P. 1
A fost o dată ca niciodată...

A fost o dată ca niciodată...

|Views: 9|Likes:
Publicado porAlexandru Nadaban

More info:

Published by: Alexandru Nadaban on Jan 13, 2010
Copyright:Traditional Copyright: All rights reserved

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/13/2010

pdf

text

original

A fost o dată ca niciodată…

O istorie a călăuzirii ar constata că cele mai vechi forme în domeniu sunt călăuzirea instinctivă şi cea divină. Majoritatea religiilor călăuzesc prin persoane care primesc comunicări directe sau speciale, de la o anumită divinitate, metodele şi formele de manifestare sau comunicare variînd într-o anumită măsură. Au existat oracole celebre, cum a fost cel din Delphi. Se practica ghicirea în măruntaiele animalelor, se intra în transă după ce ghicitorii îngurgitau droguri sau se ambalau în ritualuri ce făceau legătura cu o oarecare divinitate sau chiar cu sufletele morţilor. Această practică ancestrală era la modă chiar şi în Europa şi Statele Unite, mai ales după Primul Război Mondial când despărţirea şi dorul de cei dragi căzuţi în lupte i-a făcut pe rudele celor decedaţi să încerce să ia legătura cu aceştia. Evident că aceasta nu se putea face printr-o comunicare, sau un mijloc obişnuit. Era nevoie de un medium. Pentru a nu risca un conflict imprevizibil cu divinitatea, uneori la fel de imprevizibilă, oamenii au început din cele mai vechi timpuri să tragă la sorţi alegerile pe care trebuiau să le facă. În acest fel scăpau de responsabilitate şi puteau accepta un eşec ca venind de sus. Nu se putea face mare lucru împotriva unei divinităţi invizibile, dar uneori zeii erau pedepsiţi în funcţie de materialul din care erau făcuţi. Armata romană a dus o campanie foarte eficace împotriva idolilor de tot felul demonstrînd prin victoriile sale că zeii romani erau superiori. Din păcate, acelaşi zeu se putea regăsi într-un alt panteon, sub un nume diferit, aşa că au apărut explicaţii, probabil considerate ştiinţifice la vremea respectivă. Dar stau oare lucrurile altcumva în ceea ce priveşte creştinismul? Dorinţa de a cunoaşte, de a fi informat dincolo de informaţia disponibilă tuturor, combinată cu dorinţa conformităţii în cadrul unei societăţi restrictive (biserica), dar în acelaşi timp dedicată unui mod specific, limitat de bunăvoie, de a vedea realitatea, cât şi dorinţa de a evada din realitatea banală sau murdară, cotidiană, l-a făcut pe hommo cristus să caute într-o direcţie diferită faţă de majoritatea celor care trăiesc acum pe Terra. Dincolo de această afirmaţie (un pic pretenţioasă) se cuvine să menţionăm că, de fapt, creştinii au fost preocupaţi de acest lucru de-a lungul celor două milenii de existenţă a bisericii. Istoria bisericii este martoră încercărilor, de cele mai multe ori subiective, a exceselor, nereuşitelor şi reuşitelor în acest domeniu. Totuşi trebuie menţionat că tot muritorul, creştin sau nu, ateu sau nu, a vrut, cel puţin o dată în viaţă, să afle dacă în spatele călăuzirii, a luării deciziilor, stau unele principii, există nişte reguli sau unele date care fac călăuzirea şi deci luarea deciziilor mai sigură şi viitorul mai predictibil şi prin urmare mai uşor de acceptat sau mai uşor de exploatat. În acest sens stau dovadă multe proverbe integrate în ceea ce numim „înţelepciunea popoarelor“. Ele pot fi regăsite în majoritatea culturilor. De exemplu, nu este un secret pentru nimeni, că cine nu seamănă, nu culege sau că ulciorul nu merge de multe ori singur la apă – de obicei, nu merge singur acolo. În ciuda ,,înţelepciunii populare” aflată la îndemîna tuturor, aşa cum am mai afirmat mai sus, media ne dă în fiecare zi exemple prin care aflăm că destui dintre semenii noştri încă nu au făcut cunoştiinţă cu aceste adevăruri aparent banale. Ca urmare, ei îşi pierd o parte a vieţii în spitale sau închisori sau muncind în folosul comunităţii. Dacă ar fi fost mai atenţi, mai dispuşi să se gândească

că s-ar putea ca ceea ce au pus la cale să nu reuşească, ei nu ar fi intrat în situaţii fără ieşire.

Subiectiv şi obiectiv
Una dintre colecţiile de scrieri antice în care omul găseşte principii pentru luarea deciziilor şi exemple de călăuzire (atât pozitive, cât şi negative) este Biblia. Această carte este o colecţie de scrieri inspirate cuprinse în două volume: Vechiul Testament şi Noul Testament. Primul testament sau legământ se referă la tratatul încheiat de Dumnezeu cu poporul Israel, iar al doilea, Noul Testament se referă la tratatul încheiat tot de Dumnezeu cu toate naţiunile pământului prin persoana lui Isus Cristos. În prima carte din Vechiul Testament aflăm că şarpele vine la Eva şi-i vorbeşte. Probabil că era un lucru obişnuit ca toate animalele sau cel puţin unele dintre acestea să vorbească (cu toate că nu se specifică limba) sau cel puţin să comunice într-un anumit mod, evident inteligibil şi sofisticat, cu omul. Deci, diavolul, alias şarpele, îi face Evei o propunere: să încalce una dintre cele două porunci restrictive date de Dumnezeu. Ea prevedea că omul va muri dacă va mânca din fructele pomului aflat în mijlocul paradisului. Cu toate acestea, scopul propus de şarpe era unul pozitiv, adică progresul, asemănarea cu Dumnezeu în plus faţă de asemănarea iniţială (…să facem om după chipul şi asemănarea noastră…). Dincolo de acţiunea aflată în curs de desfăşurare (mâncarea fructului oprit) ce ducea la un deznodământ (deosebirea binelui şi a răului) în urma unei călăuziri (consilierea şarpelui) şi a unei decizii (luate de Eva şi apoi şi de Adam), de remarcat că şarpele nu a fost autorul unui preambul absolut necesar pentru luarea unei decizii în cunoştiinţă de cauză de către cea dintâi muritoare. Şarpele a ascuns în mod deliberat că el însuşi a fost victima unei astfel de călăuziri iniţiale al cărui autor fusese, a unei decizii ce o luase (probabil) înainte de creerea omului şi că stipularea expresă a celor două porunci restrictive era adresată doar omului.[1] Consecinţa a fost că Eva a luat prima decizie istorică pentru omenire fără să se consulte cu Adam sau cu altcineva, fără să facă o şedinţă de brainstorming sau un search pe Google şi fără să ceară un oarecare timp de gândire. Evident că fără experienţă şi în lipsa unei călăuziri adecvate ea ia o decizie eronată cu efect negativ aproape imediat, care are urmare pe durata întregii sale vieţi pe pământ. Această decizie a fost bazată pe ceea ce Evei i s-a spus, pe ceea ce ochii ei au perceput ca bun şi creierul a decis ce era folositor. Această decizie aparent obiectivă avea să afecteze nu numai viaţa ei, ci şi viaţa lui Adam şi apoi a tuturor copiiilor lor şi în cele din urmă întreg pământul şi istoria sa. Cei doi aveau să fie alungaţi din paradis, aveau să fie blestemaţi să îşi câştige cu greutate traiul de zi cu zi şi să piardă accesul direct la Dumnezeu.

You're Reading a Free Preview

Descarga
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->