Psihoterapie adleriana

Psihoterapia adleriana a fost intemeiata de medicul si

psihoterapeutul austriac Alfred Adler, cel care a pus bazele scolii
de psihologie individuala, ca rezultat al desprinderii de scoala
psihanalista.
Adler a fost prima personalitate importanta ale carei idei au intrat
in conflict cu cele ale lui Freud si care a parasit cercul
psihanalistilor, pentru a forma o scoala independenta de
psihoterapie, cu o noua teorie asupra personalitatii umane.
Conceptia sa asupra omului este inclusa in psihologia individuala,
care studiaza omul din punct de vedere holistic. Spre deosebire de
psihanaliza, la Adler sexul nu mai reprezinta un factor esential in
dezvoltare, iar in centrul personalitatii se situeaza constientul.
Oamenii sunt considerati fiinte sociale si culturale, motivati de
interese sociale.
Psihologia adleriana vs. psihanalizaAtat Adler cat si Freud si-au
dezvoltat teoriile pe baza cazurilor clinice intalnite si a propriilor
experiente din copilarie si in cadrul familiei. Deosebirea intre cei
doi este ca pacientii lui Freud proveneau din burghezia vieneza,
care avea in principal probleme de natura sexuala, iar pacientii
lui Adler proveneau din paturi sociale marginase, ale caror
probleme erau de natura sociala. In al doilea rand, Freud a fost
marcat de relatia cu parintii, iar pentru Adler cele mai importante
relatii au fost cele cu fratii si cu prietenii de aceeasi varsta "intelegerea omului prin prisma pozitiei sale fata de sarcinile
sociale".
Teoriile lui Freud s-au axat in special pe cauzalitate si trecut, in
vreme ce Adler este interesat de finalitatea vietii, scopurile umane
1

si viitor. Abia psihologia lui Jung va lua in considerare ambele

aspecte. O alta deosebire intre psihologia adleriana si psihanaliza
consta in continuturile inconstientului. Daca la Freud
inconstientul contine instincte si pulsiuni promordiale, la Adler
continutul este format din dorinta de autoafirmare si sentimente de
inferioritate. In privinta cauzei starilor de nevroza, Adler s-a
pronuntat pentru esecul inlocuirii sentimentelor de inferioritate
cu cele de superioritate, in timp ce Freud argumenta pentru
rezolvarea defectuoasa a complexului lui Oedip.
Pe de alta parte, psihologia adleriana a dezvoltat unele teorii
esentiale ale psihanalizei: deosebirea intre starea patologica si cea
de sanatate psihica este doar de grad si nu de calitate (ca si Freud,
Adler va edifica o psihanaliza a starii de sanatate pornind de la
psihopatologie); prima copilarie este decisiva pentru dezvoltarea
personalitatii; teoria celor doua planuri - constient si inconstient;
psihoterapia se bazeaza pe analiza inconstientului si a primei
copilarii, cu scopul constientizarii continuturilor inconstientului.
Personalitatea - stilul de viata in viziune adleriana
Adler privea personalitatea ca fiind stilul de viata pe care fiecare
il alegem inca din copilarie - in jurul varstei de 5 ani, adica modul
in care traim, ne rezolvam problemele si dezvoltam relatiile
interumane ("un tipar generalizat de raspunsuri in majoritatea
situatiilor, unic fiecarui individ"). Potrivit lui Adler, omul are patru
convingeri despre stilul de viata: conceptul despre sine (cine
sunt); sinele ideal (cine ar trebui sa fiu pentru a-mi gasi locul in
lume); imaginea despre lume (convingerile despre ceilalti);
convingerile etice (codul personal de bine si rau). Respingand
incadrarea oamenilor in categorii cu caracter exclusiv, doar din
ratiuni didactice, Adler a propus o tipologie formata din patru
tipare ce pot domina stilul de viata in general:
Tipul dependent - cel care ia fara sa dea inapoi. Pentru a face
fata dificultatilor in viata trebuie sa se sprijine pe cei din jur.
2

Cantitatea de energie sau interesul social este foarte scazut, iar in

momentul in care se simte coplesit poate dezvolta tulburari psihice
precum fobii, obsesii, compulsii, anxietate generalizata.
Tipul evitant - cel care evita contactul social, de teama esecului
sau de a fi respins. Are cel mai scazut nivel de energie sau interes
social si este predispus la psihoza.
Tipul conducator - caracterizat inca din copilarie de tendinta de
a fi dominant si agresiv. Nivelul ridicat de energie il face sa
urmareasca puterea personala cu orice pret. Este predispus la
comportament antisocial - sadic, alcoolic, dependent de droguri,
sinucigas.
Tipul util social - cel sanatos, deschis si activ. Are un nivel
optim de energie si interes social. Este o persoana matura, pozitiva,
adaptata, grijulie cu cei din jur. Nu doreste sa fie superioara
celorlalti, ci doreste sa-si rezolve problemele astfel incat sa fie de
folos si celorlalti.
Spre deosebire de Freud, care considera ca omul este motivat de
instincte ce trebuie sa fie controlate sau transformate pentru a avea
un comportament acceptat de societate, in cadrul psihologiei
adleriane comportamentul este invatat si se afla sub control.
Dinamica psihologiei umane este explicata prin existenta unor
obiective si idealuri de perfectiune care ne motiveaza.
Omul este privit ca o fiinta sociala dominata mai degraba de
constient decat de inconstient. Ceea ce suntem si ceea ce facem
depinde in totalitate de noi si nu de continutul inconstientului; ne
controlam singuri soarta si nu suntem o victima a acesteia. Fiecare
isi construieste realitatea din jurul sau, in functie de modul in care
priveste lumea.
Din perspectiva adleriana oamenii nu sunt fundamental buni sau
rai, insa pot alege sa fie buni sau rai, in functie de evaluarea
situatiei si a eventualelor beneficii. Interesul social este innascut si
reprezinta capacitatea si vointa de a participa si contribui la
3

societate. Pentru sanatatea psihica este necesar suficient interes

social - prea putin sau prea mult duce la deficiente si neadaptare.
Apartenenta sociala este un obiectiv urmarit pe toata durata vietii si
se reflecta in efortul de "a ne gasi locul in lume".
Concepte in psihologia adlerianaamenda
Complexul de inferioritate
Fiecare fiinta umana isi incepe viata cu sentimente primare de
inferioritate, deoarece este complet dependenta de cei din jur.
Omul incepe sa devina constient de aceste sentimente inca foarte
devreme, datorita relatiei cu parintii. Aceste sentimente devin o
motivatie puternica pentru fixarea unui obiectiv in viata si pentru
atingerea acestuia.
Se poate insa intampla ca diverse obstacole - deficienta sau
handicap fizic, apartenenta sexuala, situatie economico-sociala,
educatie necorespunzatoare - sa duca la accentuarea sentimentului
de inferioritate. Aceasta etapa se numeste complex de
inferioritate si se traduce prin senzatia de a esec adultului,
rezultata in urma adoptarii unui obiectiv nerealist, adesea unul care
duce spre perfectiune.
Autoestimatia reprezinta modul in care individul isi evalueaza
propria valoare, raportandu-se la ceilalti, din punct de vedere
afectiv, nu rational. Raspunsul adecvat la cerintele sociale poate
avea loc doar in conditiile unui echilibru autoestimativ, cu alte
cuvinte un sentiment pozitiv al valorii proprii. Dereglarea
echilibrului poate avea loc in conditiile aparitiei unor noi cerinte
sociale.
Compensarea
Compensarile sunt modalitati prin care se indeparteaza se
inlocuieste sentimentul de inferioritate cu un sentiment pozitiv al
valorii proprii. Compensarile reale actioneaza asupra cauzelor ce
au produs sentimentul de inferioritate, pentru a le corecta. Cand
4

acest lucru nu este posibil, se trece la dezvoltarea unei alte

dimensiuni ale personalitatii, pentru a compensa deficienta.
Pseudocompensarea actioneaza la nivelul sentimentului si nu a
cauzei, indepartandu-l din constiinta. Exista trei tipuri de
pseudocompensare: protestul viril - denigrarea calitatilor feminine
si promovarea celor masculine ("invidia penisului" la Freud),
contraidealul sau dezidealizarea - raportarea la o realitate umana
egala sau inferioara valorii, precum si resentimentul - dorinta de
razbunare, ura, invidia.
Supracompensarea duce la mai mult decat la echilibrarea
autoestimatiei, la performanta deosebita. Adler credea ca geniile se
nasc din procesul de supracompensare si avem multe exemple de
acest gen: muzicieni cu deficiente de auz, scriitori orbi, oratori cu
defecte de vorbire. Urmarirea depasirii defectelor cu orice pret
poate duce in acelasi timp la nevroza.
Sentimentul de comuniune sociala sau interesul social
Reprezinta necesitatea fiecarei fiinte umane de a crea legaturi cu
ceilalti, de a beneficia de identitate si recunoastere in cadrul
societatii. Interesul social este vazut ca aptitudinea innascuta de
empatie - identificare afectiva cu celelalte persoane. Atunci cand
interesul social a fost dezvoltat in mod corespunzator, reusim sa
gasim solutii la probleme si ne simtim confortabil in lume in
general.
Comuniunea sociala inseamna recunoasterea interdependentei
indivizilor - bunastarea unei persoane depinde de bunastarea
celorlalti. Dezinteresul in bunestarea celor din jur este considerat a
fi patogen. Un stil de viata patologic este marcat de egocentrism,
comportament exploatant, exigenta, lipsa compasiunii, agresivitate.
Exista cativa factori ce pot interfera in dezvoltarea interesului
social: inferioritatea fizica, rasfatarea si neglijarea copilului.

 Constelatia familiala
Adler a utilizat acest termen pentru a descrie alcatuirea familiei
sau pozitia subiectului in cadrul sistemului familial. Constelatia
familiala mediaza factorii genetici ai copilului si factorii culturali.
Caracteristicile personalitatii fiecarui membru al familiei, sexul
fratilor, dimensiunea familiei si ordinea nasterii sunt factori care
influenteaza locul asumat de subiect in aceasta lume. Fiecare
persoana interpreteaza in mod subiectiv locul detinut in familie si
isi formeaza propria lume, in functie de perceptii. Comportamentul
nostru este determinat de ceea ce credem ca suntem si nu de ceea
ce suntem cu adevarat.
Ordinea nasterii
In psihoterapia adleriana, ordinea nasterii sau locul ocupat in
cadrul familiei influenteaza relatia subiectului cu parintii,
interactiunile sale cu ceilalti membri ai familiei si sentimentele
specifice de inferioritate experimentate in viata. Adler a identificat
cinci pozitii pe care le poate ocupa o persoana in cadrul familiei:
primul nascut, cel de-al doilea nascut, copilul mijlociu, mezinul
si copilul unic. Fiecare pozitie poate avea consecinte favorabile si
nevaforabile asupra dezvoltarii copilului. Ordinea nasterii exercita
o influenta majora in formarea unui stil de viata, precum si asupra
slabiciunilor si punctelor forte ale aparatului psihic.
- primul nascut - este rasfatat de multi parinti si prin urmare
obtine un loc sigur in familie, asta pana se naste cel de-al doilea
copil, care il detroneaza din pozitia sa (pierderea privilegiilor). In
acest caz primul copil devine plin de resentimente si incepe o lupta
pentru a-si recastiga pozitia. Copiii care au fost rasfatati excesiv
ajung sa-si deteste fratele mai mic. Ca adulti, primii nascuti
autendinta de a fi nostalgici, conservatori, organizati, constiinciosi
sau, dimpotriva, nesiguri si dependenti de ceilalti.
- al doilea nascut - creste stiind ca trebuie sa imparta timpul si
atentia parintilor. Nu este preocupat de pierderea puterii, ci este
optimist, competitiv, ambitios. Daca este ajutat de fratele mai mare
6

se dezvolta in mod pozitiv insa, daca este detastat de catre acesta,

al doilea copil are tendinta sa-si stabileasca obiective in
indeplinirea carora care va esua. Deznodamantul depinde de
perceptia sa asupra locului pe care il ocupa in familie.
- copilul mijlociu - trebuie sa imparta totul inca de la inceput.
Simte deseori ca se afla intr-o postura ingrata. Datorita pozitiei,
invata aptitudini de negociere si manipulare. Pot fie sa dezvolte un
interes social puternic, fie sa devina rebeli si invidiosi.
- mezinul - are tendinta sa fie rasfatatul familiei. Ceilalti frati au
grija de el si risca sa devina "jucaria" familiei. Avand atatea
modele de urmat in familie, mezinul poate sa devina competitiv si
se desprinda de ei pentru a-si ocupa locul in constelatia familiei,
sau poate sa se simta inferior celorlalti.
- copilul unic - poate fi rasfatat, asemeni mezinului. Adler spune
ca acest copil nu este predispus sa adopte un spirit competitiv, ci
mai degraba o parere exagerata despre propria importanta. Poate
adopta un stil de viata caracterizat de timiditate si dependenta fata
de altii.
Adler nu a oferit un sprijin stiintific pentru teoriile sale in privinta
ordinii nasterii iar cercetarile au rezultate neconcludente, insa
ipotezele sale sunt recunoscute pentru includerea fratilor in
psihologia individului, depasind modelul freudian, ce includea
doar parintii.
Psihoterapia adleriana
Pentru a avea acces la viata si psihicul subiectului, Adler analiza
pozitia nasterii in familie, amintirile din prima copilarie si
visurile. Terapia adleriana il va ajuta pe pacient sa aiba un stil de
viata sanatos, depasind sentimentele de inferioritate. Un stil de
viata patologic este egocentrist si bazat pe obiective eronate.
Psihoterapia adleriana are patru obiective esentiale:
- stabilirea si mentinerea unei relatii bune (bazata pe reciprocitate)
terapeut - paciet;
7

- descoperirea dinamicii interioare a pacientului - stilul de viata,

obiectivele, dinamica constelatiei familiale, afectiunile din
copilarie, erorile de baza din stilul de viata;
- dezvoltarea unor interpretari care sa culmineze cu iluminarea
(insight) pacientului;
- reorientarea pacientului.
Etape in psihoterapia adleriana
Terapeutul trebuie sa-i ofere pacientului increderea ca schimbarea
este posibila si ce a fost invatat se poate dezvata, iar primul
principiu al terapiei adleriene este stabilirea si mentinerea unei
relatii cu clientul caracterizata de cooperare, grija si acceptare. In
acest scop, in timpul sedintelor cei doi sunt pozitionati fata in fata,
la acelasi nivel. Totusi, atmosfera ramane una psihoeducationala.
I Stabilirea relatiei terapeutice
La inceputul psihoterapiei, utilizand umorul sau discutiile triviale,
terapeutul stabileste o relatie pozitiva, de colaborare cu
pacientul. Spre deosebire de psihanalistii freudieni, terapeutii
adlerieni au un rol activ si discuta cu pacientul; deseori sunt
considerati educatori, deoarece isi incurajeaza pacietii sa-si
utilizeze talentul pentru a-i ajuta pe ceilalti.
Chiar daca sunt grijulii si prietenosi, terapeutii nu evita sa-i
confrunte pe pacienti cu greselile pe care le fac in viata. Ca
educatori si colaboratori, terapeutii ii ajuta sa gaseasca alternative
pentru corectarea gandirii si a comportamentului. Rolul pacientului
este sa devina mai increzator si sa creada ca problemele vietii pot
avea solutii - solutii pe care le vor gasi in mod activ.
II Explorarea dinamicii pacientului; evaluare si diagnostic
Evaluarea functionarii aparatului psihic cuprinde doua parti:
evaluarea stilului de viata si evaluarea si interpretarea primelor
amintiri. Terapeutul il roaga pe pacient sa-i relateze povestea
8

vietii sale, incluzand evenimentele si persoanele cele mai

importante. Medicul incearca sa identifice anumite teme, cum ar fi
cea a succesului sau a esecului. Pentru a obtine informatii despre
constelatia familiala si stilul de viata, se foloseste un chestionar
recomandat chiar de Adler. Acesta cuprinde intrebari despre ceea
ce-l nemultumeste pe subiect, simptome, relatia cu parintii,
educatia primita in copilarie, afectiuni in copilarie, temeri, atitudini
fata de sexul opus, interese profesionale, temperament, vise.
Urmatorul pas este examinarea greselilor fundamentale ale
pacientului. Acestea sunt dezvoltate inca din copilarie, cand ne
construim motivele si principiile pe baza carora actionam. Potrivit
lui Adler, atunci cand pacientul este rugat sa povesteasca primele
amintiri din copilarie si sentimentele asociate acestora, alege
acele evenimente care coincid cu viziunea despre sine si despre
lume - aceste amintiri pot fi reale sau doar fantezii. Primele
amintiri ofera terapeutului informatii despre credinte gresite,
interese sociale si actiuni viitoare.
Potrivit lui Adler, visele reprezinta o modalitate de a face fata
temerilor; acestea ne ajuta sa supracompensam deficientele, sau
pot fi o forma de indeplinire a dorintelor. Cu cat cineva are mai
multe probleme, cu atat viseaza mai mult. Analiza viselor implica
examinarea partilor sale si a problemelor de inferioritate pe care le
reprezinta. De exemplu, caderea in gol poate insemna frica de zbor
sau inaltime, ori pierderea unui statut. Terapeutii adlerieni nu
interpreteaza prea mult simbolurile obisnuite din vise, deoarece pot
fi interpretate in mod diferit de la un pacient la altul. Adler a vorbit
insa despre simboluri cum ar fi zborul, caderea, a fi urmarit si a
fi dezbracat in public.
Terapeutul strange si integreaza informatiile provenite din
raspunsurile din chestionar, interviu, constelatia familiala, primele
amintiri, atuuri personale, greseli fundamentale, strategii de a face
fata dificultatilor, intr-un rezumat pe care il discuta cu pacientul.
9

Acesta are dreptul sa modifice datele cu care nu este de acord.

III Autocunoastere si insight
Insight-ul (iluminarea) reprezinta intelegerea naturii cauzelor
propriului comportament si a greselilor. La iluminare se poate
ajunge prin analiza discutiilor, viselor, fanteziilor,
comportamentului, simptomelor sau a interactiunilor terapeut pacient. In timpul interpretarilor se pune accentul mai degraba pe
descopirirea scopurilor decat a cauzelor unei actiuni sau
comportament.
Terapeutul prezinta pacientului interpretarea sa ca pe o posibilitate
si nu ca pe un fapt sigur: "Este posibil ca..", "Crezi ca...?".
Pacientul poate accepta interpretarea, o poate nega sau poate oferi
alternative. Adler credea ca simptomele (sentimente, actiuni,
comportamente) au o finalitate precisa, iar o buna interpretare
poate dezvalui aceste scopuri. Doar insight-ul nu este suficient
pentru succesul unei terapii - pacientul trebuie sa participe activ,
adica sa-si schimbe comportamentul.
IV Reorientare si reeducare
In aceasta etapa subiectul trebuie sa castige curajul de a infrunta
provocarile vietii si sa utilizeze informatiile despre sine
constientizate anterior pentru a-si schimba comportamentul si
obiectivele. Cu ajutorul terapeutului va decide ce atitudini va
pastra si ce va elimina. Se utilizeaza cu preponderenta tehnica
incurajarii.
Tehnici specifice de psihoterapie adleriana
Libertatea creativa proprie acestui tip de terapie presupune
utilizarea unor strategii terapeutice variate, in functie de pacient si
pentru a profita de oportunitati neprevazute. Etapele terapiei
reprezinta un cadru conceptual, insa tratamentul este unic pentru
fiecare pacient. Sedinta cu copiii dureaza de obicei 30 de minute,
10

iar cu adultii 45 - 50 de minute. Spre sfarsitul sedintei terapeutul

nu mai ridica probleme noi, ci face un rezumat al discutiei. De
obicei pacientii primesc "teme pentru acasa".
Incurajarea
Incurajarea este atat un principiu, cat si o tehnica terapeutica foarte
mult utilizata, in special in tratarea copiilor. Adler spunea despre
copii ca devin ceea ce sunt incurajati sa fie. Incurajarea este
expriata prin incredere in pacient, recunoasterea eforturilor sale,
accentuarea punctelor pozitive, construirea increderii in sine,
aprecierea pacientului pentru ceea ce este.
Intrebarea
Marea intrebare poate fi "Daca as avea o bagheta magica cu care as
elimina toate simptomele, ce ar fi diferit?", sau "Ce ar fi diferit
daca ai fi sanatos?". Aceste intrebari - adresate la inceputul
psihoterapiei - il ajuta pe pacient sa afle ce isi doreste sa schimbe
cu adevarat.
"Ca si cand"
Pacientii care afirma ca ar face diverse lucruri daca ar avea
anumite calitati sunt rugati sa se comporte ca si cum ar avea acele
calitati si sunt incurajati sa "intre in pielea" personajului, adoptand
noi comportamente. De exemplu, un barbat care nu are curaj sa
ceara unei femei o intalnire este rugat sa se comporte ca si cum ar
avea suficienta incredere in sine pentru a vorbi cu o femeie.
Aceasta tehnica se bazeaza pe principiul conform caruia o
persoana trebuie sa-si schimbe comportamentul pentru a provoca
raspunsuri diferite de la cei din jur.
Tehnica apasarii butonului
Terapeutul ii cere pacientului sa-si imagineze ca apasa pe un buton,
apoi sa construiasca in minte o experienta placuta, cat mai
detaliat posibil. Apoi pacientul trebuie sa rememoreze sentimentele
din timpul experientei, in timp ce "apasa pe buton". A doua parte a
11

tehnicii consta in repetarea exercitiului de imaginatie, dar

inlocuind experienta placuta cu una neplacuta. Dupa repetarea de
mai multe ori a ciclului de experiente pozitive - negative,
terapeutul ii spune pacientului ca poate controla starea de spirit in
orice moment, gandindu-se la una dintre cele doua experiente.
Interpretare de rol
Interpretarea unor roluri diverse ofera pacientului sansa de a trai
experiente noi si de a explora un comportament nou, in siguranta
cabinetului psihoterapeutului. Pentru acest lucru este necesara o
sedinta de terapie de grup, in care fiecare pacient va avea un rol parinte, frate, etc. Terapeutul ofera ghidare, incurajare si un
feedback realist, totul pentru a intari increderea in sine si curajul.
Stabilirea sarcinilor
Terapeutul ii da pacientului "teme" pentru acasa, pentru a-l
familiariza cu situatiile care ii provoaca oroare. De exemplu, unui
depresiv i se cere sa faca ceva placut in fiecare zi, urmand un
program zilnic; pentru a promova interesul social se solicita munca
in interesul societatii sau voluntariat.
Surprinde-te
Aceasta tehnica reprezinta tot o sarcina pentru pacient. Acesta
trebuie sa incerce sa se surprinda "in flagrant" atunci cand reia un
comportament pe care trebuie sa-l evite. Scopul este de a
constientiza vechile obiceiuri nedorite si de a le inlocui cu un
comportament nou. Pacientul trebuie sa anticipeze o situatie
inainte ca aceasta sa aiba loc.
Limitarile psihoterapiei adlerieneSlabiciunile psihoterapiei
adleriene se reflecta in aspecte precum precizia, testabilitatea si
validarea empirica. Concepte ca ordinea nasterii, primele amintiri
din copilarie si interesul social au fost foarte putin testate, pentru a
le verifica eficacitatea in psihoterapie. Criticii afirma ca psihologia
adleriana are tendinta de a simplifica prea mult unele probleme
12

umane complexe si ca se bazeaza prea mult pe bunul simt. In plus,

Adler a omis sa isi sistematizeze gandurile si ideile, astfel incat sa
fie intelese cu usurinta de ceilalti. El a preferat sa se axeze pe
predarea principiilor teoriei sale, decat pe sistematizarea lor.
http://www.la-psiholog.ro/info/psihoterapie-adleriana
Alfred Adler

Alfred Adler (n. 7 februarie 1870 - d. 28 mai 1937) a fost un

doctor i psiholog austriac, fondator al colii de psihologie
individual; a doua coal vienez de psihoterapie, n ordine
cronologic (dup psihanaliza lui Sigmund Freud i nainte de
logoterapia lui Viktor Frankl).
Cuprins
1 Cariera tiinific
2 Opere publicate
o 2.1 Alte texte adleriene importante
13

3 Opere traduse n limba romn

4 Periodice adleriene n limba englez
o 4.1 America de Nord
o 4.2 Regatul Unit
5 Note
6 Bibliografie
7 Legturi externe

Cariera tiinific
Alfred Adler a fost ntemeietorul colii de psihologie individual.
S-a nscut din prini evrei, a absolvit Facultatea de Medicin de la
Universitatea din Viena. n colaborare cu Sigmund Freud i un mic
grup de colegi ai lui Freud, Adler s-a aflat printre cofondatorii
micrii psihanalitice, ca membru de baz al Societii
Psihanalitice din Viena. A fost prima figur important care s-a
desprins de psihanaliz pentru a forma o coal independent de
psihoterapie i teorie a personalitii. Faptul a avut loc dup ce
Freud a declarat ideile lui Adler prea diferite, chiar contrare alor
sale i a ajuns s dea un ultimatum tuturor membrilor Societii (pe
care Freud o pstorea) s-l prseasc pe Adler sau s se supun
excluderii, dezavund astfel dreptul la disiden. Adler a
fundamentat astfel o nou metod de intervenie psihoterapeutic,
denumit ulterior psihoterapia adlerian.
n urma rupturii, punctul de vedere al lui Adler va ajunge s aib o
influen enorm, independent asupra disciplinelor consilierii i
psihoterapiei aa cum s-au dezvoltat acestea n secolul XX. Adler a
nrurit figuri nsemnate din colile de psihoterapie de mai trziu,
precum Rollo May, Viktor Frankl, Abraham Maslow i Albert
Ellis. Descoperirile sale au precedat i au fost uneori surprinztor
de coerente cu intuiiile unor neo-freudieni ulteriori, de exemplu
acelea reliefate n scrierile lui Karen Horney, Harry Stack Sullivan
i Erich Fromm.

14

Adler a subliniat importana egalitii n prevenirea diferitelor

forme de psihopatologie, i a susinut dezvoltarea interesului
social, existent de la natere, i a unor structuri familiale
democratice ca etos ideal pentru creterea copiilor. Cea mai
faimoas descoperire a lui este complexul de inferioritate, care ine
de felul cum se percepe pe sine omul i are efecte negative asupra
sntii psihice, sau poate duce uneori, n chip paradoxal, la
reversul su, la nzuina de a fi superior, cu consecine la fel de
nocive.
A reliefat dinamica puterii pornind de la voina de putere
conceput de Nietzsche. Adler a argumentat n favoarea
holismului, analiznd individul mai degrab din perspectiva
ntregului vieii psihice dect reducionist reducionismul fiind pe
atunci felul dominant de a vedea lucrurile. S-a numrat printre
primii care au susinut psihologic feminismul, considernd c
dinamica puterii ntre brbai i femei este crucial pentru
nelegerea psihologiei omului. Adler este considerat, alturi de
Freud i Jung, unul dintre cei trei fondatori ai psihologiei abisale,
care pune accentul pe incontient i pe dinamica psihic.
Opere publicate
Autor foarte prolific, Adler a publicat antum mai mult de 300 de
cri i articole. Cele mai importante lucrri ale lui Alfred Adler
sunt Practica i teoria psihologiei individuale (1927), nelegerea
naturii umane (1927) i Ceea ce viaa poate nsemna pentru tine
(1931).
Institul Alfred Adler din Northwestern Washington a publicat
recent primele zece volume din seria de dousprezece The
Collected Clinical Works of Alfred Adler (Culegere de lucrri
clinice ale lui Alfred Adler), acoperind scrierile sale din perioada
1898 - 1937. O traducere absolut nou a operei capitale a lui Adler,
The Neurotic Character (Caracterul nevrotic) ocup integral
volumul I.
15

Volumul 1 : The Neurotic Character 1907

Volumul 2 : Journal Articles 1898-1909
Volumul 3 : Journal Articles 1910-1913
Volumul 4 : Journal Articles 1914-1920
Volumul 5 : Journal Articles 1921-1926
Volumul 6 : Journal Articles 1927-1931
Volumul 7 : Journal Articles 1931-1937
Volumul 8 : Lectures to Physicians & Medical Students
Volumul 9 : Case Histories
Volumul 10 : Case Readings & Demonstrations
Volumul 11 : Education for Prevention
Volumul 12 : The General System of Individual
Psychology

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alfred_Adler

16