Dupa fiecare ciclu cardiac urmeaza o perioada de diastole generala de 0,3 0,4 sec.
Vascularizatia inimii este realizata de arterele si venele coronariene care se desprind de la
baza arterei aorte si se ramifica in tot miocardul pe care il aprovizioneaza cu O 2, elemente
nutritive si glucoza. Infundarea arterelor cu colesterol duca la perturbarea activitatii cardiac,
preinfarct si infarct.
Vasele de sange sunt:
Arterele
Venele
Capilarele
Arterele sunt vase mari care transporta sangele de la inima la organe si tesuturi.
Majoritatea arterelor transporta sange cu O2, cu exceptia arterelor pulmonare care duc spre
plamani sange cu CO2
Venele sunt vase mari care aduc sangele din corp la inima. Majoritatea aduc sange cu
CO2 produs in urma metabolsimului. Exceptie fac venele pulmonare care aduc de la plamnai
sange cu O2.
Capilarele sunt cele mai mici vase de sange care formeaza retele vasculare in piele si in
peretii organelor interne. Sunt foarte importnate pentru ca participa la schimburile directe de
gaze respiratorii si elemente nutritive cu celulele din tesuturi.
Vasele de sange participa la realizarea a doua tipuri de circulatie:
Circulatia mare sau sistemica, care se realizeaza intre inima si majoritatea organelor corpului
Mica circulatie sau circulatia pulmonara care se realizeaza intre inima si plamani.
Sangele cu CO2 produs in urma metabolsimului este colectat de la nivelul celulelor, de
catre capilarele venoase. Acestea se unesc in vene din ce in ce mai mari astfel incat in atriul
drept al inimii se varsa doar doua vene mari vena cava inferioara care adduce sangele cu
CO2 din partea de jos a corpului si vena cava superioara care adduce sangele de la cap si gat.
Din atriul drept sangele trece in ventriculul drept, iar de aici este trimis prin arterele
pulmonare in cei 2 plamani unde se realizeaza schimbul respirator.
Sangele incarcat cu O2 se intoarce la inima prin venele pulmonare in atriul stang.
Trece in ventriculul stang si de aici prin artera aorta este trimis in organism. Din artera aorta
se despirnd arterele care vascularizeaza toate organele corpului.

1.
2.
3.
4.

Circulatia arteriala se desfasoara relativ usor pentru ca peretii arterelor sunt elastici, air
sangele are presiunea imprimata de sistola ventriculara
Presiunea pe care fluxul sanguin o exercita asupra peretilor arterelor se numeste TA
(tensiune arteriala)
Valoarea normala a TA este cuprinsa intre 120mmHg maxima, sau valoarea sistolica,
cu 70 mmHg minima valoare diastolica.
Valorile TA pot varia in functie de varsta, sex, stare patologica sau activitate fizica.
Circulatia venoasa se desfasoara mai greu decat circulatia arteriala pentru ca peretii
venelor sunt mai putin elastici, iar pe venele din partea inferioara a corpului intervine atractia
gravitationala care se opune ascensiunii fluxului sanguin.
Pentru ca circulatia sa se desfasoare normal exista mai multi factori favorizanti:
Aspiratia toracica exercitata de golirea atriilor in ventricule, golire care creaza un vid atrial ce
functioneaza ca o pompa aspiratoare pentru sangele din vene;
Presiunea exercitata de catre muschi in contractie;
Presine exercitata de catre arterele care pulseaza;
Prezenta in interiorul venelor de la picioare a unor valve care nu lasa sangele sa se intoarca o
data ce a urcat.
DIGESTIA SI APARATUL DIGESTIV

1.
a)
b)
c)
d)
e)
f)
2.
a)
b)
c)

Digestia reprezinta totalitatea transformarilor fizice, chimice si mecanice pe care

alimentele le sufera in aparatul digestiv (trasnformari fizice: dizolvarrea si incalzirea;
trasnformari mecanie inseamna maruntirea, transformari chimice: descompunerea
substanetlor complexe in molecule organice mici usor de absorbit).
Aparatul digestiv este alcatuit din:
Tub digestiv:
Cavitatea bucala
Faringe
Esofag
Stomac
Intestin subtire
Intestin gros
Glande anexe
Glandele salivare
Ficatul
Pancreasul

1. a) Cavitatea bucala este despartita de arcadele dentare in doua compartimente:

- vestibulul bucal in partea anterioara a dintilor
- cavitatea bucala propriu-zisa in care se gasesc organe specializate pentru digestie, dintii si
limba
Dintii sunt formatiuni osoase implantate pe arcadele dentare in gingii sau alveole dentare.
La om exista doua ditpuri de dentitie:
1. dentitia de lapte sau provizorie

2. dentitia definitiva
Dentitia de lapte numara 20 dinti (lipsesc premolarii). Incepe sa apara in jurul varstei
de 6 luni si se schimba in jurul varstei de 6 ani.
Dentitia definitiva numara 32 dinti specializati pe functii astfel:
- incisivii cu rol de taiere
- caninii
- premolarii
- molarii
Formula dentara pentru arcada superioara este:
- incisivii 4
- caninii 2
- premolarii 4
- molarii 6
Structura interna a dintilor (de la exterior la interior):
- smalt (substanta osoasa)
- dentina sau cementul (substanta preosoasa)
- pulpa dintelui in care se gasesc capilare si nerv.
Structura externa a dintelui:
- coroana dentara vizibila se afla la limita gingieie
- radacina este partea implantata in alveola.
Limba este un organ muscular cu rol in deglutitie, masticatie, formarea bolului
alimentar, perceperea gustului alimentelor si vorbire.
b) Faringele (vezi respiratie)
c) Esofagul este un tub musculo-elastic prin care bolul alimentar trece din faringe spre
stomac. In esofag alimentele nu sufera nici un fel de trasnformare. Are o lungime de aprox. 20
-25 cm, strabate toata cutia toracica si muschiul diafragm si patrunde in stomac prin orificiul
cardia.
d) Stomacul este situat in partea superioara a cavitatii abdominale, sub muschiul
diafragm.
Seamana cu un burduf in care alimentele stationeaza 3 4 ore, timp in care sunt
amestecate cu sucul gastric. Are forma literei J, sau forma de carlig de undita.
Prezinta 2 curburi:
1. curbura mica priveste catre ficat
2. curbura mare priveste catre flancul stang.
Prezinta 3 portiuni si anume:
1. fundul stomacului (o zona in care alimentele nu ajung niciodata si in care se formeaza o bula
de aer)
2. corpul stomacului in care are loc digestia gastrica
3. antrul pilonic este partea orizontala terminala a stomacului
Stomacul comunica prin orificiul cardia cu esofagul si prin orificiul pilor cu intestinul
subtire (duodenul).
Peretele stomacului este alcatuit din 4 invelisuri sau tunici.
1. Invelisul intern: mucoasa gastrica strabatuta de glande care secreta mucus si suc gastric
2. Tunica sub mucoasa: contine vase de sange si nervi

3. Tunica musculara: contine fibre musculare netede orientate circular, transversal si oblic. Ele
asigura amestecul alimentelor cu sucul gastric.
4. Invelisul exterior, fibros, cu rol protector.
e) Intestinul subtire este segmentul cel mai lung al tubului digestiv cu 2 portiuni, una fixa
numita duoden si una mobila numita intestin propriu zis sau jejuno-ileon.
Duodenul se afla in continuarea stomacului, are forma de potcoava si o lungime de
aprox. 20 cm. In potcoava duodenului se afla capul pancreasului.
In duoden se finalizeaza descompunerea chimica a alimentelor inceputa in stomac, se
realizeaza sub actiunea a 3 sucuri digestive:
1. Sucul pancreatic
2. Bula de la ficat
3. Sucul intestinal produs de glandele risipite in toata mucoasa duodenului.
Intestinul propriu zis, jejuno-ileon, are o lungime de aprox. 5 cm si este incolacit in
cadrul format de intestinul gros, sub forma de anse sau serpentine.
In jejuno-ileon nu mai au loc procese de descompunere chimica a alimentelor ci doar
de absorbtie intestinala. Absorbtia reprezinta procesul prin care alimentele nutritive rezultate
in urma digestiei trec din lunenul intestinului in sange.
f) Intestinul gros se mai numeste si colon. Are o lungime de aprox. 1,6 m si prezinta 3 ramuri:
1. Colonul ascendent
2. Colonul transversal
3. Colonul descendent care se termina prin colonul sigmoid si rect cu orificul anal.
La limita dintre intestinul subtire si intestinul gros se afla valvula ileo-cecala, ea se
continua cu cecumul (prima portiune a intestinului gros), lateral de cecum se afla apendicele.
Atat in peretele intestinului subtire, cat si in peretele intestinului gros se gasesc fibre
musculare netede prin a caror contractie se realizeaza tranzitul = peristaltism intestinal.
Glandele anexe
a) Glande salivare
- in cavitatea bucala sunt foarte multe glande salivare mici, raspandite in toata mucoasa
si 3 perechi de glande salivare mari care produc 1,5 litru de saliva zilnic.
Cele 3 perechi de glande mari sunt :
1.
Glandele parotide (situate pe obraz)
2.
Glandele submandibulare ( submaxilare)
3.
Glande sublinguale
Saliva este un suc digestiv care contine 90% apa, ioni minerali, mucus, o substanta
antibacteriana numita LIZOZIM care are rolul de a distruge microorganismele patrunse odata
cu alimentele si de a activa o serie de produsi digestivi.
Saliva contine o singura enzima numita AMILAZA sau PTIALINA salivara care incepe
descompunerea amidonului inca din cavitatea bucala.
b) Ficatul este cea mai mare glanda anexa cu o greutate de aproximativ 1,5 kg la 70
kg greutate.
- se afla in partea dreapta superioara a cavitatii abdominale sub muschiul diafragm
(hipocondrul drept)

- celulele ficatului produc bila (fierea) colectata prin canalicule biliare in 2 canale hepatice
( drept si stang) care ies din cei 2 lobi ai ficatului.
Din unirea lor rezulta canalul hepatic comun care transporta bile in vezica
biliara =colecist
In vezica biliara aflata pe fata inferioara a ficatului, bila se concentreaza si se
transforma dintr-un lichid de culoare galbena intr-unul de culoare verde. Din vezica biliara
prin canalul coledoc bila este evacuata in duoden unde participa la digestia intestinala.
Bila contine apa, saruri biliare, colesterol, ioni minerali, pigmenti biliari, BILIVERDINA
si BILIRUBINA.
Sarurile biliare sunt cele care se combina cu lipidele din alikmente facandu-le
hidrosolubile (usor de atacat de catre enzimele sucului pancreatic)
c) Pancreasul este o glanda mixta ppentru ca produce suc pancreatic ca si secretie
exocrina si insulina si glucagon ca hormon (secretie endocrina)
- este localizat in cavitatea abdominala sub stomac in curbura duodenului.
Sucul pacreatic este colectat de canalul pancreatic principal su eliminat tot in duoden
prin acelasi orificiu ca si canalul coledoc.
Sucul pancreatic se secreta in cantitate de 1,5-2 litri zilnic si contine apa, ioni
minerali, bicarbonat de sodiu ( necesar neutralizarii aciditatii chimului gastric care vine din
stomac). Mai contine 3 tipuri de enzime care finalizeaza descompunerea chimica a
substantelor organice descopunere inceputa in stomac.

Produsii finali ai descompunerii chimice sunt :

in cazul proteinelor --- aminoacizi
in cazul lipidelor --- acizi grasi si glicerol
in cazul glucidelor --- glucoza si mai rar maltaza
Fiziologia digestiei gastrice

In stomac alimentele stationeaza 3-4 ore si sunt amestecate cu sucul gastric.

Sucul gastric este secretat de glandele din peretele mucoasei gastrice (1,5-2 L) si
contine apa, mucus, acid clorhidric si enzime
Acidul clorhidric are 2 functii:

distruge microorganismele care ajung in stomac

activeaza pepsina gastrica (enzima care incepe descompunerea proteinelor inca din
stomac)
Enzimele sucul gastric sunt : PEPSINA (incepe descompunerea chimica a proteinelor),
LIPAZA ( incepe descompunerea chimica a lipidelor) , GELATINAZA ( incepe
descompunerea chimica a gelatinei).
La sugari exista o enzima speciala numita LABFERMENT care precipita cozeina din
lapte pentru a o transforma intr-un produs usor de digerat in duoden.
Fiziologia digestiei duodenale

In duoden ajung resturile ramase nedescompuse impreuna cu suc gastric. Acest

amestec formeaza chimul gastric. Continuarea digestiei se realizeaza si se finalizeaza sub
actiunea celor 3 sucuri eliminate in duoden : BILA, PANCREATIC, INTESTINAL.
Sucul intestinal este eliminat de celulele din mucoasa duodenului si are aproximativ
aceiasi compozitie chimica ca si a sucului pancreatic.
APARAT EXCRETOR

1.
2.
3.

1.
2.
3.
1.

2.
3.

Este format din : rinichi si cai de excretie.

Rinichii sunt organe pereche localizate in cavitatea abdominala retroperitoneal (in
partea posterioara a cavitatii abdomninale). Se regasesc in dreptul ultimilor doua perechi de
coaste, adica in dreptul ultimeilor doua vertebre toracice si primele 3 vertebre lombare.
Au forma unor boabe de fasole, o greutate de aproximativ 250 300 gr si o lungime
de 12 -13 cm. Pe sectiune transversala apar formati din doua zone si anume, o zona
periferica sau corticala unde are loc filtrarea sangelui si o zona centrala sau medulara unde
se definitiveaza formarea urinii.
Rinichiul drept este localizat cu o jumatate de vertebra mai fata de rinichiul stang.
Unitatile structurale si functionale ale rinichilor mamiferelor se numesc nefroni.
Fiecare nefron este alcatuit dintr-o capsula si un tub. In capsula patrunde un capilar arterial
care dupa ce paraseste capsula se spiralizeaza in jururl tubului. Tubul prezinta 3 portiuni:
Tubul proximal
Ansa Henle
Tubul distal
Tubii distali ai mai multor nefrono se unes in tubul colector. In fiecare rinichi se gasesc
aprox, 1 milion de nefroni care participa la formarea urinii.
Urina se formeaza prin 3 procese:
Filtrarea sangelui
Reasorbtia tubulara
Secretia tubulara
Filtrarea se realizeaza la nivelul capsulei cand aproape intreaga cantitate de plasma trece
din capilar in capsula. Astfel, se formeaza urina primara care este de fapt o plasma fara
proteine.
Reasorbtia tubulara se realizeaza la nivelul tubului proximal si consta in reintoarcerea din
tub in sage a unei parti din apa, glucozei si a unor ioni ca sodiul, potasiul, calciul, etc.
Secretia tubulara se realizeaza la nivelul ansei Henle si consta in adaugarea din capilar in
tub a unor substante toxice precum ureea, acidul uric, amoniacul, etc.
In urma ultimelor doua procese se formeaza urina definitiva care contine apa, ioni
(sodiu, potasiu, clor, etc.), mai contine uree, acid uric, amoniac, creatinina, bilirubina
(pigment al bilei de la ficat) si biliverdina.
Caile de excretie sunt:
Calicele mici
Calicele mari
Bazinetul

Ureterele
Vezica urinara
Uretra
Calicele preiau urina de la nivelul tubilor colectori ai nefronilor si o conduc spre
bazinet. Bazinetul se regaseste la nivelul hilului rinichiului (orificiul prin care intra si ies
arterele si venele renale, nervii, vasele limfatice, bazinetul).
Ureterele sunt doua canale subtiri prin care urina pleaca din bazinet spre vezica
urinara. Ele au traseu descendent usor anterior prin cavitatea abdominala. In uretere urina
nu mai sufera nici un fel de modificare chimica.
Vezica urinara se afla in pelvis (in bazin) si este un organ cavitar in care urina este
depozitata intre mictiuni. Vezica poate depozita intre 300 500 ml de urina, intre mictionari.
Pentru a putea depozita, peretii vezicii trebuie sa aiba doua proprietati:
1. Elasticitatea, adica proprietatea de a se intinde si de a reveni la dimensiunea normala dupa
mictiune
2. Plasticitatea, adica proprietata de a se intinde fara sa se modifice semnificativ presiunea din
interior.
Uretra este canalul prin care urina este eliminata din vezica in exterior. La barbati
uretra este mai lunga pentru ca este un organ comun cu canalul ejaculator.
La nivelul uretrei se afla doua sfinctere si anume sfincterul intern si extern. Cel extern
prezinta fibre musculare striate care pot fi controlate voluntar.
Procesul prin care urina este eliminata din vezica urinare se numeste excretie sau mictiune.
SISTEMUL NERVOS

1.
2.
1.
2.

Dpdv fiziologic deosebim doua tipuri de sistem nervos:

Sistem nervos somativ (al vietii de relatie) care controleaza adaptarea organismului la
variatiile conditiilor de mediu
Sistem nervos vegetativ care controleaza activitatea organelor interne
Ambele componente contin:
Sistem nervos periferic
Sistem nervos central (SNC)
Sistemul nervos periferic este format din reteaua nervoasa care leaga organele
corpului de SNC.
Nervii pot fi:
Nervi senzitivi care aduc informatiile de la organele receptoare in SNC
Nervi motori care transmit comenzile SNC catre muschi si glande
Nervi mixti care au si fibre motorii si senzitive
Senzitiv aduce o informatie
Motor pune in miscare
SNC este format din maduva spinarii si encefal.
MADUVA SPINARII

Se afla in canalul medular al coloanei vertebral si se intinde de la nivelul primei

vetrebre cervicale (C1) pana in dreptul celei de a doua vertebre lombare (L2) sub forma unui
cordon usor turtit antero-posterior. De la nivelul L2 pana la terminarea coloanei, se continua
cu o formatiune filamentoasa care impreuna cu nervii din regiunea sacrala si lombara
formeaza coada de cal.
Pe suprafata maduvei se pot observa mai multe tipuri de santuri prin care intra si ies
nervii spinali si se pot observa doua dilatatii, una in zona lombara, cealalta in zona cervicotoracala corespunzatoare dilatatiei, numar mare de nervi care vin de la organele din aceasta
zona.
SNC este protejat de sistemul celor 3 meninge.
Meningele sunt 3 membrane de protectie care acopera maduva si encefalul.
Cele 3 meninge sunt:
Dura mater este foita externa, fibroasa, rezistenta, separata de peretele osos al coloanei
prin spatiul epidural.
Arahnoida este foita de mijloc, cu structura conjunctiva
Pia mater este foita conjunctiva care contine numeroase capilare cu rol nutritiv. Adera pe
maduva si patrunde si in santurile de pe suprafata ei.
Intre pia mater si arahnoida se gaseste lichidul cefalo-rahidian. (LCR).
Structura interna a maduvei
Pe sectiune transversala maduva apare formata din 2 tipuri de substanta nervoasa:
substanta cenusie si substanta alba.
Substanta cenusie se afla la interior si are forma literei H sau forma de fluture.
Prezinta trei tipuri de coarne:
Coarnele posterioare in care se gasesc neuroni senzitivi, care primesc informatii de la
receptorii din piele si muschi.
Coarnele anterioare contin neuroni motori de la care se duc comenzile spre organele
efectuare, respectiv muschi si glande.
Coarnele laterale care contin neuroni viscerali care intervin in controlul organelor interne.
Substanta cenusie contine corpii celulari ai neuronilor medulari.
Substanta alba se regaseste la exterior, formata din axonii neuronilor medulari care
se grupeaza in cordoane si fascicole conducatoare care fac legatura intre maduva si encefal.
Maduva spinarii este conectata cu receptorii si efectorii prin 31 de perechi de nervi
spinali.

Nervul spinal este alcatuit dintr-o radacina posterioara, una anterioara si trunchiul
nervului spinal.
Radacina posterioara este senzitiva si aduce informatiile receptionate de la nivelul
pielii, muschilor si articulatiilor in coarnele posterioare ale substantei cenusii.
Radacina anterioara este motorie si trimite comenzile neuronilor din coarnele
anterioare catre muschi si glande.
Functiile maduvei spinarii:
Sistemul nervos central prezinta doua functii:
1. Functia reflexa
2. Functia de conducere

1.

1.
2.
3.
4.
5.
1.
2.
3.
4.
5.
1.
2.

Functia reflexa se realizeaza prin substanta cenusie, are la baza actul reflex, materializat
prin arcul reflex
Alcatuirea arcului reflex:
Receptorul
Calea aferenta
Centrul de comanda
Calea eferenta
Efectorul
Receptorul este reprezentat de terminatii nervoase libere din piele, muschi si articulatii
asupra actioneaza stimulii si care genereaza impulsul nervos.
Calea aferenta este o cale senzitiva formata din fibre nervoase care transmit impulsul catre
centrul de comanda.
Centrul de comanda se afla in diferite zone ale substantei cenusii, fie din maduva, fie din
encefal cu rolul de a primi informatia, de a o analiza si de a elabora o comanda adecvata.
Calea aferenta este motorie, formata din fibre nervoase care trimit comanda centrului catre
efector
Efectorii sunt muschii sau glandele care efectueaza comanda
In maduva spinarii se realizeaza 2 tipuri de reflexe:
Reflexe somatice
Reflexe vegetative

1.

Reflexele somatice tin de activitatea muschilor si vaselor si receptie prin piele. La randul lor
se clasifica in:
a) Reflexe neurosomatice (cu 1 singura sinapsa (legatura) contin doar 2 neuroni si sunt cele
mai rapide reflexe (ex.: reflexele de aparare; reflexul rotulian)
b) Reflexe polisomatice contin mai multi neuroni si de aceea sunt mai lenti si se intind pe
zone mai mari ale organismului (ex: reflexul creat in urma electrocutarii)
2. Reflexele vegetative tin de activitatea organelor interne (ex: reflexele pilomotorii ridicarea
firelor de par/zbarlitul pielii; reflexele sudoripare; reflexele pupilodilatatorii; reflexele de
mictiune; reflexul de defecatie; reflexele sexuale)
2.

1.
2.
1.

2.

Functia de conducere este realizta prin substanta alba formata din axoni care se grupeaza
in fascicole conducatoare si cordoane de substanta alba.
Fascicolele formeaza :
Cai ascendente
Cai descendente
Caile ascendente conduc toate tipurlie de sensibilitate exteroceptiva (temperatura, durere,
vibratii, atingeri fine), interoceptiva (din muschi si articulatii) si visceroceptiva din organele
interne.
Au pe traseul lor 3 neuroni, unul pe radacina posteriara a nervului spinal, al doilea in
maduva sau in trunchi si al treilea in talamus, la baza creierului mare. Aceste cai leaga
maduva de encefal.
Caile descendente pleaza din substanta cenusie a emisferelor, cu traseu descendent prin
maduva catre muschi pentru a controla miscarile voluntare

ENCEFALUL

1.
2.
3.
4.

a)
b)
c)
d)

1.
2.

Ocupa in totalitate cutia craniana si este format din:

Trunchiul cerebral
Cerebel
Diencefal
Emisferele cerebrale
1.
Trunchiul cerebral se afla la baza emisferelor cerebrale si este considerat maduva
cerebrala datorita asemanarii cu maduva.
Prezinta 3 sectoare diferite si anume: bulbul rahidian; puntea lui Varolio;
mezencefaul/creierul mijlociu.
Structura interna a trunchiului cerebral:
Ca si la maduva aspinarii substanta cenusie se afla in interior, dar nu mai este continua, ci
freagmentata in numerosi muschi datorita cailor de conducere ascendete si descendente
care se intretaie la nivelul trunchiului.
Principalii muschi sunt:
Muschi senzitivi
Muschi motori
Muschi vegetativi (ex.: muschii salivatori, lacrimali, inspiratori si cardio-vaso-motorii).
Muschi proprii (ex: nucleul rosu care controleaza tonusul muscular, nuclei vestibulari care
primesc informatii de la urechea interna in legatura cu echilibrul, substanta
neagra controleaza ritmul somn-veghe; nucleii olivari controleaza orientarea in spatiu si
coliculii cvadrigemeni din mezencefal care controleaza reflexe de intoarcere a capului in
functie de stimulii vizuali sau auditivi.
Trunchiul cerebral este concetat cu receptorii si efectorii prin 12 perechi de nervi cranieni.
2.
Cerebelul se mai numeste si creier mic si este localizat in etajul inferior al cutiei
craniene, in spatele trunchiului cerebral, de care este legat prin 3 perechi de penduculi.
Este alcatuit din 2 emisfere cerebeloase unite printr-o portiune centrala. Pe suprafata
cerebelului se gasesc numeroare santuri, unele mai profunde acre delimiteaza lobii, altele
superficiale care delimiteaza lame.
Structura interna a cerebelului
Cerebelul este prima formatiune nervoasa la care substanta cenusie se afla la
exterior unde formeaza scoarta cerebeloasa care trimite raze si spre substanta alba din
interior, formatiune denumita arborele vietii.
Rolul cerebelului
Cerebelul intervine in controlul echilibrului, tonusului muscular, miscarilor generale ale
organismului, dar si miscarile fine, elaborate in colaborare cu creierul mare, cu emisferele
cerebrale.
3.
Diencefalul se afla deasupra trunchiului cerebral si este acoperit in totalitate de
emisferele cerebrale.
Cuprinde urmatoarele formatiuni:
Talamusul
Hipotalamusul

3.
4.
1.

Metatalamusul
Epitalamusul
Talamusul se afla exact sub emisferele cerebrale si este o masa de substanta cenusie cu
mai multi nuclei cu functii variate, cei mai importanti fiind nucleii talamici, de releu. Rolul
acestor muschi este acela de a proiecta informatiile fiecarui tip de sensibilitate in zone
specifice ale emisferelor cerebrale care au rolul de a le analiza.
2. Hipotalamusul se afla sub talamusul si este considerat creierul vegetativ al organismului
pentru ca influenteaza activitatea tuturor organelor interne. Sub hipotalamus se afla o glanda
endocrina numita hipofiza, de care este legat anatomic si functional. Hipofiza impreuna cu
hipotalamusul controleaza si sistemul endocrin. In hipotalamusul se gasesc si centrii
termoreglarii, ai foamei si setei si centrii de control al unor comportamente alimentare si
sexuale.
3. Metatalamusul se afla pe laturile talamusului si contine nuclei care primesc informatii de la
caile vizuale si auditive si le proiecteaza in ariile vizuale si auditive de pe suprafata
emisferelor.
4. Epitalamusul este cea mai redusa parte a diencefalului si contine un singur nucleu care
comanda intoarcerea capului in functie de stimuli olfactivi. La baza lui se afla o glanda
endocrina numita epifiza, activa numai in perioada adolescentei.
4.
Emisferele cerebrale
Formeaza creierul mare si reprezinta cea mai evoluata si voluminoasa parte a
encefalului. Cele doua emisfere sunt separate in partea superioara printr-o forma
interemisferica si unite la baza prin trei formatiuni de substanta alba si anume: corpul calos,
trigonul cerebral si comisurile albe anterioara si posterioara.
Pe suprafata emisferelor se pot observa trei santuri adanci care delimiteaza lobii si
santuri mai superficiale care delimiteaza circumvolutiuni (girusuri).
Lobii sunt: lobul frontal; parietalele (2), temporalele (2), occipitali.
Structura interna a emisferelor:
Substanta cenusie se afla la exterior unde formeaza scoarta cerebrala sau cortexul
cerebral.
Cortexul prezinta 2 zone:
Cortexul vechi: paleocortexul
Cortexul nou: neocortexul
Neocortexul este specific uman format din mai multe arii cu functii diferite:
aria motorie principala din lobul frontal: HOMUCNULUS MOTOR si este locul de
unde pleaca comenzile voluntare, constiente catre muschi.
aria senzitiva principala: HUMUNCULUS SENZITIV este locul unde ajung
informatiile senzitive, localizat in lobul parietal.
aria vizuala in lobul occipital
aria auditiva in lobul temporal
centrul vorbirii in lobul frontal stang
aria gustativa
Cele doua emisfere sunt usor inegale, in sensul ca una dintre ele domina activitatea =
EMISFERA DOMINATIVA

Procesele corticale fundamentale se realizeaza la nivelul neocortexului emisferelor si

constau in formarea reflexelor conditionate, baza invatari memoriei si gandirii abstracte.
Formarea reflexelor conditionate a fost demonstrata de catre savantul rus Pavlov: el
a experimentat folosind un caine pe care l-a inchis, intr-o cusca dupa de in prealabil i-a
efectuat o fistula esofagiana pentru colectarea salivei. Inainte de a-i da mancare, pornea un
manometru. Dupa cateva asocieru intre sunetul aparatului si alimentatie a observat ca
animalul saliva inca din momentul in care auzea sunetul. Dupa un timp a incercat sa puna
numai sunetul fara sa mai hraneasca animalul si a constatat ca acesta nu a mai salivat.
SISTEMUL NERVOS VEGETATIV (SNV)
Este parte a sistemului nervos care controleaza activitatea organelor interne.
Functioneaza pe baza arcului reflex ca si cel somatic.
SNV are 2 componente:
SN Simpatic
SN Parasimpatic
SNS intervine in controlul organismului in conditii neobisnuite de viata cand il
pregateste pentru lupta sau fuga.
Creste frecventa cardiaca si debitul cardiac
Creste TA
Produce vasodilatatie pe vasele de pe creier si pe vasele periferice
Dilata pupila
Se intensifica transpiratia
SNP controleaza organele interne in conditii obisnuite de viata si are efecte mult mai
slabe decat ale Simpaticului (SNS) si de efect invers.
ANALIZATORI

1.
2.
3.
a)
b)
c)
d)
e)
f)
a)

I.

Sunt parti ale organismului cu rol de a receptiona, de a transmite si integra

informatiile din mediul intern sau extern.
Cuprinde 3 segmente:
Segmentul receptor
Segmentul de conducere
Segmentul central
Analizatorii sunt:
Analizatorul vizual
Analizatorul acusticovestibular
Analizatorul gustativ
Analizatorul olfactiv
Analizatorul cutanat
Analizatorul kinestetic
Analizatorul vizual = OCHIUL
Globul ocular furnizeaza peste 90% din informatiile cu privire la mediul inconjurator.
Este format din:
Invelusul globului ocular

II.
I.

Aparatul optic
Invelisurile sunt:
Sclerotica
Coroida
Retina
Sclerotica se mai numeste si albul ochiului si este o foita friboasa rezistenta cu rol
protector. Pe suprafata scleroticii exista mici vase de sange si muschii globului care il misca
in orbita.
In partea anterioara sclerotica se prelungeste cu corneea transparenta cu multe
terminatii nervoase.
Coroida se afla sub sclerotica si este un tesut conjunctiv care contine foarte multe
capilare si celule incarcate cu pigmenti care asigura o camera intunecata in partea posteriara
a ochiului. In partea anterioara coroida se prelungeste cu procesele ciliare formate din
muschi ciliari si vase de sange care produc lichidele ochiului.
Muschii ciliari modifica prin contractie diametrul si curburile cristalinului.
Tot anterior se afla si irisul, in mijlocul lui se gaseste pupila, orificiul prin care lumina
patrunde in interiorul ochiului.
Irisul contine fibre musculare netede orientate circular si radial, prin contractia lor
diametrul pupilei se modifica in functie de intensitatea luminii si de anumite stari patologice
sau emotionale.
Retina este invelisul intern al globului ocular formata din 10 straturi de celule, cel mai
important fiind stratul celular fotoreceptoare cu conuri si bastonase.
Celulele cu conuri sunt in numar de cateva milioane si contin 3 tipuri de pigmenti
(rosii, albastrii, verzi) care se descompun foarte usor sub influenta radiatiilor din spectrul
vizibil, corespunzatoare lungimii lor de unda pentru culorile respective. De aceea celulele cu
conuri raspund de vederea diurna cromatica (colorata).
Celulele cu bastonase contin un singur tip de pigment care se descompune la variata
intensitatii luminii si de aceea ele raspund de vederea nocturna acromatica (necolorata).
Numarul este tot de ordinul milioanelor. Toate tipurile de pigmenti sunt dependente de
prezenta carotenului (provitamina A).
Tot in retina se gasesc si primii 2 neuroni ai segmentului de conducere al
analizatorului vizual. Axonii acestor neuroni formeazxa nervul optic ce iese din ochi prin pata
oarba.
Nervii optici ajung in emisferele cerebrale in aria vizuala din lobul occipital, unde
informatiile sunt transformate in senzatii.
Pe retina imaginile se formeaza in zona cu acuitate vizuala maxima, numita fovea
centralis localizata pe partea galbena (in mijlocul retinei). Imaginile se formeaza mai mici,
rasturnate dar reale si clare.
Aparatul optic este format din totalitatea mediilor transparente pe care le strabate
lumina pana la retina:
1. Corneea (vezi mai sus)
2. Umoarea apoasa
3. Cristalina

4.

Umoarea sticloasa (corpul vitros)

2. Umoarea apoasa se afla in camera anterioara a ochiului intre cornee si cristalin si

este o solutie apoasa cu rol protector si nutritiv.
3. Cristalinul se afla in spatele irisului, este lentila biconcava care focalizeaza razele
de lumina in pata galbena. Curburile cristalinului se modifica in functie de distanta la care se
gasesc obiectele urmarite.
In mod normal pentru ca imaginea sa cada pe retina, ochiul trebuie sa fie normal si sa
aibe cam 16 mm lungime.
Daca e mai lung sau mai scurt apar defectele de vedere de tipul miopiei sau
hipermetropiei.
4. Umoarea vitroasa se afa in camera posterioara a globului ocular, are consistenta
gelatinoasa si rol protector si nutritiv.
b) Analizatorul acusticovestibular (auditiv) = URECHEA
Urechea prezinta 3 compartimente:
Urechea externa
Urechea medie
Urechea interna
Urechea externa este formata din:
a)Pavilionul urechii formatiune cartilaginoasa pe suprafata careia exista numeroase denivelari
care maresc foarte mult suprafata de receptie a undelor sonore.
b) Canalul auditiv extern cu o lungime de aprox. 2 cm (la adult) si se termina cu membrana
timpanului. In peretele canalului sunt glande care produc cerumen (ceara)
Urechea medie se afla in osul temporal, in spatele paviolionului. Este o camaruta
de aprox. 2 cm plina cu aer in care se gasesc trei oase mici, legate prin articulatii sensibile
(ciocanul, nicovaa si scarita). Ele transmit vibratiile timpanului catre fereastra ovala cu care
incepe urechea interna. Urechea medie comunica prin trompa lui Eustachio cu faringele.
Urechea interna se afla tot in osul temporal si are forma unui labirint osos prin care
se muleaza labirintul membranos.
Labirintul este format din vestiulul osos si melc (cohlee).
Vestibulul ese format din trei canale semicirculare si doua vezicule in care se
gasesc receptorii auditivi.
Ambele tipuri de receptori sunt celule senzitive prevazute cu cili care plutesc intr-o
masa gelatinoasa care umple toata urechea interna (endolimfa) si a caror deformare produce
impulsul nervos.

Glandele Endocrine
sunt organe specializate care secreta hormoni

nu au canal de excretie, hormonii se varsa direct in sange, stimuland sau inhiband

activitatea organelor sau tesuturilor

cand activitatea glandelor este scazuta (Hipofunctie), sau crescuta (Hiperfunctie), apar
bolile endocrine

totalitatea glandelor endocrine formeaza sistemul endocrin

sistemul endocrin este alcatuit din urmatoarele functii : 25351zod23chu3d

* epifiza, hipofiza, tiroida, paratiroidele, timusul, suprarenalele, partea endocrina a

pancreasului si a glandelor genitale
1.
Hipofiza

sau creierul endocrin

are legaturi cu sistemul nervos central (SNC) si cu celelalte glande cu secretie interna

situat la baza diencefalului intr-o depresiune a osului sfenoid saua

turceascaoh351z5223chhu

legat de hipotalamus prin tija hipofizara

are marimea unui bob de fasole

greutatea de 0.4 - 0.6 g la adult.

formata din trei lobi : anterior, intermediar si posterior

lobu anterior si cel intermediar formeaza adenohipofiza

lobul posterior impreuna cu tija hipofizara formeaza neurohipofiza

- hormonii adenohipofizari
h. samatotrop (STH)

- h. de crestere, deoarece stimuleaza cresterea oaselor

- stimuleaza descarcarea de glucoza din ficat
- stimuleaza sinteza de corpi cetonic
- secretia este controlata de hipotalamus si are loc tot timpul vietii
h. tireotrop (TSH)

- stimuleaza dezvoltarea si secretia h. tiroidieni

h. adenocorticotrop (ACTH)

- stimuleaza sinteza si descarcarea h. glucocorticoizi ai glandelor suprarenale

h. gonadotropi

- regleaza activitatea hormonala a organelor genitale

- sunt trei h. gonadotropi : h. stimulator al foliculilor ovarieni(FSH), h. stim. al tesutului
germinativ testicular (ICSH), acestea formand si maturizand celulele sexuale, si h.
luteinizat (LH), care controleaza ovulatia, dezvoltarea corpului galben si secretia de
progesteron, iar la barbati stimuleaza secretia de testosteron.
- secretia h. gonadotropi este controlata de hipotalamus
h. lactogen (prolactina)

- stimuleaza dezvoltarea glandelor mamare si mentine secretia laptelui

lobul intemediar al hipofizei secreta h.stimulator al melanocitelor care produce
pigmentarea pielii

hormonii neurohipofizari

ocitocina

- stimuleaza contractia musculaturii netede a uterului, cu rol in eliminarea fatului

- favorizeaza secretia lapteluidin glandele mamare
vasopresina (h. antidiuretic)
- daca este secretat in doze mari produce cresterea tensiunii arteriale
- lezarea nucleilor hipotalamici sau a neurohipofizeiduce la diabet insipid

2.

Epifiza

are forma unui con de pin

situata in partea posterioara a diencefalului

parenchimul glandei este format din celule numite pinocite, celule gliale,celule
pigmentare si celule nervoase

secreta hormonul numit melatonina, cu efecte inhibitoare asupra hormonilor

gonadotropi hipofizari (FSH si LH)
in cazul leziunii glandei apare perturbarea precoce.

3. Tiroida
- situata in partea anterioara a gatului intr-o loja fibroasa
format din doi lobi uniti printr-un istm situati de o parte si de alta a laringeluisi
a traheei

cea mai voluminoasa glanda cantarind cca. 25 g

secreta urmatorii hormoni :

tiroxina

triiodotiroina

- influenteaza cresterea si dezvoltarea creierului la copil

- infl. metabolismul energetic, glucidic, lipidic si protidic
calcitonina

- infl. mentinerea echilibrului fosforic si ajuta la fixarea calciului in oase

- activitatea este coordonata de adenohipofiza
4. Paratiroida
sunt patru glande mici situate cate doua pe fata posterioara a lobilor tiroidieni

130 mg

celulele secreta parathormonul (PTH) si calcitonina

PTH
- activ asupra osului, rinichiului, a tractului digestiv, fie prin efecte directe, fie prin efectele
vitaminei B3, a carei secretie o controleaza
- efectul final este cresterea calcemiei si a continutului de sodiu (Na) si scaderea fosfatomiei
5. Timusul

organ limfoid curol endocrin

situat inapoia sternului

prezinta doi lobi cu forma si dimensiuni variate

rol de glanda endocrina pana la pubertate apoi involueaza fara sa dispara complet

are doua functi :

limfopoieza

formearea limfoitelor T cu rol in imunitate

organ endocrin

- intervine in metabolismul calciului, in controlul cresterii scheletului si in dezvoltarea org.

Sexuale
- secreta timocrescina
6. Glandele Suprarenalele
sunt doua

situate deasupra polului superior al rinichilor

8 10 g

formata dintr-o regiune corticala la exterior ce formeaza corticosuprarenala (CSR) si o

reg. modulara la interior numita modulosuprarenala (MSR)

CSR

h secretati sunt de natura lichida, corticosteroizi

rolul lor este vital

indepartarea duce la moarte vietuitoarelor in cateva zile

1. mineralocorticoizi : aldosteron
2. glicocorticoizi : cartizol si carticosteron
3. sexosteroizi : androgeni, estrogeni si progesteron
- aldosteronul : intervine in metabolismul apei si electrolitilormentinand echilibrul Na si K
- glucocorticoizii au urmatoarele efecte :
- metabolice
- sangvine
- ef. digestive
- ef. renale
- ef. nervoase
- sexosteroizii : secretati in cantitati foarte mici si au efect asemanator cu cel al h secretati de
7. Pancreasul Endocrin
situat in curbura duodenului
prezinta doua portiuni :

o portiune exocrina care reprezinta 98-99% din pancreas si care este reprezentata de
acinii pancreatici

o portiune endocrina care reprezinta 1-2% si care este reprezentata de insulele

Langerhans

Langherhans au in structura lor 3 tipuri de celule :

Alfa secreta glucagonul

Beta secreta insulina

secreta somatostatina

INSULINA

primul hormon descoperit de un cercetator roman, Nicolae Paulescu in 1921

Intervine in reglarea metab. glucidic, lipidic si protidic

la niv. ficatului are rol hipoglicemiant si stimuleaza sinteza de proteine si lipide

la niv. fibrelor musculare favorizeaza glicogenogeneza

la miv. Tesutului adipos stimuleaza patrunderea glucozei

8. Ovarul endocrin
sunt organe pereche

situate in pelvis de o parte si de alta a uterului

prezinta doua portiuni :

o p exocrina repr. de foliculii ovarieni unde se formeaza ovulele

o p endocrina repr. de celulele tunicii interne a foliculilor ovarieni si de celulele

corpului galben
fol.ov secreta in prima etapa a ciclului ovar h estrogeni

corpul galben secreta in a doua etapa progesteron (in cantitati mari) si inhibina (in
cantitati mici)

h estrogeni determina scaderea secretiei FSH

infl. centrii hipotalamici responsabili de reglarea actului sexual

la fete det cresterea gl mamare si ap. carac. sexuale secundare

la femei det. proliferarea mucoasei uterine si a musc. trompelor uterine si deasemenea

au efecte metabolice

PROGESTERONUL

Pregateste tractul genital feminin pt nidatie (fixarea ov fecundate) si mentinerea

sarcinii

INHIBINA

Inhiba secretia de FSH si LH

9. Testiculul endocrin
sunt organe pereche

localizate in regiunea inghinala in scrot

prezinta o portiune exocrina repr. de tubii seminiferi ce prod. sperm.

o parte endocrina repr de celulele interstitiale Leydig sit. in tes. conj.

secreta testosteron

testiculele secreta si o cantitate mica de estrogen

TESTOSTERONUL

dezvolta organele genitale masculine

determina aparitia caracterelor primare si sec.

impreuna cu STH are actiune anabolizanta asupra metab protidic

stimuleaza dezvoltarea muschilor