Explora Libros electrónicos
Categorías
Explora Audiolibros
Categorías
Explora Revistas
Categorías
Explora Documentos
Categorías
AGENTI BIOLOGICI
-VIRUSURI
-BACTERII
MICROORGANISMELE CARE PATRUND
TESUTURILE ORGANISMELOR GAZDA
UNDE SE MULTIPLICA SI DETERMINA
TULBURARI MORFOLOGICE SAU
FUNCTIONALE SUNT CONSIDERATE
PATOGENE
VIRUSURI
AGENTI INFECTIOSI CU CELE MAI MICI
STRUCTURI BIOLOGICE, CARE
CONTIN CODIFICATE TOATE
INFORMATIILE NECESARE
REPRODUCERII
SUNT ENTITATI NUCLEOPROTEINICE
INFECTANTE ,POTENTIAL PATOGENE,
POSEDIND UN SINGUR TIP DE ACID
NUCLEIC
-ARN-ADN
EXEMPLE
1-V RESPIRATORII
-VIRUS GRIPAL
2-ARBOVIRUSURI-TRANSMISE PRIN
ARTROPODE- FEBRA GALBENA
3-ENTERO VIRUSURI
-HEPATITIC A
4-V DE TRANSMITERE VENERIANA
-HERPES 2
5-V DE TRANSMITERE PRIN INOCULARI
-RABIC, HEPATITIC B
CHLAMIDII
SUNT LIPSITE DE MECANISME
GENERATOARE DE ENERGIE
SE SITUEAZA INTRE VIRUSURI SI
BACTERII
MICOPLASME
NU AU PERETE CELULAR SI AU
REZISTENTA FATA DE AB
SENSIBILE LA TETRACICLINE SI
MACROLIDE
PROVOACA URETRITE SI ITU LA FEMEI
RICKETSII
MICCROORGANISME INTRE VIRUS SI
BACTERIE
EX DE BOALA
-TIFOSUL EXANTEMATIC
BACTERII
ORGANISME UNICELULARE
INFECTIOZITATEA ESTE FACULTATEA
UNUI GERMEN DE A PATRUNDE INTR
UN ORGANISM RECEPTIV SI DE AE
MULTIPLICA IN TESUTURILE ACESTUIA
EXEMPLE
BACILI DIFTERICI SI TETANICI
ESHERICHIA COLLI
STREPTOCOC BETA-HEMOLITICI
PROTOZOARE
ORGANISME UNICELULARE
P INTESTINALE
-GIARDIA
P TRACT GENITAL
-TRICHOMONAS
P TES PROFUNDE
-TOXOPLASMA
FEBRA
FRISON
TAHIPNEE
GRETURI
VARSATURI
CEFALEE
DURERI ABDOMINALE
HIPERTERMIE
INAPETENTA
OBSTR CAILOR RESP
TULB CIRCULATORII
RINOREE
TUSE SEACA
RAGUSEALA
IRITABILITATE
MODIFICARI ALE FUNCTIILR VITALE
SEMNE LOCALE
LEZIUNI LA NIVELUL TEGUMENTELOR
SI MUCOASELOR
MACULA
PAPULA
VEZICULA
PUSTULA
FLICTENA
ULCERATIA
ERITEMUL
RUJEOLA
RUBEOLA
VARICELA
SCARLATINA
DIFTERIA
TUSEA CONVULSIVA
TBC PULMONAR
PNEUMONIILE
GRIPA
MENINGITA
PAROTIDITA EPIDEMICA
POLIOMIELITA
RUJEOLA
POARTA DE INTRARE
-MUCOASA NAZOFARINGIANA
- MUCOASA CONJUNCTIVALA
INCUBATIA
IN MEDIE 10 ZILE
POATE FI PRELUNGITA PINA LA 21 ZILE
PERIOADA DE INVAZIE
-3-4 ZILE
STADIUL PREERUPTIV
PERIOADA CATARALA
DEBUT GRADAT
-FEBRA
-CEFALEE
-INDISPOZITIE
-FENOMENE CATARALE
CONJUCTIVALE
RESPIRATORII
CATAR CONJUCTIVAL
-CONJUCTIVE ROSII
-PLEOAPE UMFLATE
-OCHI CU LACRIMI
-FOTOFOBIE
CATAR RESPIRATOR
-NAZOFARINGE
-LARINGE
TUSE USCATA
VOCE ASPRA
-TRAHEOBRONSITIC
APARE A2A ZI
SEMNUL KOPLIC
TULBURARI DIGESTIVE
-VARSATURI
-DURERI ABDOMINALE MODERATE
-DIAREE UNEORI
TULBURARINERVOASE
-INDISPOZITIE
-IRITABILITATE
-CEFALEE
GGL LIMFATICI CERVICALI USOR
MARITI
ERUPTIA RUJEOLICA
-INAPOIA URECHILOR SI PE CEAFA, PE
FRUNTE SI PE OBRAJI, COBORIND
SPRE GIT
-A 2 A ZI COBOARA SPRE TORACE
-A 3 A ZI CUPRINDE MEMBRELE
MACULE CONGESTIVE
DISPAR LA PRESIUNE
CONFLUEAZA
SE FINALIZEAZA CU O DESCUAMATIE
FINA
COMPLICATII AP RESP
-PNEUMONIA INTERSTITIALA
RUJEOLICA
-PNEUMONIA PRIN SUPRAINFECTIE
BACTERIANA
-ABCES PULMONAR, PLEUREZIE
COMPLICATII OCULARE
-CONJUNCTIVITE
-IRIDOCICLITE
-ULCER CORNEEAN
COMPLICATII BUCALE
-STOMATITA
-FLEGMON AMIGDALIAN
COMPLICATII DIGESTIVE
-GASTROENTERITA
-APENDICITA
-DISFUNCTIE HEPATICA
DG DIF
-ST PREERUPTIV
-VIROZE RESP
-ST ERUPTIV
-SCARLATINA
-RUBEOLA
-VARICELA
-ERUPTII ALERGICE
PROFILAXIE
-VACCINARE
-MASURI LA IVIREA UNUI CAZ
-IZOLARE
-CARANTINA CONTACTILOR
RUBEOLA
. DEFINIIE
Rubeola este o boal infecioas acut
eruptiv a copilului i adultului. Clinic se
caracterizeaz prin erupie, febr,
limfadenopatie. Infecia fetal determin
malformaii congenitale.
2. ETIOLOGIE: virusul rubeolic din familie
Togaviridae
DIAGNOSTIC CLINIC
Rubeola postnatal
Incubaia dureaz 12-23 de zile, n medie 18 zile.
Debutul nu este evident la copii. La aduli exist un
prodrom de cteva zile cu febr, stare general alterat,
adenopatie splenomegalie.
Perioada de stare (eruptiv) e caracterizat printr-o
erupie maculopaluloas cu elemente neconfluente,
care poate ncepe pe fa i care e florid 2-3 zile. Poate
exista o cretere a temperaturii n prima zi de erupie,
coriz i conjunctivit.
Complicaii:
artrite, artralgii prezente la o treime din femeile care
fac boala (nu copii, brbai) i care prind articulaiile de la
nivelul degetelor, pumnului, genunchiului.
manifestri hemoragice cu o inciden de 1:3000 de
cazuri, mai frecvent la copii, secundare trombocitopeniei
i tulburrilor vasculare mediate imun (la copii, mai
frecvent purpur trombocitopenic).
encefalita rubeolic e foarte rar, 1:5000 de cazuri, cu
o frecven mai mare la aduli. Are o mortalitate ridicat,
de 20-50%.
Rubeola congenital
Este o boal grav, funcie de vrsta ftului n momentul infeciei mamei.
Poate evolua spre moartea ftului, avort, natere prematur, natere cu
malformaii congenitale.
Simptomele rubeolei congenitale pot fi temporare (greutate la natere mai
mic), permanente (surditate) sau evolutive (miopie).
Cele mai frecvente sunt:
surditate;
cataract sau glaucom;
malformaii congenitale cardiace;
retard intelectual.
Rubeola congenital nu trebuie gndit ca o boal static. Copii nscui din
mame cu rubeol n cursul sarcinii i care la natere erau considerai
normali, au fost gsii cu manifestri de rubeol congenital la vrsta
colar:
diabet zaharat insulino-dependent;
encefalopatie evolutiv progresiv asemntoare PESS
DATE EPIDEMIOLOGICE
Factorii epidemiologici principali
1. Izvorul de infecie
infectaii inaparent.
2 Transmiterea
de lung durat;
Profilaxie i combatere
ncepnd cu 01.01.2000, la nivel naional s-a introdus supravegherea
sindromului rubeolic congenital (SRC).
Definiia SRC: orice copil n vrst de sub 1 an care prezint unul
sau mai multe din urmtoarele semne: surditate de percepie uni sau
bilateral, surditate central, persistena canalului arterial, stenoz
pulmonar, defecte septale ventriculare, boal cardiac congenital
complex, retinopatie pigmentar, cataract, microoftalmie, glaucom.
1. Msuri fa de izvorul de infecie
depistare precoce: ancheta epidemiologic, clinic, laborator;
raportare numeric, trimestrial;
izolare: 7 zile la domiciliu;
Cazurile de SRC vor fi raportate la DSP n 24h de la depistare.
Unitatea care a descoperit cazul va recolta, n maxim 24 de ore de la
declarare , o prob de 0,5 ml ser sanguin, care va fi transportat la
DSP local, n geant frigorific. Pentru fiecare prob se va nregistra:
numele, prenumele, data naterii, data mbolnvirii, data recoltrii,
data trimiterii, cod (iniiale jude/nr.probei/ luna/an). Se va completa
fia de declarare a cazului suspect SRC
. TRATAMENT
Izolarea se face la domiciliu timp de 6-7
zile. Nu se administreaz antibiotice; se
combate febra i se previn suprainfeciile
bacteriene, prin igien riguroas a
mucoaselor i tegumentelor.
VARICELA
Varicela este o afectiune comuna, care
determina urticarie si vezicule mici, rosii si
cu lichid, localizate pe tot corpul. Este
cauzata de virusul varicelo-zosterian, care
face parte din familia virusurilor herpetice.
Este mai frecventa in copilarie si nu pune
probleme serioase la copiii sanatosi. In
schimb, poate sa dea batai de cap femeilor
gravide, nou-nascutilor, tinerilor si adultilor
cu un sistem imun deficitar, al caror
organism lupta greu cu infectia
Definitia
Boala infectioasa si foarte contagioasa
specific umana, produsa de virusul
varicelo-zosterian cu elutie autolimitanla,
caracterizata prin exantem caracteristic,
enantem si evolutie febrila facultative, cat
si prin imunitate durabila dupa boala.
Este cunoscuta popular sub numele de
"varsat de vant".
Etiologie
Virusul varicelo-zosterian. ADN. incadrat
ca a-herpesvirus tip 3
Epidemiologie
Tabloul clinic
Diagnostic
Au valoare datele anamnestice (absenta
bolii in antecedente), epidemiologice
(contact cu cazuri de varicela sau zona) si
clinice, prin exantemul si enantemul
descrise.
Rareori este necesara confirmarea
virusologica. prin izolarea si identificarea
virusului pe culturi celulare, sau serologic,
prin titrarea in dinamica a anticorpilor RFC
Diagnosticul diferential
Se face cu:
- exanteme alergice buloase (frecvent la copii cu forma de prurigo-slrofulus intens pruriginos. lipsit de enantem):
-intepaturi de insecte (pentru stadiul incipient de papule);
- herpes simplex generalizat (rar); toate elementele sunt la fel;
- exanteme enterovirale (boala gura-mana-picior);
- rickettsioza variceliforma (in alte tari);
- dermatoze buloase diverse (durata mult mai lunga): pemusul infantil etc.
- vaccina generalizata (istoric de vaccinare antivariolica recenta sau contact
cu vaci bolnave);
- impetigo sireplococic sau stafilococic (diagnostic bacteriologic facil).
Complicatii
Cel mai frecvent se produce infectia bacteriana
secundara a culelor (impetiginizare), fapt ce va duce la
cicatrice fibroase definitive, retractile. Mai rar pot aparea
complicatii respiratorii (crup. traheobronsite purulente,
pneumonie interstitiala sau bronhopncumonii bacteriene)
si nerase (encefalita post eruptiva, severa).
Gravidele cu varicela transmit virusul transplacentar cu
efect terato-gen (art, varicela congenitala - extrem de
rara, sau nasiere prematura cu Ietalitate neonatala
mare). Elutia bolii este mai severa la femeia gravida, cu
complicatii respiratorii si chiar cu deces.
Tratament
Cazurile de boala se izoleaza la domiciliu, cu asigurarea
igienei riguroase a lenjeriei (pentru prevenirea
suprainfectiilor). combaterea prurifului (talc sau alcool
mentolat - extern, eventual cu anu'histaminice si sedative
usoare), antitermice si tratament sportiv vitaminic. Dieta
normala, dupa toleranta. La imunodeprimati se
recomanda administrarea de gamaglobuline specifice
hiperimune si tratament antiviral (Zovirax parenteral sau
oral sau alte derivate de Acyclovir. mai rar alte antivirale).
La pacientii aflati sub corticoterapie cronica nu se va
intrerupe tratamentul (risc de depresie
corticosuprarenala). ci se r scadea dozele sau se va trece
temporar pe ACTH natural sau sintetic (Synachten).
SCARLATINA
Semne si simptome:
Incubatia (perioada cuprinsa intre contactul cu bacteria si
aparitia primelor simptome ale bolii) dureaza 2-5 zile. Boala
debuteaza brusc cu febra, alterarea starii generale, varsaturi si
odinafagie (dureri de gat la inghitit). La sugari si copii mici
febra se poate insoti de agitatie si chiar convulsii.
Enantemul sau angina scarlatinoasa se caracterizeaza prin:
fundul gatului este rosu "ca focul", amigdalele se maresc, se
rosesc si uneori se acopera de depozite albe de puroi, ca niste
puncte albe; valul moale si omusorul sunt rosii, tumefiate.
Limba este incarcata cu depozite albe, cu marginile si varful
rosu. Ganglionii din regiunea gatului sunt mariti si durerosi la
pipait. Fata are un aspect caracteristic cu paloare in jurul gurii
si roseata obrajilor.
Perioada de stare (eruptiva) incepe cu eruptia sau exantemul
scarlatinos care apare in mod obisnuit la 24-36 de ore de la
inceputul bolii, mai intai in zonele cu piele mai subtire (plicile
cotului, regiunea inghinala, partile laterale ale gatului si
trunchiului, axile). Ea ramane mai accentuata in zonele unde a
aparut mai intai, la pipait este aspra, ca pielea de gaina
Scarlatina
-este o infecie streptococic-este apana$ul v0rstelor precolare i colare (sub ani
copilul motenete imunitatea de la mam)-etiologie -streptococul beta Bhemolitic
tip )
-sursa de infecie:-persoanele bolnave de scarlatin-purttorii de streptococ
-transmitere:-pe cale aerogen-alimente
-poarta de intrare:- respiratorie-perioada de incubaie : -8 zile-tablou clinic:-debutul este
brusc,cu febr,cefalee frontal,disfagie (angin)-erupia apare la nivelul gitului,se extinde pe trunchi i membre-este rugoas la palparenu este prezent la nivelul feei-congestia pomeilor - paloare perioronazal formeaz
masca Lilatov-la nivelul plicilor de flexiune apar peteii,echimoze,linii echimotice
formind semnul lui pastia (datorit fragilitii vasculare
-semnul garoului pozitiv
-la nivelul cavitii bucale:-congestie faringian si amigdalian intensciclul limbii
- limba este iniial ncrcat, ulterior procesul de depapilare, limba zmeurie, proces
de reepitelizare, limba sticloas
-adenopatie latero-cervical
date epidemiologice
- contact cu o persoan bolnav de scarlatin sau purttor de
streptococ
.date clinice
.date de laborator
-secreie faringian-frotiu de la nivelul porii de intrare
- leucocitoz-neutrofile , la unii pacieni moderat eozinofiliecomplicaii:
1.imediate
determinate de toxin
-miocardita toxic-meningita toxic-adenite-sinuzite-otite-otomastoiditesepticemii
2.tardive
-reumatism articular acut-glomerulonefrit
DIFTERIA
Definitie
Boala acuta infectioasa si contagioasa
specific umana, determinata de bacilul
difteric si caracterizata printr-o evolutie
severa, posibil letala, autolimitanta cu
angina caracteristica si semne clinice
produse de toxina difterica. Boala nu lasa
imunitate durabila.
Epidemiologie
Rezervorul de infectie este strict uman. prin bolnai de
difterie. dar - mai ales - prin purtatorii sanatosi de bacili
difterici la nivel faringian. Transmiterea este aerogena,
prin picaturi de saliva (cel mai des) sau de secretii
infectate (cazul altor localizari, extrafaringiene). Cazurile
sunt de contact, rareori indirect, prin obiecte contaminate
cu secretii.
Durata perioadei de contagiozitate este dictata de starea
de purtator.
Poarta de intrare este de obicei faringiana. dar este
posibil si la nivelul altor mucoase sau chiar al unor plagi
contaminate (difterie extrafaringiana).
Tablou clinic
In forma comuna de angina difterica incubatia este scurta (2-5 zile).
Uneori se poate reconstitui o scurta faza de invazie, de 12 24 de
ore, cu disconfort, subfebrilitate si discreta odinofagie. O eventuala
examinare a faringelui in aceasta faza surprinde o hiperemie difuza
si un exsudat opalin translucid, ca albusul de ou, la nivelul tonsilelor.
Faza de stare este declansata de constituirea anginei cu aspect
patognomonic: bolnavul are odinofagie si o halena neplacuta,
uneori alterarea fonatiei, iar la examenul fundului de gat, pe fondul
hiperemie al mucoasei se vad falsele membrane (depozite albegalbui sau cenusii, aderente si infundate in ul mucoasei, acoperind
initial tonsilele, dar cu tendinta manifesta la extindere in zonele
vecine - mucoasa palatala, faringiana posterioara). Ele sunt si foarte
aderente (nu se lasa indepartate cu spatula). Daca sunt smulse cu
penseta lasa o ulceratie sangeranda cu refacerea membranelor in
24 de ore. Falsele membrane sunt constituite din mucoasa
faringiana necrozata sub actiunea toxinei difterice, cu produse de
infiamatie si tromboza in submucoasa
Complicatii
Toxina difterica determina complicatii locale si la distanta.
Local, prin extinderea falselor membane la caile
respiratorii, in faza de stare apare crupul (laringita
acutaobstruan.ta) cu evolutie letala prin asfixie in lipsa
tratamentului.
Proarea la distanta determina complicatii
cardiocirculatorii, miocardita putand fi exprimata doar
electric sau prin tahiaritmii sau putand duce la insuficienta
cardiaca, colaps circulator sau stop. Aceasta apare fie
precoce (foarte grava), fie in convalescenta, in cazurile
tratate tarziu sau deloc.
Complicatiile nervoase apar in convalescenta si constau
in paralizii de ner cranieni si spinali
Diagnostic
Ca lege generala, diagnosticul clinic, chiar la nivel de suspiciune, nu asteapta confirmarea
bacteriologica si obliga la tratament imediat. Diagnosticul pozitiv se sprijina pe date:
- anamnestice (absenta vaccinarii, eventual dovedita prin absenta anticorpilor protectori). in
aceasta directie, se recolteaza obligatoriu de la pacient 10 ml de sange intr-un flacon steril, serul
sernd ulterior la titrarea anticorpilor antitoxici care ar trebui sa existe daca pacientul a fost
vaccinat; titrul minim protector este de 0,03 u. antitoxice/ml ser. Se mai poate recurge si la
efectuarea i.d. Shick (folosirea acesteia in scop diagnostic este pe cale de a fi abandonata,
pastrandu-se doar pentru aprecierea starii de receptitate intr-un esantion de populatie vaccinata).
- epidemiologice (focar sau contact cunoscut);
- clinice: in faza de stare au valoare patognomonica:
-existenta falselor membrane, nedetasabile si in extindere pe tesuturile vecine (reprezinta
semnalul cel mai important};
- aspectul de gat protector;
- coloratura toxica a afectarii generale;
- existenta unor complicatii precoce (crupul difteric. complicatii cardiocirculatorii sau nervoase).
- de laborator.
Orice suspiciune obliga la un diagnostic de laborator imediat
Tratamentul
Diftcria se spitalizeaza obligatoriu, cu declarare nominala chiar la nivel de
suspiciune si tratament obligatoriu.
Se va initia imediat tratamentul complex, constand in:
-tratament antitoxic de urgenta, cu ser antidifteric in doza proportionala cu
gratatea si cu masa corporala. Pentru iormele usoare de administreaza
10.000-20.000 u.. iar pentru cele grave intre 50.000 si 100.000 u. Fiind ser
heterolog. se vor lua masuri de prevenire a unui eventual soc la proteina
straina (executarea prealabila a desensibilizarii si administrarea sub
protectie de antihistaminice -Romergan si/sau corticoterapic). Serul
blocheaza toxina inca libera in circulatie si pe cea itoare, dar nu are nici o
actiune asupra celei deja fixate in tesuturi. Nu se va mai reveni cu o noua
administrare in zilele urmatoare. Serul va asigura o protectie pasiva specifica
pentru o durata de 14-l6 zile.
-antibiotice, de electie Eritromicina in doze de 30 mg/kg/zi pentru 10 zile - in
scopul sterilizarii focarului de la poarta de intrare, in tarile anglosaxone se
recomanda in primul rand Penicilina G (la noi se recurge la aceasta ca
alternativa in cazuri de intoleranta. in doze de 50.000-l00.000 u/kg corp/zi).
Se mai pot folosi lincosamide (Linco- si Clindamicina), chiar si tetracicline
Profilaxie
Protectia populatiei este realizata prin vaccinare. Anatoxina
difterica este cuprinsa in trivaccinul DTP, vaccinarea incepand de
la varsta de 6 luni prin 3 inoculari i.m. la interval de o luna. Primul
rapel se va face apoi la varsta de 18 luni - 2 ani (tot cu trivaccin),
iar al 2-lea la intrarea in scoala (la 7 ani) cu DT. Dupa alti 7 ani se
mai face im rapel cu bivaccinu! DT. Dupa 10 ani de la acesta se
preconizeaza rapeluri cu bianatoxina dT cu ocazia eventualelor
proiectii anuteianice post accident.
La aparitia unui caz de boala masurile sunt specifice si
nespecifice. urmarind:
1 - in focarul in care a fost depistat cazul se va proceda imediat la:
- izolarea in spita! a bolnavului: -dezinfectia terminala;
- supravegherea zilnica a contactilor si internarea celor suspecti
de la primele semne de boala. Unii autori recomanda de la
inceput o chimioprofilaxie la contactii apropiati cu Eritromicina sau
Penicilina timp de 7 zile.
2 - cercetarea starii de portaj a membrilor colectitatii. Cei depistati
vor fi internati si sterilizati obligatoriu cu aceleasi antibiotice si cu
control bacteriologic al eficientei.
3 - cercetarea starii de receptitate in colectitatea in cauza. in
functie de rezultat si de evolutia epidemiei, se poate recurge la
revaccinarea populatiei din acea colectitate
TUSEA CONVULSIVA
Definitie
Boala acuta infectioasa si foarte contagioasa specific
umana, determinata de bacili din genul Bordetella
(pertussis si parapertussis) si caracterizata printr-o
evolutie autolimitanta cu tuse caracteristica si afectarea
riabila a starii generale, modificari hematologice
caracteristice si risc mare de complicatii. Boala lasa
imunitate durabila.
Este cunoscuta popular sub numele de "tuse
magareasca".
Este socotita printre cele mai grave boli contagioase ale
sugarului.
Etiologie
Bordetella pertussis si parapertussis sunt
cocobacili Gram negativi.
Desi foarte inruditi, au antigenitate
distincta, astfel ca nu imunizeaza reciproc.
Bordetella pertussis este implicata in
peste 95% dintre cazurile de boala
Epidemiologie
La noi in tara este endemica, dezvoltand cazuri
sporadice sau focare epidemice restranse.
Rezervorul de infectie este strict uman, prin
bolnavii acuti cu forme de boala tipice, dar mai
ales atipice (cazul adultilor care si-au pierdut o
mare parte din imunitatea postvaccinala).
Contagiozitatea incepe din ultimele zile de
incubatie, este maxima in inzie si in primele 2
saptamani ale fazei de stare
Patogenie
Germenul se fixeaza si se multiplica la nivelul mucoasei
traheobronsice, nefiind inziv. Inflamatia locala determina
iritarea continua a terminatiilor nervoase gale ce servesc
drept aferente reflexului de tuse (perioada de
tusebronhogena. corespunzand inziei si, partial,
perioadei de inceput a fazei de stare). Prin repetare tot
mai frecventa, se constituie la nivel cortical un focar de
excitatie dominanta la nivelul proiectiei centrului tusei,
care ajunge sa atraga alte proiectii corticale mai slabe
(perioada neurogena prin care tusea poate fi declansata
de diversi stimuli sensitiv-senzoriali) chiar cu formarea
unor reflexe conditionate patologice (ceea ce explica
persistenta tipului spastic emetizant de tuse luni de zile,
mult dupa vindecarea bolii la unii copii).
Tabloul clinic
Incubatia se intinde intre 1 si 3 saptamani in functie de
marimea inoculului si receptivitatea copilului.
Inzia dureaza in jur de 2 saptamani, de la prima
manifestare (prima tuse) pana cand aceasta imbraca
aspectul caracteristic. Evolueaza in afebrilitate. de multe
ori (ara modificarea starii generale, si in general este
neglijata de bolnav sau apartinatori, fiind considerata o
traheobronsita banala.
Faza de stare incepe cand tusea devine caracteristica.
Aceasta este profunda, survine in accese (10-20 in
formele medii, 30-50 in formele severe in 24 ore), accese
constituite din chinte repetate (5-9). fiecare chinui and un
inspir profund (repriza), suierator datorita stramtarii
caracteristice a glotei, urmat, de o succesiune de sacade
expiratorii de tuse. care ecueaza cam tot aerul ce se
poate disponibiliza; cu sau fara o apnee trecatoare se reia
chinta cu o noua repriza (de aer). Accesul se termina
frecvent prin varsaturi.
Diagnosticul diferential
Poate ridica dificultati in cazurile atipice si in
afara unui context epidemic. Se vor mai avea in
vedere:
- inhalarea de corpi straini, substante iritante
(accidente ignorate de parinti in multe cazuri);
- traheobronsite virale. in special cu adenovirusuri
la copii;
- tusea spastica;
- spasmul glotic prin hipocalcemie (la adulti);
- criza de astm bronsic alergic sau intricat;
- astmul cardiac nocturn la rstele inaintate,
(leziune cardiaca cunoscuta cu hipertensiune
pulmonara);
- infectii cu virusul sinctial respirator la sugari s.a..
Tratament
Boala nu este cu spitalizare obligatorie, dar se vor interna toate
cazurile severe sau complicate.
Masurile terapeutice sunt complexe:
- igieno-dietetice (climatul de temperatura si umiditate rezonabile
calmeaza accesele de tuse); in alimentatie se pune accent pe
alimente rapid digerabile, care sa nu stagneze in stomac, de mare
loare nutriti. in mese mici si repetate. Se asigura hidratarea
corespunzatoare;
- simptomatice (sedative usoare, antiemetice. antiinflamatorii);
- etiologice, sansele terapeutice fiind direct proportionale cu
precocitatea tratamentului. Ori de cate ori este posibila
administrarea orala se prefera Erit romi cina in doze de 30 mg/ kg
(sirop sau comprimate) si ca alternati Amoxicilina, Ampicilina sau
Cotrimoxazol in doze uzuale. Durata tratamentului fi de 10-l4 zile. La
copin foarte mici sau cu intoleranta gastrica se administra Ampicilina
(50-l00 mg/kg) sau Amoxicilina 30 mg/kg i.m).
Profilaxie
Izolarea bolnavului, la domiciliu sau in spital,
este obligatorie pentru preintampinarea
contactelor cu persoane receptive. Se face
dezinfectie continua si aerisiri frecvente. Copilul
poate fi scos din izolare dupa cca. 4-5
saptamani de la intrarea in faza de stare, iar in
cazurile tratate cu antibiotic la o saptamana de
la inceputul acesteia.
Profilaxia specifica incepe la virsta de 6 luni, prin
vaccinarea DTP.
TBC PULMONAR
Aceasta boala infectioasa, contagioasa e produsa
de bacilul Koch, denumit si Mycobacterium
tuber-culosis, care determina afectarea mai
multor organe, in special a plamanilor.
Radiografia unei tuberculoze pulmonare.
Eliminarea tesutului necrozat creeaza zone de
claritate (caverne) vizibile pe cliseul radiografie
sus in stanga.
CONTAMINAREA
Contaminarea se face prin intermediul
picaturilor fine de sali ce contin bacilul
Koch, eliminate de un bolnav cu
tuberculoza pulmonara sau laringiana in
timp ce vorbeste, stranuta sau tuseste.
Deci tuberculoza e o boala ce se
transmite pe cale aerogena
SIMPTOMELE
Primul contact cu bacilul declanseaza primoinfectia
tuberculoasa. In plamani se formeaza un mic focar
tuberculos, ca un abces, pe care-l numim sancru de
inoculare. In general pacientul nu resimte nici un
simptom si in 90% dintre cazuri primoinfectia se vindeca
spontan. Focarul tuberculos dispare, lasand o cicatrice
fara importanta, vizibila pe radiografiile pulmonare sub
forma unei mici calcificari. Cateodata, primoinfectia se
manifesta prin tuse, tempe ratura putin crescuta, astenie
usoara si pierdere a poftei de mancare (sindrom infectios
moderat
DIAGNOSTICUL
Diagnosticul se bazeaza pe radiografia toracica ce
evidentiaza opacitati (noduli) si zone de transparenta
(caverne) la nivelul plamanilor, mai ales in regiunea lor
superioara. Pentru a confirma diagnosticul de
tuberculoza trebuie cautata bacteria responsabila de
boala, in sputa sau in secretiile bronsice. Deseori bacilul
Koch e dificil de pus in evidenta. Examenul direct la
microscop fiind rareori pozitiv, intotdeauna din proba
recoltata trebuie sa se efectueze culturi. In acest caz
rezultatele examenului nu sunt cunoscute decat dupa un
interl de 3 pana la 6 saptamani. Se pot folosi de
asemenea testele cutanate la tuberculina. Ele contribuie
la silirea unui diagnostic exact, doar atunci cand reactia
e intens poziti
TRATAMENTUL Sl PROFILAXIA
Tratamentul asociaza 3 sau 4 antibiotice
antituberculoase pe o perioada de cel putin 6
luni. Vindecarea se obtine la majoritatea
cazurilor.
Bolnavul trebuie izolat in primele 3 saptamani de
boala. Apoi el nu mai este contagios. O
primoinfectie trebuie tratata in acelasi mod, timp
de 3 luni, pentru a evita evolutia ulterioara spre
tuberculoza secundara.
Profilaxia se bazeaza pe ccinarea BCG, a carei
eficacitate c partiala, dar care permite reducerea
considerabila a frecventei formelor grave.
PNEUMONIILE
Definitie
Sunt procese inflamatorii acute, produse
de diversi agenti infectiosi ce intereseaza
anumite portiuni din plamani (segmente,
lobuli, lobi), cu manifestari caracteristice
locale si generale
Etiologie
Clasificarea pneumoniilor
Aceasta se sprijina cel mai mult pe aspectul
histopatologic (pneumonii interstitiale, mixte sau
alveolare) si radiologie (ce se suprapune in
mare cu categoriile histopatologice). Pentru uzul
clinico-radiologic se mai folosesc unii termeni
descripti ca: pneumonii lobare (segmentare),
bronhopneumonii, pneumonii in focare
confluente sau pseudolobare. scizurite sau
periscizurite etc.
Tabloul clinic
Unele dintre pneumonii au evolutii autolimitante
(cele produse de pneumococi, rusuri etc.) cu
recunoasterea fazelor de incubatie, invazie, faza
de stare, defervescenta si convalescenta.
Majoritatea sunt insa mai greu de recunoscut,
ceea ce face sa se vorbeasca mai simplu de:
- debut;
- evolutie in faza de stare;
- convalescenta
Diagnostic
Pneumoniile primare se bucura de un diagnostic relativ
facil. Acesta parcurge doua etape importante:
- diagnosticul de boala (inclusiv localizare, intindere, tipul
clinic);
- diagnosticul etiologic.
Cele doua componente se intrepatrund si, in mare
masura, sunt interdependente.
Diagnosticul se sprijina pe datele clinice cunoscute, la
care se adauga investigatia de laborator (hematologic si
bacteriologic) si radiologica. Importanta fiecarei etape
poate varia de la caz la caz.
Tratament
Terapia trebuie indidualizata pentru fiecare
caz in functie de etiologia probabila,
varsta, afectiuni asociate, vechimea
imbolnarii etc.
Tratamentul va combina masuri etiologice,
patogenice. simptomatice si
igienodietetice. Cazurile severe, cu
insuficienta cardiorespiratorie sau stare
generala critica, se spitalizeaza
Terapia etiologica
Reprezinta mai mult de 3/4 din cheia succesului si in acelasi
timp este una dintre problemele tributare in cea mai mare
masura "inspiratiei" sau "flerului" medicului curant, in
functie de experienta sa clinica.
Este bine de precizat ca nu poate fi vorba de recomandari
rigide.
Alegerea celui mai indicat preparat trebuie sa plece de la
cateva elemente orientative:
- in primul rand, trebuie sa existe conngerea ca in cazul
respectiv este vorba de o pneumonie bacteriana sau
mixta, cu sanse de a fi corect tratata cu antibiotice. in
cazul pneumoniilor rale, acest tratament nu este indicat;
- in cazul pneumoniilor se aplica cel mai bine clasica
recomandare ca "ori de cate ori avem de-a face cu o
boala cu etiologie variabila necunoscuta, sa se recurga cu
precadere la o terapie antibacteriana asociata sau la un
preparat cu spectru larg";
Tratamentul patogenic
Acesta poate sa nu fie necesar in cazurile usoare, dar se
impune ca o necesitate absoluta in cazurile severe cu
decompensare cardiorespiratorie.
Fara a putea epuiza lista situatiilor care impun astfel de
masuri de corectare, amintim:
- corectarea hipoxiei secundare tulburarilor de
hematoza. prin oxigeno terapie:
- diminuarea componentei edematoase inflamatorii prin
corticoterapic;
- corectarea echilibrului acido-bazic;
- diminuarea sindromului inflamator prin terapie medie
(A1NS) sau forte - prin corticoterapie
Profilaxia
Cu exceptia pneumococului (germen transmisibil in
colectitati inchise mai ales de copii), de obicei nu intra in
discutie masuri de izolare a cazului in sens strict
epidemiologie (izolarea recomandata mai devreme
urmareste doar protectia bolnavului insusi).
Masurile nespecifice tin de regulile bine cunoscute de
igiena si comportament in conditii de risc (etarea
expunerilor neprotejate la frig si ploi, a eforturilor in
conditii de frig etc.) De mare importanta se dovedeste
tratarea cu toata consideratia a starilor incipiente
inflamatorii respiratorii, cele mai multe cazuri fiind
consecutive unei atitudini de neglijare a masurilor
corespunzatoare de la inceput
Clasificare
Pneumonia se refer la inflamarea plmnului; pneumonia se refer la
pneumonita care este cauzat de regul de o infec ie, ns uneori
nu este infec ioas, i care prezint n plus consolidarepulmonar
Pneumonia este de obicei clasificat n func ie de locul i modalitatea
mbolnvirii:
comunitar, de aspiraie, asociat sistemului medical,
nosocomial, i pneumonia asociat ventilaiei
Poate fi clasificat i n func ie de zona plmnului afectat:
pneumonie lobar, pneumonie bronic i pneumonie acuta
interstiial sau de organismul care o provoac.
Pneumonia la copii poate fi clasificat adi ional pe baza semnelor i
simptomelor, drept uoar, grav sau foarte grav
GRIPA
Raceala si gripa sunt printre cele mai frecvente probleme de sanatate
care ne afecteaza in sezonul rece. Desi au cauze diferite,
simptomele celor doua sunt intr-o anumita masura similare si sunt
adesea confundate. Daca vom reusi sa identificam corect cu care
dintre acestea ne confruntam, ne va fi mai usor sa reducem timpul
de recuperare si sa revenim la starea optima de sanatate.
Cauzele racelii si ale gripei
Atat raceala cat si gripa sunt cauzate de virusuri, insa cei doi agenti
patogeni care le provoaca sunt diferiti, iar afectiunile trebuie si ele
abordate luand in considerare specificul fiecareia. Sunt peste 100
de virusuri care declanseaza raceala si un numar considerabil mai
mic pentru gripa.
Sub denumirea de raceala intra de fapt o serie intreaga de infectii
virale ale sistemului respirator generate in cea mai mare parte de
rinovirusuri, dar si de adenovirusuri
Transmiterea gripei
Gripa se transmite pe cale aeriana, de la
omul bolnav la omul sanatos:
Direct prin tuse sau stranut;
Indirect, prin obiecte proaspat contaminate
(batista, prosop, vesela, etc.)
Contagiozitatea gripei este mare, dar de
scurta durata (2-4 zile dela debutul bolii).
Tratamentul gripei
Formele de gripa comune se trateaza la
domiciliu, cu repaus la pat si antitermice
(paracetamol).
Nu se va administra acid acetil salicilic
(ASPIRINA), aceasta putand favoriza aparitia
unei complicatii severe sindromul Reye.
Gripa severa si cea complicata se trateaza in
spital. Antibioticele se recomanda numai in
caz de suprainfectii bacteriene
Prevenirea gripei
Recomandari generale pentru prevenirea imbolnavirilor prin
gripa:
evitarea aglomentarile umane;
evitarea, pe cat posibil, a contactului cu persoanele bolnave;
spalarea mainilor cat mai des, in special dupa suflarea nasului si
venirea in contact cu persoane bolnave;
omul bolnav se izoleaza de restul familiei intr-o camera
corespunzatoare din punct de vedere igienic (luminoasa, aerisita,
suficient de incalzita 24-26 grade Celsius);
bolnavul va folosi batiste igienice in caz de tuse sau stranut;
aerisirea incaperilor sau a birourilor cu mentinerea unei
temperaturi de 18-20 grade Celsius;
mentinerea la domiciliu a copiilor bolnavi pentru evitarea
transmiterii bolii in comunitate;
vaccinarea antigripala.
Cea mai eficienta metoda de prevenire a imbolnavirilor de gripa
este vaccinarea antigripala
MENINGITA
Meningita este o inflamatie a meningelui de
etiologie variata (bacteriana, virala, fungica
etc.).
Meningita bacteriana se instaleaza brusc si
este insotita de un tablou clinic caracterizat
prin: febra mare (40-41C), alterarea starii
generale, pacientul nu suporta lumina
(fotofobie), cefalee difuza, progresanta si
chinuitoare, somnolena, varsaturi. Progresiv,
starea generala se agraveaza, pacientul
devine comatos si apar crizele de convulsi
PAROTIDITA EPIDEMICA
Parotidita epidemica (oreionul, infectia
urliana) este o boala infecto-contagioasa a
copilariei avand ca semn patognomonic
tumefactia dureroasa a glandelor parotide
Patogeneza:
Infectia se transmite de la o persoana la alta prin contact
direct, picaturi de saliva sau prin obiecte contaminate cu
saliva.
Dupa ce patrunde in orofaringe, virusul urlian se replica
la nivelul tractului respirator superior. Ulterior ajunge pe
cale sanguina (viremie) in tesuturile glandulare sau
nervoase.
In tesuturile afectate apar edem si infiltrat limfocitar. In
glandele salivare se observa necroza celulelor acinare si
ductale
Manifestari clinice:
Perioada de incubatie variaza larg intre 14
si 24 de zile (in medie 17-18 zile). Formele
subclinice sunt frecvente (30-40%).
Manifestarile prodromale sunt rare. Daca
apar, ele constau in febra, mialgii (in
special la nivelul cefei), cefalee, anorexie
si stare de rau
POLIOMIELITA
Aceasta boala este produsa de un virus,
virusul poliomielitic, care in general nu
determina decat o infectie benigna, dar
care in cazurile cele mai gra poate afecta
sistemul nervos producand paralizii
irersibile.
Poliomielita afecteaza in primul rand copin,
de unde si celalalt nume de paralizie
infantila
SIMPTOMELE
In absenta vaccinarii, poliomielita poate produce
tulburari mai mult sau mai putin gra.
Cele mai frecnte forme de boala sunt cele putin
gra. Aproximativ 85% dintre copin infectati de
virus nu prezinta nici un simptom. in celelalte
cazuri, dupa o perioada de incubatie de 3 pana
la 5 zile, bolnavii prezinta febra, o inlla-matic a
faringelui, dureri de cap, precum si varsaturi.
Apoi, dupa cateva zile, majoritatea dintre ei se
vindeca. Cu toalc acestea, trebuie sa privim cu
teama aparitia simptomelor de meningita: febra
mare, dureri de cap insuporile, rigiditate a cefei,
dureri musculare insotite cateodata de curbatura,
retentic de urina
SECHELE:
PARALIZIILE Intr-un stadiu secundar, boala se
caracterizeaza prin aparitia paraliziilor. Repartitia
lor corporala e neregulata si asimetrica. in
general, ea afecteaza membrele inferioare
si/sau superioare -cateodata muschii
abdominali. In cazurile cele mai gra, dar in
aceeasi masura, cele mai rare, ca se poate
extinde la muschii respiratiei si ai deglutitiei.
Paraliziile regreseaza mai mult sau mai putin
complet, dar cel mai adesea recuperarea c
partiala si foarte variabila de la un individ la altul
PROFILAXIA
Profilaxia se bazeaza in numeroase tari pe vaccinarea
obligatorie. Ea se efectueaza astfel:
- 3 injectii in cursul primului an de viata (la 2, 3 si 4 luni);
- un rapel in anul urmator (la 15 sau 18 luni],
- un rapel la fiecare 5 ani pana la majoratul copilului (spre
5 sau 6 ani, apoi intre 11 si 13 ani si intre 16 si 21 de
ani);
- mai departe, rapelurile sunt necesare la fiecare 10 ani.
Pentru o buna protectie, vaccinarea trebuie sa fie
completa. In tarile unde boala aproape a disparut datorita
vaccinarii, reactivitatea imunitara a copiilor si adultilor
trebuie sa fie intretinuta prin rapeluri repetate ale
vaccinului.
Exista doua tipuri de vaccin, unul oral, altul injecil.
Vaccinul oral poate fi completat prin vaccinul injecil, dar
nu si inrs
HEPATITA VIRALA
Hepatita este o inflamatie a ficatului, acuta sau
cronica. Ficatul este un organ unic. Este singurul
organ care se regenereaza, putandu-se
regenera chiar complet. In cazul altor organe, de
exemplu inima, tesuturile bolnave sunt inlocuite
cu o cicatrice, ca si cele de pe piele. Ficatul are
capacitatea de a inlocui celulele bolnave cu noi
celule.
Complicatiile pe termen lung ale bolilor
hepatice, apar atunci cand regenerarea este fie
incompleta, fie impiedicata de aparitia unui tesut
cicatrizat
Simptome si semne
Acestea sunt inconstante si de o intensitate
variabila. Unele sunt comune tuturor hepatitelor:
icterul, urina inchisa la culoare, scaunele
decolorate, greturile, ficatul sensibil la palpare.
Altele sunt functie de cauza: sindromul
pseudogripal in caz de hepatita virala (obosealA
intensa, dureri de cap, curbaturi si dureri
articulare);
Diagnostic
Diagnosticul este confirmat prin prelevarile sangvine care
arata o crestere adesea importanta a transaminazelor
(enzime hepatice), dovada a distrugerii acute si tranzitorii
a celulelor ficatului, precum si o deviere a bilirubinei
conjugate (produs al hemoglobinei dupa legarea sa de
albumina in ficat) si a fosfatazelor alcaline, dovada
biologica a icterului. De asemenea, se mai cauta in
sange, indeosebi la nivelul factorilor coagularii sangvine,
intre care multi sunt elaborati de catre ficat, semnele
insuficientei hepatocelulare cu scopul de a aprecia
rasunetul hepatitei asupra functionarii ficatului. Studiul
prelevatelor sangvine orienteaza, de asemenea, spre
cauza hepatitei (prezenta de anticorpi antivirali, de
exemplu).
Tratament
Variind putin in functie de cauza, tratamentul vizeaza mai ales
simptomele (administrarea de analgezice, transfuzii in caz de
hemoragie digestiva, anastomoza portocava in caz de
hipertensiune portala) si reechilibrarea nutritionala (administrare
de vitamine si de oligoelemente).
Gravitatea hepatitelor cronice este legata de posibilitatea aparitiei
cu timpul a unei insuficiente hepatice ireversibile (tulburari ale
coagularii sangvine, encefalopatie hepatica, acidoza metabolica)
si o hipertensiune portala (stanjenire a circulatiei sangvine in vena
porta). Aceasta evolutie este cauzata de constituirea unei ciroze.
Cirozele pot in plus sa evolueze spre hepatocarcinom (cancer al
ficatului
Evolutie si prognostic
Hepatita virala A evolueaza, n marea majoritatea
cazurilor, ca o infectie virala autolimitata, cu
vindecare completa, clinica si biologica si cu
cstigarea unei imunitati specifice pentru toata
viata. Prin ameliorarea tehnicilor de diagnostic,
n ultimii ani s-au putut nsa decela si forme
prelungite, cu recaderi, sau forme colestatice cu
evolutie mai lunga de 8-12 saptamni. Prin
analiza formelor clinice pe grupe de vrsta s-a
constatat ca la copii infectia mbraca, mai ales,
forme inaparente sau usoare de boala
Date epidemiologice
Factorii epidemiologici principali
1. Sursa de infectie- bolnavii cu forme de hepatita icterica sau
anicterica, contagiosi ncepnd cu 1-2 saptamni de la infectie, iar
n perioada de debut si n cea de stare, timp de aproximativ 1
saptamna.- infectatii inaparent, mai frecvent copii (50-55% din
cazuri)
2. Transmiterea, prin mecanism fecal-oral:- contact cu minile murdare
sau prin alimente, apa, obiecte contaminate- prin vectori, pasiv
(muste, gndaci, sobolani)- snge, exceptional, doar n perioada
de viremie
3. Receptivitate- generala, mai mare pentru forme inaparente la copii
4. Imunitate- durabila; peste 80% din persoanele peste 60 de ani au
anticorpi antivirus A
Profilaxie si combatere
1. Masuri fata de izvorul de infectie- depistare: ancheta
epidemiologica, clinic, examene de laborator- izolarea cazurilor,
obligatoriu n spital- declarare nominala, lunara; anuntarea cazului
se face la 24h de la depistare
2. Masuri fata de caile de transmitere- se vor lua masuri de dezinfectie
continua a obiectelor bolnavului, lenjeriei, prin caldura sau cu
cloramina 2%, a fecalelor cu var cloros si terminala prin
formolizare.- se vor lua masuri de dezinsectie, deratizare- n caz de
epidemii, masuri speciale de educatie sanitara a populatiei,
controlul apei potabile, evacuarea corespunzatoare a rezidurilor,
controlul personalului care lucreaza n colectivitati de copii, n
sectoarele de alimentatie publica sau de aprovizionare cu apa.
3. Masuri fata de receptivi- imunizare activa cu vaccin produs pe celule
diploide umane, inactivat cu formol, administrat intramuscular n 2
doze la interval de 1 luna si cu rapel la 1 an, care asigura protectie
de 99%, cu durata de minim 10 ani
TOXIINFECTII ALIMENTARE
Definitie
Toxiinfectiile alimentare reprezinta un grup de
imbolnaviri produse de ingestia, o data cu
alimentele contaminate, a unor germeni sau
toxine bacteriene, avand lou clinic asemanator
(cu dureri abdominale, greata si varsaturi,
diaree si de multe ori febra) si aparitie
concomitenta la mai multi comeseni. Evolutia
este in general scurta, autolimitanta odata cu
debarasarea organismului de agentul patogen in
cauza. Pot fi urmate de stare de portaj de
convalescenta si nu dau imunitate
Tabloul clinic
Toxiinfcctiile alimentare se desfasoara clinic
dupa modelul bolilor autolimitante, desi oprirea
in evolutie nu este data de anticorpi, ci de
eliminarea din intestin a germenilor si a
produselor lor.
Datorita unor diferente clinice semnificati intre
modelul enterotoxinie si cel citotoxic inflamator,
ele vor fi tratate separat si in atie unul cu
celalalt, in derea sublinierii caracterelor
particulare cu rol diagnostic etiologic