Analiza diagnostic a intreprinderii

Vizite: ? Nota: ?
Evaluarea unei intreprinderi se face, de regula, in unul din urmatoarele cazuri: e9i18ie
-periodic, in baza bilantului contabil (o evaluare a patrimoniului);
-schimbarii structurii capitalului (partaje, donatii, achizitii sau cedari de actiuni etc.);
-cotarea intreprinderii la bursa;
-majorarilor de capital;
-in situatii de fuziuni sau absorbtii;
-in scopul lichidarii unor firme sau din motive legate de activitatea curenta.
Tipurile de evaluare difera in functie de urmatoarele criterii:
1.Dupa obiectul evaluarii:
-evaluari de bunuri;
-evaluari de elemente intangibile (licenta, fond de comert);
-evaluari de active sau de societati comerciale.
2.Dupa scopul evaluarii:
-evaluare economica, realizata prin masurarea capacitatii patrimoniale de a produce profit;
-evaluare administrativa, in baza unor reglementari speciale in scopul stabilirii masei de impozitare;
-evaluare contabila.
3.Dupa beneficiarul evaluarii:
-beneficiari directi (firma respectiva);
-beneficiari indirecti (banci sau institutii financiare, institutii publice, instante judecatoresti, persoane fizice).
Activitatea de evaluare presupune o etapa de pregatire urmata de analiza diagnostic a intreprinderii si de evaluarea propriuzisa.
Pregatirea operatiunii de evaluare consta in contractarea lucrarii cu un evaluator si obtinerea informatiilor preliminare de catre
acesta.
Evaluatorul incheie contractul de evaluare cu intreprinderea beneficiara dupa care intreprinde o prima luare de contact prin
care solicita informatii detaliate asupra procesului tehnologic, starii si vechimii cladirilor si utilajelor, posibilitatilor de extindere,
imobilizarilor corporale, pietelor de aprovizionare si desfacere.
Pe baza acestor informatii se intocmeste un raport preliminar unde sunt evidentiate evolutia intreprinderii de la infiintare,
structura organizatorica si functionala a intreprinderii, pozitia intreprinderii pe piata, profilul de activitate.
Raportul preliminar serveste ca punct de plecare in efectuarea unei analize diagnostic a intreprinderii pentru a identifica
punctele tari si slabe, modalitatile de redresare a situatiei existente, cresterea performantelor e.t.c.
-diagnosticul juridic: care presupune investigarea aspectelor privind legalitatea activitatii intreprinderii (in echipa de evaluare va
fi cooptat un jurist obligatoriu).
Analiza diagnosticului juridic presupune studierea urmatoarelor aspecte:documentele de constituire ale societatii, de
inregistrare fiscala, procesele verbale ale AGA si ale CA, documentele privind litigiile in curs, actele care constata dreptul de
proprietate asupra terenurilor si cladirilor, planurile terenurilor, imobilizarile necorporale (licente, marci), imobilizari financiare
(titluri de participare), existenta unor prevederi asupra transferului de proprietate, modul de exploatare al intreprinderii (prin
locatie de gestiune ...), actiuni juridice in curs, existenta contractelor colective si individuale de munca, climatul de munca,
relatiile cu sindicatul.
Concluziile diagnosticului juridic vor evidentia punctele tari (dreptul de proprietate asupra terenurilor, lipsa datoriilor, absenta
conflictelor de munca) si punctele slabe (datorii, lipsa titlurilor de proprietate, conflicte).
-diagnosticul tehnic care presupune expertiza cladirilor si utilajelor cu analiza momentelor punerii in functiune a fondurilor fixe, a
gradului de uzura, a performantelor comparativ cu utilaje similare fabricate in prezent, a utilajelor ce nu mai pot fi folosite in
viitor, a valorii fondurilor fixe in conservare, a posibilitatilor intreprinderii de a-si asigura utilitatile (gaze, apa, energie).
In cadrul concluziilor diagnosticului tehnic vor fi mentionate concordanta dintre situatia din teren si planurile existente, starea
fizica a constructiilor din punct de vedere al rezistentei la seism, modul in care schimbarea destinatiei unor cladiri a afectat
structura de rezistenta si gradul de utilitate, existenta tuturor categoriilor de teren inscrise in documente, principalele produse
furnizate, tehnologia utilizata comparativ cu concurenta, nivelul tehnic si de calitate al productiei, impactul asupra mediului e.t.c.
Sunt utilizati si indicatori ca: gradul de inzestrare tehnica = (Valoarea mijloacelor fixe /Nr .de salariati) * 1000 ; CA la 1000 lei
fonduri fixe ; Gradul de utilizare a capacitatii de productie = (Volumul productiei / Capacitate) * 100 ; Gradul de uzura a
mijloacelor fixe = (Valoare amortizare / Valoare mijloace fixe ) * 100 .
-diagnosticul economico-financiar prin care sunt evidentiate performantele economice ale intreprinderii si care presupun o
analiza structurala pe urmatoarele domenii :
-analiza rezultatelor globale ale intreprinderii;
-analiza financiara a intreprinderii - situatia trezoreriei, a cash-flowului, creditele bancare existente din surse interne si externe,
conturile in lei si valuta, situatia platilor la zi;
-analiza unor activitati exceptionale pe langa activitatea de baza (vanzari de active );
-analiza profitabilitatii prin care se urmareste modul in care CA, profitul brut si net si alte rezultate sunt convertite in rezultate
nete.
Analiza financiara presupune si o analiza bilantiera prin care se urmareste respectarea principiilor de baza in evidenta de baza,
modul in care sunt tinute inregistrarile, concordanta datelor din bilant cu cele din evidenta contabilitatii de baza, existenta
actelor justificative e.t.c.
Analiza bilantiera presupune in final o analiza patrimoniala (situatia fondului de rulment, lichiditati, solvabilitatea, viteza de
rotatie a stocurilor) si o analiza a profitabilitatii.
-diagnosticul comercial prin care se studiaza piata, segmentul detinut de intreprindere, perioadele de vanzare maxime si
minime, sezonalitatea productiei e.t.c.
Analiza vizeaza urmatoarele aspecte:
-evolutia vanzarilor pe ultimii 3 ani ( ca volum si ca structura teritoriala);

-principalii clienti interni si externi, furnizorii intreprinderii la care se urmareste respectarea termenelor de livrare, ca si
posibilitatea substituirii lor cu alti furnizori mai competitivi;
-concurenta (principalii concurenti, volumul vanzarii acestora, al preturilor practicate, al facilitatilor de plata acordate e.t.c.);
-analiza distributiei care implica modul in care se realizeaza desfacerea pa piata interna (prin retea proprie, prin alte retele, cote
procentuale e.t.c.) si pe piata externa (vanzarea directa sau indirecta). Analiza se face pe perioada ultimilor 3 ani urmarindu-se
si modul in care intreprinderea si-a respectat obligatiile contractuale.
-diagnosticul managerial si al resurselor umane are ca scop cunoasterea evolutiei volumului si structurii fortei de munca ca si a
eficientei utilizarii fortei de munca.
Diagnosticul resurselor umane -; se urmareste evolutia numarului de salariati, structura pe grupe de varsta, calificare, profesii,
circulatia fortei de munca (I, E), utilizarea fortei de munca (extensiva, intensiva), salarizarea fortei de munca analizandu-se
evolutia fondului de salarii,a influentei diversilor factori asupra acestui fond si a modificarii salariului mediu.
Extensiva - se apreciaza prin indicatori specifici balantei timpului de munca (fondul de timp maxim disponibil, fondul de timp
calendaristic si coeficienti de folosire a acestor fonduri de timp, durata medie a zilei si lunii lucratoare, pierderile datorate
folosirii incomplete a timpului de munca.
Intensiva - calculul productivitatii muncii pe salariat, dinamica productivitatii muncii, influentele productivitatii muncii asupra
modificarii rezultatelor activitatii economice.
Diagnosticul managerial -; se are in vedere tipul de intreprindere (mari, mici si mijlocii), tipul de management aplicat (prin
proiecte, bugete), analiza organigramei intreprinderii si a relatiilor dintre compartimente, modul in care sunt gestionate carierele,
CV membrilor conducerii si a tuturor persoanelor cu functii de conducere la nivel de sectie sau serviciu, actionariatul
intreprinderii, ROF -; ul, respectarea fiselor postului, concordanta pe posturi in functie de conducere la toate nivelele,
concordanta intre atributii si decizii, tipologia si structura deciziilor (curente, tactice si strategice), existenta diagramelor de
relatii.
In final punctele tari: existenta unui personal adecvat motivat corespunzator; puncte slabe: personal in deficit sau exces,
motivat necorespunzator, starii conflictuale cu sindicatele etc.

Referat
despre
DIAGNOSTICUL
I.

Analiza

economica

financiara

unei

CONSIDERAII

societati
FINANCIAR
GENERALE

Diagnosticul financiar const ntr-un ansamblu de instrumente i metode care permit aprecierea situaiei financiare i a
performanelor unei ntreprinderi. Scopul diagnosticului financiar este de a aprecia situaia financiar a ntreprinderii. Pe baza
acestui diagnostic are loc elaborarea unei noi strategii de meninere i dezvoltare n mediul specific economiei locale. n sens
general, finalitatea diagnosticului financiar const n oferirea de informaii financiare att celor din interiorul ntreprinderii, ct i
celor
interesai
din
afara
acesteia.
Cnd problema diagnosticului este pus din interiorul ntreprinderii (diagnostic financiar intern) utilizatorii pot fi conductorii,
acionarii actuali sau salariaii. Obiectivul urmrit n acest caz este de a detecta eventuale situaii de dezechilibru financiar i de a
adopta noi decizii de gestionare a ntreprinderii. Aceste decizii se bazeaz pe identificarea originii i cauzelor dezechilibrelor, pe
de
o
parte,
iar
pe
de
alt
parte,
pe
stabilirea
msurilor
de
remediere
a
dezechilibrelor.
Cnd problema este pus din exteriorul ntreprinderii (diagnostic financiar extern) utilizatorii pot fi analitii financiari, acionarii
poteniali, organisme bancare i financiare sau chiar statul. Obiectivul urmrit este capacitatea financiar a ntreprinderii de a
genera profit, capacitatea ntreprinderii de a-i onora obligaiile pe termen scurt sau lung (lichiditatea i solvabilitatea
ntreprinderii), precum i valoarea ntreprinderii. De cele mai multe ori utilizatorii externi au nevoie de un diagnostic financiar fie
pentru acordarea de credite ntreprinderilor (n special bncile), fie pentru luarea deciziilor de ptrundere n capitalul unei
ntreprinderi
(acionari
poteniali
sau
alte
ntreprinderi).
Att analiza pe plan intern ct i cea extern au ca obiectiv aprecierea performanelor ntreprinderii i a riscurilor la care aceasta
este pus i urmresc: analiza rentabilitii; analiza riscului i analiza valorii ntreprinderii. De obicei, diagnosticul este efectuat
numai n caz de grave dificulti sau cnd cineva cere o astfel de lucrare. Independent de rezultatele nregistrate de ntreprindere
sau de desfurarea evenimentelor, elaborarea unui diagnostic financiar trebuie s aib loc periodic. Diagnosticul financiar
identific
factorii
favorabili
si
nefavorabili
care
vor
afecta
activitatea
viitoare
a
ntreprinderii.
De cele mai multe ori informaiile diagnosticului financiar trebuie completate cu informaii referitoare la mediul extern al
ntreprinderii (starea economiei, a sectorului de activitate), informaii referitoare la potenialul tehnic i uman, potenial comercial i
juridic, managementul ntreprinderii (informaii dependente de ntreprinderi). Toate aceste elemente influeneaz performanele
financiare
ale
ntreprinderii
determinnd,
n
final,
competitivitatea
acesteia.
Folosind metode i tehnici specifice, diagnosticul financiar permite aprecierea situaiei financiare trecut i actual, pe baza
informaiilor furnizate pentru luarea deciziilor de ctre conducere acesta vizeaz viitorul. Informaiile necesare pentru efectuarea
diagnosticului financiar sunt preluate din situaiile financiare simplificate care cuprind: bilanul, contul de profit i pierdere, anexa la
bilan.
II.
DIAGNOSTICUL
FINANCIAR
Realizarea diagnosticului financiar are ca obiectiv aprecierea strii de performan financiar a societatii la 31.12.2002.
Principalele
scopuri
urmrite
sunt:
aprecierea
rezultatelor
financiare
obinute;
evidenierea
modalitilor
de
realizare
a
echilibrului
financiar;
examinarea
randamentului
capitalului
investit;
evaluarea
riscurilor.
Rezultatele
analizei
pot
fi
utilizate
pentru:
fundamentarea
deciziilor
de
gestiune;
elaborarea
unui
diagnostic
global
strategic;
fundamentarea
politicilor
de
dezvoltare.
Sursele
utilizate
au
fost:
situaiile
financiare
anuale
(2000-2002);
alte
materiale
de
documentare
din
evidena
contabil.
2.1.
2.1.1.

Analiza

Analiza
ratelor

structurii
structur

de

ale

bilanului
activului

CONCLUZII:
Rata activelor imobilizate=In/At msoar gradul de investire a capitalului fix. Nivelul ei este ridicat datorita ponderii mare a
dotarilor tehnice, echipamente, utilaje si instalatii. Rata activelor imobilizate creste in 2002 la 67,41% fata de 59,06% in 2001
datorita achizitionarii de imobilizari corporale. Nivelul acestei rate este influentat nefavorabil de nregistrarea cheltuielilor lunare cu
amortizarea
care
diminueaz
valoarile
ramase
ale
activelor
imobilizate.
Rata

imobilizrilor

necorporale=Inn/At

are

un

nivel

neglijabil.

Rata imobilizrilor financiare=If/At ca urmare a inexistenei imobilizrilor financiare, nivelul acestei rate este de asemenea
neglijabil.
Rata
activelor
circulante=Ac/At
exprim
ponderea
n
totalul
activului
a
capitalului
circulant.
- 2001 fata de 2000 : Ca urmare a cresterii ponderii disponibilitatilor banesti in anul 2001 fata de 2000 si o mentinere relativ
constanta a ponderii stocurilor si a creantelor totale se inregistreaza o usoara crestere a ratei activelor circulante in 2001 fata de
2000.
- 2002 fata de 2001: Stocurile se mentin relativ constate. Rata activelor circulante scade in 2002 fata de 2000 cu 13%, datorita

scaderii semnificative a ponderii disponibilitatilor banesti in 2002 fata de 2001 si a scaderii ponderii creantelor in 2002 fata de
2001.