1

IMPORTANTA INGRIJIRILOR LA DOMICILIU

Ingrijirea comunitara presupune implicarea si responsabilitate sociala, angajare si

devotement pentru oameni si sanatatea lor.
Sanatate publica ca stiinta si arta de a preveni imbolnavirile si de a prelungi viata
isi organizeaza eforturile in urmatoarele directii: controlul imbolnavirilor, educarea in
vederea pastrarii igienei personale, organizarea de servicii medicale si de nursing pentru
stabilirea diagnosticului si aplicarea tratamentului preventiv, dezvoltarea unui angrenaj
social care sa poata asigura fiecaruia un standard de viata adecvat in vederea mentinerii
starii de sanatate si a cresterii duratei de viata a individului.
Semantica referitoare la obiectivele sale s-a schimbat in timp pornind de la
perioada definirii sanatatii publice. Hanlon si Picket (1979) defineau relatia dintre starea
de sanatate a individului si sanatatea publica dupa cum urmeaza: " Sanatatea este o
expresie a functionarii fiziologice si psihologice efective a persoanei. In acelasi timp ea
are si semnificatia de sistem de ingrijire conditionat de cultura, economie, legi si guvern
ce poate functiona intr-un cadru privat sau public".
Scopul ingrijirilor comunitare este de a promova spre binele oamenilor, cel mai
inalt nivel de functionare mintala, fizica si sociala. Conceptul de persoana se refera in
sens larg la toate fiintele omenesti. In teoriile nursingului, el a capatat complexitatea sa
reala conferita de componentele sale biologice, psihologice si sociale. Pornind de la ea
asistentele sunt acelea care se ingrijesc de aspectele complexe ale vietii oamenilor (Ruth
si Partridge, 1978).
Cel de al doilea concept major il reprezinta mediul, care include toti factorii care
afecteaza oamenii din interior si exterior. Indivizii pot reactiona in mod diferit fata de
stimuli ambientali interni/externi. Conceptul de mediu include de asemenea aspectele
intelectuale, psihologice si interpersonale ale individului care pot influenta reactiile
ambientale.
Al treilea concept major sanatatea, poate fi privita ca fiind intr-o continua
dinamica si schimbare. Ea este dependenta de modul in care individul se adapteaza
continuu la factorii de mediu si de stres. Deoarece teoreticienii nursingului cred ca
sanatatea este influentata de multi factori, definitiile date acesteia sunt mai putin
consistente decat cele, destinate celorlalte concepte.
Standardele de nursing comunitar sunt orientate mai mult spre activitatea
practica si cuprind etapele de analiza, planificare, implementare si evaluare pe baza
planului de nursing.
Fiecare asistent comunitara dezvolta o filozofie de nursing bazata pe pregatirea,
activitatea ei profesionala si propria personalitate. La ea mai contribuie experienta de
lucru, colaborare complexa cu clientul, familial, comunitatea, cu ceilalti membri ai

echipei precum si studiul permanent. Filozofia nursingului comunitar este bazata pe

"valoarea si demnitatea individuala".
Ingrijirea in comunitate trebuie sa ofere confort si liniste, sa ajute persoanele cu
probleme de sanatate sa-si vindece corpul sau sa-i ajute sa traiasca demnitate cu
propriile infirmitati.
In urma analizei definitiilor de mai sus s-au desprins urmatoarele standarde pentru
practica de nursing comunitar:
1. Culegerea de date despre starea de sanatate a pacientului/clientului este continua si
sistematica.
2. diagnosticul de nursing deriva din datele culese.
3. Planul de nursing include scopuri ce rezulta din diagnosticul de nursing.
4. Planul de nursing stabileste prioritatile de ingrijire in functie de diagnosticele de
nursing.
5. Interventia de nursing presupune si participarea pacientului la promovarea starii sale
de sanatate, a recuperarii si mentinerii sale.
6. Actiunile de nursing ajuta pacientul sa - si mareasca potentialul de sanatate.
7. Progresul pacientului in atingerea scopurilor propuse este realizat prin participarea
comuna a nursei si a sa.
8. Actiunile de nursing implica evaluari repetate, stabilirea/reorientarea prioritatilor,
definirea noilor scopuri si revizuirea permanenta a planului de nursing.
Integrarea . una dintre dimensiunile asistentului comunitar o reprezinta
integrarea sa cu celelalte serviciile de sanatate mintala. Pentru realizarea ei a fost
necesara introducerea cunostintelor de psihologie comportamentala si de dezvoltare in
pregatirea asistentelor si recunoasterea de catre comunitate a responsabilitatilor ce le
revin in raport cu dereglarile/modificarile emotionale ale cetatenilor precum si a
valorilor rezultate din relatia asistent - client si asistent-familie.
Multi membrii ai diferitelor clase sociale sau apartinand grupurilor economice au
inceput sa fie preocupati de valoarea mentinerii starii de sanatate a fiecarui individ. S-a
recunoscut faptul ca sanatatea nu este un privilegiu al acelora care pot plati pentru ea, ci
un drept al fiecaruia.
Formele nursingului.
Serviciile de ingrijire la domiciliu sunt acele servicii acordate indivizilor de toate
varstele. Ele se adreseaza varstnicilor, suferinzilor cu diferite dizabilitati, bolnavilor
aflati in convalescenta care necesita ingrijiri de scurta/lunga durata. Serviciile de
ingrijire a domiciliu pot fi specializate si depind de natura si dimensiunea nevoilor de
ingrijire ale clientului.
Majoritatea spitalelor din Europa si nu numai, au astazi propriile case de ingrijire

programe de planificarea si coordonarea ingrijirilor la domiciliu furnizate dupa

externarea din spital.
Regulile nursingului comunitar. Literatura de specialitate a pus in evidenta unele reguli
ce tin de derularea in bune conditii a activitatii de nursing comunitar:
1. Nursing comunitar reprezinta o activitate bine stabilita, bazata pe recunoasterea
nevoilor de ingrijire si functionarea pe baza de programe. Ca o activitate ce are ca scop
recunoasterea nevoilor de sanatate ale comunitatii, nursingul este parte integrala a
programelor de sanatate publica.
2. Agentiile de nursing comunitar au definite foarte clar obiectivele si scopurile
serviciilor lor.
3. Un grup de cetateni activi, reprezentanti ai comunitatii vor face parte integranta din
programul de nursing.
4. Serviciilor de nursing comunitar li se permite sa obtina informatii cu privire la
resursele economice, culturale, sociale din aria de referinta.
5. In nursingul comunitar familia si clientul/pacientul sunt parteneri al echipei de
ingrijire.
6. Educarea, promovarea sanatatii si sfatuirea clientului, familiei, comunitatii sunt parti
integrale ale nursingului comunitar.
7. Asistentul este instruita profesional ca sa lucreze ca furnizor de servicii de sanatate in
comunitate.
8. In cadrul activitatii de nursing comunitar asistentului ii revine sarcina de a face
evaluari periodice privind de sanatate a comunitatii a familiei, a clientului.
9. Asistentul comunitar este membru al echipei multidisciplinare. Pentru buna
functionare a echipei fiecare trebuie sa recunoasca contributia celorlalti ai echipei in
atingerea scopurilor si obiectivelor propuse, ce constau in mentinerea starii de sanatate,
siguranta si confort pentru client si comunitate.
10. Asistentul comunitar desfasoara activitati de nursing la indicatia medicului
responsabil de ingrijirea medicala si de supervizarea activitatilor.
11. Activitatea de nursing a personalului este supervizata de un personal calificat
(exemplu, asistent sef, directorul de nursing)
12. Organizatiile de nursing, agentiile, elaboreaza permanent programe de educatie
continua pentru personalul de ingrijire.
13. Asistentul comunitar este direct responsabila de propria instruire profesionala
perioadica.
Ingrijirile la domiciliu fac parte integranta din marea categorie a ingrijirilor comunitare
si ele pot fi descrise ca ingrijiri si ajutor acordat acasa, in familie, celor ce au nevoie.
Scopul principal al acestui model de ingrijire este acela de a face posibil ca oamenii sa-si

mentina gradul de independenta si sa-si continue viata acasa cit mai mult timp posibil.
De obicei, asistentul comunitar isi petrece majoritatea timpului de lucru la domiciliul
clientilor. Volumul ingrijirilor la domiciliu a crescut semnificativ, mai ales a celor de tip
geriatric, datorita imbatranii populatiei, a cresterii procentajului de batrani, majoritatea
ramasi singuri acasa, a maririi incidentei bolilor cronice, cu precadere a cancerului si a
bolilor cardiovasculare, la care imbunatatirea tratamentului, desi a slava multe vieti, nu a
impiedicat aparitia unui numar important de sechele, dizabilitati ce impun la randul lor
semnificative interventii de reabilitare resocializare.
In contactul cu clientul si familia sa in procesul ingrijirii, Asistentul dezvolta nu numai
oportunitati si planuri de interventie preventiva ci si activitati practice de ingrijire.
Odata ajunsa la domiciliu, ea devine responsabila pentru educarea clientului, a
membrilor familiei acestuia si a celorlalte persoane disponibile/angajate in ingrijirea
zilnica a acestuia, pentru a le oferi competenta necesara. Intr-o anumita masura ea
devine responsabila si pentru sanatatea celorlalti. In interventia comunitara ea poate
deveni responsabila pentru sanatatea celor incredintati din scoli, policlinici, platforme
industriale sau alte locuri de munca.
Definitii. Exista numeroase definitii ale ingrijirilor la domiciliu, dintre care enuntam
cateva:
1. Ingrijirile la domiciliu reprezinta partea componenta a ingrijirilor de sanatate prin care
acestea din urma sunt furnizate si familiilor lor la locurile lor de rezidenta, cu scopul de
a promova, de a mentine sau de a reinstaura starea de sanatate sau pentru a mari gradul
de autonomie prin reducerea efectelor create de boala si handicap; se face referire
inclusive la fazele terminale. Serviciile corespunzatoare nevoilor individului si familiei
sale sunt planificate, coordonate si pot fi asigurate de catre furnizorii organizati de
servicii de sanatate, angajati prin aranjamente contractuale sau intelegeri intre doi
parteneri, pentru a oferi ingrijiri la domiciliu, folosind personal angajat si bine pregatit
profesional.
O alta definitie descrie ingrijirile la domiciliu dupa cum urmeaza:
2. Pregatirea nursingului la domiciliu, a asistentului social, a terapiilor (ocupationale,
fizice, psihologice si de vorbire), a interventiilor de prim ajutor, a ingrijirilor de baza
realizate de ingrijitorul la domiciliu reprezinta o componenta de baza a ingrijirilor la
domiciliu.
Pregatirea acestor servicii, bazate pe nevoile pacientului aflat acasa, constituie o extensie
logica a responsabilitatilor terapeutice ale medicului. La recomandarea si sub directa
indrumare a medicului, personalul care efectueaza aceste servicii de ingrijire la
domiciliu, functioneaza intr-o echipa de evaluare si dezvoltare a planului de ingrijire.
Aceste definitii, ca si multe altele, integreaza componentele ingrijirilor la domiciliu:
client, familie, echipa multidisciplinara de profesionisti si scopurile urmarite in procesul
de asistare a clientului in vederea reintoarcerii sale la un nivel optim de sanatate si

independenta.
Rolul familiei. Un membru important in actiunea de ingrijire este familia, reprezentata
de orice persoana din grupul familial care ajuta direct la ingrijire sau care asista clientul
la domiciliu in rezolvarea de catre el insusi a nevoilor sale de autoservire si de ingrijire,
adica realizarea igienei personale corespunzatoare, prepararea mancarii si administrarea
medicatiei. Ele rezolva acest tip de nevoi pana la sau intre vizitele personalului de
specialitate.
Scopurile clientului sunt raportate la principiile ingrijirilor primare privind maximizarea
(cresterea) gradului de independenta. Asistentii care ofera ingrijiri la domiciliu pot asista
clientul pentru a functiona la cel mai bun nivel posibil, preintampinand astfel
dependenta. Acest timp de asistenta se poate exprima prin instruirea acestuia sau prin
crearea de legaturi intre client si alte institutii comunitare care efectueaza servicii ce-i
pot fi necesare pentru a ramane acasa, neinstitutionalizat.
In plus, se realizeaza prevenirea complicatiilor posibile la persoanele cu probleme
cronice ca si micsorarea riscurilor de recadere. Complicatiile ce pot apare in cazul
suferintelor indelungate pot fi preintampinate prin acordarea unor interventii adecvate la
domiciliu. Bolile terminale pot fi monitorizate la domiciliu mai bine decat spital, daca
acest lucru este acceptat de client si familia sa.
Planul de ingrijiri alcatuit initial poate sa intampine o serie de rezistente de ordin psihic
prin:
1) mecanismele de aparare psihice inconstiente ale pacientului ca negarea, evitarea,
rationalizarea, distorsionarea, care il impiedica sa accepte rezervat rolul de bolnav, de
persoana asistata, precum si interferenta actiunilor sau procedurilor propuse cu valorile
morale, credintele religioase, opiniile si prejudecatile proprii si ale grupului familial.
2) Refuzul pasiv de implicare prin demisie depresiva, pacientul fiind coplesit de stresul
anterior boli, produs de alte evenimente psihotraumatizante.
3) Boala fizica acuta poate duce la regresiune, dependenta, pasivitate fata de starea
patologica actuala. Si in tulburarile mental organice, caracterizate prin deteriorarea
functiilor intelectuale si emotionale, clientul poate neglija semnele lor ca si consecintele
pe diferite planuri, cum ar fi nevoia de tutela juridica.
Jianu Maria-Cristina-IIIC-AMG